AL. DUMAS

Venus în intimitate— roman —

În româneşte de Bogdan B dulescuă

EDITURA „ROMÂNUL” BUCUREŞTI, 1991

Paris, Nvlson Editeurs, 1991 AL. DUMAS — I/tIOEOSCOPE

PROLOG

1.Iarmarocul

C tre mijlocul lunii iunie a anului 1559, intr-o dimiă -nea însorit de prim var , pia a Sainte-Genevieve dinţă ă ă ă ţ Paris era în esat de o mul ime de aproape patruzeci de miiţ ă ţ de inşi.

Unui om care ar fi picat acolo chiar atunci, venind din provincia lui natal şi aflîndu-se în inima str zii Saint-ă ă .Jacques. de unde mul imea se putea z ri foarte bine, i-ar fiţ ă fost foarte greu s -şi dea seama în ce scop se adunase atîtaă lume în acel punct al capitalei.

Vremea era superb . Aşa c nu era nevoie, ca în 1551,ă ă s se fac o procesiune cu moaştele sfintei Genevieve ca să ă ă se invoce oprirea ploilor.

Pe deasupra, plouase cu dou zile înainte. Aşa c nuă ă era cazul s scoat pe str zi moaştele sfintei Genevieve caă ă ă s cear de la Cel de Sus s plou , ca în 1556.ă ă ă ă

Nu avusese loc nici o b t lie dezastruoas , de felul ceă ă ă -lei de la Saint-Quentin. Deci nu era vorba de o procesiune a moaştelor sfintei Genevieve, în scopul de a ob ine proţ tec iaţ Celid de Sus, ca în 1557.

Şi totuşi, era evident c tot poporul care se strînsese înă pia a de lîng b trîna m n stire venise anume pentru 0ţ ă ă ă ă s rb toare ieşit din comiln.ă ă ă

Dar ce s rb toare s fi fost ?ă ă ăNu era vorba de o s rb toare religioas . C ci, deşiă ă ă ă

puteai vedea, pe ici-pe colo, prin mul ime, cîteva rantiiţ > lug reşti, erau prea pu ine ca s dea întîlnirii un caă ă ţ ă racter religios.

Nu era vorba nici de o s rb toare militar . C ci nu seă ă ă ă prea z reau uniforme militare iar cei care se aflau aici nuă aveau asupra lor nici suli e nici muschete *.ţ

Nu era nici o solemnitate a nobilimii; c ci nu se veă deau

fluturînd pe deasupra capetelor stegule ele cu armoariileţ gentilomilor şi nici coifurile împodobite cu penaje ale seniorilor.

Un singur am nunt b tca la ochi în aceast mul imeă ă ă ţ foarte pestri , multicolor , un furnicar în care se îngheţă ă -suiau, f r deosebire, gentilomi, c lug ri, pungaşi, bură ă ă ă -ghezi, prostituate, b trîni, scamatori, igani, meşteşugari,ă ţ vr jitori, vânz tori de bere, cerşetori, unii c lare, al ii peă ă ă ţ catiri ori pe m gari, cî iva, pu ini, în tr suri (tr surile erau oă ţ ţ ă ă inven ie foarte nou , chiar din acel an), dintre care cei maiţ ă mul i d deau din coate, împingeau, se zb teau din toateţ ă ă puterile ca s ajung în mijlocul pie ei; acev amă ă ţ ănunt care batea la ochi era mul imea studen ilor, care predominau ;ţ ţ studen i de patru na ionalit i diferite, scoţ ţ ăţ ieni, englezi,ţ francezi şi italieni,

Adev rul era acesta : ca în fiecare an, în prima zi deă luni de dup Sfîntul Barnabe, lumea se adunase ca s iaă ă parte la un iarmaroc vestit, denumit cu un cuvînt care nu mai spunea de mult nimic nim nui : landi. Sîntem dară obliga i s facem aici un pic de etimologie, asemeneaţ ă distinşilor membri ai Academiei de inscrip ii şi litere. Acestţ landi provenea, prin cîteva transform ri succesive, care ş-ăau produs de-a lungul secolelor, din indictum, un cuvînt latin care vrea s însemne un loc şi o zi anume fixate pentruă o anume adunare popular .ă

În vremurile îndep rtate ale lui Charlemagne, regeleă teuton care îşi stabilise capitala la Aix-la-Chapelle, intr-o anumit zi din an erau ar tate pelerinilor sfintele moaşteă ă ale preacuvioasei în capel .ă

Carol cel Pleşuv a poruncit apoi s fie duse aceste reă -licve pre ioase de la Aix la Paris şi, o dat pe an, ele erauţ ă ar tate poporului pe un cîmp destinat tîrgurilor şi iarma-ă roacelor şi care se afla în apropiere de bulevardul Saint-Denis.

Dup o vreme, episcopul Parisului g sise c , avînd înă ă ă vedere pietatea tot mai accentuat a credincioşilor, acelă maidan nu se potriveşte deloc cu solemnitatea evenimen-

Muschetă — arm de foc portativ , mai grea decîtă ă arche- buza, care se fixa pe sol p£ o mic furc .tului şiă ă stabilise ca s rb toarea de landi s aib loc pe cîmpul Saint-ă ă ă ăDenis.

Preo imea Parisului aducea acolo, într-o procesiuneţ urm rit cu venera ie de prostime, relicvele sfintei. Episă ă ţ -copul venea şi el pe cîmpul Saint-Denis ca s -şi in preă ţ ă dica şi s binecuvînteze mul imea. Dar s-a întîmplat cu acesteă ţ binecuvînt ri la fel cum se întîmpl cu avu ia aproapelui sauă ă ţ cu roadele din gr dina vecinului : nu le poate împ r i oricineă ă ţ ; preo ii de la m n stirea Saint-Deţ ă ă nis s-au revoltat şi l-au reclamat pe episcop la parlamentul Parisului ca pe un uzurpator, pretinzînd c numai ei au dreptul de a daă binecuvîntarea pe p mînturile din jurul m n stirii.ă ă ă

Acest conflict a stîrnit vii discu ii în parlament şi atît oţ parte cît şi cealalt s-au bucurat de sus in tori plini deă ţ ă elocven ; în cele din urm , neştiind de partea cui eţă ă dreptatea, parlamentul a ieşit din încurc tur în chipul celă ă mai original : a interzis atît episcopilor cît şi stare ilor, avîndţ în vedere neîn elegerile pe care le provocau, s mai punţ ă ă piciorul în tîrgul de landi. Cel care moşteni toate prerogativele fu rectorul Universit ii : el avea drepăţ tul să vin la tîrg, în prima luni de dup Sfîntul Barnabe, şi să ă ă achizi ioneze cantitatea de pergament necesar tuţ ă turor colegilor lui, profesorii. Negu torilor de pergamenţă te le era interzis, chiar, s vînd cuiva o singur foaie înainte caă ă ă domnia-Sa rectorul s -şi fi f cut toate cumpă ă ăr turile.ă

Studen ii au profitat de acest drept al rectorului şi i-auţ cerut permisiunea s -l înso easc în aceast peregriă ţ ă ă nare prin tîrg, care se prelungea cîteva zile. Li s-a acordat acpast permisiune şi, ca urmare, ieşirea lor la tîrgul deă landi se f cea cu mult fast în fiecare an..ă

Dirigin ii şi studen ii se adunau, c lare, în pia a Sfîn- taţ ţ ă ţ Genevieve şi de acolo mergeau, în ordine, pîn pe cîmpulă unde se inea tîrgul. Convoiul lor ajungea la desţ tina ie f rţ ă ă ş fac mult zarv . Dar odat ajunşi acolo, tinerii seă ă ă ă ă amestecau, în scurt timp, cu oameni de tot felul : igani,ţ

vr jitori (existau la vremea aceea vreo treiă zeci de mii în Paris), fete precum şi femei mai coapte cu moravuri dubioase (statisticile n-au putut stabili niciodat cu precizieă num rul lor), toate îmbr cate în haine b ieă ă ă eşti, demoazeleţ din Val d’Amour, din Chaud-Gaillard sau de pe strada Froid-Mantel ; o adev rat armat , ceva ce se putea asemui cuă ă ă marile migra ii din secolul al patrulea; cu deosebirea cţ ă aceste dame nu erau cîtuşi de pu in barţ bare sau s lbatice,ă ci aveau comport ri foarte civilizate.ă

Odat ajuns pe cimpul Saint-Denis, fiecare se oprea,ă desc leca sau cobora de pe catîrul sau m garul s u, îşiă ă ă scutura praful de pe cizme, de pe n dragi, de pe pantofi, deă pe jambiere, şi se amesteca printre oamenii afla i dejaţ acolo, încercînd s intre în atmosfer ; se aşeza undeva şiă ă cump ra ceva de mîncare : caltaboşi, cîrna i ori paă ţ teuri ; îni rîlal de prezen a damelor vesele, cu obrajii îmă ţ bujora i,ţ d dea pe gît cantit i insp imini toare de vin alb, provenită ăţ ă ă din toate podgoriile învecinate, Sainl-Denis, La Briche, Epinay-lez-Saint-Denis, Argenleuil. Capetele se încingeau, limbile se iu eau şi, prin zarva care creştea de la o clip laţ ă alta, se puteau auzi numai vorbe de amor şi de palid»’ : să facem paşi ; eşti un dulce ; se d grande ; e un domn ; d -lă ă roşu f r ap ! rade-mi un pahar, prieă ă ă tene ; d- l alb, d- l albă ă ! toarn tot, toarn dracului ! o sut de mîini îi trebuie unuiă ă ă paharnic, cum avea Bria- rius ; mi se-mpleticeşte limba, prietene...

Lumea asta ilustra perfect cel de-al cincilea capitol din Gargantua. Ce timpuri frumoase, ori mai bine zis pline de veselie, s recunoaştem, erau acelea cînd Rabe- lais, parohă la Meudon, scria Gargantua iar Brantome, stare deţ Bourdeille, scria Doamnele galante !

Dup ce se chercheleau, cîntau pe şapte voci, se s ă ă -rutau, se certau, tr nc neau verzi şi uscate ca nişteă ă apuca i, înjurau pe cine se nimerea. Veniser doar s seţ ă ă distreze, ce dracu !

Fiecare încingea discu ii la întîmplare, cu primul veţ nit şi, din vorb -n vorb , dup cum se potriveau sau nu la fire,ă ă ă

ajungeau s rida ca smi7iti ii sau s se p ruiasc f r mil .ă ţ ă ă ă ă ă ăParlamentul a fost nevoit s dea dou zeci de decreteă ă

ca s pun cap t dezordinilor. În cele din urm , tîrgul a fostă ă ă ă mutat, cu titlu de prob , de pe cîmp în chiar oraşul Saint-ăDenis.

În 1550, parlamentul a mai stabilit c studen ii nu voră ţ mai avea dreptul s asiste la tîrgul de landi decît prină delega ii, cîte doisprezece pentru fiecare dintre colegiileţ Na iunilor, cum erau numite alunei, inclusiv dirigin ii Darţ ţ asta n-a rezolvat s nimic. Studen ii care nu f ceau parte dinţ ă aceste delega ii se dezbr ca i de veşmintele lor specifice,ţ ă ţ se îmbr ca i ca târgove ii, cu mantii scurte, pă ţ ţ ăl rii colorate,ă n dragi despica i, ad ugind la toate astea Şi o spad , ce leă ţ ă ă era interzis s-o poarte, pe ling pumnalul cu lam scurt şiă ă ă lat , ce le era îng duit, din cele mai vechi timpuri, şiă ă p trundeau în Saint-Denis pe toate druă murile şi c r rile deă ă acces în virtutea zicalei : „Toate drumurile duc la Roma” ; aşa c studen ii, astfel travesti i, sc pau de subă ţ ţ ă supravegherea, dasc lilor şi tulbur rile care aveau loc înă ă timpul tîrgului erau mult mai mari de cît înainte de a se da decretul menit s le previn .ă ă

...Ne afl m, deci, în 1559. V zînd buna orînduial aă ă ă cortegiului care începuse s se pun in mişcare, nu puteaiă ă b nui cîtuşi de pu in c , odat ajuns la cap tul drumuluiă ţ ă ă ă s u, se va transforma repede într-o înv lm şeal zgomoă ă ă ă -toas de zurbagii puşi pe chef şi petrecere.ă

De data asta, ca de obicei, convoiul c l re ilor se urniă ă ţ în linişte şi f r incidente deosebite şi o apuc pe st raduă ă ă Saint'Jacques ; ieşind în fa a Ch telet-ului, din piepturileţ ă tuturor izbucni un strig t unanim de ur şi blestem, aşaă ă cum numai poporul Parisului ştie (c ci, cu siguran a, juă ţ -m tate dintre aceşti oameni cunoşteau numai din auziteă celulele subterane aflate între zidurile .acestui edificiu), iar apoi, dup aceast manifestare de ur colectiv care eraă ă ă ă pentru to i un prilej de uşurare sufleteasc , marele cortegiuţ ă cotea pe slfada Saint-Denis.

S o lu m înaintea lor, drag cititorule, şi s mergemă ă ă ă

sa ne ocup m locurile în tîrgul din preajma m n stirii, ca să ă ă ă putem asista la un episod al serb rii care se leag în chipă ă direct de povestea noastr .ă

S rb toarea oficial avea loc tn or şel şi în primul rîndă ă ă ă pe strada principal a or şelului ; aşa c pe aceastn stradă ă ă ă îşi construiser cu vreo dou luni înainte nişte loja din bîrneă ă de lemn b rbieri, berari, tapi eri, vînzutori de- m run işuri,ă ţ ă ţ de albituri, şelari, fabrican i de frînghii, de pinteni,ţ negu tori de piei, t b carî, pantofari, brutari, post vari,ţă ă ă ă bijutieri, telalî, b cani şi mai ales cîrciumari.ă

În aceast mul ime care t l zuia pe strada Saint-De-ă ţ ă ă nis predominau hainele de postav viu colorate precum şi, din stofe împodobite cu aur şi argint, borduri, pene, g iă tane, şnururi, catifele, taftale eu fir de aur, atlazuri cu fir de argint ; toat aceast mare de oameni str lucea în lui ta ia razeloră ă ă de soare şi p rea s le trimit înapoi însuă ă ă tite. Niciodat nu,ă se mai f cuse atîta parad de lux vestiă ă mentar pe toate treptele societ ii. Şi, cu toate c , înce- pînd din anul 1543,ăţ ă mai întîi regele Francisc I iar dup el regele Henric al IV-leaă d duser publicit ii nu mai pu in de dou zeci de „legiă ă ăţ ţ ă somptuare”, niciodat aceste legi nu fuseser aplicate.ă ă

Explica ia acestui lux nemaipomenit era cît se poateţ de simpl . Descoperirea Lumii Noi de c tre Columb şiă ă Americo Vespucci, expedi iile lui Fernand Cortez şi Piz- zarroţ în faimosul regat Cathay de care vorbise şi Marco Polo, f cuser s creasc în aşa m sur b netul în înă ă ă ă ă ă ă treaga Europ c un condeier din acel secol deplîngea riă ă sipa, luxul f r m sur al contemporanilor, precum şi creştereaă ă ă ă continu a pre urilor la toate m rfurile, care, zicea el, seă ţ ă m riser de patru ori în optzeci de ani.ă ă

Dar spectacolul pitoresc al acestei s rb tori nu se desă ă -f şura numai în inima tîrgului Saint-Denis. E adev rat,ă ă ordonan a parlamentului îi fixase drept scen oraşul Saint-ţ ă Denis. Dar decretul popular, care avea o putere şi mai însemnat , îl mutase de aici pe malul fluviului. Aşa c , dacă ă ă tîrgul se inea în Saint-Denis, s rb toarea popular avea locţ ă ă ă pe malul apei. Ne vom deplasa deci şi noi pe malul apei,

ceva mai jos de insula Saint-Denis, s privim şi s ă ă ascult mă ce se petrece acolo.

Cavalcada pe care o v zusem pornind din pia a Sainte-ă ţ Genevieve, urmînd firul str zii Saint-Jacques, sco înd ură ţ lete de ur în fa a Ch telet-ului şi cotind apoi pe strada Saint-ă ţ ăDenis, îşi f cuse intrarea în necropola regal între oreleă ă unsprezece şi unsprezece jum tate. Dup aceea, aşa cumă ă se r zle esc oile cînd ajung pe pajişte, la fel studenă ţ ii auţ sc pat de sub supravegherea dirigin ilor şi s-au r s- pîndit,ă ţ ă care pe cîmp, care prin tîrg, care pe malul Senei.

Trebuie s spunem c , pentru privitorii f r griji (maiă ă ă ă rari, e drept, dar existau şi din aceştia), era un spectacol încînt tor tabloul acestor copilandri de dou zeci de ani, careă ă st teau întinşi pe iarb , ici şi colo, sub razele vesele aleă ă soarelui, la picioarele unor fete frumoase cu pieptul strîns în corsetul de satin roşu, cu obraji aşişderea şi gî- tul de salin alb. Ochii lui Boccaccio str pungeau probabil perdeauaă azurie a cerului şi urm reau cu mult dragoste acestă ă Decameron gigantic.

Prima parte a zilele s-a scurs f r incidente ; oameniiă ă erau încinşi de c ldur şi beau ca s se r coreasc ; erauă ă ă ă ă înfometa i şl îşi astîmp rau foamea cu mult osîrdie Jţ ă ă st teau lungi i pe iarb şi se odihneau. Încetul cu încetul,ă ţ ă spiritele s-au încins şi discu iile au devenit tot mai g lţ ă ă-gioase. Numai Dtimnezeu mai ştia num rul ulcioareloră umplute, golite, iar umplute şi iar golite, umplute pentru a nu ştiu cîta oar şi pîn la urm f cute nd ri.ă ă ă ă ţă ă

De aceea, pe la orele trei dup prînz, malul Senei eraă împînzit de ulcioare şi de farfurii, unele întregi, altele sparte, de ceşti pline şi de sticle goale, de perechi care se îmbr işau rostogolindu-se pe gazonul îmbietor, de b răţ ă ba iţ care luau drept nevestele lor femei necunoscute şi de femei care îi confundau pe aman i cu so ii lor ; malul Senei, hai sţ ţ ă o spunem pe şleau, care str lucea mai deă vreme cu cîteva ceasuri ca un col fermec tor de pe bine- cuvîntatul fluviuţ ă italian Arno, sem na acum al naibii cu un tablou de Davidă Teniers înf îşînd o vesel chermez flamand .ăţ ă ă ă

La un moment dat, se auzir nişte urlete :ă— În ap cu el ! în ap !ă ăTo i începuser s se ridice în picioare. Urletele deţ ă ă -

veneau tot mai violente :— În ap cu ereticul ! în ap cu protestantul ! Da i de-aă ă ţ

azvwlita cu hughenolul ! Jos cu fluturaşul \ da i-t ap pînţ ă ă crap , în ap cu el !ă ă

— Ce se-ntîmpl ? începur s st rige tot mai mul iă ă ă ţ oameni.

— Ce s fie, e un blasfemator care se îndoieşte de înă -durarea Providen ei ! A sus inut c o s plou 'ţ ţ ă ă ă

Acuza ia asta, care la prima vedere p rea cit se poateţ ă de firav , avu un efect extraordinar asupra mul imii. Oa~ă ţ menii se distrau de minune şi venirea furtunii 'rar fi scos din min i, fiindc le-ar fi întrerupt distrac ia. Se în oliţ ă ţ ţ ser to i înă ţ straie de duminic şi ploaia le-ar fi mototolit. Aşa c . auzindă ă cu ce se f cuse înnorat p c tosul de hughenot, mul imea, s-ă ă ă ţa înfuriat. S-au îndreptat în grab spre locul de unde seă auziser cele din ii urlete de mînie şi se adunar aşa deă ţ ă mul i privitori, c alc tuiau împreun un zid compact prinţ ă ă ă care n-ar fi putut s se strecoare nici o adiere de vhit.ă

În mijlocul mul imii furioase, aproape sufocat de preţ -siunea care se exercita asupra lui, se afla un tinerel de cel mult dou zeci de ani, în care nu era greu s recunoşti ună ă student deghizat ; cu obrajii palizi, încordat, cu pumnii strînşi, el p rea s aştepte asaltul celor mai în ierbînta iă ă ţ ţ dintre adversarii lui, gata s se apere din toate puterile.ă

Era un b iat înalt şi blond, destul de sl bu , a c ruiă ă ţ ă constitu ie firav , amintea mai degrab de acele domniţ ă ă -şoare galante travestite în b ie i de care vorbeam ceva maiă ţ înainte.

Ce crim s fi comis acest tîn r în ochii c ruia se pu-ă ă ă ă tua citi nevinov ia şi ale c rui tr s turi te duceau cu tfmdulăţ ă ă ă la sfînta devo iune a unui c lug r ? Ce f cuse el »« sţ ă ă ă ă provoace urletele s lbatice ale mul imii, din sînul c rora miiă ţ ă de bra e amenin toare se întindeau spre el ?ţ ţă

2.Atunci cînd plou în ziua de Saint-ăMedard, plou patruzeci de zile în şiră

Aşa cum am precizat în capitolul precedent, tîn rul eraă ttughenot şi f cuse impruden a s sus in c o s vină ţ ă ţ ă ă ă ă ploaia.

Iat cum izbucnise scandalul. Ve i vedea, totul s-a peă ţ -trec ut foarte simplu.

Tîn rul cel blond se plimba de-a lungul malului în susă şi-n jos, cu aerul c aşteapt un prieten sau o prieă ă ten . Dină timp în timp se oprea şi privea atent apa ; apoi, dup ceă m surase destul oglinda apei, se întorcea şi cer- eeta iarbaă de pe mal ; în sfîrşit dup ce încheia şi aceast opera iune,ă ă ţ ridica ochii spre cer şi scruta cu mult atenă ie v zduhul.ţ ă

Sigur, am putea aprecia c preocup rile tîn rului erauă ă ă de o monotonie exasperant , dar trebuie s m rturisimă ă ă totodat c erau total inofensive. Totuşi, cî iva dintre ceiă ă ţ care s rb torea i ziua de landi în felul descris mai sus nuă ă ţ p reau de acord ca acest tîn r s -l petreac în alt fel. Âşaă ă ă ă c , dup vreo jum tate de or , mai mul i burghezi, 14 careă ă ă ă ţ se al turar cî iva studen i şi meşteşugari, se ară ă ţ ţ ătar totă mai vizibil enerva i de triplul ceremonial la care se deda cuţ înc p înare tîn rul, f r s osteneasc . Eneră ăţ ă ă ă ă ă varea lor era şi mai mult a î at de faptul c b iatul nu p rea s le dea niciţ ţ ă ă ă ă ă urtpic de aten ie.ţ

— Ah ! se auzi vocea unei femei, tare-aş vrea s ştiuă de ce individul priveşte cu atît a interes la rîu, apoi iarba şi cerul.

— Chiar vrei s afli, Perrette, inimioara mea ? întreă bă un tîn r burghez care sorbea cu mult distinc ie vin roşu dină ă ţ paharul doamnei şi dragostea din ochii ei,

— O, Landry, o s dau o s rutare zdrav n celui careă ă ă ă o s -mi explice asta.ă

— Ah, Perrette, aş fi preferai s ceri un lucru mult maiă greu de îndeplinit pentru o r splat aşa de dulce !ă ă

— M-aş mul umi şi cu atît.ţ— Ce asigurare îmi dai ?— ine mina mea.ŢTîn rul burghez s rut mîna fetei şi, ridicîndu-se, îiă ă ă

spuse :— O s afli imediat.ăCar urmare, numitul Landry se îndrept c tre ciudatulă ă

student care îşi continua rondul, la fel de t cut, şi îi spuse :ă— Tinere, i-a spune-mi, de ce priveşti aşa atent iarba

de pe mal ? Ai pierdut ceva ?Tîn rul blond se întoarse c tre Landry, îşi scoase cuă ă

mult polite e p l ria şi r spunse cu cea mai mai des -ă ţ ă ă ă ă vîrşit curtoazie :ă

— Greşi i, domnule, nu privesc iarba, priveam rîul.ţŞi, pronun înd aceste vorbe, se întoarse şi-şi v zu deţ ă

treab .ăJupînul Landry r mase cam descump nii. Nu se aştepă ă -

tase la un r spuns aşa de politicos. Reveni ling aleasaă ă inimii lui se rpinîndu-şi urechea.ă

— Ei, ia spune ! îl iscodi Perrette.— Ei bine, ne-am înşelat, spuse încurcai Landry, nu

cerceta iarba.— Atunci la ce se uita ?— La rîu.Fala izbucni în rîs şi Landry sim i c roşeşte tot deţ ă

ruşine.— P i bine, bine, şi nu l-ai întrebat ce vede acolo ? :iseă

Perrette.— Nu, r spunse Landry. Mi s-a p rul aşa de politicosă ă

incit m-am gîndit c aş fi prea indiscret s -i mai pun înc oă ă ă întrebare.

— Dou s rut ri celui care o s se duc s -l întrebe deă ă ă ă ă ă ce priveşte rîul, spuse Perrette.

Trei sau patru amatori se ridicar repede.ăDar Landry f cu un semn c , din moment ce el traă ă tase

aceast afacere, trebuie s-o încheie tot el. Ceilal i auă ţ renun at, recunoscindu-i prioritatea.ţ

Aşa c Landry se îndrept din nou spre tîn rul blondă ă ăşi zise : — Ei, ia spune, tinere, de ce priveşti aşa de atent Sena

?Acelaşi joc de scen ca mai-nainte. Studentul se înă -

toarse iar, îşi ridic p l ria şi-i r spunse la fel de poliă ă ă ă ticos :— Scuza i-m , domnule, nu priveam rîul; m uitam laţ ă ă

cer...Şi zicînd aceste cuvinte se întoarse şi-şi v zu deă

treab .ăDar Landry, pe care acest r spuns îl descump nise laă ă

fel ca şi primul, ştiind c e în joc onoarea lui şi auzind de laă distan rîsetele tovar şilor s i, îşi lu inima-n din i şi,ţă ă ă ă ţ prinzîndu-l pe student de col ul mantiei, insist :ţ ă

— În cazul sta, tinere, vrei s ai bun tatea de a-miă ă ă spune de ce priveşti cerul ?

— Domnule, r spunse studentul, vre i s -mi face i faă ţ ă ţ -voarea de a-mi spune de ce m întreba i asta ?ă ţ

— Ei bine, o s - i l muresc foarte sincer totul.ă ţ ă— Mi-ar face pl cere, domnule.ă— Vreau s aflu, deoarece tovar şii mei sînt sîcîi i deă ă ţ

faptul c , de atîla timp, v învîrti i pe-aici de unul singură ă ţ f cînd mereu aceleaşi gesturi, şi nimeni nu pricepe de ce.ă

— Domnule, m învîrt în loc fiindc aştept un prietenă ă care trebuie s vin . Nu m aşez, ca toat lumea, fiindc ,ă ă ă ă ă dac stau în picioare, o s -l z resc mai de departe cîndă ă ă vine. Şi, v zînd c nu mai apare, m-am plictisit de aşă ă -teptare, am început s m plimb pe mal, ceea ce m faceă ă ă s privesc cu mare aten ie p mîntul de team s nu-miă ţ ă ă ă zgîrii pantofii în cioburile de pe jos ; dup care îmi odihă nesc ochii privind luciul desf t tor al apei; iar dup asta privescă ă ă seninul cerului, ca s -mi odihnesc ochii ame i i de unduirileă ţ ţ apei.

În loc s considere aceast explica ie drept purul adeă ă ţ -v r, ceea ce şi era”, burghezul yiostru crezu c este obiă ă -ectul unei farse şi deveni roşu ca macii care se z reau peă cîmp i indu-se prin lanurile de lucern şi de grîu,ţ ă

— Şi ai de ghid, tinere, insist Landry, punînd o min înă ă şold şi bombîndu-şi provocator pieptul, ai de gind s teă dedai mult timp acestei preocup ri dezagreabile ?ă

— Inten ionam s fac asta pîn cînd prietenul meu o sţ ă ă ă vin în sfîrşit ; dar...ă

Tîn rul privi spre cer.ă— ...Nu prea cred c o s -l mai aştept prea mult..7ă ă— Şi de ce s nu-l mai aştep i ?ă ţ— Fiindc vine o ploaie aşa de turbat , domnule, că ă ă

nici unul din noi nu va mai putea r mîne aici, pe cîmp, într-ăun sfert de ceas.

— Adic vrei s spui c o s plou ? f cu burghezul cuă ă ă ă ă ă o figur b nuitoare, convins c studentul îşi bate joc de el. ră ă ă

— Cu şiroaie, domnule ! r spunse tîn rul f r s cliă ă ă ă ă -peasc .ă

— F r -ndoialâ c glumeşti, tinere !ă ă ă— V jur c nici prin cap nu-mi trece, domnule.ă ă— Atunci probabil c î i ba i joc de mine ? întrebă ţ ţ ă

Landry scos din pepeni.— Domnule, v dau cuvîntul meu de onoare c nuă ă

glumesc cîtuşi de pu in.ţ— Atunci de ce-mi spui c vine ploaia, cînd e o vreă me

minunat ? url Landry pierzîndu-şi firea.ă ă— Am spus asta din trei motive.— Ai putea s -mi spui şi mie care sînt ?ă— Desigur, dac asta v face pl cere.ă ă ă— Da, îmi face pl cere.ăTîn rul se înclin foarte politicos, cu o expresie careă ă

voia s zic : „Sînte i aşa de cuceritor, domnule, c nu vă ă ţ ă ă pot refuza nimic !”

— S auzim care sînt cele trei motive, spuse Landry,ă cu pumnii strînşi şi scrîşnind din din i.ţ

— Primul ar fi c ieri n-a plouat, aşa c s-ar putea să ă ă plou ast zi.ă ă

— M iei peste picior, dom'le ?ă— Cîtuşi de pu in.ţ— Al doilea care ar fi ?

— Toat noaptea trecut cerul a fost înnorat şi toată ă ă diminea a la fel, şi mai e şi acum înnorat.ţ

— Nu cred c e un -motiv s plou dac cerul 5 înă ă ă ă -norat, nu crezi ?

— Dar e probabil, m car.ă — S auzim al treilea motiv.ă Dar te previn c , dac na e mai conving tor ca primeleă ă ă dou , îmi sare and ra.ă ţ ă

— Dac o s v sup ra i, ar însemna c ave i un caă ă ă ă ţ ă ţ -racter uricios.

— A ! zici c am un caracter urît ?ă— Domnule, vorbeam pur ipotetic, nu era o constatare.— Al treilea motiv, dom’le, al treilea motiv !?Tîn rul întinse mîna.ă— Al treilea motiv, domnule, ar fi c picur deja.ă ă— Pretinzi c plou ?ă ă— Nu o pretind, o afirm.— Da’ e de nesuportat ! exclam burghezul, furios.ă— Va fi şi mai de nesuportat imediat, spuse tîn rul.ă— Şi crezi c o s suport asta ? strig burghezul, vîn t,ă ă ă ă

de furie.— Cred,c n-o s suporta i mai mult decît mine, spuseă ă ţ

studentul. Şi, dac ar fi s v dau un sfat, aş zice s c uă ă ă ă ă ta iţ un ad post, ceea ce voi face şi eu.ă

— Ah, asta e culmea ! url Landry întorcindu-se spreă tovar şii s i. Apoi, adresîndu-se tuturor celor afla i prină ă ţ apropiere : Hei, veni i to i încoace ! Veni i !ţ ţ ţ

V zîndu-l aşa de furios, to i se apropiar în fug .ă ţ ă ă— Ce e ? întrebau femeile cu voci stridente.— Ce se întîmpl ? întrebar b rba ii cu voci r guşite.ă ă ă ţ ă— Ce se întîmpl ? spuse Landry, sim ind c e spriă ţ ă jinit.

Se întîmpl lucruri de necrezut. Se-ntîmpl c dumă ă ă nealui vrea s m fac s v d stele în amiaza mare !ă ă ă ă ă

— V cer iertare, domnule, spuse tîn rul, cu cea maiă ă mare blmde e. V-am spus, dimpotriv , c vremea e foarteţ ă ă închis .ă

— Era doar o figur , domnule student, pricepi, doar oă figur , continu Landry.ă ă

în cazul sta, a fost o figur nereuşit .ă ă ă— Îndr zneşti s spui c am o f igur nereuşit ? urlă ă ă ă ă ă

Landry care, asurzit de b t ile sîngelui în Umple, nu maiă ă în elegea bine ce voia s spun cel lalt sau, pur şi simţ ă ă ă plu, poate c nu dorea s în eleag . A ! asta întrece oriceă ă ţ ă m sur , domnilor; vede i c aiuritul sta îşi bate joc de noi.ă ă ţ ă ă

— Îşi bate joc de ine, se prea poate, se auzi o voceţ ironic .ă

— De mine şi de voi, de noi to i. E un glume îmţ ţ pu itţ care se distreaz pe seama noastr , şi ar dori s plou eaă ă ă ă s ne fac figura la to i.ă ă ţ

— Domnule, v jur c nu doresc s plou , avînd înă ă ă ă vedere c , dac plou , o s m fac şi pe mine ciuciulete caă ă ă ă ă ă pe to i, ba chiar o s m moaie şi mai tare, din moment ceţ ă ă sînt cu vreo trei-patru degete mai înalt ca dumneavoastr .ă

— Adic eu sînt un cîrcotaş ?ă— N-am spus aşa ceva, domnule.— Un pitic ?— Ar fi o insult gratuit . Ave i aproape cinci picioareă ă ţ

în l ime, domnule.ă ţ— Nu ştiu ce m opreşte s te arunc în ap ! strigă ă ă ă

Landry.— Da, da ! în ap , în ap cu el! se auzir mai multeă ă ă

voci.— Dac m ve i arunca în ap , domnule, spuse tîn rul,ă ă ţ ă ă

p strînd acelaşi ton politicos, nu înseamn c ve i fi maiă ă ă ţ pu in muiat de ploaie.ţ

Cum tîn rul dovedise prin acest r spuns c e mai mină ă ă -tos decît to i ceilal i, to i s-au întors împotriva lui. Unţ ţ ţ zdrahon ame it de b utur se apropie de el şi-i spuse, peţ ă ă jum tate în zeflemea, pe jum tate amenin tor :ă ă ţă

— Ia spune, tic losule, de ce spui c plou ?ă ă ă— Fiindc am sim it pic turile.ă ţ ă— Una e s picure, strig Landry, alta e s toarne cuă ă ă

g leata ; iar el a zis c o s plou cu g leata.ă ă ă ă ă— Poale c eşti în eles cu un astrolog ? zise zdrahonul.ă ţ— Nu sînt în eles cu nimeni, domnule, r spunse tînţ ă ărul,

care începuse s se enerveze, nici chiar cu dumneaă voastră care m tutui i.ă ţ

— În ap cu el ! în ap ! urlar cî iva.ă ă ă ţAtunci, sim ind c se îngroaş gluma, studentul stfîn-ţ ă ă

se pumnii şi se preg ti de lupt . Cercul începu s se strîngă ă ă ă în jurul lui.

— Ia uite ! f cu unul din noii veni i, dar sta e Medard !ă ţ ă— Ce e aia Medard ? întrebar cî iva.ă ţ— E sfîntul a c rui s rb toare are loc ast zi, spuse ună ă ă ă

glume .ţ— Bun ! spuse unul care îl recunoscuse pe tîn rul înă -

col it, dar la nu e un sfînt, fiindc e un eretic.ţ ă ă — Un eretic ! url mul imea. În ap cu ereticul! la ap cuă ţ ă ă hughenotul!

Şi to i repetar într-un cor :ţ ă— În ap ! în ap ! în ap !ă ă ăAşa a fost întrerupt desf şurarea petrecerii pe careă ă

am început s o descriem în primul capitol.ăDar, chiar în acel moment, ca şi cum Providen a voiaţ

s -i dea tîn rului o mîn de ajutor, ap ru cel aşteptat, ună ă ă ă frumos cavaler de vreo dou zeci şi doi-dou zeci şi trei deă ă ani, a c rui atitudine semea l sa s se vad gentil lomul şiă ţă ă ă ă a c rui înf işare sugera c e str in. Nou-venitul sosi înă ăţ ă ă goan şi p trunse în mul ime în clipa cînd prieă ă ţ tenul s u eraă asaltat din toate p r ile şi încerca din toate puterile să ţ ă scape din încleştare.

— Ap r -te, Medard ! strig nou-venitul, ap r -te !ă ă ă ă ă— V-am spus eu c e Medard ! strig cel care îl recuă ă -

noscuse.Şi, ca şi cum era o crim s por i numele sta, mul iă ă ţ ă ţ -

mea r cni într-un glas :ă— Da, e Medard ! Medard e ! în ap cu Medard ! în apă ă

cu ereticul ! în ap cu hughenotul !ă— Ce îndr zneal pe un eretic s poarte numele unuiă ă ă

sfînt ! strig Perrette.ă— În ap cu nelegiuitul !ăŞi cei care îl apucaser pe bietul Medard de mîini şi deă

picioare îl lîrîr spre malul Senei.ă— Vino aici, Robert ! strig studentul, v zînd c nu maiă ă ă

poate rezista furiei mul imii şi c gluma asta va avea' unţ ă final fatal pentru el.

— În ap cu tîlharul ! strigau cîteva femei, care puă neau în ur aceeaşi patim ca şi în dragoste.ă ă

— in’te bine, Medard ! strig din nou str inul tr - gindŢ ă ă ă sabia din teac , in’te bine, c vin !ă ţ ă

-Şi, lovind în sting şi-n dreapta cu latul s biei, cavaă ă -lerul se n pusti c tre mal ca o avalanş . Dar înghesuialaă ă ă devenise aşa de mare c oamenii, chiar dac ar fi avută ă dorin a de a se da la o parte din fa a lui, nu mai aveauţ ţ cum ; aşa c primeau în plin loviturile lui şi urlau de duă rere dar r mîneau pe loc. Dup cîteva momente, furia mul imiiă ă ţ se întoarse asupra celui pe care Medard îl strigase cu numele de Robert. Dup accentul lui puternic, era evidentă c Robert qste sco ian. V zînd c , deşi lovea cuă ţ ă ă înverşunare, nu poate înainta, în elese c , înainte de a-lţ ă putea ajuta, prietenul lui o s fie aruncat în ap . Vreoă ă dou zeci de rani afla i la fa a locului şi vreo cinci-şaseă ţă ţ ţ barcagii se vîrîser şi ei în înv lm şeal . S rmanul Me- dardă ă ă ă ă se zb tea în zadar, degeaba d dea din picioare şi muşcaă ă mîinile c l ilor s i, vedea apropiindu-se de el, în- cet-Încet,ă ă ă marginea taluzului.

Sco ianul îşi înte i loviturile pe care le împ r ea cu latulţ ţ ă ţ şi cu minerul s biei. Strig tele lui Medard se auzeau tot maiă ă aproape de ap . Deodat se l s o t cere ap să ă ă ă ă ă ătoare. Se auzi foarte clar zgomotul f cut de un trup arună cat în ap .ă

—Ah, tic loşilor t Ucigaşilor ! Asasinilor ! url scoă ă ianul,ţ încercînd s -şi croiasc drum pîn la mal, ca s -şiă ă ă ă

-salveze prietenul sau s moar al turi de el.ă ă ăDar nu reuşi. Ar fi fost mai uşor de clintit un zid de

granit decît acest gard viu. Sco ianul r mase intuit loţ ă ţ cului, cu din ii scrîşnind de furie, cu buzele acoperite de o spumţ ă alb şi fruntea şiroind de sudoare, t- Se d du mai mul i paşiă ă ţ înapoi, pîn în vîrful taluzului, încercînd s vad , pesteă ă ă capetele oamenilor, dac nu apare la suprafa a apei capulă ţ

lui Medard. Nu v zu nimic şi atunci, sprijinindu-se în minerulă s biei, coborî ochii spre mul imea agitat şi fix cu ună ţ ă ă dezgust f r margini aceasă ă t hait sîngeroas .ă ă ă

Aşa cum st tea, palid, în costumul lui negru, ar ta caă ă îngerul exterminator, odihnindu-şi o clip aripile. Dar, după ă momentul acesta de acalmie, furia îi n v li pe buze ca-lava.ă ă unui vulcan şi chipul s u se schimonosi de ur .ă ă

—Sînte i to i nişte tîlhari, nişte asasini; asta sînte i,ţ ţ ţ nişte tic loşi ! V-a i adunat patruzeci ca s arunca i în ap şiă ţ ă ţ ă s asasina i un b iat care nu v-a f cut nimic r u. V provocă ţ ă ă ă ă pe to i la duel. Sînte i patruzeci, haide, veni i, apropia i-v ,ţ ţ ţ ţ ă o s v ucid pe to i. patruzeci, unul dup ală ă ţ ă tul, ca pe nişte câini turba i ce sînte i !ţ ţ

ranii, burghezii şi studen ii c rora le fusese adresatŢă ţ ă ă aceast provocare nu p reau dispuşi s -şi încerce şanseleă ă ă într-o confruntare cu acest om care p rea s fie pe deplină ă familiarizat cu mînuirea spadei. V zind asta, sco ianul îşi vîrîă ţ sabia în teac şi le arunc aceste cuvinte dispre uiă ă ţ toare :

—Sînte i la fel de laşi pe cît sînte i de mîrşavi, ticţ ţ ă-loşilor ! O s r zbun moartea lui, dar r zbunarea va că ă ă ădea asupra unora mai însemna i decît voi, c ci voi nu sin- fe iţ ă ţ demni de sabia unui gentilom. Înapoi dar , mitocani şiă b d rani ce sînte i ! Şi s dea Dumnezeu ca ploaia 'şiă ă ţ ă grindina s v pusiiasc viile, s v culce la p mînt reă ă ă ă ă ă coltele ! S plou atîtea zile cî i v-a i adunat voi ca s ucide i un omă ă ţ ţ ă ţ f r ap rare !ă ă ă

Dar, cum i se p rea nedrept ca aceast crim s r -ă ă ă ă ă min nepedepsit , îşi smulse de la brîu un pistol şi trase înă ă mijlocul mul imii la întîmplare strigînd :ţ

— Cum o vrea bunul Dumnezeu !Se auzi şuierul glon ului şi unul dintre cei care-l a-ţ

runcaser pe Medard în ap scoase un geam t scurt, seă ă ă cl tin şi c zu lovit de moarte în piept,ă ă ă

— Şi acum adio, tic loşilor ! O s mai auzi i de mine!ă ă ţ M numesc Robert Stuart,ă

Nu sfîrşise de spus aceste cuvinte, c norii care se înă -gr m diser pe cer s-au spart ca la un semn şi, aşa cumă ă ă

prev zuse nefericitul Medard, începu una din acele ploiă toren iale care nu cad de obicei în anotimpul ploios.ţ

Sco ianul se retrase cu paşi rari.ţranii, v zînd c blestemul lui se împlineşte aşa deŢă ă ă

repede, ar fi vrut s se arunce asupra lui. Dar bubuiturileă însp imînt toare ale tunetelor, care p reau s anun e Ziuaă ă ă ă ţ de Apoi, apa care curgea în valuri, fulgerele orbitoare îi speriar atît de tare îneît au uitat pe loc setea de r zbunare.ă ă Au luat-o to i la goan ca s scape de furia stiţ ă ă hiilor dezl n uite.ă ţ

Dup un minut, cele cîteva mii de oameni disp ruseră ă ă şi malul Senei era la fel de pustiu precum malurile acelor fluvii misterioase din Lumea Nou pe care le descoperiseă Cristofor Columb.

Jar ploaia continu s cad patruzeci de zile în şiră ă ăAsta e motivul (sau cel pu in aşa credem noi) pentruţ

care, dragi cititori, atunci cînd plou în ziua de Saint~ă Medard, plou şi patruzeci de zile mai tîrziu.ă

3.Hanul „Calul roib”

N-o s -l mai ostenim pe cititor descriindu-i pe unde s-ăau ad postit de furtun cei cincizeci sau şaizeci de mii deă ă oameni care partioipau la s rb toarea de landi ; vă ă ă închipui i c , surprinşi de potopul care se rev rsa din cer, s-ţ ă ăau retras în goan pe sub streşini, prin case şi taverne şiă chiar în biserica regal .ă

În vremea aceea, abia dac existau în Saint-Denis.ă cinci sau şase hanuri; cît ai clipi din ochi, ele fuseseră invadate: de oameni, aşa incit, sim ind c se sufoc deţ ă ă c ldur şi înă ă ghesuial , mul i se gr bir s ias în strad laă ţ ă ă ă ă ă fel de iute cum intraser , preferind s fie uda i de ploaieă ă ţ pîn la oase.ă

Un singur han r m sese aproape gol, şi asta datorită ă ă faptului c era mai izolat : Calul roib se afla la drumul mare,ă

la una sau dou b t i de archebuz de tîrgul Saint- Denis.ă ă ă ăPentru moment, numai trei persoane se aflau în marea

înc pere cu pere ii afuma i care era denumit , foarte emă ţ ţ ă -fatic, „salonul c l torilorşi care alc tuia ea singur aproapeă ă ă ă întreg hanul ; cl direa mai ad postea o buc t rie şi un podă ă ă ă înc p tor, care slujea de dormitor conduc torilor de catîri şiă ă ă negu torilor de vite care poposeau la han mai iîrziu, înţă miez de noapte. Salonul c l torilor ar ta ca o şur uriaşă ă ă ă ă care primea lumina pe uşa la fel de gigantic ; plafonulă salonului era de form arcuit , cu grinzi groase la vedere,ă ă urmînd forma curbat a acoperişului.ă

Ca într-o adev rat arc a lui Noe, pe podele mişunauă ă ă tot felul de animale, cîini, pisici, g ini şi ra e şi, în lipsaă ţ corbului care trebuia s se întoarc f r nimic în plisc, şi aă ă ă ă porumbelului care trebuia s aduc ramura de m să ă ă lin, puteai vedea zburînd în jurul grinzilor înnegrite de fum, rîndunelele, în-timpul zilei, şi liliecii în timpul nop ii. Cîtţ despre mobilierul din acest salon, el se m rginea la pieseleă absolut necesare într-un han, adic : nişte mese schiloade,ă scaune şi taburete şchioape.

Cele trei persoane care se aflau în acest salon erau hangiul, nevasta lui şi un c l tor de vreo treizeci-patruă ă zeci şi cinci de ani. Unde st teau şi ce f ceau aceste treiă ă personaje ?

Hangiul t ia frunz la cîini ; st tea c lare pe un scaună ă ă ă de nuiele, în fa a uşii, cu b rbia sprijinit de sp tarulţ ă ă ă scaunului şi blestema cu foc capriciile vremii.

Nevasta hangiului, aşezat pu in mai în spatele so uă ţ ţ -lui, în aşa fel încît s o bat lumina de afar , torcea de zor,ă ă ă muind din cînd în cind în gur firul pe care-l r suă ă cea între degete şi pe care-l tr gea din cînepa aflat pe furca de tors.ă ă

C l torul, spre deosebire de cei doi, nu c utase un locă ă ă bine luminat, ci, dimpotriv , se aşezase în ungherul cel maiă retras al salonului, cu spatele spre uş şi, judecind după ă ulcica şi cana aflate în fa a lui, p rea s fie un aprigţ ă ă degust tor de vinuri. Şi totuşi, nu se atingea de b uturaă ă aflat la îndemîn . Cu coatele pe mas , îşi inea capul înă ă ă ţ

mîini şi sta adîncit în vis ri.ă— Ce vreme cîinoas ! morm i hangiul.ă ă— Tu te plîngi ? spuse femeia. N-ai vrut tu s plou ?ă ă— Aşa este, zise hangiul. Am greşit.— Atunci nu te mai plînge.La aceste observa ii aspre, dar pline de logic , hangiulţ ă

l s capul în jos sco înd un suspin şi t cu mîlc.ă ă ţ ăTimp de vreo zece minute t cur amîndoi. Dup care,ă ă ă

hangiul nu mai putu rezista şi, ridicînd privirile din p - mînt,ă repet :ă

— Ce vreme cîinoas !ă— Ai mai zis asia, i-o retez nevasta.ă— Ei şi, o mai zic înc o dat !ă ă— Şi dac o s-o tot repe i pîn disear , la ce-(i foloă ţ ă ă -

seşte, ai ?— Aşa este. Da-mi mai r coresc şi eu sufletul dacă ă

blestem ploaia şi grindina şi tr znetele.ă— De ce nu blestemi atunci şi Cerul, dac -i aşa ?ă— Dac-aş fi convins c Cel de Sus ne trimite o vreă me

ca asta...Hangiul se opri prudent.— L-ai blestema, ai ? Spune, m rturiseşte...ă— Nu, fiindc ...ă— Fiindc ce .ă— Fiindc sînt un bun creştin şi nu o jigodie de ereă tic.La cuvintele din urm , c l torul tres ri, ridic priviă ă ă ă ă rile

şi izbi aşa de tare cana lui de metal în mas , c oala începuă ă s danseze iar cana se turti.ă

— Acuşi, acuşi ! spuse hangiul, s rind de pe scaun aşaă cum s rise oala pe mas , crezînd c f usese chemat deă ă ă clientul s u. Iat -m -s, tinere senior !ă ă ă

Tîn rul f cu scaunul s u s se r suceasc pe unul dină ă ă ă ă ă picioarele de dinapoi şi, r sucindu-se odat cu el, se g siă ă ă fa -n fa cu hangiul, dare st tea în aşteptare. Apoi, m -ţă ţă ă ă surîndu-l din cap pîn -n picioare, zise, f r s ridice voă ă ă ă cea, dar încruntîndu-se amarnic :

— N-ai spus dumneata adineauri aceste dou cuvinte:ă

jigodie de eretic ?— Eu am zis, tîn rul meu senior, bîigui crîşmarul, ro-ă

şindu-se pîn în vîrful urechilor.ă— Ei bine, dac tu ai spus, caraghiosule, nu eşti decîtă

un m gar f r educa ie şi ai merita s i se scurteze ureă ă ă ţ ă ţ -chile.

— Iertare, m rite gentilom, dar nu ştiam c ine i deă ă ţ ţ religia reformat , spuse hangiul tremurînd ca o piftie.ă

— Asta s te-nve e, sec tur ce eşti, continu hughe-ă ţ ă ă ă notul, f r S ridice vocea nici m car cu un semiton, c ună ă ă ă ă hangiu, care se loveşte de oameni de tot soiul, trebuie s -şiă in limba p c toas . C ci se poate întîmpl s creaţ ă ă ă ă ă ă ă d că ă

are de-a face cu o jigodie de catolic şi, de fapt, să g zduiasc un onorabil discipol al lui Luther şi Calvin .ă ă

Şi, pronun înd aceste dou cuvinte, gentilomul îşi riţ ă -dic p l ria, simulînd un salut batjocoritor. Hangiul r să ă ă ă -punse la salut. Gentilomul d du din umeri, scîrbit, şiă continu :ă

— Uite ce e, adu alt oal cu vin, şi s nu te mai audă ă ă pronun înd cuvîntul „eretic” c î i dau cep la burdihanulţ ă ţ sta cît un butoi! M-ai în eles, prietene ?ă ţ

Hangiul se retrase de-a-nd ratelea şi fugi în buc t rieă ă ă s aduc oala cu vin care-i fusese cerut .ă ă ă

În acest timp, gentilomul se r suci din nou cu scaun cuă tot, reluîndu-şi pozi ia ini ial , cu spatele spre uş .ţ ţ ă ă

Hangiul veni cu un ulcior plin. Gentilomul îi întinse cana pe care o turtise, cerîndu-i una nou . Hangiul nu suă flă o vorb , f cu doar ochii mari şi d du din cap ca şi cum ar fiă ă ă zis .-„Drace ! sta cînd izbeşte, nu se joac !”, dup careă ă ă fugi s -i aduc discipolului lui Calvin o can intact .ă ă ă ă

— Prea bine, zise tîn rul senior, aşa îmi place s fie ună ă hangiu.

Hangiul îi surîse cît putu el de supus şi se duse s -şiă reia locul din fa a uşii.ţ

— Ei, ce i-a zis tîn rul senior ? îl întreb nevasta, careţ ă ă nu auzise schimbul de cuvinte.

— Ce mi-a zis ?

— Da, ce i-a zis ?ţ— Acta, numai lucruri m gulitoare : c vinul este exă ă -

celent, c hanul e foarte pl cut şi sc mir c nu sînt mul iă ă ă ă ţ clien i.ţ

— Şi ce i-ai r spuns ?ă— C vremea asta împu it ne stric nego ul.ă ţ ă ă ţÎn clipa cînd hangiul nostru blestema pentru a treia

oar , într-o form deghizat , Providen a, care se f cea viă ă ă ţ ă -novat de stricarea vremii, pe drum au ap rut, venind dină ă cele dou p r i opuse, unul c lare, altul pe jos, doi oaspe iă ă ţ ă ţ noi. Cel ce. umbla pe jos, care p rea s fie un ofiă ă er, veneaţ din sting , adic pe drumul dinspre Paris. Că ă ăl re ul, careă ţ purta un costum de paj, venea din dreapta, adic pe drumulă Flandrei.

În clipa cînd intra în curtea hanului, picioarele pie-tonului se trezir pentru o clip sub copitele calului. Pieă ă tonul scoase o înjur tur tipic gascon şi p li de durere.ă ă ă ă

Cavalerul, ca un c l re de mare virtuozitate, îşi struniă ă ţ bidiviul, care se roti iute spre stînga, ridieîndu-se pe pi-cioarele de dinapoi şi, s rind de pe cal înainte ca acesta să ă fi revenit cu picioarele din fa pe p mînt, se repezi spreţă ă victim şi îi spuse, cu tonul cel mai îngrijorat din lume :ă

— Oh ! scumpul meu c pitan, v rog s primi i scuă ă ă ţ zele mele cele mai fierbin i.ţ

Ştii cumva, domnule paj, spuse gasconul, c era cît peă ce s m striveşti ?ă ă

— V rog s m crede i, c pitane, c m-a întristată ă ă ţ ă ă aceast întîmplare.ă

— Ei bine, tinere, po i s te consolezi, ripost c pitaţ ă ă ă -nul, f cînd o strîmb tur de durere. Trebuie s - ştii c mi-aiă ă ă ă ă f cut un bine, un mare bine, şi nici nu ştiu în ce fel o s teă ă pot r spl ti,ă ă

Un bine ?— Enorm /— Dar cum aşa. Doamne ? întreb cu naivitate pajul,ă

care vedea c interlocutorul s u f cea mari eforturi s -şiă ă ă ă st pîneasc durerea şi s surîd în loc de a înjura cu obid .ă ă ă ă ă

—„Foarte simplu, continu c pitanul. Numai dou luă ă ă -cruri pe lumea asta sînt în stare s m chinuiasc pesteă ă ă poale : femeile b trîne şi înc l rile noi. Ei bine, chiar de aziă ă ţă diminea m chinuiesc cu nişte cizme noi-nou e în care amţă ă ţ venit de ta Paris pîn aici. C utam o metod eficace s leă ă ă ă înmoi şi dumneata ai reuşit, dintr-o singur c lc tur , să ă ă ă ă îndeplineşti acest miracol. Aşa c r mîn reă ă cunosc tor şi po iă ţ dispune, oricînd, de serviciile melc.

— Domnule, spuse pajul înclinîndu-se, sînte i un omţ spiritual, ceea: ce nu m mir , avînd în vedere înjur tura cuă ă ă care m-a i întîmpinat; sînte i plin de curtenie, ceea ce iar şiţ ţ ă nu m mir , b nuind c sînte i un gentilom. Aşa c acceptă ă ă ă ţ ă orice propunere care vine din partea dumneavoastr ,ă punîndu-m şl eu cu drag inim la dispozi iaă ă ă ţ dumneavoastr .ă

— Îmi închipui c avea i de gînd s v opri i la acestă ţ ă ă ţ han !

— Da, domnule, pentru cîteva clipe, r spunse tîn rul,ă ă legind dîrlogii calului la un inel de fier fixat in perete chiar în acest scop.

Hangiul urm ri cu ochii scînteind de bucurie opera ia laă ţ care se deda tîn rul.ă

— Şi eu aveam acelaşi gînd, spuse c pitanul. Hai,ă crîşmaru’ diavolului, o ulcic de vin, dar din cel mai bun peă care-l ai.

— Îndat , monseniorilor, îndat ! f cu hangiul, în-ă ă ă dreptîndu-se în grab spre buc t rie.ă ă ă

Dup cîteva secunde, se întoarse cu dou ulcele şiă ă dou c ni pe care le puse pe o mas aflat în vecin tateaă ă ă ă ă celui dintîi gentilom.

— Domnule cîrciumar, ave i în hanul acesta o camer ,ţ ă întreb pajul cu un glas gingaş, ca de femeie, ave i o caă ţ -mer unde o tîn r s se poat odihni un ceas sau dou ?ă ă ă ă ă ă

— Nu avem decît salonul sta, îi r spunse hangiul.ă ă Drace ! ce lucru nepl cut !ă— Aştep i o femeie, voinice ? i se adres c pitanul cuţ ă ă

un aer misterios, plimbîndu-şi limba de-a lungul buzelor şi

apucând cu ea vîrful must ii pe care începu s-o muşte înăţ joac .ă

— Nu-i de nasul meu, c pitane, cîttişi de pu in, r să ţ ă -punse tîn rul, foarte sobru ; este fiica nobilului meu st - pin,ă ă domnul mareşal de Saint-Andre.

— Muic ! Parascovenia Sfîntului Sisoe ! Adic teleaă ă oifi fiind în slujba ilustrului mareşal de Saint-Andre ?

— Am aceast onoare, domnule.ă— Şi î i închipui c mareşalul o s coboare aici, în maţ ă ă -

gherni a asta r p noas ? Chiar î i trece asta prin cap, tiţ ă ă ă ţ -nere paj ?... Haida de ! exclam c pitanul.ă ă

— Chiar aşa va face. De cincisprezece zile încheiate domnul mareşal se afl în castelul Villers-Cotterets, bolă nav, şi cum îi era imposibil s mearg c lare la Paris, unde vineă ă ă ca s asiste la turnirul din data de 29, anun at în cinsteaă ţ nun ii regelui Filip al Il-lea cu prin esa Elisabeth, precum şi aţ ţ nun ii prin esei Marguerite cu ducele Emma- nuel-Philibertţ ţ de Savoia, domnul de Guise, al c rui castel se afl înă ă apropierea castelului Villers-Cotterets...

— Domnul de Guise are un castel pe-aproape de Vil- lers-Cotterets ? îl întrerupse c pitanul, care voia s arate că ă ă e familiarizat cu tot ce priveşte curtea acestuia. Unde pretinzi c e aşezat acest castel, tinere ?ă

— La Nanteuil-le-Haudouin, c pitane. Domnul de Guiseă l-a cump rat de curînd ca s se afle pe traseul urmat deă ă rege spre Villers-Cotterets şi de acolo înapoi.

— Aa ! bine jucat, am impresia !— Oh, spuse tîn rul paj rîzînd, e un juc tor c ruia nu-iă ă ă

lipseşte deloc abilitatea.— Şi nici miza, spuse c pitanul.ă— Spuneam dar, relu pajul, c domnul de Guise aă ă

trimis caleaşca sa mareşalului ca s -l aduc acolo ; dar, deşiă ă caii merg la pas, domnul mareşal s-a sim it epuizat şiţ domnişoara Charlotte de Saint-Andre m-a trimis înainte ca s g sesc un han în care tat l ei s se poat odihni un pic.ă ă ă ă ă

Auzind discu ia dintre paj şi c pitan, la masa de lîngţ ă ă el, primul gentilom, cel care nu admitea s se vorbească ă

urît despre hugheno i, îşi ascu i urechea, pârînd s asculteţ ţ ă cu un viu interes vorbele vecinilor s i.ă

— Pe papucii lu’ Sfîntu-Petru ! f cu gasconul, î i jur,ă ţ tinere, c , dac aş şti cale de dou leghe jur-Împrejur oă ă ă camer demn de a-i g zdui pe accşti doi c pitani, n-aş l saă ă ă ă ă altuia, nici tat dac-ar fi, onoarea de a-i conduce pîn acolo.ă ă Dar, din nefericire, nu cunosc nici o camer .ă

Gentilomul hughenot f cu o mişcare ce putea s înă ă -semne nemul umire şi dispre . Aceast mişcare îl f cuţ ţ ă ă deodat atent pe c pitan, care scoase o exclama ie de sură ă ţ -prindere.

Apoi, ridieîndu-se, îl salut pe hughenot cu o polite eă ţ afectat ; dup ce îndeplini acest ritual, se întoarse din nouă ă c tre paj. La rîndhl s u, hughenotul se sculase de laă ă

mas şi îl salutase, politicos dar sobru, şi în clipa,ă următoare îşi întorsese privirea c tre perete. C pitanul îiă ă turn pajului vin în pahar, care îl ridic înainte de a fi plin peă ă jum tate. Apoi, c pitanul spuse :ă ă

— Aşa, deci, tinere, eşti în slujba ilustrului mareşal de Saint-Andre, eroul de la Cerisoles şi de la Renty... M aflai şiă eu la asediul oraşului Boulogne, tinere, şi v zui ce eforturiă supraomeneşti f cu ca s p trund în cetate. Ah '. pe onorulă ă ă ă meu ! iat unul care nu agonisi pe de-a moaca titlul deă mareşal !

Dup care se opri, p ru c mediteaz la ceva, şi conă ă ă ă -tinu , mai cump nit :ă ă

— Pe mo ul şfîntului Pafnutie ! Ce-mi trecu prin cap ?ţ Venii eu din Gasconia, l sai eu castelul p rintesc, cu gînd să ă ă m pun în slujba vreunui ilustru c pitan. Tinerer ia spune-ă ămi, n-o fi primprejurul mareşalului de Saint-Andre vreun locşor taman bun pentru un ofi er destoinic ca mine ? Nuţ cer leaf mare şi sînt gata s împlinesc orice îndatorire îmiă ă încredin eaz stâpînul, afar doar dac nu trebuie s inţ ă ă ă ă ţ tov r şie vreunei baborni e plictisite de via sau să ă ţ ţă ă des epenesc nişte cizme' nqi-nou e — ca astea, pe care leţ ţ am în picioare.

— Ah, c pitane, spuse pajul, mare întristare îmi aduă -

ce i. C ci, din nefericire, domnul mareşal n-are nici n slujbţ ă ă liber , şi m îndoiesc c , şi dac-ar voi, ar putea s accepte oă ă ă ă asemenea propunere ispititoare.

— Drace ! Cu atît mai r u pentru el, fiindc m potă ă ă l uda c -s un bra de n dejde pentru cine m-ar lua în slujbaă ă ţ ă lui. Atunci s uit m ce spusei şi hai s ciocnim !ă ă ă

Dînd curs invita iei c pitanului, tîn rul ridic paharul,ţ ă ă ă cînd, deodat , ciulind urechile, l s din nou paharul peă ă ă mas .ă

— Iertare, c pitane, spuse el, dar aud zgomotul uneiă c leşti şi cum, pe aici, caleştile sînt destul de rare, se preaă poate s fie a ducelui de Guise. Aşa c v cer permisiuneaă ă ă s v p r sesc pentru cîteva momente.ă ă ă ă

— Desigur, tinere prieten, desigur, îi spuse cu multă afcctare c pitanul. Datoria înainte de toate.ă

Aceste din urm replici nu fuseser decît nişte foră ă mule de polite e, c ci, înainte de a-i r spunde c pitanul, tîn rulţ ă ă ă ă ieşise în fug pe uşa hanului şi disp ruse dup coă ă ă titura drumului.

4.C l toriiă ă

R mas singur, c pitanul îşi petrecu acest r gaz sorbindă ă ă cu mult sete vinul din ulcic şi adîncindu-se în gîndu- rileă ă lui. Ceru apoi înc un rînd de vin. În clipa cînd nu mai r bdâă ă s stea singur cu propriile sale gînduri, se înă toarse din nou c tre vecinul s u, îl salut eu aceeaşi poă ă ă lite e afectat ca şiţ ă prima dat şi îi spuse :ă

— Pe onorul meu, domnule, am impresia c sînternă compatrio i.ţ

— Va înşela i, c pitane, r spunse hughenotul. C ci,ţ ă ă ă dac în eleg bine, sînte i din Gasconia, pe cînd eu sînt dină ţ ţ Angoumois.

— sînte i din Angoumois ! exclam c pitanul cu un aerţ ă ă de surpriz plin de admira ie. Din Angoumois ! Ca s vezi !ă ă ţ ă

— Da, c pitane ! V place acest inut ? îl întreb huă ă ţ ă -ghenotul.

— Ba bine c nu ! Da i-mi voie s v complimenteză ţ ă ă chiar : e un inut minunat, roditor, str b tut de ape în-ţ ă ă dnt toare ; el a dat naştere multor viteji, s ne gîndimă ă numai la Maiestatea Sa Francisc 1 ; iar femeile sînt d ruiteă cu un spirit scînteietor, dovad doamna Marguerite de Na-ă varre. Trebuie s v m rturisesc c , dac nu m n şteam înă ă ă ă ă ă ă Gasconia, aş fi vrut s fiu din Angoumois.ă

— Este o onoare nemeritat ce o ar ta i modesteiă ă ţ mele provincii, domnule, spuse gentilomul, cum s v ar tă ă ă recunoştin a mea ?ţ

— O, nimic mai simplu, domnule ; s -mi face i onoaă ţ rea de a ciocni cu mine un pahar întru gloria şi prosperitatea compatrio ilor dumneavoastr .ţ ă

— Cu cea mai mare pl cere, c pitane, spuse hugheă ă -notul, mutîndu-şi ulcica şi paharul pe masa la care se afla gasconul.

B ur un rînd pentru gloria celor n scu i în minunaă ă ă ţ tul Angoumois. Apoi, ca s nu r mîn mai prejos în priă ă ă vin aţ curtoaziei, gentilomul hughenot toast pentru prosă peritatea şi gloria fiilor Gasconiei. Dup care, considerînd c îşiă ă îndeplinise obliga ia de reciprocitate, el îşi lu ulcica şiţ ă cana, preg tindu-se s se întoarc la masa lui.ă ă ă

— O, domnule, spuse gasconul, ar însemna s curm mă ă prea repede o discu ie abia început . F ce i-mi onoarea deţ ă ă ţ a termina vinul din \ilcicu la masa mea.~ Mi-era team să ă nu v stânjenesc, domnule, spuse', sec dar politicos,ă hughenotul.

— S m stînjeni i ? Dar deloc ! De altfel, domnule,ă ă ţ dup umila mea p rere, cele mai adinei şi trainice prieă ă tenii se leag la mas . Dac nu m -nşel, intr-o ulcic intr deă ă ă ă ă ă obicei vreo şase pahare de vin, nu-i aşa ?

— Aşa e, domnule, r spunse hughenotul, încercînd s -ă ă priceap unde bate gasconul.ă

— Ei bine, s închin m la fiecare rînd de vin pentruă ă s n tatea cuiva. Sînte i de acord ?ă ă ţ

— De acord, domnule.— Cînd doi oameni se în eleg s închine împreun şîţ ă ă

din tot sufletul pentru s n tatea altor trei oameni, înă ă -seamn c sînt înrudi i prin spirit, p reri şi principii.ă ă ţ ă

— E mult adev r în aceste vorbe, domnule.ă— Spune i : „e mult adev r” ! Pentru numele Domnuţ ă -

lui, s şti i c e purul adev r !ă ţ ă ăŞi continu , cu cel mai prietenos surîs de care era ină

stare :— Ca s putem începe de-a binelea s facem cunoşă ă -

tin , domnule, şi ca s punem în lumin asem nareaţă ă ă ă noastr de p reri, permite i-mi s închin, mai întîi, pentruă ă ţ ă ilustrul conetabil de Montmorency.

Gentilomul, care ridicase deja paharul, se întunecă brusc şi puse paharul pe mas .ă

— O s m scuza i, sper, domnule ; dar, în ce-l priă ă ţ veşte pe acest om, nu pot s fiu de acord cu dumneaă voastr .ă Domnul de Montmorency este duşmanul meu personal.

— Duşmanul dumneavoastr personal ?ă— În m sura în care un om cu pozi ia lui social poateă ţ ă

fi duşmanul unuia ca mine ; în m sura în care cel puteră nic poate fi duşmanul celui slab.

— Duşmanul dumneavoastr personal ! Dac -i aşa, dină ă acest moment va fi duşmanul meu, cu atît mai mult cu cît v m rturisesc c nu-l cunosc cîtnşi de pu in şi c nu, >»ă ă ă ţ ă ă leag de acest domn cine ştie ce sentimente profunde-. Areă de altfel o reputa ie urît : avar, aspru, desfrînat, se aruncţ ă ă în lupt ca musca-n lapte, se las capturat ca un prost. Cumă ă dracu mi-o fi venit ide ea s închin în s n taă ă ă tea lui ? Permite i-mi dar s fac o alegere mai inspirat : Iu cinsteaţ ă ă ilustrului mareşal de-Saint-Andre !

— Pe cinstea mea, n-a i nimerit-o, c pitane, r spunseţ ă ă peni Hornul hughenot, f cînd acelaşi gest cu paharul ca ştIaă prima închinare. Nu pot bea pentru s n tatea unui om peă ă care nu-l stimez; un om care e în stare de orice ca s ob ină ţ ă onoruri sau bani, un om care ar fi capabil s -şi scoat laă ă mezat nevasta sau fiica sa cum şi-a vîndut, f r nici oă ă

remuşcare, propria lui conştiin .ţă— Oh ! pe suli a arhanghelului ! Ce vre i s spune i ?ţ ţ ă ţ

evcclam gasconul. Şi eu am fost în stare s închin în să ă ă-n tatea unui asemenea om ? Unde i-o fi fost capul, că ţ ă-pitane ?! se mustr singur gasconul. Prietene, dac vrei să ă ă ai stima oamenilor cumsecade, nu trebuie s mai faciă asemenea greşeli grosolane.

Apoi, revenind la interlocutorul s u ini ial, hughenoă ţ tul, îi spuse :

— Domnule, din acest moment,' voi avea pentru mare-şalul de Saint-Andre acelaşi dispre ca şi dumneavoastr .ţ ă Iar ca s şterg impresia nepl cut pe care v-am l sat-o, voiă ă ă ă face o a treia propunere, care, sper, n-o s v displac .ă ă ă

— Şi care ar fi asta, c pitane ?ă— S ciocnim în s n tatea ilustrului Frangois de Lor-ă ă ă

raine, duce de Guise. În cinstea eroicului ap r tor al Metz-ă ă ului! a înving torului de la Calais ! a r zbun torului de laă ă ă Saint-Quentin şi Gravelines ! a celui care a reparat marile erori comise de conetabilul de Montmorency şi de mareşalul de Saint-Andre !...

— C pitane, spuse tîn rul hughenot p lind dintr-ă ă ă odat , n-ave i noroc cu mine. C ci am f cut un jur mînt.ă ţ ă ă ă

— Care, monseniore ? Şi crede i-m c , dac voi puteaţ ă ă ă contribui la îndeplinirea lui...

— Am jurat c acest om va muri neap rat de mî- naă ă mea.

— Vai de p catele mele ! f cu gasconul.ă ăHughenotul d du s se ridice.ă ă— Cum ! exclam gasconul. Ce face i, domnule ?ă ţ— Domnule, spuse hughenotul, ne-am respectat în eţ -

legerea ; a i închinat de trei ori, şi, din moment ce nu pţ ărem s avem aceleaşi opinii despre oameni, m tem c s-ară ă ă întimpla şi mai r u dac am ajunge la principii.ă ă

— Aoleu ! Pe barba lui Mahomed ! C doar n-o s seă ă certe doi oameni f cu i s se în eleag , din cauza unor oaă ţ ă ţ ă -meni pe care nu-i cunosc nici cît negru sub unghie ! C ciă nu-l cunosc nici pe ducele de Guise, nici pe mareşalul de

Saint-Andre, rpici pe conetabilul de Montmorency. S conă -sider m dar c am f cu impruden a s închin în s n taă ă ă ţ ţ ă ă ă tea celor trei diavoli de c p ta: Satan, Lucifer şi Asta- roth ; mi-ă ăa i atras aten ia, cînd am închinat a treia oar , vii sînt înţ ţ ă pericol s -mi pierd sufletul; aşa c m retrag, f ră ă ă ă ă întîrziere ; şi iat -m în punctul ele unde am plecat fi, cumă ă paharele noastre sînt înc pline, eu zic s le bem ină ă s n tatea noastr . Dumnezeu s v dea via lung şiă ă ă ă ă ţă ă împodobit de str lucirea gloriei, domnule !ă ă

— Urarea este mult prea curtenitoare pentru ca s nuă v-o înapoiez aidoma, c pitane.ă

Şi, de data asta, hughenotul goli con inutul c nii sale,ţ ă urmînd exemplul c pitanului, care o golise deja pe a sa.ă

— Prea bine, iat c am rezolvai aceast problem ,ă ă ă ă spuse gasconul plesc ind din limb mul umii. şi c ne înă ă ţ ă -elegem de minune. Aşa c , din aceast zi, domnule, puţ ă ă te iţ

conta pe mine ca pe un prieten foarte devotai.— Iar eu, la rîndul meu, v stau la dispozi ie, c piă ţ ă tane,

r spunse hughenotul, cu polite ea lui obişnuit .ă ţ ă— În ce m priveşte, continu gasconul, voi ad uga că ă ă ă

n-aştept decît o ocazie spre a v face un serviciu prieă -tenesc.

— Eu mi mai pu in, r spunse hughenotul.ţ ă— O spune i din inim ?ţ ă— Din inim , c pitane.ă ă— Ei bine, aceast ocazie pe care o aştepta i de a-miă ţ

face un serviciu, cred c vi s-a şi prezentai.ă— E posibil s am aceast fecirire ?ă ă— Da, pe pi igoiul sfîntului Francisc ! Ori m înşel eu,ţ ă

cum nu se mai poate, ori ocazia asta v st chiar laă ă îndemîn !ă

— Spune i, v ascult.ţ ă— Iat care-i situa ia : venii acuşica din Gasconia j l saiă ţ ă

mam , l sai tat , l sai moşia adorat , unde m chifli- geamă ă ă ă ă ă v zînd cu ochii şi puneam pe mine colaci de osînz caă ă godacu pus la-ngr şare. B rbierul meu îmi d du icleea deă ă ă venii la Paris, c , zicea el, acilea pot s fac mişcare în legeă ă

şi s d m osînza jos. Nu-ncape vorb c m dedicai cariereiă ă ă ă ă armelor. Nu cunoaşte i, prin Angoumois, fro sluj- buli peţ ţă cinste, pe care s-o poat onora un c pitan gas- con, afar’deă ă a distra baborni e sau de-a îmbl ci cizme voi-nou e ?ţ ă ţ îndr znesc a sus ine, domnule, c , în acest oiz. aş fi demnă ţ ă s îndeplinesc cît se poate de mul umitor trcburileă ţ încredin ate.ţ

— Tare aş vrea s v fiu de folos, c pitane. Din pă ă ă ăcate, am p r sit inutul natal foarte de tîn r şi nu mai cuă ă ţ ă nosc pe nimeni acolo,-— Pe m runtaiele Sfîntului Tat !ă ă Domnule,tiat o siă tua ie cît se poate de nefericit . Dar, ce-ţ ămi trecu prin cap ? Poate ave i fro cunoştin ac t rii prinţ ţă ă ă alt provină cie. Nu m ag eu neap rat de Angoumois unde,ă ăţ ă după cum se zice, o mul ime de oameni sufer de febrţ ă ă tifoid . Da’, poate, vreun distins senior de neam mare,ă c ruia s vi recomanda i ? Nit-i nevoie s fie neap rat ună ă ă ţ ă ă stîlp al virtu ii, dac dumnezeu i-a d ruit în plus vitejie peţ ă ă cit virtute i-a refuzat...ă

—Îmi pare tare r u, c pitane, s nu pot servi în nici ună ă ă fel un om aşa de adaptabil şi inimos. Dar sînt şi eu un gentilom s rac ca şi dumneavoastr .ă ă

— Ei dr cie, exclam gasconul, iat un lucru tare neă ă ă -pl cut. Dar, cum buna inten ie nu v lipseşte, distinseă ţ ă gentilom, continu c pitanul, ridicîndu-se şi strîngînd înă ă pumn garda s biei, onoarea m oblig s v r mîn înă ă ă ă ă ă -datorat.

Şi îl salut , înclinîndu-se, pe hughenot, care îi r să ă punse în acelaşi fel, îşi lu ulcica şi paharul şi se întoarse la masaă de unde venise.

De altminteri, sosirea caleştii în fa a hanului produseţ asupra fiec ruia din actorii pe care i-am adus în scenă ă efecte complet diferite.

Dup cum am v zut, gentilomul angoumez îşi reluaseă ă locul preferat, stînd cu spatele la intrare.

C pitanul gascon aştept în picioare, aşa cum se cuă ă -vine s fac cineva de familie modest cînd apar asemeă ă ă nea ilustre fe e. În sfîrşit, hangiul şi nevast -sa se n pusţ ă ă tir spreă

intrare, ca s -şi ofere serviciile c l torilor pe care norocul îiă ă ă aducea sub acoperişul lor.

Pajul care, ca s nu-şi murd reasc veşmintele prină ă ă atingere cu noroiul de pe drum, st tea eap n pe scaraă ţ ă tripl a caleştii, s ri sprinten jos şi deschise portiera.ă ă

Un b rbat înalt, cu o cicatrice pe obrazul drept, coborîă cel dintîi din caleaşc . Era Frangois de Lorraine, duce deă -Guise, poreclit însemnatul, de cînd fusese r nit la Calais.ă

Purta eşarfa alb , cu franjuri şi avînd pe ea flori deă crin daurite, însemn al gradului de locotenent general al armatelor regelui. Avea p rul tuns scurt şi drept ca peria.ă Purta pe cap o toc din catifea neagr cu pene albe, foarteă ă la mod în acea epoc , o vest grîs-perle şi argintie (celeă ă ă dou culori favorite ale sa e), ciorapi şi mantie din catifeaă ţ stacojie, cizme înalte, care se puteau la nevoie trage pîn taă încheietura şoldului sau se puteau sufleca pîn sub geă -nunchi.

— Dar e un adev rat potop, spuse el, p şind prin şuă ă -ti'Ic de b ltoace care sm l uiau p mintul în fa a hanului.ă ă ţ ă ţ

Apoi, întorcîndu-se spre caleaşc şi aplecîndu-se înă ă-untru :

— Uite ce e, scump Charlotte, n-o s po i atinge cuă ă ţ picioruşele tale gingaşe noroiul sta mizerabil.ă

— Ce-i de f cut, atunci ? întreb din untru un gl să ă ă ă cior dulce şi melodios.

— Drag mareşale, continu ducele, îmi dai permisiuă ă -nea s o iau pe fiica la în bra e ? Asta o s m întineă ţ ă ă rească cu paisprezece ani. C ci paisprezece ani se împliă nesc, chiar ast zi, frumoasa mea fin , de cînd te-arn riă ă dicat astfel din leag n. Haide, frumoas porumbi , ieşi din arc !ă ă ţă ă

Şi, prinzînd-o pe fat in bra e, din trei paşi mari ajunseă ţ cu ea în untrul salonului de oaspe i.ă ţ

Trebuie s spunem c titlul de frumuse e cm care gaă ă ţ -lantul duce de Guise o blagoslovise pe fina sa, despre care se vorbea c îi va fi în curind nor , nu era deloc gratuit. Ar fiă ă fost, intr-adev r, greu s - i închipui o f ptur maiă ă ţ ă ă neprih nit , ca o dalb porumbi , mai galeş , mai deliă ă ă ţă ă cat ,ă

decît aceea pe care ducele o duse în bra e l sînd-o jos peţ ă lespezile reci ale hanului.

Cea de-a treia persoan care coborî, sau mai bine zisă care încerc s coboare din caleaşc , era mareşalul deă ă ă Saint-Andre. Îşi chem pajul; dar acesta, deşi er la nuă ă mai trei paşi de el, nu-l auzi. Ca un adev rat paj ce era, o sorbeaă din ochi pe fiica st pînului s u.ă ă

— Jacques ! Jacques ! repet mareşalul. Ce naiba, n-aiă de gînd s vii încoace, aiuritule ?ă

— Aici sînt ! strig pajul întorcîndu-se iute spre el,ă îndat , domnule mareşal!ă

— La dracu ! spuse acesta, v d bine c eşti acolo ! Dară ă nu acolo trebuia s fii, mitocanule ! aici, la scara tr surii..ă ă Ştii bine c am probleme, tic losule ! Au, au ! Of ! Mii deă ă draci I

—- Iertare, domnule mareşal, spuse pajul ruşinat, ve-nind şi oferindu-şi um rul mareşalului.ă ~ .>

— Sprijini i-v pe mine, domnule mareşal, spuse duţ ă -cele, dîndu-i bra ul celui suferind.ţ

Mareşalul, sprijinindu-se de cei doi, reuşi s intre şi elă în salonul hanului.

La vremea de care vorbim, mareşalul era un b rbat deă vreo cincizeci de ani, cu obraji rumeni, barb roşcat , p ră ă ă blond, ochi albaştri; nu era greu s - i dai seama, de la primaă ţ privire, c mareşalul fusese, cu vreo zeci ani în urm , unulă ă dintre cavalerii cei mai ar toşi ai Fran ei.ă ţ

Mareşalul de Saint-Andre se aşez , cu oarecare greuă -tate, pe un fel de fotoliu de nuiele care p rea s -l aştepte înă ă col ul şemineului, adic exact în partea opus celei în careţ ă ă se aflau c pitanul gascon şi gentilomul angoumez. Ducele îiă oferi domnişoarei Charlotte de Saint-Andre scaunul de nuiele pe care îl ocupase mai devreme hangiul iar el, luînd loc pe un taburet, îi f cu semn gazdei s a i e focid în c mină ă ţ ţ ă ; c ci, deşi în plin var , aerul era foarte umed şi teă ă ă p trundea pîn la oase.ă ă

Ploaia r p ia şi mai tare pe acoperiş, apa începuse să ă ă p trund pe uşa hanului, ca printr-un dig cr pat sau prin- tr-ă ă ă

o ecluz uitat deschis .ă ă ă— Hai, cîrciumarule, strig mareşalul, închide odată ă

uşa ! Vrei s ne îneci de vii ?ăHangiul l s în seama nevesti-sii buşteanul pe care-lă ă

adusese ca s mai împrosp teze jocul, şi alerg s îndeă ă ă ă -plineasc ordinul mareşalului. Dar, în momentul în care îşiă d dea silin a s trag uşile în epenite în î îni, se auzi peă ţ ă ă ţ ţ ţ drum galopul rapid al unui cal. Ca urmare, se opri, de teamă cu acest c l tor, v zînd uşa hanului închis , o s -şiă ă ă ă ă închipuie fie c hanul e plin, fie c e p r sit, şi o s treacă ă ă ă ă ă mai departe.

— Iertare, monseniore, îi spuse hangiul mareşalului, în timp ce, îmboldit de curiozitate, -Îşi strecura capul prin uşa întredeschis , dar am impresia c mai soseşte un că ă ăl tor.ă

Şi, într-adev r, c l re ul singuratic se opri în fa a ină ă ă ţ ţ -tr rii, desc lec gr bit şi, aruneînd dîrlogii în mîna hană ă ă ă -giului, îi spuse :

— Du animalul la grajd şi nu te zgîrci cu ov zul!ăDup care intr în salonul hanului, în care domneaă ă

obscuritatea, şi îşi scutur energic p l ria pe care şiroiaă ă ă apa, f r s observe c stropeşte astfel cîteva persoaneă ă ă ă aflate în apropierea lui la o mas . Prima victim fuseseă ă ducele de Guise, care se ridic în picioare şi îl apostrof peă ă str in :ă

— Hei! caraghiosule, de ce nu eşti atent ?Noul venit se r suci spre duce, seo înd cu o mişcare f,u hjer toare spadaă ţ ă din teac . F r îndoial c domnul de Citise ar fi pl tită ă ă ă ă ă scump vorbele lui dac n-ar fi exclamat :ă

— Cum, prin e, dumneavoastr sînte i ?ţ ă ţAuzind aceste vorbe, str inul nu avu nevoie de cît de oă

singur privire ca s -l recunoasc , la rîndul s u, pe ceă ă ă ă lebrul c pitan loren.ă

— Eu însumi, domnule duce, r spunse el, la fel de uiă -mit c -l poate întîlni în acest han pr p dit, pe cît fuseseă ă ă ducele v zîndu-l în acest loc.ă

— V da i seama cît de tare mi-a împ ienjenit vedeă ţ ă rea ploaia asta îndr cit , dac am putut s-o confund pe Alte aă ă ă ţ

Voastr cu un student venit de la iarmaroc.ăApoi, înclinîndu-se :— V rog s primi i scuzele mele, Alte a Voastr .ă ă ţ ţ ă— Nu merit s ne batem capul pentru atîta lucru,ă ă

duce, spuse noul venit cu un ton detaşat şi superior ce p rea s -l caracterizeze. Dar prin ce întîmplare sînte i aici ?ă ă ţ V credeam în Nanteuil, comitatul dumneavoastr .ă ă

— Tocmai am venit de-acolo, prin e.ţ— Pe drumul spre Saint-Denis ?— Am f cut un ocol pe la Gonesse, ca s vedem, înă ă

trecere, tîrgul de landi.— Dumneata, duce ? C unul ca mine, vestit pentruă

frivolitatea lui, are o asemenea curiozitate, mai treac -ă mearg ! Dar s aud c aicsterul, sobrul duce de Guise îşiă ă ă schimb traseul ca s priveasc o s rb toare a studen iloră ă ă ă ă ţ şi tîrgove ilor...ţ

— De fapt n-a fost ideea mea, prin e. C l toream îmţ ă ă -preun cu mareşalul de Saint-Andre şi fiica lui, fina meaă Cliarlotte, o domnişoar c reia nimeni nu-i poate rezista, aă ă inut cu tot dinadinsul s vad cum arat acest, vestit tîrgţ ă ă ă

de landi, iar dup aceea, din cauza ploii, a trebuit s neă ă ad postim aici.ă

— Aşadar, este şi mareşalul aici ?— Iat -l, spuse ducele, ar tînd spre cele dou silueteă ă ă

ce abia se distingeau în întunericul salonului.Mareşalul, f cînd un efort chinuitor, se ridic sprijiă ă -

nindu-se de fotoliu.— Mareşale, spuse prin ul apropiindu-se de el, scuza-ţ

i-m c nu v-am recunoscut; dar înc perea asta e întuţ ă ă ă -necoas ca o pivni , sau mai degrab ca o temni şi, peă ţă ă ţă deasupra, ploaia asta turbat m-a orbit pur şi simplu. Dină fericire, domnişoar , continu prin ul întorcîndu-se,ă ă ţ spreCharlotte şi privind-o cu admira ie, simt c îmi recap tţ ă ă vederea şi-i depling din toat inima pe cei care, orbi fiind,ă nu au cum contempla un chip aşa de fermec tor.ă

Acest compliment foarte direct o f cu pe Charlotte să ă roşeasc puternic. Ea ridic privirile, fixîndu-l mai atent peă ă

b rbatul care-i adresase vorbe atît de m gulitoare. Dar,ă ă întîlnind lucirile înfl c rate din ochii prin ului, îşi coborî dină ă ţ nou privirea, ascunzînd astfel impresia ce o făcuse asupra ei acest cavaler de dou zeci şi nou de ani, frumos ca Apollo,ă ă care era salutat de ceilal i cu titlul de alte .ţ ţă

Acest cavaler des vîrşit era Louis I de Bourbon, prină ţ de Conde. Se n scuse la 7 mai 1530. Era mai degrab mică ă de statur decît înalt, dar admirabil propor ionat. P rul s uă ţ ă ă castaniu, tuns scurt, îi împodobea tîmplele frumos arcuite din aspectul c rora un frenolog din zilele noastre ar fi dedusă semnele’ unei inteligen e neobişnuite. Ochii lui, cu unţ albastru de lapis-lazuli, erau plini de o blînde e şi oţ delicate e f r margini; dac sprîneenele dese n-ar fiţ ă ă ă imprimat figurii sale o not de asprime, îndulcit un pic de oă ă barb blond , l-ai fi putut uşor confunda pe prin ul deă ă ţ Conde cu un student frumos, proasp t ieşit de sub tuă tela matern . Şi totuşi, dac îl cercetai mai atent, puteaiă ă observa în adîncul ochilor lui, limpezi ca azurul cerului, pecetea unei voin e s lbatice. Cineva, un poet contempoţ ă ran cu el poate, l-a comparat pe prin ul de Conde cu un fluviu,ţ paşnic şi pl cut atunci cînd e b tut de razele s6a- relui, dară ă amarnic şi distrug tor la vreme de furtun . În- tr-un cuvînt,ă ă pe fa îi citeai caracterul, de o for ieşit din comun,ţă ţă ă curajul nebunesc, precum şi înclina ia neîn- frînat c treţ ă ă pl cerile dragostei.ă

În c min focul se înviorase, salonul hanului era stră ă-b tut de luciri fantastice, schimb toare, care lumindu înă ă chip misterios pe cei şase c l tori. Deşi era abia ora şapte,ă ă afar se l sase noaptea de-a binelea. Hangiul aprinse ună ă opai pe care îl puse pe placa de deasupra c minului, lu-ţ ă nrinînd astfel grupul format din prin ul Conde, ducele deţ Cuine, mareşalul de Saint-Andre şi Charlotte, aflat în apropiere.

Afar , ploaia se înte ise mai r u. Nimeni n-avea deciă ţ ă ghiduri de plecare. Vîntul, dezl n uit, izbea obloanele de laă ţ geamuri de pere i şi- f cea s trepideze cl direa firav aţ ă ă ă ă hanului. Prins de furtun pe drum, o tr sur ar fi fostă ă ă ă

probabil luat pe sus, cu tot cu animale. C l torii se ho-ă ă ă l rîr s r mîn în han pîn cînd se va mai linişti uraganul.ă ă ă ă ă ă

Deodat , în mijlocul acestui tumult asurzitor, provocată de elementele naturii dezl n uite, ploaia, b tînd darabanaă ţ ă pe acoperiş, obloanele trîntindu-se de pere i, iglele smulseţ ţ de pe acoperiş care se sp rgeau cu zgomot pe jos, se auă ziră b t i în uş şi o voce gîtuit strigînd şi pierzîndu-şi de la oă ă ă ă clip la alta suflul :ă

— Deschide i! Deschide i ! Pentru numele lui Dumţ ţ -nezeu, deschide i !ţ

Auzind b t ile, hangiul, sperînd c se anun un nouă ă ă ţă muşteriu, se repezi s deschid uşa. Dar, recunoscînd voă ă -cea, se opri din drum şi strig , înciudat :ă

— Ai greşit uşa, vr jitoare b trîn ! Nu aici trebuie să ă ă ă ba i, dac vrei s i se deschid !ţ ă ă ţ ă

— Deschide, hangiule, se auzi acelaşi glas, mai jalnic decît înainte. Mare p cat î i faci s laşi o biat b trîn afară ţ ă ă ă ă ă pe o vreme ca asta...

— Logodnica diavolului, cirmcşte- i m tura spre alteţ ă locuri! îi r spunse hangiul prin uş . N-ai ce c uta printreă ă ă cinstitele fe e care se afl aici,ţ ă

— Dar de ce nu deschizi bietei, femei, hangiule ? în-treb prin ul de Conde, revoltat de cruzimea gazdei sale.ă ţ

— Fiindc e o vr jitoare, în l imea Voastr , vr jiă ă ă ţ ă ă toare din Andilly, o baborni împu it pe care ar trebui- s-o ardţă ţ ă ă de vie pe platoul Saint-Denis. E o piaz -rea. Preă zice numai r ni şi suferin e, grindin şi furtun . E o nă ţ ă ă ăpast . Sîntă convins c avea s se r zbune pe vreun biet ran şi c ea aă ă ă ţă ă atras vremea asta cîinoas .ă

— Vr jitoare ori nu, spuse prin ul, deschide-i, omule.ă ţ Nu po i s laşi o f ptur omeneasc afar pe o vijelie caţ ă ă ă ă ă asta.

— Dac în l imea Voastr porunceşte, spuse hangiul, oă ă ţ ă s -i deschid acestei eretice. Trag speran a îns c în lă ţ ă ă ă imeaţ Voastr s nu se c iasc pentru asta : c ci putreă ă ă ă ă gaiul staă aduce numai nenorocire pe unde trece.

Împotriva voin ei sale, cîrciiimarnl deschise uşa. Cel.ţ

din untru v zur intrind, sau mai exact spus pr v lin- dn-seă ă ă ă ă în înc pere, o b trîn cu p rul ca cenuşa fluturînd înă ă ă ă dezordine, îmbr cat într-o rochie de lin roşie toat numaiă ă ă ă zdren e şi într-o mantie lung , ce-i c dea pîn la ccllcîie,ţ ă ă ă aflat în aceeaşi stare jalnic .Prin ul de Conde se repezi s-oă ă ţ ajute pe b trîna vr jiă ă toare, uitînd de rangul s u, c ci aveaă ă sufletul cel mai sim itor din lume. Dar mai iute ca el fuseseţ cîrciumarul, care o ajut s se ridice în picioare, spurnndu-i :ă ă

— S mul umeşti domnului prin de Conde, vr jiă ţ ţ ă toare ; dac nu era în l imea Sa, fii sigur c te l sam s crapiă ă ţ ă ă ă ă afar , pentru binele oraşului şi al oamenilor din împrejurimi.ă

F r s întrebe care dintre cei de fa e prin ul, bă ă ă ţă ţ ătrîna merse drept spre el, îngenunche şi îi s ruta cu umiă lin tivulţă mantiei. Prin ul arunc o privire plin de mil s rmaneiţ ă ă ă ă creaturi şi zise :

— Cîrciumare, o ulcic de vin, din cel mai bun, penă tru aceast femeie n p stuit . S bei ceva, m tuş , o s - i maiă ă ă ă ă ă ă ă ţ înc lzeasc ciolanele înghe ate.ă ă ţ

B trîna se duse şi se aşez la o mas aproape de ină ă ă -trare. În dreapta ei se afla grupul format din prin ul deţ Conde, ducele de Guise, mareşalul de Saint-Andre şi Charlotte ; în stînga, cel lalt grup, alc tuit din c pitanulă ă ă gascon, gentilomul angoumez şi inând paj.ţ

Gentilomul c zuse iar prad rinei vis ri profunde. Paă ă ă jul era cufundat şi el în admira ia fermec toarei domniţ ă şoare de Saint-Andre. Numai c pitanul gascon urm rea cu aten ie ceă ă ţ se întîmpl . Se gîndi c , dac b trîna asta o fi vr jitoare,ă ă ă ă ă m car a zecea parte din cît pretindea cîrciuă marul, atunci poate c ea i-ar lumina mai mult calea pe care s-o ia decîtă gentilomul angoumez şi pajul.

Aşa c , ridicîndu-se în picioare, se îndrept spre masaă ă la care b trîna tocmai sorbea prima înghi itur de vin, seă ţ ă opri în fa a ei, cu picioarele dep rtate, cu mina sting peţ ă ă garda s biei, cu capul în piept şi, fixînd-o cu privirea luiă ager şi scrut toare, îi zise :ă ă

— Hei, vr jitoareo ! chiar eştî în stare s ghiceşti viiă ă -torul ?

— Cu ajutorul lui Dumnezeu, messire, da, uneori.— Şi ai putea s -mi faci horoscopul ?ă— O s încerc, dac asta dori i.ă ă ţ— Ei bine, asta doresc.— Atunci, sînt la porunca dumneavoastr .ă— Uite, ine mîna mea. Dup cît ştiu, voi, iganii, ciţ ă ţ ti iţ

în palm , nu-i aşa ? 'ă \— Da, st pîne.B trîn prinse în mîinile ei negre şiă ă ă

desc rnate mîna c pitanului, aproape la fel de uscat şi deă ă ă negricioas .ă

— Ce vre i s şti i înainte de toate ? întreb ea.ţ ă ţ ă— S -mi spui mai întîi dac o s m îmbog esc.ă ă ă ă ăţVr jitoarea cercet îndelung mîna gasconului. Ner bă ă ă -

d tor, v zînd c femeia nu spune nimic, cl tin neîncreă ă ă ă ă z toră din cap. Apoi o întreb :ă

— Cum dracu eşti în stare s citeşti în palma unui omă dac o s fac avere ?ă ă ă

— Oh, nimic mai uşor, messire. Da’ e secretul meu.— Şi care e secretul sta ?ă— Dac vi-l spun, c pitane, n-o s mai fie secretulă ă ă

meu, ci al dumneavoastr .ă— Aşa e, p streaz - i-l. Dar gr beşte-te ! M gîdili înă ă ţ ă ă

palm , şi nu-mi place s m ating o bab .ă ă ă ă ă— O s te-mbog eşti, c pitane.ă ăţ ă— Adev r gr ieşti, vr jitoarea ?ă ă ă— Jur pe cruce !— Oh, pe mo ul lui Isus, îmi dai o ştire grozav ! Şi cîndţ ă

o s fie asta ?ă— Peste cî iva ani.ţ— Drace, aş fi preferai s se-ntîmple mai repede ! înă

cîteva zile, dac se poate.ă— Pot s prezic mersul întîmpl rilor dar nu s leă ă ă

gr besc.ă— Şi o s m chinui mult pîn s-ajung bogat ?ă ă ă— Nu. Dar asta ar putea aduce necazuri altora.Ce vrei s spui ?ăVreau s zic c ai o fire ambi ioas , c pitane.ă ă ţ ă ă

Ah, pe sfînta cruce, asta-i adev rat, iganco !ă ţ— Aşa c nu alegi calea pe care ajungi la int ; toateă ţ ă

c ile î i sînt la fel de bune.ă ţ— Oho ! Arat -mi numai calea de urmat şi vei vedea.7,ă— Vei şti s-o alegi şi singur, cu toate c e îngroă zitoare.— Şi ce voi deveni, urmînd aceast cale ?ăAsasin vei deveni, c pitane.ă— Pe sîngele mielului : strig gasconul, eşti o canalie 1ă

S te duci s - i vinzi prezicerile tale mincinoase altoraă ă ţ destul de proşti ca s te cread !ă ă

Şi, aruncîndu-i priviri pline de indignare, se duse înapoi la locul s u, bomb nind furios :ă ă

— Asasin ! Eu, asasin ? Bag la cap, vr jitoareo, c-ară ă trebui s fie la mijloc o sum nemaipomenit lă ă ă ,

Atunci, domnişoara de Saint-Andre, care urm rise cuă cea mai vie curiozitate dialogul celor doi, i se adres , pi*ă jum tate în glum , pe jum tate serios, pajului:ă ă ă

— Jacques, ce-ar fi s -i ceri şi tu s - i fac horoă ă ţ ă scopul ? M-ar distra, s ştii.ă

La aceste cuvinte, Jacques se ridic , f r s schi ezeă ă ă ă ţ nici cea mai mic împotrivire, şi se apropie de b trîna.ă ă

— Vite mina mea, m tuş ; vrei s -mi faci şi mie hoă ă ă -roscopul, cum i-ai f cut c pitanului ?ă ă

—- Cu drag inim , copile, spuse ea.ă ăŞi, luindu-i mina, alb şi fin ca a unei femei de neamă ă

nobil, o scrut atent ; apoi cl tin din cap.ă ă ăEi, b trino, întreb pajul, nu vezi nici un semn bun înă ă

rrdna mea, nu-i aşa ?— O s fii nefericit.ă— Ah ! bietul Jacques, spuse Charlotte, pe jum tateă

ironic, pe jum tate comp timitor,ă ăTîn rul paj surise melancolic şi murmur , ca pentruă ă

sine :— Nu o s fiu, sînt deja.ă— Dragostea o s - i aduc toate nenorocirile, continuă ţ ă ă

b trîna.ă— O s mor tîn r, m car ?ă ă ă

— Vai ! Chiar aşa, bietul meu copil : la dou zeci şiă patru de ani.

— Cu atit mai bine !— Cum, Jacques, cu atît mai bine ?... Ce tot spui

acolo ?— Din moment ce mi-e scris s fiu nefericit, la ce bună

s tr iesc ? Dar m car o s mor pe cîmpul de lupt ?ă ă ă ă ă— Nu.— În patul meu ?— Nu.Intr-un accident ?— Nu.Atunci cum o s mor, m tuş ?ă ă ă— Nu pot s - i spun foarte l murit. Dar ştiu din ceă ţ ă

cauz vei muri.ă— Şi care va fi aceast cauz ?ă ăB trîna coborî vocea :ă— O s fii asasin ! zise ea.ăTîn rul îng lbeni, Ca cum evenimentul prezis deă ă

vr jitoare trebuia s aib loc chiar în clipa aceea. Apoi, scă ă ă duse spre scaunul s u cu capul plecai, dup ee-i spuseă ă b lrînei :ă

— Î i mul umesc, m tuş , Fac -se roia destinului.ţ ţ ă ă ă— Ei, îl întreb c pitanul, ce i-a spus hoaşca astaă ă ţ

blestemat , dr gu ule ?ă ă ţ— Nimic care s merite s fie repetat.ă ăC pitanul se întoarse c tre angoumez :ă ă— Ei, viteazule gentilom, nu eşti curios s - i afli soară ţ -

ta ? Adev rat ori mincinoas , bun sau rea, o prezicere eă ă ă ă un prilej de a mai pierde timpul.

— A, chiar s ştii c am s -i fac o întrebare foarte imă ă ă -portant acestei femei, r spunse gentilomul, care p ru că ă ă ă se trezeşte din visarea în care se adîncise.

Şi, ridicîndu-se, merse f r ezitare spre masa vr jiă ă ă -toarei, cu o mişcare sigur , care sugera o, voin a ferm şiă ţ ă tenace.

— Spune-mi, iganco, zise el cu o voce sumbr întin-ţ ă

zîndu-i o mîn nervoas , voi reuşi în ceea ce mi-amă ă propus ?

Vr jitoarea îi prinse mîna într-ale sale. Dar, dup ce oă ă privi o secund , o l s s cad cu un fel de spaim ,ă ă ă ă ă ă

— Da, ve i reuşi, spre nenorocirea dumneavoastr .ţ ă— Dar voi reuşi.— Cu ce pre , Sfinte Dumnezeule !ţ— Cu pre ul mor ii duşmanului meu, nu-i aşa ?ţ ţ— Da.— Ce conteaz , atunci ?ăŞi gentilomul se întoarse la locul s u, aruncînd în acestă

timp o privire înc rcat de ur ducelui de Guise, care nuă ă ă avea cum s -l observe, în clar-obscurul înc perii.ă ă

— Ce ciudat ! Ce ciudat ! şopti b trîn , to i trei —ă ă ţ asasini!

Şi urm ri, ap sat de un fel de groaz , grupul formată ă ă ă din c pitanul gascon, gentilomul angourrtez şi paj. Desfă ă-şurarea acestei scene de chiroman ie fusese urm rit cuţ ă ă aten ie de oaspe ii iluştri care se aflau în cealalt parte aţ ţ ă salonului. Deşi nu avuseser cum s aud , putuser celă ă ă ă pu in vedea totul.ţ

Oricît neîncredere am ar ta în arta ghicitului, oriceă ă om e plin de curiozitate s -şi afle viitorul. Atxlnci cînd ni seă prezic întîmpl ri favorabile sîntem tenta i s spunem că ţ ă ă magia e o ştiin adev rat iar atunci cînd ni se prezic lotţă ă ă felul de nenorociri o acuz m c e mincinoas . Nu eă ă ă demirare, deci, c şi mareşalul de Saint-Andrl se hot rî sâ-şiă ă afle soarta de la b trîna vr jitoare.ă ă

—Nit cred prea mult în aceste aiureli, spuse el. Dar trebuie s m rturisesc c , în copil rie, o iganc mi-a preă ă ă ă ţ ă zis ce o s mi se întîmple pîn la vîrsta de cincizeci de ani. Şi,ă ă cum am trecut acum de cincizeci, n-ar strica s v d ce miă ă se prezice de-acum pîn la moarte... Apropie-te, fiica luiă Belzebuth, strig el c tre b trîn .ă ă ă ă

Ghicitoarea se ridic şi se apropie.ă—Uite mîna, mea, spuse mareşalul. Hai, spune ce vezi,

spune f r ocolişuri. Îmi prezici ceva bun ?ă ă

—Nimic, domnule mareşal.— Nimic bun ? Drace ! Dar, la urma urmei, n-are-a-

face. Dar ceva r u ?ă—Nu m întreba i, domnule mareşal.ă ţ— Ba da, z u aşa, o s te-ntreb ! Hai, spune, ce vezi înă ă

palma mea ?— O întrerupere violent a liniei vie ii, domnuleă ţ

mareşal.— Vrei s spui c nu mai am mult de tr it, ai ?ă ă ă— Tat ! murmur Charlotte, implorîndu-l din ochi să ă ă

nu mai continue discu ia.ţ—Las -m , Charlotte, spuse mareşalul.ă ă— Asculta i ce v sf tuieşte acest copil, spuse ghiţ ă ă -

citoarea.— Hai, hai, spune tot, iganco ! Aşadar, o s mor înţ ă

curînd ?—Da, domnule mareşal.— De moarte violent sau de moarte natural ?ă ă— De moarte violent . Se va întîmpl pe cîmpul deă ă

lupt , dar nu de mîna unui duşman loial.ă—De mîna unui tr d tor ?ă ă— De mîna unui tr d tor.ă ă— Asta înseamn ...ă—...C ve i fi asasinat.ă ţ— Tat ! exclam fata înfiorîndu-se şi strîngîndu-se laă ă

pieptul mareşalului.— Te pomeneşti c te încrezi în toate vr jitoriileă ă

astea ? spuse mareşalul s rutînd-o pe frunte.ă— Nu, tat , şi totuşi inima îmi bate s -mi spargă ă ă

pieptul, ca şi cum nenorqcirea pe care i-o anun are s seţ ţă ă întîmple.,,

— Copila mea ! spuse mareşalul din din umeri. Uite',ă arat -i şi mîna ta şi poate c prezicerile ei o s - i adauge laă ă ă ţ jirul vie ii toate zilele pe care mi le ia mie.ţ

Dar Charlotte se împotrivi cu înc p înare.ă ăţ— Atunci, o s v dau eu exemplu, domnişoar , spuseă ă ă

ducele de Guise, întinzînd mîna sting vr jitoarei.ă ă

Apoi, cu un surîs :— Âi grij , te previn, iganco, mi s-a mai f cut de treiă ţ ă

ori horoscopul şi de trei ori mi s-a anun at o soart nenoţ ă -rocit . Aşa c , pentru onoarea magiei şi a magicienilor, n-ară ă trebui s dezmin i spusele celor trei dinaintea ta.ă ţ

— Monseniore, spuse b trîn dup ce îi privi atentă ă ă palma, nu ştiu ce vi s-a prezis alt dat , lat ce v preă ă ă ă zic eu...

— la spune !— Ve i muri, ca şi mareşalul de Saint-Andre, asasinat.ţ— E perfect ; înseamn c nu am cum fugi de mînaă ă

destinului. Uite, ia asta şi du-te la dracu.Şi îi arunc b trînei o moned de aur.ă ă ă— Ca s vezi ! Ghicitoarea asta am impresia c neă ă

prezice un adev rat masacru între gentilomi! încep sâă regret c am insistat s -i dea drumul în untru, duce, spuseă ă ă prin ul de Conde. Aşa c , spre a nu p rea c vreau sâ scapţ ă ă ă neatins, m voi da şi eu pe mîna acestei discipole aă diavolului.

— Cum, crezi în vr jitorii de-astea, prin e ? întrebă ţ ă ducele de Guise.

— Pe onoarea mea, duce, am v zut atît ea preziceriă mincinoase şi am mai v zut atît ea care s-au împlinit, ină cit voi r spunde cu vorbele lui Michel Montaigne : „Ce ştiu ?”ă Uite, cum tr , priveşte şi palma mea. Ce vezi în ea ? Deă ă bine sau de r u, spune tot.ă

— Iat ce v d, monseniore : o via bogat în lupte şiă ă ţă ă plin de ispr vi în dragoste, de pl ceri şi pericole, înă ă ă cheiată printr-o moarte sîngeroas .ă

— Voi fi deci asasinat ?— Da, monseniore.— Ca şi domnul mareşal de Saint-Andre, ca şi domnul

de Guise...— Ca şi el.— Fie c zisele tale se vor împlini, fie c nu, uite,ă ă

cum tr , pentru osteneala ta şi fiindc m-ai anun at c voiă ă ă ţ ă muri într-o tov r şie aleas .ă ă ă

Şi îi arunc pe mas , nu o moned , cum f cuse duceleă ă ă ă de Guise, ci toat punga lui cu bani.ă

~~ S dea Cerul, monseniore, spuse b trîna s rutândă ă ă mîna prin ului, s se înşele baba ghicitoare !ţ ă

— Iar dac va fi cum. ai zis, cum tr , i i promit c o să ă ă ţ ă ă cred în vr jitorii. E adev rat, ad ug el rizînd, c o s jie ună ă ă ă ă ă pic cam tîrziu.

Se l s o t cere ap s toare ; se auzi din nou desluşită ă ă ă ă cum bate ploaia pe acoperiş, mai slab ca înainte.

— Cred c furtuna a mai sl bit. Respectele mele, domă ă -nule duce. Respectele mele, domnule mareşal. Sînt aşteptat la hotel Coligny la orele nou ; m aştern, dar , la drum.ă ă ă

— Cum, prin e, pe uraganul sta ? întreb Charlotte.ţ ă ă— Domnişoar , spuse prin ul, v mul umesc din suă ţ ă ţ flet

de bun voin a pe care mi-o ar ta i. Dar cum o s m temă ţ ă ţ ă ă de tr snet, din moment ce ştiu c o s mor asasinat ?ă ă ă

Şi prin ul, salutând ceremonios pe cei doi b rba i şiţ ă ţ aruncind asupra domnişoarei de Saint-Andre o privire care o f cu s -şi plece ochii, ieşi din han ; dup cîteva clipe, seă ă ă auzea pe drumul Parisului tropotul repede al calului s u.ă

— Jacques, spune vizitiului s trag în fa a intr rii.ă ă ţ ă Prin ul e'aşteptat la nou la hotel Coligny iar noi, Iq, zece, laţ ă palatul Tournelles.

Porunca mareşalului fu îndeplinit . Mareşalul, fiica sa iă ţ ducele de Guise se urcar în tr sur .ă ă ă

S -i l s m acum s ~l urmeze pe prin ul Conde pe caă ă ă ă ţ -lea Parisului ; îi vom reîntâlni mai tîrziu.

Şi acum, s punem al turi numele celor trei personajeă ă c rora ghicitoarea le prezisese c vor fi asasina i, şi nuă ă ţ mele celor trei personaje al c ror destin era s devin asasini :ă ă ă ducele de Guise, mareşalul de Saint-Andre, prin ul de Condeţ ; Poltrot de Mere, Baubigny de Mezieres, Monte squiou.

Probabil, nu întâmpl tor, Providen a îi adunase peă ţ aceşti şase oameni în hanul La calul roib. Voia s le deaă astfel şi unora şi altora un avertisment.

I

Marşul triumfal al prezidentului Minard

Mar i 18 decembrie 1559, la şase luni dupţ ă s rb toarea tradi ional de landi, spre orele trei dup -mas ,ă ă ţ ă ă ă la vremea unui apus de soare superb pentru acel anotimp, c l rea, pe Vieille-Rue-du-Temple, coco at pe o catîrcă ă ţ ă sl b noag al c rei aspect dovedea cît de zgîrcit va fi fiindă ă ă ă proprietarul ei, maestrul Antoine Minard, unul dintre consilierii parlamentului.

Maestrul Antoine Minard, asupra c ruia atragemă pentru moment aten ia cititorilor noştri, era un b rbat deţ ă vreo şaizeci de ani, gras şi buc lat, care l sa plin de cocheă ă -t rie s -i fluture în vînt buclele blonde ale perucii.ă ă

În mod obişnuit, fa a acestui om trebuie s fi exprimatţ ă o stare de beatitudine deplin ; probabil c niciodat , pînă ă ă ă azi, necazurile nu adumbriser fruntea lui lucitoare şi lipă sită de riduri ; nici o lacrim nu-i br zdase obrajii sub ochii luiă ă enormi ; iar pe fa a lui rubicond , rumen , sus iţ ă ă ţ nut în chipă maiestuos de o b rbie tripl , îşi puseser amprenta numaiă ă ă nep sarea egoist si veselia vulgar .ă ă ă

În ziua aceea de decembrie, chipul prezidentului Minard îşi pierduse îns str lucirea obişnuit . C ci, deşi seă ă ă ă afla la mai pu in de patru sute de paşi de cas , nu p reaţ ă ă prea sigur c va reuşi s ajung pîn în pragul ei : chipulă ă ă ă s u, pe care r zb teau cele mai vii emo ii, exprima o stareă ă ă ţ de nelinişte şi nesiguran .ţă

Şi avea de ce s se team . În urma lui venea o mulă ă -ime de oameni care p reau s simt o adev rat pl cereţ ă ă ă ă ă ă

oc rîndu-l în gura mare, ai fi zis c to i url torii, toate gurile-ă ă ţ ăsparte din capitala regatului îşi d duser în aceast ziă ă ă întîlnire în pia a Palatului ca s -l înso easc pe diurnul s uţ ă ţ ă ă spre cas . ,Vom încerca s explic m pe scurt ce motiveă ă ă declanşaser antipatia celor mai mul i dintre concitadinii luiă ţ împotriva distinsului maestru Minard.

Cu un ceas înainte, maestrul Antoine Minard avusese rolul hot rîtor în condamnarea la moarte a unuia dintreă b rba ii cei mai stima i de parizieni, confratele s u dină ţ ţ ă parlament, fratele s u întru Domnul, preacinstitul consiă lier Anne D.ubourg. Ce crim comisese Dubourg ? Aceeaşi caă atenianul Aristide. I se spunea Cel Drept.

Iat care fuseser cauzele procesului, ce durase şaseă ă luni şi se terminase în acea zi în chipul cel mai nefast pentru s rmanul consilier al parlamentului :ă

În iunie 1559, for at de cardinalul de Lorena şi de fraţ -tele s u Frangois de Guise, pe care clerul francez îi numiseă mesageri ai Domnului pentru ap rarea şi p strarea reliă ă giei catolice, apostolice şi romane, regele Henric al II-lea d duseă un edict prin care parlamentul era obligat s conă damne la moarte, f r excep ie şi f r drept de gra iere, pe to iă ă ţ ă ă ţ ţ protestan ii.ţ

Or, în ciuda acestui edict categoric, cî iva consilieriţ puseser în libertate un hughenot. Ca urmare, ducele deă Guise şi cardinalul de Lorena, care urm reau exterminareaă tuturor protestan ilor, l-au convins pe rege s convoace peţ ă data de 10 iunie, la m n stirea Augustinilor, unde se afla înă ă acel moment Curtea, Camera cea mare, spre a ine şedinţ ţă de judecat . Trebuie spus c palatul regal era în acelă ă moment p r sit de rege şi curteni, spre a permite s seă ă ă preg teasc în voie cele dou mari ceremonii şi ospe e deă ă ă ţ nunt : al regelui Filip al II-lea cu doamna Eli- sabeth şi ală domnişoarei Marguerite cu prin ul Emmanuel- Philibert.ţ

De trei sau patru ori pe an, toate camerele cur iiţ regale se reuneau şi se inea Camera cea mare ţ ţ această adunare a magistra ilor se . numea ţ mercurial ,ă fiindc seă inea îndeobşte miercurea.ţ

Aşadar, regele sosi în parlament în ziua de mercurial şi deschise dezbaterile întrebînd cu asprime cum a fost posibil s fie puşi în libertate protestan i şi cum se face c nu seă ţ ă d duse urmare edictului prin care erau condamă na i laţ moarte.

Împinşi de acelaşi sentiment de umanitate, cinci consi-

lieri se ridicar * şi în nhmele lor vorbi Anne Dubourg, cuă mult hot rîre :ă ă

— Fiindc acest om era nevinovat şi fiindc a eliberaă ă un om nevinovat, fie el şi hughenot, înseamn s ne l s mă ă ă ă c l uzi i de dreapta noastr conştiin .ă ă ţ ă ţă

Trebuie s spunem c cei cinci consilieri se numeauă ă Dufaur, La Fumee, de Poix, de La Porte şi Anne (sau Antoine) Dubourg. Precum am spus, acesta din urm îşiă asumase misiunea de a da r spuns regelui. El continuă ă deci :

— Cît despre edict, sire, nu aş sf tui pe maiestatea saă de a-l ratifica. Cer, dimpotriv , s fie suspendate condamă ă -n rile date în virtutea lui, pîn cînd p rerile şi vinov iileă ă ă ăţ celor ce sînt trimişi cu atîta uşurin la moarte s fie cîn-ţă ă t rite în chip în elept şi dezb tute f r grab înainte de a seă ţ ă ă ă ă da sentin a.ţ

În acest moment de cump r , interveni prezidentulă ă Minard, care ceru regelui o întrevedere între patru ochi. Iată ce spun în aceast privin ă ţă Memoriile lui Conde :

„Acest Minard era un om dibaci, şiret, slab de minte şi rob al poftelor sale. Voind s fie pe plac regelui şi capiă lor bisericii Romei şi tem tor c p rerea lui Dubourg i-ar puteaă ă ă cîştiga şi pe al ii şi c va trebui s se in seama de ea, îiţ ă ă ţ ă d du de în eles regelui c aproape to i consilierii de laă ţ ă ţ Curtea sa ar fi lutherieni şi c şi-au pus în gînd s -l despoaieă ă de putere şi s -i smulg coroana ; c de aceea îi ap r ei peă ă ă ă ă lutherieni ; c i se zbîrleşte p ru-n cap dac -i auzi pe uniiă ţ ă ă cum vorbesc de sfînta liturghie ; c nu in socoteal de legiă ţ ă şi de ordonan ele regale şi c se laud în gura mare c nuţ ă ă ă dau doi bani pe ele ; c se îmbrac dup N obiceiul ar besc,ă ă ă ă c cei mai mul i dintre ei se duc adesea în adun ri publice,ă ţ ă dar niciodat la liturghie, şi c , dac nu se taie r ul dină ă ă ă r d cin , chiar începînd de la aceast mercurial , sfîntaă ă ă ă ă Biseric va fi pe veci pieră dut ”.ă

Pe scurt, maestrul Minard, ajutat de cardinalul de Lorena, îl scoase aşa de tare din min i pe rege, c acestaţ ă puse s fie chema i seniorul de Lorges, conte de Montgo-ă ţ

rnery, c pitan al g rzii sco iene, şi domnul dl Chavigny,ă ă ţ c pitan al g rzii sale personale, şi le porunci s -i ridice peă ă ă cei cinci consilieri r zvr ti i şi s -i închid f r z bav laă ă ţ ă ă ă ă ă ă Bastilia.

Imediat dup aceast arestare senza ional , toată ă ţ ă ă lumea pricepu care era planul : familia de Guise urm reaă s -i bage în sperie i pe hugheno i printr-o execu ie îngroă ţ ţ ţ -zitoare ; era clar c cei cinci consilieri, sau m car cel mai deă ă seam dintre ei, Anne Dubpurg, risca s -şi piard capul.ă ă ă

Aceast încincit arestare produse un fel de uimireă ă plin de groaz în tot Parisul, şi, imediat, în toate oraşeleă ă Fran ei, dar mai ales în provinciile din nord. De altfel, amţ putea considera arestarea acestui magistrat cinstit pe nume Anne Dubourg drept cauza principal a conspira iei luiă ţ Amboise şi a tuturor tulbur rilor şi b t liilor care auă ă ă Ifisîngerat p mîntul Fran ei timp de patruzeci de ani.ă ţ

De aceea îl rug m pe cititor s ne scuze, dar am socoă ă -tit c e nimerit s ne oprim, în acest capitol, asupra unoră ă fapte istorice importante care explic mai bine ac iunileă ţ personajelor noastre.

La cincisprezece zile dup aceast arestare, vineri 25ă ă iunie, în cea de-a treia zi a turnirului pe care regele îl organizase la castelul Tournelles, la doi paşi de aceeaşi Bastilie de unde consilierii aresta i puteau auzi r sunetulţ ă goarnelor, trompetelor şi oboaielor care marcau desf şuă -rarea acestei serb ri, regele îl chem pe c pitanul g rziiă ă ă ă sco iene, acelaşi conte de Montgomery care, ajutat deţ domnul de Chavigny, îi duseser pe cei cinci consilieri Iaă închisoare, şi îi porunci s se îndrepte degrab împotrivaă ă luterienilor din inutul Caux-les-Tournois.ţ

Dispozi ia regelui era clar : contele de Montgomeryţ ă era autorizat s -i treac prin t işul s biei pe to i cei moă ă ă ă ţ -lipsi i de morbul ereziei, s -i supun la caznele cele maiţ ă ă îngrozitoare, s -i pedepseasc cu t ierea limbii şi ardere peă ă ă rug la foc mic ; celor care erau numai b nui i, urma s li seă ţ ă scoat ochii..ă

Or, la cinci zile dup ce regele Henric al II-lea îi d duă ă

aceast îns rcinare c pitanului g rzii sco iene, Gabriel deă ă ă ă ţ Lorges, conte de Montgomery, îşi împlînt lancea în piepă tul regelui Henric, ucigîndu-l.

Impresia pe care a produs-o acest asasinat a fost aşa de puternic încit patru din cei cinci consilieri aresta i şi-auă ţ g sit astfel salvarea. Unul a fost iertat de pedeaps , iar al iă ă ţ trei au fost condamna i la amenzi. R mînea ca Anneţ ă Dubourg s pl teasc pentru to i. Nu el cutezase să ă ă ţ ă vorbcasc în numele tuturor ?ă

Aşa cum spuneam, familia de Guise sus inea cu toatţ ă energia edictele împotriva hugheno ilor ; prezidentulţ Antoine Minard, pe care,l-am l sat mai devreme pe Vieille-ă Rue-du-Temple, c l rind o catîrc , urm rit de o mul ime deă ă ă ă ţ cet eni indigna i, care îl copleşeau cu injurii şi ameăţ ţ nin ri,ţă era unul din instrumentele cele mai docile folosite pentru aplicarea acestor edicte drastice. Cînd spuneam c , deşiă aflat la mic distan de cas , maestrul Minard nu era delocă ţă ă sigur c va mai ajunge s -i treac pragul, ne gîndeam,ă ă ă odat cu el, la faptul c , în ajun, fusese ucis cu un foc deă ă pistol tras de aproape, în plin zi, pe strad , un grefier ală ă parlamentului numit Julien Fresne, care, cum spunea gura lumii, se îndrepta spre palatul regal cu o scrisoare din partea ducelui de Guise c tre fraă tele s u, cardinalul deă Lorena, în care îl îndemna l murit pe acesta s gr bească ă ă ă aşteptata condamnare la moarte a lui Anne Dubourg. Se în elege dar c aceast întîmplare sîngeroas , al c rei autorţ ă ă ă ă nu fusese prins, îl îngrozise pe s rmanul prezident, şi c ,ă ă spectrul grefierului asasinat cu o zi înainte îl înso ea peţ acest drum, ca o amenin are fatal . sta era motivul pentruţ ă Ă care gr bitul c l re îmbolă ă ă ţ dea cu zel animalul, aplicîndu-i lovituri de c lcîi în coaste.ă

În cele din urm , maestrul Minard ajunse întreg şiă nev t mat acas . Era şi timpul. C ci gloata tîrgove ilor,ă ă ă ă ţ înfuria i de t cerea lui, în care vedeau nu frica de moarte ciţ ă semnul amenin tor al unei r ut i criminale, se apro-'ţă ă ăţ piase, fiind pe punctul s -l înghit , sufocîndu-l.ă ă

Urm rit de aceste valuri furioase, prezidentul ajunse înă

portul salvator, spre marea bucurie a familiei sale ; în urma lui, uş se închise în grab şi fu z vorit temeinic.ă ă ă ă

Onorabilul Minard fusese atît de speriat îneît uită catîrca afar la poart , ceea ce nu i s-ar fi întâmplat în alteă ă condi ii, chiar dac înc p înatul animal nu valora niciţ ă ă ăţ m car dou zeci de bani. Dar tot r ul spre bine ! C ci, aceştiă ă ă ă parizieni naivi şi capricioşi, care trec cu uşurin de laţă amenin ri la batjocur , înlocuind pe nepus mas o scenţă ă ă ă ă de tragedie cu una de comedie, v zînd c prezi*- dentul le-aă ă l sat totuşi o prad oarecare, s-au mul umit s ia dreptă ă ţ ă trofeu catîrca în locul prezidentului.

Ce s-a întîmplat cu bietul animal, care înc puse peă mîinile mul imii, istoria nu mai consemneaz . Aşa c s -lţ ă ă ă l s m în plata Domnului şi s -l urm m pe maestrul Miă ă ă ă nard în mijlocul familiei şale.Aniversarea prezidentului Minard

Sâ intr m deci, odat cu familia prezidentului, în sufraă ă -gerie, unde îi aştepta, preg tit , masa de scar . S arună ă ă ă -c m o privire rapid asupra mesenilor, înainte de a trage cuă ă urechea la discu iile lor.ţ

Nici unul dintre convivi n-ar fi trezit la prima vedere simpatia unui observator p trunz tor. În jurul mesei erauă ă adunate mostre din toate tipurile de fizionomii neintere-sante sau de-a dreptul stupide pe care le putem g si înă toate clasele seciale.

Pe chipurile acestor oameni puteai citi gîndurile care îi preocupau ; iar gîndurile lor bîjbîiau prin ce urile ignoţ ran eiţ ori prin subteranele r u-mirositoare ale vulgariă t ii ; la uniiăţ predomina interesul, la al ii egoismul, la cî iva avari ia, laţ ţ ţ ceilal i senilitatea.ţ

Spre deosebire de mul imea de pe strad care, la felţ ă ca sclavii dinapoia carului triumfal roman, strigase cu cîteva minute înainte : „Minard, nu uita c şi tu eşti muriă tor !”, membrii acestei familii, aduna i cu ocazia zilei de naştere aţ prezidentului, care era în acelaşi timp şi ziua numelui s u,ă nu aşteptau decît o vorb de la consilier ca s -l felicite, careă ă mai de care, pentru rolul hot rîtor pe care îl jucase înă procesul confratelui s u şi s bea pentru încheierea fericită ă ă

a acestui proces : condamnarea la moarte a lui Anne Dubourg. Aşa c , în clipa cînd Minard, aşezîndu-se în jil ulă ţ s u, spuse, trecîndu-şi o batist peste fruntea îmbrobonată ă ă de sudoare : „Ah, pe cinstea mea, prieteni, azi am avut o şedin furtunoas !”, fiecare din cei prezen i, ca şi cum n-ţă ă ţar fi aşteptat decît acest semnal, izbucni în exclama iiţ zgomotoase. Vorbind în numele tuturor, un nepot îi spuse :

— Nu vorbi i, odihai i-v dup aceste mari încerc ri şiţ ţ ă ă ă încuviin a i de a şterge cu pioşenie sudoarea ce curgede peţ ţ nobila voastr frunte. Azi e aniversarea zilei voastre deă naştere, o zi atît de glorioas pentru familia voastr şiă ă pentru parlament, a c rui f clie veşnic treaz sînte i ; ne-ă ă ă ţam adunat aici cu to ii ca s s rb torim aceast zi. S maiţ ă ă ă ă ă aştept m îns cîteva momente, s v trage i sufletul ; be iă ă ă ă ţ ţ un pahar din acest bourgogne înt ritor şi vom ridica şi noiă paharele urîndu-v via lung . V implor m îns , nu vă ţă ă ă ă ă ă pune i în pericol pre ioasa via , f cînd impruţ ţ ţă ă den e ! Familiaţ vrea s v p streze, şi s p streze Bisericii un sprijin deă ă ă ă ă n dejde iar Fran ei unul dintre cei mai iluştri fii ai ei.ă ţ

Cînd acest mic speech, al c rui stil era desuet chiar şiă în epoca îndep rtat de care vorbim, lu sfîrşit, preziă ă ă dentul Minard, cu lacrimile în ochi, voi s r spund ; dar mîinileă ă ă ciol noase ale nevestei sale, împreun cu mîinile durduliiă ă ale domnişoarelor fiicele sale, îl împiedicar s vorbeasc .ă ă ă În cele din urm , dup ce se odihni un pic, i se d duă ă ă cuvîntul prezidentului Minard şi un „Ssst !” prelungit trecu prin asisten , pentru ca nici m car servitorii, ce st teau înţă ă ă picioare pe la uşi, s nu piard nici o silab din cuvîntareaă ă ă consilierului.

— Ah, prieteni, spuse el, fra ii mei, dragi rubedenii,ţ iubit şi credincioas familie, v mul umesc din inimă ă ă ţ ă pentru afec iunea şi pentru elogiile voastre ; de care,ţ îndr znesc s spun c sînt demn, dragile mele rude şiă ă ă scump familie, c ci, pot spune cu modestie — sau, dacă ă ă prefera i, cu nobil orgoliu — pot zice dar deschis c , f rţ ă ă ă prezen a mea, f r înd r tnicia şi insisten a mea, la oraţ ă ă ă ă ţ aceasta ereticul Anne Dubourg ar fi fost achitat, la fel

precum complicii lui De Poix, La Fumee, Dufaur şi de La Porte ; dar, datorit opozi iei mele energice, partida eă ţ cîştigat şi, continu el ridicînd ochii spre cer în semn deă ă mul umire, tocmai am ob inut, mul umit Celui de Sus,ţ ţ ţ ă condamnarea acestui hughenot .mizerabil.

— Oh ! oh ! Vivat ! strigar to i într-un glas, ridicîndă ţ bra ele spre cer. Tr iasc ilustrul nostru prezident !...ţ ă ă Tr iasc cel care doboar pe to i duşmanii credin ei !...ă ă ă ţ ţ Tr iasc în veci marele prezident Minard !...ă ă

Şi, dup rubedenii, strig tele fur preluate de serviă ă ă torii afla i dincolo de uş , de buc t reas în buc t rie, deţ ă ă ă ă ă ă rîndaşul din grajd, care repetar în cor :ă

— Tr iasc marele prezident Minard !ă ă — Mul umesc,ţ prieteni, mul umesc ! spuse s rb toriţ ă ă tul, cu o voce mieroas , Dar s şti i c doi b rba i, doi mari b rba i, doiă ă ţ ă ă ţ ă ţ prin i, au dreptul la o parte din laudele cu care in-a iţ ţ copleşit; f r ei, f r sprijinul lor, f r influen a lor, n-aş fiă ă ă ă ă ă ţ putut s duc la cap t aceast spiă ă ă noas afacere. Aceşti doiă b rba i, prietenii mei, sînt monă ţ seniorul ducele Frangois de Guise şi Eminen a Sa cardiţ nalul de Lorena. Deci, dup ce a iă ţ b ut în s n tatea mea, s bem în s n tatea lor, prieteni, şiă ă ă ă ă ă Dumnezeu s apere zilele acestor doi mari oameni de stat !ă

Închinar în cinstea ducelui de Guise şi a cardinaluluiă de Lorena ; dar doamna Minard observ c delicatul s u soă ă ă ţ abia duse pentru o clip paharul la buze şi îl puse înaă poi pe mas , în timp ce o amintire îi întunec privirea, ca un nor.ă ă

— Ce e cu tine, dragul meu, întreb ea, de unde. trisă -te ea care teTa cuprins deodat ?ţ ă

— Vai ! exclam prezidentul, nici o victorie nu poate fiă deplin , nu exist bucurie f r un dram de triste e ! Tocmaiă ă ă ă ţ îmi veni prin minte o amintire nepl cut ,ă ă

— Dar ce te-ar putea întrista astfel, scumpul meu so ,ţ în momentul acesta de triumf ? îl întreb prezidenta.ă

— În clipa cînd închinam pentru domnul de Guise şi fratele s u, m-am gîndit c ieri a fost asasinat un om'peă ă care aceşti monseniori îmi f cuser cinstea s ~l trimit laă ă ă ă mine cu un mesaj.

— Ce om ? strig familia în cor.ă—Adic un grefier, voiam s spun.ă ă—Cum, unul din grefieri a fost asasinat ieri ?— O, Doamne, chiar aşa. Îl cunoaşte i pe Julien Fresne ?ţ

întreb Minard.ă— Julien Fresne ? Ba bine c nu ! zise unul.ă— Un catolic des vîrşit, strig altul.ă ă— Un om foarte onorabil, spuse al treilea.—Eu l-am întîlnit chiar ieri pe strada Barre-du-Bec ;

dup cîte spunea, venea de la ă hotel de Guise şi se ducea spre palat, s ri al patrulea.ă

— Ei bine, chiar aşa era. Şi, cum a intrat pe podul Notre-Dame, a fost asasinat ! Aducea domnului cardinal de Lorena, din partea fratelui s u, ducele de Guise, o misiv peă ă care trebuia s mi-o înmîneze mie ! continu prezidentulă ă Minard.

— Oh, ce groz vie ! exclam prezidenta.ă ă— Asasinat ! repet familia, în cor. Înc un martir Jă ă— Şi a fost arestat asasinul, cel pu in ? întreb pre- ziţ ă

den ta.— Nu l-au prins, r spunse Minard.ă— Nu se b nuieşte m car cine e ?ă ă— Mai mult dedt atît, exist certitudini. Cine s fi fost,ă ă

dac nti un prieten al lui Anne Dubourg ?ăBineîn eles c era un prieten al lui Dubourg, repet ,ţ ă ă

dup prezident, întreaga familie. Cine altul s fi fost ?ă ă—* N-a fost nimeni arestat ? întreb mai departe preă -

zidenta.— Aproape o sut de persoane. Eu însumi am ridicată

mai bine de treizeci de suspec i.ţ— Mare ghinion o s ave i dac asasinul nu se va aflaă ţ ă

printre ei.— Dac nu va fi printre ei nu-i nimic : o s aresteze al iă ă ţ

o sut , dou sute chiar, trei sute la nevoie...ă ă— Ce criminali ! spuse o domnişoar de vreo optspreă -

zece ani, ar trebui s fie arşi to i pîn la unul !ă ţ ă— S ştii ca ne-am gîhdit şi la asta, r spunse preziă ă -

dentul. Ziua în care se va hot rî moartea tuturor protesă -tan ilor va fi cea mai frumoas din via a mea.ţ ă ţ

— O, ce om cinstit eşti, dragul meu ! spuse prezidenta cu lacrimi în ochi.

Cele dou fiice ale lui Minard venir şi-l îmbr işar .ă ă ăţ ă— Şi se ştie ce con inea scrisoarea ducelui de Guise ?ţ

întreb prezidenta.ă— Nu, r spunse Minard, şi tocmai despre asta s-aă

discutat la Curte ast zi. Dar se va şti mîine, c ci ast -seară ă ă ă cardinalul de Lorena urmeaz s se vad cu ilustrul s uă ă ă ă frate.

— Asta-nseamnâ c scrisoarea a fost furat ?ă ă— Bineîn eles ; este chiar foarte posibil ca bietul Julienţ

Fresne s fi fost asasinat numai fiindc era purtă ă ătorul acestei scrisori. Asasinai a luat scrisoarea şi a fugit ; au fost trimişi arcaşi pe urmele lui ; toat paza şi to i oameniiă ţ domnului de Mouchy au fost puşi în mişcare ; dar pîn laă ceasurile cinci nu era nici o veste îmbucur toare.'ă

În acest moment, intr o slujnic , anun îndu-l pe domă ă ţ -nul Minard c un necunoscut, avînd asupra lui scrisoareaă smuls în ajun din mîinile Iui Julien Fresne de asasin, insistă ă s -i vorbeasc imediat.ă ă

— O, s intre, s intre ! exclam prezidentul cuprins deă ă ă bucurie. Aici e mîna Domnului, care m r spl teşte pentruă ă ă zelul cu care ap r cauza sfint şi face s -mi cad în mîiniă ă ă ă aceast misiv pre ioas .ă ă ţ ă

Domnul Minard v zu intrînd un tîn r de cel multă ă dou zeci şi cinci de ani, cu p rul roşu, barb blond , ochiiă ă ă ă vii şi p trunz tori şi chipul palid ; invitat de prezident să ă ă stea jos, veni şi se aşez chiar în fa a lui, de cealalt parte aă ţ ă mesei. Înainte de a lua loc, salut pe to i cei de fa , cuă ţ ţă mult curtoazie şi cu surîsul pe buze. Jil ul pe care îl aleseseă ţ se afla chiar în dreptul uşii.

Era însuşi Robert Stuart : omul care, retr gîndu-se dină fa a celor care-l asasinaser pe prietenul s u Medard, leţ ă ă strigase c vor mai avea ocazia s aud de el.ă ă ă

— Spune i-mi, domnule, zise Robert Stuart adresîn- du-ţ

se prezidentului, am onoarea s vorbesc cu domnulă prezident Minard ?

— Da, domnule, chiar aşa, r spunse prezidentul, uimită c acest tîn r nu se pricepe s citeasc fizionomiile, şi nu şi-ă ă ă ăa dat seama c , din toat asisten a, nimeni altul n-ar puteaă ă ţ fi celebrul Minard. Da, domnule, eu sînt prezidentul Minard.

— Foarte bine, domnule, continu necunoscutul ; ve iă ţ vedea imediat c , dac v-am f cut aceast întrebare, careă ă ă ă la prima vedere poate p rea indiscret , asta se explic prină ă ă aceea c am vrut s evit orice echivoc.ă ă

— Despre ce este vorba, domnule ? întreb magistraă -tul. Mi s-a spus c dori i s -mi înmîna i misiva pe care oă ţ ă ţ purta asupra lui s rmanul Julien Fresne cînd a fost asaă sinat.

— Poate c a fost o exagerare, domnule, dac vi s-aă ă spus c inten ionez s v-o înmînez. N-am f cut o promiă ţ ă ă siune de felul sta. O s v-o dau sau o s-o p strez, asta atîrn deă ă ă ă r spunsul ce-l ve i da la o cerere ce am s v fac ;ă ţ ă ă în elege i, nu-i aşa, domnule, c , spre a intra în poseţ ţ ă siunea unei hîrtii aşa de importante, a trebuit s -mi risc via a. Ună ţ om nu-şi risc via a de florile m rului, dumă ţ ă neavoastr ,ă obişnuit s citi i în inima omului şti i bine c e nevoie pentruă ţ ţ ă asta de un motiv foarte însemnat. Am deci onoarea s vă ă repet, ca s nu mai fie nimic neclar, c n-o s v pun înă ă ă ă mîn scrisoarea decît dac voi fi satisă ă f cut de r spunsulă ă pe,care-l ve i da la întrebarea mea.ţ

— Şi despre ce fel de întrebare e vorba, domnule ?Domnule prezident, şti i mai bine ca oricine c într-oţ ă

anchet bine condus , fiecare lucru vine la timpul potrivit.ă ă Aşa c nu v pot r spunde la întrebare în acest moment.ă ă ă

— Dar ave i scrisoarea la dumneavoastr ?ţ ă— Iat-o, domnule.Şi tîn rul scoase din buzunar o hîrtie împ turit şi sigiă ă ă -

lat pe care i-o ar t prezidentului Minard.ă ă ăPrimul gînd al acestuia, trebuie s-o recunoaştem, nu a

fost deloc cinstit ; se întreb dac n-ar trebui s fac ună ă ă ă semn verilor şi nepo ilor s i, care ascultau discu ia foarteţ ă ţ surprinşi, s se arunce asupra necunoscutului, s -i smulgă ă ă

scrisoarea şi s -l trimit s îngroaşe rîndurile celoră ă ă întemni a i la Châtelet, suspecta i de asasinarea lui Julienţ ţ ţ Fresne.

Dar chipul hot rît al tîn rului, pe care se citea o voină ă ţă de neclintit, îl f cu pe prezident s se team c nu va aveaă ă ă ă for a necesar spre a-l face s -i cedeze pre iosul document;ţ ă ă ţ trebuia s -şi pun la b taie deci extraordinara lui abilitate,ă ă ă înlocuind violen a prin viclenie ; cum, dinţ colo de o anume severitate a tonului, inuta elegant şi comportarea extremţ ă de civilizat a acestui tîn r erau sufiă ă ciente motive pentru o asemenea invita ie, prezidentul îi propuse s participe şi elţ ă la masa de familie, ca s aib timpul necesar s -şi spun peă ă ă ă îndelete toat povestea.ă

Tîn rul mul umi foarte politicos, dar refuz invita ia.ă ţ ă ţ Aturici, prezidentul îi oferi s bea o b utur rece, dar tîn rulă ă ă ă mul umi şi îl refuz din nou.ţ ă

— Atunci v ascult, domnule, zise Minard. Şi, dină moment ce nu vre i s ne onora i masa, v cer permisiuţ ă ţ ă nea de a continua supeul. C ci, v 'm rturisesc deschis, sîntă ă ă mort de foame.

— Chiar aşa s face i, domnule, v doresc poft bun !ă ţ ă ă ă Problema pe care vreau s v-o aduc la cunoştin este atîtă ţă de important c este nevoie, ca s fie bine în eleas , de oă ă ă ţ ă serie de l muriri preliminare. Mînca i, domnule preă ţ zident ! Eu o s încep dezbaterea.ă

— Dezbate i, domnule, dezbate i; eu o s m nînc înţ ţ ă ă acest timp, zise prezidentul.

Şi, într-adev r, f cînd celorlal i semn s -i urmezeă ă ţ ă exemplul, prezidentul începu s m nînce cu poft .ă ă ă

— Domnule, începu necunoscutul, f r grab , acomă ă ă -paniat de zgomotele f cute de o duzin de furculi e şi deă ă ţ cu ite, pe care to i se str duiau s le manevreze cît maiţ ţ ă ă discret, ca sâ nu piard un cuvînt din povestea care înceă -pea, domnule, dup accentul meu b nuiesc c v~a i dată ă ă ţ seama deja c nu sînt francez.ă

— Intr-adev r, spuse prezidentul cu gura plin , simt înă ă vorba dumneavoastr un accent englezesc.ă

— Aşa este, domnule, şi obişnuita dumneavoastră perspicacitate nu se dezminte nici de data asta. Sînt n să cut în Sco ia. Aş mai fi fost şi acum acolo, dac un eveniţ ă ment, pe care e inutil s vi-l povestesc, nu m-ar fi constrâns s vină ă în Fran a, Unul din compatrio ii mei, discipol ferţ ţ vent al lui Knox...

— Un eretic englez, deci, nu-i aşa ? întreb prezidenă tul Minard turnîndu-şi vin de bourgogne în pahar.

— E Vorba de iubitul meu dasc l, r spunse necunosă ă -cutul înclinîndu-se.

Domnul Minard arunc spre meseni o privire plin deă ă în eles, adic : „Asculta i, prieteni, o s ave i de auzit nişteţ ă ţ ă ţ lucruri de pomin ă 1”

Robert Stuart continu :ă— Unul dintre compatrio ii mei, acest fervent discipolţ

al lui Knox, se afla, acum cîteva zile, într-o cas unde mergă şi eu cîteodat în vizit ; acolo se vorbea de conă ă damnarea la moarte a consilierului Anne Dubourg.

Glasul lui tremur pronun înd ultimele cuvinte, iară ţ chipul lui, şi aşa palid, deveni p mîntiu. Se st pîni îns şiă ă ă nimeni nu observ momentul s u de sl biciune. Contiă ă ă nu ,ă deci, v zînd toate privirile a intite asupra sa :ă ţ

— Compatriotul meu, auzind numele lui Anne Dubourg, p li vizibil, aşa cum poate mi se întîmpl şi mie în acestă ă moment, şi îi întreb pe cei ce vorbeau de condamnareă dac e posibil ca parlamentul s comit o asemeneaă ă ă nedreptate'.

— Domnule, strig prezidentul, cît pe-aci s se-neceă ă înghi ind strîmb, la auzul unor vorbe aşa de îndr zne e,ţ ă ţ domnule, şti i, sper, c v afla i în fa a unui membru alţ ă ă ţ ţ parlamentului !

— Iertare, domnule, r spunse sco ianul, dar aşa s-aă ţ exprimat compatriotul meu. Iar el nu vorbea în fa a unuiţ membru al parlamentului, ci în fa a unui simplu grefier alţ parlamentului, numit Julien Fresne. Julien Fresne a f cută atunci impruden a s spun , în fa a acestui compaţ ă ă ţ triot al meu :

„În buzunarul meu se afl o scrisoare a monsenioruluiă duce de Guise în care domnul duce cere parlamentului regelui s se încheie odat povestea asta cu numitul Annaă ă Dubourg şi cît mai repede1*.

Auzind aceste vorbe, compatriotul meu sim i un fior deţ moarte şi v zu negru înaintea ochilor. Se ridic , se repezi laă ă grefier şi îl rug , cu cerul şi p mîntul, s nu ducă ă ă ă destinatarului aceast scrisoare, âr tîndu-i c , dacă ă ă ă Dubourg va fi condamnat, o s poarte şi el o parte din vină ă pentru aceast crim , Dar Julien Fresne se dovedi deă ă neînduplecat.

Compatriotul meu salut , ieşi în strad şi se puse iaă ă pînd . Cînd grefierul plec de-acas , se apropie' de el, şop-ă ă ă tindu-i, cu un glas cump nit dar foarte ferm :ă

— Julien Fresne, ai o noapte întreag s te gîndeşti.ă ă Dar dac mîine, la ora asta, i-ai îndeplinit misiunea, aşaă ţ cum î i propui, vei muri !ţ

— Oh ! oh ! f cu prezidentul.ă— Şi astfel vor muri, continu sco ianul, to i cei care auă ţ ţ

contribuit, într-un fel sau altul, la moartea lui Anne Dubourg.Domnul Minard se scutur ca de un vis urît, c ci îi eraă ă

greu s ghiceasc dac aceste ultime cuvinte fuseseră ă ă ă pronun ate de compatriotul sco ianului în fa a lui Julienţ ţ ţ Fresne sau îi erau adresate lui însuşi.

— Dar compatriotul dumneavoastr e un bandit! îiă spuse el lui Robert Stuart, sim ind c întreaga familieţ ă aşteapt doar un cuvînt al s u ca s -şi exprime indignarea,ă ă ă

— Un adev rat bandit ! un bandit mizerabil ! strigară ă to i pe mai multe voci,ţ

— Domnule, spuse tîn rul f r s clipeasc , eu sîntă ă ă ă ă sco ian, şi nu în eleg prea bine ce vrea s spun acestţ ţ ă ă cuvînt pe care l-a i pronun at şi pe care l-au repetat, dupţ ţ ă dumneavoastr , onorabilele dumneavoastr rude. O s conă ă ă -tinui.

- Şi, dup ce salut asisten a cu o plec ciune iară ă ţ ă ceilal i îi înapoiar salutul, deşi se vedea c n-o fac cuţ ă ă pl cere, el continu :ă ă

— Compatriotul meu se întoarse la el acas şi, nepu-ă tînd închide un ochi, se scul iar şi se duse s se plimbe prină ă fa a casei domnului Julien Fresne...ţ

...Se plimb astfel toat noaptea şi toat diminea a.ă ă ă ţ Continu s-o fac pîn la ceasurile trei dup -mas f r să ă ă ă ă ă ă ă bea şi s m nînce. Într-atît era de vîrtoas dorin a lui de a-şiă ă ă ţ respecta cuvîntul dat lui Julien Fresne. C ci, explică ă sco ianul, compatrio ii mei pot fi nişte bandi i,ţ ţ ţ domnuleMinard, dar au şi ei o calitate : dac -şi dau cuvîntul,ă nu-l calc niciodat .ă ă

În sfîrşit, pe la ceasurile trei, Julien Fresne ieşi din cas .ă Compatriotul meu îl urm ri şi, v zîndu-l c se îndreaptă ă ă ă spre palat, îi ieşi înainte şi îl opri chiar la cap tul poduluiă Notre-Dame.

„Julien Fresne, îi spuse el, te-ai gîndit bine ?”Julien Fresne deveni foarte palid. Sco ianul îl luase prinţ

surprindere, parc ieşise din p mînt şi avea un aer foarteă ă amenin tor. Dar, ce-i al lui e-al lui, onorabilul grefierţă r spunse foarte r spicat :ă ă

„M-am gîndit. Iar concluzia medita iei mele este cţ ă trebuie s îndeplinesc ce mi-a poruncit domnul duce deă Guise”.

„Ducele de Guise nu e st pînul dumitale, el n-are drepă -tul s - i dea porunci1', continu sco ianul.ă ţ ă ţ

„Domnul de Guise nu numai c este st pînul meu, dară ă este şi st pînul Fran ei11.ă ţ

„Cum adic ?”ă„A i uitat, domnule, c ducele de Guise este în faptţ ă

rege în acest regat ?”„Domnule, spuse compatriotul meu, o discu ie politicţ ă

pe aceast tem ne-ar lua prea mult timp ; nu împ rtă ă ă ăşesc cîtuşi de pu in aceste p reri şi revin la întrebarea pe care v-ţ ăam pus-o asear : ave i în continuare inten ia de a duceă ţ ţ aceast scrisoare la parlament ?”ă

„Chiar acum m duc acolo în acest scop11,ă„Înseamn c ave i şi. scrisoarea ?”ă ă ţ„Se afl la mine11, r spunse grefierul.ă ă

„Pentru numele lui Dumnezeu, renun a i la gîndul de aţ ţ da aceast scrisoare c l ilor lui Dubourg ! “ă ă ă

„Peste cinci minute, va ajunge la destina ie11.ţŞi Julien Fresne schi gestul de a-l da la o parte peţă

compatriotul meu, ca s -şi poat continua drumul.ă ă„Ei bine, dac -i aşa, strig compatriotul meu, nici tuă ă

nici scrisoarea nu ve i ajunge la palat, Julien Fresne !” Şiţ sco înd de sub mantie un pistol, îl inti pe Julien Fresne, careţ ţ c zu f r via pe caldarîm ; apoi, dup ce lu scrisoarea,ă ă ă ţă ă ă unicul motiv al acestui omor, compatriotul meu îşi continuă liniştit drumul, cu sufletul împ cat ; c ci omorîse ună ă nemernic încercînd s salveze un nevinovat...ă

Prezidentul f cu fe e-fe e. Sute de pic turi de sudoareă ţ ţ ă str lucir brusc pe friftitea lui. În înc pere se aşternuă ă ă t cerea.ă

— E o c ldur în buşitoare aici, spuse maestru! Minardă ă ă privind roat pe cei prezen i, nu crede i, prieteni ?ă ţ ţ

Cineva se repezi s deschid o fereastr . Dar sco ianulă ă ă ţ f cu semn, cu ambele mîini întinse, s nu se ridice nimeni.ă ă

— Nu v deranja i, domnilor, spuse el. Eu tot nu iauă ţ masa, o s deschid eu fereastra, ca s aib aer domnulă ă ă prezident. Dar, ca s nu-l prind cumva curentul dup caă ă ă deschid fereastra, am s închid uşa. Şi, dup ce r suci oă ă ă dat cheia în broasc , se întoarse şi îşi relu locul, în fa aă ă ă ţ prezidentului Minard. Dar, în timp ce f cu aceste opera ii,ă ţ cu o rapiditate nemaipomenit , mantia sco ianului Ciutur oă ţ ă clip l sînd s se vad o tunic din zale de o el şi, laă ă ă ă ă ţ cing toare, nu mai pu in de trei arme ofensive : dou pisă ţ ă -toale şi o sabie scurt .ă

Tîn rul sco ian nu p ru s se sinchiseasc dac cei deă ţ ă ă ă ă fa v zuser sau nu inuta lui r zboinic şi, aşezîndu-se laţă ă ă ţ ă ă locul s u, se adres prezidentului :ă ă

— Ei bine, drag domnule Minard, cum v sim i iă ă ţ ţ acum ?

— Ceva mai bine, r spunse acesta f r tragere deă ă ă inim .ă

— S şti i c m bucur de ce-mi spune i ! continuă ţ ă ă ţ ă

sco ianul.ţŞi, înconjurat de o t cere mormîntal , în care s-ar fiă ă

putut auzi perfect bîzîitul unei muşte, dac în luna decemă -brie ar mai fi existat muşte, sco ianul se preg ti s -şiţ ă ă continue povestirea.III

Un buchet pentru prezidentul MinardRobert Stuart relu deci povestirea din locul unde oă

l sase.ă— Compatriotul meu lu scrisoarea şi, temindu-se să ă

nu-l urm reasc cineva, fugi pe Grande-Rue-Montmartre şiă ă ajunse în cartierul Grange-Bateliere, unde putu s citeasc ,ă ă în sfîrşit, scrisoarea ducelui de Guise. Abia acum el observ ,ă aşa cum am observat eu însumi citind-o, c această ă scrisoare a ducelui de Guise servea doar ca înveli- to reă unei ordonan e a regelui Francisc al II~lea, cum ve i vedeaţ ţ imediat şi domniile voastre, cînd v voi prezenta scrisoarea.ă C ci-scrisoarea fiind dezlipit , prietenul meu Se gîndi c areă ă ă dreptul de a cerceta de la cine vine şi cui îi este adresat , înă scopul de a o duce el însuşi la adresa indicat .ă

Sco ianul scoase, pentru a doua oar , pergamentul deţ ă la piept, îl desf cu şi citi cu glas tare cele ce urmeaz :ă ă

„Prea iubi ilor şi credincioşilor noştri prezident laţ curtea parlamentului din Paris, avoca i şi procurori ai aşe-ţ z mînlului mai sus-amintit.ă

Din partea regelui.Iubi ii şi credincioşii noştri, este pentru noi o pricin deţ ă

mare sup rare v zînd atîta t r g neal în giudecarea ,şîă ă ă ă ă ă încheierea procesului ce se ine la curtea parlamentuluiţ împotriva consilierilor popri i din cauza r t cirilor întruţ ă ă credin şi asemenea în privin a consilierului Dubourg ;ţă ţ dorin a noastr e s ajunge i cît mai iute la un sfîrşit. Pentruţ ă ă ţ aceasta, v cerem şi poruncim ca. lâsmd la o pzr'a oriceă alte pricini, s purccde i neîntîrziat şi s v osteni i aă ţ ă ă ţ îndeplini giudecata 'lor, cu num rul de juzi hot rît de curte,ă ă f r a mai îng dui nici o amînare, astfel ca s putem să ă ă ă ă avem un mare prilej de mul umire, de care nu ne-am pututţ bucura pîn acum.ă

(Semnat :) FRANCOIS(Şi, mai jos) : DE LAUBESPINE— Cum aşa, domnule ! strig prezidentul Minard, reg -ă ă

sindu-şi energia dup citirea acestei scrisori care justifica peă deplin condamnarea pe care tocmai reuşise s o ob ină ţ ă împotriva lui Dubourg, ave i o asemenea scrisoare asupraţ dumneavoastr înc de azi-diminea ?ă ă ţă

— De ieri la orele patru dup -mas , domnule, dac -miă ă ă permite i ca, întru cinstirea adev rului, s reconstituiţ ă ă faptele aşa cum s-au petrecut ele.

— Ave i în mîini de ieri dup -mas o asemenea scriţ ă ă -soare, relu prezidentul pe acelaşi ton autoritar, şi nu v-a iă ţ gr bit s mi-o aduce i mai repede ?ă ă ţ

— V repet, domnule, spuse tîn rul, vîrînd scrisoareaă ă la loc sub vest , c deocamdat nu cunoaşte i cu ce preă ă ă ţ ţ am ob inut aceast scrisoare şi care e pre ul cu care o dau.ţ ă ţ

— Atunci, v ascult, spuse prezidentul, s auzim ceă ă r splat dori i pentru o fapt care, de altfel, nu înseamnă ă ţ ă ă decît îndeplinirea unei obliga ii morale.ţ

— Nu e vorba de o obliga ie aşa de simpl pe cîţ ă ţ crede i, domnule, continu tîn rul. 'Motivul care l-a f cut peţ ă ă ă compatriotul meu s împiedice scrisoarea de a ajunge laă destina ie, adic la parlament, exist înc şi, fie c soartaţ ă ă ă ă consilierului Dubourg îl intereseaz îndeaproape peă compatriotul meu, adic moartea lui îi poate provoca oă mare suferin , fie c nedreptatea parlamentului i se pare oţă ă crim odioas şi, în cazul sta, înc p înarea lui de a p straă ă ă ă ăţ ă scrisoarea se explic prin dorin a fireasc a oriă ţ ă c rui omă cinstit de a împiedica s se f ptuiasc o mîrş vie sau m cară ă ă ă ă s o întîrzie, dac n-o poate împiedica de-a binelea, el aă ă jurat c va înapoia aceast scrisoare numai- în clipa cînd vaă ă fi sigur de eliberarea lui Anne Dubourg, şi c , pe deasupra,ă va ucide pe to i cei care s-ar opune l eliberareaţ ă consilierului... Şi iat deci din ce motiv l-a ucis pe Julienă Fresne,-nu fiindc ar considera o persoan aşa deă ă neînsemnat ca acest grefier purtînd cine ştie ce vin 15;ă ă

îns , prin aceast fapt a vrut s dea de în eles celor mâiă ă ă ă ţ mari decît acest Fresne c , din moment ce n-a şov it cîndă ă era vorba de via a unui oarecare, cu atît mai mult nu vţ ă şov i cînd va fi în joc via a unor oameni însemna i. “Aici,ă ţ ţ prezidentul sim i nevoia s cear s se mai- desţ ă ă ă chid oă fereastr . Fiecare fir de p r din peruca lui blond eraă ă ă îmbrobonat de sudoare ca o ramur de salcie plîng - toareă ă dup ce a trecut ploaia. Dar, gindind c emo ia lui teribilă ă ţ ă nu se va potoli doar cu o gur de aer proasp t în plus, seă ă m rgini s arunce de jur-Împrejurul mesei priviri îngrozite,ă ă încercînd s citeasc în ochii celorlal i ce comă ă ţ portament ar fi mai potrivit s urmeze în fa a acestui scoă ţ ian al c ruiţ ă prieten are asemenea porniri bestiale. Dai-, rînd pe rînd, fiecare dintre cei privi i plecau ochii, p sţ ă trând o t cereă mormîntal , p rînd s nu în eleag întreă ă ă ţ ă barea mut aă prezidentului Minard.

Totuşi, prezidentul parlamentului, acest om care f usese proclamat cu pu in timp înainte sprijinul cel maiţ vajnic al credin ei şi cel mai ilustru cet ean al Fran ei,ţ ăţ ţ acest om nu putea s lase asemenea amenin ri f ră ţă ă ă r spunsul cuvenit. Dar pîn unde trebuia s mearg cuă ă ă ă r spunsul s u ? Dac se ridica din jil ul s u şi trecea deă ă ă ţ ă cealalt parte a mesei, încercînd s -l ia de guler pe acestă ă sco ian periculos, exista riscul ca acesta s trag spada dinţ ă ă teac sau s pun mîna pe pistol. Şi, judecind după ă ă ă expresia energic de pe chipul lui, chiar aşa ar fi f cut.ă ă Acest gînd, de a-l ataca frontal pe oaspetele s u, Ună oaspete ce se dovedea foarte stînjenitor, pieri din mintea prezidentului Minard la fel de repede cum se ivise, exact ca un norişor minat, de vînt, iar acest spirit lucid intui c ,ă procedînd astfel, erau pu ine şanse de cîştig.ţ

Ba, dimpotriv , avea numai de pierdut. Şi în primulă rînd propria lui via , de care prezidentul Minard se bucuraţă din plin şi pe care dorea s-o p streze cît mai mult timpă posibil. C ut aşadar o cale ocolit ca s ias din această ă ă ă ă ă situa ie, pe care instinctul lui îi spunea c trebuie s-oţ ă rezolve cu maximum de pruden ; oricît de avar era, .ar fiţă

dat bucuros cincizeci de scuzi de aur s -l” vad pe acestă ă sco ian blestemat de cealalt parte a uşii şi nu de cealaltţ ă ă parte a mesei. Şi maestrul Minard g si aceast ieşire ; vaă ă proceda cu acest oaspete nepoftit exact cum fac unii cînd vor s îmblînzeasc un cîine r u : va încerca s -lă ă ă ă îmblînzeasc şi s -l m guleasc . Luînd aceast hot rîre. seă ă ă ă ă ă adres oaspetelui s u pe un ton ce se voia vesel şiă ă binevoitor :

— Tinere domn, dup felul în care vorbi i, dup chipulă ţ ă plin de inteligen , dup inuta distins , pot afirma, f r sţă ă ţ ă ă ă ă m înşel, c nu sînte i un om banal ; aş zice chiar mai mult,ă ă ţ c toat purtarea voastr este a unui gentilom de cea maiă ă ă bun spi .ă ţă

Sco ianul se înclin , f r s scoat o vorb .ţ ă ă ă ă ă ă— Ei bine ! continu prezidentul, din moment ce stauă

de vorb cu un om educat şi nu cu un cet ean fanatic (aiciă ăţ avu o mare dorin de a zice : nu cu un asasin precumţă compatriotul dumneavoastr , dar acea pruden specifică ţă ă magistra ilor îl 'f cu s se st pîneasc ), precum compatrioţ ă ă ă ă -tul dumneavoastr , da i-mi voie s v spun c un om n-areă ţ ă ă ă dreptul s se fac judec torul semenilor s i ; sînt multeă ă ă ă lucruri care l-ar putea face s judece greşit şi sta e şiă ă motivul pentru care au fost întemeiate tribunalele : ca nimeni s nu fie judec tor în propria sa cauz . Admit deci,ă ă ă tinere, c acest compatriot al dumneavoastr a f cut cuă ă ă conştiin a împ cat ceea ce a f cut. Dar sper c ve i fi deţ ă ă ă ă ţ acord cu mine c , dac fiecare ar fi investit cu acest dreptă ă de a judeca pe al ii, n-ar exista nici o ra iune, de exemplu,ţ ţ prespunînd, şi este o simpl supozi ie, c împ ră ţ ă ă t şi iă ţ p rerile compatriotului dumneavoastr , n-ar exista deci niciă ă o ra iune, zic, ca dumneavoastr , un om educat şi lucid, sţ ă ă veni i s -mi lua i via a chiar în mijlocul famiţ ă ţ ţ liei mele sub pretextul c nici dumneavoastr nu sînte i de acord cuă ă ţ condamnarea consilierului Dubourg,

— Domnule prezident, spuse sco ianul, care, printreţ meandrele acestui discurs încîlcit întrevedea nevolnicia magistratului în toat goliciunea ei, domnule prezident,ă

permite i-mi, cUm se zice în parlament, s v readuc laţ ă ă chestiune, din moment ce aici nu sînte i prezident, ci unţ simplu avocat.

— Ba dimpotriv , mi se pare c sîntem chiar în mieă ă zul chestiunii, r spunse Minard, care îşi reg sea întrucîtvaă ă siguran a, atunci cînd dialogul reintra pe un f gaş cu careţ ă era obişnuit.

— Ba v rog s m scuza i, domnule, continu scoă ă ă ţ ă -ianul, nu este aşa, din moment ce m interpela i direct,ţ ă ţ

deşi nici n-a fost vorba de mine pîn în aceast clip ; eă ă ă vorba de prietenul meu, din partea lui am venit s v cer ună ă r spuns la urm toarea întrebare r „Domnule prezidentă ă Minard, sînte i de p rere c domnul consilier Dubourgţ ă ă trebuie condamnat la moarte ?”

R spunsul era foarte simplu de dat, din moment ceă consilierul Dubourg fusese condamnat la moarte cu o oră mai tevreme şi prezidentul Minard primise felicit rileţ ă familiei cu ocazia acestui eveniment. Dar, cum maestrul Minard se gîndi c s-ai1 putea, m rturisind deschis tristaă ă realitate a acestei condamn ri, s primeasc din parteaă ă ă sco ianului altceva decît felicit ri, continu s -şi pun înţ ă ă ă ă aplicare tactica pe care socotise prudent s o adopte.ă

— Ce-aş putea s v r spund, domnule ? zise el ; n-aşă ă ă putea s v l muresc care sînt p rerile confra ilor mei înă ă ă ă ţ aceast problem ; aş putea cel mult s v spun care esteă ă ă ă p rerea mea.ă

— Domnule prezident, spuse sco ianul, stimez aşa deţ mult p rerea dumneavoastr personal încît, trebuie să ă ă ă şti i, despre ea vreau s -mi vorbi i, nu despre p rereaţ ă ţ ă confra ilor.ţ

— La ce v-âr folosi s cunoaşte i p rerea mea ? întrebă ţ ă ă prezidentul, urmînd aceeaşi tactic a evit rii.ă ă

O s -mi foloseasc s o cunosc, r spunse sco ianul,ă ă ă ă ţ care p rea hot rît s aplice cu maestrul Minard metodaă ă ă cîinelui care alearg dup iepure, adic s -l urm reasc f ră ă ă ă ă ă ă ă preget oricîte ocoluri face, pîn cînd îl prinde.ă

— Dumnezeule, spuse prezidentul, obligat s deaă

explica ii, p rerea mea în leg tur cu deznod mîntulţ ă ă ă ă acestei judec i este format de mult timp.ăţ ă

Tîn rul îl fix insistent pe domnul Minard, care, f ră ă ă ă voia lui, coborî privirea şi continu s vorbeasc , rar, ca şiă ă ă cum ar fi priceput c e necesar s -şi cînt reasc fiecareă ă ă ă cuvînt cu mult aten ie.ă ţ

— Desigur, spuse el, este regretabil s fie condamnat )ăa “moarte un om care, în alte privin e, ar fi putut meritaţ stima public , un confrate, aproape un prieten, aş zice. Dar,ă dup cum vede i şi din aceast scrisoare patent a regelui,ă ţ ă ă Curtea nu aşteapt decît sentin a în acest proces nefericit,ă ţ ca s poat respira şi s treac la altele ; trebuie deciă ă ă ă încheiat procesul, şi nu m îndoiesc c , dac parlaă ă ă mentul ar fi primit ieri misiva Maiest ii Sale, s rmanul consilier, peăţ ă care sînt obligat s -l condamn ca eretic dar îl regret foarteă sincer ca om, ar fi fost în clipa asta pe eşafod sau la cî ivaţ paşi de el.

— A ! deci faptul c prietenul meu l-â ucis ieri pe Julienă Fresne a servit la ceva ? spuse sco ianul.ţ

— Nu mare lucru, r spunse prezidentul ; o mic amî-ă ă nare, nimic mai mult.

— Dar, oricum, o ^minare de o zi înseamn dou zeci şiă ă patru de ore de r gaz pentru un nevinovat şi în dou zeci şiă ă patru de ore se pot schimba multe lucruri.

— Domnule, spuse prezidentul Minard, care, cu expt rien a lui de Vechi avocat, îşi rec p t st pînirea de sineţ ă ă ă ă v d c vorbi i despre consilierul Dubourg ca despre ună ă ţ nevinovat...

— Vorbesc despre el din punctul de vedere al lui Dum-nezeu, domnule, spuse sco ianul ridicînd cu gravitate degeţ -tul spre cer.

— Da, spuse prezidentul ; dar din punctul de vedere al oamenilor ?

— Ave i convingerea, maestre Minard, întreb scoţ ă -ianul, c , din punctul de vedere al oamenilor, desf şuraţ ă ă rea

procesului a f031 corect ?ă— Trei episcopi l-au condamnat, domnule, trei epis-

copi au dat acelaşi verdict.— Aceşti episcopi nu erau, fiecare. În acelaşi timp, jude

şi parte în cauza respectiv ?ă— Se poate, domnule ; dar de ce un hughenot recurge

la nişte episcopi catolici ?-— Dar cui a i fi vrut s se adreseze. domnulev?ţ ă— E o problem foarte grav , spuse maestrul Minard,ă ă

şi extrem de încîicit .ă— O problem pe care, de altfel, parlamentul a hot rîtă ă

s o descîlceasc .ă ă— Aşa precum zice i, domnule, r spunse prezidentul.ţ ă— Ei bine, domnule, compatriotul meu şi-a închipuit că

dumneavoastr v revine gloria de a fi ob inut această ă ţ ă condamnare.

Întrebarea diabolic ce se ascundea sub aceast frază ă ă îl puse pe magistrat într-o mare încurc tur , li era ruşine să ă ă dea înapoi în fa a acestui om dup ce se l udase în fa aţ ă ă ţ celorlal i zece c a ob inut prin eforturile sale conţ ă ţ damnarea lui Dubourg. Dup ce se sf tui din ochi cu rudele sale şiă ă crezu c a g sit la ceilal i un îndemn şi o încurajare, elă ă ţ spuse :

— Domnule, din respect pentru adev r trebuie s afirmă ă c , în aceast împrejurare, am sacrificat, într-adev r,ă ă ă prietenia cît se poate de afectuoas pe care o purtam conă -fratelui Dubourg pe altarul unei datorii sfinte.

— Ah ! f cu sco ianul.ă ţ— Ei bine ! domnule, întreb maestrul Minard, careă

începea s -şi piard r bdarea, unde vre i s ajunge i ?ă ă ă ţ ă ţ— La cap t, şi sîntem tot mai aproape.ă— Haida-de, ce-l intereseaz pe compatriotulă

dumneavoastr dac am jucat sau nu un rol în influen areaă ă ţ deciziei parlamentului ?

— Îl intereseaz chiar foarte mult.ă— La ce-i foloseşte ?— Compatriotul meu pretinde c , din moment ce dumă -

neavoastr sînte i r spunz tor pentru încurc tura asta, totă ţ ă ă ă dumneavoastr ave i datoria s descurca i totul.ă ţ ă ţ

— Nu pricep, bolborosi prezidentul.— E foarte simplu, totuşi : în loc de a v folosi influă en aţ

de care dispune i pentru a ob ine o condamnare, folosi i-oţ ţ ţ pentru a ob ine achitarea.ţ

— Dar, spuse unul dintre nepo i pierzîndu-şi şi el r bţ ă -darea, din moment ce acest consilier Dubourg a fost deja condamnat, cum vre i ca unchiul s mai ob in achitaţ ă ţ ă rea lui ?

— Condamnat ! exclam sco ianul ; a i spus c Duă ţ ţ ă -bourg a fost condamnat ?

Prezidentul arunc o privire însp imîntat spre nepotulă ă ă care avea mînc rime la limb . Dar acesta nu p ru s obă ă ă ă -serve.

— Ei, desigur, condamnat ! spuse el, ast zi la ora două ă dup prînz... Unchiule, nu ne-ai spus aşa, sau n-am în elesă ţ eu bine ?

— A i în eles perfect, domnule, îi spuse sco ianul tîn -ţ ţ ţ ă rului, interpretînd t cerea prezidentului exact aşa cumă trebuia interpretat .ă

Apoi, întorcîndu-se spre Minard :— Deci, ast zi, la orele dou , consilierul Dubourg a fostă ă

condamnat ?— Da, domnule, se bîlbîi Minard.— La ce ? la amend ?ăMinard nu r spunse.ă— La închisoare ?Aceeaşi t cere din partea prezidentului.ăDup fiecare întrebare a sco ianului, chipul s u deveă ţ ă -

nea tot mai palid.— La moarte ? veni ultima întrebare.Prezidentul f cu, ezitînd, un semn afirmativ din cap.ă— Ei bine, fie ! spuse sco ianul. La urma urmelor, cîtţ

timp un om n-a murit înc , nu trebuie s pierdem speă ă ran a,ţ şi, cum spunea prietenul meu, dac a i încurcat lucrurile,ă ţ pute i s le şi descurca i.ţ ă ţ

— Cum ?— Cetind regelui s anuleze sentin a.ă ţ

— Dar, domnule, spuse maestrul Minard, care f ceaă parc echilibristic deasupra unei pr p stii, dar, domnule,ă ă ă ă dac aş propune s fie gra iat Anne Dubourg, regele n-ară ă ţ accepta propunerea mea în ruptul capului.

— Şi de ce oare ?— P i, fiindc scrisoarea pe care o de ine i şi ne-a iă ă ţ ţ ţ

citit-o aici arat cum nu se poate mai clar voin a lui.ă ţ— în aparen , da.ţă— Cum adic , în aparen ?ă ţă— Exact aşa. Precum am avut onoarea s v spun,ă ă

aceast scrisoare a regelui era învelit într-o alt scrisoareă ă ă purtînd scrisul ducelui de Guise. Ei bine, v voi citi, cuă permisiunea dumneavoastr , con inutul acestei scrisori.ă ţ Iat -l :ă

Monseniore şi scump frate,Iat , în sfîrşit, scrisoarea Maiest ii Sale. l-am smuls-oă ăţ

cu mare greutate, şi aproape c-a trebuit s -i pun cu de-aă sila pana în mîn s -l fac s scrie aceste opt litere neferiă ă ă cite care compun propriul s u nume. Trebuie s existe prină ă preajma Maiest ii Sale vreun prieten necunoscut al acestuiăţ blestemat de eretic ; aşa c gr beşte-te, ca nu cumvaă ă regele s nu revin asupra hot rîrii sale, sau ca, odată ă ă ă condamnat, s nu-l gra ieze.ă ţ

Fratele t u respectuos, FRANQOIS DE GUISEă17 decembrie, anul de gra ie 1559ţSco ianul îşi ridic privirea asupra prezidentului, între-ţ ă

bîndu-l :— A i ascultat cu aten ie, domnule ?ţ ţ— Cît se poate de atent.— Crede i c e nevoie s v-o citesc înc o dat , ca sţ ă ă ă ă ă

nu v scape vreun am nunt ?ă ă— Ar fi inutil.— Dori i s v convinge i c e scrisul prin ului şi cţ ă ă ţ ă ţ ă

scrisoarea poart sigiliul prin ului loren ?ă ţ— Am toat încrederea în dumneavoastr .ă ă— Ei bine, ce deduce i dumneavoastr din aceastţ ă ă

scrisoare ?

— C regele a ezitat ca s scrie mesajul s u c tre pară ă ă ă -lament. Dar, în cele din urm , l-a scris !ă

— Da, dar l-a scris c lcîndu-şi pe inim . Şi c , dac ună ă ă ă om ca dumneavoastr , de exemplu, domnule prezident,ă «s~ar duce s ri spun acestui adolescent încoronat c ruia iă ă ă se spune rege : „Sire, noi l-am condamnat pe consilierul Dubourg ca s d m exemplu, dar trebuie ca Maiestateaă ă Voastr s -l gra ieze ca s se fac dreptate !”, regele,ă ă ţ ă ă c ruia prin ul a fost obligat s -i c l uzeasc mîna ca s -lă ţ ă ă ă ă ă fac s -şi scrie cele opt litere ale numelui s u, ei bine,ă ă ă regele va semna gra ierea !ţ

— Şi dac , totuşi, conştiin a mea se opune s fac ceeaă ţ ă ee îmi cere i, domnule ? spuse prezidentul Minard, încerţ -cînd, evident, s tatoneze terenul.ă

— V-aş ruga, domnule, s v reaminti i de jur mîntulă ă ţ ă pe care l-a f cut prietenul meu, sco ianul, ucigîndu-l peă ţ Julien Fresne : s -i ucid pe to i cei care, direct sau ină ă ţ direct, au contribuit la condamnarea consilierului Dubourg.

În acel moment, umbra grefierului, asemenea unei umbre proiectate de o lantern magic , trecu ca o p rereă ă ă peste peretele sufrageriei. Dar prezidentul îşi întoarse capul ca s n-o vad .ă ă

Ah. dar e absurd ce-mi spune i ! r spunse el.ţ ă— Absurd ? Ce vre i s spune i, domnule prezident ?ţ ă ţ— P i, fiindc m amenin a i, pe mine, un magistrat, şiă ă ă ţ ţ

înc în casa mea şi în prezen a familiei mele.ă ţ— Asta ca s v trezesc, domnule, tocmai datorită ă ă

acestei ambian e de familie, un sentiment de mil pentruţ ă propria-v persoan , un sentiment pe care Dumnezeu nu l-aă ă s dit în inima dumneavoastr pentru al ii.ă ă ţ

— Am impresia, domnule, c în loc s v c i i şi s -miă ă ă ă ţ ă cere i scuze, m amenin a i în continuare.ţ ă ţ ţ

— V-am spus, doar, domnule, c omul care l-a ucis peă Julien Fresne a jurat moarte oricui se va opune încerc rii doă a salva via a lui Dubourg, şi c , grijuliu, ca s nu seţ ă ă îndoiasc nimeni de cuvîntul lui, a început prin a-l executaă pe grefier, nu atît fiindc l-ar fi considerat pe grefier vinoă -

vat, cît pentru a da un avertisment binevenit altor duşmani, afla i mai sus, mult mai sus, pe scara social . Ve i cereţ ă ţ regelui gra ierea lui Anne Dubourg ? în numele prieţ tenului meu, v somez s -mi r spunde i.ă ă ă ţ

— Aa. ! M soma i s v r spund, m soma i deci înă ţ ă ă ă ă ţ numele unui ucigaş, al unui tîlhar ? strig , ieşindu-şi din fire,ă prezidentul.

— Re ine i, domnule, spuse tîn rul, c sînte i liber s -ţ ţ ă ă ţ ămi r spunde i cu „da” sau „nu”.ă ţ

— Aa ! Sînt liber s v r spund cu „da” sau „nu” ?ă ă ă— F r îndoial .ă ă ă— Ei bine ! atunci s -i spui sco ianului dumitale, urlă ţ ă

prezidentul, scos din min i de calmul imperturbabil al celuiţ care îl intuia sub s ge ile întreb rilor, s -i spui sco ianuluiţ ă ţ ă ă ţ dumitale c un om pe nume Antoine Minard, unul dină preziden ii Cur ii, a jurat, cu mîna pe cruce, moarte luiţ ţ Dubourg ; c acest prezident nu are decît un cuvînt şi c vaă ă demonstra asta mîine.

— Ei bine, domnule, r spunse Robert Stuart, f r să ă ă ă fac vreun gest care s v deasc o umbr de emo ie, repe-ă ă ă ă ă ţ tînd aproape întocmai cuvintele spuse de cel lalt, s şti i că ă ţ ă exist un sco ian care a jurat moarte lui Antoine Minard,ă ţ unul dintre preziden ii Cur ii ; c acest sco ian n-are decîtţ ţ ă ţ un cuvînt. şi c v demonstreaz asta chiar in acestă ă ă moment.

Spunînd ultimele cuvinte, Robert Stuart. care-şi vîrîse mîna dreapt sub mantia-i larg , scoase la vedere un pistol,ă ă îl arm f r zgomot şi, înainte ca cineva s fi putut s -lă ă ă ă ă împiedice, cu o mişcare fulger toare, îl inti pe maestrulă ţ Minard, aflat de cealalt parte a mesei, şi trase asupra lui.ă

Antoine Minard se r sturn pe spate.ă ăMurise.

Într-o alt cas , familia celui ucis ar fi încercat, f ră ă ă ă îndoial , s -l prind pe asasin. Dar aici nici vorb de aşaă ă ă ă ceva. To i cei afla i în jurul mesei se gîndeau cum s -şiţ ţ ă salveze propria lor via : unii au fugit în oficiu sco îndţă ţ strig te de groaz , al ii s-au îmbulzit s se ascund subă ă ţ ă ă mas , f r s spun nici cîrc... Era o z p ceal general şiă ă ă ă ă ă ă ă ă Robert Stuart, r mas oarecum singur în vasta sufragerie aă casei Minard, de unde to i disp ruser ca lua i de vînt, seţ ă ă ţ retrase cu paşi rari şi siguri, ca un leu, cum spune Dante, şi f r ca nim nui s -i treac prin gînd s -l împieă ă ă ă ă ă dice.Printre sco ieniiţ

Pe la ceasurile opt spre sear , Robert Stuart ieşi dină casa maestrului Minard. Strada era pustie, acum, la c deă rea nop ii. Sco ianul, gîndindu-se la cele dou victime ale sale,ţ ţ ă murmur :ă

— Cu sta, fac doi !ăNu-l mai punea la socoteal pe cel de pe malul Senei:ă

îl trecuse în contul prietenului s u Medard.ăAjuns în fa a prim riei, adic în pia a Greve, unde erauţ ă ă ţ

executa i condamna ii, îşi arunc involuntar ochii spre loculţ ţ ă unde se ridica de obicei spînzur toarea. Apoi se apropie, cuă paşi rari, gînditor, de acel loc.

— Aici, zise el, Anne Dubourg va suferi pedeapsa pen-tru geniul s u, dac regele nu-l gra iaz . Dar cum poate fiă ă ţ ă constrîns regele s -l gra ieze ?ă ţ

Plec mai departe, o lu pe strada Tannerie, se opri înă ă fa a unei uşi deasupra c reia se b l b nea, scîr îind, ţ ă ă ă ă ţ o firmă pe care se putea citi:

LA SPADA REGELUI FRANCISC IF cu gestul de a intra, dar dup o clip se r zgîndi,ă ă ă ă

spunîndu-şi : „Ar fi o nebunie k intru în han, peste zeceă minute, arcaşii vor fi aici... Nu, o s m duc la Patrick”.ă ă

Travers în grab strada Tannerie şi podul Notre-ă ă Dame ; arunc în' treac t o privire asupra locului unde, înă ă ajun, îl ucisese pe Julien Fresne ; apoi, str b tînd cu paşiă ă mari Cite şi podul Saint-Michel, ajunse în strada Battoir- Saint-Andre,

Acolo, se opri în fa a unui han, ca şi în strada Tannerie.ţ Pe firma lui st tea scris :LA SCAIETELE SCO IANă Ţ

— Cred c aici locuia Patrick Macpherson, îşi spuse el,ă ridicînd privirile şi cercetînd cu aten ie ferestrele. Undeva,ţ sus, chiar sub acoperiş, se afla o c m ru unde veneaă ă ţă Patrick, în zilele cînd nu era de gard la Louvre.ă

Îşi f cu socoteala c va urca şi, dac uşa camerei va fiă ă ă închis , o va' for a lovind-o cu garda s biei sau cu patulă ţ ă pistolului. Deodat , îns , uşa hanului se întredeschise,ă ă l sînd s treac un om îmbr cat în costumul arcaşilor dină ă ă ă garda sco ian .ţ ă

— Cine e ? întreb arcaşul, cît pe-aci s se izbeasc deă ă ă Robert Stuart.

— Un compatriot, r spunse eroul nostru în cea maiă curat sco ian .ă ţ ă

— Ohohoo ! Ce v d, Robert Stuart ? exclam arcaşul.ă ă— Chiar el, dragul meu Patrick.— Şi prin ce întîmplare te afli în fa a uşii mele la oraţ

asta ? îl întreb arcaşul, întinzînd mîinile c tre prietenul s u.ă ă ă— Venisem s - i cer un serviciu, dragul meu Patrick.ă ţ— Vorbeşte. Dar fii foarte scurt, m gr besc. La nou şiă ă ă

jum tate se face apelul la Louvre şi a sunat deja de nouă ă orologiul de la biserica Saint-Andre. Ascult, dar.

— Uite ce e, prietene. Ultimul edict m-a obligat s-o şterg din hanul unde st team.ă

— A, da, în eleg ! Tu eşti de alt religie şi ai nevoie deţ ă doi garan i care s fie catolici.ţ ă

— Pe care n-am timp s -i caut şi poate c nici nu i-aşă ă g si, chiar dac i-aş c uta. Dac aş umbla pe str zi, aş fi cuă ă ă ă ă siguran arestat în noaptea asta. Vrei s m priţă ă ă meşti la tine pentru dou -trei zile ?ă

— Pentru dou -trei, nop i, de acord, şi chiar în toateă ţ nop ile de peste an, dac - i face pl cere ! Dar ziua... e altţ ă ţ ă ă treab .ă

— De ce, Patrick ? întreb Robert.ă— Pentru c , r spunse arcaşul plin de mândrie, de cîndă ă

n-am mai avut pl cerea s te v d, am f cut o cuă ă ă ă cerire.

— Tu, Patrick ?— Te pomeneşti c te miri, ai ? întreb arcaşul.ă ă— Nu, desigur ! Dar asta îmi încurc socotelile, asta-iă

tot.Robert nu p rea dispus s cear mai muîte expliă ă ă ca ii.ţ

Dar Patrick era prea încîn at de el însuşi ca s in seamaţ ă ţ ă de discre ia prietenului s u.ţ ă

— Da, dragul meu, nevasta unui consilier al parla-mentului mi-a f cut onoarea s se amorezeze de mine şi mă ă ă aştept, de la o zi la alta, s -mi fac o vizit .ă ă ă

— Drace ! f cu Robert. Atunci consider c nu i-amă ă ă ţ cerut nici un serviciu.

— Dar de ce spui asta ? S nu iei m rturisirea meaă ă drept un refuz. Presupun c într-o zi aceast galantă ă ă doamn , cum zice domnul de Brantome, va consim i să ţ ă urce pîn în cuibuşorul meu. Observ c asta e o simplă ă ă ă presupunere ! Dac va fi aşa, o ştergi. Dac nu, r mîi laă ă ă mine pîn o s . i se urasc . Trebuie s recunoşti c e greuă ă ţ ă ă ă s aranj m lucrurile într-un chip mai potrivit !ă ă

— Aşa e, drag Patrick, spuse Robert ; accept propuă -nerea ta cu recunoştin şi nu aştept decît ocazia de a faceţă şi eu un gest asem n tor pentru tine.ă ă

— Asta-i acum ! spuse Patrick, între doi prieteni, între doi sco ieni, poate fi vorba de recunoştin ? A, dar fii atentţ ţă ce idee mi-a venit, exclam el...ă

— Ei, s-auzim...— Totuşi, prietene Robert, s ştii c ai putea s -mi faciă ă ă

un mare serviciu. Un serviciu imens.Vorbeşte, sînt la dispozi ia ta.ţ— Mul umesc ! Doar c ...ţ ă— Spune despre ce e vorba !— Crezi c sîntem de aceeaşi în l ime ?ă ă ţ— Aproximativ.— Şi la fel de solizi ?— Aşa cred.— Vino aici, în lumina lunii, s te v d mai bine.ă ăRobert se supuse.

— Da ştii c ai o vest superb ? continu Patrick, dîndă ă ă ă la o parte, curios, pulpanele mantiei cu care era îmbr cată prietenul s u.ă

— Superb nu e cuvântul potrivit.ă— Nou-nou ...ţă— Am cump rat-o acum trei zile.ă— E adev rat, cam închis la culoare, continu Pa-ă ă ă

trick. Dar ea va vedea în asta dorin a mea de a m as»ţ ă eunde de privirile indiscrete.

— Unde vrei s-ajungi î— Uite unde vreau s-ajung, drag Robert : pe cît deă

mult simpatie îmi arat doamna gîndurilor mele, pe atît deă ă b nuitor m priveşte so ul ei. De cîte ori vede treeînd ună ă ţ arcaş din garda sco ian îl priveşte cu mult r utate ; aşaţ ă ă ă c în elegi cum s-ar uita la mine dac mi-ar observaă ţ ă uniforma pe treptele casei sale...

— În eleg perfect ce spui.ţ ,— ...Aşa c doamna m-a sf tuit s nu mai pun picioaă ă ă -

rele în casa ei îmbr cat în costum sco ian. Şi m c znesc deă ţ ă ă azi de diminea s ob in prin mijloace cinstite un rînd deţă ă ţ haine ca s le schimb cu ale mele ; costumul t u, priă ă cepi, e cam mohorît, dar poate chiar din cauza' asta pare s fieă exact ce-mi trebuie mie. F deci un gest prietenesc şiă împrumut -mi-l pentru mîine.ă

Ultimele cuvinte ale sco ianului, care dovedeau aceaţ încredere în sine absolut ce i-a caracterizat întotdeauna peă sco ieni, îl f cur pe Robert Stuart s surîd .ţ ă ă ă ă

— Hainele mele, punga mea şi inima mea î i apar in,ţ ţ drag prietene, spuse el. Totuşi, nu uita c va trebui proă ă -babil s ies şi eu mîine şi deci o s -mi trebuiasc hainele.ă ă ă

— Ei, drace !— Ştii, la fel ca filozoful antic, port asupra mea toată

averea.— Pe sfîntul Dunstan, asta m încurc !ă ă— Şi m întristeaz .ă ă - -— Şi culmea e c , cu cît privesc mai mult vesta asta aă

ta, cu atît mi se pare mai potrivit pentru mine, exclaă mă

Patrick.— Adic telea, e ca un fel de potriveal miraculoas ,ă ă ă

spuse Robert, care avea un plan anume.— S nu g sim noi nici o solu ie oare ?ă ă ţ— Eu nu v d, Patrick. Dar tu eşti un om plin de imaă -

gina ie, bate- i capul.ţ ţ— Am o idee, strig Patrick.ă— Care ?— Cu condi ia ca so ul iubitei tale s nu arate aceeaşiţ ţ ă

antipatie fa de arcaşii g rzii sco iene ca so ul doamneiţă ă ţ ţ mele.

— N-am o iubit , Patrick, spuse Robert cu un aeră sumbru.

— Ei bine, atunci, spuse arcaşul, care nu urm rea decîtă realizarea ideii lui şi, în consecin , nu-l mai preocupa nimicţă altceva, în acest caz, ie î i este indiferent ce haine pui peţ ţ tine.

— Total indiferent, spuse Robert.— P i atunci, dac eu îmbrac hainele tale, îmbrac -leă ă ă

tu pe ale mele.De data asta, Robert Stuart nu-şi putu ascunde un

surîs mul umit.ţ— Cum adic ? întreb el, ca şi cum n-ar fi în eles preaă ă ţ

bine.— i-e sil s te îmbraci cu uniforma de arcaş scoŢ ă ă ian ?ţ— Cîtuşi de pu in.ţ— Ei bine, dac o s fii obligat s ieşi din cas , n-aiă ă ă ă

decît s foloseşte uniforma mea.ă— Ai dreptate, nimic mai simplu, într-adev r.ă— Uniforma o s - i permit , pe deasupra, s intri Iaă ţ ă ă

liouvre.Robert tres ri de pl cere.ă ă— Era visul meu, spuse el surîzînd.— Bine, atunci, pe mîine !— Pe mîine, spuse Robert Stuart, strîngînd mîna prie-

tenului s u.ăPatrick îl opri.

— Ai uitat un singur lucru, spuse el.— Care ?— Poate c nu i se pare foarte important : cheia de laă ţ

camera mea.— Aşa e, pe onoarea mea, spuse Robert. D -mi-o.ă—- Uite-o. Noapte bun , Robert !ă— Noapte bun , Patrick !ăŞi dup ce şi-au mai strîns o dat mîna, cei doi tineri seă ă

desp r ir ; Patrick se îndrept spre Louvre, Robert spreă ţ ă ă camera lui Patrick.

S -l l s m pe Patrick, care va ajunge exact la vremeă ă ă c s r spund la apelul de sear , şi s -l urm m pe Roă ă ă ă ă ă ă bert Stuart, care, dup ce a încercat la dou sau trei uşi, aă ă nimerit în şfîrşit broasca uşii lui Patrick.

Locuin a lui Patrick era o mansard micu şi curat ,ţ ă ţă ă foarte asem n toare cu c m ru ele studen ilor din zileleă ă ă ă ţ ţ noastre. Înc perea era luminat de resturile unui foc dină ă curpeni. Mobila se reducea la un pat destul de ar tos, ună cuf r mic, dou scaune de nuiele şi o mas , pe care, într-oă ă ă ulcic de gresie cu gît alungit, fumega înc restul uneiă ă lumin ri din seu.ă

Robert lu un c rbune aprins, sufl în el şi aprinse dină ă ă nou luminarea. Dup care se aşez pe un scaun în fa aă ă ţ mesei şi, prinzîndu-şi capul în mîini, se adinei în gînduri.

—Asta e, spuse el în cele din urm , treeîndu-şi mînaă nervos prin p r, ca şi cum ar fi vrut s se debareseze de oă ă mare povar , asta e ! li voi scrie regelui !ă

Şi se ridic . G si pe marginea şemineului o c limar cuă ă ă ă cerneal şi o pan de scris. Dar apoi c ut în zadar, scotociă ă ă ă prin sertarul mesei şi prin cuf r dar nu g si nici urm deă ă ă hîrtie sau pergament.

O lu apoi de la cap t cu c utatul. În zadar. Probabil că ă ă ă prietenul s u îşi folosise ultima foaie ca s -i scrie iubiă ă tei sale.

Se aşez din nou pe scaun, disperat.ă— O ! spuse el, în lipsa unei buc i de hîrtie, n-aş puteaăţ

folosi o solu ie disperat ?ţ ă

Sunase de zece seara. În vremea aceea, negu torii nuţă vegheau, ca în zilele noastre, pîn la miezul nop ii. Era, intr-ă ţadev r, într-o mare încurc tur .ă ă ă

Îşi aduse aminte brusc de scrisoarea regelui pe care o avea asupra lui, o scoase din sin şi se hot rî s -i scrie peă ă verso regelui. Îşi puse la îndemîn c limara, prinse pana înă ă min şi scrise :ă

Sire,Condamnarea consilierului Anne Dubourg este ne-

dreapt şi nelegiuit . Şi-au pus în gînd s orbeasc peă ă ă ă Maiestatea Voastr şi s o fac sâ verse sîngele cel maiă ă ă curat din regatul s u.ă

Sire, un om v strig din inima mul imii : Deschide iă ă ţ ţ ochii şi privi i fl c rile rugurilor pe care nişte ambi ioşi leţ ă ă ţ aprind în jurul Vostru, în toate col urile Fran ei.ţ ţ

Sire, pleca i urechea la gemetele care se ridic dinţ ă pia a Greve pîn la geamurile palatului Louvre.ţ ă

Asculta i şi privi i, Sire. Dup ce ve i fi auzit şi v zutţ ţ ă ţ ă toate acestea, cu siguran ve i ierta”.ţă ţ

Sco ianul citi din nou scrisoarea şi apoi o împ turiţ ă invers decît prima dat , cu scrisul regelui la vedere.ă

— Iar acum, murmur el, cum s fac s ajung scriă ă ă ă -soarea în Louvre ? S -l aştept pe Patrick pîn mîine ? Ar fiă ă prea tîrziu. De altfel, l-ar considera pe bietul Patrick drept complicele meu şi l-ar aresta imediat. Şi aşa îl expun la mari riscuri cerîndu-i s m g zduiasc . Ce e de f cut ?ă ă ă ă ă

Se aşez la fereastr şi c ut o idee. Orice om aflat laă ă ă ă ananghie obişnuieşte s caute un sprijin în obiectele care îlă înconjoar .ă

Am mai spus, cred, ziua fusese superb pentru o zi deă decembrie.

Robert c ut în cerul limpede şi înstelat, în aerulă ă proasp t, în t cerea nop ii, sfatul de care avea nevoie.ă ă ţ

Din mansadra lui Patrick, aflat în punctul cel mai deă sus al cl dirii, el observa turnule ele de la palatul regal.ă ţ

La un moment dat, privirea îi c zu asupra turnului deă lemn, aflat la extremitatea palatului, fa în fa cu turţă ţă nul

Nesle, ridicîndu-se între malul Senei şi curtea interioar aă Louvrului, superb conturat sub lucirile fantasmagorice ale lunii. La vederea acestui turn, Robert p ru c se lumineaz :ă ă ă g sise mijlocul pe care îl c uta de-a face s ajung mesajulă ă ă ă s u sub ochii regelui. Aşa c , vîrînd din nou în sînă ă pergamentul scris şi pe o fa şi pe alta, stinse luminarea,ţă îşi puse iar pe cap p l ria de fetru, îşi arunc mantia peă ă ă umeri, coborî scara şi ieşi în strad .ă

Chiar cu cîteva zile înainte se d duse o ordonan prină ţă care se interzicea tuturor trec torilor precum şi luntraşiă lor s traverseze Sena dup ceasurile cinci dup -mas .ă ă ă ă

Se f cuse ora zece ; bacul nu mai mergea. Singuraă solu ie era s fac în sens invers exact acelaşi drum pe careţ ă ă îl f cuse venind din pia a Greve.ă ţ

O lu deci spre podul Saint-Michel, l s în stînga saă ă ă strada Barillerie ca s nu dea peste santinelele palatului şi,ă trecînd podul’ Notre-Dame, intr din nou în labirintul deă str zi prin care putea ajunge la Louvre.ă

De la începutul domniei lui Francisc I, palatul Louvre era înconjurat de gr mezi de pietriş, pietre de construcă ie şiţ cherestea. El ar ta mai degrab ca unul din acele palateă ă neterminate care cad în ruin înainte de a fi conă struite depît ca locuin a str lucitului rege al Fran ei. Ca urmare, eraţ ă ţ destul de uşor s te strecori printre blocurile mari de piatră ă îngr m dite atît în jurul castelului cît şi in interiorul cl dirii.ă ă ă

Ascunzîndu-se cu grij dup blocurile de piatr şi foloă ă ă -sind cu abilitate fiecare şan , fiecare movil de p mînt.ţ ă ă

mergînd de-a lungul Senei, Robert Stuart ajunse la o sut de paşi de marele portal al Louvrului aflat, chiar peă malul rîului ; o lu apoi pe ling peretele palatului pîn laă ă ă Turnul Nou şi, v zînd dou ferestre luminate, ridic de jos oă ă ă piatr , smulse şnurul de la p l rie şi leg cu el strînsă ă ă ă pergamentul în jurul pietrei, apoi, dindu-se doi-trei paşi înapoi şi luîndu-şi avînt, m surînd din ochi distan a, aruncă ţ ă micul lui proiectil înspre una din cele dou feres» treă luminate de la primul etaj.

Zgomotul geamului spart şi agita ia care i se p ru c s-ţ ă ă

a produs în camer ca urmare a acestui zgomot i-au dat deă în eles c mesajul lui şi-a atins inta. R mînea acum caţ ă ţ ă mesagerii s -şi fac datoria şi s înmîneze regelui mesajul. ă ă ă

— Minunat, îşi zise el. Acum, s aştept m. Vom vedeaă ă mîine dac scrisoarea a avut vreo urmare.ă

Retr gîndu-se iute, cu paşi uşori de pisic , privi atentă ă în jurul s u, spre a se asigura c nu fusese remarcat şi nuă ă v zu, în dep rtare, decît santinelele care îşi f ceau rondul,ă ă ă cu pas rar şi caden at. Era clar c nu-l observaţ ă ser . Convinsă c nu-l v zuse nimeni, Robert Stuart urm acelaşi drum caă ă ă la venire, apueind pe strada Battoir- Saint-Andre.

Se înşela îns : fusese v zut şi auzit de doi b rba iă ă ă ţ care, afla i la vreo cincizeci de paşi de el, ascunşi de întuţ -neric la poalele Turnului Nou, st teau de vorb foarteă ă însufle i i, tocmai ca s nu par c ar fi v zut şi auzit ceva.ţ ţ ă ă ă ă

Aceste dou personaje erau prin ul de Conde şi amiă ţ -ralul de Coligny.

S vedem ce subiect de conversa ie acapara în asemeă ţ -nea m sur pe cele dou ilustre personaje încît nu pă ă ă ăreau s se nelinişteasc nici m car de pietrele pe eare persoaneă ă ă anonime le aruncau, în plin noapte, în feresă trele palatului regal.la poalele Turnului Nou

Spune Brantome în cartea sa C pitani iluştri :ă „Acum se cuvine s vorbim despre un foarte mare c pitan, dac oă ă ă fi existat vreunul cîndva”.

S facem şi noi precum Brantome. S fim, numai, cevaă ă mai drep i fa de Gaspard de Coligny, senior de Châ- tillon,ţ ţă spunînd c nu se prenum r printre oamenii de Curte aiă ă ă familiei de Guise.

Am mai vorbit despre ilustrul ap r tor al cet ii Saint-ă ă ăţQuentin, în Regina Margot şi Pajul ducelui de Sa- voia. Pentru cei care nu le-au citit, mi se pare necesar s spună cîteva vorbe despre naşterea, familia şi str moşiiă amiralului.

Subliniez acest cuvînt, fiindc acesta era titlul sub careă se f cuse cunoscut cel despre care vorbim şi fiindc seă ă întîmpl foarte rar s fie amintit sub numele de Gasă ă pard de

Coligny sau sub acela de seniorul de Châtillon, Titlul de amiral se impusese asupra celorlalte.

Gaspard de Coligny se n scuse la 17 februarie 1617»ă la Châtillon-sur-Loing, reziden a seniorial a familiei sale.ţ ă

Tat l s u, un nobil bressan, se stabilise în Fran a după ă ţ ă unirea provinciei sale cu regatul. El ocupa un rang superior în armatele regelui şi, devenind proprietar al senioriei de Châtillon, îşi ad ugase şi acest nume.ă

O luase de nevast pe Louise de Montmorency, soraă conetabilului, despre care am avut ocazia s vorbesc adeă -sea, mai ales în romanele Ascanio, Cele dou Diane şi Pajulă ducelui de Savoia.

Cei patru fii ai seniorului de Châtillon şi anume Pierre, Odet, Gaspard şi Dandelot, erau deci nepo ii conetabilu»iui.ţ Cel dintîi, Pierre, muri la cinci ani. Cel de-al doilea, Odet, se g si în situa ia de a sus ine onoarea numelui.ă ţ ţ

La dou zeci de ani dup aceast moarte, conetabilulă ă ă avea la dispozi ie com nacul de cardinal. Nici unul dintre fiiiţ ă lui nu l-a dorit. ; l-a oferit atunci fiilor surorii sale ; Gaspard şi Dandelot, avînd amîndoi un temperament de r zboinici,ă au refuzat ; Odet, un ins calm şi contemplativ, accept .ă

Aşa c Gaspard, al c rui tat murise de altfel în 1522,ă ă ă se v zu cap de familie.ă

Am mai povestit în alt loc cum şi-a des vîrşit el in-ă struc ia ca tovar ş de arme al lui Frangois de Guise şi ceţ ă prietenie i-a unit pe cei doi tineri pîn în clipa cînd relaă iileţ lor s-au r cit brusc, în urma b t liei de la Renty, undeă ă ă fiecare din ei f cuse minuni de vitejie, fiindc fieă ă care din ei ar fi vrut s nu împart gloria cu cel lalt. Cînd, după ă ă ă moartea ducelui Claude de Lorena, tîn rul duce Frangois şiă cardinalul, fratele s u, s-au aşezat în fruntea partiduluiă catolic şi au acaparat afacerile statului, aceast r ceal s-aă ă ă transformat într-o ur f r leac.ă ă ă

În acest timp, cu toat ura înverşunat cu care îl ură ă -m rea familia de Guise, tîn rul Gaspard de Châtillonă ă devenise unul dintre b rba ii cei mai distinşi ai epocii, iară ţ faima şi onorurile ce i se f ceau' crescuser neîncetat. După ă ă

ce fusese numit cavaler de ducele d’Enghien, odat cuă fratele s u Dandelot, şi asta chiar pe cîmpul de b taie de laă ă Cerisoles, unde fiecare din ei capturase cîte un drapel duşman, fusese f cut colonel în 1544, apoi, trei ani maiă tîrziu, colonel general al infanteriei. În cele din urm , deveniă amiral ; cu ocazia acestei avans ri, el renun ase, înă ţ favoarea fratelui s u Dandelot, pe care-l iubea şi de careă era iubit, la func ia de colonel general de infanterie.ţ

C tre 1545, cei doi fra i se însuraser cu dou feteă ţ ă ă apar inînd nobilei case bretone de Laval.ţ

Dup ce a ap rat cu un curaj admirabil oraşul Saint-ă ă Quentin asediat de spanioli, a fost luat prizonier la ultimul asalt. În timpul captivit ii, la Anvers, i-a c zut în mîn oăţ ă ă Biblie şi astfel fu convertit la alt religie. Dup al i şase ani,ă ă ţ fratele s u Dandelot trecu şi el la calvinism.ă

Renumele s u şi importan a func iei sale l-au desemă ţ ţ -nat în chip firesc pe amiral ca şef militar al religiei refor-mate. Totuşi, cum nu se produsese înc o ruptur f işă ă ăţ ă între cele dou partide şi nu începuser persecu iile împoă ă ţ -triva reforma ilor, Dandelot şi fratele s u Gaspard ocuţ ă pau mai departe la Curte locul la care le d dea dreptul rangulă lor.

Dar, cum spune un istoric al vremii, „Curtea n-avea un duşman mai periculos decît amiralul”.

Înzestrat cu un sînge-rece, un curaj şi o abilitate f ră ă egal, el p rea n scut s devin exact ce a devenit : ună ă ă ă veritabil şef al partidului calvinist ; avea o tenacitate şi o energie c reia nimic nu-i rezista ; deşi a cunoscut desă tule înfrîngeri, el devenea de obicei mai de temut dup ceă pierdea o lupt decît adversarii s i dup ce o cîştigau. Nuă ă ă d dea doi bani pe rangul s u, nu punea mare pre pe via aă ă ţ ţ sa, era gata în orice clip s o sacrifice spre a ap ra regatulă ă ă sau pentru triumful credin ei sale ; astfel, în persoana lui seţ întâlneau în chip fericit geniul militar cu virtu ile unui mareţ cet ean al Fran ei.ăţ ţ

În viitoarea acelor timpuri furtunoase chipul s u senină e o oaz de linişte şi siguran . El e asemenea mariloră ţă

Stejari care stau neclinti i în calea furtunii, asemenea unuiţ munte al c rui creştet r mîne calm în mijlocul tr sneteloră ă ă care nu-l pot clinti.

Prin ul de Conde, b rbat dotat cu un geniu activ şiţ ă întreprinz tor, se va sprijini pe amiral în acerba camă panie, dus timp de aproape zece ani, împotriva armateă lor regeliii.

Aşa cum am spus, în acea noapte de decembrie 1559, prin ul de Conde era angajat înti’-o tainic discu ie cuţ ă ţ amiralul de Coligny, în umbra Turnului Nou al palatului Louvre.

L-a i cunoscut, ca prezen fizic cel pu in, pe prin ulţ ţă ă ţ ţ de Conde ; l-a i v zut intrînd în hanul ţ ă Calul roib şi v-a i pututţ face chiar o idee despre caracterul lui, dup cele cîtevaă cuvinte spuse de el. S -mi permite i acum s adaug cîtevaă ţ ă am nunte ce mi se par absolut necesare privind pe soanaă ţ lui şi pozi ia ce o ocupa în acel moment la Curte.ţ

Prin comportarea sa, domnul de Conde nu îşi ar taă înc adev rata valoare ; dar se putea b nui ce urma să ă ă ă devin , şi trebuie spus c acestui tîn r şi frumos prin i seă ă ă ţ prevedea un viitor str lucit, deşi pîn la ora aceea nu seă ă f cuse cunoscut decît prin numeroase şi r sun toare avenă ă ă -turi galante, c ci, ca» şi contemporanul s u don Juan,ă ă înscria pe lista interminabil a cuceririlor sale pe doam neleă cele mai renumite de la Curte.

Prin ul avea în 1559 dou zeci şi nou de ani. Era celţ ă ă de-al cincilea şi ultimul fiu al lui Charles de Bourbon, conte de Vendome, ml di a cea mai nou din vechiul arbore ală ţ ă casei de Bourbon. Fra ii s i mai vîrstnici erau : Antoine deţ ă Bourbon, rege al Navarrei şi tat l lui Henric ai IV-lea ;ă Frangois, conte d'Enghien ; cardinalul Charles de Bourbon, arhiepiscop de Rouen ; şi Jean, conte d’En- ghien, care, cu doi înainte, în 1557, fusese ucis în b t lia de la Saint-ă ăQuentin.

În acel moment deci, Louis de Conde nu era decît' mezinul familiei, neavînd alt avu ie decît capa şi spada. Şiă ţ trebuie s spunem c sabia lui valora mai mult decît capa.ă ă Prin ul mînuise aceast spad în r zboaiele lui Henţ ă ă ă ric al II-

lea umplîndu-se de glorie şi în cîteva conflicte personale care îi aduseser un renume de viteaz aproape la fel deă r sun tor ca acela de b rbat cu noroc în dragoste şi deă ă ă amant inconstant.

Ai fi spus c adagiul „posesiunea ucide dragostea”ă fusese inventat anume pentru prin ul de Conde. Din clipaţ cînd o femeie fusese a lui, interesul lui pentru ea disp reaă cu totul. Acest am nunt era bine cunoscut printre ă doamnele galante ale c ror ispr vi le-a descris Brantome ; şt totuşi, ceă ă lucru ciudat ! asta nu p rea s le micşoreze cu nimică ă interesul pe care-l ar tau tân rului prin atît de galant şi deă ă ţ jovial ; mai mult, îi dedicaser şi urm torul catren menit s -lă ă ă apere de rele :

Pe acest tîn r tare frumuşel Ce-ntruna cînt şi vesel eă ă mereu,

Şi-n fiecare clip iubita şi-o s rut ,ă ă ăDe r u s ni-l fereasc Dumnezeu !ă ă ăNe-am hazardat s cit m aceste versuri destul deă ă

nereuşite, numai şi numai fiindc ele dau o imagine destulă de exact a sentimentelor de simpatie pe care le inspira Iaă Curte Louis de Conde. Simpatie pe care i-o ar tau nu numaiă femeile. Amiralul de Coligny, destul de tîn r înc , aveaă ă patruzeci şi doi de ani, îl iubea pe Louis de Conde ca şi cum ar fi fost unul din fra ii lui ; în schimb, prin ul de Conde,ţ ţ caracter aventuros, înclinat prin firea sa, mai degrab , spreă a studia misterele amorului decît marile dileme ale religiei, catolic prin educa ie, îl asculta pe seveţ rul amiral destul de neatent, aşa cum un şcolar îşi ascult dasc lul, urm rind înă ă ă acest timp, cu mai mult interes, galopul unei frumoase amazoane care se întorcea de la vîn toare.ă

Dar iat ce se întîmplase cu o or mai devreme.ă ăIeşind din palatul Louvre, amiralul de Coligny obser-

vase, cu ochiul soldatului obişnuit s scruteze întunericul,ă c la picioarele Turnului Nou un om, înv luit în faldurile uneiă ă mantii, priveşte fix spre un balcon aflat sub dou ferestreă luminate aşteptînd s primeasc sau s lanseze un semnal.ă ă ă Deşi nu era un om curios de felul s u, amiă calul, care se

îndrepta spre strada Bethisy, unde se afla palatul s u, seă gîndi c un singur om putea avea îndr ză ă neala s se plimbeă la o sut de paşi de santinele, prin fa a palatului regal, la oă ţ or cînd orice trec tor risca s fie arestat ; iar acest omă ă ă trebuia s fie prin ul de Conde.ă ţ

Amiralul se îndrept deci spre el ; pe m sur ce seă ă ă apropia, necunoscutul se retr gea tot mai mult în umbraă zidurilor. Atunci amiralul strig :ă

— Hei, prin e !ţ ^— Cine e acolo ? întreb prin ul de Conde, c ci el era,ă ţ ă

într-adev r.ă— Un prieten, r spunse amiralul continuînd s seă ă

apropie şi surîzînd mul umit c şi de data asta perspicaţ ă -citatea lui se dovedise infailibil .ă

— A ! dac nu m înşel e vocea domnului amiral, spuseă ă prin ul, înaintînd spre cel care-l strigase.ţ

Cei doi îşi strînser mîinile. Prin ul îl trase pe amiral înă ţ umbra turnului, întrebîndu-l :

— Cum naiba a i ştiut c m aflu aici ?ţ ă ă— Am ghicit, spuse amiralul.— Nemaipomenit, nimic de zis ! Dar cum v-a i prins ?ţ— O, foarte simplu ! Observînd un om aflat la o dis-

tan aşa de mic de santinelele palatului, mi-am spus c înţă ă ă Fran a un singur cavaler e capabil s -şi rişte via a ca sţ ă ţ ă priveasc perdelele unei femei frumoase şi c acest b rbată ă ă este Alte a Voastr .ţ ă

— Dragul meu amiral, da i-mi voie s v mul umescţ ă ă ţ mai întîi pentru excelenta p rere ce o ave i despre mine; iară ţ apoi s v fac şi eu un compliment foarte sincer : nimeni nuă ă poate rivaliza: cu dumneavoastr în perspicaă citate. Trebuie s recunosc : am venit aici s privesc feresă ă trele unei camere unde locuieşte nu o femeie frumoas , c ci fiin aă ă ţ care m aduce aici era acum şase luni o copil iar ast ziă ă ă este abia o domnişoar , dar o domnişoar încîn- t toare, deă ă ă o frumuse e des vîrşit .ţ ă ă

— Vre i s vorbi i de domnişoara de Saint-Andre ?ţ ă ţ spuse amiralul.

— Exact. Ce s spun, m surprinde i din nou ! ripostă ă ţ ă prin ul. Nu exist secrete pentru dumneavoastr , amirale.ţ ă ă Acum îmi dau seama ce m-a împins s v caut prietenia.ă ă

— E cumva un interes la mijloc ? întreb rînzîndă Coligny.

— Da, şi înc unul foarte însemnat.ă— Care, dac nu sînt indiscret ?ă— Anume c dac nu-mi era i prieten, domnule amiă ă ţ ral,

s-ar fi putut întîmpl s -mi fi i duşman ; şi în cazul sta aş fiă ă ţ ă avut un duşman de neînvins.

Amiralul cl tin din cap auzind aceste vorbe m guliă ă ă -toare, venind din partea acestui tîn r c ruia tocmai seă ă preg tea s -i fac anume mustr ri şi se m rgini s -i spună ă ă ă ă ă ă doar :

— Nu m îndoiesc c şti i, prin e, c domnişoara deă ă ţ ţ ă Saint-Andre e logodnica domnului de Joinviile, fiul cel mare al ducelui de Guise.

— Nu numai c ştiu acest lucru, domnule amiral, dară trebuie s v spun c aflînd vestea acestei apropiate c să ă ă ă ă-torii m-am îndr gostit nebuneşte de domnişoara de Saint-ă Andre. Aş putea afirma f r înconjur c pasiunea meaă ă ă pentru aceast domnişoar se hr neşte din ura mea pentruă ă ă familia de Guise.

— Ca s vezi ! Dar, dac nu m -nşel, e pentru primaă ă ă dat , prin e, c aud vorbindu-mi-se de aceast patimă ţ ă ă ă înfl c rat . De obicei, amorurile dumneavoastr îşi iauă ă ă ă zborul cîntînd ca privighetorile. S fie vorba dar de un amoră nou-n scut, care n-a apucat s fac zarv ?ă ă ă ă

— Nu chiar aşa de nou, dragul meu amiral. Dimpo-triv : are frumoasa vîrst de şase luni.ă ă

— Ce spui ! Chiar aşa ? întreb amiralul plin de uimire.ă— Şase luni, da, nici mai mult' nici mai pu in, peţ

onoarea mea ! V mai aminti i de b trîna ghicitoare pe careă ţ ă am întîlnit-o cu ocazia iarmarocului de landi. Atunci le-a ghicit în palm domnului de Guise, mareşalului de Saint-ăAndre şi prea-plecatului vostru servitor. Din cîte ştiu, v-am povestit toat t r şenia.*— Da, îmi amintesc perfect.ă ă ă

Întâmplarea avea îoc într-un han pe drumul dintre Gonesse şi Saint-Denis.

— Chiar aşa, dragul meu amiral. Ei bine, în ziua aceea s-a n scut amorul meu înfl c rat pentru fermec toareaă ă ă ă Charlotte ; şi, poate fiindc vr jitoarea aia b trîn mi-aă ă ă ă prezis c voi muri tîn r, din ziua aceea s-a trezit în mine ună ă gust nemaipomenit pentru via ; şi de atunci tr iesc numaiţă ă cu speran a de a fi iubit de fiica mareşalului şi am folositţ toate tertipurile care mi-au trecut prin minte ca s -mi atingă acest scop.

— Şi spune i, prin e, întreb amiralul, vi s-a r spuns înţ ţ ă ă felul cum v dorea i ?ă ţ

— Nu, vere, nu. sta e motivul pentru care m pute iĂ ă ţ vedea aici stînd mult şi bine.

— Aşteptînd, probabil, s vi se arunce, ca unui cavaleră galant ce sînte i, o floare, o m nuş , o vorb chiar ?ţ ă ă ă

— Pe cuvînt, nu aştept nici asta m car.ă— Ce aştepta i, atunci ?ţ— Aştept ca lumina s se sting şi ca logodnica prină ă -

ului de Joinville s adoarm ; s m pot duce astfel şi eu sţ ă ă ă ă ă sting lumina şi s dorm, dac sînt în stare.ă ă

— B nuiesc c n-a i venit aici pentru prima oar înă ă ţ ă seara asta, scumpul meu prin , ca s participa i astfel laţ ă ţ ritualul de sear al domnişoarei ?ă

— Nu e pentru prima oar , vere, şi nu va fi nici ultimaă dat . Iat , sînt patru luni de cînd îmi ofer acest nevinovată ă divertisment.

— F r ca domnişoara de Saint-Andre s aib cunoşă ă ă ă -tin ? întreb amiralul.ţă ă

— Încep s cred c , într-adev r, nu ştie nimic.ă ă ă— Drag prin e, dar asta e mai mult decît amor ; e ftnă ţ

adev rat 'cult, o adorare ce nu poate fi asemuit decît cuă ă aceea a hinduşilor fa de divinit ile lor invizibile, dupţă ăţ ă cum ne istorisesc navigatorii europeni care au ajuns pe cele îndep rtate meleaguri.ă

— Drag amirale, cred c sta e cuvîntul cel. maiă ă ă potrivit : e un adev rat cult şi probabil c sînt un foarte bună ă

creştin dac nu m dedic cu totul acestui gen de idolatrie.ă ă— Idolatria este cultul unei imagini, drag prin e ; iară ţ* dumneata poate c n-ai la îndemîn nici m car oă ă ă

imagine a zei ei, te pomeneşti ?ţ— Pe cinstea mea, nu nici m car imaginea ei n-o am,ă

spuse prin ul ; dar, continu el surîzînd şi punînd o mînţ ă ăpe piept, imaginea ei se afl aici, în inima mea, şi eă

a.;a de bine întip rit acolo, pe cinstea mea, c nu-mi maiă ă ă trebuie alt portret decît cel ce tr ieşte în amintirea mea.ă

— Şi cît timp crede i c ve i mai continua acest monoţ ă ţ -ton exerci iu de fidelitate ?ţ

— Oricît. Voi veni aici cît timp o voi adora pe domni-şoara de Saint-Andre. O voi adora, precum mi-e obişnuin a,ţ cît timp nu-mi va acorda nici un privilegiu şi cum, după toate probabilit ile, n-o s -mi acorde prea repede ceea ceăţ ă mi-ar trebui mie pentru ca iubirea mea s scad , e probabilă ă c adora ia mea va dura mult timp.ă ţ

— Ce constitu ie ciudat ave i, prin e !ţ ă ţ ţ— Ce vre i, aşa sînt eu f cut ! Cît timp o femeie îmiţ ă

rezist sînt nebun de amor, sînt în stare s m sinucid, să ă ă ă dezl n ui un r zboi pentru ea, ca Pericles pentru Aspazia,ă ţ ă Cezar pentru Eunoe, Antoniu pentru Cleopatra ; apoi, dacă îmi cedeaz ...ă

— Dac cedeaz ... ?ă ă— Atunci, dragul meu amiral, vai ei şi vai mie ! vîiîtul

r coros al sa iet ii stinge flac ra pasiunii mele.ă ţ ăţ ă— Dar ce drac de pl cere î i poate da veghea asta, peă ţ

clar de lun ?ă— Sub ferestrele unei fete frumoase ? O pl cereă

enorm , vere. O, dumneata, un om grav şi auster, - careă cau i fericirea numai în cîştigarea unei b t lii sau în triumţ ă ă ful credin ei, nu po i în elege. Cu mine lucrurile stau altţ ţ ţ fel : r zboiul nu e pentru mine decît o acalmie între două ă amoruri furtunoase, cel care s-a stins şi cel care abia se aprinde. Sincer, sînt încredin at c Dumnezeu nu m-a adusţ ă pe lume decît ca s iubesc şi c nu sînt bun de altă ă ceva. Şi, la urma urmei,Dumnezeu ne-a poruncit s ne iubimă

aproapele ca pe noi înşine. Ei bine, fiind un creştin model, eu îmi iubesc aproapele mai mult dectî pe mine însumi. Doar c iubesc jum tatea cea mai frumoas şi mai pl cută ă ă ă ă a omenirii, nu pe to i semenii mei.ţ

— Dar unde ai mai rev zut-o pe domnişoara de Saint-ă Andre dup întîlnirea de la han ?ă

— Ah, dragul meu amiral, e o poveste tare lung şi,ă dac nu eşti hot rî!; s -mi ii tov r şie cel pu in o jumă ă ă ţ ă ă ţ ătate de or , ca o bun rubedenie ce-mi eşti, te sf tuiesc să ă ă ă renun i de a- i satisface aceast curiozitate şi s m laşiţ ţ ă ă ă singur s visez şi s vorbesc cu luna şi cu stelele, careă ă pentru mine sînt mai pu in str lucitoare decît razele ceţ ă pogoar din ferestrele zei ei mele.ă ţ

— Drag vere, spuse rîzînd amiralul, s ştii c am urzită ă ă pentru viitor planuri la care nici cu gîndul nu gîn- deşti şi care te privesc direct ; aşa c am tot interesul s te studieză ă sub toate aspectele. Postura aceasta, în care m laşi s teă ă v d ast zi, nu cred c e cea caracteristic . Las -m să ă ă ă ă ă ă privesc mai adînc în sufletul dumitale. Uite ce este, eu veneam s discut cu adev ratul Conde, marele c pitan deă ă ă oşti, şi în locul eroului pe care-l c utam nu v d decît un felă ă de Hercule torcînd tol nit la picioarele Omphalei, sau ună Samson plecîndu-şi capul pe genunchii Dalilei.

— S - i spun tot adev rul, deci ?ă ţ ă— Pîn la ultima pic tur .ă ă ă— Ca la spovedanie ?— Şi mai mult, dac se poate.ă— Te previn c e o veritabil eglog .ă ă ă— Cele mai frumoase versuri de Virgilius nu sînt alt”

ceva decît egloge. Ascult.— Cînd te saturi, îmi spui, amirale.— Promit ; dar nu cred c-o s m plictisesc.ă ă— Ah, ce diplomat rafinat sînte i, drag amirale.ţ ă— Nu crede i, drag prin e, c m cam lua i pesteţ ă ţ ă ă ţ

picior ?— Eu ? Sau poate v -nchipui i c spunîndu-mi aşa cevaă ţ ă

o s m face i s m arunc într-o pr pastie ?ă ă ţ ă ă ă

— Hai, prin e, povesteşte-mi.ţ— Era. În septembrie anul trecut, dup vîn toarea laă ă

care familia de Guise a invitat toat Curtea în p durea de laă ă Meudon.

— Am auzit de vîn toarea asta ; eu n-am fost acolo.ă— Poate a i mai auzit şi c dup cele cîteva zile dediţ ă ă -

cate vîn torii, doamna Catherine s-a-dus, împreun cu toateă ă domnişoarele ei de onoare, la castelul domnului de Gondy, la Saint-Cloud. Poate c v mai aminti i, fiindc dup citeă ă ţ ă ă ştiu v afla i acolo.ă ţ

— Îmi amintesc perfect.— Ei bine, acolo, dac aten ia nu v-a fost atras deă ţ ă

subiecte de medita ie foarte grave, v aminti i c , în timţ ă ţ ă pul gust rii de diminea , o tîn r a atras, prin frumuă ţă ă ă se ea ei.ţ aten ia Cur ii şi, cu deosebire, interesul subsemţ ţ natului : era domnişoara de Saint-Andre. Dup gustare, în timpulă plimb rii pe malul apei, aceeaşi fat stîrni, prin spiritul ei,ă ă admira ia tuturor invita ilor şi cu deosebire a unuia dintre eiţ ţ ; eu eram acela. În sfîrşit, seara, la bal, cine a atras toate privirile — şi mai ales ale mele —, prin gra ia ei f r egal,ţ ă ă cine a fost inta celor mai m guliţ ă toare laude ? Aceeaşi domnişoar de Saint-Andre. V mai aminti i ?ă ă ţ

— Nu.— Cu atît mai bine, c ci, dac v-a i reaminti, n-ar maiă ă ţ

merita chinul s v povestesc. A i în eles, cred, c flac ra,ă ă ţ ţ ă ă care s-a aprins timid în inima mea în hanul Calul roib, a devenit la Saint-Cloud o vîlv taie mistuitoare. Ca urmare,ă cînd balul s-a terminat şi m-am întors în camera care-mi fusese pus la dispozi ie de gazde, şi care se afla la primulă ţ etaj al cl dirii, în loc s m culc, m-am dus la fereasă ă ă tr ,ă unde am r mas intuit, pierdut într-o visare profund .ă ţ ă Trecuse astfel o vreme de cînd st team aşa, prins înă mrejele unei vr ji f r nume, cînd, prin aburul str veziuă ă ă ă esut de zeul Amor în jurul meu, ochii mei crezur c disţ ă ă ting

o f ptur omeneasc , la fel de imaterial aproape ca brizaă ă ă ă uşoar ce-mi susura pe la tîmple. O umbr roz-alb ,ă ă ă vaporoas , se strecura iute pe aleile parcului ; ea se opri şiă

se sprijini chiar de trunchiul copacului al c rui frunziş foşneaă atingînd obloanele ferestrelor mele. Am recunoscut, sau mai bine-zis, am ghicit c zeitatea nocturn nu era altaă ă decît domnişoara de Saint-Andre ; aş fi fost în stare s mă ă arunc de pe pervazul ferestrei ca s ajung mai repede să ă îngenunchez la picioarele ei dac , în clipa urmă ătoare, n-aş fi z rit o alt umbr , mai pu in roz şi mai pu in alb decît ceaă ă ă ţ ă ţ ă dintîi, traversînd aleea. Era cu siguran silueta unui b rbat.ţă ă

— Ah ! ah ! murmur amiralul.ă— Exact aşa am exclamat şi eu, spuse Conde. Dar

îndoielile pline de mînie ce se n şteau în mintea mea cuă privire la virtutea domnişoarei de Saint-Andre nu au apucat s ia propor ii ; c ci cele dou umbre începur s şopo-ă ţ ă ă ă ă c iasc şi ecoul vocilor, str b tînd frunzişul des, ajungeaă ă ă ă pîn la mine, prin spa iile dintre jaluzele, aşa c am putută ţ ă recunoaşte pe actorii ce jucau scena de la poalele copacului şi am putut auzi ce vorbesc.

— Şi cine erau personajele X— Domnişoara de Saint-Andre şi pajul tat lui ei.ă— Şi despre ce vorbeau ?— Pur şi simplu despre o partid de pescuit de a douaă

zi diminea .ţă— O partid de pescuit ?ă— Da, vere. Domnişoara de Saint-Andre se d în vîntă

dup pescuitul cu undi a.ă ţ— Şi ca s pun la cale o partid de pescuit trebuia s -ă ă ă ă

şi dea întîlnire în parc, la miezul nop ii, o fat de cinciţ ă -sprezece ani şi un tîn r paj de nou sprezece ani ?ă ă

— Şi eu am avut aceleaşi îndoieli, drag amirale, şiă trebuie s spun c bietul paj, care venise plin de speran e, aă ă ţ p rut foarte dezam git aflînd chiar din guri a domniă ă ţ şoarei de Saint-Andre c îi d duse întîlnire numai ca s -l roage să ă ă ă fac rost de dou undi e, una pentru ea şi una pentru el, şiă ă ţ s vin cu ele, la ora cinei diminea a, pe malul eleşteului.ă ă ţ B iatul nici nu s-a putut st pîni s nu-i spun :ă ă ă ă

„P i, domnişoar , dac m-a i f cut s vin aici numai caă ă ă ţ ă ă s -mi cere i o undi , n-avea rost s face i o tain aşa deă ţ ţă ă ţ ă

mare pentru atîta lucru”.„Vezi, aici -te înşeli, Jacques, r spunse fata. De cînd auă

început petrecerile la castel sînt înconjurat aici de atî iaă ţ admiratori, sînt urm rit cu atîta insisten peste tot, că ă ţă ă dac i-aş fi cerut o undi şi aveam ghinion s m audă ţ ţă ă ă ă cineva, te asigur, mîine, la cinci diminea a, trei sferţ turi dintre seniorii de la curte, cu domnul de Cond6 în frunte, m-ar fi aşteptat pe mal, cu undi a în mîn , ceea ce, î i închipui,ţ ă ţ ar fi speriat aşa de tare peştii c n-aş mai 1'i putut prindeă nici m car un oblele, acolo. Aşa c am vrut s evit oă ă ă asemenea situa ie. Am de gînd s fac dimiţ ă nea , numai înţă tov r şia ta, nerecunosc torule, un pescuit ca-n basme “.ă ă ă

„O, da, domnişoar , spuse pajul, sp sit, da, sînt ună ă nerecunosc tor*4.ă

„Atunci ne-am în eles, Jacques, la ora cinci”.ţ„O s fiu acolo de la ora patru, cu dou undi e!‘.ă ă ţ„Sper c n-ai de gînd s pescuieşti înainte ca s vin eu,ă ă ă

f r mine, Jacques”.ă ă„O, v promit s vi aştept !”ă ă ă„Foarte bine. Uite, ca r splat , ine mîna mea”.ă ă ţ;,Ah, domnişoar !” exclam tîn rul fericit, acoperindă ă ă

mînu a ei de s rut ri.ţ ă ă„Ajunge ! spuse fata, retr gîndu-şi mîna. i-am peră Ţ mis

s o s ru i, dar nu s -i dai foc. S mergem, dar ; noapteă ă ţ ă ă bun , Jacques ! La ora cinci, pe mal !”ă

„Ah, pute i veni cînd dori i, domnişoar , voi fi acolo,ţ ţ ă promit !”

Domnişoara de Saint-Andre îi f cu un semn de adio cuă mîna. Pajul se supuse f r murmur, aşa cum un duh ală ă p durii se supune poruncii vr jitorului în st pînirea c ruia seă ă ă ă afl . Disp ru ca o n luc ..ă ă ă ă

Domnişoara de Saint-Andre mai r mase o clip în aceă ă -laşi loc. Apoi, asigurîndu-se c nimic nu tulbur t cereaă ă ă nop ii şi pustietatea parcului, disp ru şi ea, de parc nici nuţ ă ă fusese.

— Eşti sigur, prin e, c pref cuta asta nu b nuia c teţ ă ă ă ă afli la fereastr şi auzi tot ?ă

— Vai, vere, eşti în stare s -mi r peşti toate iluziile ceă ă mi le f ceam.ă

Apoi, apropiindu-se de amiral :— Ei bine ! şi acum v-a i dovedit acelaşi diplomat rafiţ -

nat, amirale ! Foarte sincer s fiu, am momente cînd n-aşă putea jura c nu ştia... Cînd sînt convins c m v zuse şi că ă ă ă ă toat partida asta de pescuit, şi povestea cu.undi a, şiă ţ întîlnirea aia din zorii zilei nu erau toate decît teatru.

— P i vezi!ă— O, cînd e vorba de şireteniile femeilor, nu contest

niciodat nici o posibilitate de felul sta, spuse prin ul. Baă ă ţ chiar, cu cît femeia e mai tîn r şi mai naiv , sînt maiă ă ă convins c e capabil de orice. Dar vei fi de acord cu mine,ă ă amirale, c , dac a fost aşa, Charlotte este o fiin de oă ă ţă abilitate diavoleasc .ă

— Nu te contrazic.— Se în elege c a doua zi de diminea , înainte de oraţ ă ţă

cinci, m-am ascuns în tufişurile de pe malul apei. Pajul se inuse de cuvînt : venise de cu noapte la locul fixat. Cîtţ

despre frumoasa Charlotte, ea ap ru exact ca aurora, cu oă clip înainte de r s ritul soarelui şi cu degeă ă ă tele ei de roză lu din mîna lui Jacques o undi gata preă ţă g tit . M-amă ă întrebat o clip pentru ce avea ea nevoie ă de un tovar ş deă pescuit. Dar am priceput imediat c degeă tele ei de zei nuţă se puteau înjosi s ating acele anim - lu e scîrboase careă ă ă ţ trebuiau ag ate în cîrliguî undi ei şi nici m car pe cele careăţ ţ ă le-ar fi pescuit, aşa c prezen a pajului era necesar ca s oă ţ ă ă scuteasc de asemenea treă buri nepl cute. Pîn la urm ,ă ă ă dup aceast partid de pesă ă ă cuit care a durat pîn la şapteă ceasuri, distinsa domnişoar s-a ales numai cu pl cerea,ă ă care trebuie s fi fost mare, c ci, pe cuvîntul meu, cei doiă ă tineri au f cut nişte peşte pr jit — o minun ie...ă ă ăţ

— Şi dumneata cu ce te-ai ales, prin e ?ţ— Cu o criz groaznic de reumatism, fiindc am stată ă ă

pitit într-un loc cam mocirlos, şi cu un amor s lbatic, aleă c rui urm ri le-ai putut vedea.ă ă

— Şi crezi c dr g laşa fiin nu ştia c priveşti dină ă ă ţă ă

stuf riş ?ă— Ei, Doamne ! vere, ce s mai cred ? Poate c ştia,ă ă

diavoli a. În orice caz, cînd tr gea spre ea undi a cu peşţ ă ţ tele prins, se arcuia toat cu atîta gra ie şi îşi sumetea rochia cuă ţ atîta parşivenie, c la vederea bra ului ei rotund şi aă ţ picioruşului ei zvelt aş fi fost în stare s -i iert orice p cate ;ă ă dac m ştia ascuns în apropiere, atunci înseamn că ă ă ă anume pentru mine f cea aceste mişc ri încînt toare şi nuă ă ă pentru paj, c ci eu m aflam undeva în dreapta ei, iar eaă ă tocmai mîna dreapt şi-o arcuia şi piciorul drept îl scotea laă vedere. La urma urmei, amirale, dac e nevinoă vat , oă iubesc ; iar dac e cochet şi pref cut , vai mie : o ador !ă ă ă ă Aşa c vezi, oricum aş lua-o, sînt tare bolnav.ă

— Şi de atunci încoace ?— De atunci, vere, am rev zut acel bra minunat şiă ţ

acel picioruş zglobiu, dar numai de departe, f r s potă ă ă vreodat reîntâlni pe st pîna acestor comori jinduite ; deă ă cîte ori m z reşte venind dintr-o direc ie, fuge în direc iaă ă ţ ţ opus .ă

— Care va fi atunci deznod mîntul acestei pasiuniă mute ?

— Ei, Dumnezeule, întreab pe cineva mai în eleptă ţ decît mine, vere drag . C ci, dac aceast pasiune e mut ,ă ă ă ă ă precum spui, e în acelaşi timp surd şi oarb , adic nu vreaă ă ă s-asculte de nici un sfat şi nu vede nimic altceva în fa aţ ochilor, şi mai ales nu vrea s vad dincolo de ceasulă ă prezent.

— Dar, scumpe prin e, speri, cel pu in, ca într-un viiţ ţ tor oarecare s ob ii vreo r splat pentru aceast supuă ţ ă ă ă nere oarb ?ă

— Fireşte. Dar în r-un viitor aşa de îndep rtat, c niciţ ă ă nu îndr znesc s privesc pîn acolo.ă ă ă

— Ei bine, ascult ce- i spun : nici nu încerca să ţ ă priveşti.

— Şi de ce, m rog, domnule amiral ?ă— Fiindc n-ai vedea nimic şi asta te-ar demoraliza.ă— Nu prea pricep.

— Ei, ce naiba, p i e destul de uşor de priceput. Dară ascult -m pu in...ă ă ţ

— Vorbeşte, domnule amiral.— Trebuie s te aştep i la un lucru, scumpul meu prin .ă ţ ţ— Cînd e vorba de domnişoara de Saint-Andre, mă

aştept la orice.— O s - i spun tot adev rul f r ocolişuri, dragul meuă ţ ă ă ă

prin .ţ-— Domnule amiral, am pentru dumneata de mult timp

afec iunea respectuoas pe care o sim i fa de un frateţ ă ţ ţă mai mare, şi devotamentul pe care-l sim i pentru un prieţ ten apropiat. Eşti singurul om din lume de la care sînt dispus să primesc sfaturi. Aştept cu smerenie s aud voceaă adev rului din gura dumitale. Vorbeşte dar !ă

— Mul umesc, prin e ! r spunse amiralul, ca un b rţ ţ ă ă bat care în elege perfect influen a atotputernic a amoţ ţ ă rului asupra unei firi ca a domnului de Conde şi care, ca urmare, acord importan a cuvenit unor asemenea poveşti deă ţ ă amor, care pentru altcineva decît fratele regelui Navarrei, ar fi p rut nişte frivolit i. Uite, fiindc eşti aşa de deschis cuă ăţ ă mine, voi fi şi eu : domnişoara de Saint- Andre nu te iubeşte, drag prin e ; şi nici nu te va iubi vreodat .ă ţ ă

— Poate c eşti şi dumneata un pic astrolog, domnuleă amiral ? Şi te pomeneşti c ai cercetat astrele ca s -mi po iă ă ţ face o asemenea prezicere întrist toare ?ă

— Nu. Dar ştii de ce nu te va iubi niciodat ? ad ugă ă ă amiralul.

— Cum aş putea şti asta, din moment ce m str duiescă ă din r sputeri ca s m fac iubit de ea ?ă ă ă

— N-o s te iubeasc fiindc nu va iubi niciodat peă ă ă ă nimeni, nici pe micul paj nici pe dumneata : are un suflet uscat şi sufer de boala ambi iei. Am cunoscut-o cînd era oă ţ copili şi, f r s am nevoie de ştiin a astrologiei, mi-am zisţă ă ă ă ţ atunci c ea va juca într-o zi un rol în aceast mare cas deă ă ă perdi ie care se afl sub ochii noştri.ţ ă

Şi, cu un gest de suveran dispre , amiralul ar t spreţ ă ă palatul Louvre. - ' ,

— Ah, ah ! f cu domnul de Conde, iat un punct deă ă vedere nou asupra acestui palat. Nu I-am v zut sub acestă aspect pîn azi.ă

— N-avea înc opt anişori cînd îi pl cea s joace voiulă ă ă curtezanei experimentate de genul Agnes Sorel sau doamna d’Etampes. Prietenele ei îi puneau pe frunte o diadem de carton şi o plimbau în jurul palatului strigînd :ă „Trăiasc regina !” Ei bine, ea a r mas înc de atunci cuă ă ă amintirea acestui vis de regalitate. Pretinde c -l iubeşte peă domnul de Joinville, logodnicul ei : minte ! Se preface, şi ştii de ce ? Fiindc tat l tîn rului Joinville, domnul de Guise,ă ă ă fostul meu prieten şi actualul duşman înverşunat al meu, va ajunge, dac nu-l va opri cineva, rege al Frană ei, în foarteţ scurt timp.

— A, drace ! Eşti convins, vere ?— Sînt absolut convins, dragul meu prin . De unde amţ

tras concluzia c amorul dumitale pentru frumoasaă domnişoar de onoare a reginei e un amor nefericit, şi teă implor s te lepezi cît mai repede de el.ă

— E sfatul dumitale ?— Pe care i-l dau din toat inima.ţ ă— Şi eu, vere, încep prin a- i spune c îl primesc cuţ ă

sufletul deschis, aşa cum mi a fost dat.— Dar nu-l vei urina, nu-i aşa ?— Ce vrei, drag amirale, nu putem niciodat porunciă ă

inimii.— Totuşi, drag prin e. privind trecutul, gîndeşte-te ceă ţ

viitor te aşteapt .ă— Ei, aşa e, trebuie s m rturisesc c pîn acum nu dă ă ă ă ă

semne de simpatie prea violent pentru supusa dumă -neavoastr slug .ă ă

— Şi- i închipui c situa ia asta nu va continua mult.ţ ă ţ Ah, ştiu, ave i o p rere prea bun despre dumneavoasţ ă ă tr ,ă prin e...ţ

— Ei, aşa e, ar însemna s d m altora ocazia s neă ă ă desconsidere dac ne desconsider m noi înşine. Dar nu eă ă vorba de asta. Nu m po i împiedica s simt pentru eaă ţ ă

aceast afec iune, pe care ea nu pare s-o aib pentru mine.ă ţ ă Asta te face s dai din umeri. Dar ce s fac ? Sînt liber să ă ă iubesc sau s nu iubesc ? Dac - i spuneam : Ai rezistat înă ă ţ Saint-Quentinul asediat timp de trei s pt mîni împreun cuă ă ă dou mii de francezi împotriva celor cinciă zeci sau şaizeci de mii <je flamanzi şi spanioli ai prin ului Emmanuel-Philibertţ şi ai regelui Filip al II-lea Ei bine, dac ar fi invers : ai ezitaă s asediezi Saint-Quentin cu numai zece mii de oameni,ă ştiind c în cetate se afl treiă ă zeci de mii ? Nu-i aşa c n-aiă ezita ? Şi de ce ? Fiindc , cu geniul pe care r zboaiele auă ă dovedit c -l posezi din plin, ştii sigur c pentru cei viteji niciă ă o cetate nu e de necucerit. Ei bine, drag vere, poate, că ă m laud, dar şi eu cred c posed în cel mai înalt grad arta —ă ă sau ştiin a — draţ gostei şi î i spun la fel : „Nici o cetate nu eţ de necucerit !” Mi-ai demonstrat asta în r zboaie, amirale,ă d -mi voie şi mie s - i demonstrez aceiaşi lucru în amor.ă ă ţ

— Ah, prin e ! Ce c pitan str lucit ar ieşi din dumţ ă ă -neata, spuse melancolic amiralul, dac îh loc ca dorin eleă ţ trupeşti s - i s deasc în suflet amorul, pasiuni mai înalte i-ă ţ ă ă ţar fi pus spada în mîn !ă

— Vrei s vorbeşti de cauza credin ei, nu-i aşa ?ă ţ— Da, prin e, şi Domnului i-ar fi pl cut s fac dinţ ă ă ă

dumneata unul de-ai noştri, şi, prin urmare, unul dintre slujitorii lui devota i !ţ

— Drag vere, spuse Conde cu aerul glume care îlă ţ caracteriza, dar l sînd s se b nuiasc în adînc voin a fermă ă ă ă ţ ă a unui om care a meditat adînc asupra acestui subiect, poate c nu m crezi, dar am în privin a religiei nişte ideiă ă ţ cel pu in la fel de nestr mutate ca şi în privin a amorului.ţ ă ţ

— Ce vrei s spui ? întreb amiralul, foarte mirat.ă ăSurîsul prin ului de Conde disp ru de pe buzele lui.ţ ăEl continu , foarte grav :ă— Vreau s spun, domnule amiral, c în adîncul sufleă ă -

tului am şi eu religia şi credin a mea : c n-am nevoie deţ ă mijlociri între mine şi Dumnezeu ca s -l slujesc ; şi, cît timpă nu-mi po i dovedi, drag vere, c noua voastr doctrin eţ ă ă ă ă de preferat celei vechi, d -mi voie s -mi p să ă ă trez religia

str moşilor mei, doar dac n-o s -mi treac prin cap s mi-oă ă ă ă ă schimb ca s -i joc un renghi domnului de Guise.ă

— O, prin e, prin e ! murmur amiralul, ai de gînd s - iţ ţ ă ă ţ iroseşti astfel comoara, de tinere e, de energie şi inteţ ligenţă cu care te-a înzestrat Cel de Sus, s nu fii în stare s leă ă foloseşti punîndu-le în slujba unei cauze înalte ? Ura asta instinctiv fa de familia de Guise nu va fi fiind oare ună ţă avertisment al Providen ei ? Treci la ac iune, prin e, şi, dacţ ţ ţ ă nu ai de gînd s lup i contra duşmanilor Dumnezeului t u,ă ţ ă atunci lupt m car împotriva duşmanuă ă lui regelui t u,ă

— Bun, spuse Conde, în eleg ! Dar uite ce nu ştii : cţ ă aşa cum am un Dumnezeu al meu am şi un rege al meu. E adev rat c , pe cît de necuprins e Dumnezeul meu, pe atîtă ă de mic e regele meu. Iar regele meu, amirale, e regele Navarrei, fratele meu. Iat -l pe adev ratul meu rege.ă ă Regele Fran ei nu poate fi pentru mine decît un rege deţ adop iune, un senior suzeran şi nimic mai mult.ţ

— În felul sta nu faci decît s ocoleşti miezul proă ă -blemei, prin e ! Ui i c , totuşi, te-ai b tut în r zboaie pentruţ ţ ă ă ă acest rege.

— Asta fiindc m bat pentru orice rege, dup cum miă ă ă se n zare mie, la fel cum iubesc toate femeile dup propriaă ă mea fantezie.

— Atunci, s în eleg, drag prin e, c e imposibil deă ţ ă ţ ă vorbit cu tine serios într-unul din aceste dou domenii ?ă întreb amiralul.ă

— Cîtuşi de pu in, r spunse prin ul, revenind la un tonţ ă ţ grav ; cu alt ocazie, vom sta de vorb pe îndelete, vere, şi-ă ăi voi r spunde la întrebare. M-aş considera adînc nefericit şiţ ă

drept un cet ean demn de plîns dac mi-aş consacraăţ ă întreaga mea via şi energie doamnelor. Ştiu c am deţă ă îndeplinit anumite îndatoriri, domnule amiral, şi c mintea,ă curajul şi îndemînarea nu mi-au fost d ruite de Dumnezeuă numai ca s cînt serenade sub balcoane. Dar ai un pic deă r bdare, vere şi prietene ; las -m s -mi consumă ă ă ă înfl c rarea tinereasc în aventuri pe m sura ei Gîndeşte-teă ă ă ă c n-am decît treizeci de ani, ce dracu, domă nule amiral, şi

c , în perioadele dintre dou r zboaie, treă ă ă buie s -miă folosesc într-un fel energia. Aşa c iart -mi această ă ă aventur , la care eşti martor şi, cum nu sînt în stare să ă urmez sfatul în elept pe care mi l-ai dat adineauri, f -miţ ă pl cerea şi d -mi sfatul pe care o s i-l cer acum.ă ă ă ţ

— Te ascult, tinere f r minte, spuse cu un aer paternă ă amiralul, şi Dumnezeu s - i ajute ca sfatul meu s - i fieă ţ ă ţ folositor !

— Domnule amiral, spuse prin ul de Conde, prinzîn-ţ du-l pe v rul s u de br^ , eşti un mare general, un strategă ă ţ f r egal, cu siguran cel mai str lucit r zboinic al vremiiă ă ţă ă ă noastre. Spune-mi, dac ai fi în locul meu, cum ai proă ceda ca s intri la ora asta, adic aproape de miezul nop ii, laă ă ţ domnişoara de Saint-Andre ca s -i spui c o iubeşti ?ă ă

— V d bine, drag prin e, spuse amiralul, c nu te veiă ă ţ ă vindeca de boala asta pîn n-o vei cunoaşte cu adev rat peă ă fiin a c reia te-ai dedicat. Deci dac te voi sprijini s - lţ ă ă ă ţ urmezi planul nebunesc nu- i fac decît un serviciu, c ciţ ă numai mergînd pe calea asta te vei reîntîlni cu glasul ra iunii. Ei bine, în locul dumitale...ţ

— Ssst ! spuse Conde, tr gîndu-l iar în umbra zidu-ă rilor.

— Ce e ?— Ceva, cineva, care cred c e un rival al meu, seă

apropie de ferestre.— Aşa e, spuse amiralul.Şi, urmînd exemplul lui Conde, se ad posti mai bine înă

umbra turnului.Atunci, cei doi, inîndu-şi r suflarea, îl v zur apro-ţ ă ă ă

piindu-se pe Robert Stuart, cunoştin a noastr mai veche.ţ ă Omul lu de pe jos o piatr , o înveli într-o hîrtie şi aruncă ă ă biletul, astfel ambalat, într-unul din geamurile luminate.

Dup o clip , se auzi zgomotul unui geam spart.ă ăÎl v zur apoi pe necunoscut, pe care îl b nuiau a fi ună ă ă

adorator al domnişoarei de Saint-Andre, fugind şi dis- p rîndă în noapte.

— A, pe onoarea mea, spuse Conde, î i voi asculta sfaţ -

tul cu alt ocazie, drag vere. Deocamdat , m gr besc.ă ă ă ă ă— Ce spui, prin e ?ţ— P i, am g sit un pretext nemaipomenit ca s -mi pună ă ă

inten iile în aplicare.ţ— Care ?— Ei, e foarte simplu. Fereastra care s-a spart apar-

ine mareşalului de Saint-Andre şi desigur c n-a fost spartţ ă ă chiar de florile m rului.ă

— Ei şi ?— Ei şi, iat planul : tocmai ieşeam din Louvre ; amă

auzit zgomotul de geamuri sparte ; m-am temut s nu fie laă mijloc vreun complot urzit împotriva mareşalului ; ca urmare, deşi la o or aşa de tîrzie, n-am putut rezista, amă urcat, ce s fac ? interesul ce-l port mareşalului e foarteă mare, nu-i aşa ? trebuia s -l întreb dac nu i s-a întîm- plată ă vreun necaz.

— Nebun ! nebun ! de trei ori nebun ! spuse amiralul.— i-am cerut un sfat, prietene în elept. Ai putea s -miŢ ţ ă

dai unul mai bun ?— Da.— Care ?— S nu te duci acolo.ă— Dar sta e acelaşi sfat pe care mi l-ai dat prima lată ă

şi i-am spus c n-am de gînd s -l urmez.ţ ă ă— Ei bine, fie ! S mergem la mareşalul de Saint-ă

kndre.— Vii deci cu mine ?— Drag prin e, dac nu po i împiedica un zmintit să ţ ă ţ ă

iac nebunii, şi dac acest zmintit i-e foarte drag, trebuieă ă ţ » participi al turi de el la nebuniile pe care le face, ca s -lă ă ă aju i s ob in un rezultat cît mai bun din faptele luiţ ă ţ ă aebuneşti.

— Drag amirale. sper c o s -mi indici ce traseu tre-ă ă ă 5uie urmat, ce trec tori trebuie folosite, ce curse trebuieă îvitate ; te voi urma şi, la prima ocazie ce mi se va oferi, fi-o voi lua înainte.

— S mergem la mareşal.ă

Şi cei doi se îndreptar spre intrarea principal a Lou-ă ă vrului, unde amiralul, dup ce spuse parola, intr , urmat deă ă prin ul de Conde,Sirenaţ

Cei doi vizitatori nocturni ajunser în fa a uşii apară ţ -tamentului pe care-I ocupa în palat mareşalul de Saint- Andre, în calitatea lui de şambelan al regelui. Amiralul b tuă la uş . Dar uşa, abia împins de mîna lui, se deschise şi ceiă ă doi intrar în anticamer .ă ă

În fa a lor ap ru un valet foarte buim cit.ţ ă ă— Drag prietene, îi spuse amiralul, l-am putea vedeaă

pe domnul mareşal, chiar dac ora e înaintat ?ă ă— Desigur, domnul mareşal ar fi întotdeauna gata să

v primeasc , Excelen a Voastr , r spunse valetul. Dar ună ă ţ ă ă eveniment neprev zut l-a obligat s se duc în apară ă ă -tamentele regale.

>— Un eveniment neprev zut ? spuse Conde.ă— E, probabil, acelaşi eveniment care ne-a adus pe noi

aici, spuse amiralul Coligny. Nu-i vorba de-o piatr care aă spart una din ferestrele mareşalului ?

— Da, monseniore, şi care a c zut la picioarele domă -nului mareşal în momentul în care trecea din cabinetul de lucru în dormitor.

— Vezi dar c sînt la curent cu evenimentul, prietene,ă şi cum aş putea s -l pun, poate, pe domnul mareşal peă urmele vinovatului, aş vrea s discut cu el despre această ă întîmplare.

— Dac domnul amiral binevoieşte s -l aştepte, r să ă ă -punse valetul ; în acest timp, a i putea trece pe la domniţ -şoara de Saint-Andre ; domnul mareşal nu va întîrzia.

— Dar poate c domnişoara s-o fi culcat pîn la oraă ă asta ? întreb prin ul de Conde. Şi n-am vrea pentru niă ţ mic în lume s o deranj m.ă ă

— O, monseniore, spuse valetul, care-l recunoscuse pe prin , Alte a Voastr poate fi liniştit . Tocmai am vorbit cuţ ţ ă ă una din cameristele domnişoarei şi mi-a spus c dom-ă

— Venus în Intimitatenişoara nu se va culca pîn cîndă tat l s u, domnul mareă ă şal, nu se întoarce şi nu va afla de la

el ce e cu scrisoarea aceea.— Ce scrisoare ? întreb amiralul.ăPrin ul îl l muri, binevoitor :ţ ă— Dar e foarte simplu ; scrisoarea în care. probabil,

era învelit piatra.ă ,Apoi, cu voce şoptit :ă

— E un fel de a coresponda pe care l-am folosit nu o dat cu succes, vere.ă

— Ei bine, spuse amiralul, vom face precum ne-ai sfă-tuit, prietene. Întreab-o pe domnişoara de Saint-Andre dacă ne poate primi, pe monseniorul prin de Conde şi pe mine.ţ

Valetul ieşi. Dup cîteva clipe reveni, anun îndu-i peă ţ cei doi seniori c domnişoara de Saint-Andre îi aşteapt , îlă ă urmar pe valet de-a lungul unui coridor care ducea laă apartamentul domnişoarei.

— Cred c eşti de acord, dragul meu prin , c m obligiă ţ ă ă s practic o meserie destul de dubioas , spuse înă ă cet amiralul.

— Drag vere, spuse Conde, cunoşti proverbul : „Nici oă meserie nu e de lep dat11 şi mai ales cele care sînt pracă -ticate din devotament.

Valetul anun pe Alte a Sa monseniorul prin deţă ţ ţ Conde şi Excelen a Sa amiralul Coligny. O auzir pe domţ ă -nişoara de Saint-Andre care spunea, cu vocea ei drăg laş :ă ă

'— S intre !ăValetul se retrase, cei doi seniori intrar în apartaă -

mentul în mijlocul c ruia scînteia un sfeşnic cu cinci bra eă ţ ale c rui lumini pîlpîitoare le vedea prin ul, de trei luniă ţ încheiate, prin geamurile şi prin perdelele înc perii în careă trona aleasa inimii sale.

Era un mic budoar tapisat cu satin de un albastru ce-lest ; pe fondul acesta domnişoara Charlotte, toat numaiă roz, alb şi cu zulufii aurii, p rea o naiad h l duind într-oă ă ă ă grot azurie.ă

— Ei, Dumnezeule, spune i-ne, domnişoar , întrebţ ă ă prin ul Conde, c şi cum era prea speriat ca s mai înţ ă ă ceapă

cu obişnuitele complimente, ce s-a întîmplat cu dumneavoastr sau cu domnul mareşal ?ă

— Ah, spuse domnişoara de Saint-Andre, a i aflat deţ acest eveniment,. doAmule ?

— Da, domnişoar , spuse prin ul. Tocmai ieşeam dină ţ Louvre, domnul amiral şi cu mine ; ne aflam chiar sub fe-restrele dumneavoastr , cînd un pietroi trecu şuierînd peă deasupra capetelor noastre ; în scurt timp am auzit un zgomot mare de geamuri sparte care ne-a însp imîntat ;ă aşa c ne-am întors imediat în palat şi ne-am permis să ă venim s ne inform m de la valetul dumneavoastr dac nuă ă ă ă i s-a întîmplat ceva domnului mareşal. Acest om cumsecade ne-a sugerat c am putea încerca s afl m chiar de laă ă ă dumneavoastr ce s-a întîmplat şi c , deşi ceasurile sîntă ă foarte tîrzii, poate ve i accepta s ne primi i, avînd înţ ă ţ vedere motivul vizitei noastre. Domnul amiral ezita. Dar interesul deosebit pe care îl port domnului mareşal şi altor persoane din familia sa m-a f cut s insist şi ia- t -ne astfelă ă ă aici, domnişoar .ă

— Sînte i prea bun, prin e, s v îngrijora i astfel dinţ ţ ă ă ţ cauza noastr . Dar trebuie s şti i c dac exist un periă ă ţ ă ă ă col, el planeaz asupra unor capete mai sus-puse ca aleă noastre.

— Ce vre i s spune i, domnişoar ? întreb cu multţ ă ţ ă ă interes amiralul.

— Piatra care a spart geamurile era învelit într-oă scrisoare destul de amenin toare adresat regelui. Tat lţă ă ă meu a dus-o acum adresantului.

— Dar, întreb prin ul, împins de o inspira ie subit , aă ţ ţ ă fost prevenit c pitanul g rzilor ?ă ă

— Nu ştiu asta, monseniore, r spunse domnişoara deă Saint-Andre. Dar, în orice caz, dac n-au f cut asta, ară ă trebui s-o fac .ă

— F r îndoial , nu trebuie pierdut nici o secund ,ă ă ă ă ă continu prin ul.ă ţ

Şi, întorcîndu-se spre Coligny :— Dup cîte ştiu, s pt mîna asta chiar fratele dumiă ă ă -

tale, Dandelot, comand g rzile la Louvre, nu-i aşa ?ă ă— Chiar el, drag prin e, r spunse amiralul prinzînd dină ţ ă

zbor inten iile prin ului Conde. Şi, pentru orice evenţ ţ -tualitate, o s m duc eu însumi s -i spun s dubleze pazaă ă ă ă şi s schimbe parola, în sfîrşit, s ia m suri speciale deă ă ă precau ie.ţ

— Duce i-v , domnule amiral, strig prin ul, încîntat cţ ă ă ţ ă fusese atît de bine în eles. Şi Dumnezeu s v ajute sţ ă ă ă ajunge i la timp !ţ

Amiralul surîse şi se retrase, l sîndu-l pe prin ul deă ţ Conde singur cu domnişoara de Saint-Andre.

Fata îl privi cu un aer ironic pe amiral, care se înde-p rta, plin de gravitate. Apoi se întoarse spre prin .ă ţ

— Cine ar mai putea pretinde acum c Alte a Voasă ţ tră nu e devotat regelui ca propriului s u frate !ă ă

— Dar cine s-a îndoit vfeodat de ataşamentul meuă fa de rege, domnişoar ? întreb prin ul.ţă ă ă ţ

— Întreaga Curte, monseniore, şi eu, in mod deosebit.— C se îndoieşte Curtea, e simplu de explicat ; Curteaă

apar ine domnului de Guise ; în timp ce dumneaţ voastr ,ă domnişoar ...ă

— Eu nu-i apar in înc , dar am s -i apar in. E difeţ ă ă ţ ren aţ dintre timpul prezent şi cel viitor, nimic mai mult, monseniore.

— Aceast c s torie de necrezut va avea totuşi loc ?ă ă ă— Mai mult ca sigur.— Nu ştiu de ce, spuse prin ul, dar în cazul meu, maiţ

bine zis în inima mea, un gînd tainic îmi spune c ea nu vaă avea loc niciodat .ă

— Poate c mi-ar fi team , prin e, dac n-aş şti că ă ţ ă ă sînte i un profet aşa de neinspirat,ţ

— Dumnezeule ! Cine mi-a vorbit de r u pricepereaă astrologic f cîndu-v s gîndi i astfel despre mine ?ă ă ă ă ţ

— Dumneavoastr înşiv , prin e.ă ă ţ— Cum aşa ?— Prezieîndu-mi cîndva c o s v iubesc.ă ă ă— Am prezis eu asta, într-adev r ?ă

— O, v d c a i dat uit rii diminea a acelui pescuit ca-ă ă ţ ă ţn basme...

— Ca s-o uit, domnişoar , ar fi trebuit s fi ruptă ă ochiurile n vodului în care m-a i prins atunci, chiar în ziuaă ţ aceea.

— O, prin e, a i putea zice mai bine : n vodul în care v-ţ ţ ăati aruncat de bun voie. Nu cred c am aruncat vreoă ă dat ,ă slav Domnului, un n vod cu gmdul s v capturez peă ă ă ă dumneavoastr .ă

-Nu ! Dar m-a i atras cu vr ji, exact ca acele sireneţ ă de care vorbeşte Hora iu.ţ

— O, spuse domnişoara Charlotte. care, la fel ca toate femeile din acea epoc , era familiarizat cu latina, si eraă ă aoroape la fel de pedant pe cît de galant , ă ă desinit in piscem, spune Hora iu. Privi i totuşi la mine : am cumva oţ ţ coad de peşte ?ă

— Nu, dar asta v face şi mai primejdioas , fiindcă ă ă ave i glasul şi privireh unei vr jitoare antice. M-a i atrasţ ă ţ poate f r s v da i seama, poate f r inten ie. Dar ce să ă ă ă ţ ă ă ţ ă fac, în clipa de fa sînt, v jur, ca un sclav în lan uri.ţă ă ţ

— Dac aş lua cît de cît în serios aceste vorbe, ar treă -bui s v deplîng din tot sufletul, prin e. C ci a iubi f r să ă ţ ă ă ă ă fii iubit pricinuieşte unei inimi sensibile o durere s lă batic .ă

— Plînge i-m dar din tot sufletul, domnişoar ; c ciţ ă ă ă niciodat un b rbat iubind precum iubesc eu n-a fost maiă ă r u tratat ca mine.ă

— Prin e, îmi ve i acorda cel pu in scuza, spuse surî-ţ ţ ţ zînd domnişoara Charlotte, c v-am prevenit la timp.ă

— Iertare, domnişoar ! Era deja prea tîrziu.ă— Şi cînd a i fixat data de naştere a nefericituluiţ

dumneavoastr amor ? Din era creştin sau din cea maă ă -homedan ?ă

— De la s rb toarea de ă ă landi, domnişoar , din acea zi,ă nefericit sau fericit , în care mi-a i ap rut, ascuns subă ă ţ ă ă mantie, cu pletele smotocite de furtun , descriind blondeă unduiri în jurul gîtului vostru de leb d .ă ă

— Dar în ziua aceea nici nu prea m-a i onorat decît cuţ

dou -trei vorbe, prin e.ă ţ— Poate c eram atît de absorbit s v privesc, încîtă ă ă

mi-am pierdut şi graiul. Stelelor nu obişnuim s le voră bim : le priveşti, visezi la ele şi speri.

— S şti i, prin e, c v-ar invidia şi marele Ronsardă ţ ţ ă pentru aceast compara ie !ă ţ

— V mir ?ă ă— Da. Nu ştiam c ave i asemenea aplecare c treă ţ ă

poezie.— Poe ii, domnişoar , sînt doar ecourile Firii ; ei asţ ă -

cult cînturile naturii şi le repet cum se pricep.ă ă— Din ce în ce mai bine, prin e. Îmi dau seama c v-auţ ă

calomniat cei care sus in c nu sînte i înzestrat deţ ă ţ cît cu o inteligen ascu it ; ave i, pe deasupra, mi se pare, şi oţă ţ ă ţ imagina ie de poet !ţ

— P strez în suflet chipul dumneavoastr şi această ă ă imagine str lucitoare îmi lumineaz fiecare silab pe care oă ă ă pronun . Aşa c numai dumneavoastr v apar ine meţ ă ă ă ţ ritul de care vorbea i.ţ

— Ei bine, prin e, asculta i-m : închide i ochii şi nu-miţ ţ ă ţ mai privi i chipul. E tot ce v pot ura mai bun.ţ ă

Încîntat de victorie pe cît era prin ul Conde umilit deă ţ înfrîngerea s' ( Charlotte f cu un pas c tre el, întin- zîndu-iă ă ă mîna i, — Uite, prin e, aşa îmi tratez eu învinşii.ţ

Prin ul lu mînu a dalb , dar rece, de feti şi depuseţ ă ţ ă ţă un s rut arz tor. F cînd aceast mişcare, o lacrim care îiă ă ă ă ă tremura în col ul pleoapelor şi pe care voin a-i orgolioasţ ţ ă încercase zadarnic s o usuce c zu pe mîna aceea de mară ă -mur , str lucind ca un diamant.ă ă

— Ah, pe onoarea mea, am impresia c plînge i cuă ţ adev rat, prin e ? strig Charlotte izbucnind în rîs.ă ţ ă

— E o pic tur de ploaie care a r mas dup ce a treă ă ă ă cut furtuna, r spunse prin ul suspinînd. Ce e de mirare ?ă ţ

Domnişoara de Saint-Andre p ru o clip s oscilezeă ă ă între cochet rie şi mil . În cele din urm , f r s dea semnă ă ă ă ă ă c una din cele dou porniri contrare a ieşit victoă ă rioas ,ă poate influen at în egal m sur de amîndo,uţ ă ă ă ă ă

sentimentele, scoase din buzunar o batist fin de batist, peă ă care nu se vedea nici o monogram , nici un blazon, dar careă r spîndea un parfum puternic, acelaşi pe care obişă nuia s -lă foloseasc mereu, şi o arunc prin ului :ă ă ţ

— Lua i-o, monseniore ; dac v loveşte din întîm-ţ ă ă plare aceast boal a plînsului, s ave i cu ce v usca laă ă ă ţ ă -crimile.

Apoi, cu o privire plin de cochet rie :ă ă— P stra i-o, în amintirea unei fiin e nerecunosă ţ ţ c toare.ăŞi, uşoar ca o n luc , disp ru.ă ă ă ăPrin ul, nebun de dragoste, strînse în mîn batistu a.ţ ă ţ

Şi, de parc s-ar fi temut s nu-i smulg cineva pre iosulă ă ă ţ dar, se n pusti pe sc ri, uitînd cu totul c via a regelui eraă ă ă ţ în primejdie, uitînd c v rul s u, amiralul, urma s vin s -lă ă ă ă ă ă ia de la domnişoara de Saint-Andre, obsedat de un singur lucru : s acopere de s rut ri pre ioasa batist .Virtuteaă ă ă ţ ă domnişoarei de Saint-Andre

Prin ul Conde se opri abia cînd ajunse pe malul rîu- lui,ţ cînd avu, în sfîrşit, senza ia c nimeni nu-i mai poate r piţ ă ă pre iosul trofeu. Ajuns aci, îşi aminti de amiral şi deţ promisiunea ce-i f cuse s -l aştepte pe mal. Aştept aşaă ă ă dar cam un sfert de or , timp în care inu batista parfuă ţ mată lipit de buzele sale, apoi o strînse la piept, ca un şcolară aflat la prima lui dragoste.

Bietul prin era de-a dreptul ame it de pasiune, iarţ ţ parfumul pe care-l exbala batista îl f cea s -şi piardă ă ă min ile. Nu accepta ideea c totul e pierdut ; el, prin ul, eraţ ă ţ obişnuit s cîştige întotdeauna în jocul complicat ală amorului. Dac Charlotte, ascuns în spatele perdelelor, ară ă fi putut s -l priveasc , în lumina lunii, ar fi v zut o altă ă ă ă lacrim str lucind în ochii prin ului, de data asta o lacrimă ă ţ ă de fericire ; c ci în loc s -i potoleasc pornirile şi s -i usuceă ă ă ă lacrimile, batista avea asupra lui un efect contrar : lacrimile de triste e erau înlocuite cu lacrimi de fericire.ţ

Dup lungi minute de s rut ri frenetice, într-o stare deă ă ă beatitudine des vîrşit , unul dintre sim urile prin ului, careă ă ţ ţ în acele clipe nu era foarte acaparat de extazurile amorului,

fu izbit de un zgomot neaşteptat. Acest sim care maiţ st tea înc de straj era, a i ghicit, sim ul auzuă ă ă ţ ţ lui. Un foşnet se auzi dintre pliurile batistei, la fel cum se aud frunzele uscate la prima suflare a vîntului tomnatic ; sau ca pasul mic al unor insecte care intr la asfin it in scorbura unde-şiă ţ au culcuşul ; sau ca susurul melancolic al pic turilor unuiă izvor c zînd într-un bazin. Ca foşnetul unei rochii de m taseă ă la atingerea unei mîini.

De unde venea acest zgomot abia perceptibil ?Trezit din visare, prin ul de Conde deveni, brusc, cuţ rios

şi desf cu foarte atent batista, care d du la iveal micul eiă ă ă secret. Între îndoiturile batistei se afla un bilet mic, împ turit, care ajunsese probabil acolo din neaten ie. Nuă ţ numai c biletul r spîndea acelaşi parfum ca batista, dar seă ă putea b nui c , de fapt, acest parfum ame itor veă ă ţ nea tocmai din biletul cu pricina.

Domnul de Conde era pe punctul de a prinde bile elulţ între index şi degetul mare, cu acea grij pe care o pune ună copil care apuc un fluture aşezat pe o floare ; dar, aşa cumă fluturele scap de obicei de mîinile vîn torului, la felă ă bile elul, luat de o pal de vînt, îi sc p domnului de Conde.ţ ă ă ă Prin ul îl v zu pîlpîind în întuneric ca un fulg de nea şi alergţ ă ă dup el, cuprins de o frenezie ciudat . Din nefericire, miculă ă bilet c zuse printre pietrele de construcă ie care aşteptau,ţ îngr m dite, în apropierea palatului şi avea cam aceeaşiă ă culoare ca ele.

Prin ul începu s caute cu rîvn şi înverşunare. Înţ ă ă mintea lui se formase pe loc convingerea c domnişoara deă Saint-Andre îl v zuse aşteptînd noaptea sub ferestre, c îiă ă scrisese acest bilet aşteptînd prilejul s i-l dea şi c ,ă ă întîlnindu-l, i-l d duse ! Probabil c în bilet îi explica şiă ă comportarea ei ciudat : îi d ruise batista la fel ca şi cum ară ă fi pus la poşt biletul. Era, înti'-adev r, un ghinion neă ă -maipomenit s piard un bilet ca sta !ă ă ă

Ca s nu piard biletul, domnul de Conde se jur c vaă ă ă ă r mîne acolo pîn a doua zi de diminea . Între timp, elă ă ţă continua s scotoceasc , dar f r nici un rezultat.ă ă ă ă

Îi veni ideea s mearg pîn la corpul de gard dină ă ă ă palat, s împrumute de-acolo o f clie şi s se întoarc . Da,ă ă ă ă dar dac , în acest 'timp, venea o suflare de vînt şi duă cea cine ştie unde biletul ? întîmplarea îi surîse îns . V zuă ă venind spre locul unde se afla un rond de noapte ; sergentul inea în mîn un felinar. Îl strig pe sergent, acesta îlţ ă ă

recunoscu şi îi împrumut felinarul. Dup zece minute deă ă c utare, scoase un strig t de bucurie : g sise acel petic deă ă ă hîrtie de care atîrna fericirea lui !

În clipa cînd strîngea în pumn, încîntat, bile elul buţ -clucaş, sim i o mîn pe um r, şi auzi o voce binecunosţ ă ă cută întrebîndu-l, cu evident uimire :ă

— Ce dracu faci acolo, dragul meu prin ? Te pomeţ -neşti c eşti în c utarea unui om ? ă ă

Era amiralul Coligny.Îi înapoie sergentului felinarul, d rui solda ilor dou - trei monezi de aur pe care le g si prină ţ ă ă buzunar şi care reprezentau, atunci, toat averea mezinuluiă familiei Conde, apoi r spunse :ă

— O, c utam ceva mult mai important pentru un înă -dr gostit şi prea pu in important pentru filozof ; o scriă ţ soare de la o femeie.

— Şi ai g sit-o ?ă— Din fericire ! Dac nu m-aş fi înc p înat, probabil că ă ăţ ă

mîine o preacinstit doamn de la Curte ar fi fost comă ă -promis .ă

— Ei, drace ! Iat ce înseamn s fii un cavaler disă ă ă cret. Iar biletul ?...

— Nu e important decît pentru mine, drag amirale.ă spuse prin ul, vîrînd pre iosul document în buzunarul vestei.ţ ţ Povesteşte-mi, te rog, în timp ce te conduc înapoi în strada Bethisy, ce s-a petrecut între mareşalul Saint- Andre şi rege.

— Pe cuvîntul mşu, e un lucru cît se poate de ciudat ! E vorba de o scrisoare plin de mustr ri cu privire la exeă ă cu iaţ consilierului Anne Dubourg, anun at pentru data de 22.ţ ă

— Aşa deci ? Drag amirale, spuse prin ul rîzînd, astaă ţ mi se pare opera vreunui turbat care trage mî a de coad .ţ ă

— Mi s-a f cut team , drept s - i spun, pi’in e. Mai întîi,ă ă ă ţ ţ

c asta nu-l slujeşte cu nimic pe bietul consilier. Cum maiă putem s -i cerem regelui gra ierea lui Dubourg ? Vaă ţ r spunde, pe bun dreptate : „Nu ! Dac nu-l vom exeă ă ă cuta, se va spdne c m-am temut”.ă

— Ei bine, spuse Conde, mediteaz la aceast proă ă -blem , drag amirale, şi sînt convins c , gra ie în elepă ă ă ţ ţ ciunii dumitale, se va g si o solu ie ca s se rezolve şi proă ţ ă blema asta.

Şi, cum se aflau în dreptul bisericii Saint-Germain- l’Auxerrois şi prin ul, ca s ajung la palatul s u, la acea orţ ă ă ă ă tîrzie, de dup miezul nop ii, trebuia s treac Sena peă ţ ă ă podul Meuniers, se folosi de acest pretext foarte întemeiat ca s se despart de amiral. La rîndul lui, amiraă ă lul era prea absorbit de gîndurile lui ca s încerce s -l re in .ă ă ţ ă

Dup ce se îndep rt , ieşind din raza privirii senioruă ă ă lui de Châtillon, domnul de Cond6 îşi puse picioarele la spinare, avînd grij s pip ie grijuliu buzunarul de la vest în care seă ă ă ă afla pre iosul bilet. De data asta nu mal era nici un pericolţ s -l piard !ă ă

În mai pu in de zece minute ajunse acas , urc în fugţ ă ă ă cele optsprezece trepte care duceau la apartamentul s u deă la etaj, porunci valetului s aprind lumin rile, îl trimiseă ă ă apoi s se culce, spunîndu-i c nu mai are nevoie deă ă sei'viciile lui, apoi scoase din buzunar hîrtia misterioas şiă se apropie de lumin . În clipa cînd desp turi hîră ă tia preg tindu-se s citeasc acel încînt tor mesaj de amor,ă ă ă ă c ci un bilet aşa de parfumat nu putea con ine altă ţ ceva, i se puse o cea pe ochi şi inima începu s -i bat aşa de tare cţă ă ă ă trebui s se sprijine o clip de şemineu.ă ă

Dup ce îşi reveni, privirea i se limpezi şi prin ul putuă ţ s citeasc , din ce în ce mai uluit, cîteva rînduri, care erauă ă departe de ce se aştepta el s citeasc .ă ă

Dar parc dumneavoastr , dragi cititori, v-a i fi aşă ă ţ -teptat ca biletul pe care domnişoara de Saint-Andre îl uitase printre faldurile parfumatei batiste s cuprind aceste frazeă ă de neconceput ?

Dumneavoastr , care sînte i aşa de pricepu i în desă ţ ţ -

cifrarea sufletului omenesc, ce p rere ave i oare despreă ţ aceast fat care nu arat nici un strop de dragoste niciă ă ă frumosului paj, nici frumosului prin , care fixeaz o înţ ă tîlnire unui tîn r sub clar de lun numai ca s -i cear o undi ,ă ă ă ă ţă care arunc altuia o batist ca s -l ajute s -şi şteargă ă ă ă ă lacrimile pe care ea i le-a provocat, şi în acest timp se preg teşte s se m rite cu un al treilea ? Oare naturaă ă ă pl m deşte asemenea inimi de piatr , pe care nici cea maiă ă ă c lit lam de o el nu le-ar putea str punge ? Ce zice i ?ă ă ă ţ ă ţ

Urm ri i acum con inutul scrisorii şi nu ve i mai aveaă ţ ţ ţ nici un fel de îndoieli :

„Nu uita, iubirea mea nepre uit , s vii mîine, la unuţ ă ă dup miezul nop ii, în camera Metamorfozelor. Cameraă ţ unde ne-am întîlnit ieri noapte e prea aproape de apar-tamentul celor dou regine. Confidenta noastr se va înă ă griji ca uşa s nu fie încuiat !”ă ă

Nici o semn tur . Scrisul îi era necunoscut.ă ă— O, creatur pervers ! strig prin ul lovind masa cuă ă ă ţ

pumnul şi l sînd biletul s cad pe jos.ă ă ăDup aceast prim explozie de mînie, ieşit din ră ă ă ă ă-

runchii sufletului, prin ul r mase o clip încremenit. Aţ ă ă poi începu s se plimbe cu paşi mari prin camer , stri- gînd, dină ă timp în timp :

— A, deci amiralul avea perfect dreptate !ăDup care privirea i se opri asupra scrisorii, care că ă-

zuse din întîmplare pe un fotoliu.— Am fost, deci, o juc rie în mîinile unei cochete f ră ă ă

suflet, m-a jucat pe degete o copil de cincisprezece ani !ă Eu, prin ul de Conde, considerat la Curte drept b rţ ă batul care cunoaşte cel mai adînc inima femeii, m-am lăsat înşelat de vicleşugurile unei puştoaice ! Pe sîngele lui Christ ! mi-e ruşine de mine însumi ! Am fost batjocorit ca un şcolar naiv, şi mi-am petrecut trei luni din via , trei luni dinţă via a unui om inteligent, trei luni care s-au dus pe apaţ sîmbetei, am iubit cu patim trei luni încheă iate o femeie uşuratic ! Eu ! Eu !ă

Furia sa creştea pe m sur ce impreca iile lui izbucă ă ţ -

neau în torente necontrolate. .— Da, dar acum, cînd o cunosc cş poate, acum s veă -

dem ! între noi doi acum ! Vom juca fin, domnişoar ! îmiă cunoşti jocul, frumoas domnişoar ; acum îl cunosc şi euă ă pe-al t u.'Ah, î i garantez c voi afla numele acestui b ră ţ ă ă bat care n-a putut gusta în linişte pl cerile al turi de tine.ă ă

Prin ul mototoli scrisorica, o vîrî în golul dintre c uţ ă şul palmei şi m nuş , îşi încinse iar sabia, îşi puse p l ria peă ă ă ă cap şi se preg ti s ias , cînd un gînd îl intui locului.ă ă ă ţ

Se sprijini de perete, prinzîndu-şi fruntea în palm şiă reflect adînc. Apoi, îşi smulse p l ria de pe cap şi o f cu să ă ă ă ă zboare prin camer , se întoarse şi se aşez la mas şi seă ă ă apuc s citeasc înc o dat biletul de amor care-lă ă ă ă ă zguduise mai tare ca un cutremur.

— Vi diavoleasc ! exclam el, dup ce-l reciti cuţă ă ă ă aten ie. Femel ipocrit şi mincinoas ! cu o mîn m resţ ă ă ă ă ă -pingeai şi cu cealalt m tr geai spre tine. Ai folosit îmă ă ă -potriva mea, profitînd de buna mea credin , toate armeţă le unei duplicit i infernale, iar eu nu vedeam nimic, nuăţ în elegeam nimic. Am fost atît de prost s cred în loialiţ ă tate — şi s - i fiu loial — şi s m înclin în fa a falsei tale virtu i !ă ţ ă ă ţ ţ Ah, da, am plîns am plîns de necaz, apoi am plîns de fericire ! Curge i, acum, lacrimi de ruşine şi de furie ! Curge i şiţ ţ şterge i astfel petele cu care m-a mînjit acest amor mîrşav !ţ

Şi. Într-adev r, acest r zboinic încercat, acest amantă ă celebru izbucni în suspine exact ca un copil.

Dup ce se mai ostoi, citi înc o dat scrisoarea, deă ă ă data asta cu un ochi rece şi scrut tor. Lacrimile îl elibeă -raser de mînie şi venin ; sim ea acum un enorm dispreă ţ ţ pentru aceea care se jucase, perfid, cu sentimentele lui.

— Cu toate astea, spuse el dup o clip , mi-am jurat caă ă voi afla numele acestui b rbat. Şi o s -l aflu. Nu va puteaă ă zice nimeni c un b rbat, al turi de care ea mi-a batjocorită ă ă pasiunea, a rîs de mine şi a r mas în via !ă ţă

Dar cine s fie acest b rbat ?ă ăŞi reciti cu aten ie scrisoarea.ţ— Cunosc perfect scrisul celor mai mul i gentilomi deţ

la Curte, de la cel al regelui pîn la al domnului de Mou-ă chy, dar sta e un scris necunoscut mie. Plivit cu atenă ie, aiţ zice c e un scris de femeie ; e un scris pref cut ! Deci : „Laă ă ora unu dup miezul nop ii, în camera Meta- morfozelor”. Să ţ ă aştept m pîn mîine. S pt mîna asta Dană ă ă ă delot comandă g rzile la Louvre. Pot conta pe ajutorul lui şi, la nevoie, peă ajutorul amiralului.

Luînd aceast hot rîre, prin ul mai f cu de trei-patruă ă ţ ă ori înconjurul camerei, dup care se arunc în pat, aşa îmă ă -br cat cum era.ă

Dar toate emo iile prin care trecuse în ultimele oreţ treziser în el un fel de febr care nu-l l s nici m car oă ă ă ă ă clip s închid ochii. Nu tr ise o noapte aşa de groază ă ă ă nică nici în ajunul unor b t lii. Din fericire, nu mai era mult pînă ă ă în zori. Cînd se aruncase în pat, în oraş se auzeau str jileă anun înd ceasurile trei.ţ

Cînd se lumin un pic afar , prin ul se scul din pat şiă ă ţ ă plec de-acas în grab . Se îndrept spre palatul amiă ă ă ă ralului.

Ca un adev rat r zboinic, amiralul Coligny se trezeaă ă din zori, aşa c prin ul îl g si în picioare. V zîndu-l peă ţ ă ă domnul de Conde, amiralul se sperie de paloarea chipului s u şi de starea lui de agita ie.ă ţ

— O, Doamne, strig el, ce i s-a întîmplat, prin e ?ă ţ ţ— Ce s fie, îi spuse prin ul, parc m-a i g sit ieriă ţ ă ţ ă

c utînd o scrisoare, printre blocurile de piatr de lîngă ă ă Louvre, nu-i aşa ?

— Da, şi erai ferifcit c ai g sit-o.ă ă— Fericit ! Cred c , de fapt, chiar sta e cuvîntul peă ă

care l-am folosit.— Nu era o scrisoare de la o femeie ?— Ba da.— Şi cine e aceast femeie ?ă— Aşa precum ai zis, vere, e un monstru de ipocrizie.— Ah, ah ! Deci Charlotte de Saint-Andre, de ea se

pare c vorbim.ă— Uite, citeşte ! Asta e scrisoarea pe care o r t cisemă ă

şi pe care vîntul o smulsese din faldurile unei batiste ce mi-

o d ruise ea îns şi.ă ăAmiralul o citi.În clipa cînd s vîrşea de citit, Dandelot intr în caă ă mer ,ă

venind de la Louvre, unde petrecuse noaptea. Avea exact vîrsta prin ului Conde şi nutrea pentru el o afec iţ ţ une puternic .ă

— Ah, bunul meu Dandelot, strig Conde, venisem laă domnul amiral cu speran a c te voi întîlni.ţ ă

— Ei bine, sînt la dispozi ia dumitale, prin e.ţ ţ— Vreau s - i cer un serviciu.ă ţ— Porunceşte.— Uite despre ce e vorba : pentru un scop pe care aş

prefera s nu i-l dezv luiesc, aş avea nevoie s intru as- t -ă ţ ă ă ăsear , spre miezul nop ii, în camera Metamorfozelor. Ară ţ exista vreun motiv s nu-mi permite i s intru acolo ?ă ţ ă

— Da, monseniore, cu p rere de r u.ă ă— Şi din ce motiv, prietene ?— Fiindc Maiestatea Sa a primit în noaptea asta oă

scrisoare de amenin are, în care un necunoscut declar c eţ ă ă capabil s p trund în apartamentele regale, iar reă ă ă gele a dat ordine foarte severe, interzicînd, de la orele zece seara, intrarea în Louvre a oric rui gentilom care nu e de serviciuă la palat.

— Dar, dragul meu Dandelot, spuse prin ul, nu cred cţ ă aceast dispozi ie m poate atinge şi pe mine. Am avută ţ ă întotdeauna intrare liber în Louvre la orice or ; doar dacă ă ă m sura asta nu s-a luat anume împotriva mea ...ă

— E de la sine în eles c m sura nu v priveşte peţ ă ă ă dumneavoastr personal. Dar, cum ea e valabil pentruă ă toat lumea, v include şi pe dumneavoastr .ă ă ă

— Ei bine, Dandelot, trebuie s faci o excep ie cuă ţ mine, pentru motive pe care domnul amiral le cunoaşte, şi care sînt cu totul str ine de întîmplarea despre care vorbeaiă ; e vorba de o problem absolut personal pentru care amă ă nevoie s p trund la miezul nop ii în cameraă ă ţ Metamorfozelor ; pe deasupra, trebuie ca aceast vizit să ă ă r mîn un secret fa de toat lumea, chiar pentru Maă ă ţă ă -

iestatea Sa.Dandelot se codea, fiindu-i greu s -i refuze ceva prină -

ului. Se întoarse c tre amiral, întrebîndu-l din ochi ceţ ă trebuie s fac .ă ă

Amiralul încuviin , cu un semn din cap care putea fiţă tradus astfel : „R spund pentru elK.ă

— Atunci, monseniore, spuse Dandelot, v rog s -miă ă m rturisi i c aceast expedi ie are şi scopuri galante ;ă ţ ă ă ţ m car, dac voi fi pedepsit, s fiu pentru un motiv demn deă ă ă un gentilom.

— O, din acest punct de vedere, n-am nimic de ascuns în fa a dumitale, Dandelot : pe cuvînt de onoare c amorul eţ ă unicul motiv care m face s - i cer acest ser* viciu.ă ă ţ

— Ei bine, monseniore, «puse Dandelot, ne-am în eles,ţ la miezul nop ii veni i la Louvre şi eu v voi introduce înţ ţ ă camera Metamorfozelor.

— Î i mul umesc, Dandelot ! spuse prin ul, întinzîn- du-iţ ţ ţ mîna. Dac vreodat ve i avea nevoie de un ajutor pentru oă ă ţ treab de acelaşi gen sau de alt fel, conta i pe mine.ă ţ

Şi, dup ce strînse, pe rînd, mîinile celor doi fra i, Louisă ţ de Conde coborî în grab sc rile palatului Coligny,Cameraă ă Metamorfozelor

Pentru s rmanul prin de Conde, ziua se scurse cuă ţ greu, chinuitor. El încerc s aplice în practic o str veă ă ă ă che re et a filozofilor din toate epocile : s anihilezeţ ă ă preocup rile spiritului prin obosirea trupului. Ceru s i seă ă aduc arm sarul cel mai n b d ios, îl înc lec , îl l s să ă ă ă ă ă ă ă ă ă galopeze liber şi, dup un sfert de ceas, cal şi c l re seă ă ă ţ aflau la Saint-Cloud deşi, cînd ieşise din cas , prin ului niciă ţ prin gînd nu-i trecea s porneasc în direc ia aceea.ă ă ţ

Apoi, îşi îmboldi calul într-o direc ie opus . Dup o orţ ă ă ă de goan turbat , prin ul constat c se afla din nou în fa aă ă ţ ă ă ţ castelului Saint-Cloud. Parc era în „O mie şi una de nop i” :ă ţ castelul Saint-Cloud sem na cu muntele vr jit care atr geaă ă ă ca un magnet toate cor biile.ă

Dup cît s-ar fi. p rut, re eta medicilor şi filozofilor,ă ă ţ care se dovedise infailibil cu al ii, d duse greş cu prină ţ ă ul deţ

Conde. Seara, deşi se sim ea sleit de puteri, era tot aşa deţ obsedat de problemele lui ca şi diminea a.ţ

Valetul îi înmîn trei scrisori ; recunoscu scrisul a treiă doamne de seam de la Curte ; nici nu le deschise. Acelaşiă valet îl anun c un tîn r se prezentase de şase ori înţă ă ă cursul zilei, pretinzînd c are s -i spun prin ului lucruriă ă ă ţ foarte importante şi c refuzase, cu toate insisă ten ele, s -şiţ ă spun numele. Prin ul nu b g în seam aceast ştire niciă ţ ă ă ă ă cît i s-ar fi spus : „Monseniore, afar e soare” sau :ă „Monseniore, afar plou ”.ă ă

Urc în dormitorul s u şi deschise cu un gest maşinal oă ă carte. Dar ce carte din lume ar fi putut s -i amor ească ţ ă durerea provocat de muşc turile veninoase ale acesteiă ă vipere de femeie ?

Se arunc pe pat. Dar, deşi era complet epuizat, somă -nul nu i se lipi de gene.

În sfîrşit, sosi ora mult aşteptat . Un orologiu b tu deă ă dou sprezece ori. O straj trecu, anun înd, cu voce r suă ă ţ ă -n toare :ă

— E miezul nop ii !ţPrin ul îşi arunc pe umeri mantia, îşi încinse spada, îşiţ ă

prinse la brîu pumnalul şi ieşi din cas .ăLa zece minute dup miezul nop ii era la poarta Lou-ă ţ

vrului.Santinela avea porunc s -l lase s treac . Prină ă ă ă ulţ

intr .ăUn b rbat se plimba agale pe coridorul unde se aflaă

uşa de la camera Metamorfozelor. Conde ezit o clip .ă ă B rbatul era cu spatele la el. Dar, cînd se întoarse, înă -dr gostitul nostru îl recunoscu pe Dandelot, care îl. aştepta.ă

Aşa cum v-am promis, sînt gata s v ajut, împoă ă triva oric rui rival care v-ar împiedica s trece i.ă ă ţ

Conde strînse, cu o mîn febril , mîna prietenului s u.ă ă ă— Î i mul umesc ! spuse el. Dar, dup cîte ştiu, nu amţ ţ ă

de înfruntat nici un pericol. Nu eu sînt cel iubit.— P i atunci, îi spuse Dandelot, ce naiba a i venit aici ?ă ţ— Ca s -mi cunosc rivaluL... Dar, ssst ! iat pe cineva.ă ă

— Unde ? Nu v d pe nimeni.ă— Eu aud nişte paşi.— Drace ! spuse Dandelot, ce auz fin au geloşii !Conde îl trase într-o arip lateral a coridorului şi, deă ă

acolo, v zur venind şi trecînd o umbr ; ajungînd la uşaă ă ă camerei Metamorfozelor, se opri o clip , ascult , privi deă ă jur-Împrejur şi, cum nu v zu şi nu auzi pe nimeni, împinseă uşa şi intr .ă

— Dar nu e domnişoara de Saint-Andre ! murmură prin ul, e mai înalt cu un cap decît ea.ţ ă

— Deci pe domnişoara de Saint-Andre o aştepta i ?ţ întreb Dandelot.ă

— N-aş‘zice c o aştept. O pîndesc, mai degrab .ă ă— Dar cum, domnişoara de Saint-Andre ?...— Ssst !— Totuşi...— Uite, dragul meu Dandelot, ca s ai conştiin a îmă ţ -

p cat , ine acest bilet. P streaz -l ca pe ochii din cap,ă ă ţ ă ă Citeşte-l pe îndelete şi^ dac , din întîmpiare, eu nu voiă descoperi în noaptea asta ceea ce caut, încearc , te rog, să ă afli, cercetînd toate scrisurile pe care le cunoşti, cine e autorul acestui bilet.

— Pot s -i fac cunoscut fratelui meu, amiralul, acestă bilet ?

— L-a şi citit. Crezi c am secrete fa de el ? Ah, aş daă ţă orieît s ştiu cine l-a scris,ă

— Mîine îl ve i avea înapoi,ţ— Voi veni la dumneata dup el. Las -I domnuluiă ă

Coligny. Poate o s am veşti noi pentru el... Ei, uite, aceeaşiă persoan iese din camer .ă ă

Umbra ieşi din camera Metamorfozelor şi o lu chiar înă direc ia în care se aflau ascunşi. Din fericire, coridoţ rul era slab luminat, iar locul- în care st teau cei doi b ră ă ba i eraţ cufundat complet în întuneric,

Cu tot întunericul, umbra înainta cu paşi siguri şi iu i ;ţ se vedea c drumul îi e foarte familiar.ă

În clipa cînd umbra trecu prin fa a lor, domnul deţ

Conde îi strînse lui Dandelot mîna cu putere,— Lanoue ! murmur el.ăLanoue era una dintre femeile Catherinei de Medieis.

Dintre toate, se spunea, regima mam o iubea cel mai multă pe Lanoue şi avea o încredere des virşit în ea.ă ă

Ce c utase Lanoue în camera Metamorfozelor ? S fiă ă fost legat prezen a ei de misteriosul bilet g sit de prină ţ ă ulţ Conde ? De altfel, ea nu închisese uşa în urma ei, o l saseă întredeschis ; asta însemna c avea s se întoarc . Nuă ă ă ă trebuia pierdut nici un moment. Cînd va reveni, probabil că Lanoue va închide uşa în urma ei. Aceste gînd uri trecur caă fulgerul prin capul prin ului. Strînse înc o dat mîna luiţ ă ă Dandelot şi se n pusti spre camera Meă tamorfozelor. Dandelot schi gestul de a-l opri, dar era prea tîrziu.ţă

Uşa se deschise uşor. Prin ul intr în camer . Era unaţ ă ă din cele mai frumoase înc peri din Louvre pe vremeaă aceea. Denumirea ei de inspira ie mitologic se explica prinţ ă subiectele tapiseriilor care o acopereau. Legenda lui Perseu şi Andromeda, a Meduzei, a lui Daphne, scenele din via aţ zeilor Pan şi Apolo erau reprezentate cu o art în care aculă de cusut concura cu penelul. Dar aten ia adţ miratorilor era cel mai mult atras de povestea lui Jupi- ter şi Danae.ă Danae era desenat cu asemenea delicat m iestrie aă ă ă nuan elor c pe chipul s u citeai încîntarea pe care o simteţ ă ă în timp ce ploaia de aur cade asupra ei.

Precum o regin a tapiseriilor, ea era luminat de oă ă lamp din argint, sculptat şi nu turnat , datorat , seă ă ă ă spunea, marelui Benvenuto Cellini. Şi, într-adev r, ce altă artist florentin ar fi fost capabil s d ltuiasc dintr-un caă ă ă lup de argint o vaz de flori din inima c reia se în l a, ca oă ă ă ţ floare luminoas , flac ra ?ă ă

Aceast tapiserie, avînd ca subiect „Danae şi ploaia deă aur” alc tuia peretele unei firide-alcov în care trona un pată princiar ; lampa era destinat deci s lumineze, odat cuă ă ă nemuritoarea Danae încremenit în atitudinea ei deă beatitudine hieratic , şi pe toate Danaele vii şi muriă toare care veneau s aştepte în acest pat somptuos ca ploaia deă

aur a unor Jupiteri în carne şi oase, din acest Olimp terestru care era palatul Louvre, s se reverse asupra lor.ă

Prin ul privi de jur-Împrejur, ridic toate draperiile peţ ă rînd ca s se asigure c nu mai e altcineva în camer şi,ă ă ă dup ce încheie aceast am nun it perchezi iune, treă ă ă ţ ă ţ cu peste balustru şi se lungi pe covor, strecurîndu-se iute sub pat.

Pentru acei dintre cititorii noştri care nu sînt familia-riza i cu mobilierul din secolul al XVI-lea, s explic m ceţ ă ă este acela un balustru. Balustrul era un fel de arc alcţ ătuit din mici colonete legate intre ele care împrejmuia un pat pentru a delimita alcovul ; acest detaliu de interior mai poate fi v zut ast zi doar în strana unei biserici sau înă ă capele, precum şi în dormitorul lui Ludovic al XlV-lea de la palatul Versailles. ,

Ei, şi precum spuneam, prin ul Conde se strecur cuţ ă toat iu eala sub pat ! Da, f r îndoial , era o postur riă ţ ă ă ă ă -dicol , o postur nedemn de un prin , mai ales cînd el seă ă ă ţ numeşte prin ul de Conde. Dar, ce vre i ! nu e vina meaţ ţ dac prin ul de Conde, tîn r, frumos, îndr gostit, era şiă ţ ă ă gelos, şi asta îl f cea ridicol ! Şi cum aceast scen esteă ă ă consemnat aidoma în biografia prin ului, mi se va peră ţ mite, cred, s m fac aici, pur şi simplu, ecoul adev rului istoric.ă ă ă

Observa ia dumitale, drag cititorule, este aşa de ade-ţ ă v rat şi de bine sim it c , abia ajuns sub pat. prin ulă ă ţ ă ă ţ însuşi c zu prad aceloraşi gînduri incomode şi, judecîn- du-ă ăse cu mult severitate, se întreb ce figur o s fac dac ,ă ă ă ă ă ă din întîmplare, va fi descoperit, fie şi de c tre un valet ; cîteă glume şi zeflemeli vor avea ocazia s -i plaseă ze duşmanii şi rivalii lui ! ce desconsiderare îl aştepta din partea prietenilor ! Şi, mai ales, ce va spune amiralul Coligny, care încercase s -l vindece de furia lui amoroas ?ă ă

Prin ul îşi f cu deci toate mustr rile — şi îl rug m peţ ă ă ă cititorul nostru s fie convins de asta ~ pe care un om deă condi ia lui social şi d ruit cu caracterul lui nobil seţ ă ă cuvenea s şi le fac în asemenea împrejur ri. Rezultatulă ă ă unor asemenea procese de conştiin fu c se ascunse şiţă ă

mai bine sub pat, înaintînd cu vreo dou zeci de centiă metri şi f cîndu-şi un culcuş cît se putea de comod în condi iile date.ă ţ

De altfel, avea el la ce s se gîndeasc .ă ăŞi anume, îşi punea problema cum se va comporta din

momentul cînd cei doi aman i se vor urca în pat.ţCea mai fireasc solu ie i se p ru c ar fi s ias bruscă ţ ă ă ă ă

de sub pat şi, f r nici o explica ie inutil , s încrucişezeă ă ţ ă ă sabia cu rivalul s u.ă

Dar, meditînd mai adînc, aceast comportare, simplă ă în aparen , nu era lipsit de riscuri, şi nu pentru perţă ă soana sa fizic ci pentru onoarea lui. Acest b rbat, oriă ă cine ar fi fost, era, e adev rat, complicele cochet riei domă ă nişoarei de Saint-Andre, dar un complice absolut inocent.

Aşa c prin ul reveni la prima lui hot rîre şi pl nui să ţ ă ă ă asculte şi s priveasc , cu sînge rece. ceea ce se vaă ă petrece.

Tocmai se resemnase s adopte aceast cale a pasiviă ă -t ii pînditoare, cînd timbrul sonor al ceasului s u îi aduăţ ă se la cunoştin un pericol pe care nu-l prev zuse. Înc dinţă ă ă aceast epoc , ceasurile şi pendulele nu mai erau doară ă obiecte ornamentale şi de lux, ci nişte aparate capricioase, care func ionau mai pu in dup cum le programau meşţ ţ ă terii care le inventaserâ, cît dup bunul lor plac. Aşa se explică ă faptul c ceasul domnului de Conde, care se afla înă întîrziere cu o jum tate de or , începu s sune mieă ă ă zul nop ii.ţ

Nu trebuie s v mai amintesc c domnul de Conde seă ă ă afla de ore întregi în ghearele unei ner bd ri pline deă ă nervozitate. Temîndu-se c ceasul lui înzestrat cu atîtaă fantezie ar fi în stare s sune în clipele de mare încordareă care îl aşteptau, şi spre a evita pericolul de a fi astfel de-mascat, prin ul prinse indiscretul obiect în c uşul mîiniiţ ă stingi, sprijini pe el mînerul pumnalului pe care îl inea înţ mîna dreapt şi ap s cu energie mînerul pe cadranulă ă ă ceasului ; sub aceast presiune carcasa se f cu zob şi neă ă -vinovatul ceas îşi d du duhul.ă

Abia se încheiase aceast crud execu ie c uşa caă ă ţ ă -merei se deschise din nou, cu un zgomot uşor. Domnul de Conde o v zu intrînd pe Charlotte de Saint-Andre, cu ochii laă pînd şi urechile ciulite, urmînd-o în vîrful picioarelor peă acea odioas creatur care se numea Lanoue.Venus înă ă intimitate

Dup ce intrar , Charlotte de Saint-Andre o lu înaă ă ă inte iar Lanoue r mase în urma ei, ca s închid uşa.ă ă ă

Fata se 6pri în fa a unei toalete pe care se odihneauţ dou sfeşnice, care aşteptau s fie aprinse.ă ă

— Eşti sigur c n-am fost v zute, draga mea Laă ă ă noue ? spuse ea cu acea voce fermecat care, dup ce îlă ă îmboln vise de amor, sem nase în inima prin ului o fuă ă ţ rie turbat .ă

— O, nu ave i de ce v teme, domnişoar , spuse co-ţ ă ă doaşa. Din cauza scrisorii de amenin are adresate regelui,ţ s-au dat ordine s se încuie por ile palatului.ă ţ

— Pentru toat lumea ? întreb fata.ă ă— Pentru toat lumea.ă— F r excep ie ?ă ă ţ ,— F r excep ie.ă ă ţ— Chiar şi pentru prin ul de Conde ?ţLanoue surise :— Mai ales pentru prin ul de Conde, domnişoar ,ţ ă— Eşti sigur -sigur , Lanoue ?ă ă— Cît se poate de sigur , domnişoar ,ă ă— Ah, dar dac ...ăCharlotte se opri.— Dar ce r u v poate factf monseniorul ?ă ă— O mul ime, Lanoue. Şi mai ales unul, foarte mare.ţ— Care ?— S m urm reasc pîn aici.ă ă ă ă ă— Pîn aici, în camera Metamorfozelor ?ă— Da.— Dar cum ar putea afla c domnişoara se afl aici ?ă ă— Ştie asta, Lanoue.Prin ul sorbea fiecare silab din discu ia celor douţ ă ţ ă

femei.— Cine putea s -i spun ?ă ă— Eu îns mi.ă— Dumneavoastr ?ă— Da, proasta de mine !— O, Doamne !— Inchipuieşte- i c ieri, în clipa cînd pleca de la noi,ţ ă

am f cut impruden a, dup ce am schimbat cîteva glume înă ţ ă doi peri, s -i arunc batista mea. Şi în batist se afla chiară ă biletul pe care mi-l aduseseşi tu cu o or înainte.ă

— Dar biletul nu era semnat ?— Nu, din fericire.— Uf, chiar c din fericire, Jesus-Maria !ăCodoaşa îşi f cu dou cruci mari.ă ă— Şi nu i-a i cerut batista înapoi ?ţ— Am încercat. Ieri, Mezieres a trecut de şase ori pe la

el din partea mea. Prin ul ieşise de diminea şi, pîn laţ ţă ă nou seara, nu se întorsese acas .ă ă

„Aha ! îşi spuse prin ul, deci pajul, pescar este acelaţ care a trecut pe la mine ca s -mi vorbeasc din partea ei şiă ă a insistat atîta”.

— Ave i încredere în tîn rul sta, domnişoar ?ţ ă ă ă— E nebun dup mine.ă— Pajii sînt nişte persoane indiscrete. Exist şi ună

proverb care zice aşa ...— Mezieres nu e pajul meu, e sclavul meu, zise fata cu

arogan a unei adev rate regine. Ah, Lanoue, blesteţ ă matul de prin de Conde, nu-i va merge niciodat atît de r u pe cît îiţ ă ă doresc eu !

— Mul umesc, frumoasa frumoaselor ! murmur prinţ ă -ul. O s -mi amintesc mereu de nobilele sentimente ce-miţ ă

por i.ţ— Ei bine, domnişoar , spuse Lanoue, pentru noapteaă

asta pute i fi liniştit . Îl cunosc pe c pitanul g rzii scoţ ă ă ă ieneţ şi am s -i recomand în mod special pe monseniorul deă Conde.

— Din partea cui ?Din partea mea ! Fi i liniştit , va fi de-ajuns.ţ ă

— Ah, Lanoue !— Ce vre i, domnişoar ! Tot ocupîndu-m de proţ ă ă -

blemele altora, mi le aranjez şi pe ale mele în acelaşi timp.— Mul umesc, Lanoue. Gîndul c aş putea fi. urmţ ă ărită

mi-ar fi tulburat pl cerea pe care mi-am promis-o pentruă noaptea asta. *Lanoue se preg ti s plece.ă ă

— Hei, Lanoue ! şopti Charlotte, înainte de a pleca te rog s aprinzi candelabrele, nu vreau s r mîn în întuă ă ă nericul sta; fiin ele astea pe jum tate goale m înfriă ţ ă ă coşeaz , amă

senza ia c sînt gata s coboare de pe pere i şi s vin spreţ ă ă ţ ă ă mine.

— Ah, dac ar veni, spuse Lanoue în timp ce aprină dea o hîrtie de la focul din c min, nu trebuie s v speă ă ă rie, ar face-o ca s v adore ca pe zei a Venus.ă ă ţ

Lanoue aprinse cele cinci lumin ri din bra ele cande-ă ţ labrului. Aşa, aureolat de luminile roşietice ca de nişteă fl c ri, Charlotte era încînt toare. Prin ul o vedea reflecă ă ă ţ tată în oglinda toaletei, înveşmântat într-o m tase transă ă parentă care l sa s i se ghiceasc formele. inea în mîn o ramură ă ă Ţ ă ă de mirt în floare ; şi-o prinse în p r ca pe o coroan .ă ă Preoteas a lui Venus,’se împodobea cu floaă rea sacr aă zei ei.ţ

Apoi se privi cu cochet rie în oglind , aranjîndu-şi cuă ă vîrful degetelor rOze sprîncenele negre şi arcuite, dulci şi catifelate, şi aşezîndu-şi cu c uşul palmelor jerba aurie aă pletelor.

Împodobit astfel, stînd într-o pozi ie care îi scotea înă ţ eviden mijlocul fin şi suplu, cu trupul uşor cambrat în fa aţă ţ oglinzii, proasp t ca o floare de prim var , îmbuă ă ă ă jorat caă un nor sub razele aurorei, senin ca îns şi viră ă ginitatea, zglobie ca un ghiocel care, gr bit s -şi tr iasc via a,ă ă ă ă ţ str punge ultimul strat de z pad , Charlotte seă ă ă m na,ă precum spusese Lanoue, cu îns şi Venus din Cy- thera, dară Venus în^cel de-al cincisprezecelea an al vie ii, înţ diminea a cînd, stînd în picioare pe malul apei, înainte de a-ţşi face intrarea în celesta Curte, se privise pentru ultima oar în oglinda m rii.ă ă

Dup ce se ocup cu migal de fiecare am nunt ca- re-ă ă ă ăi putea accentua frumuse ea pe care i-o d ruise naţ ă tura, fata se studie atent în oglind ; ochii ei coborîr spre liniaă ă unduitoare a gîtului şi a umerilor, spre sînii ascunşi în valuri vaporoase de dantel .ă

Era nemaipomenit de frumoas aşa, cu privirile umeă -de, cu obrajii îmbujora i, cu gura întredeschis , cu din iiţ ă ţ scînteind ca perlele ; era de-a dreptul imaginea f r cuă ă sur a volupt ii ; uitînd de cochet ria, de ura, de ameninăţ ă rile ei,ţă prin ul fu cît pe-aci s ias din ascunz toarea lui şi s seţ ă ă ă ă arunce la picioarele ei strigînd :

—- în numele Cerului, iubeşte-m un ceas şi apoi ia-miă via a în schimbul acestui ceas de-amor !...ţ

Din fericire sau din nefericire pentru el, c ci n-amă cînt rit avantajele sau nepl cerile care i s-ar fi tras în urmaă ă unui asemenea gest, fata se întoarse în direc ia uşii şi spuseţ încet aceste vorbe fatale :

— O, de ce nu vii, prea-iubitul inimii mele ?Aceast exclama ie, precum şi gestul ei de ner bdare,ă ţ ă

avur darul s trezeasc iar furia f r margini a prin uă ă ă ă ă ţ lui, iar domnişoara de Saint-Andre i se p ru din nou creaă tura cea mai oribil din cîte a creat Dumnezeu.ă

Ea se duse la fereastra cea mai apropiat , d du la oă ă parte perdelele groase, încerc s deschid ferestrele duă ă ă ble dar, cum mîinile ei delicate nu aveau destul for pentruă ţă asta, se mul umi s -şi sprijine fruntea de geam. Senza ia deţ ă ţ r coare pe care i-o transmise geamul o f cu s deschidă ă ă ă ochii mai tare ; dup ce se obişnui cu întuneă ricul şi începu s disting obiectele, privirea ei se opri asupra unui omă ă care, înv luit într-o mantie, st tea în piă ă cioare, imobil, la o arunc tur de piatr de Louvre. Va- zîndu-l, domnişoara deă ă ă Saint-Andre avu un surîs r ută ăcios, plin de mul umire. Dacţ ă ar fi fost mai aproape de ea, prin ul ar fi putut s-o audţ ă murmurînd, triumf toare:ă

— El este !Iar apoi, tot ca pentru sine, cu un accent de ironie ne-

cru toare :ţă

— Plimb -te, drag prin e. Î i doresc plimbare plă ă ţ ţ ăcut .ăDesigur, Charlotte îl confunda pe omul de afar ,cuă

prin ul de Conde. Şi eroarea ei era perfect explicabil ,ţ ă Domnişoara de Saint-Andre ştia perfect c , de cîteva luni,ă prin ul venea, incognito, seara, sub ferestrele ei. Dai’ nU-iţ suflase o vorb despre asta.ă

Or, v zîndu~l pe prin c se plimb pe malul Seneî,ă ţ ă ă acum, cînd se temea s nu-l întîlneasc în castel, Chară ă lotte tr i un moment de uşurare. Nici c s-ar fi putut ca luna,ă ă astrul pal şi melancolic credincios îndr gosti ilor, s -i ofereă ţ ă o privelişte mai pl cut !ă ă

Acum, din moment ce perspicacele nostru cititor ştie perfect c prin ul, nefiind înzestrat cu darul ubicuit ii, nuă ţ ăţ putea fi în acelaşi timp în untru şi afar , adic sub pat şi peă ă ă malul Senei, s ne gr bim a-i dezv lui cine era b rbatulă ă ă ă înv luit în mantie pe care domnişoara de Saint-ă

Andrc5 îl confunda cu prin ul şi care era convins cţ ă ă dîrdîie, zgîl îit de r coarea nop ii şi a rîului învecinat.ţ ă ţ

Acest b rbat nu era altul decît hughenotul nostru dină ajun, sco ianul Robert Stuart, care, în locul unui r spuns laţ ă scrisoarea sa, aflase c domnii consilieri ai parlamenă tului se f cuser luntre şi punte pentru ca execu ia lui Duboui'g să ă ţ ă aib loc mîine sau poimîine. Robert Stuart, care se hot rîseă ă s rişte înc o încercare.ă ă

Brusc, b rbatul de pe mal scoase ceva de sub mantie,ă f cu un gest pe care Charlotte îl lu drept un gest deă ă amenin are şi se îndep rt iute. Dup o clip , se auzi unţ ă ă ă ă zgomot ca şi cel din noaptea trecut : un geam care seă f cuse nd ri.ă ţă ă

— Ah, strig Charlotte, nu era el !ăŞi bujorii din obrajii ei disp rur pe loc. De data asta,ă ă

sim i un fior de spaim . Şi, l sînd perdeaua s cad , acoţ ă ă ă ă -perind ferestrele, reveni, cu un pas şov itor, se aşez peă ă canapea şi se întinse, într-o aşteptare tînjitoare.

Deci, ca şi în noaptea trecut , un necunoscut f cuseă ă nd ri una din ferestrele apartamentului locuit de maţă ă -

reşalul Saint-Andre.

Dac mareşalul, trezit din somn de zgomot, se va duceă s bat la uşa fiicei sale „şi nu va primi r spuns, ce se vaă ă ă întîmpl ? Charlotte tremura de fric , aproape leşinat .ă ă ă

Uşa se deschise şi Lanoue intr în grab . Era la fel deă ă speriat ca şi st pîna ei.ă ă

— O, Lanoue, spuse ea, ştii ce s-a întîmplat ?— Nu, domnişoar , r spunse codoaşa ; dar probabil că ă ă

un lucru îngrozitor, fiindc sînte i palid ca o moart .ă ţ ă ă— Ceva îngrozitor, într-adev r, şi va trebui s m duciă ă ă

imediat la tata.—- Dar de ce, domnişoar ?ă— Tu nu ştii ce s-a întîmplat la noi noaptea trecut ?ă— Domnişoara vrea s spun de piatra aia de care eraă ă

prins o scrisoare, în care era amenin at regele ?ă ţ— Da ... Ei'bine, adineauri s-a petrecut din nou acelaşi

lucru, Lanoue. Un b rbat, probabil acelaşi, pe care îl luaă sem drept prin ul Conde, a aruncat cu o piatr într-una dinţ ă ferestrele noastre.

— Şi v teme i ?ă ţ— M tem, pricepi, Lanoue, m tem c tata o s bată ă ă ă ă

la uşa mea şi, dac vede c nu r spund, o s deschid uşaă ă ă ă ă şi o s afle c nu sînt în pat la ora asta.ă ă

— O, dac -i vorba de asta, pute i fi liniştit , domniă ţ ă -şoar . ă

— De ce ?— Tat l dumneavoastr e la regina Catherine.ă ă— La ora unu noaptea ? Ce caut la regin ?'ă ă— S-a întîmplat un accident grav. Maiest ile lor auăţ

fost azi la vîn toare.ă— Ei, şi ?...— Şi, domnişoar , calul micii regine s-a împiedicat.ă

Maiestatea Sa a c zut. Şi, cum e îns rcinat în trei luni, seă ă ă tem s nu piard copilul.ă ă

— Ah, Dumnezeule bun !— Aşa c toat Curtea e în picioare.ă ă— Te cred.— Şi toate domnişoarele de onoare sînt în anticamere

sau la regina mam .ă— De ce n-ai venit s m avertizezi, Lanoue ?ă ă— Abia am aflat, domnişoar , n-am întîrziat decît să ă

alerg s m conving c totul e-adev rat.ă ă ă ă— Deci l-ai v zut ?ă-— Pe cine ?— Pe el.— Sigur c da.ă— Şi?— Şi, domnişoar , s-a amînat distrac ia ; în elege i că ţ ţ ţ ă

într-un moment ca sta nu poate lipsi.ă— Şi pe cînd r mîne ?ă— Pe mîine.— Unde ?— Aici.— La aceeaşi or ?ă— La aceeaşi or .ă— Atunci, hai s plec m, repede !ă ă— Acuşi, domnişoar ! Numai s sting lumin rile.ă ă ă— Ai spune c un duh r u ne poart sîmbetele, exclaă ă ă -

m Charlotte.ă— Ba, dimpotriv ! zise Lanoue, suflînd în ultima luă -

minare.— Cum, dimpotriv ? întreb din uş domnişoara deă ă ă

Saint-Andre.— P i chiar aşa. Iac un accident care o s v deaă ă ă ă

mult libertate.Şi ieşi pe urmele domnişoarei Charlotte ;ă paşii lor se pierdur pe coridor.ă

— Pe mîine, dar ! spuse, ieşind din ascunz toarea lui şiă s rind peste balustru, prin ul de Conde, care nu aflase nimică ţ despre identitatea rivalului s u. Pe mîine, pe poi- mîine, peă r spoimîine, dac va fi nevoie ! Dar, pe ce am mai sfînt, oă ă s merg pîn la cap t !ă ă ă

Şi ieşi, la rîndul lui, din camera Metamorfozelor, o luă pe coridor în sensul opus celui urmat de Charlotte şi Lanoue, travers curtea şi trecu pe poarta palatului, f r caă ă ă vreo santinel s -l întrebe nici de unde vine, nici unde seă ă duce, într-atît de mare era z p ceala pe care o iscaseră ă ă cele dou incidente de care am amintit mai devreme.Cei doiă sco ieniţ

Robert Stuart, pe care Charlotte de Saint-Andre îl vă-zuse aruncînd în ferestrele mareşalului un nou mesaj a- dresat regelui, disp ruse într-o clip de la locul faptei. Pînă ă ă la Châtelet f cuse drumul aproape în goan ; ajuns acolo, îşiă ă d du seama c nu e urm rit şi nu se mai gr bi. Sco ianulă ă ă ă ţ nostru ajunse f r nici o emo ie pîn la locuin a prietenuluiă ă ţ ă ţ şi compati’iotului s u Patrick, dac nu punem la socoteală ă ă pe cei doi sau trei vagabonzi care, la vederea spadei sale şi a pistolului prins la cing toare, nu se înă cumetar s -lă ă întrebe de s n tate.ă ă

Intrase în camer , se culcase, avînd pe chip acel calmă aparent pe care-l datora unei mari st pîniri de sine. Dar,ă oricît de puternic era voin a lui, nu ajungea pîn acolo încîtă ţ ă s -şi poat comanda şi somnul. Aşa c timp de cîă ă ă teva ceasuri se r suci în aşternut, f r s poat gusta odihna peă ă ă ă ă care o aştepta de trei nop i. Abia în zori, frînt de oboseal ,ţ ă c zu într-un somn profund.ă

...Îl aşteptase pîn seara pe prietenul s u Patrick, aşaă ă cum îi promisese. Dar arcaşul, consemnat la Louvre de c pitanul s u, ca urmare a ordinului de a se înt ri pazaă ă ă palatului, n-avusese ocazia de a profita de îmbr c minteaă ă lui Robert Stuart.

Pe la şapte seara, neavînd nici o veste de la Patrick, Robert Stuart se îndreptase spre Louvre şi acolo aflase despre ordinele severe primite de garda palatului şi despre motivele ce le pricinuiser . Apoi, r t cise pe str zileă ă ă ă Parisului şi auzise lumea povestind despre asasinatul pre-zidentului Minard ; constat c circulau o sut de veră ă ă siuni diferite, cu excep ia celei adev rate. Milostivindu-se deţ ă ignoran a unora şi de curiozitatea altora, Robert Stuart seţ

oprea şi povestea varianta lui, pe care sus inea c a aflat-oţ ă de la cineva de încredere : dar toate detaliile realeale împrejur rilor în care murise prezidentul p reau camă ă fantasmagorice şi nimeni nu-i d du crezare.ă

Dup cum ştim, niciodat adev rul nu pare credibil.ă ă ăDin vorb în vorb , sco ianul afl de severitatea cuă ă ţ ă

care parlamentul inten iona s pun în aplicare sentin aţ ă ă ţ împotriva consilierului Dubourg ; execu ia urma s aibţ ă ă loc'peste patruzeci şi opt de ore în pia a Greve. Nu avea deţ ales : dat fiind înc p înarea oarb a judec torilor, seă ă ăţ ă ă hot rî s trimit un nou bilet, formulat în termeni maiă ă ă precişi, adresat regelui.

Dup ce ieşi din serviciul de gard , Patrick veni cîtă ă putu de repede acas , urc în fug sc rile şi se n pusti înă ă ă ă ă camer . V zînd c nici zgomotul f cut de uşa trîntit de el,ă ă ă ă ă nici tîrşîitul scaunelor pe care le mut pe duşumea dintr-ună loc într-altul nu-l pot trezi din somn pe Robert, strig :ă

— Foc ! Foc !În sfîrşit, prietenul * u se smulse din bra ele lui Mor-*ă ţ

“eu. În prima clip , fu convins c veniser s -l arestezeă ă ă ăÎntinse bra ul dup spada sa, aşezat chiar lîng pat şiţ ă ă ă

scoase pe jum tate din teac .ă ă— O, la, la ! strig Patrick rîzînd. am impresia c eştiă ă

oarte b t uş cînd te trezeşti din somn, dragul meu Ro- ert !ă ă Calmeaz -te, ce naiba ! Şi mai ales, încearc s teă ă ă

„rezeşti de-a binelea, ar fi timpul.— A, tu eşti, zise Stuart mahmur.— Eu sînt, dar cine credeai ? Eu te las s dormi în patulă

meu şi tu eşti gata s m spinteci cînd vin acas !ă ă ă— Ce naiba vrei, dormeam tun.— Asta am constatat şi chiar cu mare uimire : dor-

meai ?Patrick se duse la fereastr şi trase perdeaua. *ă— Priveşte, te rog, spuse el.O lumin puternic invad odaia.ă ă ă— Ce or e ? întreb Robert.ă ă— A b tut de zece la toate bisericile din Paris, spuseă

arcaşul.— Te-am aşteptat ieri toat ziua şi pot zice c şi toată ă ă

noaptea.Arcaşul ridic din umeri.ă— Ce s fac ! Un soldat r mîne un soldat;, chiar dac eă ă ă

arcaş sco ian. Am fost consemna i la Louvre ieri şi noapţ ţ tea asta. Dar ast zi sînt liber, precum vezi.— Asta înseamn că ă ă vrei s - i iei în st pînire caă ţ ă mera ?

— Nu. Am venit s - i cer numai oalele.ă ţ ţ— Ah, aşa e, uitasem de- doamna consilier .ă— Din fericire ea n-a uitat de mine, dup cum î i poateă ţ

dovedi acest pateu din carne de vînat aflat pe mas şi careă abia aşteapt s ne astîmpere foamea. Eu am o foame deă ă lup şi sper ca şi tu !

— Parc vorbeam de oalele mele ...ă ţ— Exact. Ei, pricepi cred c dr g laşa mea consilieră ă ă ă

nu urc de florile m rului patru etaje pîn aici. Pateul eă ă ă numai un sol, el purta cu sine o scrisoare : m aşteapt aziă ă de la orele dou sprezece, ora la care consilierul nostruă navigheaz cu pînzele sus c tre parlament, pîn la oraă ă ă patru, cînd acosteaz din nou în portul conjugal. Aşa c laă ă dou şpe şi cinci minute o s fiu la ea şi îi voi r spl tiă ă ă ă devotamentul prezentîndu-m într-un costum care n-oă poate compromite, asta dac nu i-'ai schimbat p rerea deă ţ ă cînd nu ne-am mai v zut, prietene.ă

— Costumul meu e la dispozi ia ta. dragul meu Paţ trick, spuse Robert. Dup cum vezi, hainele sînt pe scaun şiă aşteapt st pînul care s le foloseasc . D -mi-le în schimbă ă ă ă ă pe ale tale.

— Imediat. Dar, mai întîi, s st m de vorb cu acestă ă ă pateu. N-ai nevoie s te scoli din pat ca s participi laă ă conversa ie, o s trag masa lîng pat. Uite-aşa ! E bineţ ă ă acum ?

— E perfect, drag Patrick. ă— Acum (Patrick scoase pumnalul din teac şi i-l oferiă

prietenului s u), acum, în timp ce o s caut niscaiva b uă ă ă -tur , cu care s -l ud m, te rog s -i vii de petrecanie acesă ă ă ă tei

dih nii proasp t vînate şi s -mi spui dac dr g laşa meaă ă ă ă ă ă consilier e o femeie cu gust.ă

Robert se supuse poruncii lui Patrick cu aceeaşi sîr- guin cu care ar fi executat un arcaş sco ian ordinul cţă ţ ă-pitanului s u. Şi cînd Patrick se întoarse, mîngîind cuă afec iune un ulcior plin cu vin, g si gata ridicat un ediţ ă ficiu gastronomic impun tor.ă

— A, pe Sfîntul Dunstan ! spuse el, e ea un iepure îfi vizuin în mijlocul a şase potîrnichi ! Ce ar minunat eă ţ ă ă aceasta, unde vînatul cu blan şi cel cu pene tr iesc înă ă tr-o asemenea dulce a monie ! Mesir Rabelais n-o numeşte elţ oare pay de Cocagne ? Robert, prietene, urmeaz -miă exemplul : lipeşte-te pe lîng o nevast de magistrat, nu peă ă lîng una de spadasin, şi, f r s fie nevoie s visez şapteă ă ă ă ă vaci grase, ca faraonul, o s - i pot prezice c te vei înfruptaă ţ ă din plin atît din binefacerile cerului cît şi ale p mîntului. Să ă profit m de ele, drag Stuart, c ci altfel nu ne vom dovediă ă ă demni a le ob ine !ţ

Şi, exemplificînd vorba cu fapta, arcaşul se aşez laă mas şi îşi puse în farfurie o por ie uriaş de vînat. Roă ţ ă bert mînc şi el cu poft ; la dou zeci şi doi de ani, ori- cîteă ă ă necazuri ai avea pe cap, pofta de mîncare nu se lasă aşteptat . Dar Robert era preocupat de ceva şi mînc înă ă t cere, spre deosebire de prietenul s u, care sporov ia veă ă ă -sel, gîndindu-se la întîlnirea galant de la ora prînzului.ă

Un orologiu b tu unsprezece şi jum tate.ă ăPatrick se ridic în grab de la mas , strivi în din ii s i,ă ă ă ţ ă

albi ca ai unui lup de munte, o ultim bucat de cară ă ne fript , sorbi pe ner suflate ultimul pahar de vin şi înă ă cepu să se îmbrace cu veşmintele prietenului s u. Dup ce această ă ă opera ie important pentru soarta lui de amant norocos seţ ă încheie, Patrick ar ta totuşi destul de' eap n şi stîngaci,ă ţ ă exact cum arat şi în zilele noastre un militar cînd îşiă schimb uniforma cu hainele civile. Întotdeauna, inuta şiă ţ expresia unui soldat împrumut ceva de la uniă forma pe care o poart de obicei şi, oriunde s-ar afla şi oricum ar fiă îmbr cat, aei’ul milit ros îl tr deaz .ă ă ă ă

Asta nu îl împiedica pe Patrick s arate, în acelaşi timp,ă ca un cavaler frumos cu ochi albaştri şi plete roşcate, ca un tîn r bine cl dit şi plin de energie.ă ă

Se privi într-un ciob de oglind şi surise mul umit,ă ţ p rea c -şi spune : „Dac dr g laşa mea consilier n-o să ă ă ă ă ă ă fie mul umit , înseamn c e o fiin al dracului de n -ţ ă ă ă ţă ă zuroas , pe onoarea mea !”ă

Îl întreb totuşi pe Robert, ca s -şi verifice impresia :ă ă— Cum m g seşti, camarade ?ă ă— P i, mai bine nici c se poate ; sînt convins c dră ă ă ă-

g laşa de consilier o s leşine de surpriz .ă ă ă ăEra exact ce dorea sâ aud Patrick. El surise din nou,ă

îşi netezi gulerul şi, întinzîndu-i mîna, îi spuse :— Ei, la revedere ! Fug s o potolesc, c se d de ceaă ă ă -

sul mor ii, biata femeie ! Nu m-a v zut de alalt ieri şi nici n-ţ ă ăa avut veşti despre mine !

F cu un pas spre uş , apoi se opri :ă ă— Nu-i nevoie, cred, s - i mai spun c nu eşti obligată ţ ă

s stai încuiat în cas . Po i s circuli ziua-n amiaza mareă ă ţ ă prin Paris, da’ sper c n-ai de gînd s te bagi în vreoă ă dandana cît por i uniforma mea ; dac p eşti ceva, or s teţ ă ăţ ă aresteze, te vor duce la Châtelet şi te vor identifica ; şi, pe deasupra, o s fiu şi eu pedepsit fiindc am l sat uniformaă ă ă pe mîinile tale. Aşa c ai toat libertatea, da’ s fii b iată ă ă ă cuminte !

— N-ai de ce te teme despre partea asta, Patrick, r să -punse cel lalt. Nu sînt un om prea cert re din fire.ă ă ţ

— He, he, f cu arcaşul cl tinînd din cap, nu pun euă ă mare baz pe declara iile astea ! Eşti sco ian ca şi mineă ţ ţ

— sau ceva pe-aproape — şi ca to i cei care au crescutţ dincolo de Tweed, sînt sigur c ai momente în care nu eă bine s te zgînd re cineva. Aşa c î i dau un sfat în elept :ă ă ă ţ ţ nu c uta gîlceav ; iar dac î i caut altcineva gîlceav » peă ă ă ţ ă ă sfîntul Duncan, nu te l sa c lcat pe b t turi ! La dra- cu, eă ă ă ă vorba s aperi onoarea uniformei şi, la nevoie, nu uita c aiă ă la şold o sabie şi un pumnal care ies singure din teac dacă ă te enervezi.

— Fii liniştit, Patrick, o s m g seşti aici, cum m-aiă ă ă l sat.ă

— Nu, nici aşa. Nu vreau s te plictiseşti, insist Paă ă -trick, care era un muntean înc p înat, o s mori de lină ăţ ă -goare în camera asta ; peisaj ul în timpul zilei e îngrozitor, nu vezi decît acoperişuri şi turle, asta cînd cea a şi fumul nuţ le ascund de priviri.

— Asta ne va aminti de scumpa noastr patrie, undeă plou în fiecare zi, f cu Robert, nostalgic.ă ă

— Aşi ! replic sec Patrick, dar cînd ninge ?ăŞi, satisf cut de a fi reabilitat Sco ia sub raportulă ţ

condi iilor climaterice, Patrick se hot rî în sfîrşit s plece, nuţ ă ă înainte de a mai ad uga, din prag ră

— Asta, ca s glumim şi noi. Du-te, vino, alearg ,ă ă ceart -te, bate-te, numai s nu te întorci cu pielea-n b ,ă ă ăţ Dar, oricum, trebuie s - i dau un sfat serios, unul singur»ă ţ dar s te gîndeşti bine la ce- i spun.ă ţ

— Sînt numai urechi.— Prietene, din cauza atmosferei înc rcate, şi mai alesă

a amenin rilor pe care sec turile de caivinişti le proţă ă fer laă adresa regelUi, va trebui s intru iar în gard la Louvre iaă ă ora opt fix. În seara asta apelul se face mai devreme.

-— O s m g seşti aici cînd te-ntorci.ă ă ă— Atunci, Dumnezeu s te aib -n paz !ă ă ă— Iar pe tine pl cerea s te c l uzeasc !ă ă ă ă ă— Nu-i nevoie, spuse arcaşul, cu un gest de amorez

victorios, ea m aşteapt .ă ăŞi ieşi cu un aer de condotier, ca un senior de la Curte,

fredonind o arie popular sco ian .ă ţ ăAcest simplu soldat sco ian era la ora aceea mult maiţ

fericit decît frumosul Louis de Conde, v r al regelui Fran-ă »;ois şi frate al regelui de Navarra.

S mai r mînem îns cîteva minute în tov r şia luiă ă ă ă ă Robert Stuart. El avea dou subiecte de medita ie, foarteă ţ încîlcite, aşa c nu se plictisi deloc pîn la ora patru, cîndă ă trebuia s se întoarc Patrick. Între patru şi cinci, aştepă ă tarea lui deveni dm ce în ce mai încordat . Era ora la care ar fiă

vrut s se afle la intrarea parlamentului ca s afle ştiriă ă proaspete, nu în leg tur cu condamnarea consilieruă ă lui Dubourg, ci cu locul şi ora execu iei sale.ţ

La cinci şi jum tate, nu se mai putut st pîni şi ieşi dină ă cas , l sînd un bilet prin care îl asigura pe Patrick c la oraă ă ă şapte seara se va întoarce şi îi va înapoia uniforma.

Se l sa seara. Robert o inu tot într-o fug pîn laă ţ ă ă intrarea palatului. În pia era adunat o mare mul ime deţă ă ţ oameni. Şedin a parlamentului nu se încheiase. Proţ babil că aşa sc explica şi întîrzierea lui Patrick.

Abia pe la ceasurile şase, consilierii începur s p ră ă ă ă-seasc parlamentul.ă

Ceea ce afl Robert în leg tur cu hot rîrile şedin ei îlă ă ă ă ţ f cu s se înfioreze. Se stabilise felul în care va pieriă ă consilierul Dubourg : prin ardere pe rug. În schimb nu se fixase înc dac execu ia avea loc a doua zi, pe 22, sauă ă ţ peste dou zile, sau peste trei. Poate c data execu ieiă ă ţ urma s fie amînat cu cîteva zile, pentru ca regina Maă ă rfa Stuart, care avusese un accident în ajun, s poat asisă ă ta şi ea. Dar asta numai în cazul c rana ei era destul de uşoară ă şi se vindeca în cel mult o s pt mîn .ă ă ă

Robert Stuart p r si pia a parlamentului cu gîndul să ă ţ ă se întoarc în strada Battoir-Saint-Andre. Dar v zu, deă ă departe, un arcaş sco ian care se ducea spre Louvre, multţ mai devreme de ora fixat pentru apel.ă

Atunci, îl str fulger o idee : s p trund în Louvreă ă ă ă ă profitând de costumul prietenului s u şi s afle din palat, doă ă la o surs demn de încredere, nout i despre s n taă ă ăţ ă ă tea tinerei regine ; c ci de s n tatea ei depindea via aă ă ă ţ condamnatului.

Mai avea la dispozi ie dou ore. aşa c se îndreptţ ă ă ă spre Louvre.

Nimeni nu-l opri s intre, nici la prima poart nici la aă ă doua. P trunse astfel în curtea interioar . Abia ajunse acolo,ă ă c se anun sosirea unui trimis al parlamentului, careă ţă dorea s vorbeasc regelui.ă ă

Fu chemat Dandelot, care se duse s -l anun e pe rege.ă ţ

Dup zece minute se întoarse cu încuviin area de a-l conă ţ -duce pe consilier în fa a regelui.ţ

Robert Stuart pricepu c , dac va da dovad de r bă ă ă ă -dare şi va fi destul de descurc re , va afla ceea ce dorea să ţ ă ştie. Aştept deci.ă

Consilierul r mase aproape un ceas in apartamentulă regelui. În sfîrşit, plec din palat. Dandelot, care-l înso i pînă ţ ă la poart , avea un aer sumbru. Spuse cîteva cuvinte laă urechea c pitanului g rzii sco iene şi se retrase. Cu siă ă ţ -guran c în aceste cuvinte rezumase toat misiunea conţă ă ă -silierului.

— Domnilor, spuse apoi c pitanul g rzii sco iene oaă ă ţ -menilor s i, v aduc la cunoştin c poimîine ve i exeă ă ţă ă ţ cuta paz special cu ocazia execut rii consilierului Anneă ă ă Dubourg în pia a Greve.ţ

Robert Stuart aflase ce dorea. F cu ci iva paşi spreă ţ ieşire, apoi se opri în loc. Dup cîteva minute de profundă ă medita ie, reveni şi se pierdu în mijlocul tovar şilor s i,ţ ă ă ceea ce nu era greu, avînd în vedere num rul mare ală arcaşilor şi întunericul care se l sase.Ce se poate petreceă sub un pot

Intrînd în camera Metamorfozelor, prin ul de Conde iiţ d duse întilnire lui Dandelot la amiralul de Coligny. a douaă zi la orele dou sprezece.ă

Prin ul era aşa de ner bd tor s povesteasc amiraţ ă ă ă ă -lului şi mai ales lui Dandelot întîmpl rile din cursul nopă ii, cţ ă ajunse în strada Bethisy înainte de ora indicat . Dară Dandelot venise şi mai devreme. St tea de vorb de o; oră ă ă cu fratele s u, amiralul, şi aventura galant a domă ă nişoarei de Saint-Andre devenise pentru ei un subiect foarte serios.

Alian a mareşalului de Saint-Andre cu familia de?ţ Guise nu era numai o simpl încuscrire, ci şi a coali ieă ţ religioas şi politic împotriva partidei calviniste. Iar moă ă dul în care se hot rîse soarta consilierului Anne Dubourgă dovedea c nu sînt dispuşi s arate nici o îng duin fa deă ă ă ţă ţă ap r torii noii religii.ă ă

Cei doi fra i citir şi recitir cu aten ie biletul domniţ ă ă ţ -

şoarei de Saint-Andre. Îşi puser degeaba memoria la înă -cercare : nu recunoscur scrisul. Atunci l-au trimis doamă nei amiral, aflat în camera ei, spre a vedea dac nu cumă ă va amintirile ei erau mai cuprinz toare decît ale so ului şi aleă ţ cumnatului.

Într-o alt împrejurare, Dandelot şi mai ales Coligny s-ăar fi împotrivit ideii ca v rul lor, prin ul de Conde, s maiă ţ ă continue aceast aventur nebuneasc . Dar şi sufleă ă ă tele cele mai curate sînt capabile, în situa ii excep ionale, s accepteţ ţ ă compromisul cu conştiin a.ţ

Or, era foarte important pentru partida calvinist caă domnul de Joinville s nu se c s toreasc cu Charlotte deă ă ă ă Saint-Andre ; şi dac întîlnirea galant a distinsei domă ă -nişoare nu era cu prin ul de Joinville, lucru pu in proţ ţ babil, era mai mult ca sigur c domnul de Conde, dac avea să ă ă vad ceva, ar fi f cut atîta zarv pe tema asta, încît zvonulă ă ă ar fi ajuns la urechile familiei de Guise şi ruptura logodnei ar fi fost o consecin fireasc .ţă ă

Ba mai mult : din aceasta aventur ar fi rezultat, maiă mult ca sigur, o asemenea decep ie pentru prin , care osţ ţ cila între religia catolic şi religia calvinist , încît ar fi fost maiă ă uşor pentru Coligny şi Dandelot s -l aduc în rîndurileă ă protestan ilor.ţ

Şi, de multe ori, -atragerea unui om.de valoare cînt -ă reşte pentru un partid mai mult decît o victorie. Or, acest tîn r, frumos şi curajos prin , era un om destinat succeă ţ sului.

Aşa se explic ner bdarea cu care cei doi fra i îl aşă ă ţ -teptau la hotel Coligny pe v rul lor. La rug mintea lor,ă ă prin ul îşi deşert povestea lui plin de peripe ii şi misţ ă ă ţ tere şi, spre cinstea lui. trebuie s spunem c nu ascunse nici ună ă am nunt, oricît de stingheritor ar fi fost pentru el, Adic niciă ă pozi ia foarte original din care auzise şi v zuse ce s-aţ ă ă întîmplat în camera Metamorfozelor. Prin ul avu grij s -şiţ ă ă bat singur joc de el însuşi, ca s nu i-o ia ceilal i înainte.ă ă ţ

Cînd povestirea se încheie, amiralul îl întreab :ă— Şi acum, ce te gîndeşti s faci ?ă— P i, ce altceva decît s m duc din nou la loculă ă ă

faptei ? Dragul meu Dandelot, sper c o s -mi dai o mîn deă ă ă ajutor !

Cei doi fra i se privir cu în eles. Prin ul venea în în-ţ ă ţ ţ tîmpinarea planului lor. Totuşi, Coligny crezu c onoarea îlă oblig s vin cu cîteva obiee iuni. Aşa c încerc s -l facă ă ă ţ ă ă ă ă pe prin s renun e. Îns , de la primele cuvinte, acesta îiţ ă ţ ă puse mîna amical pe bra , zicînd. cu mult hot - rîre :ţ ă ă

— Drag amirale, dac n-ai aceeaşi p rere cu mine,ă ă ă hai s vorbim despre alte lucruri ; nimic nu m poate clinti,ă ă dar, te rog s m crezi c m-ar durea sufletul s mă ă ă ă ă contrazic cu omul pe care îl iubesc şi îl respect cel mai mult pe lume, cu dumneata adic !ă

Amiralul se înclin , p rînd c cedeaz în fa a unei conă ă ă ă ţ -vingeri imposibil de comb tut. În adîncul sufletului, eraă îneîntat de consecven a v rului s u.ţ ă ă

Se în eleser , aşadar, ca înainte de miezul nop ii Danţ ă ţ -delot s -l ajute pe p in , ca şi prima oar , s intre în caă ţ ţ ă ă mera Metamorfozelor. Urma s se ‘Întâlneasc pe acelaşi coridor,ă ă la dou sprezece f r un sfert. Ca domnul de Gon- de să ă ă ă poat p trunde f r greutate în Louvre, Dandelot îi spuseă ă ă ă parola.

Prin ul le ceru s -i dea biletul misterios înapoi. Amiţ ă ralul îi m rturisi c , deoarece nu recunoscuser scrisul,ă ă ă trimiseser biletul doamnei amiral, la carc nu îndr zneau să ă ă p trund înc , deoarece era la ora sfintei împ rt şanii.ă ă ă ă ă Dandelot promise c îl va recupera de la cumnata sa înă aceeaşi sear , cînd doamna amiral va fi la Curte, în preajă ma reginei Catherine, iar amiralul promise, la rîndul lui, c îi vaă aminti so iei sale c trebuie s duc biletul lui Dandelot.ţ ă ă ă

Dup ce stabilir toate aceste am nunte, Dandelot şiă ă ă prin ul îşi luar r mas-bun de la amiral ; primul se înţ ă ă toarse la Louvre, cel de-al doilea acas .ă

Pentru prin ul de Conde, ziua trecu foarte greu. Înţ sfîrşit, orologiile b tur unsprezece şi jum tate.ă ă ă

La Louvre nu se discuta de cîteva ceasuri decît despre executarea consilierului Dubourg, pe care regele o fixase peste dou zile.ă

Prin ul v zu c Dandelot e foarte sup rat. Cum aceasţ ă ă ă tă sentin la moarte era o dovad incontestabil c domţă ă ă ă nul de Guise, persecutorul consilierului Dubourg, dirija după placul s u voin a regelui, Dandelot aştepta cu mareă ţ ner bdare încheierea aventurii în care intrase Charlotte deă Saint-Andre, în speran a c va putea s -şi pun puţ ă ă ă ternicii duşmani într-o lumin ridicol .ă ă

Ca şi în ajun, coridorul era foarte întunecat, iar camera Metamorfozelor era luminat numai de lampa din argintă masiv ; ca şi în ajun, toaleta era preg tit s-o priă ă measc peă adolescenta Venus ; ca şi în ajun, candelabrele aşteptau să fie aprinse, ca s scoat în eviden farmeă ă ţă cele f r egal aleă ă zei ei.ţ

Doar c , de data asta, balustrul alcovului era deschis.ă Acest am nunt dovedea c întîlnirea va avea loc.ă ă

Temîndu-se s nu fie cumva surprins, prin ul se streă ţ -cur iute sub pat, uitînd s mai fac aceleaşi reflec iuniă ă ă ţ în elepte despre onoare ca în ajun. Ceea ce dovedeşte cţ ă omul se obişnuieşte cu orice, chiar s se ascund sub paă ă -turi.

Prin ul auzi paşi uşori ; cineva se oprise la uş ; se auziţ ă scîr îitul uşor al uşii în î îni. „Bun ! îşi spuse el, amoreziiţ ţ ţ noştri sînt mai gr bi i ca ieri. Probabil fiindc nu s-au maiă ţ ă v zut de dou zile'*.ă ă

Paşii se apropiau de alcov, furişa i. Prin ul privi alent şiţ ţ v zu piciorul gol al unui arcaş din garda sco ian . „Hm !ă ţ ă f cu prin ul, ce vrea s însemne asta ?” Se întinse şi maiă ţ ă mult şi putu s -l vad în întregime pe intrus. Ină ă tr-adev r. Înă camer intrase un arcaş din garda sco ian !ă ţ ă

Doar c noul-venit nu p rea s fie deloc în largul lui.ă ă ă P rea la fel de dezorientat cum fusese el însuşi cu o noapă te înainte. Omul d du la o parte perdelele şi ridic fe ele deă ă ţ mas . cercetînd atent fiecare ungher. Nu p ru s gă ă ă ăsească nici o ascunz toare convenabil . În cele din urm intr înă ă ă ă alcov şi se strecur sub pat, în partea opus laă ă cului unde se afla domnul de Conde.

Sco ianul nici nu apuc s se obişnuiasc cu pozi ia înţ ă ă ă ţ

care se afla, c sim i vîrful unui pumnal ap sîndu-i piepă ţ ă tul în dreptul inimii şi auzi un glas amenin tor şoptin- du-i laţă ureche :

— Nu ştiu cine eşti şi nici ce te-a adus aici. dar dacă faci vreo mişcare sau sco i o vorb , vei fi mort !ţ ă

— Nu ştiu cine eşti dumneata şi nici ce te-a adus aici, r spunse noul-venit tot în şoapt , dar nu accept s -mi pună ă ă ă nimeni condi ii ; aşa. c n-ai decît s -mi ^Îri pumţ ă ă nalul în inim , dac ai chef. Nu rni-e team de moarte.ă ă ă

— Ah, f cu prin ul, aşa vorbeşte un adev rat b rbat şiă ţ ă ă m-am în eles întotdeauna cu cei viteji. Sînt prin ul deţ ţ Conde,' domnule, şi-mi voi b ga pumnalul în teac . Sper că ă ă îmi ve i dovedi aceeaşi încredere şi îmi ve i spune cineţ ţ sînte i !ţ

— Sînt sco ian, monseniore, şi m numesc Robertţ ă Stuart.

— Acest nume îmi e necunoscut, domnule.Sco ianul t cu.ţ ă— Ve i dori s -mi spune i, continu prin ul, în ce scopţ ă ţ ă ţ

a i p truns în aceast camer şi în ce scop v-a i ascuns subţ ă ă ă ţ pat ?

— Mi-a i dat primul dovad de încredere, monseniore,ţ ă aşa c ar fi nimerit s nu v dezice i şi s -mi spune i cu ceă ă ă ţ ă ţ plan v-a i ascuns aici !ţ

— Pe onoarea mea, nimic mai uşor, domnule, spuse prin ul aşezîndu-se mai comod:, sînt îndr gostit de domţ ă -nişoara de Saint-Andre.

— Fiica mareşalului ?— Exact, domnule. Şi aflînd, pe o cale ocolit , c areă ă

întîlnire aici cu amantul ei, m-am l sat tirît de vinovataă curiozitate de a-I cunoaşte pe fericitul muritor care se bucur de favorurile acestei cinstite domnişoare ; m-amă vîrît sub pat şi, trebuie s m rturisesc c nu m simt prea înă ă ă ă largul meu. V ascult acum.ă

— Monseniore, nu va spune nimeni c un necunoscută are mai pu in încredere într-un prin decît a avut prinţ ă ţ ul înţ el : cu sînt cel care am scris regelui, ieri şi alaltăieri.

— Ah, la dracu, şi care a i pus scrisorile la poşt folo-ţ ă sindu-v de ferestrele mareşalului de Saint-Andre ?ă

— Chiar aşa.— S -mi fie cu iertare, spuse prin ul, dar...ă ţ— Ce, monseniore ?— Dac -mi amintesc bine, în scrisoare, în prima celă

pu in, parc îl amenin a i pe rege !ţ ă ţ ţ— Da, monseniore, dac nu-l pune în libertate peă

consilierul Dubourg.— Şi, ca amenin area s fie mai conving toare, l-a iţ ă ă ţ

asasinat pe prezidentul Minard ? întreb prin ul, destul deă ţ tulburat s se afle al turi de omul care Concepuse o aseă ă -menea scrisoare insolent .ă

— Într-adev r, monseniore, l-am ucis pe prezidentulă Minard, r spunse, foarte rece, sco ianul.ă ţ

— Te pomeneşti c vre i s atenta i la via a regelui ?ă ţ ă ţ ţ— De-asta am venit aici.— Cum ? strig prin ul uitînd unde se afl şi de peă ţ ă -

ricolul care-l pîndea dac va fi auzit.ă— Exact aşa, monseniore. Dar mi-aş permite s obă serv

c Alte a Voastr vorbeşte un pic cam tare şi c siă ţ ă ă tua ia înţ care ne afl m ne-ar impune s vorbim în şoapt .ă ă ă

— Ave i dreptate, spuse prin ul. La dracu, s vorbimţ ţ ă încet ! Nu vorbim de lucruri care s sune bine în Louvre.ă

Şi, coborînd vocea :— La dracu ! ce noroc pentru Maiestatea Sa c -i pot fiă

de folos, deşi am venit pentru altceva.— Atunci, v socoti i s m împiedica i ?ă ţ ă ă ţ— Ba bine c nu ! Ce v gîndi i ? s atenta i la via aă ă ţ ă ţ ţ

unui rege spre a împiedica s fie ars pe rug un consilier ?ă— Acest consilier, monseniore, e omul cel mai cinstit

de pe p mînt !ă— Ce conteaz ?ă— Acest consilier, monseniore, e tat l meu !ă— Ah, e altceva atunci. Ei bine, e o împrejurare fericită

c v-am cunoscut, nu pentru rege, ci pentru dumă -neavoastr .ă

— De ce ?— Ve i vedea... Dar, înainte de toate, o s -mi jura i peţ ă ţ

onoarea dumneavoastr c nu ve i atenta la via a-reă ă ţ ţ gelui.— În ruptul capului !— Dar, dac promit, pe onoarea mea de prin , s obă ţ ă inţ

gra ierea consilierului Dubourg ?ţ— Pe onoarea dumneavoastr de gentilom ?ă— Da.— Atunci e altceva, voi fi de acord.— Ei bine, pe onoarea mea de gentilom, voi face tot ce

îmi st în puteri s -l salvez pe domnul Dubourg îă ă— Ei bine, ave i cuvîntul lui Robert Stuart, monseţ niore,

c , dac regele îl gra iaz , de acum înainte persoaă ă ţ ă na regelui va fi sacrosanct pentru mine.ă

— Doi oameni de onoare n-au nevoie de mai mult. Ne-am dat cuvîntul, domnule ; s vorbim acum despre altceva.ă

— Cred c ar fi mai bine, monseniore, s nu vorbimă ă deloc.

— A i auzit vreun zgomot ?ţ— Nu. Dar, dintr-un moment în altul...— Basta ! Mai e destul timp ca s -mi spune i cum a iă ţ ţ

ajuns aici.— Foarte simplu, monseniore : am p truns în Louvreă

cu ajutorul acestei uniforme.— Deci nu sînte i arcaş ?ţ— Nu, c costumul unui prieten.— I-a i fi f cut o figur frumoas prietenului...ţ ă ă ă— Aş fi declarat c am furat costumul.ă— Dac mai era timp de declara ii ! Putea i fi ucis peă ţ ţ

loc.— În buzunarul meu e o declara ie care dovedea neţ -

vinov ia lui Patrick.ăţ— V d c v place s fi i meticulos şi exact în toate.ă ă ă ă ţ

Dar asta nu m l mureşte cum a i p truns aici, nici de ce v-ă ă ţ ăa i ascuns sub acest pat în aceast camer anume ; cred cţ ă ă ă Maiestatea Sa nu calc aici decît foarte rar.ă

— Va veni în noaptea asta.

— Sînte i sigur. ,ţ— Da, gionseniore !:— Şi ce v d atîta siguran ? S vedem.ă ă ţă ă— Acum cîteva minute eram pe un coridor în castel.— Care din ele ?— Nu-l cunosc. Sînt pentru prima dat în Louvre.ă— V descurca i binişor ! Deci, era i pe un coridor...ă ţ ţ— ...ascuns în spatele unei draperii de la o cameră

neluminat , cînd auzii nişte şuşoteli la doi paşi de mine. Amă tras cu urechea. Vorbeau dou femei : „A r mas pentruă ă noaptea asta, nu-i aşa ?” — „Da”. — „În camera Metamorfozelor ?” — „Da. La ora unu fix regele o s fieă acolo. M duc cu cheia”.ă

— A i auzit aşa ceva ? strig prin ul, uitând din nouţ ă ţ unde sc afl .ă

— Da, monseniore, r spunse sco ianul. P i, altfel ce-aşă ţ ă fi c utat aici ?ă

— Ai dreptate, spuse prin ul. Şi. ca pentru sine : ,,Ofţ deci regele era !”

— A i spus ceva, monseniore ?ţ— V întrebam cum a i f cut s g si i camera asta, dină ţ ă ă ă ţ

moment ce nu cunoaşte i palatul.ţ— O, foarte simplu, monseniore. Am întredeschis dra-

peria şi am urm rit cu privirea pe femeia care a pus aiciă cheia în uş . Dup ce a vîrît cheia în broasc , a disp rut înă ă ă ă cap tul coridorului. Atunci, eram gata s risc s intru aici,ă ă ă cînd am auzit paşi care se apropiau ; m-am ascuns din nou dup draperie, un om a trecut pe lîng mine prin întuneric ;ă ă l-am urm rit şi pe el cu privirea şi l-am v zut c se opreşteă ă ă la uşa asta, o împinge şi intr . Atunci, mi-am zis : „Regeleă trebuie s fie !” N-am mai avut timp decît s -mi încredin eză ă ţ soarta Celui de Sus. Am urmat acelaşi drum pe care îl f cuser întîi femeia, apoi b rbatul care intrase aici. Nuă ă ă numai c era cheia în broasc , dar uşa era uşoră ă întredeschis : am împins-o, am intrat ; n-am v zut peă ă nimeni şi am crezut c m-am înşelat, c b rbatul, careă ă ă p rea de-al casei, a intrat într-o camer vecin . Am c uă ă ă ă tat

un loc s m ascund. Am v zut un pat... Restul îl şti i,ă ă ă ţ monseniore.

— Da, la dracu, îl ştiu. Dar...— Linişte, monseniore.— Ce e ?— De data asta, vine cineva.— Mi-a i dat cuvîntul, domnule.ţ— Şi dumneavoastr , monseniore.ăCei doi îşi strînser mîinile.ăUn pas uşure. un pas de femeie se auzi pe covor.— Domnişoara de Saint-Andre, spuse încet prin ul,ţ

acolo, în stinsa mea.În alt cap t al camerei se deschise o a doua uş peă ă

care îşi f cu apari ia un adolescent, aproape un copilă ţ— Regele ! spuse încet sco ianul, acolo, în dreaptaţ

mea.— La dracu ! murmur prin ul, iat pe unul la careă ţ ă

m rturisesc c nu m gîndisem.Poe ii reginei-mamă ă ă ţ ăApartamentul pe care Catherine de Medicîs îl ocupa ia

palatul Louvre. tapisat, cu stofe cenuşii, m rginit deă lambriuri de stejar închise la culoare, precum şi lunga ei rochie de doliu pe care o purta de cînd r m sese v duv şiă ă ă ă pe care, de altfel, n-avea s o mai p r seasc pîn laă ă ă ă ă sfirşitul vie ii, l sau, la prima vedere o impresie funebr .ţ ă ă Dar era suficient s - i ridici privirea deasupra baldachiă ţ nului sub care st tea, ca s te asiguri c nu te afli cîtuşi de pu ină ă ă ţ intr-o necropol ,ă

Într-adev r, deasupra baldachinului se afla un curcuă -beu viu colorat, înconjurat de o deviz greceasc pe careă ă regele i-o d duse pe vremuri norci sale şi care se puteaă traduce prin aceste cuvinte : „Aduc lumina şi pacea'1.

Pe deasupra, dac acest curcubeu, ca un pod aruncată între trecut şi viitor, între un doliu şi o s rb toare, n-ar fiă ă fost îndestul tor ca s -l l mureasc pe str inul care intraă ă ă ă ă pentru prima oar in acest apartament, nu aveai decît să ă cobori privirile de deasupra sub baldachin şi s o priveşti,ă înconjurat de cele şapte fe e care erau denuă ţ mite „pleiada

regal ”, pe frumoasa femeie care st tea în fotoliu şi seă ă numea Catherine de Medicîs.

N scut în 1519, fata lui Lorenzo Magnificul intraseă ă acum în al patruzecilea an al vie ii şi. dac negrul veşţ ă -mintelor amintea de eap na r ceal a mor ii, ochii ei vii şiţ ă ă ă ţ p trunz tori, din care izbucnea o flac r supranatural ,ă ă ă ă ă dezv luiau “palpitul vie ii,. În toat frumuse ea şi energia ei.ă ţ ă ţ Albea a de fildeş a frun ii, tenuî catifelat, tr s turile nobile,ţ ţ ă ă pure şi precis conturate ale chipului s u, privirea semea ,ă ţă expresia imobil a fe ei în contrast cu mobilitaă ţ tea ochilor, toate aceste am nunte d deau acestui cap iă ă ţ nuta maiestuoas a unei m şti de împ r teas roman , în timpă ă ă ă ă ă ce din profil ar ta ca o camee antic .În anumite împrejur ri,ă ă ă totuşi, chipul reginei mame se lumina, iar buzele ei, do obicei imobile, se animau ; intrînd în camer , doamnaă amiral îşi st pîni cu greu o exclama ie de surpriz , v zîndă ţ ă ă surîsul acestei femei ca- re-şi p r sea rareori sobrietateaă ă imperial .ă

Nu-i fu greu doamnei de Coligny s priceap ce adiereă ă prim v ratic reuşise s fac aceast floare posomorit să ă ă ă ă ă ă ă îmboboceasc . În apropierea reginei se afla monseniorulă cardinal de Lorena, arhiepiscop de Reims şi de Narboune, episcop de Metz, de Toul şi de Verdun, de Therouanne, de Lu on şi de Valena, abate de Saint-Denis, de Fecamp, deţ Cluny, de Marmoutiers etc.

Acelaşi cardinal de Lorena de care am mai avut prilejul s vorbim şi care a jucat un rol important în istoria Fran eiă ţ din a doua parte a secolului al XVT-lea ; acel cardinal de Lorena, fiul de-al doilea al primului duce de Guise, fratele însemnatului ; cardinalul de Lorena, omul asupra c ruia s-ăau pogorît, în acelaşi timp, toate favorurile eclesiastice, cunoscute şi necunoscute în Fran a ; omul care, trimis înţ 1543 la Roma, pe lîng Scaunul paă pal, f cuse o impresieă uriaş în oraşul pontifical prin tiă nere e, frumuse e, gra ie,ţ ţ ţ inut maiestuoas , stil de via princiar, maniereţ ă ă ţă

curtenitoare, spirit, înclina ie pentru ştiin , şi ale c ruiţ ţă ă daruri naturale, perfec ionate şi raţ finate prin educa ie,ţ

justificaser din plin numirea lui, de c tre papa Paul al III-ă ălea, dup un an, pe cea mai înalt treapt a ierarhieiă ă ă preo eşti.ţ

N scut în 1525, avea, la vremea cînd. se petrec acesteă întîmpl ri, trezeci şi patru de ani. Era un cavaler generos şiă falnic, seme şi liberal şi repeta, într-un glas cu cum tr luiţ ă ă Catherine, atunci cînd li se reproşa c finan ele rii sîntă ţ ţă epuizate : „Se cuvine s l ud m pe Domnul mereu, dară ă ă trebuie s şi tr im”.ă ă

Cum tr Catherine era, într-adev r, cum tr cardiă ă ă ă ă -nalului în în elesul cel mai complet al cuvîntului. Pe vreţ mea aceea, ea n-ar fi f cut nici un pas f r s se sf tuă ă ă ă ă iasc cuă domnul cardinal de Lorena. Aceast intimitate se explicaă prin influen a pe care cardinalul o exercita asupra regineiţ mam , şi ne permite s în elegem puterea nelimitat ce oă ă ţ ă avea casa de Lorena la Curtea Fran ei.ţ

Aşa c , v zîndu-l pe cardinalul de Lorena sprijinit deă ă fotoliul reginei, doamna^ amiral îşi explic uşor surîsulă acesteia : f r -ndoial , cardinalul tocmai povestea ceva, înă ă ă acel chip spiritual şi ironic ce-l caracteriza în cel mai înalt grad.

Celelalte personaje ce o înconjurau pe regina mamă erau : Franeois de Guise şi prin ul de Joinville, fiul s u şiţ ă logodnicul domnişoarei de Saint-Andre ; mareşalul de Saint-Andre însuşi ; prin ul de Montpensier ; nevasta lui,ţ Jacqueline, cunoscut prin încrederea ce i-o ar ta Catheă ă rine de Medicis ; prin ul de la Roche-sur-Yon. În spatele acestoraţ st teau : seniorul de Bourdeilles (Brantome), maă rele Pierre Ronsard, Ba'if, ,,pe cît de cumsecade om, pe atît de r uă poet”, precum spunea cardinalul Duperron- Daurat, „minte superioar , poet execrabil şi Pindarul Fran ei1', cumă ţ spuneau mul i contemporani ai lui ; apoi Remi Belleau,ţ autorul prea pu in cititei traduceri din Ana- creon şi alţ poemului pietrelor pre ioase dar şi al celebruţ lui cîntec dedicat lunii lui april ; Pontus de Thiard, matematician. filozof, teolog şi poet, „cel care a introdus în Fran a sonetul”ţ ; Jodelle, autor al Cleopairei, prima tragedie franceză

(Domnul s -i ierte asta în ceruri precum i-o iert m noi preă ă p mînt !), al comediei ă Eug neă şi a numeroase sonete, cîntece, ode şi elegii la mod în epoca aceea, do care azi nuă mai ştie nimeni ; adic , toat Pleă ă iada în p r, mai pu ină ţ Clement Marot, care murise în 1544, şi Joachim du Bellay, pe care Marguerite de Navarre îl botezase „Ovidiu al Fran ei”.ţ

Ceea ce ii adunase în aceast sear , în jurul regineiă ă mame, pe to i aceşti poe i care de obicei evitau s se înţ ţ ă -tâlneasc , era accidentul suferit în ajun de tân ra regin ,ă ă ă Maria Stuart.

Era. cel pu in, pretextul de care se folosise fiecare dinţ -tre ei ; c ci, Ia drept vorbind, frumuse ea, fr gezimea,ă ţ ă gra ia şi spiritul remarcabile ale tinerei regine, p leau,ţ ă pentru aceşti b rba i, fa de maiestatea şi atotputerniciaă ţ ţă reginei-mam . Aşa c , dup cîteva fraze banale ce expriă ă ă -mau regretul lor în leg tur cu un eveniment care, toă ă tuşi, ar fi putut avea în viitor urm ri teribile — pierdeă rea unui moştenitor al tronului —, to i uitaser de motiţ ă vul care-i adusese acolo şi nu mai aveau în minte decît favorurile, avantajele şi eîştigurile pe care urm reau s le ob ină ă ţ ă pentru ei personal sau pentru rubedeniile lor.

Se vorbise, e drept, şi- despre cele dou scrisori deă amenin are trimise regelui Fran ei cu contribu ia feresţ ţ ţ trelor de la apartamentul mareşalului. Dar cum acest fapt nu pârea s prezinte mare însemn tate, renun aser 3a acestă ă ţ ă subiect.

Cînd îşi f cu intrarea doamna amiral, chipurile surî-ă z toarc se crispar iar conversa ia, pîn atunci plin de voieă ă ţ ă ă bun , deveni grav şi re inut . Ai fi spus c ap ruse ună ă ţ ă ă ă inamic în mijlocul taberei unor alia i.ţ

Intr-adev r, prin rigiditatea ei bisericeasc , doamnaă ă amiral de Coligny atr gea neîncrederea celor şapte stele ceă gravitau în jurul Catherinei. Precum cele şapte fiice ale lui Atlas, aceste constela ii str lucitoare se sim eau stingheriteţ ă ţ în fa a virtu ii f r pat pc care încercaser în nenum rateţ ţ ă ă ă ă ă rînduri s-o denigreze şi pe care, în lipsa unor probe

compromi toare, trebuiau s o calomnieze.ţă ăÎnconjurat de aceast t cere plin de în eles, pe careă ă ă ă ţ

se f cea totuşi c nu o remarc , doamna amiral merse şiă ă ă s rut mîna reginei Catherine, dup care se aşez pe ună ă ă ă taburet, aflat la dreapta prin ului de Joinville şi la stingţ ă prin ului de La Roche-sur-Yon.ţ

— Ei, domnilor de pe în l imile Parnasului, spuse Caă ţ -therine dup ce doamna de Coligny se aşez , nimeni dină ă tre dumneavoastr nu ne poate recita un poem nou, vreună triolet sau o epigram bine adus din condei ? Haide i,ă ă ţ maestro Ronsard, musiu Jodeîle, musiu Remi Belleau, ave iţ întîietate, sparge i ghea a ! Am cinstea s fiu înconţ ţ ă jurată de cele mai alese p s ri cînt toare, şi nici una din ele nuă ă ă cînt ! Domnul Pierre de Bourdeilles ne-a îneîn- tat cu oă poveste fermec toare : înveseli i-ne, la rîndu-v , cu oă ţ ă poezie nou !ă

Regina pronun a cuvintele într-o variant franeo-Îta-ţ ă lian , care f cea conversa ia ei foarte original şi îi dă ă ţ ă ădea un farmec aparte atunci cînd era bine dispus ; atunci cîndă era sup rat sau posac , limbajul ei împestriă ă ă at cuţ italienisme c p ta, ca şi dulcea limb a lui Dante, o asprimeă ă ă teribil .ă

V zînd c privirea reginei îl i'ixeaz st ruitor, Pierreă ă ă ă Ronsard f cu un pas înainte şi zise, în chip de r spuns :ă ă

— Prea-gra ioas regin , tot ce merit a ajuns deja laţ ă ă ă cunoştin a Maiest ii Voastre, iar cît despre restul, nu preaţ ăţ îndr znesc s vi le aduc la cunoştin .ă ă ţă

— Dar de ce, maestro ? întreb Catherine.ă— Fiindc sînt niscaiva versuri de amor de spus înă

iatacuri şi mi-e team c Maiestatea Voastr e o persoană Ă ă ă prea sobr pentru a îndr zni s cînt m în fa a Sa asemeă ă ă ă ţ nea pastorale ghiduşe avind ca evoi ciobani din Gnidos şi Cythera.

— Ei, aşi ! f cu Catherine, oare nu vin clin ara luiă ţ Petrarca şi Bbccaccio ? Spune, spune, nu te sfii, jupîne Pierre, — sigur, dac doamna amiral e de acord.ă

— Regina este regin aici ca şi oriunde, ea porună ceşte,

iar poruncile ei sînt ascultate ! r spunse amirala inciinîndu-ăse.

— Ei, vezi, maestre, spuse Catherine, ai încuviin aţ rea deplin . Hai. te ascult m.ă ă

Ronsard f cu un pas în fa , îşi trecu mîna prin fruă ţă -moasa lui barb blonzie, ridic o clip spre cer ochii s i pliniă ă ă ă de o calm gravitate şi, cu o voce fermec toare, deă ă clamă un cîntec de dragoste pe care l-ar invidia mul i dinţ tre poe iiţ noştri contemporani.

Dup el, Remi Belleau recit , la cererea reginei, o vi-ă ă lanel În care era vorba de triste ea unei turturele că ţ ăreia îi murise perechea. Era de' fapt o r utate la adresa doamneiă de Coligny, acuzat , de bîrfitorii de la Curte, de o pasiuneă pentru mareşalul Strozzi. ucis cu un an în urm , la asediulă oraşului Thionville, de un glon de musţ chet .ă

Cei de fa izbucnir în aplauze, punînd-o în mareţă ă încurc tur pe doamna amiral, care nu se putu st pîni s nuă ă ă ă roşeasc vizibil.ă

Dup ce se înşt pîni oarecum calmul, Pierre de Bour-ă ă deilles, senior de Brantome, fu invitat s deşarte cîtevaă anecdote galante, de care nu ducea niciodat lips ; acesă ă te istorioare f r perdea avur , ca de obicei, un succes nebun,ă ă ă to i. se pr p deau de rîs şi zgudui i de convulsii nest pîniteţ ă ă ţ ă se ag au de vecinii lor ca s nu cad pe jos. Hohote,ăţ ă ă chicoteli, strig te ieşeau din toate piepturile, to i aveauă ţ lacrimi în ochi de atîta rîs şi, în timp ce îşi uscau ochii cu batistele, unii îl implorau :

— Oh, ajunge, domnule Brantome, v rug m ! A- jungeă ă !

Doamna amiral, cuprins şi ea de un rîs irezistibil, îşiă scoase, cu o mişcare? maşinal , batista din buzunar. Şi,ă odat cu batista, scoase, f r s -şi dea seama, şi biletul peă ă ă ă care i-l adusese lui Dandelot. În timp ce îşi ducea batista la ochi, biletul c zu la picioarele ei.ă

Prin ul de Joinville se afla, aşezat, precum am zis, linţ gă doamna amiral. În timp ce, prad unui rîs nest pînit, seă ă r sucea şi f cea m t nii, tîn rul prin v zu cum dină ă ă ă ă ţ ă

buzunarul doamnei amiral cade un bilet delicat, o scrisoare de amor, cu siguran . L s şi el s -i cad batista exactţă ă ă ă ă deasupra biletului şi apoi le ridic pe amîndou odat , f ră ă ă ă ă s observe nimeni. Dup care le vîrî în buă ă zunar, aşteptind un moment potrivit ca s citeasc biletul.ă ă

Auzind un orologiu care b tea de miezul nop ii, doamă ţ -na amiral îşi aminti c trebuie s -i înmîneze biletul luiă ă Dandelot,

Scotoci în buzunar, c utînd biletul. Nu-l g si.ă ăC ut apoi în toate buzunarele, în punga pentru mă ă ă-

run işuri pe care o purta la brîu, în sîn, degeaba ! Biletulţ disp ruse f r urm , probabil c -l pierduse.ă ă ă ă ă

Mai avea înc în min batista. O idee o str fulgera :ă ă ă biletul c zuse pe jos cînd tr sese batista din buzunar. Priviă ă de jur-Împrejur şi nu-l v zu. Mut din loc taburetul dar niciă ă sub taburet nu c zuse.ă

Doamna amiral sim ea c face fe e-fe e.ţ ă ţ ţDomnul de Joinville, care o urm rea atent, nu se puă tu

st pîni şi o întreb :ă ă— Ce este, doamn amiral ? Am impresia e a i pieră ă ţ dut

ceva !— Eu ? Nu... Da... Nimic, nimic... n-am pierdut nimic, se

bîlbîi doamna amiral, ridicîndu-se.— Oh, Doamne, scump prieten , o întreb regina, ceă ă ă

e cu dumneavoastr ? Sînte i roşie ca racul...ă ţ— Nu m simt bine, şi, cu voia Maiest ii Voastre, aşă ăţ

dori s m retrag...ă ăÎntîlnind privirea plin de în eles a domnului de Joină ţ -

ville, Catherine pricepu c e bine s -i acorde doamnei Coă ă -ligny permisiunea cerut .ă

— O, scump prieten , îi spuse regina doamnei Coă ă -ligny, cum o s te re in dac eşti bolnav ! Mergi acas şiă ţ ă ă ă îngrijeşte- i s n tatea, care ne e atît de pre ioas tuţ ă ă ţ ă turor.

Doamna Coligny, sufocat de nelinişte, se înclin f ră ă ă ă s spun o vorb şi ieşi.ă ă ă

Odat cu ea plecar Ronsard, Baîf, Daurat, Jodelle,ă ă Thiard şi Bolleau, care o înso ir pîn la lectica ei. Dup ce oţ ă ă ă

v zur în drum spre cas , cei şase poe i o luar pe cheiulă ă ă ţ ă Senei şi, discutînd, ca de obicei, despre retoric şi filozofie,ă se îndreptar spre strada Fosses-Saint-Victor, unde se aflaă casa lui Ba'if ; aici obişnuiau s se adune în anumite zile,ă sau, mai degrab , în anumite nop i, ca înă ţ tr-o academie din timpurile vechi, s pun la cale trebuă ă rile cele înalte ale artelor poeticeşti.

S -i l s m pe poe i cu ale lor, c ci se îndep rteaz deă ă ă ţ ă ă ă firul care ne îndrum prin labirintul intrigilor politice şiă sentimentale care ne intereseaz şi s revenim în apartaă ă -mentul Catherinei.Morte şi Venus

Abia ieşi doamna Coligny. c to i cei r maşi în jurulă ţ ă reginei, presim ind c au fost martorii unei întîmpl riţ ă ă neobişnuite, începur s întrebe :ă ă

— Ce avea, totuşi, amirala ?— Întreba i-l pe domnul de Joinville, r spunse regiţ ă na

mam .ă— S auzim ! spuse cardinalul de Lorena.ă— Vorbeşte, prin e, vorbeşte ! insistau femeile într-unţ

glas.— Pe. cinstea mea, doamnelor, r spunse prin ul, încă ţ ă

nu cunosc r spunsul la întrebare. Dar, iat cine v va spuneă ă ă în locul meu, ad ug el, sco ind din buzunar un biă ă ţ le elţ împ turit cu grij .ă ă

— Un bilet ! exclamar doamnele.ă— Un bilet, parfumat şi m t sos, din ce buzunar o fiă ă

c zut ? zise prin ul.ă ţ— O, prin e...ţ— Ghici i ?ţ— Nu. Spune i-ne imediat...ţ— Din buzunarul sobrei noastre inamice, doamna

amiral !— Ah ! spupe Catherine, de-aia mi-a i f cut semn s-oţ ă

las s plece ?ă— Da. m rturisesc c am comis o indiscre ie şi c eramă ă ţ ă

ner bd tor s aflu ce e în biletul sta.ă ă ă ă— Şi ce este ? întreb Catherine.ă

— M-am gîndit c ar fi o lips de respect din parteaă ă mea s citesc eu primul acest bilet.ă

— Atunci d -mi-l, prin e.ă ţŞi domnul de Joinville îi întinse reginei mam scriă -

soarea, înclinîndu-se respectuos. Curiozitatea se dovedimai tare decît respectul şi toat lumea se înghesui în juă rul reginei.

— Doamnelor, spuse Catherine, s v d dac scrisoareaă ă ă nu ascunde cine ştie ce secret de familie. L sa i-m întîi s-oă ţ ă citesc singur şi v promit c , dac se poate citi cu voă ă ă ă ce tare, nu v voi lipsi de aceast pl cere.ă ă ă

Doamnele se aşezar din nou la locurile lor, dar stă ă-teau ca pe ghimpi. Domnul de Joinville urm rea cu suă fletul la gur expresia de pe chipul Catherinei. Cînd teră min deă citit el spuse :

— Doamnelor, regina nu-l va citi.— La drept vorbind, prin e, cred c v cam gr bi i. Nuţ ă ă ă ţ

ştiu dac aş face bine dezv luindu-v secretele intime cileă ă ă bunei mele prietene, doamna amiral.

— Deci, e într-adev r un bilet de amor ? întreb duă ă cele de Guise.

— Pe onoarea mea, spuse regina, o s pute i judecaă ţ singuri : eu am impresia c nici nu l-am în eles bine.ă ţ

— Aşa c o s ni-J citi i şi nou , nu-i aşa, doamn ?ă ă ţ ă ă spuse prin ul de Joinville ros de ner bdare.ţ ă

— Asculta i ! spuse Catherine.ţSe f cu o t cere total ,, în care nu se auzea nici m cară ă ă ă

o respira ie, deşi în jurul reginei erau adunate cincispreţ zece persoane.

Regina citi :„Nu uita, iubirea mea nepre uit , s vii mîine, la unuţ ă ă

dup miezul nop ii, in camera Metamorfozelor. Cameraă ţ unde ne-am îniilmt ieri noapte e prea aproape de apar-tamentul celor dou regine. Confidenta noastr se va îngrijiă ă ca uşa s nu fie încuiat !”ă ă

Un strig t de uimire general str b tu asisten a.ă ă ă ţEra o întîlnire de amor în toat puterea cuvîntului. Şi.ă

din moment ce biletul c zuse din buzunarul amiralei, eraă vorba de o întîlnire tainic , în miez de noapte, a amiraă lei ! Dar cine va fi fost b rbatul ?ă

Au trecut în revist pe to i prietenii doamnei Coligny.ă ţ Dar ea ducea o via aşa de retras şi de sobr , c nici unulţă ă ă ă dintre aceşti b rba i nu candida la postul de prim amorez.ă ţ L-au b nuit chiar şi pe Dandelot, cumnatul ei, c ci laă ă aceast Curte, unde corup ia era în floare, totul p reaă ţ ă posibil.

— Dar exist o cale foarte simpl de a-l cunoaşte peă ă fericitul b rbat, spuse ducele de Guise.ă

— Care ? întrebar doamnele.ă— Întîlnirea e pentru noaptea asta ?— Da, spuse Catherina.— În camera Metamorfozelor ?— Da;— Ei bine, putem s proced m cu ei exact Cum au fă ă ă-

cut zeii Olimpului cu Marte şi Venus.— S le facem o vizit în timpul somnului ? exclamă ă ă

domnul de Joinville.Doamnele schimbar iute priviri pline de în eles, dină ţ

care r zb tea dorin a fierbinte de a întîmpina aceast proă ă ţ ă -punere cu aplauze. Dar nu îndr zneau s -şi dea în vileagă ă gîndul.

Era dou sprezece şi jum tate.ă ăMai aveau de aşteptat o jum tate de or . Dar, cînd î iă ă ţ

bîrfeşti aproapele, vremea trece repede. Au forfecat-o în toate chipurile pe doamna amiral, au gustat dinainte scena în care, surprins asupra faptului, o s cad prad ză ă ă ă ăp celiiă şi ruşinii. La drept vorbind, dintre toate, regina era cea mai încîntat de planul ducelui de Guise : ar fi avut o satisfac ieă ţ uriaş surprinzînd-o pe scumpa ei prieă ten , amirala, într-oă situa ia f r ieşire.ţ ă ă

Orologiul din turn sun ora unu.ăTo i b tur din palme, bucuroşi.ţ ă ă— S mergem, spuse prin ul de Joinville.ă ţDar mareşalul de Saint-Andre îi opri cu un gest :

— O, tinere e necugetat ! f cu el.ţ ă ă— Ave i vreo observa ie de f cut ? întreb domnul deţ ţ ă ă

La Roche-sur-Yon.— Da, spuse mareşalul.— În cazul sta, asculta i-l cu aten ie, interveni reă ţ ţ gina.

Mareşalul are o mare experien in toate şi mai ales înţă asemenea afaceri delicate.

— Iat de ce voiam s -i potolesc avîntul ginerelui meu,ă ă domnul de Joinville, spuse mareşalul : uneori se întîmpl să ă nu ajungi la întîlnire exact la ora fixat ; iar dac vomă ă ajunge noi înaintea lor, planul nostru probabil c n-o să ă reuşeasc .ă

Ca urmare, au c zut de acord s mai aştepte o jumă ă ă-tate de or . La ora unu şi jum tate, ner bdarea tuturor eraă ă ă aşa de mare încît nimic nu i-ar mai fi putut opri s plece înă expedi ia proiectat . Mareşalul le promise c -i înso eşteţ ă ă ţ pîn la uş şi c va r mîne pe coridor aşteptînd veşti. Auă ă ă ă c zui de acord c regina se va retrage în doră ă mitor, unde prin ul de Joinville va veni s -i povesteasc ce s-a întîmplat.ţ ă ă

Fiecare lu în mîn cîte o luminare şi alaiul porni înă ă linişte, cu ducele de Guise în frunte, c tre camera Metaă -morfozelor. Ariergarda era format din tîn rul duce deă ă Montpensier şi prin ul de La Roche-sur-Yon.ţ

Ajunşi în fa a uşii, se oprir şi încercar s asculte peţ ă ă ă gaura cheii. Nu se auzea nici un zgomot. Cineva îşi aduse aminte c mai exista şi o anticamer . Mareşalul de Saint-ă ă Andre împise uşor uşa dar uşa nu se deschise.

— Drace ! f cu el, n-am prev zut asta : uşa e încuiată ă ă pe din untru.ă

— S-o for m ! îi îndemn o voce.ţă ă— Binişor, domnilor ! spuse ducele de Guise, nu uita iţ

c sîntem la Louvre.ă— Aşa o fi, r spunse prin ul de La Roche-sur-Yon, dară ţ

noi sîntem de-ai casei.— Domnilor, domnilor ! insist ducele, am venit doară

s constat m c s-a întîmplat un scandal, s nu provoc m şiă ă ă ă ă noi altul.

— E un sfat în elept, spuse Brantome. Am cunoscutţ odat o frumoas şi preacinstit doamn ...ă ă ă ă

— Domnule de Brantome, spuse prin ul de Joinvilleţ rîzînd, în clipa asta noi facem istorie, nu o povestim ! Găsi iţ un mijloc de a intra în camer şi ve i avea un nou capitol deă ţ ad ugat la ă Damele galante.

— Ei bine, iat o idee, spuse domnul de Brantome,ă face i cum se obişnuieşte la rege : zgrep na i uşor la uş şiţ ţă ţ ă poate c vi se va deschide.ă

— Domnul de Brantome are dreptate, spuse prin ul deţ Joinville. Zgîrîie un pic uşa, tat socrule !ă

Şi mareşalul chiar aşa f cu.ăUn valet care veghea în anticamer , şi pe care-l camă

luase somnul, se trezi din somnolen şi, crezînd c eraţă ă Lanoue care venise s-o ia pe domnişoara de Saint-Andre,' cum f cea de obicei, întredeschise uşa şi întreb , frecîn- du-ă ăse la ochi :

— Cine-i acolo ?Mareşalul de Saint-Andre se f cu nev zut, dîndu-se Iaă ă

o parte, şi valetul se afl fa -n fa cu ducele de Guise.ă ţă ţă V zînd atîtea lumin ri şi la lumina lor o mul ime do se- mori,ă ă ţ veseli .şi curioşi, valetul începu s simt c e vorba de oă ă ă capcan şi încerc s închid uşa.ă ă ă ă

Dar ducele de Guise pusese deja un picior în antica-mer , ca un adev rat cuceritor de oraşe ce era, şi uşa nu seă ă mai putea închide din cauza cizmei sale.

Valetul continua s împing din toate puterile.ă ă— Hei, caraghiosule ! spuse ducele, deschide-ne uşa !— Dar, monseniore, spuse bietul om tremurind, fiindcă

il recunoscuse pe duce. am porunc l murit s ...ă ă ă ă— Ştiu c ai porunc . Dar mai ştiu şi taina lucruriloră ă

care se întîmpl în untru şi trebuie s intr m aici. domă ă ă ă nii aceştia şi cu mine, fiindc o facem în folosul regelui şi cuă asentimentul lui.

Ar fi putut ad uga şi : „aceste doamne‘;, c ci grupulă ă lor num ra şi vreo cinci sau şase femei care chicoteau veă -sele. ascunse sub cape.

Valetul, care ştia, ca toat lumea, c domnul de Guiseă ă e st pîn Ia Curte, îşi închipui c e vorba, intr-adev r, de oă ă ă în elegere între el şi rege. Deschise mai întîi uşa anticaţ -merei, apoi pe aceea a camerei Metamorfozelor, ridieîn- du-se în vîrful picioarelor, ca s urm reasc , din spateleă ă ă grupului, scena care urma s se petreac .ă ă

Ca un val, grupul de seniori şi doamne n v li în ca*ă ă mer ca o maree care urc şi ....... *ă ă

Domnul de Joinville e obligat sâ povesteasc oă t r şenie nepl cută ă ă ă

— Sînt de p rere, monseniore, spuse Robert Stuart ieă -şind primul din ascunz toare, c nu prea ave i de ce s vă ă ţ ă ă f li i cu Maiestatea Sa şi c , dac acum Maiestatea Sa nu vă ţ ă ă ă va acorda gra ierea pentru Anne Dubourg, nu ve i mai aveaţ ţ nici un argument serios împotriva planului meu.

— V înşela i, domnule, spuse prin ul de Conde, ieă ţ ţ şind prin partea opus de sub pat şi ridicîndu-se în piă cioare. Chiar dac m-ar fi insultat mult mai grav, regele rumîneă rege şi nu g sesc cu cale c pentru o jignire per-’ sonală ă ă trebuie s m r zbun pe c petenia na iunii.ă ă ă ă ţ

— Atunci ceea ce s-a întîmplat adineauri nu atinge cu nimic promisiunea ce mi-a i f cut-o, monseniore ?ţ ă

— V-am promis, domnule, s cer gra ierea consilieruă ţ lui Dubourg chiar la ora cînd regele se va trezi. Aşa c la oreleă opt diminea a voi fi la Louvre, în acest scop.ţ

— Fi i sincer, monseniore, crede i c ve i ob ine graţ ţ ă ţ ţ -ierea ?ţ

— Domnule, r spunse cu mult seme ie prin ul de Conă ă ţ ţ -de, fi i sigur c nu mi-aş da silin a s cer gra ierea dac n-aşţ ă ţ ă ţ ă fi aproape sigur de a o ob ine.ţ

— Bine, fie ! murmur Robert Stuart f cînd un gestă ă care indica lipsa Iui de încredere ; peste cîteva ore se va face lumin şi vom vedea noi...ă

-— Acum, domnule, spuse prin ul privind jur-Împreţ jur cu grij , problema e cum ne vom strecura. Din cauza eeloră dou epistole ale dumneavoastr şi a modului desă ă tul de neobişnuit in care le-a i expediat, intr rile palatuţ ă lui sînt

p zite exact ca în fa a unui asediu ; ca urmare cred c v vaă ţ ă ă fi foarte greu s ieşi i de-aici înainte de primele ore aleă ţ dimine ii, mai ales c purta i uniforma asta dc gardţ ă ţ ă sco ian . V rog s binevoi i a observa c , luîndu-v cuţ ă ă ă ţ ă ă mine, o s v scot, pe dumneavoastr şi peprietenul care v-ă ă ăa împrumutat uniforma, dintr-o afacere urît ,ă

— Monseniore, eu nu uit niciodat nici binele nici r ul.ă ă— Crede i-m c n-o fac ca s ob in recunoştin a dumţ ă ă ă ţ ţ -

neavoastr , ci ca s v dovedesc sinceritatea inten iiloră ă ă ţ melc, sporind c îmi ve i urma exemplul ; nu-i greu s vă ţ ă ă da i seama c mi-ar fi de-ajuns s v p r sesc aici, pur Şiţ ă ă ă ă ă simplu, pentru ca în felul sta s fiu scutit de obliga ia de a-ă ă ţmi respecta jur mîntul.ă

— Mi-e cunoscut lealitatea prin ului de Conde, r să ţ ă -punse tîn rul sco ian cu o voce din care r xb tea emo ia, şiă ţ ă ă ţ sînt convins c nu va avea a se plînge de a mea. Dină aceast zi, v sînt devotat trup şi suflet. Dac ve i reuşi să ă ă ţ ă ob ine i gra ierea tat lui meu, nu ve i avea un slujitor maiţ ţ ţ ă ţ credincios şi gata s moar pentru dumneavoastr .ă ă ă

— Nu m îndoiesc de asta, domnule, r spunse prin ulă ă ţ de Conde şi, deşi prilejul cu care ne-am întîlnit este cît sc poate ae neobişnuit, n-o s v ascund c , avînd în veă ă ă dere motivul care v-a împins s ac iona i, inten ia dumă ţ ţ ţ -neavoastr , oricît de reprobabil poate fi în ochii unui omă ă cinstit, m face s fiu destul de indulgent şi chiar s simtă ă ă pentru dumneavoastr un fel de simpatie. Aş sim i doară ţ nevoie s -mi spune i un lucru, şi anume : cum se face că ţ ă purta i un nume sco ian, din moment ce consilierul Anneţ ţ Dubourg e tat l dumneavoastr .ă ă

— Nimic mai simplu, domnule, aşa sînt toate poveştile de dragoste. Au trecut de-atunci dou zeci şi doi de ani. Peă atunci, consilierul Dubourg avea dou zeci şi opt de ani. Aă f cut o c l torie în Sco ia ca s -l vad pe John Knox,ă ă ă ţ ă ă prietenul lui. Acolo a cunoscut o fat . Ea este maă ma mea. El a aflat c fata a r mas îns rcinat abia dup ce s-a întors laă ă ă ă ă Paris. N-a avut nici o îndoial în ce privea virtutea ei, aşa că ă m-a considerat fiul lui şi i-a recomandat lui John Knox s seă

intereseze de soarta copilului venit astfel pe lume.— Bine, domnule, spuse prin ul de Conde, am aflatţ

ceea ce doream s ştiu. Acum s vedem cum ieşim de-aici.ă ăPrin ul întredeschise uşa şi privi de-a lungul coridoruţ lui

ce redevenise întunecos şi pustiu. Ieşir amîndoi din cameraă Metamorfozelor şi ajunser cu bine la ieşire. Prină ul aruncţ ă pe umerii sco ianului mantia sa şi ceru s fie chematţ ă Dandelot.

Cînd sosi Dandelot. prin ul îi povesti scena ai c rei eroiţ ă fuseser regele, Charlotte de Saint-Andre şi vizitatoriiă nepofti i care veniser s le strice somnul. Despre Robertţ ă ă Stuart nu spuse decît atît :

— Domnul este cu mine !Dandelot pricepu c era bine ca prin ul s se îndep ră ţ ă ă -

teze de Louvre cît mai repede. Le deschise o uş l turală ă nică şi cei doi ieşir în grab din palat. F r s schimbe nici oă ă ă ă ă vorb , se îndreptar spre Sena. Ajungînd pe malul apei,ă ă prin ul îl întreb pe sco ian în ce parte o ia.ţ ă ţ

— La dreapta, monseniore, r spunse acesta.ă— Iar eu la stînga, spuse prin ul. S veni i ast -sear ,ţ ă ţ ă ă

la zece ceasuri, în fa la Saint-Gcrmain-l’Auxerrois. Sper cţă ă voi avea ştiri bune pentru dumneavoastr .ă

— Mul umesc, monseniore ! spuse tîn rul înclinîndu-seţ ă respectuos, şi, v repet, din acest moment, ave i în mine cclă ţ mai credincios slujitor !

Fiecare o lu pe drumul s u.ă ăOrologiul b tu trei ceasuri din noapte.ăChiar în acelaşi moment, prin ul de Joinville era priţ mit

în dormitorul Catherinei de Medicîs. Bietul prin nu veniseţ aici de bun voie. ine i minte, desigur, c regina mamă Ţ ţ ă ă anun ase c se retrage în dormitor şi îl va aştepta acolo peţ ă prin ul de Joinville, ca s -i povesteasc ce s-a petrecut înţ ă ă camera Metamorfozelor. Ceea ce se petrecuse ştim cu to ii.ţ Or, prin ul de Joinville. cît se poate de ruţ şinat dup scena laă care asistase, era mai pu in dispus decît oricine s descrieţ ă tabloul acestei catastrofe în care onoarea lui conjugal juca,ă chiar înainte de a se fi însurat, un rol destul de trist.

Cameristele o dezbr caser pe Catherine şi o preg tiă ă ă -ser de culcare ; se aşezase în pat, le d duse drumul tuă ă -turor. cu excep ia femeii ci de încredere şi st tea în aşţ ă -teptare.

Orologiul b tuse dou ceasuri. Apoi dou şi un sfert;ă ă ă dou şi jum tate ; trei f r un sfert.ă ă ă ă

Atunci, v zînd c nu apar nici unchiul (ducele deă ă Guise), nici nepotul (prin ul de Joinville), regina începuse s -ţ ăşi piard r bdarea, o chemase pe camerist şi îi porună ă ă cise s -l caute pe prin ul de Joinville şi s i-l aduc , viu sau mort.ă ţ ă ă

Dar prin ul era angajat într-o discu ie extrem de gravţ ţ ă la care mai participau ducele Francois de Guise şi cardinalul de Lorena. Se în elege, acest consiliu de familie în miez deţ noapte hot rLse c o c s torie între prin ul de Joinville şiă ă ă ă ţ domnişoara de Saint-Andre a devenit absolut de neconceput.

Aflînd do porunca reginei, prin ul n-avea cum s nu seţ ă supun . Ducele de Montpensier şi prin ul de La Roche- sur-ă ţYon, care-l inso eau, se pierdur pe drum ; vom veţ ă dea mai tîrziu cu ce inten ie.ţ

Regina devenea cu fiecare minut tot mai ner bd toaă ă re s afle în ce aventur compromi toare se l sase atrasă ă ţă ă ă buna ei prieten , amirala. Cînd îl v zu pe prin intrînd, strigă ă ţ ă cu o voce aspr :ă

— Dar haide odat , domnule de Joinville, te aştept de oă or !ă

Prin ul se apropie de pat bîiguind o scuz , din care Caţ ă -therine nu pricepu decît : „V cer iertare, Maiestateaă Voastr ... “ă

— O s te iert, ă musiu de Joinville, spuse regina mamă cu accentul ei florentin, numai dac povestea dumitale o să ă fie tot atît de amuzant pe cît de plictisitoare a fostă aşteptarea. Uite, ia un taburet şi aşeaz -te lîng pat. V d peă ă ă chipul dumitale c s-au întîmplat lucruri extraordinare.ă

— Da, murmur prin ul, de-a dreptul extraordinare şi laă ţ care nu ne aşteptam cîtuşi de pu in !ţ

— Cu atît mai bine ! Cu atît mai bine ! exclam reă gina,

freeîndu-şi mîinile de pl cere. Ia, povesteşte-mi pe îndelete,ă f r s ui i nimic. De mult n-am mai avut ocaă ă ă ţ zia s mă ă distrez aşa de bine. Ah, musiu de Joinville, la Curtea asta nu se mai rîde.

— Aşa e, doamn , r spunse domnul de Joinville cu ună ă aer funebru.

— Şi atunci cînd ai un prilej s te distrezi nu trebuie s -ă ăl laşi s - i scape. D -i drumul, ă ţ ă musiu de Joinville ; te- ascult, şi- i promit c n-o s scap nici un cuvînt.ţ ă ă

Şi Catherine se aşez în pat cît putu de comod, ca ună om care aşteapt s guste nestingherit o poveste amuzană ă tă şi vrea ca nimic s nu-i strice pl cerea. Aştepta.ă ă

Dar lui musiu de Joinville îi venea foarte greu s înă -ceap ; aşa c nu scoase o vorb .ă ă ă

Regina mam crezu o vreme c tîn rul prin se conă ă ă ţ -centreaz şi îşi alege cuvintele. Dar, v zînd c r mîne mut,ă ă ă ă îi arunc o privire întreb toare şi insistent .ă ă ă

— Ei ? îl întreb ea.'ă— Ei bine, doamn , r spunse prin ul, v m rturisesc că ă ţ ă ă ă

m aflu într-o mare încurc tur .ă ă ă— Dar de ce, prin e ?ţ— Îmi vine foarte greu s povestesc Maiest ii Voasă ăţ tre.

ce-am v zut.ă— Dar ce naiba a i v zut, ţ ă musiu de Joinville ? î iţ

m rturisesc c mor de curiozitate. Am aşteptat cam mult, eă ă adev rat, continu Catherine frecîndu-şi mîinile, dar s-ară ă zice c n-am aşteptat degeaba. Spune-mi drag ă ă musiu de Joinville, era pentru noaptea asta ? c ci, dup cum ştii. Înă ă biletul pe care mi l-ai dat zicea „În noaptea asta”, dar nu purta nici o dat .ă

— Intradev r, era pentru noaptea asta. doamn .ă ă— Deci se aflau în camera Metamorfozelor ?— Erau acolo.— Amîndoi ?— Amîndoi.— Tot Marte şi Venus ? Ah, uite . ce e. ştiu cine era

Venus. dar Marte ?

— Marte, doamn ?ă— Da, Marte... nu ştiu cine era Marte !—- De fapt, doamn , m întreb dac trebuie s vă ă ă ă ă

spun...— Cum adic , dac trebuie s -mi spui ? Te cred că ă ă ă

trebuie, iar dac î i faci probleme de conştiin , te absolv euă ţ ţă de acest p cat. Ei. cum era Marte ? Tîn r sau b trîn ?ă ă ă

— Tîn r.ă— Bine f cut, b iatul ?ă ă— Da, bine f cut, desigur.ă— De neam bun ?— Foarte bun.— O, o, ce-mi tot spui acolo, musiu de Joinville ? f cuă

regina mam , ridieîndu-se în capul oaselor.ă— Adev rul-adev rat. doamn .ă ă ă— Cum, nu e vreun paj orb şi ignorant ?— Nu e cîtuşi de pu in un paj.ţ— Şi acest tîn r atît de îndr zne , întreab Catherine,ă ă ţ ă

neputînd s reziste înclina iei sale spre ironie, acest tîn ră ţ ă îndr zne ocup vreun rang la Curte ?ă ţ ă

— Da, Maiestatea Voastr ... unul foarte înalt chiar.ă— Foarte înalt ? Dar vorbeşte odat , pentru Dumneă -

zeu, musiu de Joinville ? Trebuie s - i smulg vorbele cuă ţ cleştele ? Doar n-o fi vreun secret de stat !— De fapt e vorba de un seevet do stat, doamn , spuă se prin ul.ţ

— O, atunci musiu de Joinville, nu mai e o rug mină te, e o porunc : spune-mi numele acestui înalt personaă giu.

— Insista i ?ţ— Insist !— Ei bine, doamn , spuse prin ul ridicînd capul, acestă ţ

personagiu, cum îi 'ziccli, nu e altcineva decît Maiestatea Sa regele Francisc al II-lea.

— Fiul meu ? strig Catherine, s rind din pată ă— Da, fiul dumneavoastr , doamn .ă ăDac în mijlocul dormitorului ar fi trosnit pe neaştepă -

tate un foc de archebuz probabil c regina n-ar fi tr it oă ă ă emo ie mai violent . Îşi trecu mîna peste ochi, ca şi cumţ ă

întunericul din înc pere, luminat de o singur luminare, oă ă ă împiedica s disting obiectele din jur. Apoi, intuindu-l peă ă ţ prin cu privirea ei str pung toare şi apropiinclu-se de elţ ă ă mai-mai s -l ating , ea îi spuse cu jum tate de voce, o voceă ă ă care îşi pierduse accentul batjocoritor spre a deveni de-a dreptul teribil :ă

— Cred c sînt cît se poate de treaz , nu-i aşa, ă ă musiu de Joinville ? Am auzit bine : îmi spuseşi c eroul acesă tei aventuri e chiar fiul meu ?

— Da, doamn .ă— Esil în stare s mai afirmi asta înc o dat ?ă ă ă— O jur.Şi tîn rul prin întinse mîna.ă ţ— Bine, musiu de Joinville ! continu Catherine poă -

somorit . Acum în eleg de ce te codeai, de ce nu- i veneaă ţ ţ s vorbeşti. O, simt c mi se urc sîngele la cap ! E poă ă ă sibil aşa ceva ? fiul meu, care are o nevast tîn r şiă ă ă fermec toare, s -şi g seasc o amant care are de dou oriă ă ă ă ă ă vîrsta lui ; fiul meu trecînd în tab ra duşmanilor mei ; fiulă meu, dar e imposibil ! fiul meu, amantul amiralei !...

— Doamn , spuse prin ul, de Joinville, n-am nici ceaă ţ mai mic idee cum o fi ajuns biletul în buzunarul doamă nei Coligny. Dar ceea ce ştiu cu siguran , din neferiţă cire, e că nu doamna Coligny se afla în camera Metamorfozelor.

— Cum ! strig Catherine, ce tot spui, nu era amiă ral a ?— Nu, doamn . »ă— Atunci cine era femeia ?— Doamn ...ă— Musiu de Joinville, numele persoanei, auzi, s -miă

spui imediat numele ei !—- Maiestatea Voastr s binevoiasc a m scuza...ă ă ă ă— S te scuz ! Pentru ee ?ă— Fiindc eu sînt singurul om, sta-i adev rul, că ă ă ăruia

nu trebuie s i se cear s fac o asemenea dezvă ă ă ă ăluire.— Nici eu nu- i pot cere, ţ musiu de Joinville ?— Nici chiar dumneavoastr , doamn . Dc altfel, nici nuă ă

va fi greu s v satisface i curiozitatea, prima persoan deă ă ţ ă

la Curte pe care o s-o întreba i...ţ— Dar, ca s o pot întreba pe aceast persoan , vaă ă ă

trebui s aştept pîn mîine, ă ă musiu de Joinville. Vreau s afluă imediat numele persoanei. Poate c vreau s iau anuă ă mite m suri care nu sufer amînare !ă ă

Şi ochii reginei, care zvîrleau fl c ri, îl intuir pe bietulă ă ţ ă prin .ţ

— Doamn , spuse el. c uta i printre persoanele de laă ă ţ Curte pe aceea al c rei nume eu nu-l pot pronun a.ă ţ

Şi tîn rul îşi acoperi fa a cu mîinile, ca s -şi ascundă ţ ă ă ruşinea şi lacrimile de mînie neputincioas .ă

Regina scoase o exclama ie şi, prinzînd mîinile prinţ -ului şi îndep rtîndu-le, îl privi fix, spunînd :ţ ă

— A, domnişoara de Saint-Andre ?Prin ul nu spuse nimic. Dar şi asta era o m rturisire. Elţ ă

se l s , f r vlag , pe un taburet aflat în apropierea patului,ă ă ă ă ăCatherine îl privi o clip cu o comp timire amestecată ă ă

cu dispre . Apoi, f cînd un efort s se arate în eleg toaţ ă ă ţ ă re,, îi spuse : ,

— Bietul copil ! Te plîng din toat inima, c ci se pareă ă c o iubeai pe aceast fiin perfid . Apropie-te, d -mi mîă ă ţă ă ă -na, spune-mi tot ce ai pe suflet. În eleg acum de ce amuţ -iseşi, şi-mi pare r u c am insistat atît. Iart -m , fiule ! Şiţ ă ă ă ă

acum, cunoscînd boala de care suferi, s c ut m şi leaă ă ă cul... Mai sînt destule fete la Curte, şi dac nici una nu va fiă îndeajuns de frumoas şi ele nobil pentru dumneaă ă ta, vom g si, alta la Curtea Spaniei sau a Italiei. Te rog s - i revii,ă ă ţ prin e, şi hai s discut m serios.ţ ă ă

Discursul reginei avea dou scopuri, unul vizibil şi altulă ascuns : acela de a-l consola şi acela de a-i m sura t ria şiă ă curajul. Dar domnul de Joinville, în loc s r să ă pund la acesteă îndemnuri materne, c zu în genunchi ling patul reginei şiă ă îşi înfund fa a între cearşafuri, hohotind.ă ţ

— Iertare, Maiestatea Voastr ! strig el, iertare, dară ă sînt copleşit de ruşine şi durere şi .nu mai am putere pentru altceva. O rog deci pe Maiestatea Voastr s -mi peră ă mit sâă m retrag.ă

Regina mam privi cu dispre la acest b rbat tîn r,ă ţ ă ă doborît de suferin . Apoi, f r ca vocea s -i tr deze euţă ă ă ă ă nimic impresiile defavorabile, ii spuse :

— Du-te, copilul meu, si vino diminea s st m deţă ă ă vorb . Pîn atunci, noapte bun şi Dumnezeu s te aib -nă ă ă ă ă paz !ă

Îi întinse prin ului dreapta, el i-o s rut supus şi ieşi dinţ ă ă înc pere, ca o umbr . Catherine îl urm ri în t cere cuă ă ă ă privirea pîn disp ru în spatele draperiilor. Apoi se sprijini înă ă coate pe pern şi îşi spuse gînditoare, cu o lucireă amenin toare în priviri : „Începind de azi, am o rival ;ţă ă dac nu aduc imediat lucrurile pe f gaşul lor, de mîine voiă ă pierde toat puterea asupra fiului meu''.ă

St tu astfel îndelung, ticluind un plan. În cele dină urm , pe buzele ei ap ru un surîs triumf tor. „Voi puneă ă ă ordine în toate astea !” îşi zise ea.Birfe

Şi acum, în timp ce domnul cardinal de Lorena se pre-g teşte de culcare ajutat de valetul s u, în timp ce Robertă ă Stuart se întoarce ia prietenul s u Patrick, în timp ceă domnul de Conde revine acas , pe jum tate furios, peă ă jum tate distrîndu-se de cele întâmplate: în timp ce doamă -na amiral continu s -şi întoarc pe dos toate* buzunaă ă ă rele sperînd s g seasc biletul pierdut; în timp ce regele oă ă ă asalteaz pe Lanoue cu întreb ri încercînd s în eleag cumă ă ă ţ ă s-a aflat de întâlnirea lui secret ; în timp ce domnul mareşală de Saint-Andre se tot întreab dac trebuie s -iă ă ă mul umeasc lui Dumnezeu sau s -şi blesteme destinulţ ă ă pentru ce i s-a întîmplat; în timp ce domnişoara de Saint- Andre viseaz c poart la git şi pe bi’a ele-i frumoaseă ă ă ţ bijuteriile doamnei d’Etampes şi ale ducesei de Valenti- nois iar pe c pşorul ei blond coroana M riei Stuart, s vedem ceă ă ă fac tinerii prin i de Montpensier şi de La Roche- sur-Yon.ţ ✓

Cei doi tineri, veseli şi mul umi i de spectacolul neţ ţ -obişnuit la care participaser ca spectatori, fuseser obliă ă ga iţ s -şi st pîneasc buna-dispozi ie dînd fa cu trei personajeă ă ă ţ ţă grave, care ar tau acum mai preocupate ca ori- cind :ă ducele de Guise, mareşalul de Saint-Andre şi cardinalul de

Lorena. Ba mai mult : împrumutând nişte expresii de circumstan , ei îşi exprimaser cum se pricepeau mai bineţă ă triste ea fa de cele întâmplate. Dup care au aşteptat înţ ţă ă linişte ca fiecare dintre cele trei importante personaje s seă îndep rtez^. R mînînd singuri, cei doi prin i nu-şi maiă ă ţ putur st pîni rîsuL şi geamurile palatuă ă lui Louvre tremurau de hohotele lor ca şi cum ar fi trecut pe strad o c ruă ă ţă înc rcat .ă ă

— Ah ! drag duce, spuse prin ul de La Roche-sur-Yonă ţ abia tr gîndu-şi r suflarea dup ce se sufocase de rîs.ă ă ă

— Ah ! drag prin e ! r spunse cel lalt, f cînd un efortă ţ ă ă ă s -şi revin în fire.ă ă

— Şi cînd te gîndeşti... cînd te gîndeşti c exist oaă ă -meni... oameni care pretind c -n ziua de azi parizienii nuă mai ştiu s rîd !ă ă

— ştia-s nişte oameni... nişte oameni r u... r u intenĂ ă ă -iona i.ţ ţ

— Ah, Doamne, rîsul sta ce bine prinde, şi ce r u î iă ă ţ face în acelaşi timp !

— Ai v zut mutra lui Joinville ?ă— Dar pe a mareşalului de Saint... de Saint-Andre.— Nu-mi pare r u decît de un lucru, spuse prin ul de Laă ţ

Roche-sur-Yon.-— Ba mie de dou , r spunse cel lalt.ă ă ă— Anume c n-am fost eu în locul reginei, chiar dacă ă

m-ar fi v zut întreg Parisul.ă— Şi eu c nu m-a v zut tot Parisul în locul regelui.ă ă— O. nur i bate capul, duce: pîn mîine la prînz totţ ăParisul o s afle.ă— Dac ai avea acelaşi chef ca mine, Parisul ar aflaă

chiar în noaptea asta.— Şi cum, m rog ?ă— Foarte simplu... Ce naiba, strigînd asta prin tot

oraşul.— Dar oraşul doarme.— Parisul n-are voie s doarm cînd regele lui e treaz.ă ă— Ai dreptate ! Sînt sigur c Maiestatea Sa n-a închisă

Ochişorii înc .ă— Aşa c ... s trezim Parisul.ă ă— O, ce nebunie !— Nu eşti de acord ?— Ei, aşta-i ! Din moment ce mi se pare o nebunie, se-

n elege c sînt de acord.ţ ă-— Atunci, la drum.— Haidem ! M tem s nu se fi aflat în oraş ceva dină ă

toat t r şenia asta.ă ă ăŞi cei doi tineri, n pustindu-se spre ieşirea Louvrului,ă

coborîr în goan sc rile, de parc erau Hippomene şiă ă ă ă Atalanta disputîndu-şi premiul de alergare.

Ajungînd în curte, au fost întîmpina i de Dandelot,ţ c ruia se ferir s -i spun ceva, din cauza rolului pe careă ă ă ă cumnata lui îl jucase. Dandelot îi recunoscu şi le deschise uşile, aşa cum f cuse şi cu prin ul de Conde.ă ţ

Cei doi tineri, chicotind ascunşi sub mantiile lor largi, traversar podul mobil şi ajunser pe malul Senei, unde ună ă vînt rece le biciuia obrajii. Atunci, sub pretextul c încearcă ă s se înc lzeasc , începur s culeag de pe jos pietre şi să ă ă ă ă ă ă arunce cu ele în ferestrele caselor învecinate. Dou -treiă ferestre se sparser cu zgomot. Şi tinerii noştri ar fiă continuat s se distreze astfel dac nu le-ar fi t iat calea doiă ă ă b rba i, care le poruncir s se opreasc din goan .ă ţ ă ă ă ă

— Şi cu ce drept ne porunci i ? strig ducele' de Mont-ţ ă pensier, înaintînd c tre cei doi b rba i. Vede i-v de drum şiă ă ţ ţ ă l sa i doi gentilomi s se distreze dup placul inimii.ă ţ ă ă

— Ah, iertare, monseniore, nu v recunoscusem, spuseă unul din cei doi b rba i. Sînt domnul de Chavigny, comană ţ -dantul celor o sut de arcaşi din garda palatului, şi mă ă întorceam la Louvre întov r şit de domnul de Carvoysin,ă ă primul scutier al Maiest ii Sale.ăţ

— Bun seara, domnule de Chavigny ! spuse prin ul deă ţ La Roche-sur-Yon, apropiindu-sc de comandantul arcaşilor şi. Întinzîndu-i mîna, în timp ce ducele de Montpen- sier r spundea cu mult curtoazie omagiilor primului scuă ă tier. Şi spunea i c v întoarce i la Louvre, domnule de Chavigny ?ţ ă ă ţ

—- Da, prin e.ţ— Ei bine, noi tocmai ieşisem...— La ora asta — V rog s observa i, domnule de Chavigny, c , aşaă ă ţ ă

cum e potrivit pentru a reveni la Louvre, ora asta e la felă de potrivit şi pentru a ieşi.ă

— Fi i încredin at, prin e, c , dac e vorba de dumţ ţ ţ ă ă -neavoastr , n-o s comit indiscre ia de a v pune întreb ri.ă ă ţ ă ă

— Şi r u face i, drag domnule, fiindc am avea s vă ţ ă ă ă ă spunem lucruri foarte interesante.

— în leg tur cu serviciul în slujba regelui ? întrebă ă ă domnul de Carvoysin.

— Exact, în leg tur cu serviciul în slujba regelui. A iă ă ţ pus punctul pe i, domnule prim-seutier, spuse, hohotind de rîs, prin ul de La Roche-sur-Yon.ţ

— Chiar aşa ? întreb domnul de Chavigny.ă— Pe cinstea mea.— Despre ce e vorba, domnilor ?— E vorba de marea onoare cu care l-a copleşit Maies-

tatea Sa, acum cîteva clipe, pe unul dintre iluştrii s i r ză ă -boinici, spuse prin ul de La Roche-sur-Yon.ţ

— Şi pe dragul meu Joinville, spuse ducele de Mont- pensier.

— Despre ce onoare e vorba, prin e ?ţ— Şi cine e ilustrul r zboinic, duce ?ă— Domnilor, e vorba de mareşalul de Saint-Andre f— Şi ce onoruri mai putea ad uga Maiestatea Sa laă

cele cu care X-a învrednicit deja pe domnul de Saint- Andre : mareşal al Fran ei, prim-gentilom al camerei reţ gale, marele cordon Saint-Michel, cavaler al ordinului Jar- retiere ! Orice s-âr zice, pe unii nu-i ocolesc favorurile, e de invidiat !

— Depinde !— Cum, depinde ?— F r îndoial , sînt nişte favoruri care poate c nu viă ă ă ă

s-ar potrivit nici dumneavoastr , domnule de Chavignv,ă care ave i o nevast tîn râ şi frumoas , nici dumneavoasţ ă ă ă -tr , domnule de Carvoysin, care ave i o fat frumoas ...ă ţ ă ă

— Chiar aşa ? exclam domnul de Chavigny, careă începea s priceap .ă ă

— A i ghicit, drag domnule, spuse prin ul de Laţ ă ţ Roche-sur-Yon.

— Dar sînte i sigur de ce spune i ? întreb domnul deţ ţ ă Chavigny.

— Z u îă— E grav, dac -i aşa, prin e î interveni domnul deă ţ

Carvoysin.— Vi se pare ? Eu g sesc, dimpotriv , c e foarte disă ă ă -

tractiv.— Dar cine v-a spus ? ...— Nu ne-a spus nimeni. Am v zut !ă— Unde ?— Am v zut, şi cu mine au v zut domnul de La Roche-ă ă

sur-Yon, domnul de Saint-Andre, fratele meu Joinville, care, în parantez fie spus, trebuie s fi v zut mai bine decît noiă ă ă to i, din moment ce inea în min un candela- bru... Citeţ ţ ă ramuri avea, prin e ?ţ

— Cinci ramuri %avea ! spuse prin ul începînd s rîdţ ă ă şi mai tare.

— Încuscrirea Maiest ii Sale cu mareşalul e în afar deăţ ă orişice îndoial , continu plin de gravitate ducele deă ă Montpensier, aşa c , de acum, ereticii n-au decît s seă ă poarte cu mare grij . De-aia vrem s şi anun m vesteaă ă ţă adev ra ilor catolici din Paris.ă ţ

— E posibil aşa ceva ? exclamar într-un glas domnulă de Chavigny şi domnul de Carvoysin.

— Exact, precum am onoarea s v spun. r spunseă ă ă prin ul. Ştirea e foarte proasp t , n-are nici m car o or ;ţ ă ă ă ă aşa C , aducîndu-v-o la cunoştin , v-am dat o dovad deă ţă ă simpatie. Se în elege, cu condi ia s o face i s circule şi s-oţ ţ ă ţ ă împ rt şi i tuturor pe care îi ve i întîlni.ă ă ţ ţ

- Şi cum. la orele astea, nu prea apar mul i prieteni înţ cale, v sf tuim s face i ca noi, s deschide i uşile închise,ă ă ă ţ ă ţ sculîndu-i din somn pe prietenii care dorm şi s le spune i,ă ţ recomandîndu-le s in secretul, exact cum a procedat cuă ţ ă

trestiile b rbierul regelui Midas : „Regele Francisc al II-lea eă amantul domnişoarei de/Saint-Andre!”

— A, pe cinstea mea, vom face exact precum a i zis !ţ spuse primul-scutier. Nu pot s -l suf r pe mareşalul deă ă Saint-Andre şi nu departe de aici ştiu un prieten de-al meu c ruia o s -i fac mare pl cere aceast ştire, aşa c n-o să ă ă ă ă ă ă rezist s nu-l trezesc.ă

— Iar dumneavoastr , drag domnule de Chavigny.ă ă spuse prin ul, cum ştiu c nu-l ave i deloc la inim peţ ă ţ ă domnul de Joinville, sînt sigur c ve i urma exemplulă ţ domnului de Carvoysin.

— A, pe cinstea mea, da ! exclam domnul de Chaă -vigny. În loc s m duc la Louvre, o s m întorc pîn acas ,ă ă ă ă ă ă s -i povestesc nevesti-mii. Mîine, înainte de nouă ă diminea a, cel pu in patru din prietenele ei o s afle şi astaţ ţ ă e ca şi cum ai trimite patru vestitori cu trompete în cele patru puncte cardinale.

Dup care, cei patru seniori se salutar , desp r indu-ă ă ă ţse. Cei doi tineri se îndreptar , de-a lungul cheiului, c treă ă strada Monnaie ; cei doi militari, în loc s mearg la Louă ă vre, se întoarser în oraş şi începur , fiecare pe cont proă ă priu, să transmit conştiincios mai departe ceea ce aflaă ser .ă

Ajungînd în strada Monnaie, prin ul de La Roche-sur-ţ Yon observ , deasupra unei firme de tabl care scîr îiaă ă ţ b tut de vînt, o fereastr luminat .ă ă ă ă

— Ia uite, spuse ducele, ce minune î O fereastr bură -ghez care st de veghe la trei şi jum tate din noapte ! Oriă ă ă e un burghez care se însoar ori un poet pe care îl chinuiescă muzele.

— Nimic mai adev rat, dragul meu. Uitasem c sîntă ă invitat la nunt . Şi, pe cinstea mea, aş vrea s pol s i-oă ă ă ţ ar t pe nevestica maestrului Balthazar. Ai vedea c , deşi nuă ă e fiica unui mareşal al Fran ei, nu e mai pu in fruţ ţ moas . Dară în lipsa nevestei, o s - i fac cunoştin cu so ul.ă ţ ţă ţ

— Ah, drag prin e, n-ar fi prea uman s -l chemi pe omă ţ ă la fereastr pe vremea asta.ă

— Las , spuse prin ul, e singurul om care nu are de ceă ţ

se teme despre partea asta.-- Şi de ce, m rog ?ă— Fiindc e mereu r cit şi r guşit. În zece ani de cînd îlă ă ă

cunosc, n-am auzit de la el un bun ziua, prin e, ă ţ clar. v— Atunci, ia s -l vedem.ă— Cu atît mai mult c nu numai c e hangiu, dar e şiă ă

b iaş, are b i de aburi pe malul Senei şi mîine, în timp ce vaă ă face masaj clien ilor, le va spune istoria pe care o va afla deţ la noi.

— Bravo !Cei doi tineri seniori îşi umpluser buzunarele cu pieă -

tricele cu gîndul s bombardeze în drum o mul ime de case.ă ţ Prin ul scoase din buzunar o piatr şi, f cînd un pas înapoiţ ă ă ca s -şi ia elan, o arunc în geamul luminat.ă ă

Fereastra se deschise aşa de repede, de ai fi zis c oă deschisese chiar piatra care o lovise. Un cap de b rbată acoperit cu o scufie ap ru în cadrul ferestrei, înso it de ună ţ sfeşnic luminat şi strig :ă

— Tîlharilor !— Ce spune ? întreb ducele.ă— Ai v zUt, trebuie s fii obişnuit cu el ca s în elegi ceă ă ă ţ

spune. Ne-a f cut tîlhari.ăApoi, întorcîndu-se spre cel de la fereastr :ă— Nu te înfierbînta prea tare, Balthazar, eu sînt !— Ah... Alte a Voastr ?... S m ierte Alte a Voasţ ă ă ă ţ -

tr !... Domnia Voastr are tot dreptul, dac -i place, s -miă ă ă ă sparg geamurile.ă

— Ah, Dumnezeule, exclam ducele rîzînd în hohote,ă ce limb v6rbeşte omul dumitale, prin e ?ă ţ — Oamenii care se pricep zic c e un dialect aparte, ceva între iroehez şiă ă hotentot . Dar asta nu înseamn c prin genul sta deă ă ă ă groh it nu ne-a spus un lucru cît se poate de pl cut.ă ă

— Care, m rog ?ă— C avem dreptul s -i spargem geamurile.ă ă— A, z u, sta merit un cuvînt de mul umire.ă ă ă ţApoi, adresîndu-se lui Balthazar :— Prietene, la Curte s-a r spîndit zvonul c i-ai luată ă ţ

nevast şi c e o femeie foarte frumoas . Aşa c am ieşită ă ă ă din Louvre anume ca s - i aducem felicit rile noastre.ă ţ ă

— Şi ca s - i spunem, dragul meu Balthazar, c afar eă ţ ă ă cam rece şi c o vreme bun spre a ne înfrupta în cas dină ă bun t ile p mînteşti.ă ăţ ă

— În timp ce inima Maiest ii Sale e foarte fierbinte,ăţ ceea ce îi va face bine mareşalului de Saint-Andre.

— Nu pricep.— Nu conteaz , dragul meu Balthazar, repet asta aşaă ă

cum i-am spus-o. Al ii vor pricepe, o s ştie unde bate.ţ ţ ă Complimentele noastre doamnei.

Şi cei doi tineri seniori o apucar din nou de-a lungulă str zii Monnaie, veseli nevoie mare, în timp ce în urma loră se auzea tuşea şi morm itul r sun tor al hangiului de laă ă ă Vaca neagr ,ă care putea s -şi închid fereastra la loc, dară ă nu avea cum s astupe ochiul de geam spart.Borfaşi şiă gentilomi

Cei doi tineri seniori ajunser în strada Bethisy. Dîndă col ul 'auzir , dinspre ţ ă hotel Coligny, z ng nit de spade şi oă ă nemaipomenit zarv . Scena se petrecea la numai două ă ăzeci sau treizeci de paşi de ei, sub obl duirea întunericuă lui. Se ad postir sub porticul unei case aflate chiar pe col ulă ă ţ dintre str zile Monnaie şi Bethisy.ă

— Ah, ah. se auzea un glas puternic şi amenin tor,ţă sînte i pungaşi de buzunare, dup cum v d ?ţ ă ă

— Z u aşa, r spunse o voce obraznic , ar fi culmea să ă ă ă întilneşti la ora asta oameni cinsti i pe strad !ţ ă

— Tîlhari ! se auzi o voce, mai pu in sigur decît prima.ţ ă— Ai v zut pungaş care s nu fie pu in tîlhar şi tîlhară ă ţ

care s nu fie pu in pungaş ? r spunse cea de-a doua voce,ă ţ ă care p rea s apar in unui filozof.ă ă ţ ă

— Ai de gînd deci s m asasinezi ?ă ă— Cîtuşi de pu in, Senioria Voastr ! Doar s v uşuţ ă ă ă rez

de pung , asta-i tot.ă— Trebuie s - i spun c n-am mare lucru în pung ;ă ţ ă ă

dar, aşa cum e, n-o s apuci s priveşti în ea.ă ă— R u face i c v înc p îna i, monseniore !ă ţ ă ă ă ăţ ţ

— Domnule, ine i seama c sînte i doi contra unspreţ ţ ă ţ -zece, iar înso itorul dumneavoastr nu pare s fie decîtţ ă ă lacheul dumneavoastr . Orice rezisten , deci, e o nebuă ţă nie.

— Face i loc, se auzi vocea seniorului, devenind totţ mai amenin toare.ţă

— P re i str in de bunul nostru Paris, domnule, spuseă ţ ă cel care p rea s fie c petenia bandei, şi poate c v l sa iă ă ă ă ă ă ţ aşa greu fiindc v teme i s nu r mîne i f r ad postă ă ţ ă ă ţ ă ă ă nemaiavînd bani, da’ kve i de-a face cu nişte ho i civili-za i,ţ ţ ţ domnule, om fi noi pungaşi, da’ nu sîntem bagabon i şi ştimţ ce dator m unei fe e nobile. Da i-ne de bun voie punga,ă ţ ţ ă domnule, şi v vom da un scud ca s v r mîn pentruă ă ă ă ă g zduire, asta dac n-a i prefera s v dau adresa unui hană ă ţ ă ă cinstit unde, la recomandarea noastr , ve i fi bine primit. Ună ţ senior ca dumneavoastr tre’s aib prieă ă ă teni în Paris, aşa că mîine, adic ast zi, — c ci, trebuie s v spun, sînt aproapeă ă ă ă ă ceasurile patru de diminea , —ţă

ast zi, deci, o s cere i de la prieteni, cai’e n-o s vă ă ţ ă ă lase la nevoie.

— Face i loc ! repet aceeaşi voce, inflexibil . Pute iţ ă ă ţ s -mi lua i via a, din moment ce sîntem doi contra unspreă ţ ţ -zece, dar punga n-o s mi-o lua i.ă ţ

— Vorbele astea sînt lipsite de logic , domnule, conă -tinu c petenia ; odat ce v vom lua via a vom putea să ă ă ă ţ ă v lu m şi punga.ă ă

— înapoi, lep d turilor ! şi ave i grij , şi nu uita i că ă ţ ă ţ ă purt m asupra noastr dou spade şi dou pumnale deă ă ă ă isprav !ă

— Şi mai ave i de partea voastr şi dreptatea, domniţ ă -lor. Dar la ce folos, cînd uzurpatorii ei sînt mai tari ?

— Pîn una-alta, spuse gentilomul care p rea cel maiă ă pu in r bd tor dintre cei doi, pareaz lovitura asta.ţ ă ă ă

Şi lans asupra banditului o lovitur aşa de n prasnică ă ă ă încît dac acesta, obişnuit cu astfel de glume, n-ar fi fostă preg tit s se apere şi n-ar fi f cut iute un salt înapoi, ar fiă ă ă fost str puns cu siguran . Dar aşa sc p doar cu vestaă ţă ă ă sfîşiat .ă

Lupta se relu , şi mai înverşunat . Unul dintre cei doiă ă b rba i ataca i de tîlhari striga dup ajutor. Dar celă ţ ţ ă ălalt, ca şi cum ar fi în eles c totul e inutil, lovea în tţ ă ăcere mai departe şi, dup gemetele şi blestemele adversaă rilor s i, seă putea deduce c nu loveşte în gol.ă

Cînd am spus c gentilomul care se lupta în t cereă ă în elese c e inutil s strige dup ajutor, am sperat c vomţ ă ă ă ă fi bine în eleşi de c tre cititori, c ci era inutil s ceri ajuţ ă ă ă tor de la oamenii îns rcina i s fac asta, adic agen iloră ţ ă ă ă ţ domnului de Mouchy, mare inchizitor al legii în Fran a.ţ Aceşti agen i, c rora li se spunea ţ ă mouchis sau chiar mou- chards , str b teau zi şi noapte oraşul avînd, într-adev r,ă ă ă misiunea de a-i aresta pe to i cei ce li se par suspec i.Dar,ţ ţ pentru activii mouchards sau mouchis, cum vre i s leţ ă spune i, nu p reau deloc suspecte bandele de r ufţ ă ă ăc toriă care infestau oraşul şi, nu o dat , cînd prada pro- mitca să ă fie bogat , aceşti agen i d duser ajutor tocmai acestoră ţ ă ă suspe i, fie c suspec ii apar ineau speciei de ţ ă ţ ţ Uremie, adică ho i-gentiiomi, care nu atacau decît oameni de vi (a nobil ,ţ ă fie c apar ineau speciei ă ţ tire-laine, nişte bie i am rî i,ţ ă ţ pungaşi de cea mai joas spe , care se mul uă ţă ţ meau s -iă buzun reasc pe burghezi.ă ă

În afar de cele dou categorii de care am vorbit maiă ă înainte, mai exista şi fr ia „b ie ilor r i”, o societate deăţ ă ţ ă asasini pl ti i, organiza i pe echipe, care îşi închiriau taă ţ ţ -lentul celor care îi onorau cu încrederea lor. Şi, trebuie să spunem c num rul celor care, în acele vremuri de patimi şiă ă ur , aveau nevoie s se debaraseze de cineva fiind mare,ă ă aveau din belşug de lucru.

Aceştia de care am vorbit mai sus nu le p reau delocă suspec i agen ilor domnului dc Mouchy. Se ştia c aceştiţ ţ ă asasini profesionişti lucreaz pentru seniori boga i, de neamă ţ mare, chiar pentru fe e princiare, şi nu se osteneau s -iţ ă deranjeze în exercitarea profesiunii lor.

Mai existau şi alte familii de borfaşi : guilleris, plumets şi grisons, care corespund cu t ietorii de pungi de bani, ho iiă ţ de buzunare şi manglitorii diii zilele noastre. Dar ştia erauă

simpli g inari, aşa c agen ii domnului de Mouchy nu bineă ă ţ voiau s se compromit ocupîndu-se de ei.ă ă

De altfel, se întîmpla foarte rar ca un gentilom s -şiă rişte pielea umblînd în plin noapte pe str zile Parisului,ă ă decît dac era bine înarmat şi înso it de un num r de seră ţ ă -vitori. Aşa se explic şi faptul c mai-marele bandi ilor îşiă ă ţ d duse seama uşor c avea în fa a lui un gentilom din proă ă ţ -vincie, str in de obiceiul locului.ă

Dup cele ce v-am spus despre n ravurile agen iloră ă ţ domnului de Mouchy, nu trebuie s v mira i aflînd că ă ţ ă nimeni nu s rea în ajutor, auzind ipetele valetului. Dar seă ţ pare c acesta fusese auzit de un tîn r care tocmai ieşeaă ă din liotei Coligny. În elegînd care e situa ia, acesta îşi î,nf -ţ ţ ă şurase mantia pe bra ul stîng, scosese cu dreapta sabia dinţ teac şi se n pustise strigînd :ă ă

— ine i-v bine, domnule ! A i cerut ajutor, iat -m !Ţ ţ ă ţ ă ă— Nu eu am strigat dup ajutor, r spunse gentilomul,ă ă

duelîndu-se mai departe cu furie, ci plîng eiosul sta de Laă ă Briche, care crede câ4 pentru cinci sau şase asasini pră-p di i, are dreptul s tulbure un senior in miez de noapte şiă ţ ă s trezeasc tot cartierul din somn.ă ă

— Nu sîntem asasini, domnule, protest c peteniaă ă bandei, şi pute i vedea cu cît elegan v atac m. Sîntemţ ă ţă ă ă nişte tirc-soie, v-am mai spus. ho i de vi nobil , oameni cuţ ţă ă casele lor şi nu jefuim decît gentilomi. În loc s fi cheă mat în ajutor un al treilea, care o s învenineze lucruă rile, mai bine v preda i de bun voie şi nu ne obliga i s ne folosim deă ţ ă ţ ă mijloace violente, care ne displac mai mult decît orice.

— Te pomeneşti c ve i fi avînd un pistol,! r spunse celă ţ ă atacat.

— Ah, bandi i ! canalii ! mizerabili ! strg , aruncîn- du-ţ ăse în mijlocul înc ier rii, tîn rul care ieşise din casaă ă ă amiralului Coligny.

Şi unul dintre bandi i scoase un strig t, care dovedeaţ ă c noul venit îşi punea amenin rile în practic .ă ţă ă

— Uite ce e, spuse c petenia bandi ilor, din moment ceă ţ v înc p îna i, v d c trebuie s termin m treaba.ă ă ăţ ţ ă ă ă ă

Şi, în întuneric, grupul atacatorilor deveni mai însu-fle it, strig tele de lupt şi cele cauzate de arsura r nilorţ ă ă ă devenir mai zgomotoase, seînteile care ieşeau din încruă -cişarea s biilor şi pumnalelor erau tot mai numeroase.ă

La Briehe, mînuind şi el sabia cît putea mai bine. con-tinua s strige dup ajutor. Era probabil metoda lui, care,ă ă oricum, d duse deja un rezultat. ipetele lui nu r maseră Ţ ă ă f r ecou nici în conştiin a celor doi tineri care priveauă ă ţ ascunşi sub porticul casei din col ul str zii.ţ ă

— Nu putem s privim totuşi cu sînge rece cum sîntă asasina i aceşti trei oameni, spuse prin ul de La Roche- sur-ţ ţYon, sco înd sabia din teac .ţ ă

— Aşa e, prin e, spuse ducele de Montpensier şi mi-eţ ruşine c am stat aşa de mult deoparte.ă

Şi cei doi tineri r spunser şi ei la chem rile lui Laă ă ă Briehe : la fel ca gentilomul care ieşise din hotel Coligny, se avîntar spre locul luptei, strigînd :ă

— ine i-v bine. domnilor ! Venim si noi! La moarte cuŢ ţ ă ei, la moarte !

Cei unsprezece bandi i, obliga i s in piept la treiţ ţ ă ţ ă b rba i hot rî i, pierduser deja pe doi dintre ai lor; v - zîndă ţ ă ţ ă ă c adversarii primesc înt riri şi c cei doi nou-veni i îiă ă ă ţ atacau din spate, hot rîr s mai fac o ultim înceră ă ă ă ă care, deşi erau acum numai nou contra cinci. C petenia r maseă ă ă împreun cu cinei, dintre aî s i s lupte cu primii trei iară ă ă patru dintre oamenii lui se întoarser s primeasc ataculă ă ă domnilor de Montpensier şi de La Roche-sur-Yon.

— La moarte, dar, gentilomi, dac aşa voi i cu tot dinaă ţ -dinsul ! strig c petenia.ă ă

La moarte ! repetar dup el, ca un ecou. to i bană ă ţ -di ii.ţ

— C bine zice i, la moarte ! Cum merge, prieteni ?ă ţii Întreb pe cei doi tovar şi ai s i tîn rul ieşit din ă ă ă ă hoiel

Coligny. Ei bine, la moarte ! ine...ŢŞi, f cînd o fandare rapid , cît îi permitea în l imea luiă ă ă ţ

destul de redus , str punse cu vîrful s biei trupul unuiaă ă ă dintre atacatori. Cel r nit scoase un geam t, f cu trei paşiă ă ă

şov itori înapoi şi c zu eap n pe caldarîm.ă ă ţ ă— Frumoas lovitur , domnule ! spuse primul gentiă ă -

lom. Sper s v urmez exemplul. Iat ...ă ă ăŞi, f cînd la rîndul s u o fandare fulger toare, îşi îm-ă ă ă

plînt sabia in pîntecul unui duşman.ăAproape în acelaşi timp, pumnalul disp ru pîn îaă ă

pl sele în pieptul unuia din bandi i.ă ţAstfel, bandi ii r maser numai şase contra cinci. Deoţ ă ă -

dat , uşile de la impun torul palat al lui Coligny se desă ă -chiser larg şi amiralul, înso it de doi purt tori de tor e şi deă ţ ă ţ patru vale i înarma i, se ar tar sub arcada luminat ,ţ ţ ă ă ă îmbr cat într-un halat şi inînd în mîn o sabie.ă ţ ă

— Hei, mitocanilor ! spuse el, ce se întîmpl aici ? Ia ,ă s-o şterge i imediat, cu to ii, c dac nu, aici v intuiesc, iaţ ţ ă ă ă ţ intrarea mea.

Apoi, întorcîndu-se spre vale ii s i, spuse :ţ ă— Haide i, copii, pe tic loşii ştia !ţ ă ăDup care, dîndu-le exemplu, se n pusti pe cîmpul deă ă

b taie.ă— Scap cine poate I strig c petenia bandi ilor, ps-ă ă ă ţ

rînd, cu oarecare întîrziere, o lovitur de sabie care mai avuă puterea s -i str pung bra ul. Scap cine poate ! E prin ulă ă ă ţ ă ţ de Conde !

Şi, r sucindu-se pe c lcîie, o lu la s n toasa. Cinciă ă ă ă ă dintre tovar şii lui nu mai puteau profita de îndemnul lui.ă Patru z ceau la pâinint, iar al cincilea se sprijinea ou greuă de un perete ca s nu se pr v leasc .ă ă ă ă

În grupul celor ataca i de bandi i, to i sc paser cuţ ţ ţ ă ă zgîrieturi şi r ni uşoare. Gentilomul care fusese cel din iiă ţ inta tiilharilor, constatând cu mult uimire c cel care-iţ ă ă

s rise primul în ajutor nu era altul decît prin ul de Conde, seă ţ întoarse c tre acesta şi, înclinindu-se respectuos, îi zise :ă

— Monsenioare, trebuie s mul umesc de dou ori Proă ţ ă -viden ei : întîi c m-a salvat dintr-un pericol de moarte, şi înţ ă al doilea rînd c l-a ales ca instrument al salv rii mele, să ă ă m ierte aceşti nobili seniori, pe cel mai viteaz gentilom ală Fran ei.ţ

— Pe cinstea mea, domnule, spuse prin ul, sînt fericitţ c soarta m-a îndreptat la orele acestea tîrzii la v rul meu,ă ă amiralul Coligny, dîndu-mi astfel posibilitatea s v fiuă ă folositor. Mi-a i mul umit în cuvinte aşa de frumoase penţ ţ tru modestul meu ajutor. Încît doresc s aflu numele dumă -neavoastr .ă

— Monseniore, numele meu e Godefroi de Bari...— Ah, îi întrerupse Conde, baron de Perigord, senior de

la Renaudie ?— ...Şi unul dintre bunii mei prieteni, spuse amiralul,

întinzînd o mîn lui La Renaudie şi alta prin ului de Conde.ă ţ Dac nu m înşel de mult vreme acest col do Paris n-aă ă ă ţ mai v zut la un loc atâ ia oameni de calitate, domnule duceă ţ de Montpensier şi domnule prin de La Roche-sur-Yon.ţ

— Eu în persoan , domnule amiral ! spuse prin ul de taă ţ Roche-sur-Yon, în timp ce La Renaudie se întorcea c tre elă şi tovar şul s u. salutîndu-i foarte ceremonios. Şi, dacă ă ă acestor neferici i care zac în jurul nostru le face plţ ăcere să afle c cei care i-au trimis în infern nu sînt chiar nişteă mitocani, pot s -şi dea duhul linişti i !ă ţ

— Domnilor, spuse amiralul, intrarea casei mele e des-chis . Asta vrea s însemne c , dac vre i s -mi face iă ă ă ă ţ ă ţ onoarea s urca i la mine s be i ceva r coritor, ve i fiă ţ ă ţ ă ţ bineveni i.ţ

— I i mul umesc, vere. spuse domnul de Conde. Ştiiţ ţ doar c te-am p r sit, acum zece minute, cu inten ia s mă ă ă ţ ă ă îndrept spre cas . Nici nu-mi închipuiam c voi aveaă ă pl cerea s întîlnesc în fa a intr rii dumitale un gentilom cuă ă ţ ă care îmi promiseseşi s -mi faci cunoştin ...ă ţă

Şi îl salut cu mult curtenie pe La Renaudie.ă ă— ...Un brav gentilom pe care l-am v zut în ac iune,ă ţ

vere, şi care, pe cinstea mea, se descurc de minune ! conă -tinu Conde. Sînte i de mult vreme în Paris, domnule deă ţ ă Barri ?

— Abia am sosit, monseniore, r spunse La Renaudieă cu un accent profund melancolic în glas şi aruncînd <5 ultim privire c tre nenorocitul pe care îl trimisese, cu oă ă

ultim lovitur de sabie, pe lumea cealalt , şi nu m aştepă ă ă ă -tam, ad ug el, s provoc moartea unui om şi nici s -miă ă ă ă datorez via a unui prin celebru, la mai pu in de jum tate deţ ţ ţ ă or dup ce am trecut barierele Parisului.ă ă

— Domnule baron, spuse prin ul de Conde, întinzîn-ţ du-i. mîna tîn rului, cu elegan a care îl caracteriza, fi i sigură ţ ţ c v voi revedea oricînd cu mare pl cere. Prieteniiă ă ă domnului amiral sînt şi prietenii prin ului de Conde.ţ

— Bine, drag prin e ! spuse Coligny cu un accent careă ţ voia s însemne : „Nu e o promisiune zadarnic , ne vomă ă revedea sus la mine”.

Apoi, întorcîndu-se c tre cei doi tineri :ă— Iar dumneavoastr , seniorii mei, binevoi i a-mi faceă ţ

onoarea de a intra în casa mea ? înainte de a deveni pentru tat l dumitale un duşman, domnule de Montpensier, sauă mai bine zis înainte ca el s devin duşmanul meu, am fostă ă amîndoi nişte b ie i de via şi ne în elegeam bine. Eu sper,ă ţ ţă ţ dd ug el cu un suspin, c numai timpuă ă ă rile s-au schimbat, nu, inimile noastre !

— Mul umesc, domnule amiral, spuse ducele de Montţ -pensier, r spunzînd atît în numele lui cît şi al prin ului de Laă ţ Roche-sur-Yon, c ci cuvintele lui Coligny îi erau adresate luiă în mod special, am accepta cu mult bucurie invita ia ce ne-ă ţo face i, dar de aici pîn la ţ ă hotel de Conde e mult de mers: poduri de traversat, mahalale dubioase, aşa c o s -i ceremă ă prin ului favoarea de a-l înso i pîn acas .ţ ţ ă ă

— Merge i, domnilor, şi Dumnezeu s v aib în paz !ţ ă ă ă ă De altfel, nu le-aş dori nici unora dintre borfaşii Parisului, J'ie ei tire-soie sau tire-laine, s atace trei viteji ca dom- niile-ăvoastre.

Toat aceast conversa ie avea loc chiar la locul lupteiă ă ţ şi înving torii st teau cu înc l rile în cîteva b l i de sînge;ă ă ă ţă ă ţ dar nici unul dintre ci, cu excep ia lui La Renaudie, un omţ care p rea s fi descins din alt epoc , 'nu arunc m car oă ă ă ă ă ă privire c tre cei cinci nenoroci i, dintre care trei nu mai erauă ţ decît nişte leşuri, iar doi mai horc iau înc .ă ă

Prin ul de Conde, prin ul de La Roche-sur-Yon şi duţ ţ cele

de Montpensier îi şalutar ceremonios pe amiral, şi pe Laă Renaudie, şi o luar spre podul Morilor, c ci un edictă ă interzicea podarilor s mai pun bacurile în mişcare după ă ă orele nou seara.ă

R mînînd singur cu La Renaudie, amiralul îi întinseă mîna.

— Veneai probabil la mine, nu-i aşa, prietene ? îi spuse el.

— Da, vin de la Geneva * şi am ştiri foarte importante.— Intr ! Uşile casei mele î i sînt deschise la orice oră ţ ă

din zi şi din noapte.Şi îi ar t uşa casei deschis , în aşteptarea unui oasă ă ă -

pete care sosise sub ocrotirea Domnului, fiindc numaiă Domnul îl putuse salva în chip atît de providen ial.ţ

În accst timp, cei doi tineri care îl înso iser pe prin ,ţ ă ţ se în elege, nu ca s -l p zeasc de r uf c tori, ci ca s -iţ ă ă ă ă ă ă ă dezv luie aventura regelui cu domnişoara de Saint-Andre, îiă povesteau cu lux de am nunte acest episod pe care prină ulţ însuşi tocmai îl povestise amiralului, dispunînd de am nunteă mult mai precise şi mai picante.

Ştirea fusese cît se poate de neaşteptat pentru domă -nul de Coligny. Doamna amiral se întorsese acas şi seă retr sese în camera ei f r s spun o vorb , nu numaiă ă ă ă ă ă despre aceast întîmplare neobişnuit , de care nu aveaă ă cum s ştie, dar şi despre pierderea biletului, de la care seă tr geau toate încurc turile. Întotdeauna ne r mîrie ceva deă ă ă aflat ; orişicît de bine informat era domnul de Conde, n-avea nici el. cum s ştie în ce chip to i curtenii, în frunte cuă ţ domnul de Saint-Andre şi domnul de Joinville, ajunseser să ă n v leasc în camera Metamorfozelor.ă ă ă

Cheia enigmei se afla în posesia celor doi prin i.ţAşa c ei îşi povestir pe drum, luîndu-şi unul altuiaă ă

vorba din gur , la fel cu p storii lui Virgiliu, cum amiralaă ă rîsese cu atîta poft c -i d duser lacrimile; cum. tr gîndă ă ă ă ă batista din buzunar, scosese din neaten ie şi un bile el careţ ţ c zuse pe jos ; cum domnul de Joinville culesese biletul;ă cum, dup ce plecase amirala, el îi d duse reginei biletul;ă ă

cum Catherine, convins c biletul o privea pe buna eiă ă prieten amirala, îi împinsese pe ceilal i s o surprind peă ţ ă ă doamna Coligny în timpul întîlnirii; cum toat lumea fuseseă de acord cu acest plan şi îl puseser în aplicare şiă

* Geneva era principalul centru de iradiere a protestantismului de pe continent.

cum, în cele din urm . surpriza cea mare îi lovise exactă pe cei care aveau de gînd s surprind .ă ă

Cei doi îşi încheiar povestea exact cînd ajungeau înă fa a palatului Conde. Prin ul îi invit s intre, dar ei refuţ ţ ă ă zar ,ă aşa cum procedaser şi cu domnul de Coligny. Numai c , deă ă data asta, ei m rturisiser cu sinceritate cauza refuă ă zului lor : pierduser un timp pre ios cu înc ierarea priă ţ ă lejuit deă domnul de La Renaudie şi mai aveau de vizitat destui prieteni pe care s -i pun la curent cu evenimenă ă tul nocturn petrecut la Louvre.

— Cel mai mult m distreaz în toat aventura asta,ă ă ă spuse prin ul de La Roche-sur-Yon, strîngînd mîna domţ nului de Conde, mutra pe care o va face iubitul domnişoarei de Saint-Andre cînd va afla totul.

— Cum ? ce iubit ? spuse prin ul de Conde, re inin- du-iţ ţ mîna într-a sa.

— Cum, nu şti i nimic ?ţ— Nu ştiu nimic, domnilor, spuse prin ul rîzînd. Ia sţ ă

vedem, spune i !ţ— A, exlam ducele de Montpensier, p i asta e parteaă ă

cea mai distractiv a istoriei.ă— Nu şti i, continu prin ul de La Roche-sur-Yon, c peţ ă ţ ă

ling un logodnic şi amant, domnişoara de Saint-Andre aveaă şi un iubit ?

— Şi cine-i iubitul sta ? întreb Conde.ă ă— A, pe cinstea mea, îmi cere i prea mult. Nu ştiu cine-ţ

o fi.— E tîn r ? E b trîn ?ă ă— Nimeni nu i-a v zut fa a.ă ţ— Chiar aşa ?— E întotdeauna înv luit într-o mantie care-i acoperă ă

partea de jos a fe ei, precum borurile p l riei îi acoperţ ă ă ă restul.

— O fi vreun spaniol de la curtea regelui Filip al II-Îea, îşi d du cu p rerea ducele de Montpensier.ă ă

— Şi unde poate fi v zut acest om, sau, mai bine zis,ă aceast umbr ?ă ă

— Dac n-a i veni aşa de rar prin Louvre, drag prin-ă ţ ă e, n-a i mai pune o asemenea întrebare, spuse ducele deţ ţ

Montpensier.— Ce vrei s spui ?ă— Vreau s spun c acuşi se împlinesc cinci luni deă ă

ciad, noapte de noapte, se plimb pe sub ferestrele fruă -moasei,

— Ei aşi !— Exact cum v spun.ă— Şi nu şti i numele lui ?ţ— Nu.— Nu i-a i v zut chipul ?ţ ă— Niciodat .ă— Nu l-a i recunoscut dup siluet , dup mers ?ţ ă ă ă— Imposibil, e bine ascuns sub o mantie uriaş .ă— Dar nu b nui i cine poate fi ?ă ţ— Cîtuşi de pu in.ţ— Şi nu s-au f cut specula ii pe tema asta ?ă ţ— 6 bîrf mi-a trecut pe la urechi : unii cred c sin» te iă ă ţ

dumneavoastr , zise ducele de Montpensier.ă— O,-am atî ia duşmani la Louvre !ţ— Dar nu e nimic adev rat, nu-i aşa ?ă— V cer scuze, domnilor, eram chiar eu !ăŞi prin ul, f cînd cu mîna un semn dezinvolt de salut,ţ ă

intr repede în cas , închizînd uşa în urma lui. Domnul deă ă Montpensier şi domnul de La Roche-sur-Yon r maser cuă ă gura c scat în mijlocul str zii.Aşa mam , aşa fiu...ă ă ă ă

Regina mam nu închisese ochii toat noaptea.ă ăPîn atunci, fiul ci, un puber sl b nog, boln vicios,ă ă ă ă

însurat din ra iuni de stat cu o tîn r cochet , preocupatţ ă ă ă numai de amor, vîn toare şi poezie, le d duse toat liberă ă ă -

tatea, ei şi familiei de Guise, de a conduce dup placul loră afacerile statului. Pentru Catherine, care crescuse în vii-toarea intrigilor politice italieneşti, o politic meschin şi.ă ă Încurcat , potrivit unui mic ducat ca Toscana, dat> neă ă -demn de un mare regat, cum devenea, pe zi ce trece.ă Fran a, puterea însemna toat ra iunea ei de a tr i.ţ ă ţ ă

Dar la orizont ap ruse un mare pericol. O rival .'Nu oă ă rival la inima copilului sufletului s u, fiindc în priă ă ă vin a astaţ nu-şi f cea iluzii: cel ce nu iubeşte, nu are drepă tul să pretind altuia dragoste. Iar ea nu-i iubea nici pe Francois ală II-lea, nici pe Charles al IX-lea.

Prev z toarea florentin se îngrozise v zînd c fiul eiă ă ă ă ă tr ieşte un sentiment care ei îi era necunoscut, pe care nuă ea i-l inspirase, care luase propor ii în ascuns de ea şi oareţ devenise public peste noapte, luînd prin surprindere Curtea şi pe ea îns şi, mai mult decît pe oricine altul. Şi avea ună motiv în plus de îngrijorare cunoscînd-o pe aceea care îl prinsese în mreje pe fiul ei; c ci, dincolo de vîrsta eiă fraged , presim ea gheara necru toare a ambiă ţ ţă iei ce aveaţ s devin tot mai nes ioas .ă ă ăţ ă

În zori de zi, trimise deci s fie anun at fiul s u c eă ţ ă ă bolnav yi c îl roag s -i fac o vizit .ă ă ă ă ă ă

R mînînd la ea, Catherina putea, asemeni unui abilă actor de teatru, s -şi aleag locul care-i convine şi s conă ă ă -duc jocul de scen . Avea s se aşeze într-un loc întunecos,ă ă ă în aşa fel încît s fie abia vizibil , l sîndu-l pe interlocuă ă ă torul ei în plin lumin , ca s -i poat urm ri bine expreă ă ă ă ă sia fe ei.ţ

»Mesagerul se întoarse spunîndu-i c regeleă doarme.

Catherine aştept o or . frem tînd de ner bdare, după ă ă ă ă 'oare trimise un nou mesaj.

Acelaşi r spuns.ăMai aştept , foarte nervoas , înc o or . Regele doră ă ă ă -

nica înc .ă— Oh, murmur Catherine, fiii Fran ei nu au obiceiul să ţ ă

doarm aşa de mult. Iat un somn suspect de lung penă ă tru ca s fie adev rat.ă ă

Se d du jos din pat, unde sperase ca, ascuns peă ă jumătate de perdele, s .poat juca scena pe care oă ă preg tise, şi porunci s fie îmbr cat . Situa ia se schimba:ă ă ă ă ţ Dar Ca- therina se considera o actri suficient de abilţă ă pentru ca schimbarea decorului în care avea loc discu ia sţ ă nu influen eze în mod decisiv deznod mîntul ei.ţ ă

Se îndrept în grab spre apartamentul lui Frangois.ă ă Obişnuia s intre la rege la orice or , ca o mam la fiul oi.ă ă ă Nici unul dintre vale i sau dintre ofi erii g rzii, afla i înţ ţ ă ţ anticamere, nu-şi îng dui s-o re in .ă ţ ă

Aşa c regina mam travers înc perea prin care seă ă ă ă intra în apartamentul regal şi, dînd la o parte draperia grea ce ducea spre dormitor, îl v zu pe Frangois, care nu dormeaă şi nici m car nu se afla culcat în pat; st tea în jil , în fa aă ă ţ ţ unei mese aşezate într-o firid , în dreptul unei ferestre. Cuă coatele sprijinite pe mas , privea atît de conă centrat un obiect, îneît n-auzi draperiile desf cîndu-se şi apoi c zînd laă ă loc, în urma Catherinei. Regina mam se opri în loc şi îl priviă scrut tor pe fiul ei. În privirea ei oricine ar fi ghicit, cuă siguran , mai degrab ur decît dragoste. Apoi înaintţă ă ă ă încet, f r zgomot, ca o umbr ; se sprijini de sp tarulă ă ă ă jil ului, uitîndu-se peste um rul lui F rancois.ţ ă

Tîn rul rege nu-i sim ise prezen a ; extaziat, sorbeaă ţ ţ din ochi portretul lui Charlotte de Saint-Andre. Chipul regi-nei se întunec de-a binelea. Dar, dup o clip , datorit uneiă ă ă ă extraordinare st pxniri de sine, surîsul îi reveni pe buve.ă chipul s u se destinse şi îşi aplec încet capul, gata- galaă ă s -l ating pe Frangois.ă ă

Frangois tres ri însp imîntat, sim ind lîng ureche ră ă ţ ă ă-suflarea uşoar a unui intrus. Se r suci brusc şi o recuă ă -noscu. Iute ca gîndul, întoarse portretul cu fa a în jos, ilţ aşez pe mas şi îl acoperi cu palma. Apoi, în loc s se riă ă ă -dice şi s -şi s rute mama, cum f cea de obicei, împinse jilă ă ă -ul ca s se îndep rteze de ea. Apoi o saluta eu evidentţ ă ă ă

r ceal .ă ă— Ei, fiule, întreb Catherine, f cîndu-se c n-a obă ă ă -

servat nimic, ce se întîmpl pe-aici ?ă

— M întrebi ce se-ntîmpl ?ă ă— Da.— P i nimic, din dte ştiu, mam !ă ă— Î i cer iertare, fiule. Trebuie s se fi întîmplat cevaţ ă

extraordinar.— Ce te face s crezi asta ?ă— Nu- i st în fire s dormi pîn la ora asta. E adeţ ă ă ă -

v rat, s-ar putea s m fi indus în eroare omul pe care l-amă ă ă trimis la tine, sau sâ fi în eles el greşit,ţ

Francois nu spuse nimic.— Am trimis de patru ori dup tine în diminea a asta.ă ţ

Mi s-a spus c dormi.ăEa f cu o pauz , aşteptînd. Dar regele t cea mai deă ă ă -

parte, privind-o calm, ca şi cum ar fi spus : „Ei, şi altceva?”— V zînd asta, continu Catherine, m-am neliniştit, mi-ă ă

era team c eşti bolnav, şi am venit s m l muresc.ă ă ă ă ă— V mul umesc, doamn , spuse tîn rul prin încli-ă ţ ă ă ţ

nîndu-se.— S nu m mai sperii aşa, Francois, insist Catheă ă ă rine.

Ştii ce mult te iubesc şi cît de pre ioas e s n tatea taţ ă ă ă pentru mine ! Nu te juca cu inima mea de mam . Amă destule necazuri şi aşa. ca s m mai chinuiasc şi propriiiă ă ă mei copii cu indiferen a lor.ţ

Francois p ru c a luat o hot rîre. Un surîs şters fluă ă ă tură pe buzele lui şi, întinzînd mîna dreapt spre mama sa, înă timp ce stînga r mînea mai departe aşezat deasupraă ă portretului, spuse :

— I i mul umesc, mam . S ştii c e ceva adev rat înţ ţ ă ă ă ă ceea ce spui, deşi exagerezi prea mult. Nu mi-a fost prea bine, am petrecut o noapte... agitat , aşa c m-am sculat cuă ă dou ore mai tîrziu decît ele obicei. Dar acum m simtă ă perfect.

— Dar de ce, dragul meu copil, spuse Catherine re- inîndu-i mîna în mîna ei pe care o ap s pe piept, înţ ă ă

dreptul inimii, de ce ai petrecut o noapte agitat ? Nu mi-aiă trecut tu mie povara tuturor treburilor, p strînd pentru tineă numai p r ile pl cute ale demnit ii regale ? Cine a avută ţ ă ăţ

îndr zneala s - i tulbure liniştea ? C ci presupun, nu-i aşa,ă ă ţ ă c interesele statului nu te las s dormi ?ă ă ă

— Da, doamn , r spunse Frangois foarte repezit.ă ăCatherine se p zi s -şi arate îndoielile asupra acesteiă ă

explica ii ; îi ar t , dimpotriv , deplin încredere.ţ ă ă ă ă— Vreo hot rîre important te fr mînt , nu-i aşa ?ă ă ă ă

continu Catherine, hot rît s mearg pîn la cap t. Vreună ă ă ă ă ă ă duşman care te stânjeneşte, vreo nedreptate care trebuie reparat , vreun impozit care trebuie uşurat, ori vreoă condamnare la moarte pe care trebuie s-o aprobi ?...

La aceste vorbe, Franqois II se gîndi c în ajun ceruse,ă într-adev r, ca în seara asta s fie executat consilierul Anneă ă Dubourg. Întrebarea Catherinei îi sugerase un r să puns foarte plauzibil.

— Chiar asta era, mam . E vorba de condamnarea laă moarte pe care un om, oricine-ar fi el, chiar un rege, o poate hot rî împotriva altui om. O asemenea hot rîre eă ă întotdeauna ceva foarte grav, şi asta m face s m fr -ă ă ă ă mînt atîta.

— i-e team s nu semnezi condamnarea unui om neŢ ă ă -vinovat, nu-i aşa ?

— E vorba de consilierul Dubourg, mam .ă— Dai dovad c ai un suflet de francez adev rat şi că ă ă ă

eşti demn de mama ta. Dar aici, din fericire, nu ai cum te înşela. Consilierul Dubourg a fost considerat vinovat de erezie de trei instan e diferite şi semn tura care i se cere,ţ ă ţ pentru ca execu ia s poat avea loc ast -sear , e o simţ ă ă ă ă plă formalitate.

— Tocmai asta e îngrozitor, mam , spuse Francois !. că ă o simpl formalitate e deajuns ca s curme via a u- nui om.ă ă ţ

— Ce inim de aur ai, fiule, sînt mîndr de tine ! Dar înă ă privin a asta, trebuie s te liniştesc. Salvarea statului e maiţ ă important ca via a unui om şi, în cazul de fa , nu trebuieă ţ ţă s ai îndoieli : consilierul trebuie s moar , întâi fiindcă ă ă ă merit s moar şi în al doilea rînd fiindc moartea lui eă ă ă ă necesar .ă

— Poate c nu ştii, drag mam , spuse tîn rul dup oă ă ă ă ă

scurt ezitare, p lind uşor, c am primit dou scrisori deă ă ă ă amenin are.ţ

— Mincinos şi laş ! murmur Catherine.ăApoi, surîzînd, îi spuse :— Fiule, tocmai fiindc ai primit aceste dou scrisori deă ă

amenin are în leg tur cu consilierul Dubourg. trebuie sţ ă ă ă semnezi condamnarea lui Ia moarte. Dac nu faci aşa,' to iă ţ o s cread c l-ai gra iat din team , şi c , de fapt, demen aă ă ă ţ ă ă ţ la nu e decît laşitate.

Ah ! zise Francois, aşa crezi ?Dar bineîn eles, fiule ! Dar dac , dimpotriv , faciţ ă ă

publice, cu mult tam-tam, cele dou scrisori, dup careă ă anun i condamnarea, asta va însemna un triumf pentru tineţ şi un eşec pentru Dubourg. To i cei care în momentul deţ fa nu ştiu de partea cui s treac , vor fi mîine de parteaţă ă ă ta.

Franco is p ru s cad pe gînd uri.ă ă ă— Judecind dup con inutul lor, continu Catherine, nuă ţ ă

m-aş mira s le fi scris mai degrab un prieten decît ună ă duşman.

— Un prieten, doamn ?ă— Da, insist Catherine, un prieten grijuliu atît penă tru

gloria ta cît şi pentru cea a regatului.Tîn rul rege coborî o clip privirile, apoi spuse :ă ă— Dumneata ai pus s mi se trimit scrisorile, nu-i aşa,ă ă

doamn ?ă— Oh ! f cu Catherine, pe un ton care te f cea s teă ă ă

îndoieşti de sinceritatea cuvintelor ei, n-am spus aşa ceva, fiule.

Catherine avea dou motive, la fel de bine întemeiate,ă de a-l l sa s cread c cele dou scrisori erau opera ei : înă ă ă ă ă primul rînd, îl f cea s roşeasc pentru laşitatea lui ; apoi, îlă ă ă vindeca de teama pe care i-o treziser , probabil, acesteă scrisori.

Tîn rul rege, pe care scrisorile de amenin are îl tulbuă ţ -raser profund şi care, în adîncul sufletului, se îndoia că ă regina spune adev rul, arunc spre ea o privire în careă ă

fulgerau mînia şi ura.Catherine surise. „Dac ar putea s m sugrume. Îşiă ă ă

spuse ea, ar face-o într-o clipit . Dar, din fericire, nu e înă stare”.

Astfel, toate dovezile de afec iune matern şi de devoţ ă -tament ale Catherinei nu reuşir s înmoaie inima luiă ă Frangois. Regina mam în elese c lucrul de care se teă ţ ă mea cel mai mult se întîmplase : era pe punctul de a-şi pierde influen a asupra lui, trebuia s ac ioneze de înţ ă ţ dat . Ea îşiă schimb cu totul planul de atac,ă

Regina suspin , scutur din cap cu o expresie de a-ă ă dînc triste e şi exclam **ă ţ ă — Ah, fiule, va trebui oare să m conving de un luă ciii care m mîhneşte pîn în fundulă ă sufletului ?

— Care anume, doamn ? întreb Francois.ă ă— Fiule, fiule, spuse Catherine dîndu-şi silin a s aducţ ă ă

şi o lacrim în ajutorul vorbelor sale, nu mai ai încredere înă mama ta !

— Ce vrei s spui ? r spunse regele, f r s -şi ascundă ă ă ă ă ă nemul umirea. Nu te în eleg.ţ ţ

— Vreau s spun, Francois, c ui i peste noapte atî iaă ă ţ ţ ani de necazuri şi nelinişte, ani în care am stat de veghe la e p tîiul t u, vreau s spun c ui i ce spaime am trasă ă ă ă ă ţ mereu v zîndu-te boln vicios şi pî pînd, cîte îngrijiri i-amă ă ă ţ dat zi de zi, înc de pe cînd erai în leag n.ă ă

— Chiar c nu în eleg nimic, doamn . Dar m-am o-ă ţ ă bişnuit s fiu r bd tor : aştept şi te ascult.ă ă ă

Dar bun voin a pe care o ar tau vorbele lui era conă ţ ă -trazis de mişcarea nervoas cu care mîna lui strînse poră ă -tretul domnişoarei de Saint-Andre.

— Ei bine, vei în elege imediat, continu Catherine.'ţ ă Vreau s spun c nu degeaba i-am dat atîtea îngrijiri de-aă ă ţ lungul anilor stînd în preajma ta : te cunosc la fel de bine, cît te cunoşti tu însu i. Or, ştiu c ai avut o noapte foarteţ ă agitat , dar nu fiindc te-ai fr mîntat pentru soarta statuă ă ă lui, nu fiindc te zba i între asprime şi îng duin privitor laă ţ ă ţă pedeapsa cuvenit consilierului Dubourg, ci pentru c tainaă ă

aventurii tale cu domnişoara de Saint-Andre a fost descoperit .ă

— Mam !... strig Francois, pe fruntea c ruia ieşir laă ă ă ă iveal toat ruşinea şi mînia pe care le tr ise în cursul nop iiă ă ă ţ trecute.

Chipul s u, de obicei palid, de o paloare mat şi bolă ă -n vicioas , roşi brusc, invadat de un val de sînge. Se riă ă dic .ă dar bra ul s u strîngea în continuare, crispat, sp taţ ă ă rul jil ului.ţ

— A, ai aflat asta, mam ?...ă— Ce copil eşti, Francois ! spuse Catherine cu acel aer

de în elegere pe care se pricepea s -l simuleze atît de bine.ţ ă Nu ştiai c mamele afl totul despre copiii lor ?ă ă

Francois, cu din ii strînşi, trmurînd de enervare, nuţ scoase un cuvînt. Catherine continu cu vocea cea maiă blînd de care era în stare :ă

— Spune, fiule, de ce nu mi-ai f cut cunoscut această ă ă pasiune a ta ? Sigur, poate c te-aş fi mustrat; poate c i-ă ă ţaş fi amintit îndatoririle taie de so ; aş fi încercat s - i atragţ ă ţ aten ia asupra tinerei tale so ii, vorbindu- i de gra ia, deţ ţ ţ ţ frumuse ea şi de spiritul ei ieşit din comun...ţ

Francois scutur din cap surîzînd cu r utate.ă ă— Dar poate c n-aş fi reuşit nimic în felul sta !ă ă

continu Catherine. Ei bine, v zînd c boala ta e de neă ă ă -vindecat, n-aş mai fi încercat s te vindec ; i-aş fi dat uneleă ţ sfaturi în elepte. Nu e o mam , pentru copilul ei, îns şiţ ă ă Providen a încarnat ? Dac m-aş fi convins c eşti aşa deţ ă ă ă tare cucerit de domnişoara de Saint-Andre. din moment ce o iubeşti aşa de tare pe domnişoara de Saint- Andre, am impresia.,.'

— Foarte mult, aşa e, doamn !ă— Ei bine, în cazul sta aş fi închis ochii. Ca mam ,ă ă

sigur, îmi e mai uşor s închid ochii decît îi e unei so ii... N-ă ţam v zut-o eu pe doamna de Valentinois, timp de cin-ă sprezece ani. Împ r ind cu mine inima tat lui t u, ba chiar,ă ţ ă ă uneori, acaparînd-o cu totul ? Crezi c ceea ce o femeie aă f cut pentru so ul ei nu poate face pentru fiul ei ? Nuă ţ

însemni tu pentru mine toat mîndria şi fericirea mea ? Ceă rost avea s iubeşti în ascuns, f r ştirea mea ?ă ă ă

— Mam , r spunse Francois cu un sînge-rece care doă ă -vedea c moştenise de la Catherine însuşirea de a se preă -face cu mult naturale e, mam , eşti cu adev rat aşa bună ţ ă ă ă cu mine, c m ruşinez de a te, fi înşelat aşa de mult timp.ă ă Ei bine, trebuie s - i m rturisesc, o iubesc pe domnişoaraă ţ ă de Saint-Andre !

— Ah ! f cu Catherine, aşa deci...'ă— Nu uita, mam , ad ug Francois, c e prima dată ă ă ă ă

cînd îmi vorbeşti despre aceast dragoste ; dac -mi voră ă beai mai de mult, cum nu aveam nici im motiv s i-o t inuiesc,ă ţ ă c ci atît inima cît şi voin a mea îmi porună ţ cesc, cu aceeaşi t rie, s urmez glasul pasiunii, dac mi-ai fi vorbit mai deă ă ă mult despre asta, i-aş fi m rturisit totul.ţ ă

— ...Asta- i porunceşte voin a ta ? murmur Catherineţ ţ ă uimit .ă

— Da. Te mir c vorbesc despre voin a mea, mam ?ă ă ţ ă S ştii c şi pe mine m mir ceva, spuse Francois privindă ă ă ă fix la ea, m mir c ai venit în diminea a asta ca s joci înă ă ă ţ ă fa a mea aceast scen a afec iunii materne, cînd tu îns iţ ă ă ţ ăţ ai dat curtenilor, ast -noapte, prilej de cleveteal peă ă socoteala mea la Curte, dest inuind secretul meu, cînd tuă îns i eşti singur cauza acestor întâmpl ri nefericite.ăţ ă ă

— Francois ! exclam regina mam din ce în ce maiă ă uimit .ă

— Nu, doamn , continuii tîn rul rege, nu dormeamă ă diminea cînd ai trimis dup mine. M ocupam cu strîn-ţă ă ă gerea tuturor informa iilor privind cauza ini ial a acesţ ţ ă tui scandal, şi din informa iile culese rezult f r putin deţ ă ă ă ţă îndoial c dumneata mi-ai întins cursa în care am c zut.ă ă ă

— Fiule ! Fiu] meu. ia seama la ce spui ! r spunse Caă -therine. aruncîndu-i o privire ascu it ca lama unui pumnal.ţ ă

— Înainte dc toate, doamn , s ne în elegem asupraă ă ţ unui lucru : între noi nu încap vorbele astea, .,fiule” ! sau „mam ” !ă

Catherine f cu o mişcare nel murit , care putea s înă ă ă ă -

semne spaim sau o încercare de amenin are.ă ţ— Exist la Curtea asta un rege care, cu ajutorul Ceă lui

de Sus, a devenit major. Exist o regin regent care, dacă ă ă ă regele hot r şte, nu are a se mai ocupa de trebile statului.ă ă În Fran a, doamn , se domneşte, dup cum ştii, de laţ ă ă paisprezece ani, iar eu am împlinit şaisprezece. Şi, s ştii,ă sînt s tul de rolul sta de copil neajutorat pe care vrei s -lă ă ă joc mai departe, la vîrsta pe care-o am. Am ostenit s totă simt h urile, de parc aş fi înc un bebeluş, în sfîrşit, ca săţ ă ă ă spunem lucrurilor pe nume, doamn , în- cepînd de azi, să ă ne relu m fiecare, v rog, locul pe care trebuie s -l ocupe.ă ă ă Eu sînt regele dumitale, doamn , iar dumneata eşti unulă dintre supuşii mei...

Un tr snet care ar fi c zut în mijlocul acelei înc peri n-ă ă ăar fi avut un efect mai teribil decît aceast interpelare,ă ferm şi rece, care d dea o lovitur nimicitoare ambi ioaă ă ă ţ -selor proiecte ale Catherinei. De fapt, ceea ce spusese re-gina mam era, la urma urmei, adev rat. Timp dc şaispreă ă -zece ani, ea se ocupase de acest copil rahitic, educîndu-l, instruindu-l, îngrijindu-l, sf tuindu-l, dirijîndu-l ; la fel caă dresorii de animale din zilele noastre, îl sec tuise de for şiă ţă îl iritase pe acest leu adolescent, şi iat c , acum, leul seă ă deştepta deodat , mîrîia, îşi scotea ghearele, arunca asupraă lui priviri s lbatice şi se n pustea asupra ei atît cît îiă ă permitea lan uL Cine-i putea spune c , dac ar fi rupt lan ul,ţ ă ă ţ n-ar fi devorat-o?

Se d du înapoi în fa a lui, însp imântat . Ceea ce auă ţ ă ă -zise, ceea ce v zuse o cutremurase. Cu atît mai mult cu cît,ă spre uimirea ei. Francois d duse dovad de atîta putere deă ă disimulare înainte de izbucnirea din final. Ştiin a disiţ mul riiă era pentru ea esen ialul ; for a politicii de culise pe care oţ ţ adusese cu ea de la Floren a consta într-o abil şi continuţ ă ă disimulare.

Şi iat c o femeie, o tîn r , aproape o copil , reuşiseă ă ă ă ă s provoace în aceast f ptur pl pînd şi boln vicioas oă ă ă ă ă ă ă ă asemenea schimbare ! Sub influen a ei. firavul Franţ cois avea îndr zneala s -i strige : „Începînd de azi, eu sîntă ă

regele dumitale iar dumneata nu eşti decît unul dintre su-puşii mei”. Ca s -şi p streze suprema ia, era obligat să ă ţ ă ă intre în lupt cu femeia care provocase aceast ciudată ă ă metamorfoz , care îl transformase pe adolescent în b ră ă bat, pe sclavul f r personalitate într-un rege.ă ă

— Deci, îi spuse Catherine lui Francois, gata s priă -measc lupta, oricît de grea ar fi fost ea, m acuzi c euă ă ă sînt vinovat pentru scandalul de noaptea trecut ?ă ă

— Da, r spunse regele sec.ă— Î i acuzi mama f r s ai siguran a c e vinovat . Ceţ ă ă ă ţ ă ă

s spun. bun fiu mai am !ă— Vrei s spui. doamn , c aceast lovitur n-a pleă ă ă ă ă cat

de la dumneata ?— Nu zic c n-a plecat din apartamentul meu ; î i zic că ţ ă

n-a plecat de la mine.— Atunci,cine a dezv luit taina întîlnirii mele cu domă -

nişoara de Saint-Andre ?— Un bilet.— Un bilet ?— Un bilet c zut din buzunarul doamnei de Coligny.ă— Un bilet c zut din buzunarul doamnei de Coligny !ă

Ce glum !ă— Cum aş putea glumi cu ceea ce pentru tine e un

motiv de sup rare, fiule !ă— Dar biletul sta de cine era semnat ă 1— Nu era semnat.— Atunci, cine îl scrisese ?— Era un scris pe care nu-l cunoşteam.— Bine, bine, dar ce s-a întîmplat cu biletul ?— Iat -l ! spuse regina, care-l p strase.ă ăŞi îi ar t regelui biletul.ă ă— £ scrisul lui Lanoue ! exclam regele.ăApoi, dup o clip , înm rmurit :ă ă ă— Biletul meu !— Aşa e ; dar trebuie s recunoşti c nimeni în afară ă ă

de ine nu ştia asta.ţ— Şi spui c biletul sta a c zut din buzunarul ami-ă ă ă

ralei.— Cum te v d şi cum m vezi ; din cauza asta, toată ă ă

lumea a crezut c e vorba de o întîlnire ce o priveşte pe eaă şi c o vor surprinde cu un b rbat. Dac nu era aşa, cum î iă ă ă ţ închipui c cele dou persoane pe care le-ai v zut cînd aiă ă ă deschis ochii ar fi fost chiar mareşalul de Saint- Andre şi domnul de Joinville ?

— Cine a pus la cale aceast uneltire împotriva mea şiă a femeii pe care o iubesc ?

— Numai amirala cunoaşte acest secret.Francois duse la buze un mic fluier din aur şi scoase

din el un ignal ascu it .ţ ţUn ofi er din gard ap ru, dînd la o parte draperiile.ţ ă ă— S mearg cineva degrab la palatul amiraluluiă ă ă

Coligny şi s o anun e pe doamna Coligny c regele voieşteă ţ ă s -i vorbeasc neîntîrziat.ă ă

Întorcîndu-se, Francois întîlni privirea întunecat aă mamei sale intuindu-l. Sim i c roşeşte.ţ ţ ă

— Te rog s m ier i mam . c te-am b nuit.ă ă ţ ă ă ă— Ai f cut mai mult decît atît, Francois. Mi-ai adus oă

acuza ie grav . Dar pentru tine eu nu sînt mama ta, şi sîntţ ă gata s suport şi alte acuza ii.ă ţ

— Mam !ă— Las -m s continui, spuse Catherine încruntîndă ă ă

sprîncenele, c ci, sim ind c -şi domin adversarul, în eleseă ţ ă ă ţ c e momentul s contraatace.ă ă

-— Te ascult, mam . spuse Francois.ă— Te-ai înşelat, în primul rînd, f cîndu-m vinovat Seă ă ă

aceast întâmplare nefericit .. Dar te~ai înşelat şi mai r uă ă ă numindu-m unul dintre supuşii t i. Eu nu sînt suă ă pusa ta, în elegi ? aşa cum tu nu eşti şi nu vei fi regele meu. Î iţ ţ repet, eşti fiul meu şi nimic altceva.

Francois scrîşni şi p li îngrozitor.ă— Şi eu î i repet, mam , zise ei cu o fermitate de careţ ă

Catherine nu-l credea capabil, c tu suferi de o orbireă ciudat ; sînt fiul t u, aşa este ; dar fiindc sînt fiul t u maiă ă ă ă vîrstnic sînt şi rege şi î i voi dovedi asta, mam !ţ ă

— Tu ? f cu Catherine privind ea o viper preg tit să ă ă ă ă muşte ; tu... rege ?... şi spui c o s mi-o dovedeşti, aşaă ă zici ?...

Izbucni într-un rîs dispre uitor.ţ— Şi cum o s -mi dovedeşti ? Crezi c eşti în stare să ă ă

ii piept unor adversari politici ca Elisabeth a Angliei sauţ Filip al II-lea a] Spaniei ? O s -mi dovedeşti, cum ? Reîn-ă tronînd armonia între de Guise şi Bourboni, între hughe- no iţ şi catolici ? O s -mi dovedeşti ? Poate punîndu-te în frunteaă armatei ca bunicul t u Francois întijul sau ca taă t l t uă ă Henrie al II-lea ? Biet copil ! tu, rege ? Nu ştii, dar, c in înă ţ mîinile mele via a şi destinul t u ?... N-am s zic decît oţ ă ă vorb şi coroana alunec de pe capul t u. N-am de f cută ă ă ă decît un semn şi sufletul îşi ia zborul din trupul t u. Dac aiă ă ochi de v zut şi urechi de auzit, priveşte şi ascult , şi o să ă ă vezi. domnule fiu. cum îşi trateaz poporul regele. Tu... regeă ? S rmanul de tine ! Regele... regele este cel mai tare... dară priveşte la tine şi priveşte la mine.

Cînd spuse aceste cuvinte, Catherine avea o expresie înfricoş toare. Se apropie amenin toare, ca o stafie r ză ţă ă -bun toare, de tîn rul rege, care se d du cî iva paşi înapoi şiă ă ă ţ se sprijini de sp tarul jil ului s u de parc l-ai' fi l sată ţ ă ă ă puterile.

— Ah ! spuse violenta florentin , vezi bine c eu sîntă ă regina şi c tu nu eşti decît o trestie firav , pe care cea maiă ă mic adiere o culc la p mînt. Şi mai vrei s domă ă ă ă neşti !... Dar uit -te mai bine împrejurul t u s -i vezi pe cei ceă ă ă domnesc în Fran a, pe cei care ar fi regi în locul t u, dac n-ţ ă ăaş sta eu de veghe c s -i resping de fiecare dat cînd voră ă ă s pun piciorul pe prima treapt a tronului t u. Priveşte laă ă ă ă domnul de Guise, de exemplu, acest b ră bat care a cucerit oraşe şi a învins în b t lii ; dar el e uriaş, domnule fiu, şiă ă capul t u, cu coroan cu tot, nu-i ajunge pîn la c lcîie.ă ă ă ă

— Ei bine, mam , în cazul sta o s -l muşc pe domnulă ă ă de Guise de c lcîi. Din cîte ştiu, Ahile aşa a fost ucis ! Şi amă s domnesc în ciuda lui şi a ta.ă

— S zicem ; şi, dup ce îl vei muşca de c lcîi peă ă ă

domnul de Guise şi Ahile al t u va fi murit, nu de muşă -c tur , ci de venin, cine îi va înfrunta pe hugheno i ? Nu tă ă ţ e îmb taă cu ap chioar , nu eşti nici frumos ca Paris, niciă ă viteaz ca Hector. Nu ştii c nu mai exist în Frană ă a un alţ doilea c pitan de oşti ca domnul de Guise ? Sper c nuă ă contezi pe idiotul t u conetabil de Montmorency, care s-aă l sat învins pe toate cimpurile de b t lie, nici pe slugarniculă ă ă mareşal de Saint-Andre, care n-a cîştigat victorii decît în anticamere. Nu, nu ai prin preajm decît un singur mareă c pitan, care este domnul de Coligny. Ei bine, acest mareă r zboinic, împreun cu fratele lui Dană ă delot, care e aproape la fel de mare ca el, va fi mîine, dac nu cumva este deja,ă c petenia celui mai puternic partid care a pus vreodat înă ă pericol soarta unui stat. Priveşte la ei şi priveşte la tine ; compar -te cu ei şi vei veă dea c ei sînt nişte stejari cuă r d cini bine înfipte în p - mint şi c tu eşti doar oă ă ă ă biat 'trestie, pe care o încovoaie toate vînturile.ă

— Dar, de fapt, ce urm ri i ? S r mîn doar o unealtă ţ ă ă ă supus în mîinile voastre ? Trebuie s m resemnez a fi oă ă ă juc rie care serveşte planurilor voastre ambi ioase ?ă ţ

Catherine îşi reprim un surîs de' satisfac ie, care ar fiă ţ putut s tr deze ceea ce cuvintele ei încercau s asă ă ă cund .ă Sim ea c îşi recap t treptat puterea asupra lui Francois,ţ ă ă ă pip ia cu vîrful degetelor sforile cu care mînuise ani de zileă aceast marionet regal care, pentru o clip , încercase să ă ă ă ă se elibereze de tutel şi s ac ioneze cum o taie capul,ă ă ţ sim ea c începe s o dirijeze din nou dup bunul ei plac. Seţ ă ă ă feri s -şi arate îns bucuria, sentimentul triă ă umfului.

— Uite ce vreau, ce pretind eu de la tine, fiule, spuse ea cu vocea ei cea mai mieroas , c ci Catherine era maiă ă periculoas cînd mîngîia decît atunci cînd amenin a, ună ţ lucru foarte simplu : s m laşi s înt resc puterea ta reă ă ă ă gală şi s - i asigur fericirea, atîta tot. Nimic altceva nu-mi st laă ţ ă suflet. Oare m gîndesc la interesele mele atunci cîndă vorbesc precum f ptuiesc şi f ptuiesc dup cum voră ă ă besc ? O, Doamne, crezi cumva c povara cîrmuirii e ceva aşa deă pl cut şi uşor de dus în spate ? Vorbeşti de ambiă iile mele ?ţ

Da, am una singur : s lupt f r r gaz pîn îi voi doborî peă ă ă ă ă ă duşmanii t i, sau cel pu in pîn cînd înă ţ ă verşunarea lor se va potoli, treptat. Nu, Francois, în ziua cînd vei fi b rbatul careă vreau s fii, regele în care îmi pun toate speran ele mele,ă ţ atunci, crede-m , î i voi pune cu bucurie coroana pe cap şiă ţ sceptrul în mîna. Dar, dac aş fi f cut-o azi, n-ai avea înă ă mîn decît un pai în loe de sceptru şi pe cap o cunun deă ă spini în loc de coroan de aur. Aştept s mai creşti, fiule ;ă ă înt reşte- i sufletul şi virtutea, coace-te sub ochii mameiă ţ tale ca un arbore sub razele soarelui, şi atunci, atunci cînd vei fi puternic, fii rege în toat puterea cuvîntului !ă

— Şi ce trebuie s fac pentru asta, mam ? exclamă ă ă Francois, pe un ton aproape dezn d jduit.ă ă

— O s - i spun imediat, fiule. Trebuie, înainte de toate,ă ţ s renun i la femeia care e cauza acestor tulbur ri.ă ţ ă

— S renun la domnişoara de Saint-Andre ! exclamă ţ ă Francois. care se aştepta la orice, în afar de aceast conă ă -di ie ; s renun la Charlotte ! repet el, cu o furie încţ ă ţ ă ă st pînit . Ah, aici voiai deci s-ajungi ?ă ă

— Da, fiule, spuse cu mult r ceal Catherine, s reă ă ă ă -nun i la domnişoara de Saint-Andre.ţ

— Niciodat , mam ! r spunse Frangois cu aceeaşi ho-ă ă ă t rîre şi energie pe care le mai dovedise în dou sau treiă ă rînduri de la începutul discu iei.ţ

— Te rbg s m ier i, Francois, spuse Catherine cu a-ă ă ţ celaşi ton blînd dar categoric. Trebuie s renun i la ea, staă ţ ă e pre ul împ c rii noastre ; dac nu... nu !ţ ă ă ă

— P i nu pricepi c o iubesc nebuneşte, mam ?ă ă ăCatherine surise, auzind aceste vorbe pline de naivi-

tate.— Dac n-ai iubi-o, n-ai avea nici un merit renun- îndă ţ

la ea.— Dar de ce trebuie s renun la ea. Dumnezeule ?ă ţ— Pentru interesele statului.— Ce leg tur vezi între domnişoara de Saint-Andre şiă ă

interesele statului ? întreb Francois.ă— Vrei s - i explic totul ? întreb Catherine.ă ţ ă

Dar regele o întrerupse, ca şi cum era sigur c drepă -tatea e de partea lui.

— Ascult , mam , spuse el, recunosc c Cel de Sus i-aă ă ă ţ h r zit un geniu f r egal ; recunosc c mie mi-a hă ă ă ă ă ăr zită sl biciunea şi iner ia ; în sfîrşit, recunosc autoritatea taă ţ prezent şi viitoare, şi m las c l uzit orbeşte de tine înă ă ă ă problemele politice şi de ci te ori e vorba de interesele regatului, pe care îl conduci cu atîta în elepciune. Dar, înţ schimbul acestor drepturi fireşti la care renun de bunţ ăvoie în favoarea ta, şi pe care altul în locul meu le-ar considera foarte pre ioase, în schimb, deci, te rog s -mi laşi toatţ ă ă libertatea în ce priveşte problemele mele intime.

— În orice alt situa ie, aş zice da ! şi sînt convins că ţ ă ă n-ai avut pîn acum ce s -mi reproşezi în privin a asta. Dară ă ţ de data asta zic : nu !

— Şi de ce te opui. tocmai cînd e vorba de singura femeie pe care am iubit-o cu adev rat ?ă

— Fiindc aceast femeie, mai mult decît oricare alta,ă ă poate aduce în statul t u r zboiul civil, deoarece este fiicaă ă mareşalului de Saint-Andre, unul dintre cei mai devota iţ slujitori ai t i.ă

— îl voi trimite pe mareşal s comande una din proă -vinciile importante şi domnul de Saint-Andre va închide ochii. De altminteri, domnul de Saint-Andre este subjugat cu totul de tîn ra lui so ie şi tîn ra lui so ie va fi bucuă ţ ă ţ roas să ă se afle cît mai departe de aceast fiic vitreg , care eă ă ă pentru ea o rival prin spirit şi frumuse e.ă ţ

— S-ar putea s fie aşa în ce-l priveşte pe domnulă Saint-Andre, a c rui gelozie a devenit proverbial şi care-şiă ă ine nevasta sub cheie exact ca un spaniol de pe vremeaţ

Cidului. Dar domnul de Joinville, care e şi el îndr gostită nebuneşte de domnişoara de Saint-Andre şi care urma s seă c s toreasc cu ea, va închide oare şi el ochii ? Şi dacă ă ă ă accept s -i închid , din respect pentru rege, va fi dispusă ă ă s -i conving şi pe unchiul Iui, cardinalul de Lorena şi peă ă tat l lui, ducele de Guise, s procedeze Ia fel ? Adev rul e,ă ă ă Frangois, c diploma ia nu e punctul t u tare, şi c dac n-ă ţ ă ă ă

aş sta eu de veghe, în mai pu in de zece zile. primul tîlharţ care- i taie calea ar reuşi s - i smulg coroana de pe cap.ţ ă ţ ă exact cum orice borfaş poate s smulg o mantie de pe ună ă burghez oarecare. I i spun pentru ultima oar , fiule, trebuieţ ă s renun i la femeia asta, şi numai cu condi ia asta.ă ţ ţ pricepi ? ne vom împ ca, şi voi aplana eu neîn elegerea cuă ţ familia de Guise. Pricepi, fiule? M vei asculta ?ă

— Da, mam . pricep, dar nu- i voi da ascultare.ă ţ— N-o s -mi dai ascultare ! strig Catherine, surprinsă ă ă

c acest adolescent, care p rea cu o clip înainte supus, seă ă ă înc p îna s opun rezisten .ă ăţ ă ă ţă

— Nu ! continu tîn rul rege, nu m voi supune şi niciă ă ă nu pot s-o fac. Î i repet, o iubesc, sînt fericit şi nimic nu m-arţ putea constrînge s renun , la ea. Ştiu c urmez o caleă ţ ă pres rat cu spini ; poate c ea m cluce la un sfîrşită ă ă ă nefericit. Dar. Î i repet, iubesc şi nu m sinchisesc de niţ ă mic altceva.

— Aşa ai hot rît, fiule ?ăSpusese acest cuvînt, fiule, care de obicei suna în gura

ei extraordinar de blînd, cu un aer de amenin are feroce.ţ— Aşa am hot rît, doamn , r spunse Franqois.ă ă ă— Şi î i iei r spunderea pentru toate urm rile înc p - îţ ă ă ă ă ţ

n rii tale, oricare ar fi ele ?ă— Oricare ar fi. da !— Atunci, adio, domnule ! Ştiu ce-mi r mîne de f cut.ă ă— Adio, doamn !ăCatherine f cu cî îva paşi spre uş şi se opri.ă ţ ă— Vei fi singui'ul r spunz tor pentru ce se va întîm-ă ă

pla. spuse ea. aruncînd o ultim amenin are.ă ţ— Voi fi.— Nu uita : eu nu te-am sf tuit în nici un fel s iei oă ă

asemenea hot rî) e împotriva intereselor tale ; dac i seă ă ţ întîmpl o nenorocire sau ni se întîmpl o nenorocire, toată ă ă r spunderea o s apese asupra ta...ă ă

— Fie, accept aceast r spundere, mam .ă ă ă— Adio, dar. Francois ! spuse din uş florentina, cu ună

rîs scurt, amenin tor.ţă

— Adio. mam ! r spunse Francois, aruncînd spre ea oă ă privit e scurt , la fel de amenin toare.ă ţă

Mama şi fiul se desp r ir , purtînd în suflet o ur f ră ţ ă ă ă ă margini unul împotriva celuilalt.Domnul de Conde îl sf tuieşte pe rege s se revolteă ă

Ne amintim de promisiunea pe care prin ul de Conde i-ţo f cuse lui Robert Stuart în plin noapte şi de întâlă ă nirea pe care i-o d duse, pentru seara urm toare, în pia a Saint-ă ă ţGermain-l’Auxerrois.

Prin ul de Conde intra în palatul Louvre exact în clipaţ cînd regina p r sea apartamentul fiului s u. regele Fran-ă ă ă cois II. Venea spre a-şi îndeplini promisiunea f cut luiă ă Robert Stuart, cerînd regelui gra ierea consilierului Duţ -bourg'.

Fu anun at regelui.ţ— S intre ! r spunse regele, cu un glas melancolic.ă ăPrin ul intr şi îl v zu pe tîn rul rege în fotoliu, maiţ ă ă ă

degrab culcat decît aşezat în fotoliu şi ştergîndu-şi cuă batista fruntea acoperit de sudoare. Era palid, şi în priă virea lui se citea oboseala. P rea mai degrab o statuie a Fricii.ă ă „A, îşi zise prin ul, copilul are necazuri !”ţ

S nu uit m c prin ul asistase la scena dintre rege şiă ă ă ţ domnişoara de Saint-Andre şi auzise promisiunile pe care Francois le f cuse iubitei sale.ă

V zîndu-l pe prin ul Conde, chipul regelui se lumin . ‘ă ţ ă Se ridic şi se apropie de el cu un asemenea avînt, încît ai fiă zis c e gata s se arunce la pieptul lui şi s -l îmbră ă ă ă işeze.ţ

Era atrac ia pe care for a o exercit asupra sl biciunii,ţ ţ ă ă la fel cum puterea magnetului atrage fierul.

Prin ul, care nu p rea s se sinchiseasc prea mult deţ ă ă ă îmbr işarea regelui, f cu o plec ciune larg , în clipa cîndăţ ă ă ă regele se îndrept spre el. Francois, sim indu-se obligată ţ astfel s -şi st pîneasc ' pornirea, se opri şi îi întinse mîna.ă ă ă Cel lalt, neavînd cum s evite a s ruta mîna care i se înă ă ă -tindea, o f cu c lcîndu-şi pe inim . Dar, în timp ce executaă ă ă acest ritual, se întreb în sinea lui : „Oare ce nevoie o i:iă avînd ele mine, c îmi face o primire aşa de bun ?”ă ă

— Ce fericit sînt s v v d, vere ! spuse regele cuă ă ă mult c ldur .ă ă ă

— Iar eu, sire, sînt în egal m sur fericit şi onorat.ă ă ă— Nici c putea i veni mai la anc, prin e. M plică ţ ţ ţ ă -

tiseam îngrozitor.— Într-adev r, spuse prin ul, Maiestatea Voastr , purtaă ţ ă

pe frunte, cînd am intrat, pecetea unui plictis nesfîrşit.— Asta e cuvîntul ! Da. drag prin e, e ceva de speriată ţ

cum pot s m plictisesc.ă ă— Dar în chip regesc ! spuse prin ul înclinîndu-se şiţ

surîzînd.— Şi ce e mai trist în toat povestea asta, vere, conă -

tinu regele cu mult melancolie, e c nu am un prietenă ă ă c ruia s -i vorbesc de necazurile mele.ă ă

— Regele are necazuri ?— Da, şi. Înc foarte mari, vere.ă— Şi cine a avut asemenea îndr zneal îneît s proă ă ă -

voace Maiest ii Voastre asemenea nepl ceri ?ăţ ă— O persoan care, din nefericire, are acest drept.ă— Nu cunosc pe nimeni care s aib dreptul de a-}ă ă

sup ra pe rege.ă— Pe nimeni ?— Pe nimeni, sire.— Nici chiar pe regina mam ?ă„Ah, se gindi prin ul, s-ar zice c regina mam î-a camţ ă ă

şfichiuit pe copilaş”.Apoi cu voce tare :— Nici m car regina mam , sire.ă ă— Asta e p rerea voastr , vere ?ă ă— Nu e numai p rerea mea, ci, presupun, a tuturoră

supuşilor credincioşi ai Maiest ii Voastre.ăţ— Şti i c ceea ce-mi spune i e grav, vere ?ţ ă ţ— Ce vi se pare grav, aici ?— C propov dui i revolta fiului împotriva mamei sale.ă ă ţPronun aceste vorbe privind de jur-Împrejur, ca unţă

om care se teme s nu fie auzit, deşi în aparen e singur înă ţă camer . Fran ois ştia bine c pere ii palatului au urechi. Aşaă ţ ă ţ

c , f r a-ndr zni s -şi spun gîndul pîn la cap t, seă ă ă ă ă ă ă ă mul umi s constsfte :ţ ă — A, dup p rerea Voastr , prin e,ă ă ă ţ regina marn n-are dreptul s m supere. Ce a i face, vere,ă ă ă ţ dac a i fi regele Fran ei şi regina mam v-ar sup ra ?ă ţ ţ ă ă

Prin ul pricepu de ce regele vorbea cu atîta pruden .ţ ţă Dar, cum era obişnuit s spun întotdeauna ce gîndeşte,ă ă r spunse :ă .

— În locul Maiest ii Voastre, m-aş revolta.ăţ— V-a i revolta ? exclam Frangois foarte vesel. Dar îţ ă n

ce fel, dragul meu Louis ? întreb regele apropiindu-se deă prin .ţ

— Nu exist mai multe feluri în care se poate revoltaă cineva. Cere i sfatul celor obişnui i cu asta. Nu exist multeţ ţ ă c i: prin neascultare şi prin tot ce v permite s vă ă ă ă sustrage i unei autorit i nedrepte, unei tiranii deţ ăţ nesuportat.

— P i, vere, spuse Francois gînditor, un sclav se poateă revolta în felul sta contra seniox'ului s u ; dar am impresiaă ă c un fiu nu se poate ridica împotriva mamei sale precumă un supus împotriva regelui s u...ă

— Ce fac altceva, acum, aceşti mii şi mii de hughe- no i care parc ies din p mînt în toate provinciile regatuţ ă ă lui, în rile de Jos, în Germania, dac nu o revolt uriaş contraŢă ă ă ă papei ?

— Da, prin e, r spunse Frângois, întunecîndu-se laţ ă fa , ave i dreptate, şi v sînt recunosc tor c -mi vorbi iţă ţ ă ă ă ţ astfel. V v d foarte rar, vere ; sînte i unul din membrii faă ă ţ -miliei noastre, omul în care am cea mai mare încredere, seniorul de la Curte pentru care simt cea mai mare prie-tenie. Din copil rie am sim it pentru domnia-voastr o mareă ţ ă afec iune, şi felul deschis şi curajos în care-mi vorţ bi i ar tţ ă ă c nu m-am înşelat. Nimeni altul nu mi-ar fi vorbit astfel : vă ă sînt recunosc tor. Şi ca s v fac o doă ă ă vad de recunoştin aă ţ mea, v m rturisesc ceva.ă ă

— V ascult, sire.ăRegele îşi puse bra ul în jurul gîtului lui Conde.ţ— S-ar putea foarte bine s am nevoie în curînd nuă

numai de sfatul dumitale, ci şi de sprijinul dumitale.— Sînt cu totul la dispozi ia Maiest ii Voastre.ţ ăţ— Ei bine, vere, sînt îndr gostit nebuneşte.ă— De M ria Stuart ?... Ştiu asta, sire, şi asta e cevaă

scandalos în ochii curtenilor.— Nu de regin , vere, de una dintre domnişoarele eiă

de onoare.— Ei asta-i ! exclam prin ul pref cîndu-se uimit. Şiă ţ ă

desigur c Maiestatea Voastr e r spl tit cu aceeaşi moă ă ă ă ă -ned ?ă

— M iubeşte nespus, vere !ă— Şi v-a dat dovezi de dragoste ?— Da.— M-ar fi surprins, sire. s fie altfel.ă— Şi nu m -ntrcbi cine e, Louis ?ă— Nu-mi permit s -l iscodesc pe rege. Dar aştept să ă

bj,nevoiasc a-şi încheia confiden a.ă ţ— Louis. c fiica unuia dintre cei mai mari seniori de la

Curte.— Ca s vezi !ă— E fiica mareşalul de Saint-Andre.— Primi i sincerele mele complimente, sire. Domniţ -

şoara de Saint-Andre e una din cele mai încînt toare f pă ă turi din regat.

— Nu-i aşa ? nu-i şi p rerea ta. Louis ? strig regele înă ă culmea bucuriei.

— E destul vreme de cînd am, sire, aceeaşi p rere caă ă dumneavoastr despre domnişoara de Saint-Andre.ă

— Iat un motiv în plus de simpatie între noi doi, vere.ă Deci g seşti c am dreptate ?ă ă

— De o sut de ori ! Cînd întîlnim o fat frumoas , fieă ă ă rege sau ran, avem un motiv suficient de tare s-o iubim şiţă mai ales s încerc m s ne facem iubi i de ea.ă ă ă ţ

— Asta e p rerea ta ?ă—Şi a oricui altuia, cu excep ia domnului de Joinville.ţ

B nuiesc c , din fericire, regele nu-i va cere sfatul, după ă ă cum e probabil c el nu va b nui niciodat onoarea pe careă ă ă

regele o face logodnicei lui... '— Aici.te înşeli, Louis : el ştie.— Maiestatea Voastr vrea s spun c el b nuieşteă ă ă ă ă

ceva ?— Zic c el ştie tot.ă— O ! E imposibil...— Dac - i spun !ă ţ— Dar e de necrezut, sire !— Şi totuşi s m crezi™ Cu toate astea, continu reă ă ă -

gele încruntîndu-se, n-aş da mare importan acestui fapt,ţă dac n-ar fi fost urmat de anumite întîmpl ri de o graă ă vitate extraordinar , oare au dus la o scen violent între mine şiă ă ă regina mam . S - i povestesc...ă ă ţ

Dar ea s-a putut întîmpla aşa de grav, sire ? Aştept ca Maiestatea Voastr s m fac s p trund acest mister...ă ă ă ă ă ă

Şi regele se apuc s povesteasc , cu o voceă ă ă plîng rea , întrerupt din cînd în cînd de accenteă ţă ă neaşteptate de energie, scena care avusese loc ceva mai devreme.

Prin ul ascult cu mare aten ie. Cînd Frângois termin ,ţ ă ţ ă spuse :

— Bine, sire, dar mi se pare c v-a i descurcat destulă ţ de bine şi c , de data asta, a i cîştigat lupta.ă ţ

— Da, vere, m-am descurcat destul de bine. Cît a fost: aici, cel pu in, am tr it bucuria sclavului care-şi rupe lanţ ă -urile. Am l sat-o s plece cu convingerea c revolta mea eţ ă ă ă

f r întoarcere. Dar dup ce a ieşit... uite, o s fiu sină ă ă ă cer cu dumneata, to i muşchii mei, toate fibrele voin ei mele auţ ţ sl bit brusc, şi dac nu ap rea i, vere, cred. c m-aş fi dus,ă ă ă ţ ă ca şi alt dat , la ea s m arunc la picioarele ei şi s -i ceră ă ă ă ă iertare.

— O, p zi i-v s face i asta, sire! strig Conde, c ciă ţ ă ă ţ ă ă ve i fi pierdut !ţ

— Ştiu prea bine asta, spuse regele, strîngînd spas-modic bra ul lui Conde, aşa cum un naufragiat se aga deţ ţă epava salvatoare.

— Dar, ca s v inspire atîta team , probabil că ă ă ă

regina^ mam v-a amenin at, v-a vorbit de vreun mareă ţ pericol ce v paşte ?ă

— M-a amenin at cu r zboiul civil.ţ ă— Ah !... Şi unde vede Maiestatea Sa pericolul de r ză -

boi civil ?— P i, exact unde îl vede i şi domnia-voastr adiă ţ ă -

neauri, vere. Partida hughenot e puternic , iar domnul deă ă Guise, adversarul ei, e şi el foarte puternic. Ei bine, mama mea, care vede totul cu ochii unui de Guise, care conduce regatul împreun cu aceşti de Guise, care m-a însurat cu oă femeie înrudit îndeaproape cu familia de Guise, m-aă amenin at c aceasta se va înfuria şi nu m va mai spriţ ă ă jini.

— Şi care ar fi urmarea ?— Ereticii ar st pîni peste Fran a.ă ţ— Şi ce-a i r spuns, sire ?ţ ă— Nimic, Louis. Ce-aş fi putut r spunde ?ă— O, o mul ime de lucruri, sire !ţRegele d du din umeri, nedumerit.ă— Iat unul din r spunsuri : c exist un mijloc de a-iă ă ă ă

împiedica pe eretici sâ devin st pînii regatului,ă ă— Care, m rog ?ă— S v pune i Maiestatea Voastr în fruntea lor.ă ă ţ ăTîn rul rege r mase descump nit o vreme. Apoi spuse:ă ă ă— Da, iat o idee str lucit , vere, una din acele mişă ă ă c riă

de bascul în care exceleaz mama mea Catherine. Dară ă partida protestant m ur şte...ă ă ă

— Şi de ce v-ar urî, sire ? Ei ştiu c pîn acum n-a i fostă ă ţ decît o unealt în mîinile mamei Voastre.ă

—- O unealt , o unealt ! repet Frangois, nemul umit.ă ă ă ţ— N-a i spus-o adineauri chiar Maiestatea Voastr ?ţ ă

Partida hughenot n-are nimic împotriva regelui ; o ur şteă ă pe regina mam , asta-i tot.ă

— Şi eu o ur sc, murmur regele ca pentru sine.ă ăPrin ul prinse totuşi din zbor cuvintele lui şi insist :ţ ă— Sire, dac ideea mea V pare bun , de ce s n~oă ă ă ă

aplica i ?ţ— Ei nu vor avea încredere în mine, Louis. Va fi nevoie

s le dau un gaj şi... ce gaj aş putea s le dau ?ă ă— Ave i dreptate, sire ; ave i o ocazie foarte potrivit -;ţ ţ ă

Ie pute i da în momentul sta un gaj uriaş, un adev rat gajţ ă ă regal, via a unui om...ţ

— Nu pricep, spuse regele.— îl pute i gra ia pe consilierul Dubourg,ţ ţ— Scumpe vere, spuse regele p lind, un pic mai deă -

vreme, chiar aici unde ne afl m noi, mama îmi spunea :ă,.Consilierul Dubourg trebuie s moar !”ă ă— Şi i-a i spus, dar, sire, c acest Dubourg trebuie sţ ă ă

ti’ iasc ?ă ă— Oh ! S -l gra iez pe Anne Dubourg ! murmur tâă ţ ă -

n rul rege privind speriat în jurul lui.ă— Ei bine, da, sire : s -l gra ia i pe Anne Dubourg. Ceă ţ ţ

vi se pare aşa de ciudat în asta ?— Nimic, nimic, desigur, vere.— Nu e în dreptul regelui de a gra ia ?ţ~ E dreptul regelui, ştiu,—~ Ei bine. nu sînte i regele Fran ei ?ţ ţ— Pîn acum, cel pu in, n-am prea fost.ă ţ— Ei bine, sire, a i putea s lua i cu adev rat sceptrulţ ă ţ ă

în mîn , s urca i pe tron pe o treapt daurit .ă ă ţ ă ă— Dar acest consilier Dubourg ?,..— Este unul dintre oamenii cei mai virtuoşi din regat,

sire. Întreba i-l pe domnul de L’Hospital, care îl cunoaşte,ţ— Ştiu, aşa e, e un om cinstit.— Ah, sire, e deja foarte mult dac pronun a i acesteă ţ ţ

cuvinte. Un rege nu-l d prad mor ii pe un om despre careă ă ţ ştie c e cinstit !ă

— Dar e periculos !— Un om cinstit nu e niciodat periculos !ă— Dar familia de Guise îl detest .ă— Ah !— Şi mama îl detest .ă— Iat un motiv în plus, sire, s începe i revolta îmă ă ţ -

potriva clanului de Guise şi a reginei mam , gra iindu-l peă ţ consilierul Dubourg.

— Vere, dar...— La dracu ! Sper c Majestatea Voastr nu se oboă ă -

seşte s se revolte contra reginei mam ca s -i fie pe plac Iă ă ă— Aşa e, Louis. Dar moartea lui Dubourg a fost hot rîă

t , e o în elegere între mine, ducele de Guise şi mama. Nuă ţ se mai poate reveni asupra ei.

Prin ul nu se putu st pîni s nu arunce o privire disţ ă ă -pre uitoare regelui, care considera drept inevitabil exeţ ă -cu ia unuia dintre cei mai cinsti i magistra i din regat, cîndţ ţ ţ n-avea decît un cuvînt a spune pentru ca el s fie salvat.ă

— Din moment ce e o problem închis ,ă ă sire, spuse el în sil , s nu mai vorbim despre asta.ă ă

Şi se preg ti s -l salute pe rege şi s se retrag . Reă ă ă ă -gele îl opri.

— Da, aşa este. spuse el, s nu mai vorbim de soartaă consilierului. Dar s vorbim despre altceva.ă

— Despre ce anume, sire ? întreb prin ul, care nuă ţ venise de fapt decît pentru asta.

— În sfîrşit, drag prin e, crezi c nu mai exist şi altă ţ ă ă ă cale ca s ies din situa ia asta încurcat ? Dumneata ai oă ţ ă imagina ie nesec tuit : g seşte altceva.ţ ă ă ă

— Sire, Dumnezeu- însuşi v-a pus la îndcmîn un mijă loc f r egal. Un om n-ar putea inventa ceva aidoma.ă ă

— Adev rul este, vere, c gîndul s dau mor ii un omă ă ă ţ nevinovat m îngrijoreaz .ă ă

— Atunci, sire, spuse prin ul foarte solemn, da i asţ ţ -cultare glasului conştiin ei. Şi bun tatea d roade minuţ ă ă -nate ; ea face s înfloreasc în sufletele supuşilor dragosă ă tea fa de rege. Gra ia i-l pe Dubourg, sire, şi din ziua cînd ve iţă ţ ţ ţ face acest gest, cînd v ve i folosi adic de acest dreptă ţ ă regal, toat lumea va şti c domni i cu adev rat pes- ' teă ă ţ ă ar !ţ ă

—Aşa m sf tuieşti, Louis ?ă ă—Sire, face i aşa, d rui i iertarea, c ci, v jur, e înţ ă ţ ă ă

interesul Maiest ii Voastre !ăţ—Dar ce va spune regiua ?—Care regin , sire ?ă

—Regina mam !ă— Sire, nu trebuie s mai existe alt regin la Louvreă ă ă

decît gra ioasa so ie a Maiest ii Voastre. Doamna Catheţ ţ ăţ -rine e regin fiindc e temut . Face i-v iubit, sire, şi ve i fiă ă ă ţ ă ţ regele Fran ei cu adev rat !ţ ă

Regele p ru s fac un efort, încercînd s ia o hotă ă ă ă ărîre capital .ă

— Ei bine, ne-am în eles, dragul meu Louis, î i mulţ ţ -umesc pentru sfaturile tale în elepte, şi pentru c m înţ ţ ă ă -

demni s fac un act de dreptate, î i mul umesc c m vină ţ ţ ă ă -deci, prin sfatul t u, de remuşc ri ! D -mi te rog o pan şiă ă ă ă un pergament.

Prin ul Conde apropie jil ul regelui de mas .ţ ţ ăRegele se aşez .ăPrin ul. Conde îi aduse pergamentul cerut, regele apuţ -

c pana şi scrise fraza sacramental :ă ă„Frangois, prin gra ia Iui Dumnezeu rege al Fran ei,,ţ ţ

tuturor celor de fa şi viitori, s n tate ...”ţă ă ăAici ajunsese, cînd ofi erul trimis la ţ hotel Coligny intr ,ă

anun înd-o pe doamna amiral.ţRegele se opri din scris, se ridic brusc, şi expresia lui,ă

calm pîn atunci, deveni s lbatic .ă ă ă ă— Ce ave i, sire ? întreb prin ul Conde, uimit deţ ă ţ

aceast schimbare.ă—O s afli, vere.ăApoi, întorcîndu-se spre ofi er, spuse iţ— S intre doamna amiral.ă— Îmi închipui c ave i de discutat cu doamna amirală ţ

ceva între patra ochi, spuse prin ul. Dac Maiestateaţ ă Voastr îmi permite, o s m retrag ...ă ă ă

— Dimpotriv , vreaVi s r mîi, vere, s fii martor laă ă ă ă discu ia noastr şi s nu scapi nici un cuvînt, Ai v zut cumţ ă ă ă ştiu s iert, zise el.ar tînd pergamentul ; o s - i ar t cumă ă ă ţ ă ştiu s pedepsesc.ă

Prin ul Conde sim i un fior ciudat. Intui c prezen aţ ţ ă ţ doamnei de Coligny la rege, unde n-ar fi venit altfel decît constrîns , era legat de acelaşi motiv care-l adusese pe elă ă

însuşi şi avu un vag presentiment c se va întîmpl cevaă ă îngrozitor.

Draperia se d du la o parte şi doamna Coligny intr înă ă înc pere.Regele îşi schimb poterileă ă

; Intrînd, privirea doamnei de Coligny se opri întii, cu simpatii şi afec iune, asupra prin ului de Conde. În clipaţ ţ urm toare, v zînd chipul regelui, pe care recunoscu semă ă -nele neîndoielnice ale mîniei, doamna amiral plec priă virea şi fu scuturat din cap şi pîn -n picioare de un fior deă ă team .ă

Ajungînd în fa a lui Francois al II-lea, se înclin .ţ ă— V-am chemat aici, doamn amiral, spuse regele, euă

o voce amenin toare, ca s v cer explica ia unei enigţă ă ă ţ me pe care încerc zadarnic s o dezleg.ă

— Sînt întotdeauna la ordinele regelui, bîigui inti-midat . doamna amiral.ă

— Chiar cînd e vorba de a dezlega enigme ? continuă Francois. Cu atît mai bine, s trecem imediat Ia treab !ă ă

Doamna Coligny se înclin din nou.ă— Binevoi i aşadar a-mi explica, mie şi v rului meuţ ă

drag, Conde, cum se face c un bilet scris din porunca meaă c tre o persoan de la Curte era asupra dumneavoasă ă tr şi l-ăa i pierdut, ieri seara, în apartamentul reginei Caţ therine ?

Prin ul de Conde în elese, brusc, de ce îl încercaserţ ţ ă temeri r u prevestitoare cînd fusese anun at venireaă ţ ă doamnei de Coligny. Situa ia în care se afla îi ap ru în toatţ ă ă groz via ei şi în urechi îi iuiau cuvintele regelui : „O s - iă ţ ă ţ ar t cum ştiu s pedepsesc !”ă ă

Prin ul o privi ,fix pe doamna amiral. Ochii ei p reauţ ă s -l întrebe : „Ce s -i r spund regelui ?”ă ă ă

Regele nu observ acest schimb fulger tor de priviri şiă ă continu :ă

— Iat , doamn amiral, care era enigma ! Aşteptă ă acum, dezlegarea.Doamna Coligny t cu.ă

Regele insist :ă— Poate c n-a i în eles bine întrebarea ; o s-o repet.ă ţ ţ

Cum se face c un bilet care nu v era adresat se afla înă ă

mîinile dumneavoastr şi prin ce neglijen sau prin ceă ţă lucr tur perfid acest bilet v-a sc pat tocmai pe covorulă ă ă ă din camera reginei mam , ca s ajung apoi în posesiaă ă ă domnului de Joinville ?

Doamna amiral îşi reg si în acest interval sîngele receă şi îi explic totul, cu calmul ei obişnuit :ă

— Nimic mai simplu, sire. Am g sit acest bilet în paă lat, pe coridorul ce duce spre camera Metamorfozelor, l-am ridicat, l-am citit şi, cum nu am recunoscut scrisul, l-am luat cu mine, cu inten ia de a-l ar ta reginei Catheţ ă rine, în speran a c domnia-sa va dezlega misterul. Se v aflau acoloţ ă o mul ime de poe i şi de scriitori, printre care şi domnulţ ţ Brantome, care a povestit istorii aşa de nemaipomenite că to i au rîs cu lacrimi, şi eu de asemenea, aşa se face c amţ ă scos batista din buzunar şi c , odat cu ba- . tista, am trasă ă f r s observ acel bilet de care uitasem şi care a c zut peă ă ă ă jos. Cînd mi-am adus aminte de el, ia-l de unde nu-i ! Nici în buzunar, nici la picioarele mele b nuiesc c domnul deă ă Joinville îl ridicase deja.

— Povestea pare demn de crezare, spuse regeleă bat- ; jocoritor. Dar nu cred c spune i adev rul.ă ţ ă

— Ce vrea s spun Maiestatea Voastr ? întreb ,ă ă ă ă doamna amiral neliniştit .ă

— Dumneavoastr a i g sit biletul ?ă ţ ă— Da, sire.— Dac -i aşa, v va fi foarte uşor s -mi spune i în ceă ă ă ţ

era învelit...— P i, se bîlbîi doamna Coligny, nu era învelit în niă mic,

sire ...— Nu era învelit în nimic ?— Nu, spuse doamna Coligny p lind. Era împ turită ă

numai.În clipa aceea, prin ul de Cond^ sim i c pricepe :ţ ţ ă

domnişoara de Saint-Andre îi explicase regelui c pierduseă biletul odat cu batista. Din nefericire, doamna amiral n-a-ă vea cum s b nuiasc acest am nunt.Ca urmare, ea plecă ă ă ă ă ochii stingherit , în timp ce regele o fixa cu un aer deă

inchizitor. Prin t cerea ei dovedea c meritase ca mîniaă ă regelui s se abat asupra sa.ă ă

— Doamn amiral, spuse Francois, pentru o adev raă ă tă credincioas cum sînte i dumneavoastr , trebuie s reă ţ ă ă -cunoaşte i c a i pi'onun at o minciun sfruntat .ţ ă ţ ţ ă ă

— Sire ! se bîlbîi doamna Coligny.— Sau poate c asta e înv tura ce v-o aduce nouaă ăţă

religie ? Iat , este aici v rul nostru Condfc care, deşi e prină ă ţ catolic, predica mai devreme pentru cauza reformei, în cuvinte emo ionante. V rog, drag vere, s da iţ ă ă ă ţ dumneavoastr înşiv replica ce se cuvine doamnei amiă ă ral, şi s -i spune i c , indiferent de ce religie apar ine ciă ţ ă ţ neva, a-i înşela regele e oricum un p cat.ţ ă

— Iertare, sire, îng im doamna Coligny, cu lacrimi înă ă ochi.

— Dar pentru ce oare îmi cere i iertarea ? Cu numai oţ or în urm , aş fi fost în stare s bag mîna-n foc, indiă ă ă ferent ce mi s-ar fi spus de dumneavoastr , c sînte i fiin a ceaă ă ţ ţ mai auster din tot regatul.ă

— Sire ! strig doamna amiral, mînia voastr , fie, oă ă primesc, dar batjocura e prea mult ! E adev rat, n-am gă ăsit eu biletul.

— A, m rturisi i deci ?ă ţ— Da, sire.— Atunci, cineva vi l-a dat ?— Da, sire.Prin ul Conde urm rea discu ia foarte încordat, cuţ ă ţ

gîndul de a interveni la momentul potrivit.— Şi cine vi l-a dat, doamn ? întreb regele.ă ă— Nu pot numi aceast persoan , sire, r spunse, pe ună ă ă

ton hot rît, doamna Coligny.ă— Şi de ce nu, scump verişoar ? spuse prin ul deă ă ţ

Conde intervenind pe neaşteptate.-— Aşa e. de ce nu ? repet şi regele, încîntat c prină ă ulţ

îl sus ine.ţDoamiia Coligny privi c tre prin , ea şi cum i-ar fi ceă ţ rut

o explica ie pentru vorbele sale.ţ

— Fi i pe pace, continu prin ul, r spunzând întreţ ă ţ ă b riiă mute pe care i-o adresa doamna Coligny, n-am nici un motiv s -i ascund regelui adev rul.ă ă

— Ah, f cu regele întorcîndu-se spre prin ul de Conă ţ de, dumneata de ii de£i cheia acestei istorii ?ţ

— Exact cum spune i, sire.ţ— Şi cum se explic asta ?ă— P i, sire, pentru c am jucat aici rolul principal.ă ă— Dumneata, domnule ?— Eu însumi, sire.— Şi cum se face c nu mi-ai şoptit un cuvînt despreă

asta pîn acum ?ă— Pentru c , sire, r spunse prin ul f r s -şi piardă ă ţ ă ă ă ă

cump tul, pentru c nu mi-a i pus nici o întrebare şi pentruă ă ţ c nu mi-aş permite s istorisesc ceva, despre oriă ă ce ar fi, suveranului meu, f r s -mi dea permisiunea.ă ă ă

— Îmi place acest semn de respect, vere Louis. Totuşi, respectul are limitele lui, şi po i anticipa întreb rileţ ă suveranului cînd e vorba s -i fii folositor sau m car s -i fiiă ă ă pe plac. Binevoieşte dar s -mi spui tot ce ştii despre acestă subiect şi ce fel de rol ai jucat în toat istoria asta.ă

— Am jucat rolul întîmpl rii. Eu am g sit biletul.ă ă— A, dumneata l-ai g sit ? f cu regele ineruntîndu-se şiă ă

pnivindu-l cu asprime. Atunci nu m mai mir c aştepă ă tai s -ăi pun întreb ri. Aşa, deci, dumneata ai g sit biţ ă ă letul ?

— Eur sire.— Şi unde l-ai g sit ?ă— P i, pe culoarul care duce spre camera Metamoră -

fozelor, precum a avut onoarea s v spun adineauriă ă ă doamna amiral.

Privirea regelui se plimba de la prin la doamna Coţ -ligny şi înapoi ,p rînd c încearc s priceap ce fel de înă ă ă ă ă -elegere exis.ta între ei.ţ

— Atunci, vere, din moment ce l-ai g sit dumneata,ă trebuie s ştii în ce era închis.ă

— Nu era închis, sire.— Cum ! strig regele enervat, îndr zneşti s -mi spuiă ă ă

c biletul nu era închis ?ă— Da, sire, am îndr zneala de ă a spune adev rul, şi amă

onoarea de a repeta Maiest ii Voastre c biletul nu eraăţ ă închis, era doar învelit, în modul cel mai delicat cu putin .ţă

— Învelit sau închis, domnule,, nu-i acelaşi lucru ?— Ah, sire, între aceste dou cuvinte e o diferenă ţă

foarte mare. Închizi un prizonier, îns înveleşti o scriă soare.— Nu ştiam c eşti aşa mare lingvist, drag vere !ă ă —

R gazul ce mi-l las perioada de pace îmi permite să ă ă studiez subtilit ile limbii, sire !ăţ

— Uite ce e, Ia urma urmei, ca s încheiem disputaă asta f r sens, s -mi spui în ce era învelit sau închis biă ă ă letul.

— Într-o batist fin brodat la cele patru col uri, sire,ă ă ă ţ iar biletul era prins într-unul din col urile batistei,ţ

— Unde e batista ?Prin ul o scoase de la piept.ţ— lat-o, sire !Regele smulse batista, cu un gest violent, din mîinile

prin ului Conde.ţ— Bine ! Dar cum se face c biletul g sit de dumă ă neata

se afla în mîinile doamnei amiral ?— Nimic mai simplu, sire. Coborînd treptele palatului,

am întîlnit-o pe doamna Coligny şi i-am spus : „Verişoa- r ,ă uite aici un bilet pierdut de vreun gentilom sau vreo doamn din Louvre. Ai bun voin a de a te informa tine o fiă ă ţ pierdut biletul, po i afla asta prin Dandelot, care e de gardţ ă la palat, şi înapoiaz acest bilet posesorului s u”,ă ă

— Pare foarte firesc totul, vere, zise regele, care nu credea un cuvînt din ce auzise.

— Atunci, sire, spuse prin ul dînd semn c vrea saţ ă se retrag , din moment ce am l murit-o pe Maiestateaă ă Voastr ...ă

Dar regele îl opri cu un gest.— înc o vorb , vere, te rog...ă ă— Desigur, sire, cu pl cere.ă— Doamn amiral, spuse regele întorcîridu-se spreă

doamna de Coligny, admit c sînte i o supus loial ; c ci,,ă ţ ă ă ă

în situa ia Jp care era i în fa a domnului prin de Conde, mi-ţ ţ ţ ţa i m rturisit tot ce era corect s -mi m rturisi i. V cerţ ă ă ă ţ ă iertare c v-am deranjat. Sînte i liber , şi v asigur deă ţ ă ă bun voin a noastr , în continuare. Restul explica iei îl'ă ţ ă ţ priveşte pe domnul de Conde.

Doamna Coligny f cu o reveren şi ieşi.ă ţăDomnul de Conde ar fi vrut tare mult s-o imite ; dar

porunca regelui îl oprea.Regele se apropie de el, cu buzele, strînse, vîn t deă

furie.— Domnule, spuse el, nu era nevoie s recurge i Iaă ţ

doamna amiral spre a ti cui îi era adresat biletul.ţ— Cum adic , sire ?ă— Pentru c uite aici, într-un col al batistei sînt iniă ţ -

ialele domnişoarei de Saint-Andre ş; în altul blazonulţ familiei sale.

Prin ul coborî privirile.ţ— Ştia i deci c biletul îi apar inea ei şi. cu toate astea,ţ ă ţ

a i l sat cu bun ştiin biletul s cad în mîinile regineiţ ă ă ţă ă ă Catherine.

— M car, Maiestatea Voastr . Îmi va da crezare c nuă ă ă aveam cum şti c biletul era scris din ordinul- S u şi că ă ă dezv luirea lui ar puteai-o compromit ?ă ă

— Domnule, dumneata, care cunoşti aşa de bine va-loarea cuvintelor limbii franceze, ar trebui s ştii c niă ă mic nu ne poate compromite. Fac ce-mi place şi nimeni n-are dreptul s crîcneasc , iar ca dovad ...ă ă ă

Şi se îndrept spre mas , apuc pergamentul care aşă ă ă -tepta s continuie cele dou rînduri deja scrise...ă ă

— Şi iat dovada...ăSchi gestul de a sfîşia pergamentul.ţă— Ah, sire, mînia voastr ş cad asupra mea şi nuă ă ă

asupra unui nevinovat !— Din momentul în care duşmanul meu îl ap r , omulă ă

acela nu mai e pentru mine un nevinovat, domnule.— Duşmanul Vostru,,sire ? exclam prin ul. Regele mă ţ ă

consider dar duşmanul s u ?ă ă

— De ce nu, odat ce din acest moment eu sînt duşă -manul dumitale ?

Şi rupse pergamentul în buc i m runte.ăţ ă— Sire, sire, în numele cerului!— Domnule, iat r spunsul meu la amenin rile ce leă ă ţă

profera i ceva mai devreme în numele partidei hughe- note.ţ S şti i c o desfid, domnule, şi pe dumneavoastr odat cuă ţ ă ă ă ea, dac ave i de gînd, din întîmplare, s deveă ţ ă ni i c peteniaţ ă ei. Ast -sear , consilierul Anne Dubourg va fi executat.ă ă

— Sire, ve i face s curg sîngele unui om nevinovat, -ţ ă ă al unui om drept!

— Ei bine ! strig regele, s curg , s cad strop cuă ă ă ă ă strop pe capul celui care se face r spunz tor de soarta lui.ă ă Şi acela eşti dumneata, domnule de Conde !

Apoi ar tînd cu degetul, poruncitor ;ă— Ieşi i, domnule !ţ— Dar, sire... insist prin ulă ţ— Ieşi i, v-am spus ! scrîşni Frangois b tînd din picior.ţ ă

Nu garantez pentru libertatea dumneavoastr dac maiă ă r mîne i zece minute în Louvre !ă ţ

Prin ul se înclin şi ieşi.ţ ăEpuizat, Frangois c 2u în jil ul s u, cu coatele peă ţ ă

mas , inîndu-şi capul în mîini.Declara ie de r zboiă ţ ţ ăNu e greu de în eles c , dac regele avea de ce s fieţ ă ă ă

furios, prin ul de Conde era şi el prad unei furii turbate,ţ ă c ci el era singurul r spunz tor pentru ceea ce i se în-ă ă ă tîmplase : el intrase în apartamentul domnişoarei de Saint- Andre, el descoperise biletul uitat în batist şi tot el îiă d duse biletul doamnei de Coligny.ă

Şi, dup toate astea, se purt ca to i oamenii care ină ă ţ tră pîn -n gît într-o încurc tur din propria lor vin , adiă ă ă ă c seă hot rî s mearg pîn la cap t şi nu-şi mai l s nici oă ă ă ă ă ă ă posibilitate de retragere.

Charlotte de Saint-Andre îl f cuse s tr iasc cele maiă ă ă ă mari suferin e pe care le poate pricinui dragostea şi sţ ă cunoasc sentimentele înjositoare ale ruşinii şi neputină ei,ţ Nu se putea retrage de pe cîmpul de lupt înainte de aă

lansa acea s geat otr vit care de obicei se întoarceă ă ă ă împotriva îndr gostitului care a folosit-o : r zbunarea.ă ă

Hot rîse deja felul în care se va r zbuna împotriva reă ă -gelui ; la r zbunarea împotriva Charlottei mai medita înă c .ă O clip , se întreb dac . pl nuind s se r zbune împoă ă ă ă ă ă triva unei femei, nu d dea dovad de laşitate ; dar îşi r să ă ă punse imediat c aceast fat atît de pref cut şi crud , care eraă ă ă ă ă ă deja recunoscut , probabil, drept amanta oficial a regelui,ă ă se ar ta un duşman foarte puternic. Cu siguă ran c ar fiţă ă fost mult mai pu in periculos s provoci mînia celui maiţ ă viteaz gentilom de la Curte decît s o suă peri pe Charlotte de Saint-Andre. Prin ul ştia bine c dac intr în conflict cu eaţ ă ă ă va urma un r zboi nemilos, f r nici o clip de r gaz, şi că ă ă ă ă ă acest r zboi, plin de curse, de pericole de tot felul, deă atacuri pe fa sau în ascuns, va dura atît cît va ine şiţă ţ pasiunea regelui pentru ea. Şi, dac se gîndea laă frumuse ea f r egal a adversarei sale, la îndemînarea cuţ ă ă care juca o mul ime de roluri, la tem-peramentul ei lasciv,ţ avea toate motivele s se team c aceast pasiune ară ă ă ă putea dura o via , precum aceea a lui Henric al II-leaţă pentru ducesa de Valentinois.

În fa a lui nu se aflau pericolele ce le înfrunt un omţ ă curajos care d fa cu un leu setos de sînge. El sem na'ă ţă ă mai degrab pelerinului imprudent care, înarmat cu o;ă simpl nuieluş , se distreaz zgînd rind o cobr , a c reiă ă ă ă ă ă muşc tur e mortal . În realitate, riscul ac iunii sale eraă ă ă ţ extraordinar, şi tocmai asta, îndr zneala nebuneasc , îl.ă ă atr gea mai mult ca orice.ă

Dac ar fi f cut un drum mai lung, coborînd scaVi, tra-lă ă versînd curtea interioar , urcînd în alt corp de cl dire, ar. fiă ă avut mai mult r gaz de medita ie şi poate ra iunea i-ar fiă ţ ţ venit în ajutor, aşa cum Minerva antic îl scotea pe TJlisseă din înv lm şeal , c l uzindu-l. Dar, din nefericire, prin ul n-ă ă ă ă ă ţavea decît s se lase condus de coridorul din fa a sa ca să ţ ă ajung dup al doilea col , la uşa domnişoarei de Saint-ă ă ţAndre.

Sim ind c se apropie de Charlotte, pas cu pas, inima îiţ ă

b tea tot mai violent.ăAjunse în fa a uşii. Ar fi putut s -şi continue druţ ă mul ;

acesta era sfatul pe care i-l d dea, în şoapt , îngeă ă rul s uă p zitor, dar nu-l ascult . Se opri, ca şi cum picioaă ă rele lui prinseser r d cini în parchet. Dup o scurt pauz , îşiă ă ă ă ă ă spuse, aidoma lui Cezar, aruncînd suli a pe ceţ l lalt mal ală Rubiconului „Înainte ! Alea jacta est !”

B tu la uş .ă ăUşa se deschise.Ar fi putut avea norocul ca domnişoara de Saint-Andre

s fie plecat sau s nu fie dispus s -l primeasc . Dar nu.ă ă ă ă ă ă Destinul prin ului fusese scris dinainte ; domnişoara deţ Saint-Andre era acas şi aceste dou vorbe : „S intre”ă ă ă ajunser pîn la urechile lui.ă ă

Urmînd pe camerista care îl conducea din anticameră pîn în budoarul Charlottei, Louis de Conde retr i cu înă ă -frigurare cele şase luni din urm , începînd din acea zi eînd,ă în timpul unei furtuni îngrozitoare, o întîlnise pe Charlotte în acel han pr p dit din apropierea Saint-Deni- sului şi pîn înă ă ă noaptea cînd o v zuse intrînd în camera Metamorfozelor cuă o ramur de mirt prins în p r iar priă ă ă virile lui. indiscrete nu o pierduser din ochi nici o clip , pîn cînd, din toateă ă ă podoabele de pe ea, nu mai p strase decît ramura de mirt.ă Rev zu scena dintre Charlotte şipaj, într-o noapte la Saint-ăGloud ; o rev zu pe Charlotte pe malul eleşteului subă acoper mîntul umbros al crengiă lor de platan şi salcie ; se v zu pe sine încremenit sub feă restrele ei, aşteptînd s seă întredeschid obloanele şi s -i cad la picioare un bilet sauă ă ă o floare ; şi, în cele din urm , ascuns sub patul nup ial, înă ţ noaptea cînd nu venise nimeni dintre cei aştepta i, iar apoiţ în noaptea cînd veniser şi cei aştepta i şi o mul ime de inşiă ţ ţ care nu prevăzuse c vor veni ; şi, odat cu aceste fapte,ă ă retr ia într-un vîrtej ame itor şi st rile extraordinare pe careă ţ ă i le provo- easer : la han, uluirea de a o fi întîlnit, în s lcii,ă ă gelozia martorului ascuns în admira ia fa de farmeculţ ţă micii sirene, apoi, sub ferestre, neliniştea şi ner bdarea, iară azi- noapte, în camera Metamorfozelor, neliniştea amantului

desconsiderat. Şi, toate la un loc, înv lm şindu-se, f ceauă ă ă s i se zbat tîmplele, îi ap sau inima, ca un ghem de foc.ă ă ă Astfel ajunse în fa a Charlottei, st pînit de un amestecţ ă ciudat de gelozie, furife, dragoste, ruşine şi ur .ă

Domnişoara de Saint-Andre era singur .ăÎl v zu înaintînd spre ea, cu un aer cam obraznic, careă

ascundea toate tr irile lui infernale, îl v zu surîzînd uşoră ă ironic şi se încrunt imperceptibil. Nu se pierdea uşor cuă firea.

Prin ul o salut foarte degajat. Atitudinea lui prieteţ ă -noas nu-i inspira încredere. Ştia c are în fa un duşă ă ţă man. Îi r spunse îns firesc, printr-o gra ioas reveren . Apoi, cuă ă ţ ă ţă surîsul cel mai îmbietor de care era în stare, cu glasul cel mai blînd din lume, îi spuse :

— C rui sfint s mul umesc, prin e, pentru vizita astaă ă ţ ţ atît de matinal şi de neaşteptat ?ă ă

— Sfintei Aspasia, domnişoar , r spunse prin ul, în-ă ă ţ clinîndu-se cu un respect exagerat.

— Monseniore, m îndoiesc c aş putea s-a g sesc,ă ă ă oricît aş c uta-o, în calendarul anului de gra ie 1559.ă ţ

— Atunci, domnişoar , dac vre i neap rat s mul uă ă ţ ă ă ţ -mi i unei sfinte pentru modesta favoare a prezen ei meleţ ţ aici, aştepta i ca domnişoara de Valentinois s moar .şi sţ ă ă ă fie canonizat . Ceea ce cu siguran i se va întîmpla dac oă ţă ă ve i recomanda regelui.ţ

— Cum m îndoiesc c influen a mea s mearg aşaă ă ţ ă ă de departe, monseniore, m voi m rgini s v mul umescă ă ă ă ţ dumneavoastr personal, întrebîndu-v cu tot respectulă ă c rui motiv datorez pl cerea de a v vedea.ă ă ă

— Cum, nu ghici i ?ţ— Nu.— Am venit s v adu .* omagiile mele foarte sincereă ă

pentru noua favoare ca care v onoreaz Maiestatea Sa.ă ăCharlotte se roşi toat , iar în clipa urm toare chipulă ă

s u se acoperi de o paloare mortal . Şi totuşi, era înc deă ă ă -parte de a b nui realitatea ; credea- c aventura ei nocă ă -turn f cuse vîlv şi c ecoul ei ajunsese la urechea prină ă ă ă -

ului. Aşa c se mul umi s -i arunce o privire pe jumţ ă ţ ă ătate întreb toare, pe jum tate amenin toare.ă ă ţă

Prin ul se f cu îns c nu observ nimic.ţ ă ă ă ă— Ei, dar ce ave i, domnişoar , o întreb el, şi cum aţ ă ă

putut complimentul pe care am avut onoarea s vi-l adreseză s v alunge roşea a din obraji, şi s -i fac s arate caă ă ţ ă ă ă batista pe care mi-a i d ruit-o noaptea trecut ?ţ ă ă

Prin ul accentu în mod deosebit ultimele cuvinte ; deţ ă data asta, domnişoara de Saint-Andre nu-şi mai ascunse sup rarea.ă

— Lua i seama, monseniore ! spuse ea cu o voce'tţ ă-ioas . Cred c a i venit aici cu inten ia s m insulta i.ă ă ţ ţ ă ă ţ

— M crede i capabil de o asemenea îndr zneal ,ă ţ ă ă domnişoar ?ă

— Sau de asemenea laşitate, monseniore. Care cuvînt s-ar potrivi mai bine cu împrejurarea asta ?

— Exact întrebarea asta mi-am pus-o înainte de a in-tra. Mi-am r spuns : îă ndr zneal !...ă ă şi am intrat.

— Recunoaşte i deci c asta v era inten ia ?ţ ă ă ţ— Poate. Dar m-am gîndit bine şi am ales s joc în fa aă ţ

dumneavoastr alt rol.ă— Care anume ?— Acela de vechi admirator al farmecelor dumnea-

voastr ,. preschimbat de nevoie în adorator al noroculuiă dumneavoastr .ă

— Şi, desigur,' în aceast calitate a i venit s -mi ceă ţ ă re iţ vreo favoare ?

O favoare uriaş , domnişoar .ă ă— Care, m rogă— Aceea de a v ruga s m scuza i c m-am f cută ă ă ţ ă ă

vinovat de vizita nepotrivit pe care a i primit-o azi- noapte.ă ţDomnişoara de Saint-Andre se sim i o clip descumţ ă -

p nit ; îi era greu s cread c un om se poate n pusti înă ă ă ă ă ă felul sta direct în pr pastie. Din palid cum era, deă ă ă veni livid .ă

— A i f cut într-adev r ce spune i ?ţ ă ă ţ— Am f cut-o.ă

— Dac e adev rat, da i-mi voie s v spun c trebuieă ă ţ ă ă ă s v fi pierdut min ile.ă ă ţ

— Ba, dimpotriv , aş zice c nu eram în toate min ileă ă ţ pîn în clipa cînd am f cut asta şi c mi-a venit mintea laă ă ă cap dup aia.ă

— Poate crede i c o asemenea insult va r mâne neţ ă ă ă -pedepsit , domnule, cît sînte i de prin , sau spera i c n-oă ţ ţ ţ ă s -i aduc la cunoştin regelui ?ă ţă

— Oh, e inutil.— Cum, inutil ?— Dumnezeule, p i fiindc tocmai i-am adus eu Iaă ă

cunoştin tot.ţă— I-a i spus şi c , ieşind din apartamentul lui, ave i, deţ ă ţ

gînd s trece i pe aici ?ă ţ— Nu, pe onoarea mea ! Fiindc nîci nu-mi trecea prină

cap. Ideea mi-a venit pe drum, cunoaşte i proverbul:ţ „Ocaziile potrivite te fac pungaş “. Mi-am zis c ar fiă nemaipomenit dac , din fericire, aş fi primul care v facă ă complimentele de rigoare. Sînt primul ?

— Da, domnule, şi în ce priveşte complimentul, spuse Charlotte, trufaş , îl primesc.ă

— Ah, din moment ce-l primi i cu atîta bun voin ,ţ ă ţă da i-mi voie s v fac un altul.ţ ă ă

— În leg tur cu ce ?ă ă— În leg tur cu toaleta plin de gust purtat înă ă ă ă

aceast ocazie solemn .ă ăDomnişoara de Saint-Andre îşi muşc buzele. Lupta seă

ducea pe un teren care o dezavantaja net.— Ave i o imagina ie bogat , monseniore, şi astaţ ţ ă

explic faptul c mi-a i atribuit o toalet mult mai atră ă ţ ă ă-g toare decît cea pe care o aveam în realitate.ă

— Nu-i aşa, v-o jur. Dimpotriv , era o toalet foarteă ă simpl ; am remarcat mai ales ramura de mirt prins înă ă aceste minunate plete. \

— O ramur de mirt ! exclam Charlotte. De undeă ă şti i ?ţ

— Am v zut-o.ă

— A i v zut-o ?ţ ăDomnişoara de Saint-Andre începea s nu mai în eă ţ -

leag nimic şi sim ea c e gata s -şi piard calmul.ă ţ ă ă ă— Hai, prin e, continua i, îmi plac poveştile.ţ ţ— Atunci probabil c v aminti i de legenda luiă ă ţ

Narcis... Narcis îndr gostit de el însuşi, privindu-se înă oglinda rîului.

Domnişoara Charlotte nu-şi putu st pîni o mişcare deă surpriz . Era imposibil ca prin ul s fi inventat asta, sau s -iă ţ ă ă fi povestit cineva. Fusese singur , sau cel pu in creă ţ zuse c eă singur în camera Metamorfozelor, cînd se petreă cuse scena la care f cea aluzie prin ul. Obrajii ei se împură ţ purar , apoiă încerc s -şi ascund încurc tura sub un hohot de rîsă ă ă ă pref cut :ă

— O, ce poveste tr snit a i inventat !ă ă ţ— Da, aşa e, frumoas poveste ; dar nu e nimic înă

compara ie cu realitatea. Din p cate, realitatea s-a doveţ ă dit fugar ca un vis. Frumoasa nimf aştepta un zeu, zeul n-aă ă putut veni, fiindc zei a, so ia lui, c zuse de pe cal ca oă ţ ţ ă simpl muritoare, r nindu-se.ă ă

— Mai ave i multe lucruri de genul sta s -mi spuţ ă ă ne i,ţ domnule ?

— Numai un cuvînt : întîlnirea a fost amînat pe a douaă zi. Iat ce venisem s v spun. Şi, cu asta, permiă ă ă te i-mi sţ ă termin ca şi cum aş fi deja rege, vizita aceasta neavînd alt scop acestea fiind spuse, m rog lui Dumneă zeu s v aib înă ă ă paz !ă

Zicînd aceste vorbe, Louis de Conde ieşi, într-adev r,ă eu acel aer insolent care, dou secole mai tîrziu, îi f cuă ă celebri pe Lauzun şi Richelieu. .

Ajungînd în fa a ^sc rilor se opri, aruncînd o privire înţ ă urm şi îşi spuse : „Buun ! Iat -m certat cu reginamam ,ă ă ă ă cu regele şi cu domnişoara de Saint-Andre, toate dintr-o singur lovitur . Frumoas diminea , ce s zic Şi coborî cuă ă ă ţă ă paşi domoli sc rile palatului, travers plin de seme ie curteaă ă ţ şi r spunse la salutul santinelei, care-i prezent arma.Fiulă ă condamnatului

Dup cum ştim. prin ul îi d duse întîlnire lui Robertă ţ ă Stuart în pia a din fa a bisericii Saint-Germain l’Auxer- rois,ţ ţ între orele şapte şi opt seara. Ca s ajung la locul deă ă întîlnire, ar fi putut foarte bine s-o ia pe podul Notre- Dame şi pe podul Morilor. Dar un magnet îl atr gea spre Louvre ;ă travers iar Sena cu bacul şi s ri pe mal în fa a turnuluiă ă ţ Bois.

De aici ar fi trebuit s-o ia la dreapta, dar el o lu laă stînga. Se îndrepta spre pericol aşa cum fluturii de noapte se apropie de flac ra lumin rii. Cunoştea acest drum cuă ă ochii închişi : timp de cinci luni, sear de sear , fuseseă ă pentru el un drum al iluziilor şi speran ei. Acum, cînd nu maiţ avea nici o speran , de ce revenea ?ţă

Se opri sub ferestrele domnişoarei Charlotte, cum f cea de obicei. Ce familiare îi erau aceste ferestre ! Priă -mele trei erau de la dormitorul şi de la budoarul Char- lottei, celelalte patru, de la camerele mareşalului. Iar dup ele seă mai vedea o fereastr c reia nu-i d duse niciodat aten ie.ă ă ă ă ţ Era întotdeauna întunecat , fie c in înc perea aceea nu seă ă ă aprindeau niciodat luminile, fie c perdele groase oă ă acopereau, împiedicînd lumina s treac . Nici de data astaă ă nu i-ar fi dat nici o aten ie, dac n-ar fi avut impresia c oţ ă ă aude scîr îind uşor din balamale ; apoi i se p ru c o mînţ ă ă ă trece printre cele dou geamuri întreă deschise l sînd să ă cad , ca un fluture albicios, o bucat de hîrtie care, purtată ă ă de briza nop ii, f cea eforturi s ajung la destina ie.ţ ă ă ă ţ

Mîna disp ru, fereastra se închise din nou înainte caă hîrtia s ating p mîntul.ă ă ă

Prin ul o prinse din zbor, neştiind bine dac îi eraţ ă destinat . Apoi, cum orologiul de la biserica Saint-Geră main

l'Auxerrois b tu6e de şapte şi jum tate* îşi amintideă ă întîlnire şi se îndrept spre biseric . Pe drum, suci biletul înă ă mîn , în toate felurile, dar întunericul îl împieă dic s -l poată ă ă citi.

La col ul str zii Chilperic se g sea un mic han în zidulţ ă ă c ruia se afla o niş ; în niş se g sea o madon mic dină ă ă ă ă ă lemn daurit în fata c reia ardea o candel cu r şin , un felă ă ă ă de tor care indica credincioşilor catolici c se aflau înţă ă pragul unui han prea-creştin al c rui st pîn e un hană ă giu cucernic iar pentru c l torii întîrzia i la vreme de seară ă ţ ă spunea doar atît : „Aici e un ad post pentru noapteă

Prin ul de Conde se apropie de han, se urc pe bancaţ ă de piatr de lîng intrare şi, aşezîndu-se sub razele tremuă ă -r toare ale micului felinar, citi rîndurile urm toare, care îlă ă umplur de uimire :ă

„Regele s-a împ cat cu regina mam . Ast -sear ,ă ă ă ă asist amîndoi la executarea consilierului Dubourg. Nu- iă ţ spun : Fugi! dar î i zic : Orice-ar fi, nu mai intra în Louvre.ţ Capul t u e în joc”.ă

Uimirea prin ului creştea cu fiecare rînd citit. Cine îiţ d dea sfaturile astea ? Un prieten, cu siguran . Un prieă ţă ten sau o prieten ? Mai degrab o prieten : un b rbat n-ar fiă ă ă ă scris în felul sta ! Şi apoi, în acest viespar care era palatulă Louvre, nu existau b rba i, existau numai curteni, iar ună ţ curtean nu risca s cad în dizgra ia regeă ă ţ lui f cîndă asemenea acte de caritate.

Deci, nu era un b rbat. Dar, dac era o femeie, cineă ă putea fi ? Ce femeie se putea interesa aşa tare de el, încît s nu o sperie, în cazul c biletul cu aceste sfaturi preă ă ioaseţ era descoperit, c va atrage asupra sa duşm nia regelui, aă ă reginei mam şi a domnişoarei de Saint-Andre în acelaşiă timp ?

S fi fost chiar Charlotte aceea... ? Prin ul respinseă ţ aceast ipotez : tîn ra leoaic fusese r nit adînc şi acumă ă ă ă ă ă era preocupat s -şi vindece r nile.ă ă ă

Mai existau în Louvre dou sau trei foste amante aleă sale, îns , de cînd se desp r ise de ele, se în elege, iubireaă ă ţ ţ

lor se transformase în ur . Una singur mai avea poate ună ă strop de afec iune pentru el : frumoasa domnişoar deţ ă Limeuil. Dar îi cunoştea foarte bine scrisul, nu era al ei, şi nimeni nu îndr zneşte s dicteze altcuiva un bilet aşa deă ă compromi tor.ţă

Dar, la urma urmei, ora un scris de femeie ?Se în l pe vîrfuri, ca s fie cît mai apfoape de luminaă ţă ă

felinarului. Da. cu siguran era scrisul unei femei; prin ulţă ţ era un expert în acest domeniu şi tr s turile fine, delicateă ă care legau literele o deconspirau pe autoare. Pe deasupra, biletul, hîrtia aceea fin avea ceva catifelat, m t sos, şi l saă ă ă ă s se simt un parfum uşor care provenea dintr-un budoară ă sau din dormitorul unei femei.

Dar, în felul sta, nu d dea r spuns la întrebarea „Cineă ă ă e femeia aceea ?”. Probabil c prin ul şi-ar fi pieră ţ dut toată noaptea încercînd s afle numele femeii care se interesaă atît de mult de soarta lui, dac Robert Stuart, care-l v zuseă ă de departe coco at pe banc , şi care er şi el preocupat deţ ă ă o problem foarte grav şi care nu sufeă ă rea amînare, n-ar fi ap rut brusc în fa a lui, ca şi cum ar fi ieşit din p mînt.ă ţ ă

Îl salut foarte ceremonios pe prin .ă ţ— Eu sînt, prin e ! spuse sco ianul.ţ ţ— Vede i, domnule, c mi-am inut promisiunea, spuseţ ă ţ

prin ul, s rind jos de pe banc .ţ ă ă— Iar eu, spuse Robert Stuart, aştept ocazia de a vă

ar ta c mi-o respect pe-a mea.ă ă— Am s v anun o ştire foarte trist , domnule, spuseă ă ţ ă

prin ul.ţSco ianul surâse cu am r ciune.ţ ă ă— Vorbi i, prin e, sînt preg tit pentru orice.ţ ţ ă— Domnule, tr im într-o epoc în care no iunile deă ă ţ

bine şi de r u sînt confuze, schimb toare, imprecise; lumeaă ă este, de cî iva ani. Încoace, într-un fel de chinuri ale faceriiţ şi durerile pe care i le isc aceste chinuri proă iecteaz înă sufletele unora lumini teribile iar pe al ii îi arunc înţ ă pr p stii de întuneric. Ce va ieşi pîn la urm din ciocnireaă ă ă ă acestor pasiuni grozave ? Naiba ştie...

— De ce nu-mi spune i din capul locului : „Tinere, tat lţ ă t u e condamnat, i-am promis gra ierea lui, şi mi-a fostă ţ ţ refuzat ; i-am spus c tat l t u nu va muri şi el va muri înă ţ ă ă ă seara asta”.

— Domnule, spuse prin ul, aproape ruşinat de felulţ ipocrit în care încercase s ocoleasc un r spuns crud.ă ă ă poate c situa ia nu e^işa de disperat .ă ţ ă

— Îmi spune i c mai pot spera ?ţ ăConde nu îndr zni s spun „da” : privirea concern-ă ă ă

trat a celuilalt ii opri pe buze cuvintele de încurajare peă care voia s le pronun e.ă ţ

— Ieri, decretul de condamnare la moarte nu era încă aprobat, regele nu-l semnase. Azi, cu toate insisten eleţ mele, a fost semnat. Peste o or poate c va fi executat...ă ă

—- Peste o or ! r bufni tîn rul sco ian. Peste o or !ă ă ă ţ ă într-o or se pot întîmpl multe lucruri.ă ă

Se repezi, f cu vreo zece paşi, apoi se întoarse, îlă prinse de min pe prin , i-o acoperi de s rut ri şi de lacrimi,ă ţ ă ă spu- nîndu-i :

— Începînd de ast zi, prin e, nu ve i ave un slujitoră ţ ţ ă mai devotat şi mai credincios decît mine. Bra ul meu,ţ sufletul meu, mintea mea sînt ale dumneavoastr , şi îmi voiă da pentru dumneavoastr şi ultima pic tur de sînge ?ă ă ă

Apoi, dup ce-i f cuse prin ului un ultim semn de desă ă ţ -p r ire, se îndep rt şi disp ru dup o cotitur a cheiului.Ună ţ ă ă ă ă ă nou slujitor

Robert Stuart ajunsese deja în punctul cel mai înalt al insulei Cite iar prin ul înc mai st tea, foarte preocupat, înţ ă ă acelaşi loc. De fapt, gîndurile lui se întorseser la bileă tul pe care-l citise cu o jum tate de or înainte.ă ă

Dar un incident neprev zut îl trezi din visare.ăUn tîn r cu capul gol şi f r vest , gîfîind din greu, ieşiă ă ă ă

din Louvre şi travers pia a alergînd, de parc ar fi fostă ţ ă urm rit de un cîine turbat. Prin ului i se p ru c -l recuă ţ ă ă noaşte pe pajul mareşalului de Saint-Andre, pe care îl mai v zuseă de dou ori : prima oar în hanul de lîng Saint-Denis, iar aă ă ă doua oar în parcul de la Saint-Cloud.ă

— Hei ! strig prin ul cînd îl v zu trecînd la cî iva paşiă ţ ă ţ de el, încotro alergi aşa, tinere ?

B iatul se opri locului.ă— Dumneavoastr sînte i, monseniore ? strig el, recu-ă ţ ă

noscîndu-l la rîndul s u pe Louis de Conde, cu toate c eraă ă acoperit de o p l rie cu boruri largi care-i ascundea ochii.ă ă

— Da, chiar eu. Dumneata eşti Mezieres, pajul dom-nului de Saint-Andre ?

— Da, monseniore.— Şi pe deasupra, dac ar fi s ne lu m dup apaă ă ă ă -

ren e, îndr gostit de domnişoara Charlotte ?ţ ă— Oh, eram, aşa e, monseniore, dar m-am lecuit.— Prea bine.— V jur c -i aşa !ă ă— Ce fericit fire ai, tinere, spuse prin ul, pe jumă ţ ătate

trist, c po i s te» lepezi aşa de o iubire. Drept s - i spun,ă ţ ă ă ţ nu prea te cred,r— Cum aşa, monseniore ?

— Dac n-ai fi îndr gostit ca un nebun, sau nebun caă ă Un îndr gostit, n-aş g si nici o explica ie goanei tale deş nă ă ţ ă -ate prin întuneric la o asemenea or .ţ ă

— Monseniore, mi-a fost dat s aud adineauri cea maiă înjositoare jignire care i s-a adus vreodat unui b rbat.ă ă

— Care b rbat ? spuse prin ul surîz tor. Nu era vorbaă ţ ă despre dumneata ?

— P i, de ce n-ar fi vorba de mine ?ă— P i, fiindc nu eşti decît un puşti.ă ă— V spun, monseniore,'continu -b iatul înfierbîntat,ă ă ă

v spun c am fost tratat în chipul cel mai îngrozitor. B rbată ă ă sau puşti, din moment ce am dreptul s port o sabie la şold,ă o s m r zbun.ă ă ă

— P i, asta aşa e, dac ai dreptul s por i o sabie laă ă ă ţ şold, ar trebui s te foloseşti de ea.ă

— M-au prins vale ii, m-au dus, m-au legat şi..;ţPajul se poticni, f cînd un gest de mînie, şi ochii luiă

albaştri zvîrleau prin întuneric fl c ri.ă ă— Şi ?... repet prin ul.ă ţ— ...Şi biciuit, monseniore ! strig b iatul, în culmeaă ă

furiei.— Atunci, spuse prin ul ironic, înseamn c nu te-auţ ă ă

tratat ca pe un b rbat, ci ca pe un copil.ă— Monseniore, monseniore, strig Mezieres, copilulă

devine repede b rbat, cînd are şaptesprezece ani şi o aseă -menea insult de r zbunat!ă ă

— Bravo ! spuse prin ul redevenind serios, îmi place sţ ă te aud vorbind aşa, tinere. Şi cum ai putut s te expui la oă asemenea jignire ?

— Eram, monseniore, aşa cum v spusei, îndr gostită ă ca un nebun de domnişoara Charlotte. S m ierta i c vă ă ţ ă ă fac aceast m rturisire tocmai dumneavoastr , monseă ă ă -niore...

— Şi de ce ar trebui s te iert ?ă— Fiindc o iubea i la fel de mult ca mine.ă ţ— Ah, ah, ai observat asta, tinere ?— Prin e, nu ve i putea s -mi întoarce i vreodat înţ ţ ă ţ ă

bine a suta parte din r ul care l-am îndurat de la dumă -neavoastr .ă

— Cine ştie ?... Continu .ă— Eram în stare s -mi dau via a pentru ea, şi cu toateă ţ

c din naştere intre noi doi era o barier de netrecut, mă ă ă sim eam predestinat dac nu s tr iesc, m car s morţ ă ă ă ă ă pentru ea.

— Cunosc bine sentimentul sta, spuse prin ul surîzîndă ţ şi f cînd un gest cu mîna, de parc ar fi vrut s îndep ră ă ă ă teze de la sine ceva nepl cut. Continu .ă ă

— O iubeam atîta, monseniore, c aş fi acceptat s fieă ă nevasta altuia, cu condi ia ca b rbatul acela s o fi iubit şi s-ţ ă ăo fi respectat la fel ca mine însumi. Da, s o ştiu iubit ,ă ă fericit şi respectat mi-ar fi fost de ajuns, lat , monseniore,ă ă ă unde se opreau ambi iile mele şi dorin ele mele.ţ ţ

— Ei bine, şi ce s-a întîmplat ?— Ei bine, monseniore, cînd am aflat c e amantaă

regelui, cînd am aflat c ne înşela atît pe mine, care eramă pentru ea un sclav,'cît şi pe dumneavoastr , care o adoă ra i,ţ precum şi pe domnul de Joinville care urma s O ia de so ie,ă ţ

precum şi întreaga Curte care, în compara ie eu toatţ ă armata asta de fete neruşinate şi dezonorate, o considera drept o copil cast şi nevinovat ; cînd am descoă ă ă perit asta, monseniore, cînd am ştiut c e amanta altui b rbat...ă ă

— Nu a altui b rbat, domnule, spuse Conde cu accentă imposibil de reprodus, a unui rege.

— Fie, a unui rege. Dar nu e mai pu in adev rat c mi-ţ ă ăa trecut prin gînd s -l omor pe acest om, aşa rege cum e.ă

— Drace ! frumosul meu paj, dar ştiu c î i place s fiiă ţ ă dur ! S ucizi un rege pentru o aventur de amor ! Dac nuă ă ă te-au pedepsit decît cu biciuirea pentru ideea asta, eu zic că n-ai de ce s te plîngi.ă

— O, nu pentru motivul sta m-au biciuit.ă—>. Dar pentru ce atunci ? Ştii c povestea dumitaleă

începe s m intereseze ? Te-aş ruga doar, dac vrei, s mi-ă ă ă ăo povesteşti mergîndt în primul rînd fiindc am picioaă rele înghe ate, în al doilea rînd fiindc ara treab înspre pia aţ ă ă ţ Greve.

— Nici nu-mi pas încotro o iau, monseniore, spuseă tîn rul, numai s m îndep rtez de Louvre.ă ă ă ă

— Bun, asta se potriveşte de minune, spuse prin ulţ luînd-o înainte. Vino cu mine, te ascult.

Apoi, privindu-l surîz tor :ă— Uite cum suferin a comun îi apropie pe oameni. Ieriţ ă

credeai c eu sînt cel iubit şi ai fi vrut s m ucizi pe mine.ă ă ă Azi afli c regele e cel iubit, nefericirea comun ne apropieă ă şi îmi faci confiden e şi eşti în stare s mergi pîn acolo încîtţ ă ă s -mi m rturiseşti dorin a de a-l ucide pe rege. Dar, pîn laă ă ţ ă urm , sper c nu l-ai ucis, nu-i aşa ?ă ă

— Nu. Doar c am petrecut, în camera mea, dou oreă ă de zbucium îngrozitor.

— Bun ! murmur prin ul, exa'ct ca mine.ă ţ— Dup dou ore, nefiind în stare s iau nici o hot -ă ă ă ă

rire, m-am dus s bat la uşa domnişoarei de Saint-Andr6 caă s -i reproşez comportarea josnic de care aflasem.ă ă

— J5xact ca mine, murmur prin ul.ă ţDomnişoara de Saint-Andrâ nu era acas ;ă

— Ah, aici asem n rile se opresc. Am fost mai norocosă ă decît tine !

— M-a primit mareşalul. Mareşalul inea foarte mult laţ mine, cel pu in aşa zicea. S-a speriat cînd m-a v zut cumţ ă ar t.ă

„Ce-i cu tine, Mezieres ? m-a întrebat. Eşti bolnav ?*„Nu, monseniore”, i-am r spuns.ă„Atunci ce te-a adus în halul sta ?”ă„O, monseniore, inima mea e un viespar de am ră ă-

ciune şi de ur ”.ă„De ur ? Mezieres, la vîrsta ta ? Ura e nepotrivit cuă ă

vîrsta dragostei”.„Domnule, ur sc şi vreau s m r zbun. Venisem să ă ă ă ă

cer un sfat domnişoarei Charlotte”.„Fiicei mele ?”„Da. Şi fiindc nu este...”ă„Dup cum vezi...”ăs v cer dumneavoastr sfatul”.ă ă ă„Vorbeşte, b iete”.ă„Monseniore, iubeam cu înfocare o copil ..ă„S fie cu noroc, Mezieres ! îmi spuse rîzînd mareşaă -

lul ; vorbeşte-mi de iubirile tale. Cuvintele de dragoste se potrivesc de minune pe buzele unui fl c u de vîrsta ta, aşaă ă cum se potrivesc florile în gr dini ; şi ai fost r spl tit cum seă ă ă cuvine de cea pe care o iubeşti aşa de înfocat ?”.

„Monseniore, nici nu aveam preten ia asta. Era aşa deţ mult deasupra mea prin naştere şi avere, c o adoram înă adîncul sufletului ca pe o divinitate c reia abia îndr ză ă neam s -i s rut tivul rochiei”.ă ă

„În cazul sta, o fi vreo doamn de la Curte ?”ă ă„Da, monseniore”, am r spuns eu bîlbîindu-m .ă ă„Te pomeneşti c o cunosc ?”ă„O, da !”„Ei, şi ce i s-a întîmplat, Mezieres ? Divinitatea ado-.ţ

rat se m rit cu altul ?”.ă ă ă„Nu, monseniore, i-am r spuns sim ind c mînia puneă ţ ă

st pînire pe mine. Nu, nu se m rit . Femeia pe care oă ă ă

iubesc e în mod public amanta altuia”.La aceste cuvinte, mareşalul p ru încurcat. Deveniă

palid ca moartea, şi f cînd un pas spre mine, m întrebă ă ă privindu-m cu asprime:ă

„Despre cine vrei s vorbeşti ?”ă„Ah, şti i prea bine, monseniore, am r spuns. Şi cînd v-ţ ă

am vorbit de r zbunarea mea, m gîndeam c ave i nevoieă ă ă ţ de cineva ca s v r zbune şi pe dumneavoastr 14, în clipaă ă ă ă aia, a intrat c pitanul g rzii.ă ă

„S taci ! îmi spuse mareşalul. Dac ii la capul t u, să ă ţ ă ă taci !”.

Apoi, socotind probabil c e mai prudent s m îndeă ă ă -p rteze cît mai repede, îmi porunci : „S ieşi imediat !”, Amă ă în eles, sau cel pu in am crezut c în eleg. Dac regelui i seţ ţ ă ţ ă întîmpl vreo nepl cere, şi eu aş fi fost cauza acesteiă ă nepl ceri, mareşalul ar fi fost definitiv compromis, fiindcă ă fusese v zut de c pitanul g rzii discutînd cu mine. „Da,ă ă ă monseniore, i-am r spuns, o s ies”.ă ă

Şi m-am n pustit pe una din uşile laterale ca s nu dauă ă nas în nas cu c pitanul g rzii fie pe coridor, fie înă ă anticamer .ă

Ajungînd afar , dincolo de raza privirii lor, m-am oprit.ă M-am r sucit pe c lcîie, m-am întors înapoi şi mi-am lipită ă urechea de perdele ; nu-i puteam vedea, dar cel pu in îiţ puteam asculta.

Închipui i-v uimirea şi indignarea mea, monseniore !ţ ă C pitanul g rzii îi aducea domnului de Saint-Andre decreă ă tul de numire ca guvernator al Lyonului ! Mareşalul primi acest titlu şi favorurile regale cu umilin a unui supusţ recunosc tor, şi ofi erul fu rugat s transmit sentimenteleă ţ ă ă de recunoştin ale tat lui amantului fiicei sale !ţă ă

Nici nu ieşise bine c pitanul g rzii c , dintr-un salt, amă ă ă ajuns chiar în fa a mareşalului. Nu ştiu ce i-am spus, nu ştiuţ ce insulte i-am adresat acestui tat josnic ce îşi vindeaă fiica ; ce ştiu e c , dup o lupt s lbatic şi dispeă ă ă ă ă rat în careă mi-am c utat zadarnic moartea, m^arn v zut legat fedeleş,ă ă dat pe mîinile lacheilor ca s m biciuiasc , supus ruşiniiă ă ă

publice !Printre lacrimi, l-am v zut pe mareşal privind de la oă

fereastr a apartamentului s u ; în acea clip mi-am jurat :ă ă ă acest om, care îl d dea pe mîinile c l ilor pe cel care seă ă ă oferise s -l r zbune, va muri numai de mîna mea. Apoi amă ă leşinat...

— Cînd mi-am revenit, nu mai eram legat; m-am n pustit afar din palat, reînnoind jur mîntul pe care îlă ă ă f cusem. Monseniore ! Monseniore ! continu pajul tot maiă ă exaltat, poate c sînt eu înc un copil; dar, dup draă ă ă gostea şi ura mea, aş zice c nu mai sînt ! Dar dumneaă voastră sînte i un b rbat, sînte i un prin ! Ei bine, v spun exactţ ă ţ ţ ă cum am spus acolo : mareşalul va muri de mîna mea !

— Tinere, tinere...— ...Şi nu atît pentru înjosirea pe care mi-a adus-o, cît

pentru aceea pe care a suportat-o.— Tinere, spuse prin ul, ştii oare c jur mîntul sta e oţ ă ă ă

blasfemie ?—Monseniore, spuse pajul, care p rea s nu fiă ă auzit nimic din ce spusese prin ul, monseniore, e un miracolţ ai Providen ei c , ieşind din Louvre, a i fost prima persoanţ ă ţ ă pe care am întîlnit-o ; monseniore, v ofer serviciile mele-;ă chiar dac nu ne asem n m prin ur , ne asem n m prină ă ă ă ă ă dragoste, şi, în numele ei, v rog s m primi i printreă ă ă ţ slujitorii dumneavoastr ; accepta i, monseniore !ă ţ

Prin ul r mase o clip gînditor.ţ ă ă— Ei bine, monseniore, repet pajul ner bd tor, accepă ă ă -

ta i s -mi pun via a la dispozi ia Voastr ?ţ ă ţ ţ ă— Da, spuse prin ul, prinzîndu-i mîinile intr-ale sale,ţ

dar cu o condi ie : c vei renun a la planul de a-l asasina peţ ă ţ mareşal.

— O, cere i-mi orice, monseniore, strig tîn rul, înţ ă ă culmea exalt rii, dar nu asta !ă

— Cu atît mai r u, atunci ! Era prima condi ie pe careă ţ i-o puneam ca s intri în slujba mea.ţ ă ,

— O, monseniore, în genunchi v rog, nu-mi cere i aşaă ţ ceva !

— Dac nu-mi juri asta, s ne desp r im chiar acum.ă ă ă ţ

Nu te cunosc şi nu vreau s te cunosc.ă— Monseniore ! Monseniore !— Eu sînt st pîn peste solda i, nu peste ucigaşi.ă ţ— O, monseniore, e posibil ca un om s -i interzică ă

altuia dreptul de a r zbuna o insult mortal ?ă ă ă— În felul în care spui, da.— Dar exist şi alt mijloc ?ă— Poate.— O, niciodat mareşalul nu va consim i s încruciă ţ ă şeze

spada cu unul dintre foştii lui servitori.— Fireşte, într-un duel obişnuit, nu, dar ar putea apă-

rea o anume ocazie cînd mareşalul nu i-ar putea refuzaţ aceast onoare.ă

— Care ?— Inchipuie- i c -i întîlneşti pe un cîmp de b taie.ţ ă ă— Pe un cîmp de b taie !ă— Ei, bine, în ziua aceea, Mâzieres, î i promit c î i voiţ ă ţ

ceda onoarea de a-l înfrunta, chiar dac va c dea subă ă b taia spadei mele !ă

— Dar, ziua aia, monseniore, va veni vreodat ? întrebă ă neîncrez tor pajul.ă

— Poate c mai repede decît crezi,ă— Ah, dac aş fi sigur de asta ! exclam tîn rul.ă ă ă— Cine naiba poate fi sigur de ceva pe lumea asta ?

Exist numai întîmpl ri probabile, nimic altceva.ă ăB iatul c zu pe gînduri. Dup o vreme, se hot rî şi ziseă ă ă ă

:— Şti i, monseniore, am o presim ire ciudat , cevaţ ţ ă

amenin tor pluteşte în aer. De altminteri, mi s-a f cutţă ă horoscopul şi mi s-a prezis c ... Accept condi ia pe care mi-ă ţa i pus-o, monseniore.ţ

— Şi faci jur mînt ?ă— Jur s nu-l ucid pe mareşal în alt chip decît peă

cîmpul de b taie...ă— Da, cînd se va ivi ocazia, i-o cedez. Numai c , iaţ ă

seama... Mareşalul e un soldat c lit în lupte !ă— O, asta, monseniore, e treaba mea. Nu vreau decît

un singur lucru, ca geniul meu bun sau geniul meu r u să ă m c l uzeasc s dau fa cu el.ă ă ă ă ă ţă

— Atunci, ne-am în eles, în condi iile astea vei fi omu)ţ ţ meu.

— O, monseniore !Tîn rul se repezi şi-i s rut dreapta prin ului.ă ă ă ţAjunseser la podul Morilor. Pe chei se înghesuia oă

mul ime de oameni care se îndreptau spre pia a Greve.ţ ţ Prin ul se gîndi c e bine s scape de Mâzieres, aşa cumţ ă ă sc pase şi de Robert Stuart.ă

— Ştii unde e hotel dc Conde ? îl întreb pe b iat.ă ă— Da, monseniore.— Ei, bine, du-te acolo, anun c din ceasul sta faciţă ă ă

parte dintre slujitorii mei şi cere o camer în corpul deă cl dire destinat scutierilor mei.ă

Şi ad ug apoi, cu acel surîs fermec tor care, atunciă ă ă cînd voia cu tot dinadinsul, reuşea s -i transforme pe inaă -micii cei mai înverşuna i în prieteni şi s -i fanatizeze peţ ă prietenii mai vechi f cîndu-i în stare s -şi dea şi via a pentruă ă ţ el :

— Vezi, te tratez ca pe un b rbat, din moment ce teă scot din rîndul pajilor.CU cîntdreşte capul unui prinţ

S vedem ce se mai întîmplase în palatul Louvre, înă timp ce prin ul de Conde st tuse de vorb cu Robert Stuartţ ă ă şi apoi cu Mezieres...

...Dup ce prin ul ieşi, Charlotte de Saint-Andre r mă ţ ă ă-sese împietrit de furie neputincioas . Dup un timp îşiă ă ă reveni, leoaica r nit scutur capul, ridic privirile, seă ă ă ă apropie de o oglind ca s se priveasc şi s se conving că ă ă ă ă ă farmecul ei a r mas neatins. Sigur pe puterea ei deă ă seduc ie, se îndrept spre -apartamentele regale. Toatţ ă ă lumea aflase de evenimentele recente, aşa c în fa a domă ţ -nişoarei de Saint-Andre se deschiser toate uşile, .una după ă alta ; iar cînd f cu un semn poruncitor c nu vrea s fieă ă ă anun at , ofi eri şi uşieri se traser deoparte şi îi indiţ ă ţ ă car cuă mîna dormitorul regal.

Regele st tea într-un jil , copleşit de gînduri. Abia seă ţ

hot rîse s ia puterea regal în mîinile lui şi povara r să ă ă ă -punderii sale începea s -l copleşeasc .ă ă

Aştepta cu team , neîndr znind s priveasc spre uş ,ă ă ă ă ă momentul în care va ap rea din nou regina mam , cu chiă ă pul sever, neîmblînzit. Dar printre draperiile de la intrare îşi f cu apari ia chipul gra ios al Charlottei. Pasul ei uşor nuă ţ ţ f cea parchetul s geam , ca al Catherinei de Medicis, Ca oă ă ă zîn a apelor, Charlotte ar fi putut c lca pe un covor de floriă ă f r s le îndoaie ; ca o salamandr , s-ar fi putut ridica laă ă ă ă cer pe o coloan de fum. Se apropie tiptil de Frangois, şi,ă t cut , îi înl n ui brusc gîtul cu bra ele ei fierbin i şi îi s rută ă ă ţ ţ ţ ă ă prelung tîmpla dreapt .ă

Nu putea fi Catherine de Medicis, care na avea pentru Frangois, copilul nedorit, adus pe lume prin bot rîreamedicilor, copilul sl bu şi boln vicios, asemeneaă ă ţ ă gesturi de afec iune ; iar dac va fi fost cumva în stare s seţ ă ă poarte aşa de dr g stos, îşi p stra desigur toat tandreă ă ă ă eaţ matern pentru favoritul ei, pentru Henric al III-lea. Nu eraă nici mica regin , Maria Stuart. Mica regin , pe care tîn rul eiă ă ă so o cam neglijase în ultimul timp, se r nise cu dou zileţ ă ă înainte c zînd de pe cal şi st tea întins într-un şezlong,ă ă ă precum îi prescriseser doctorii, care se temeau de oă naştere prematur :ă

Era, dar, Charlotte de Saint-Andre.— Charlotte ! exclam regele, fericit.ăDa, scumpul meu rege, Charlotte ! A i putea spuneţ

chiar Charlotta mea, dac cumva îmi mai permite i s vă ţ ă ă spun Frangois al meu,

— Ba da, ba da ! spuse tîn rul rege care-şi amintea cuă ce pre ob inuse el acest drept în discu ia îngrozitoare peţ ţ ţ care o avusese cu Catherine, regina mam .ă

— Ei bine, Charlotte a voastr vine s v cear ceva.ă ă ă ă— Ce anume ?— Cît cîrit reşte capul unui b rbat care a jignit-o deă ă

moarte, explic Charlotte cu un zîmbet fermec tor.ă ăPe chipul g lbejit al lui Frangois trecu iute un val deăroşea .ţă

— Un b rbat te-a jignit de moarte, iubita mea ?ă— De moarte.— Ah, asta c ziua insultelor, spuse regele ; şi eu am

fost insultat de moarte ; din nenorocire, nu am cum s mă ă r zbun. Cu atît mai r u pentru omul t u, frumoasa meaă ă ă iubit ! spuse Frangois cu surîsul strîmb al unui copil careă gîtuie o pas re, al t u va pl ti pentru amîndoi.ă ă ă

— Î i mul umesc, regele meu ! Eram sigur c dacţ ţ ă ă ă fata cate i-a d ruit totul ar fi dezonorat , vei fi gata s oţ ă ă ă aperi.

— Ce pedeaps ceri pentru vinovat ?ă— Nu v-am spus c m-a jignit de moarte ?ă— Ei ?— Ei bine. la o asemenea jignire, se cuvine pedeapsa

cu moartea ! ,— Oh, oh, nu e o zi a îng duin ei, toat lumea vrea aziă ţ ă

s cad capul cuiva. Şi al cui cap mi-l ceri, frumoasa meaă ă cea crud ?ă

— V-am mai spus, sire, capul celui care m-a insultat.- Totuşi, ca s -l sacrific, spuse Frangois rîzînd, treă buie

s cunosc numele lui.ă— Credeam c balan a pe care cînt ri i dreptatea areă ţ ă ţ

numai dou talgere : al vie ii şi al mor ii, cel al nevinoă ţ ţ v ieiăţ şi cel al vinov iei.ăţ

— Da, dar un vinovat are o vin care cînt reşte maiă ă mult sau mai pu in, şi nici nevinova ii nu sînt la fel de uşoriţ ţ la cîntar. S vedem vinovatul ! Fi un consilier ală parlamentului, ca nefericitul Dubourg, care va fi ars disear ? Dac -i aşa, totul va merge de la sine, mama simteă ă o ur f r seam n împotriva lor ; vor arde pe rug doi în locă ă ă ă de unul, şi nimeni nu-l va observa decît pe cel lalt.ă

— Nu, nu e un magistrat sire, e un cavaler.— Dac nu e legat, nici de familia de Guise, nici deă

domnul de Montmorency, nici de mareşalul, tat l dumă -neavoastr , am g si o cale.ă ă

— Nu numai c nu e legat de nici unul dintre ei, esteă duşmanul lor de moarte.

— Bine. Acum totul va depinde de rangul lui.— De rangul lui ?— Da.— Credeam c nu exist diferen e intre ranguri în ochiiă ă ţ

unui rege, şi c to i supuşii lui îi apar in.ă ţ ţ— O, frumoasa mea Nemesis, mergi prea departe !

Crezi, de exemplu, c regina Catherine e supusa mea şiă via a ei îmi apar ine ?ţ ţ

— Nu vorbesc de regina mam .ă— Crezi c vreunul din clanul de Guise îmi apar ine?ă ţ— Nu vorbeam de familia de Guise.— Sau c via a domnului de Montmorency e în mîinileă ţ

mele ?— Nu era vorba de conetabil.Brusc, în mintoa regelui se f cu lumin .ă ă— Ah, sus ii c un b rbat te-a insultat ?ţ ă ă— Nu sus in, afirm.ţ— Cînd ?— Pu in mai înainte.ţ— Unde ?— La mine, unde a intrat dup ce a fost la Maiestateaă

Voastr .ă— Bun, am în eles. E vorba de v rul meu, Louis deţ ă

Conde.— Exact, sire.— Şi ai venit s -mi ceri capul domnului de Condâ.ă— De ce nu ?— Drace, dar pornit mai eşti, iubito ! Un prin deă ţ

sînge regal!— Halal prin !ţ— Un frate de rege !— Halal rege !— V rul meu.ă— E cu atît mai vinovat. C ci, f cînd parte din famiă ă lie,

V datora mai mult respect.ă— Iubito, iubito, ceri prea mult.— O, spune i asta fiindc nu şti i ce-a f cut.ţ ă ţ ă

— Ba da, ştiu.— Şti i ?ţ— Da.— Spune i atunciţ— Ei, a g sit pe treptele Louvrului batista pierdut deă ă

tine,— Şi apoi ?— În batist era biletul scris de Lanoue.ă— Şi apoi ?— A dat acest bilet amiralei.— Şi ?— Din neaten ie sau din r utate, doamna amiral l-aţ ă

sc pat în fa a celor veni i în vizit la regin .ă ţ ţ ă ă— Şi?— Domnul de Joinville l-a g sit şi, neştiind despre cineă

e vorba în bilet» l-a ar tat reginei Catherine.ă— Şi?— Aşa s-a ajuns la gluma asta nereuşit care a f cută ă

ca, sub ochii tat lui t u şi ai logodnicului t u...ă ă ă— Şi?— Cum, şi ? Asta nu-i tot ?— Unde se afla domnul de Conde în acest timp ?— Nu ştiu, în palatul lui sau alergînd dup fuste...ă— Nu era în palatul lui şi nici nu alerga dup fuste,ă— În orice caz, n-a fost în grupul celor care au intrat în

camera Metamorfozelor.— Nu, dar era în camer .ă— În camera noastr ?ă— În camera noastr .ă— Unde ? Nu l-am v zut.ă— Dar el ne-a v zut. M-a v zut.ă ă— i-a spus el asta ?Ţ— Şi multe alte lucruri, cum ar fi c era nebun după ă

mine.— Nebun dup tine ! strig Frangois.ă ă— O, asta ştiam mai de mult, îmi spusese şi îmi scri-

sese de cel pu in dou zeci de ori.ţ ă

Frangois deveni palid ca moartea.— Şi de şase luni, zi de zi, de diminea a pîn la miezulţ ă

nop ii, se plimb pe sub fereastra mea.ţ ă— Ah, spuse regele r guşit ştergîndu-şi nervos sudoaă -

rea care-i acoperea fruntea, atunci e altceva.— Ei, sire, spune i : capul domnului de Conde vî seţ

pare acum ceva mai uşor ?— Aşa de uşor c , dac nu m-aş st pîni, mînia m-ară ă ă

face s i-l retez chiar eu.ă— Şi de ce v st pîni i ?ă ă ţ— Charlotte, asta e o situa ie grav , nu pot hot rîţ ă ă

singur.— Da, va trebui eonsim mîntul reginei Catherine Bietţă

rege în scutece !Frangois o privi o clip amenin tor. Dar fata îi r să ţă ă -

punse cu o privire la fel de t ioas şi el plec ochii. Seă ă ă întîmpla ca la un asalt între spadasini: fierul prin fier se îndep rteaz ; cel mai puternic îl dezarmeaz pe cel maiă ă ă slab.

Şi to i erau mai puternici decît Frangois.ţ— Ei bine, spuse regele, am nevoie de permisiunea ei,

o s-o'cer. Asta-i tot.— Şi dac regina mam v refuz ?ă ă ă ă— Dac m refuz !... spuse tîn rul rege privind-o cu oă ă ă ă

expresie s lbatic .ă ă— Da, dac v refuz ?ă ă ăSe l s t cerea. Apoi, r spunsul lui Frangois se auzi, caă ă ă ă

un şuierat de viper :ă— O s m lipsesc de permisiunea ei.ă ă— E adev rat ce spune Maiestatea Voastr ?ă ă— La fel de adev rat cum e c îl ur sc de moarte peă ă ă

domnul de Conde.— Şi cîte minute va dura punerea în aplicare a acestui

plan de r zbunare ?ă— Ah, asemenea planuri nu se pun la cale în cîteva

minute.— Cîte ore, sire ?

— Orele trec repede şi nu e s n tos s ne gr bim.ă ă ă ă— Cîte zile ?Frangois se gîndi,— Îmi trebuie o lun .ă— O lun ?ăDa.— Treizeci de zile adic ?ăFrangois al II-lea vru s -i r spund , dar draperiile seă ă ă

d dur la o parte şi ofi erul de gard anun ;ă ă ţ ă ţă— Maiestatea Sa regina mam !ăRegele îi ar t amantei sale uşi a din firid , care d deaă ă ţ ă ă

într-o mic înc pere izolat , de unde se putea ieşi peă ă ă coridor. Charlotte nu era nici ea dispus deloc s se înfrunteă ă cu regina mam . Se n pusti spre uşa indicat , şi, înainte deă ă ă a ieşi, mai avu timp s -i spun regelui aceste cuvinte :ă ă

— S v respecta i promisiunea, sire !ă ă ţAerul rnai vibra înd în urma Charlottei cînd îşi f cuLaă ă

un sfert de or dup executarea consilierului Dubourg, pia aă ă ţ Saint-Jean-en-Greve, întunecat şi pustie, luminat doar deă ă ultimele pîlpîiri ale rugului, p rea un imens cimitir ; scînteileă care zburau, luate de vînt, semănau cu luminile misterioase care danseaz pe deasupra mormintelor în lungile nop i deă ţ iarn .ă

âpairi ia regina Catherine ; era pentru a doua oar înţ ă aceeaşi zi cînd trecea pragul dormitorului lui Frangois,

Aceast impresie sumbr era înt rit de apari ia a doiă ă ă ă ţ b rba i care traversau cu pas încet, în t cere, pia a, ar -ă ţ ă ţ ă tind ca nişte spectre. Ei aşteptaser , probabil, s seă ă împr ştie mul imea, ca s poat face aceast plimbareă ţ ă ă ă lugubr .ă

— Ei bine, prin e, spuse unul dintre cei doi, oprin- du-ţse în fa a rugului şi încrucişînd bra ele cu un aer trist şiţ ţ obosit, ce spui de toate astea ?

— Nu ştiu ce s zic, vere. Ce ştiu cu siguran e c amă ţă ă v zut pîn acum murind o mul ime de f pturi omeă ă ţ ă neşti ; am asistat la agonia multora, auzind de zeci de ori geam tulă muribunzilor. Ei bine, domnule amiral, nici moartea unui

adversar curajos, nici moartea unei femei, nici moartea unui copil nu m-au impresionat atît cît uciderea lent , barbar aă ă acestui om nevinovat.

— Iar eu, domnule, spuse amiralul Coligny, care nu putea fi b nuit de lips de curaj, am sim it o groaz greu deă ă ţ ă explicat. Dac aş fi fost în locul condamnatului, n-aş fi tr ită ă o asemenea groaz . Intr-un cuvînt, vere, ă mi-a fost f ric .ă

— Fric , domnule amiral ! spuse prin ul de Condeă ţ uimit. A i spus c v-a fost fric , sau n-am auzit bine ?ţ ă ă

— Aşa am zis şi ai auzit cît se poate de bine. Am sim itţ un fior de ghea trecîndu-mi prin vine, un presentiţă ment sumbru al sfîrşitului meu apropiat îmi ap sa sufleă tul. Vere, acum. sînt sigur c voi muri şi eu de moarte violent .ă ă

— Atunci, s ne strîngem mîinile, domnule amiral, c ciă ă şi mie mi s-a prezis c voi fi asasinat.ă

T cur o vreme.ă ăSt teau amîndoi nemişca i, şi ultimele tres riri aleă ţ ă

focului îi îmbr cau în v luri roşii, tremur toare. Fiecare eraă ă ă cufundat în gînduri.

Deodat , un b rbat înalt, acoperit de o mantie larg ,ă ă ă ap ru în fa a lor ; nu-l auziser venind, într-atît erau deă ţ ă preocupa i.ţ

— Cine-i acolo ? strig amiralul tres rind şi ducîndă ă instinctiv mîna la minerul spadei.

— Un om pe care ieri sear l-a i onorat cu conversaă ţ iaţ dumneavoastr , domnule amiral, şi care probabil ar fi fostă asasinat ieşind din palatul dumneavoastr , dac n-ar fi fostă ă înso it de monseniorul aici de fa , zise noul-venit.ţ ţă

Şi necunoscutul salut ceremonios, sco îndu-şi p l riaă ţ ă ă de fetru cu boruri largi, înclinîndu-se întîi spre amiral, apoi spre prin ul de Conde.ţ

Prin ul şi amiralul îl recunoscur ,ţ ă— Baronul de La Renaudie !La Renaudie îşi eliber bra ul drept din faldurile mană ţ -

tiei şi îl întinse c tre amiral. Dar, deşi mişcarea lui fuseseă foarte rapid , prin ul avu timp s întind el însuşi mînaă ţ ă ă amiralului, spunîndu-i :

— V înşela i, tat . Sîntem trei,ă ţ ă— Aşa s fie, fiule ? exclam amiralul bucuros,ă ăLa pîlpîirile rugului muribund se vedea un grup de

oameni care intrau în pia .ţă— Ah ! spuse amiralul, iat -l pe domnul de Mouchy cuă

oamenii lui. S ne retragem, prieteni, şi s nu uit mă ă ă niciodat nici ce am v zut azi, nici ce am jurat to i trei.ă ă ţ

Dup cum cei trei conspiratori îl v zuser de la disă ă ă -tan pe domnul de Mouchy, în lumina aruncat de rugulţă ă aproape stins, şi domnul de Mouchy îi v zuse pe cei trei,ă f r a-i putea recunoaşte. D du ordin oamenilor s i s -iă ă ă ă ă urm reasc pe cei trei suspec i.Dar, ca şi cuta nu aşteptaseă ă ţ decît clipa aceea ca s moar , ultima flac r disp ru şiă ă ă ă ă peste pia se l s un întuneric des vîrşit.ţă ă ă ă

Şi, profitînd de întuneric, cei trei b rba i care aveau să ţ ă devin c peteniile reformei protestante, şi care aveau să ă ă cad peste cî iva ani, unul dup altul, victimele jurâ-ă ţ ă mmtului pe care îl f cuser , disp rur ca nişte fantome.ă ă ă ă

C U P R I N SPROLOG1. Iarmarocul2. Atunci cînd plou în ziua de Saint Medard. plouă ă

patru zeci de zl.e în şir 3. Hanul „Calul roib” 4. C l torii ... ă ă

Î Marşul triumfal al prezidentului Minard II Aniversarea prezidentului Minard III Un buchet pentru- prezidentul Minard IV Printre sco ieniţV La poalele Turnului NouVI SirenaVII Virtutea domnişoarei de Saint-AndreVIff Camera Metamorfozelor IX Ven'js- in intimitateX Cei doi «cc(ieniXI Ce se poate petrece sub un patXII Poe ii reginei-mamţ ăXIII Marte şi VenusXIV Domnul de Joinville e obligat s povestească ă o

t r şenie nepl cutaă ă ă XV Bîi'fe

XVI Borfaşi şi CKatiîoa jţXVIIAşa mam . aşa fiuăXVIII Domnul de Cond6 îl sf tuieşte pe rege s seă ă

revolte XIX Regele îşi schimb p rerileă ăXX Declara ie de r zboiţ ăXXI Fiul condamnatuluiXXIIUn nou slujitorXXIII Cît cînt reşte capul unui prină ţ