Ministerul Educa iei al Republicii MoldovațAcademia de Studii Economice din Moldova

Catedra: ”Gîndire Econimică, Demografie i Geoeconomie”ș

ReferatDisciplina:”Istoria gîndirii economice”

Tema: “Alfred Marshall – sinteza neoclasică”

Elaborat de: Diana Gori aț Grupa: MRU-151

Verificat de: Prodan Mariana, Dr. conf. univ.

Chi inău 2015ș

CUPRINS1. Viata si activitatea…………………………………………………………………………………........................1-2

2. Sinteza realizarilor stiintei economice……………………………………………………………………..2-3

3. Teoria valorii si a preturilor……………………………………………………………………………………3-5

4. Elasticitatea cererii……………………………………………………………………………………………………5

5. Productivitatea muncii si marimea salariului………………………………………………………….5-6

Viata si activitatea Alfred Marshall s-a nascut la 26 iulie 1842 (d. 13 iulie 1942), in localitatea

Bermondsey, linga Londra, intr-o familie de functionary. Alfred Marshall era, de

mic, pasionat de matematica, si in pofida vointei tatalui sau de al face preot, absolve

pina la urma Universitatea din Cambridge la specialitatea dorita. Tinarul incepu sa

studieze si economia abia la virsta de 25 de ani. El a fost un enciclopedist, posedind

cunostinte vaste in mai multe domenii: matematica, economie, filosofie, sociologie.

A dus o viata linistita, activind la mai multe universitati. Intre anii 1868-1908,

Alfred Marshall a indeplinit functia de profesor si de sef al Catedrei de economie

politica de la Universitatea din Cambridge, intemeind cea mai celebra scoala din

istoria stiintei economice. Alfred Marshall a fost fondatorul “Scolii de la

Cambridge”. In anul 1890, publica principala sa opera, intitulata “Principiile

economiei”, care avea sa domine, direct sau indirect, invatamintul economic din

aproape intreaga Europa pina la mijlocul secolului XX-lea. John Keynes mentiona ca

prin aceasta lucrare Marshall “a pus inceputul erei moderne a stiintei economice

britanice”. In anul 1908 s-a pensionat, dedicindu-si restul vietii studiului

problemelor sociale si cercetarilor asupra realitatilor economice. Preocuparea sa

principala a fost aceea de a “traduce in ecuatii matematice”operele economice, asa

cum singur afirma. Cei care l-au cunoscut pe economistul englez apreciau ca era un

om foarte riguros, dar total lipsit de simtul umorului.

Alfred Marshall este cel care a aplicat analiza marginala in modul cel mail

impede, este intemeietorul traditiei marginale care domina stiinta microeconomiei

de astazi. Odata ce si-a ales economia dept chemare, Marshall i s-a dedicate cu toata

fiinta sa, a luptat ca economia sa fie tratata ca un domeniu separat de istorie si

stiintele morale. In acest sens, Marshall este cel care a formulat concepte precum:

utilitatea marginala, legea cererii, legea ofertei, cost marginal, elasticitate. Marshall

le-a aratat economistilor ca trebuie sa imbine teoria cu practica, caci un model

teoretic bine elaborat poate fi convingator pe hirtie, dar este inutil in momentul in

care este aplicat in practica.

Sinteza realizarilor stiintei economice Alfred Marshall, asemenea lui Adam Smith, a studiat in profunzime toate

realizarile anterioare ale stiintei economice mondiale, le-a sintetizat si a elaborat

un sistem nou de cunostinte. Savantul englez a inventat si un sir de teorii si

concepte absolut noi. Geniu al compromisului, Marshall a reusit sa-i impace, in plan

stiintific, pe partizanii celor mai diferite teorii, dindu-i fiecaruia dreptate intr-o

privinta sau alta. Sistemul de cunostinte elaborat de Marshall se bazeaza pe toate

realizarile de seama ale stiintei economice de pina la dinsul.

Cunoscutul theoretician al gindirii economice, Gheorghe Popescu, “toate

elementele cu care Alfred Marshall si-a construit sistemul de gindire le-a luat de la

predecesori”. Astfel de la Smith a preluat dualitatea in tratarea problemelor valorii

si preturilor; de la Smith si Say – idea intreprinzatorului; de la Cournot –

elasticitatea cererii; de la Dupuit – surplusul consumatorului; de la Jevons –

termenul de economics, ca si idea foarfecelor preturilor; de la Menger – teoria

bunurilor si teoria schimbului; de la Walras – teoria echilibrului economic; de la

marginalisti – comportamentul psihologic; de la clasici – metoda deductiei; de la

istoricii germani – metoda inductiei.

Posedind rarul talent de a impaca partile opuse si de a gasi compromisul

chiar acolo unde este acest lucru pare a fi imposibil, Marshall reuseste sa efectueze

o sinteza a tuturor realizarilor stiintei economice din secolele al XVII-lea si al XIX-lea,

fara a neglija chiar meritele socialistilor si ale fiziocratilor. Si totusi meritul sau

principal consta in concilierea neoclasicilor cu clasicii.

Desi matematician de profesie, Marshall considera ca utilizarea excesiva a

metodelor matematice la studiera fenomenelor economice contine in sine

“pericolul de a reorienta atentia noastra asupra unor probleme imaginare”. Ferm

convins ca legile economice constituie un sibsistem al legilor sociale, in acelasi

timp, recunostea drept corecta ideea potrivit careia fenomenele economice,

inclusive nevoile, pot fi masurate si exprimate in bani.

Potrivit lui Adam Smith, obiectul de studiu al economiei politice este avutia

natiunilor, iar potrivit neoclasicilor – comportamentul uman. Incercind sa-i impace

si pe unii si pe altii, Marshall demonstreaza ca economia politica este o stiinta care

studiaza, in acelasi timp, atit bogatia natiunilor, cit si comportamentul uman.

Constient de faptul ca doctrina neoclasica, desi era corecta, sufera de un exces de

abstractizare si de folosire a metodelor matematice, savantul englez canalizeaza

lent cercetarile teoretice in directia studierii fenomenelor reale. Astfel daca Walras

elaborase modelul undei concurente pure si perfecte, inexistente in viata de toate

zilele, Marshall studiaza comportamentul preturilor in conditiile concurentei

imperfect, situatie care corespunde intocmai realitatii.

Marshall era sigur ca sarcina principal a stiintei economice este de a aduna

fapte concrete si a le analiza, el propune, ca termenul de economie politica sa fie

inlocuit prin cel de economics, tinzind sa transforme stiinta despre economie intr-o

disciplina exacta.

Alfred Marshall demonstreaza ca in procesul de studiere a fenomenelor

economice, nu poate fi neglijata folosirea matematicii, dar nici a psihologiei. Fiind

un mare aparator al virtutilor liberalismului economic, savantul englez considera

ca stiinta economica are misiunea de a contribuila rezolvarea problemelor sociale,

la imbunatatirea nivelului de trai al intregii populatii, inclusiv si al muncitorilor.

Teoria valorii si a preturilor Meritul principal al lui Alfred Marshall, ultimul neoclasic, consta in efortul

reusit de a sintetiza teoria valoare-munca cu teoria valoare-utilitate. Mai mult, pe

baza celor doua teorii, savantul englez a elaborate o proprie teorie a valorii si

preturilor, care ramine a fi valabila pina in present. Punctul de plecare, in cazul dat,

a fost punerea semnului egalitatii intre notiunele valoare, valoare de schimb si pret.

Autorii clasici si marxistii sustineau idea potrivit careia marimea valorii este

determinata de cheltuielile de munca, adica de costul produsului respectiv.

Neoclasicii insa erau de parerea ca valoarea este determinata de utilitatea (si

raritatea) bunului dat. Cine avea dreptate ? Marshall sustinea ca ambele teorii sunt

corecte, atita doar ca ele absolutizeaza doar o latura a procesului de formare a

valorii. Daca la formarea valorii participa si costul si utilitatea, contributia carui

factor este mai mare ? Iata cum raspunde Marshall la aceasta intrebare: “Valoarea

este fundamentala pe utilitatea finala si pe cheltuielile de productie. Ea se mentine in

echilibru intre aceste doua forte opuse ca cheia de bolta a unui turn. Nesfirsite au

fost controversele asupra raspunsului la intrebarea daca utilitatea sau costul de

productie guverneaza valoarea. Discutia se aseamana cu cea care s-a dus pentru a

afla care dintre lamele unui foarfece, cea de jos sau cea de sus, taie coala de hirtie.

Totusi, daca una dintre aceste lame este fixa, atunci cea mobila taie. Ori tocmai jocul

cererii consumatorului indeplineste rolul de lama mobile”.

In continuare, autorul englez propune propria sa teorie, denumita teoria

preturilor fara valoare, potrivit careia pretul se stabileste prin concursul a trei

factori: a) cheltuielile de productie b) utilitatea marginala c)cererea si oferta.

Pentru a-si continua analiza, Marshall descopera fenomenul de perioaa scurta si

perioada lunga, inovatia ce i-a permis sa determine factorul principal care

determina pretul. Pe termen scurt, utilitatea (adica cererea), este factorul decisiv

care determina marimea valorii si a pretului. Pe termen lung insa, marimea

pretului va oscila in jurul costului de productie, adica al ofertei. Cu cit perioada de

timp va fi mai scurta, cu atit mai importanta va fi cererea pentru formarea pretului,

si invers, cu cit aceasta perioada va fi mai lunga, cu atit va fi mai mare rolul ofertei.

Marshall sustine ca pretul pe care cumparatorul este dispus sa-l plateasca

pentru un bun oarecare este determinat de utilitatea marginala acestuia.

Vinzatorul, la rindul sau, are ca punct de reper la fixarea preturilot marimea

cheltuielilor de productie. In fine, pretul de piata, tinind cont de acesti doi factori,

se stabileste in functie de factorul timp. Astfel, dinamica cererii este explicate prin

utilitatea marginala a marfii, pe cin dinamica ofertei, prin marimea cheltuielilor de

productie. In cazul dat pretul se stabileste in punctul in care cererea se intilneste cu

oferta, marimea lui depinzind atit de aprecierile subiective ale consumatorilor. Cit

si de costurile de productie.

Elasticitatea cererii Unul dintre meritele stiintifice ale lui Alfred Marshall este punerea in circuitul

stiintific a notiunii de elasticitate a cererii si a ofertei. Cum se stie, daca cererea la

un produs creste, se mareste si pretul acestuia. Dar pretul si cererea se afla in

relatie de interdependenta, asa incit si cererea, la rindul ei, depinde de pret.

Marshall introduce notiunea de elasticitate a cererii. O cerere va deveni elastica in

cazul in care se va schimba intr-o masura mai mare decit pretul marfii date. Cererea

se considera neelastica atunci cind dependent dintre cerere si pret este mai mica,

atunci cind cererea se schimba intr-o masura mai mica decit cum se modific pretul.

Cea mai neelastica cerere se observa la obiectele de prima necesitate, cum ar fi

piinea, sarea, cartofii, zaharul. In cazul acestor produse schimbarea preturilor intr-

o directie sau alta va influenta prea mult marimea cererii.

Productivitatea cererii si marimea salariului La inceputul secolului al XIX-lea, cind salariile erau joase, iar conditiile de viata

ale muncitorilor- mizerabile, autorii clasici au formulat teoria potrivit careia

marimea salariului se fixeaza la nivelul minimului mijloacelor de existent. In

decursul unui secol, situatia in acest domeniu a suferit schimbari inseminate. In

Franta, dar si in alte tari occidentale, intre anii 1810 si 1910, salariul real a crescut

mai bine de doua ori. Aceasta schimbare a si servit drept temelie pentru ca

Marshall sa lanseze o noua teorie a salariului, in conformitate cu care salariul

depaseste nivelul minimului mijloacelor de existent, ridicindu-se, la inaltimea unui

anumit confort “inaltime”determinata de dezvoltarea productiei materiale. In acest

context, savantul englez descopera legatura direct proportional ce exista intre

productivitatea muncii si marimea salariului. Salariul nu poate nicidecum creste

daca nu se mareste productivitatea muncii, intrucit salariul este o parte a

produsului creat de muncitor.

Folosind si in cazul analizei salariului notiunile de termen scurt si termen lung,

savatul englez sustine ca pe termen scurt, salariile sint determinate de

productivitatea marginala a fiecarei categorii de muncitori, pe cind in cazul

termenului lung – marimea salariului depinde de costul de productie al fortei de

munca.

Bibliografie

Dumitru Moldovanu “Doctrine i Economi ti Celebri”ș ș

Popescu Gheorghe „Istoria gîndirii economice”

https://ro.wikipedia.org/wiki/Alfred_Marshall