alcatuirea corpului uman

3

Click here to load reader

Upload: ank-katy

Post on 03-Jul-2015

113 views

Category:

Documents


6 download

TRANSCRIPT

Page 1: ALCATUIREA CORPULUI  UMAN

ALCATUIREA CORPULUI UMANCorpul omenesc este alcătuit din: cap, gât, trunchi, membre.

- Capul este alcătuit dintr-o porţiune craniană — în care este conţinut creierul cu învelişurile acestuia (meninge) — şi o porţiune facială în care se găsesc organe senzitive pentru văz, auz, miros, gust, precum şi partea iniţială a căii respiratorii (nasul) şi a căii digestive (gura şi glandele salivare).

Cavitatea craniană comunică şi se continuă cu canalul vertebral format prin suprapunerea găurilor pe care le au şirul de vertebre ce alcătuiesc coloana vertebrală. Creierul se continuă şi el cu măduva spinării conţinută în canalul vertebral, alcătuind împreună sistemul nervos central.

Sistemul nervos central este legat de toate ţesuturile şi organele prin nervii perife rici, care merg până în cele mai depărtate regiuni ale corpului; din cutia craniană ies nervii cranieni, care se distribuie capului şi gâtului, iar de la măduva spinării pornesc nervii spinali, care inervează peretele trunchiului şi membrele. Tot din sistemul nervos central pornesc nervii vegetativi (simpatici şi parasimpatici), care inervează organele din tot corpul, dirijându-le funcţia.

- Gâtul are o regiune posterioară — ceafa — şi o regiune anterioară alcătuită mai complex din vase de sânge, căi digestive (faringe, esofag), înaintea cărora este situată calea respiratorie (laringe, trahee), înconjurată anterior şi pe laturi de glanda tiroidă, care devine foarte evidentă în cazuri patologice (guşă)

- Trunchiul are în interiorul său cavitatea toracică şi cavitatea abdominală, separate între ele prin muşchiul diafragmă. Cavitatea abdominală comunică şi se continuă în jos cu cavitatea pelviană, aflată în scobitura oaselor bazinului şi mărginită inferior de un planşeu — perineul — în regiunea căruia sunt situate organele genitale externe şi orificiul anal.

În cavitatea toracică, abdominală şi pelviană se găsesc organele interne: astfel, în cavitatea toracică se găsesc cei doi plămâni îmbrăcaţi într-o membrană seroasă cu două foiţe numite pleure. între plămâni se află inima şi vasele mari, care vin sau pleacă de la ea (venele cave, artera aortă). Inima este conţinută într-un sac numit pericard. înapoia inimii se află esofagul. Inima este legată de plămâni prin mica circulaţie (circulaţia pulmonară), iar de restul corpului prin circulaţia mare.

- Cavitatea abdominală conţine porţiunea cea mai întinsă a tubuluidigestiv (stomac, intestin subţire, intestin gros) şi glandele anexe: ficatulşi pancreasul. Splina se află pe teritoriul circulaţiei sangvine a ficatului. Toateaceste organe sunt învelite de o membrană seroasă numită peritoneu, careacoperă şi unele din organele situate în cavitatea pelviană.

Page 2: ALCATUIREA CORPULUI  UMAN

- Cavitatea pelviană conţine dinapoi înainte trei zone ocupate de organedigestive (rectul), genitale interne (uterul şi anexele la femeie, prostata şiveziculele seminale la bărbaţi) şi urinare (vezica urinară). înapoia organelorînvelite de peritoneu se află spaţiul retroperitoneal, în care se găsesc rinichiişi ureterele (conductele prin care urina trece din rinichi în vezica urinară).

Pleura, pericardul şi peritoneul, pe lângă faptul că îmbracă organele pe carele-am arătat, au o dispoziţie particulară a foiţelor lor, încât formează întreele cavităţi: pleurală, pericardică şi peritoneală. în mod normal aceste cavităţisunt virtuale: ele devin reale în cazuri patologice, când se acumulează în eleaer sau lichide patologice (puroi, sânge etc. realizând pleureziile, pericarditelesau peritonitele).

- Membrele superioare şi inferioare au trăsături comune în modul lorde alcătuire: fiecare este legat de trunchi printr-o centură osoasă (umăr,şold) şi apoi se continuă cu extremitatea liberă care este formată din treisegmente. La membrul superior distingem braţul, antebraţul şi mâna, iarla membrul inferior coapsa, gamba şi piciorul.

Caracteristic fiinţei umane este opoziţia degetului mare de la mână (police) faţă de celelalte patru degete,opoziţie care permite mişcările fine şi complexe ale mâinii omeneşti.