alexandru cĂlinescu - emliasi.roemliasi.ro/wp-content/uploads/2016/04/dosar-dl-al-calinescu.pdf ·...

2
1. Am fost de curând într-o bibliotecă dar nu am cine știe ce merit: locuiesc la vreo 50 de metri de Bi- blioteca Centrală Universitară… Am avut nevoie să consult o enciclopedie aflată la sala profesorilor. Pen- tru mine, BCU rămâne un reper: merg să împrumut cărți, mă duc din când în când să-mi văd foștii colegi, mă întâlnesc cu doctoranzii etc. Și, evident, vibrez de fiecare dată când trec (și o fac aproape zilnic) pe lângă clădire: e inseparabilă de o perioadă de peste doisprezece ani din viața mea. 2. Foarte mult. Când eram copil, mama mea mă lua cu ea și împrumuta cărți (și) pentru mine. Eram fascinat de atmosfera din sala de împrumut, acolo unde este astăzi Sala Hasdeu, cu fișierele vechi care au dispărut între timp, cu cele două canapele ele- gante, cu masa în spatele căreia „oficiau” biblioteca- rele. Ca student, eram un „client” fidel al sălii de lectură, mai ales că nu puteam împrumuta acasă o serie de cărți având exclusiv regim „de sală”. Am fost chiar și în sala de lectură a Bibliotecii Academiei, în clădirea Academiei Mihăilene, demolată, vai!, foarte curând după aceea. Când lucram la prima mea carte, cea despre Anton Holban, am citit o mulțime de re- viste interbelice, operație pasionantă. Când pregă- team cartea despre Caragiale, consultam ediția veche, Zarifopol-Cioculescu, pentru că numai acolo găseam publicistica. Nu are rost să înmulțesc exemplele. Cum ai putea să faci o cercetare serioasă fără să apelezi la biblioteci? 3. Nu mai știu cine a dat această definiție amu- zantă a intelectualului: un intelectual este acea per- soană care intră într-o bibliotecă chiar și atunci când afară nu plouă. În perioada în care eram director la BCU îmi plăcea să trec prin sălile de lectură și să văd ce cărți au studenții pe masă. Micul „sondaj” era, de regulă, reconfortant: cărți interesante, multe în afara bibliografiei „obligatorii” indicate de profesor. Cei care „se aruncă” direct pe internet comit o gravă eroare. Internetul este o sursă formidabilă de informație dar e în același timp o sursă posibilă de mari confuzii: informația e nefiltrată, neierarhizată, sunt puse în circulație tot soiul de aberații și trebuie să ai discernământul necesar pentru a separa grâul de neghină. Discernământ pe care nu ți-l dă decât cul- tura cărții. 4. Depinde de tipul de bibliotecă la care ne refe- rim. Să luăm câteva exemple. După dezastrul din de- cembrie 1989, Biblioteca Centrală Universitară din București a fost reconstruită, restaurată, extinsă, mo- dernizată – e astăzi o adevărată bijuterie. Biblioteca Centrală Universitară din Iași a fost consolidată și restaurată, s-a construit o aripă nouă, s-au moderni- zat depozitele, toate cataloagele au fost informati- zate. La București, Biblioteca Națională s-a mutat – în sfârșit ! – într-o clădire nouă, impresionantă. Alte exemple, de prin alte locuri: noua Bibliotecă Națională de la Paris, Biblioteca din Alexandria (reîn- vierea unui mit!). Revenind la noi, este clar că anu- mite categorii de biblioteci au cunoscut, în ultimul 34 Alexandru CĂLINESCU

Upload: others

Post on 03-Sep-2019

2 views

Category:

Documents


0 download

TRANSCRIPT

Page 1: Alexandru CĂLINESCU - emliasi.roemliasi.ro/wp-content/uploads/2016/04/Dosar-DL-Al-CALINESCU.pdf · consult o enciclopedie aflată la sala profesorilor. Pen - tru mine, BCU rămâne

1. Am fost de curând într-o bibliotecă dar nu amcine știe ce merit: locuiesc la vreo 50 de metri de Bi-blioteca Centrală Universitară… Am avut nevoie săconsult o enciclopedie aflată la sala profesorilor. Pen-tru mine, BCU rămâne un reper: merg să împrumutcărți, mă duc din când în când să-mi văd foștii colegi,mă întâlnesc cu doctoranzii etc. Și, evident, vibrez defiecare dată când trec (și o fac aproape zilnic) pelângă clădire: e inseparabilă de o perioadă de pestedoisprezece ani din viața mea.2. Foarte mult. Când eram copil, mama mea mălua cu ea și împrumuta cărți (și) pentru mine. Eramfascinat de atmosfera din sala de împrumut, acolounde este astăzi Sala hasdeu, cu fișierele vechi careau dispărut între timp, cu cele două canapele ele-gante, cu masa în spatele căreia „oficiau” biblioteca-rele. Ca student, eram un „client” fidel al sălii delectură, mai ales că nu puteam împrumuta acasă oserie de cărți având exclusiv regim „de sală”. Am fostchiar și în sala de lectură a Bibliotecii Academiei, înclădirea Academiei Mihăilene, demolată, vai!, foartecurând după aceea. Când lucram la prima mea carte,cea despre Anton holban, am citit o mulțime de re-viste interbelice, operație pasionantă. Când pregă-team cartea despre Caragiale, consultam ediția veche,Zarifopol-Cioculescu, pentru că numai acolo găseampublicistica. Nu are rost să înmulțesc exemplele. Cumai putea să faci o cercetare serioasă fără să apelezi labiblioteci?

3. Nu mai știu cine a dat această definiție amu-zantă a intelectualului: un intelectual este acea per-soană care intră într-o bibliotecă chiar și atunci cândafară nu plouă. În perioada în care eram director laBCU îmi plăcea să trec prin sălile de lectură și să vădce cărți au studenții pe masă. Micul „sondaj” era, deregulă, reconfortant: cărți interesante, multe în afarabibliografiei „obligatorii” indicate de profesor. Ceicare „se aruncă” direct pe internet comit o gravăeroare. Internetul este o sursă formidabilă deinformație dar e în același timp o sursă posibilă demari confuzii: informația e nefiltrată, neierarhizată,sunt puse în circulație tot soiul de aberații și trebuiesă ai discernământul necesar pentru a separa grâulde neghină. Discernământ pe care nu ți-l dă decât cul-tura cărții.

4. Depinde de tipul de bibliotecă la care ne refe-rim. Să luăm câteva exemple. După dezastrul din de-cembrie 1989, Biblioteca Centrală Universitară dinBucurești a fost reconstruită, restaurată, extinsă, mo-dernizată – e astăzi o adevărată bijuterie. BibliotecaCentrală Universitară din Iași a fost consolidată șirestaurată, s-a construit o aripă nouă, s-au moderni-zat depozitele, toate cataloagele au fost informati-zate. La București, Biblioteca Națională s-a mutat –în sfârșit ! – într-o clădire nouă, impresionantă. Alteexemple, de prin alte locuri: noua BibliotecăNațională de la Paris, Biblioteca din Alexandria (reîn-vierea unui mit!). Revenind la noi, este clar că anu-mite categorii de biblioteci au cunoscut, în ultimul34

Alexandru CĂLINESCU

Page 2: Alexandru CĂLINESCU - emliasi.roemliasi.ro/wp-content/uploads/2016/04/Dosar-DL-Al-CALINESCU.pdf · consult o enciclopedie aflată la sala profesorilor. Pen - tru mine, BCU rămâne

sfert de veac, o soartă vitregă – bibliotecile sătești, bi-bliotecile școlare, multe biblioteci județene și muni-cipale care suferă de pe urma lipsei de fonduri.Progresele în ce privește informatizarea sunt certe;finanțarea insuficientă face însă ca bibliotecile să nuțină pasul cu producția de carte, ca să nu mai vorbimde achiziția de carte străină. La toate acestea seadaugă criza lecturii, vizibilă mai ales la cei mici și latineri.5. Cât de diferit arătau bibliotecile acum 50 deani? Sigur, a intervenit informatizarea, dar cartea –

ca obiect – a rămas. Și va rămâne, cred, și peste 50de ani. Va trebui însă să se facă un efort uriaș pentruconservarea patrimoniului, întrucât publicațiile șicărțile ce ies de sub tipar de mai bine de un secol șijumătate încoace se autodistrug, din cauza unor pro-duse chimice din compoziția hârtiei. Soluții tehniceexistă (scanare, numerizare). Bunăvoință și bani săfie.Alexandru CĂLINESCU a fost director al Bibliotecii

Centrale Universitare „Mihai Eminescu” Iași, prof. univ.dr. al Universității „Alexandru Ioan Cuza” Iași.

35Biblioteca Centrală Universitară „Mihai Eminescu” Iași