Nr 240

j MARCSVÂSÂRHELYI K IR .U G Y C S Z S tb

•j ERK. 1913. HOVEMBER HBraşov, Sâmbătă în 2 (15) Noemvrie O* O. i vh Anul LXXVI

ABONAMENTUL;

Pe un an . . . 24 Co Pe o jnm. de an 12 „ Pe trei luni. . . 6 h

Pentru România şl străinătate :

Pe un « . . 40 'ei. ?e o j"Eo. de an 20 „

TSL8FQH K-. 22&

GAZETAZIA R PO LITIC NATIONAL.

R E D A C Ţ I A Şl ADMI NI STRAŢI A

Târgul Inului Nr. 3 0

INSERATELE se primeşti la adminis­traţie. Preţul dup& tarif

şi învoială.

Manuscrisele nu se în- n&poiază.

Pacea g reco -tu rcâ .Un nou succes diplomatic al

României.V ia ta 10 Nov. n.

Sub ochii noştri se desfăşură evenimente foarte semnificative şi in acelaşi timp nu mai puţin in-

l ractive pentru faimoasa »diploma­te europeană".

La câteva zile după încheierea tratatului de pace dela1 Bucureşti, care a pus capăt unui războiu în­fricoşat, opinia publică europeană, care începuse să răsufle mai liniş­tit, a fost din nou agitată în urma ştirilor transmise din Constantinopol şi Sofia, cari, departe de-a vedea în opera păcii încheiată la Bucureşti o pace definitivă , prevesteau continua­rea complicaţiilor în Balcani. Con­flictul greco-turc aţîţase din nou spiritele, iar ştirile despre „revanşa“ Bulgariei, sprijinită de astădată de aspiraţiunile Turcilor, sburau din- ti’un colţ până în celălalt al Euro­pă producând nelinişte şi îngri­jorare.

S’au început din nou „demer­surile diplomatice« cu deosebire la Constantinopol pentru a „aplana pe cale diplomatică conflictul amenin­ţător«. »Demersurile“ au rămas însă şi de astă dată fără efectul dorit, tratativele între Turcia şi Grecia se poticniseră, iar diplomaţia împreună cu delegaţii păcii ajunseră în impo­sibilitate de-a delătura nouile com­plicaţii.

Jta aceste clipe de nelinişte ge­nerală a venit ajutorul neaşteptat, iomânia, în a cărei capitală s ’a ţ îs capăt războiului balcanic, vă­zând eşecul tuturor. demersurilor di­plomatice, şi-a ridicat din nou cu­vântul şi a dat de ştire la Constan- tinopol şi la Atena, că nu ar rămâ­nea indiferentă dacă conflictul s’ar agrava şi va considera de-o încăl­care a neutralităţii, dacă Bulgaria ar permite ca trupele turceşti să treacă peste Tracia de nord. In ace­laşi timp România a făcut un căl­duros apel la Constantinopol şi Atena pentru încheierea cât mai grabnică a păcii între aceste două state.

La câteva zile după acest aviz, ţinut în termini stăruitori dar amicali, un membru al guvernului român a întreprins o călătorie de plăcere peste Constantinopol la Atena. Fără a avea o misiune specială — ceea-ce a ţinut să declare în repeţite rân­duri ministrul Take Ionescu —■ băr­batul de stat al României a fost so­licitat spontan din partea delegaţilor turci şi greci să i-a parte la trata­tivele din Atena. Ministrul Take Io­nescu a intervenit imediat, a pre­zentat un proiect de compromis, care a fost acceptat, delegaţii turci şi greci au semnat Marţi tratatul în­cheiat „ad referendum“, i-ar astăzi ne soseşte din Constantinopol ştirea oficială, că Poarta a acceptat nes­chimbat tra ta tu l încheiat la A tena dând ordin delegaţilor Turci să-l semneze în mod o ficial.

Ceea'ce n ’a p u tu t isprăvi „di­plomaţia europeană“, a săvârşit d in nou Rom ânia în decurs de câteva z le, continuând şi consolidând la A tena opera păcii delà Bucureşti. Este aceasta o nouă dovadă, că România şi Statele balcanice sunt pe cea mai bună cale de a se em ancipa de sub tu ­tela faim oasei d ip lom aţii europene. Cu toată dreptatea a putut declara regele Constantin al Greciei în re­centul său interviev, că pacea delà Bucureşti va rămânea în istoria con­timporană o dovadă vie de ce a u p u tu t face statele m ici înţelegân- du-se în tre ele şi că ceea ce Pute­rile mari n’au putut face în decursul războiului balcanic, statele mici au îndeplinit în unsprezece zile.

România a dat încă o dovadă de vederea ei pătrunzătoare luând la vreme hotărârile, pe cari împre­jurările îi le impuneau, iar limpe­zimea ei de vederi contrastează în mod fericit cu pipăirile Europei şi cu codirile diplomaţiei sale, care nu va avea de ce să se mire, dacă In- tr’o bună zi va constata, că în penin­sula balcanică autoritatea ei a dat un faliment definitiv.

Unirea şi consolidarea grupării statelor balcanice sub conducerea României se află de altfel pe cea mai bună cale. Din intervievurile mai multor bărbaţi de stat ai Gre­ciei, Turciei şi Sârbiei şi chiar din

declaraţiunile recente ale regelui Gre­ciei rezultă, că realizarea u n u i bloc puternic balcanic este apropiat. Legăturile de prietenie între Româ­nia si Grecia, caie se sileste cu mare seriozitate să asigure Românilor din Macedonia o viaţă naţionalâ-auto- nomă, au devenit tot mai strânse. Re- laţiunile acestor două state cu Sâr- bia sunt asemenea din cele mai bune, iar Turcia, încheind pacea dela A- tena, nu va putea să nesocotească avan- tagiile unui bloc balcanic în intere­sul posesiunilor sale europene. Iar Bulgaria? Acest stat încercat atât de cumplit pe urma unei politice ne­norocite va trebui să uite trecutul recent şi, înjghebându-se blocul bal­canic, nu-1 va putea nesocoti ci va căuta în interesul ei propriu o apro­piere de el.

Diplomaţia europeană, despre care statele balcanice s’au convins în cele din urmă că a urmărit es- c'usiv interesele statelor mari, a dat faliment, dar în acelaş timp a dat naştere unei alte Puteri mari în col­ţul sud-ostic al Europei, pentru con­solidarea căreia statele balcanice sunt gata — precum au dovedit — să renunţe la interesele lor mai mici şi de ordin secundar.

Peste câte-va zile se vor des­chide delegaţiunile austro-ungare. Se spune că contele Berchtold, minis­trul de externe al Monarhiei, va rosti un mare expozeu asupra situa- ţiunei externe, care va culmina şi constatarea că politica balcanică a Monarhiei a avut darul să asigure pacea...

Nobile conte! Să nu fie cu su­punere, dar această constatare, li­niştitoare si înălţătoare de inimi, s’ar potrivi cu mult mai bine în gura ministrului de externe al R o­mâniei ! 4

» U n g a r ia l ib e r a lă « .« Cunas- cutid scriitor mondial Marcel Montan- don se ocupă de curând cu chestia noastră, a Românilor dio Ungaria. Sub titlul de mai su*. dl. Montandon pu­blică un important articol în revista , Cronica“ din Paris, în care insistă cu numeroase exemple asupra prigonirilor

ce le sufer românii din Ungaria, din partea autorităţilor maghiare.

D. Montandon constată Ia înce­putul articolului că românii dîn Unga­ria s’au bucurat de privilegii din par­tea monarhilor austriac!, dar că la 1867 Austria, pentru a asigura împă­ratului ei coroana regatului ungar, a părăsit pe credincioşii ei traas Jvâneni.

Nedreptăţile şi jicnîrile, scrie d. Montau don au devenit da atunci legi şi azi guvernele ungare se silesc prin toate mijloacele să maghiarizeze pe ro­mâni. Şi cum acele guverne dispun de forţă, ele au întotdeauna drep­tate.

Mai departe autorul arată cum elementele culte ale naţionalităţilor din Ungaria nu pot să pătrundă în func­ţiunile de stat, apoi citează numeroa­sele cazuri în cari tricolorul românesc a fost confiscat şi purtătorii lui bruta­lizaţi şi persecutaţi de autorităţile un­gureşti.

D. Montandon termină astfel a rti­colul său : ,

»Toate acestea nu s’au petrecut în timpul câni rmgaaţii vesfli jucau popice cu capetele ţăranilor ; n”, ele se petrec sub regimul Constituţiei »celei mai liberale« din Europa. Şi să nu mai mire p3 uimeni că populaţia emigrează în masă, sau că generaţia ncaă aşteaptă cu nerăbdare ziua, în cere va răsuna prin văi şi pe câmpii versul libertăţii....

C a m e r a . In şedinţa de eri a c\merei s’a votat proiectul de lege, re­feritor la salarizarea notarilor comu­nali şi cercuali. Opoziţia a absentat.

După referent au vorbit doi de­putaţi, apoi a luat cuvântul ministrul Sândor, esprimându-se favorabil despre notari şi dând unele desluşiri asapra proiectului. Urcarea salarului notarilor costă statul 4. milioane cor. Mai mult nu s’a putut face, pentru-că el nu a volt să ae atingă de darea supiementară a comunelor, căci sunt comune, cari plă­tesc preste 500%. dare supiementară.

Proiectul se primeşte în general, i a discuţia specială vorbesc câţi-va de­putaţi, între cari şi deputatul nostru, Dr. Şt. C. Pop, declarându sa contrar tendenţei de a se urca darea supie­mentară a comitateior. In fine proiec­tul a fost votat şi în special.

Pentru şedinţa de azi s’a pus laordinea zilei proiectai legii de presă.

Poiliica maghiară la delega^ţiUlli- Din Viena se anunţă, ca par-’ tideie din parlamentul austriac vor aduce pe tapet iu delegaţiuni r a ­porturile politice d in U ngaria

Deputaţii români vor face in­terpelaţii referitoare Ia chestiunea rom ână şi vor arăta ce u rm ă r i are chestiunea rom ână a su p ra re­laţiilor d in tre A u s tr ia ş i R om â­nia . Se va remarca, cât d8 gre­şită, şi păcătoasă este politica oli­garhică maghiară faţă de Români.

Pa partidele sudslavica le in­teresează chestia croată. Mai mulţi deputaţi vor interpela pe ministrul de externe, că pentru-ce nu se ră­sădiră, chestiunea croată?

Delegaţii social-dem ocraţi vor aduce in discuţie chestia politicei in terne a U ngariei şi vor fi se ­condaţi în acest punct şi de creş­tin ii sociali. Alta partide asem e­nea sunt decise a suleva în dele- gaţiuni Vifiuinţa politicei in terne m aghiare asupra politicei externe a m onarh iei.

-Da prezent snat tratative a- micale între partide, referitoare la chestia aceasta şi câţiva din dele­gaţii senatului austriac sunt ase­menea hotărâţi a se alătura la a- ceasta acţiune.

Se pregătesc în delegaţiuni fructa amare, dar bine meritate pentru politica păcătoasă şi retro­gradă a stăpânitorilor noştri.

Tratatul de pacedela Atena.

Tratatul de pace, care a fost semnat eri la Atena, conţine în linia- menle generale următoarele:

Se vor pune intrega! în vigoare toate convenţiile ee au existat înaintea războiului; amnestierea persoanelor com­promise în evenimentele în legătură cu războiul; cei domiciliaţi pe terito­riul cedat devin supuşi ■ greci, afară dacă vor opta pentru naţionalitatea otomană, dar în acest din urmă caz, trebue să plece din Grecia.

Locuitorii teritoriului cedat vor urma să-şi păstreze proprietăţile în a-

Grazia Deledda.

(Urmare).

0 clipă iu linişte. Apoi zise Si- aona: Spune atunci pentru ce m’ai plrăsit după ani de dragoste înfocată! Tu n’ai putut să-ţi uiţi, că noi trebuia 1$ ne cununăm, fiindcă eu eram mamă. Al plecat călare la Nuoro, pentru ca rt ţi vinzi moştenirea ce-ţi rămăsese, d-mi cumperi inelul de logodnă şi haina de mireasă.. Trebuia să te reîn- torci în patru cinci zile şi m ai lăsat plângând... acum au trecut zece ani, zece ani de groază, de lacrimi şi de uri şi totuşi mi-se pare că a fost nu­mai Ieri... Tu nu te-ai mai reîntors şi dup& o lună am auzit, că te-ai cunu­nat cu o fată din Fonni... Vorbeştel Şi dacă te vei putea desvinovăţi, un glonte de puşcă va fl de ajuns ca să-ţi răs­plătim fapta; dacă nu, martor ne e Dzeu în cer: pe scaunul de care e^ti lsl;at te vom arde de viu!«* Fiori de groază îl străbătură pe

Elias auzind tonul, cu care Simona j rosti această sentinţă. Se stăpâni însă ţi răspunse rece: »Nu mă tem nici de ioc, nici de glonte, dar totuşi voiesc să tă spun cum flau întâmplat toate. Nu a fost vina mea. ci voia lui Dumnezeul Ascultaţi!

Da, sunt zece ani de-atunci, şi to­tuşi pare că a fost numai ieri! Am plecat călare şi mă cugetam numai la tiie şi la viaţa ee-e vom duce la oi al­

tă... Dar D-zeu a volt să se întâmple altfel. Eram numai la o depărtare de două oare de Fonni, unde credeam să stau peste noapte, şi în dimineaţa u r­mătoare să-mi continuu drumul la Nuoro, când începu să ningă. La înce put n-aveam nici o grije, căci eram de­dat cu vremea rea. şi ara mers pe jcs pe poteca îngustă din munţi alături de calul meu, încărcat cu povară grea. Vântul îmi aruncă în faţă zăpada care se fipiâ de haine, de buze şi de gene. Nu peste mult însă îmi era acoperită de zăpadă mantaua şi desagii cu cal cu tot...

Poteca era ascunsă subt zăpadă, dar eu credeam că ştiu ce direcţie să iau, am mers mai departe. Vântul su­fla tot mai turbat prin munte şi noap­tea se apropia; ninsoarea însă nu voiâ să mai înceteze. Tot mai sus se ridică zăpada şi nicăiri nu eră un suflet de om. Numai noi doi eram în pustieta­tea sălbatică, eu, ud până la piele, şl sărmanul meu cal, care abiâ mal puteâ merge. începui să-mi pierd curagiui şi mă temeam că am rătăcit, — căci Fonni nu se vedea în nici o parte, înainte de a începe însă să ningă, ajunsesem Ja o stână, unde ciobanii mi-au spus să rămân la ei peste noapte, căci prevedeau furtuna. Nu mai aveam nădejde să ajung în Fonni şi m am de­cis să mă întorc la stână, dar deoarece pe jos nu mai puteam merge, voiam să încalec. Sărmanul dobitoc însă era mai sie t de puterk decât mine ; am luat aşa dară jos povara şi am pus o subt un arbore în speranţă, că a doua ii o voi află tot acolo. Am încălecat

apoi. Înainte! zisei cătră cal, să ne odihnim astâneapte în v;de, mâne apoi va răsări din nou soarele şi vom merge la Fonni!

Am mers o bucată de drum; de odată însă calul stătu în loc. I-am dat pinteni, ham netezit, ! am bătut,— în zadar; nu se mişca din loc, aşa că a trebuit să descalec şi să trag calul după mire.

Ce noapte îngrozitoare! Vântul nu mai suflâ aşa tare, dar zăpada că­dea într’una. La lumina ei mă puteam feri de prăpăstii. Cu încetul însă ochii mi se înpăiănjiniră, picioarele şi apoi întreg trupul îmi înţepeni. Şi nici o lu­mină nu se arăta, nici o voce nu se auziâ în pustietatea aceea. La dreapta şi la stânga se înălţau piscurile mun­ţilor înălbiţi de zăpadă, înapoia mea se lăsase o ceaţă deasă şi înainte-mi era prăpastia. Nu erâ calea, pe care umblasem inai înainte şi stâna nu se vedea ; inâ rătăcisem. Oh, de ce pleca­sem eu dela stână? Poate că Fonai nu mai erâ departe de locul unde mă în ­torsesem din drum...

Puterile îmi sleiseră. O jumătate de orâ am mai mers, cu mare greu­tate numai, fără să ştiu încătrău merg; ceaţa mă ajunsese şl eu nu mai puteam vedea ce e în jurul meu. începusem să-mi pierd şi conştiinţa. Am căzut apoi în zăpadă, arn rostit o scurtă ru­găciune şi m a u cugetat pentru ultima oară la Simona«...

Elias, tăcu câtva timp, fiori îi cu­prinsese aducându-şi aminte de acea noapte îngrozitoare şi poate că o ase­mănă în gândul lui cu noaptea aceasta,

care erâ şi mai îngrozitoare, decât cea petrecută în munţi.

»Continuă!« zise Simona, dar glasul ei nu mal erâ acum aşa de răstit. Ea îşi aţinti privirile în pământ şi faţa nu i mai era atât de încruntată ca mai înainte. Elias observă aceasta şi începii să spereze.

»Când m’ara trezit« continuă el »erâ ziuă albă. Mă aflam îuir’un pat călduţ, într’o odaie mare şl luminoasă ; în căminul din mijlocul odăii ardea un foc bun. Din mulţimea de vase, cari atârnau pe pereţi şi după mobilele scumpe din odaie, am dedus câ mă aflu In casa unor oameni bogaţi. O fată îmbrăcată în costum fonniez era ocupată la cămin. Eram aşadar în Fonni? Cum ajunsesem eu acolo ? Cine mă mântuise? . . . Ca deosebire între starea mea de acum şi între cea de astă- noapte. Intre câmpul de zăpadă, sub cerul întunecat, cu moartea lângă mine -■ şi între patul cald, în care m am trezit şi fata cea frumoasă caro poate că aşteptă să revin în vieaţă !

Da era într’adevăr o fată fru­moasă! Când ea veni mai aproape, aflam întrebat dacă nu e o aparaţie. Nici când nu mai văzusem aşa o fruru­so ţă, afură de Maica Domnului în zile de sărbătoare« . . .

Ochii Simonei îşi reiuară din nou espresia lor întunecată şi sălbatică de mai Înainte, căci ea sim ţii că fa^a a- coea frumoasă din Fonai fusese femeia, eare-i răpise toată fericirea viaţii sale.

— Cum te simţi ? — mă întrebă fata şi lini p’pâi pulsul. — Şi cum ţi e n o m o !« ?

Şi tu? o întrebai eu cu voce ră­guşită. Unde sunt ou?

In casa mea! Mă numesc Cosema P. In noaptea aceasta servitorul m eu, care venia pe drum, te-a aflat mort de jumătate, în zăpadă, El te luă pe calul său şl te aduse aici. Aici eşti In Fonni, înţelegi? După multe încercări, azi de dimineaţă ţi ai venit în cele din urmă în fire, dar imediat după aceea te prin­seră frigurile şi eu nu putui aici până acum afla, cine eşti tu. După port se pare că al fl din A.

Eu îi povestii tot ce mi*se în­tâmplase şi nu retăcui nici motivul că­lătoriei mele şi nici aceea că nu peste mult mă voi căsători cu Simona.

Trebue că eşti foarte sărac, dacă ai fost silit să fad o astfel de călătoiie pentru ca să cumperi un inel 1 — zise Cosema privindu mă compătimitor cu ochii el mari şi negri

Nu, îi răspunsei eu, nu sunt atât de sărac 1 Eu am o plantaţiune de cas­tani, care în fiecare toamnă îmi aduce o recoliă bună. şi am două mâni sdra* vene, bune de lucru. Sunt silit însă din când în când să merg la Nuoro, ca să-mi vând productele. Am apoi o că­ruţă, boi, un cal şi casa.. Nu, eu nu sunt sărac I Unde mai pui ap)i, că şi Simona are ceva...

Astfel flecărisem noi rât se poate de pretineşte, ca şi când ne-am fl cu­noscut cine ştie de când. Cosema îmi spuse, că ea e orfană şi are o a- v^re mare. Şi deoarece tunoful ei mu­rise nu de mult, îşi administra ea în­săşi avtrea. Ea avea ©Jservitears şi

Fagin» 2 g À S B T A Î R A H S l L V A H l K i . mt. 240 —1918.

cest teritoriu. Se proclamă respectul proprietăţii In general; nimeni nu poate fi lipsit de această proprietate decât numai pentru cazuri de utilitate pu­blică şi în schimbul unei despăgubiri.

Bunurile particulare ale sultanului şi ale familiei imperiale sânt recunos­cute şi respectate; bunurile domeniilor private, după o listă anume întocmită, vor fi supuse tribunalului de arbitraj din Haga.

Solda ofiţerilor turci prizonieri va fi rambursată, iar cheltuelile făcute pentru întreţinerea soldaţilor prizonieri vor fi supuse arbitragiului.

Vapoarele confiscate vor fi elibe­rate, dar orice cerere de despăgubire pentru pierderile suferite de proprie­tarii vapoarelor vor fi deferite tot ar­bitragiului.

Chestia muftiilor şi juridicţiunea vacufurilor vor fi respectate, iar dijmele vor fi desfiinţate.

Reglementarea vacufurilor e cu­prinsă într’o anexă a protocolului.

*Ştirea despre încheierea păcii

a produs la Atena şi Constantinopol bucurie şi satisfacţie. Ziarele greceşti şi turceşti relevă cu satisfacţie in­tervenţia României prin ministrul Take Ionescu, care a avut un rol hotărâtor în ce priveşte încheierea păcii.

Delegatul turc Gallb-Beya declarat reprezentantului »Universu­lui« următoarele:

...înţelegerea grabnică între Turcia şl Grecia o datorăm d-lui Take Ionescu, cel care, prin mijlocirea sa amicală, a putut să statornicească o stare de lu cruri ce mulţumeşte şi pe Turcia şi pe Grecia. Când se vor cunoaşte toate punctele tratatului se va vedea că n’am căutat să obţinem, din partea Greciei, decât condiţiuni acceptabile pentru mu­sulmanii din teritoriile anexate Greciei. Fără să-şi vateme vre unul din interesele sale, Grecia a sfârşH prin a înţelege că avem şi noi motivele noastre, şi astfel am ajuns să stabilim o înţele­gere echitabilă între cele două state.

...Doresc ca aceste relaţii să fie din cele mai bune, căci acesta este intere­sul amânduror ţărilor. Şi acum, când am căzut de acord, sper că e mai apro­piată putinţa unei înţelegeri mai strânse.

• Rămâne un singur punct negru : chestia insulelor. Dar sper că Europa va desiega această chestie în favoarea Tur­ciei, căci aceasta e singurul mijloc d’a garanta în chip absolut pacea în Bal câni. Turcia care posedă insulele din Asia, nu poate renunţa la cele din Eu­ropa; şi, dacă se doreşte sincer o pace trainică în Balcani, se va desiega ches tia insulelor în favoarea Turciei, care va Introduce reforme şi acolo.

*Ministrul Take Ionescu, plecând

alaltaeri din Atena, a sosit eri la Constantinopol, unde a avut con­vorbiri mai lungi cu marele vizir şi cu ministrul Talaat-bey.

Voci de pressă.„Neue Freie Presse*: Momentul

cel mai interesant din ultimele zile a fost intervenţia României. Prin colabo-

servitori, casa, o grădină mare, o tanca *) şi ciurde întregi de vite.

Când am voit să mă ridic din pat, ea mă opri. îmi spuse apoi, că medicul, după care trimisese încă în prima noapte, a spus că nu e permis nici să călătoresc, dar nici să mă dau jos din pat. După toate acestea, am rămas. Peppa, servitoarea îmi aduse o farfurie cu supă şi repetă tot ceea ce-mi spu­sese cu câteva minute mai înainte s tă ­pâna ei.

Nici nu trecu de altfel mult timp şi frigurile mă apucaseră din nou, şi o săptămână întreagă am fost întremoarte şi viaţă. Când îmi veni i în fire, o rugai pe Cosema, să i trimită veste Simonéi, ca să nu fie neliniştită de în­târzierea mea Ea zicea totdeauna : da şi mă conjura să fiu cât se poate de liniştit. Gândul îmi era în conţinu la Simona, ochii mei însă vedeau pe Co­sema, pe frumoasa Cosema, care um­bla încoace şi încolo p'ui bucătărie, se pleca une ori asuj ra mea, îmi punea mânuţa ei rece pe fruntea înfierbân­tată si veghea nopţi întregi lângă pa­tul meu.

Această îngrijire plină de dragoste trezi în mine un seni imént de pro­fundă recunoştinţă, dar tot odată şi de o duplă întristare din causa neînţele­se! indiferenţe a Simonéi, a logodnicei mele, care nu da nici un semn de viată, pe când eu mă luptam cu moartea.

După o săptămână mă simţiam mai bine şi medicul îmi spuse, că după alte opt zile voi putea să mă întorc în satul meu.

(Sfârşitul în nrul viitor).

* ) Tanea a» loe da păşuna.

rarea sa şi propunerile făcute, d l Take Ionescu a împins spre un compromis, dobândind astfel un mare merit în ur­ma iscălirei păcei.

E un moment de îmbărbătare pen­tru conştiinţa românească de a vedea exercitându-se in n od atât de folositor, însărcinarea de arbitru pe care Regele Carol a reclamat o pentru România.

„Gaulois“: Intervenţia rţRomâniei în soluţiunea crizei Greco-Turceşti este dealtminteri cât se poate de semnifica­tivă, deoarece ea arată că Românii ştiu să afirme în ori ce ocazie rolul de ar­bitru al situaţiei în peninsulă. Româ­nia e un factor nou ce s’a mai mani festat cu ocazia deznodământului ulti mului război şi cu aceea a negocierilor urmate. Statele balcanice vor trebui de aci înainte să ţie seamă de acest nou factor atâta vreme cât România îşi va păstra neatârnarea faţă de marile puteri. Europa nu va putea vedea în

, atitudinea ei decât o chezăşie de linişte în Balcani.

„Le Temps“ făcând comentarii despre tratatul greco-turc, declară că acest tratat e al doilea succes incon­testabil al României.

Discursuld-lui deputat Dr. Ştefan C. Pop ros­

tit î a ^ m e r ^ ./ — Fine. —/

Dr. Şt. lucru foarte fi­resc, că d-nii deputaţi nu ne cunosc durerile, ori dacă le şi cunosc, nu Ie simţesc. Scopul vorbirei nie’e nu este să prezint fapte neadevarate, ci să vă arăt situaţia absurdă, că îu actuala compunere a instituţiei curţei cu juraţi noi, naţionalităţile, suntem exp uşi de­plin celor 12 juraţi, despre cari putem afirma ceeace afirmau scriitorii francezi ia începutul secolului XIX; »Ces sont Jes douze commissairs» acei 12 bărbaţi sunt ai procurorului regesc sau ai tu­turor guvernelor, cari de multe ori sunt mai necruţători decât judecătorii cri­minali.

Cine judecă obiectiv, în acest caz trebuie să şi pună întrebarea: haid’ deci să vedem, să cetim, ce-au scris valahii ăştia, că în nici un caz lor nu li se aduce sentinţă de achitare? Cum este posibil aceasta, totuşi ce fel de soiu primejdios de agitaţie ştiu aceş­tia să găsească, încât întrec şi pe so- cial-democraţii din Budapesta, . fiindcă pe unii dintre aceştia îi achită, dar faţă de noi nu se întâmplă astfel de minuni? Probabil pentru aceea îi achi­tă, fiindcă nu agită atât de primejdos ca Româniil

Ca jurist îadrăsnesc să mai fac o obiecţiune referitoare la actualul pro­iect. Din diferite consideraţiuni se des* bate împrejurarea, că iau de sub judi- ţiul juraţilor diieritele cazuri ale alie­natei mintale.

On camerăl Eu n’aş considera a- ceasta de mare nenorocire. Dar nu în­ţeleg textuarea legii şi în general nu înţeleg, cum se va face atunci proce­dura. Fiindcă, după modesta mea păre­re, dacă cineva e atât de smintit, în­cât nu poate fi făcut responsabil, a- ceasta ar trebui s’o constate prealabil judecătorul, ceeace, după concepţia me i mai ales după terminarea procedurei de confirmare s’ar putea face toarte u- şor. Se poate face aceasta şi în decursul desbaterei finale. Se ascultă martorii, se ascultă experţii, se ascuită acuzatul şi pe baza opiniei expertizei se creiazâ nu numai pentru juraţi, ci şi pentru judecătorii experţi starea şi terenul, când trebuie adusă sentinţa.

Atunci eu, dacă suot convins despre faptul că respectivul suferă de alienaţie mintală, nu l-aş expune pro­babilităţii osândirei, ci ca judecător aş decide, prealabil, şi în consecinţă aş cruţa juraţii de greaua muncă, dar şi de aceea ca Ia amândouă întrebările, atât Ja întrebarea juridică, cât şi la cea faptică să răspundă afirmativ, şi a- tunci eu, ca judecător expert l’aş achita pe acuzat.

Aceasta n’ar fi numai cea mai mare nesiguranţă de drept, ci t f,t deo­dată la ş paraliza deplin pe juratul deja încurcat, dispunând eu ca judecător a- supra materialului necesar, în baza că­ruia pe motiv de alienaţie pot să sistez procedura împotriva respectivul acuzat.

Sper că am prezentat destul la înţeles ce am voit să spun. Adecă, dacă judecătorul e convins, că există simptomele alienaţiei într’o măsură, care reclamă achitarea sau sistarea procedurei, alunei el nu va supune chestia unui verdict, ci daadreptul sis­tează mai înainte proctdura. Proiectul însă nu astfel contempleazâ aceasta. In senzul proiectului trebuie supus indiciului juraţilorintreg materialul şi numai după aceea va avea drept judecătorul, să sistez© procedura dacă va vedea, că e vorba d© un caz de alienaţie.

On. cameră! Mai există încă şi alte chestiuni, cari par neimportante, dar cari după modesta mea părere, pot fi decizive. Astfel ar ,fl consfătuirea juraţilor sub conducerea preşedintelui

tribunalului. Aceasta © o dispoziţie su perfluă, care nu duce la scop. Faţă cu aceasta, plecând eu din punctul de ve­dere, că nu mă tem de judecător, că mă încred în el, i-aş permite şi mai mult decât îi permite procedura, l-aş permite ca din scaunul lui presidenţîal s-au ca o consecinţă a consfătuirii se­natului să poată face enunciaţiuni şi referitor la materialul d© dovedire, mai cu seamă referitor la materialul rău, dar acelui jude nu i aş mai permite să ajungă între juraţi. Pentrucă, on. ca­meră, e întemeiată îngrijorarea acelora, cari nu-1 tem pe judecător, că el îl va influinta pe vre unul sau pe altul, ci, că ©1 va fl continuu bănuit, ceea-ce după modesta mea părere ar trebui să se evite din punctul de vedere ai repu- taţiunei instituţiunei judecătoreşti.

E absolut do prisos, că judecăto­rul să intre cu acest drept şi să fie n«mai martorul color co să întâmplă acolo. On. colegi ştiu f arte bine, că desbaterile juraţilor nu decurg cu aşa mare silnicie încât să se învingă unii pe al,ii, de obiceiu se înţeleg unii pe alţii iar când această iustituţiune va trece apoi în cunoştinţa publică, se vor forma opinii cu totul sănătoase. Nu este însă putere, care să împiedic© bă­nuiala care din această cauză poate fi formulată în baza verdictului contra ju­decătorului sau preşedintelui.

Aceasta trebuie evitată. De altfel aflu, că în general dnii judecători nu reflectează la această distincţii.1 ne. La începutul vorbiroi mele am îndrăznit să afirm, că în raport cu stării© noas­tre acer stă iustituţiune nu va corăs- pund© înaltei sale chemări, însă eu, care sânt aderentul progresului demo­cratic, care nu judec poporul în mod unilateral, ca mult on. coleg, Keiemen Samu, care vreau să cred că glasul poporului e preocupat, care ştiu, că şi acel ţăran ştie bin© «ă ce e dreptatea şi c© e nedreptatea, ce e permis şi c© nu e permis — fiindcă acestea sunt chestiile principale, asupra cărora tre ­buie să decidă juraţii — eu aş înteme­ia, extinde şi decentraliza această insti- tuţiune pe alte baze întocmai ca şi englezul; în ţinutuirle locuite de ;naţi­onalităţi aş trim ’te un astfel de preşe diDte care cunoaşte limba poporului: acesta rpoi cu juraţii de acolo ar de­cide asupra adevărului material, ceeace mult mai bfne s’ar putea obţine decât cum se io tă ' plă acum. când îi succes pe bietul jurat, care în cele din urmă nici nu mai ştie să gândească, nu ştie ce a fost interpretat care a fost faptul prezîntat nemijlocit şi zăpăcit aduce sentinţe cari consternează simţul de dreptate.

Nu ştiu când va urma această stare mai bună. In consecinţă eu, care văd că acest proiect de lege nu conţi­ne dispoziţiuni cari să saneze relele actuale, nu votez proiectul.

Scrisori din Paris.— 10 Nov. 1913.

Din înălţimile colinei Montmartre unde se înalţă Sacré Coeur, vasta ba­zilică în stil roman cu dom bizantin —- pe vreme senină marea imensă a Pa­risului se întinde până în depărtări. Sub ploaia razelor de soare apare gi­ganticul Paris, cu miile de case, biserici, teatre ţi coşuri de uzine.

Atunci se pot zări monumentele măreţe ridicate oamenilor mari de o- dinioară, cari au suferit pentru gloria Franţei de azi, palatele cari au adă­postit pe regii de odinioară şi pe cei doi Napoleoni împăraţ', palatul justiţiei, unde aţâţi martiri ai cugetărei au plă­tit cu vieaţa avântul gândirei lor şi de unde şi acum se deschid închisorile pentru aceeaşi crimă, deoarece chiar în libera Franţă nu se poate spune şi discuta totul. Atunci se pot zări car­tierele largi, luminoase, cari strălucesc de bogăţie şi bucurie, precum şi car­tierele înguste şi întunecoase de mize­rie şi muncă, cari totdeauna par cu­fundate în ceaţă.

PriviadU'l astfel toată istoria a- cestui oraş al revoluţiei se desfăşoară.

Războaiele civile, inundaţiile, ciu­ma, foamete, toate aceste plăgi, cari au îngroz’t pe Parizieni până în seco­lul al XIX lea n a lăsat urme adânci.

Există însă şi azi vechea biserică Saint Germain-i’Auxerrois ridicată la anul 560 şi de unde în noaptea vde 24 August 1 62 s-a dat semnalul masacră- rei hugenoţilor. in acea noapte a Sf. Barthélényi, pe când domnea cea mai adâncă tăcere, clopotul acestei biserici— care şi azi este la locul său în turn— prin zăngănitul lui sinistru a anun­ţat ora crimei. Clopotele tnturor bise­ricilor din Paris răspunseră şi mii de hughenoţi fură sugrumaţi în casele lor sau măcelăriţi pe pieţele unde se re- fugiseră.

lată monumentul lu E tienne Dolet care a fost ars pe rug, în sec. XVI. pentru părerile lui ştienţifice, mai de­parte al Cavalerului La Barre, care a fost trecut sub arme la 1766 în faţa bisericei Sacré-Coeur pentru că n-a sa­lutat o procesiune religioasă, iar în faţa Louvruiui blânda figură a amira­lului Coligny, aminteşte eresia hughe- r.otă, toţi au fost martiri ai credinţei independente.

Aruncând privirile în altă parte apar monumentele lui Voltaire, Rous­seau, Camille, Demoulins, Marat, Danton, Mirabeau, Robespierre şi toţi marii tri­buni ai baricadelor, cari ,au pregătit şi înfăptuit revoluţia cea mare delà 1789. Revoluţia franceză delà 1789 este unul din evenimentele cele mai mari ale istoriei mondiale. De atunci Parisul a fost teatrul unor episoade istorice, cari au proectat o lumină extraordinară asupra întregei omeniri. Din frământă­rile revoluţionare alo acelei vremi Pa­risul a arătat tuturor popoarelor un popor nou, ajuns la forţa şi conştiinţa drepturilor şi datoriilor sale. Atunci se proclama pe baricadele Parisului ma­rile principi» ale libertăţii, cari şi azi domină lumea, atunci fu proclamată suveranitatea poporului, inviolabilitatea vieţei omeneşti jşi dreptul la muncă. Parisul singur a desfăşurat şi desăvâr­ş i revoluţia d'ntre 1789—1793, Franţa n-a făcut decât să urmeze mişcarea celor mai nobili din fii săi.

In partea ue sud-eşt apare monu­mentul ridicat în piaţa Bastiliei în a- mintirea miilor de cetăţeni, cari în iu'ie 18 J0 au murit pe "baricade apă­rând libertăţile publice. Peste 18 ani la 1848 Parizul văzu ridicându-se alte baricade şi alte mii căzură pentru tri­umful aceloraşi idei de libertate, egali­tate şi frăţietate.

Iată şi crucile şi monumentele măreţe ale cimitirului Père-Lachaise — imens ca şi Parisul şi care aminteşte sfârşitul sângeros al Comunei din 1871.

Din vremea lui Cezar, când din ordinul său, Labienus a asediat Luteţia nici un asediu n-a fost mai dureros pentru Parisieni şi pentru Franţa ca asediul PrusieniJor din 1871, In urma trădării mareşalului Bozaine, Metz ca­pitulează şi Sedanul cade în curând, drumul Parisului este deschis şi Prusi- enii încep asediul Parisului. Iucercările de rezistenţă disperată sânt zadarnice şi foamea sileşte ca cea dintâi cetate de pe pământ să se predea. Acum însă când teritoriul francez era invadat de prusienî, Parisul revoluţionar, Parisul martirilor delà 1789, 1830 şi 1848 re a ­pare. Imperiul este răsturnat, Napo­leon al III, fuge în Anglia, unde şi Na­poleon 1. In 1815 căutase refugiu. — Republica este isUtuită iarăş şi un guvern naţional se formează.

Poporul parizian însă, privat ani de zile de libertatea care dă tăria po­poarelor, şi care suferise regimul unei reacţiuni fără de scrupule, se re­voltă din nou, cerând libertăţi mai mari, cerând dreptul său la vieaţă. Baricadele se ridică iarăş. Comuna care fiinţase în 1792, 1830 şi 1848 se cons­titue din nou.

Delà 18 Martie 1871 — când lo­cuitorii din Montmartre n’au voit să se desarmeze, conform tratatului încheiat între Iules Fabre, din partea guvernu­lui apărărei naţionale, şi Bismark, şi când mai multe regimente au frater­nizat cu poporul — şi până Ia 28 Mai 1871 — când Mareşalul Mah Mahon, sdrobea cu mitralii şi tunuri cu repe­tiţie ultima baricadă — Parisul conduce iarăş singur destinele Franţei.

Represiunea ca întotdeauna a fost îngrozitoare, In lupta fratricidă au căzut 50.000 de Parizieni, au curs valuri de sânge şi opera distructivă a Prusacilor a fost desăvârşita prin luptele dintre comunarzi şi armatele delà Versailles. Parisul a fost în unele părţi aproape complet distrus. — După căderea ba­ricadelor au început execuţiile sumare ale răsculaţilor; nu era nici un simu Jacru de judecată. Parisul a văzut zile de carnngiu de care Roma prigonitoare a creştinilor ar roşi. In cimitirul Père- Lachaise s’a desfăşurat cea mai dure­roasă tragedie. — Dealungul unui zid — la care în fiecare an vine să se închine proletariatul parizian — mii de comunarzi au fost măcelăriţi.

Sub a treia republică, Parisul n’a mai văzut ridicându-se baricade, dar străzile şi pieţei© lui au mai fost udate

de sânge. Revendicările mastelor tot­deauna au întâlnit rezistenţă. Parisul însă concentrează întreaga omenire în drumul cătră cultură şi civilizaţie, Pa­risul concentrează toate speranţele de libertate, Parisul sintetizează toate ţs- piraţiunile mintale si estetice a tot ce e vieaţă şi vibrează în sufletul omenesc.

Din acest pământ, unde în luptele pentru libertate au căzut zeci de mii de martiri, va veni lumina liberatoare a tuturor popoarelor ce suferă lanţurile sclăviei sau ignoranţei.

Parisul va domina totdeauna pă­mântul ca un far, şi din luminele Iui vor isbucni veşnic dreptatea şi adevărul pentru toţi.

Al. Negrea.

Transformarea triplei alianţe în alianţă Ofensivă- In cercurile po- litice berlineze a produs mare sen­zaţie un articol al ziarului >Die P o st“ , care propune m odificam tra ta tu lu i dintre puterile Triplei Alianţe.

»Tripla alianţă — scr’e »Die Po ^— al cărei caracter e definitiv, ar tre­bui lărgită, transformându’o într’o a- Hanţă defensivă şi ofensivă. In acest scop ar trebui să se stabilească toate chestiunile, în cari puterile Triplei A- lianţe ar urma să fie obligate a se sprijini defensiv şi ofensiv în orice îm­prejurare. Pentru aceasta trebue să se stabilească în mod amănunţit sferele de interese ale fiecărei puteri din Tripla Alianţă. Interesele Austro-Un- gare se concentrează în special asupra peninsulei balcanice. Aliatele ei ar tre­bui deci să sprijine politica balcanică a monarhiei. Italia ţine să-şi asigure poziţîunea sa în Mediterana. Germania vrea să-şi asigure în primul rând po- ziţiunea sa ca putere europeană cen­trală, să şi menţină poziţiunea ca mare putere internaţională, să-şi lărgească politica de colonizare şi să-şi creez» baze pentru flota sa.

»Acesta ar fi programulnouri ali­anţe. Din punct de vedere militar, fie­care din cele trei puteri să se oblige a contribui cu urs minimum de forţe la sporirea forţei comune. Austro-Un- gări a ar trebui să-şi sporească armata de uscat, iar Italia flota,«

8e credo că acest articol in­spirai; Înseam nă ÎDeeputul uiîfii m ari acţiuni diplom atice.

-

Ministru pentru popor,— Reformele lai George Lloyd. — Ma­rii proprietari nesimţitori. — O deose­bire. — Emigrările din Bihor. — Gloan­

ţele jandarmilor. —

Am amintit mai înainte; c! cel mai mare bărbat de stat actual al An­gliei, ministrul George Lloyd a decla­rat războiu marilor proprietari din An­glia. Aceasta a anunţat-o Georgd Lloyd în o adunare ţinută în Bedford, unde între altele a declarat, că trebue refor­mate raporturile economice, căci numai aşa se poate delătura mizeria poporalul şi asigura viiitorul Angliei!

G. Lloyd a continuat cu aseme­nea declaraţii. Mai în urmă a vorbit la Middlesborougb, unde şi-a făcut cu­noscut programul do reforme agrare,

G. Lloyd s-a declarat aici de mare prietin al poporului muncitor şi de ad­versar pronunţat al moşierilor. Cuvin­tele lui au fost formal revoluţionare contra marei proprietăţi.

»In toate părţile’se recunoaşte în­dreptăţirea reformei — a zis ministrul— Numai marii proprietari nu vreau siştie nimic de ea. Noi îi facem atenţi, că se apropie sfârşitul domniei lor şi ei răspund ca câte un suris. Tot gândii lor e preocupat de sport, ziarelbr lor le-au dat îndrumări să nu ia no­tiţe despre agitaţia noastră. Nu le place zgomotul şi presară cu paie şo­seaua, ca zgomotul trăsurei noastre de războiu să nu pătrundă în odaia br de bolnavi«. >g|

După aceste a vorbit despre u zeria copiilor şi cere drepturi pentru copii, apoi trece la emigrări. G. Lloyd accentuiază, că tn ultimii 5 ani au e- migrat din Anglia an milion de oameiif pentrucă n-au avut din ce trăi, n-au putut să-şi câştige nici un bordeiu...

Marii proprietari nu văd, nu aud nimic... Lordul Curson a ţinut de cu­rând o conferenţă în Cambridg©, deiprţ

Nr. 259-1913.

modă... Un alt lord a vorbit şi despre moşii şi a fost de părere să se pună dări mari pe articolii de alimentare... Spun drept — a zis G. Lloyd — că aceasta înseamnă stupiditate...

*Cum să vede, în Anglia e ca la

noi, dar tutuş cu o deosebire : pe când acolo sunt miniştrii, cari luptă pentru binele poporului şi-i vor crea o soartă mai bună, la noi şi miniştri, împreună cu oligarhii, sunt nepăsători şi nu vo- iesc să audă glasurile de tânguire, ce ies şi se înalţă din marea de mizerie a poporului..

Miniştrii şi oligarhii, ei n-aud ni- mic şi nu văd ce se petrece în jurul lor, cu toate că zilnic li se descopere mizeria, lipsa şi desperarea poporului.

*Mai nou se dau date despre emi­

grările din Bihor, ţara lui Tisza. Acum au sosit la vicecomite'e rapoartele pre­torilor despre emigrare. Din 1 lan. până în 1 Nov. c. adecă ín decurs de V) luni, s-au dat în comitatul Bihoru*

lt;jii 3700 de paşapoarte pentru America. Dar afară de acest număr trebue să calculăm alţi 3—4 mii de emigranţi, cari au fost trecuţi la America fără paşapoarte, de agenţii secreţi de emi­grare.

*

Cauza emigrărilor este lipsa ex, tremă. Dacă autorităţile nu dau paşa­poarte, oamenii merg pe ascuns. E in­teresant ce a spus în privinţa aceasta nu emigrant, un român, Áron Babu din Bihor, unui corespondent de ilare.

Babu a voit să iasă din ţară fără paşaport, dar a fost prins la frontieră şWicortat acasă, împreună cu alţi to- vntşl de-ai săi.

— Acum ne-au adus acasă, spu­nea Babu, dar iară vom lua acest drum. Nu ne vom lăsa să murim de foame, căci Tisza István nu ne ţine.

— Cum aţi ajuns la frontieră fără laşaport? întrebă corespondentul.

— Am mers cum ne îndrepta scri­soarea din Hamburg. Am placat do la Oradea şi am mers până la Tf liţa, apoi

luat o cale, care nu pot spune, căci tot pe aici vom merge şi dacă chiar iot puşca jandarmii după noi....

Guvernul nostru vrea să împedere migrarea cu gloanţele jandarmilor, io Anglia se caută cauza adevărată a emi­grărilor şi chiar guvernul vrea să o delâture, îmbunătăţind soarta ţăranilor» Oligarhii noştri şi guvernul eşit din linul lor, la aşa ceva nu se gândesc..

Miniştrii englezi despre situaţia în Bălani.

Pace — înarmări.La banchetul dat la Guildhall In

cinstea noului primar r\ Londrei, prim- mlnistrul Asquith a reamintit Angliei fazele războiului balcanic zicând între altele:

S’au petrecut lucruri şi s’au tole­rat fapte cari au umplut lumea de oroare şi desgust. Răspunderea state­lor balcanice faţă de noii lor supuşi, este mare. Un fapt îmbucurător este acela că temerile cu privire la conse* cinţele războiului nu s’au realizat. Cam celariile străine au încă muR de lucru In chestia Albaniei şi în aceia a Balca­nilor. Ar fi o greşea*ă să se afirme că modul cum s’a terminat războiul, a fost mulţumitor. Cancelariile au trebuit si primească însă rezultatul obţinut. Alt lucru satisfăcător este că Turcia asiatică a rămas neştirbită şi că gu- vernui englez a i/butR să-i menţină integritatea. Dorim să dăm Turc ei tot sprijinul ce ni 1 va cere fără a perde evident din vedere interesele geogra­fice şi economice ale altor puteri în Asia Mică.

Ministrul Churchill a z!s urmă­toarele .*

Deşi sântem departe de peri­colul unui războlu. ne este cu nepu- ţbţă să împărţim sforţările noastre Hilitare. Va ti de datoria mea să su> pun parlamentului credite considerabil superioare sume'or imense votate anui acesta. De altă parte va trebui să ocu­păm locul întâi şi în ceea ce priveşte flota aeriană căci actualmente rezul­tatele obţinute de Anglia nu sânt irhivalente cu cele obţinute de Franţa şi Germania.

G A Z E T A T B h A 8 I L Y A A I I L răgim» 5.

Alegerile congregaţionale.Din incidentul alegerilor iminente

de membrii pentru congregaţiile comi- tatense din diferite comitate, primim următoarele informaţii:

Din comitatul Albei inf.Alegătorii români din cercul elec­

toral al Aiudului, sunt avizaţi că clu­bul acestui cerc, întrunindu-se în şe­dinţă, a desbătut din toate punctele de vedere ţinuta, ce ar fi să urmăm la a- legerile congregaţionale din 18 1. c.

Dupăce împrejurările actuale din acest cerc nici pe departe nu ne asi­gură isbânda dorită,—în înţelegere de­plină a aflat de oportun de astă dată a hotărâ pasivitate absolută pentru toţi membrii români ai cercului.

Aiud, 11 Noeravrie 1313.Iona Maior Niculae Marcupreşedinte. secretar.

Din comitatul Murăşturda.Din Reghinul săsesc ni se scrie;Sunt câţiva ani de atunci — în

vremea ultimei conferenţe naţionale ro­mâne. Intr’o consfătuire improvizată în Reghin — din alegători a două cercuri electorale — s’a constituit un club co* mitatenz român. De conducători ai clu­bului au fost aleşi: prezident adv. Dr. loan Popescu, iar viceprezident Dr. Ioan Horşa ambii din Reghin. Au tre­cut de atunci nişte alegeri de batjo­cură pentru parlament. Acum vine un termin foaxte apropiat pentru alegeri congregaţionale. Ori clubul nostru — cum brumă a fost constituit,—nu ţine să ia măcar act de aceste alegeri ? Ce e de făcut ? Ori tot cum s’a mai făcut? Nimica? Aşteptăm dela cei chemaţi ce­va semn, ori declararea clubului de des­fiinţat! — Un alegător.

*Din comitatul Sibiiului.

Alegerile membrilor pentru c ,n- gregaţie în comitatul Sibiiului sunt fixate pe,262Nov. n. c. Din;ţ Sibiiu se anunţă, că clubul româu < municipal va lua măsurile necesare, ca în cercurile cu majoritate românească să fie aleşi membrii aparţinători t partidului naţio­nal român. Alegătorii români sunt ru gaţi să ;se conformeze pretutindenea disposiţiuuilor ce'jvor fi luate.

— 1 Noemvrie 1913.Ş t i r i d in l i o n t t i n i a . Miniştrii

români vor ţine mai multe consilii în cursul săptămânii viitoare, în vederea redactării mesagiului de deschiderea parlamentului şi examinării proiectului ce vor. fi anunţate de acestmes*j«

— Curtea regală îşi va relua re­şedinţa la Bucureşti între 10 şi 14 Nov. v.

— Azi va vorbi la Academie d i Dr. V. Babeş despre: »Studii asupra holerei făcute cu ocaziunea epidemiei din anul curent« şi d-1 N. Iorga des­pre : »Muntele Athos în legătură cu ţările noastre«.

— Ministrul de finanţe a pus la dispoziţia Academiei pentru campania anului 1914 surr.a de 1 milion din dis pon’bililăţile tezaurului, pentru reclădi­rea palatului Academiei şi a Bibliotecii naţionale.

— Sf. Sinod — pe baza propu­neri I. P. S. Sale mitropolitului Moldo vi*— a încuviinţat trimiterea în Cadri- later a P. S. S. arhiereului Bartolomeu Băcăoanul însărcinat fiind cu organiza­rea bisericească acolo.

— Eri noapte a încetat Idin viată la Iaşi generalul de brigadă - Schelleti, în vârstă de 72 ani. Decedatul luase parte în războiul independenţi’, unde s-a ilus­tra t cu deosebire. In ziua de 28 Nov. a anului 1877 batalionul 3 de sub co­manda sa a luat parte activă la lupta dată în acea zi şi care a avut ca re ­zultat căderea Plevnei. Defunctul gene­ral, care era şl un distins scriitor, a redactat ziarul »Ostaşul« şi a condus mult timp ziarul »Evenimentul" din Iaşi.

Moartea lui lasă regrese unanime.

Despre adunarea Reun. înv. gr. cat. din Ârhidieceză. care a avut loc în 10 Nov. ni se scrie :

Adunarea a decurs în mod demn. Toţi membrii au dovedit mult tact şi bună pricepere. Rezultatul discuţii’or aşupra urmărilor dezastruoase ale legei aponiane a fost, că această lege este una din cele mai mari piedeci ale învăţă­mântului în şcoalele noastre.. In conse­cinţă adunarea a cerut revizuirea sau casarea eh* ar a acestei.l[legi dăună­toare. Cei competenţi sunt datori să ţină cont de această hotărâre deamnă şi sănătoasă. — Cor.

Neînţelegeri între Moştenitorul tro­nului şl baronul Gonrad »Zeit« aduce ştirea despre o nouă neînţelegere ce s-ar fi ivit între moştenitorul de tron şi baronul Conrad, şeful statului major, cu prilejul serbărilor jubilare din Lipsea. O apostrofare mai aspră, pe eare i-ar

fi făcut-o moştenitorul de tron în public se spune că l-ar fi ofenzat pe baronul Conrad atât de grav, încât acesta s-ar fi decis să-şi părăsească po*tul de şef al statului major şi să se retragă din viaţa militară.

Noul hotel din Sibiiu din piaţa Hermann, proprietatea Arhidieeezei gr. or. române^ a fost dat în arândă pe zece ani, din partea consistorialul, ca senat plenar, anteprenoriior Kaspar şi Haidecker, cari au avut în întreprinde­re multă vreme hotelul »împă­ratul Romanilor" din Sibiiu. Noul hotel se va numi »Hotel Bulevard».

Invenţie românească, cetim în zi­arele din Ţară: Una din cele mai im­portante descoperiri în industria auto­mobilului a fost făcută şi aplicată în ţara noastră, zilele acestea, spre onoa­rea şi mândria inventatorului. E vorba de o sistemă prin care pneumaticul (cauciucul) automobilelor şi camioane­lor automobile sau al altor vechicule este înlocuit în mod cu totul perfect, făcând astfel proprietarului maşinei o foarte însemnată economie ca cost. Autorul acestei geniale invenţiuui este dl. inginer şef N. Cugler, care a ţinut să predea lucrarea sa admirabilă şi pli­nă de însemnate foloase cunoscutei case de automobile: Inginer Ioan Pascu & Co. din Capitală. Această invenţiune va produce detronarea ^cauciucului şi o adevărată revoluţiuue în industria au- tomobilistă din toată lumea. Dl. inginer Ioan Pascu a complectat această in­venţiune cu o geantă, făcând ca acest bandaj să poată fi adaptat ia toate sis­temele de automobile.

Noui invenţiuui. Din Berlin se a- nunţă: Societatea de electricitate a ţi­nut alalteari şedinţă cu care ocazie s’a a- dus la cunoştinţa membrilor că printr’o nouă modificare a lămpilor Nitra, ilu­minatul va deveni şi mai ieftin. Ilumi natul cu o lampă Nitra de 2000 Vel ţi va costa pe ceas 40 bani. O lampă cu un Volt va costa pe ceas 15 bani. S’a mai comunicat că s’a inventat un acumulator pentru încălzit. Se spune că acest sistem de încălzit ’ va exclude s te rn u l de încălzit că cărbuni.

»Tango», se ştie că, e numele unui nou dans, care începe să se răspân­dească tot mai mult. In unul din ul­timii săi numeri ziarul englez „Daily Graphic« publică fotografia unei picturi do perete, al cărei original, care da tează de prin amil 1500 înainte de Chuis tos, e păstrat în Muzeul britanic. Acea­stă pictură, care în muzeul amintit a ajuns din Egipet, reprezântă două dan­satoare, ale căror mişcări aduc foarte mult cu ale dansului »tango«, care e atât de sărbătorit în ziua de azi. Pictura a fost aflată în Theba, unde împodobia un perete. Rezultă dec5, că acest dans numit în zilele noastre »tango«, cuce­rise acum vre o 3400 de ani inimile fe­meilor egiptene întocmai cum cucereşte azi inimile dansatorilor noştri.

— Nimic nou sub soare 1Demonstraţie contra urcării chirii­

lor. Comercianţii din Paris au ţinut a- laitaeri o mare întrunire de protestare contra proprietarilor de case, cari au urcat enorm chiriile. La întrunire s-a votat o moţiune, prin care comercianţii cer guvernului să stabilească chiriile în fiecare cartier. După întrunire comer­cianţii au parcurs străzile oraşului, cu care ocazie s au ciocnit cu poliţia. S au făcut mai multe arestări. 150 de co­mercianţi au reuşit s i între în parla­ment, unde au înmânat preşedintelui camerei moţiunea votată Ia întrunire.

Mulţămltă. Subscrisul îmi ţin de plăcută datorinţă a esprima şi pe acea sta cale P. T. Direcţiuni a institutului de credit şi economii »Câmpiana« din Mociu profundele noastre mulţămite pentru ajutorul de 50 cor. votat bise- ricei noastre pe a. c. de direcţiunea a celui instRut.

Erata la 9 Nov. 1913. Pentru co- ratoratul bis. Vas. Micuşan, par.gr. cat.

Ravagiile viscolului In Glevsland.Din New York se anunţă: Viscolul a cauzat pagube colosale în oraşul Cleve- land din America, unde zăpada este de o înălţime extraordinară. Populaţia sufere lipsă. 3 persoane au îngheţat. Un vapor cu întreg echipajul de 23 oameni s’a înpotraollt şi nu sunt spe­ranţe de salvare din cauza viscolului care bântue încă cu putere. Societăţile telegrafice şi telefonice au daune de peste 2 milioane dolari. Viscolul a scos 3000 stâlpi de telegraf c*r« opresc comunicaţia.

Din localitatea Huron se anunţă, că pe locui Huron. la o depărtare de 80 mile de ţărm s’a văzut un cuirasat. Domneş’e teama, câ vasul va naufra­gia. Numărul v!ctimelor nu se cu noaşte. Din lac au fost pescuite până acum 7 cadavre 40 de oameni diu echipagiul a 3 vase scufundate ru perit, 12 vase s’au înpolipolit Lucrurile de »aivare au fost fără rez Itat.

Din Clcvdand ?e anunţă că toată reţeaua telefonică şt telegrafică e distrusă. Pagubele sunt incalcula­bile. Numărul victimelor omeneşti trece de 100.

Reuniunea română de cântări dinNăsăud ?nvită Ia concertul, care se va aranja cu concursul muzicei militare a regimentului 63 din Bistriţa la 22 No­emvrie sf. n. 1913, în sala de gimnas­tică a gimnaziului sup. fund din Nâ- săud. Dirigent.: A. Bena. Venitul este menit pentru fondul Reuniunei. Fupra- soîvirile se vor publica.

Programul: 1. Orhestră. 2. G- Dirna: »Hora«, cor mixt cu orhestră- 3. F. Mendelssohn : Corul Nr. 20 din oratoriul »Elias« cu orhestră. 4. C. Po- rumbe>cu : Marş dia opereta »Crai nou*, cor mixt cu orhestră. 5. A. Bena: »Furtuna pe mare«, tablou muzical pentru cor mixt cu orhestra. 6. Orhes­tră, 7. R Schumann : Cântec de nuntă din >Povesfra rozei« cu orhestră. 8. A. Bena: »Maestri şi plugari«, cor mixt cu ocheşti a.

Centenarul iodului- Acum o suta de ani, chimistul dijonez Bemard Cour- tois descoperise unul d-n elementele simple cele mai importante a*e chi­miei minerale; »iodul.« Dumineca tre­cută s’a celebrat centenarul acestei descoperiri, ia Dijon. A fost recepţiure la primărie, apoi s’a pus o placă come­morativă pe casa în care s’a născut descoperitorul, iar profesorul Camille Matignon, din Coiége de France, a ţinut o conferinţă. Comitetul dijonez al serbării a făcut declaraţiunca că descoperirea iodului s’a comunicat de chimistul Courfcois, Academiei de ştiinţe din Paris în Noemvrie 1813, stabilin- du-se ziua aceea ca data descoperirii csă, după notele numitului chimist,

descoperirea elementului iu ches­tiune dânsul o făcuse cu 18 luni ma* uaiate.

Steagul albanez. Se anunţă din Roma, că după ce diferitele Puteri au recunoscut statul albanez, — au urmat tratativele diplomatice pentru recunoaş - terea steagului şi flamurei comerciale a noului stat. Ministrul de marină al Italiei, după o prealabilă înţelegere cu ministrul do externe, face cunoscut că steagul albanez va avea un vultur ne­gru cu două capete pe fond roşu.

Miliţie feinenină. Anglia va fi pri­mul stat cu miliţie de femei. O tele­gramă din Londra anunţă, că sufrage- tele au hotărât să organizeze o miliţie femenină. Doamna Silvia Pankhurst a fost numită colonel de onoare al aces­tei miliţii. Organizatorul nouei miliţii va fi fostul major de cavalerie Francisc Vena, care a participat la războiul din Transvaal.

D na Pankhurst a declarat că sin­gurul mijloc de a obţine votul famenin e lup*a, prin care bărbaţii şi-au câşti­gat drepturi la 1832 şi 1867. Sufrage- tele nu vor uza de arme, ci numai de jiu~jitsu, de bastoane irlandeze şi dis­curi de plumb.

Expediţie Iu Noua Guinee- La H&iie s*a constitu.t o societate cu un capital de 3 milioane mărci pentru a trimite0 expediţie în Guinea-nouă. Expediţia va fi condusă de cunoscutul explorator african Graetz şi explorările se vor face cu un balon dirijabil »Parseval«.

Soţia kedivulul din Egipet. Turne­ului, pe care l-a făcut prin Europa ke- divui egiptean Abbas Hihni i s au dat diferite explicaţii. Se crede de unii că scopul acestei Gălătorii ar fi fost inten ţia kedivului de-aşi plasa copilul în- tr’ua institut din Genf. In Viena însă se susţine că motivul turneului ar fi cu totul altui: Cu trei luni mai ’nainte se întâmplase că pe kediv îl părăsise soţia sa, contesa Török May, care după reîntoarcerea din Egipet s a stabilit în Viena, şi a trecut mai târziu la Pojuo, unde duce o viaţă retrasă. Kedivul cer­case în mai multe rânduri, prin scri­sori, să o înduplece ca să se reîntoarcă în Egipet şi după ce a văzut că scri­sul n’are nici un rezultat a căutat-o in persoană, cercând să o înduplece ia acest pas. S-a aflat că ia dispariţia ei, contesa luase cu dânsa şi nişte acte de stat de rnare importanţă. Toate încer­cările kedivului de a o îndupleca să se reîntoarcă au rămas zadarnice, con­tesa n-a voit nici măcar să-i predea actele amintite.

Ştiri mărunte. Patru hoţi mascaţi folosindu-se de momentul când în pră­vălia de giuvaoricale Mandel din Franc- iurt se aflau numai doi ucenici, au in­trat, In ziua mare, în prăvălie şi după ce au legat pe cei doi ucenici au furat0 mulţime de aurării, cu cari s-au fă­cut apoi nevăzuţi.

— Săptămâna trecută se răspân­dise vestea că premiul Nobel pentru li­teratură va fi acordat scriitorului aus­triac Petru Rosegger. Ziarul »Prager Tschechische Kulturverein« se împotri­veşte contra acestui fapt, scriind des­pre Rosegger, că este unul din cei mai mari apostoli ai germanizării Slavilor.

— Ziarul »New-York Times« pri­meşte ştirea telegrafică, că oraşul A- bancay din America sudică, vestit prin minele sale de argint, a fost distrus de un cutremur de pământ. Se spune, că

1 vre o 200 persoane au fost omorâte şi1 că foarte mulţi locuitori au rămas fără I adăpost.

AvlZ. D*1 Dr, Lionel Blaga anunţă că şi-a deschis cancelaria advocaţială în Sebeşul săsesc (stradaSiculorum Nr. 4, lângă judecătoria cercuali, în curte la farmacia cea mare).

De vânzare din mână liberă: O casa nouă cu local de prăvălie şi cârciumă, cu curte spaţioasă, grajduri, şură, curte cimentată şi grădină fru­moasă — în Sâmpetra Nr. 59. Informaţii ia proprietar, — 2—5

De Vânzare din mână liberă: O casă cu trei (3) camere de locuit, o bucătărie, pivaiţă şi curte cimentată. — Braşov Valea Morilor Nr. 12. Infor­maţii la proprietar. — 3—5

Aviz. Un candidat de advocat află aplicare în cancelaria advocatului Dr. Simeon Cheţianu în Agnita (Szentagota )

1—5

Brasur?»Reun. pt. combaterea tuberculo­

zei în oraşul şi comitatul Braşov«.Primim spre publicare următorul apel: In 11 Septembrie a. c. ,s’a întemeiat dm nou „Reuniunea pentru combaterea tuberculozei în oraşul şi comitatul Bra­şov“. Această reuniune şi a impus ca problemă combaterea din răsputeri a tuberculozei, care din nenorocire se­ceră şi în oraşul nostru şi în comitat atâtea victime şi ajutorarea fără deose­bire de naţionalitatea şi confesiunea celor atinşi de această boa’ă şi a fami­liilor în caz de lipsă. Spre a se putea ajunge acest scop, Reuniunea cea nouă se adresează ia societatea din oraş şi comitat cu rugarea să se înscrie ca membrii din 1 ianuarie 1914 începând, cu taxa anuală de patru coroane, ob- servându-se că toţi banii adunaţi se vor întrebuinţa exclusiv pentru scopuri lo­cale iar înscrierea de membru e obligator numai pe un an.

Declaraţiunile de înscriere ca mem­bri se primesc la redacţiunea ziarului »Gaz. Trans«, precum şi la membrii subsemnaţi : Dr. August Fabricius, pre­zident. Dr. Carol E. Schnell, primar, viceprezident. Dr. Kecskeméti, secretar. Doamnele : R. Altstâiter, soţie de co- mersant, B. Fischer, soţie de comersant, M. Herfurth, soţie de paroch orăşenesc, Eugenia Hermann, I. Hiemesch, văduvă de primar, P. Mátyás, soţie da comer­sant, G. Pavelka, soţie de medic. Elena Sabadeanu, soţie de comersant, - A. Schnell, soţie de primar, V. A. Vlaicu, soţie de director. Domnii: Dr. G. Ba- iuiescu, medic, Dr. G. Brauovacaky, fi­zicul oraşului, Dr. V. Czell, fabricant,H. Eder, director, F. Fabricius, senator, Dr. E. Gusbeth, medic, Dr. H. Gust, medic, Dr. M. Hantz, fizic comitatenz şi consilier regesc, D. Fr. Herfurth, pa­roch orăşenesc, Aug. IekeSius, vicecc- mite, Dr. Alfr. iekelius, primarius, Dr. Fr. lekeiius, medic orăşenesc, Fr. Lurtz funcţionar la magistrat, Dr. A. Maudl, advocat, Dr, V. Nussbăcher, medic oră­şenesc, K. Pildncr de Steinburg, jude cercual î. r., Dr. K. Pildner de Stein­burg, medic, Dr. K. Riemer, medic oră­şenesc, Dr. V. Saftu, protopop, Gustav Schiel, paroch, Alfr. Schnel, senator î. p., Dr. A. Tschudi, medic general de stat major î. p., A. Vlaicu.

Kinema — Mercur — otel ^»Eu­ropa«. Prim m următorul avis : Nici un ram ai industriei nu a progresat atât de rapid ca cel al cinematografiei. Fie­care an aduce cuceriri noi. Am ajuns acolo, încât azi tehnica e în stare să producă chipuri cu totului tot liniştite ,?i sigure. Un astfel de aparat, al celei mai bune fabrice germane a sosit acum ia Cinema »Mercur«.

Apolio-Bioskop. Sâmbătă şi Dumi­necă în 15 şi 16 Noemvrie. (Ia zilele de Duminecă şi sărbători încep jrepre- zentaţiunile de după amiazi la oarele 3V2) Ziarul chin9matografic (noutăţi actuale). Unchiul din America (comedie americana în 1 sact) : »Moartea lui Pierrott" (dramă în 3 acte) Ultima no­utate a renumitei case de tilmuri »Nor- disk« din Kopenhaga. Rolul principal: Carlo Wieth. Sport de iarnă pe Ţatra (fotografie de sport). In variete (huiro- ristic). »Uitimeie zile din Byzanţ (dra­mă istorică în 3 acte filmul colorat). Unchiul Duci vrea să slăbească (humo­ristic). Luni şi Marţi : Cel mai frumos şliger ai sezonului. »Copilul Parisului«, (dramă emonanta în 5 acte din viaţa socială parisiană.

Cununie. D na Paraschiva D. Pro- ca şi d-1 Octavian Valerlu Şenchea îşi vor celebra cununia Duminecă, în 23 Noemvrie st. n., biserica Sít. Adormiri din Cernatu. Zerneşti, Cern atu.

B udapesta 14 N ov. I n şedinţa de azi s ’a u ales m em brii delegaţi- unei ş i s ’a continuat desbateroa proiectului legei de p ressd .

Proprietar îTip. A. Mureşianu: Branisee & §amp

Redactor responsabil; loan Brote a,

ina 4 G A Z E T A T R A N S I L V A N I E I Nr. £40-1011.

99

GHETE

TURULsunt cele mai bune.

Cea mai mare Fabrică, din Monarhie Cât ya ţinea asortimentul de ghete de dame — modele aparte se vinde numai cu —

preţ ocazional § Cor. perechea.• «•M aiM iiM aiM aiiiiiiam aaam iiifiiaiaiitiiaatm iitm iiiatii ^ .$<; ^ g j g '

| în ţară şi srtefnăfate iBrasov, Strada Porţii Ir. 8

: Y/f

• i != \ i

e V tf l iI /«/ / / / / .

/ . w/J * 7 1• Avi y I

I..................

| 20,000 pereclii giiete producţia siptî- î „ I mânau 1200 înnoitori şi îuncţionai-1

AVIS!Txx lvLaao.eei îm -treag ră , n.vL suflă, n i i n e n i :

Albituri ţu rţu ri, Corsete, jupoane, blnse, basmale, dantele, perdele, pânza, haine de copii şi bărbaţi, diferite stofe, cu preţuri foarte convenabile ca la ••

Magazinul de ConcurenţăBraşov Strada Porţii Nr- 35-3-W

Antrepris^ de pompe funebre

E. TUTSEK.B ra şo v , S trada P o r ţii i\r . 3 .vis-â-yis de băcănia Steaua Roşie.

Recomand Onor. public la cazuri de moarte stabilimentul meu eu toate cele necesare pentru înmormântări mai pom ­poase şi mai simple c u p r e ţ u r i I e f t i n e .

Depou de cosc iu ge d e m etal ce se pot închide hermatic, din prima fabrică din Viena.

Fabricarea proprie a g o s c S udelor de lem n, de me t a l şi im ita ţi uni de m etal şi de lemn de stejar* _

Depou de cununi pentru monumente şi plantici cu cu preţurile cel« mai moderate.

Reprezentantă de monumente de marmură» cară funebre proprM c» 2 şl cu 4 cai, precum şi un ca r funebru vânăt pentru cop ii, precum şi cioclii.

Comande întregi se eşeculâ prom pt şi ieftin iau asupra.mi şi tran sp ortu ri de morţi în stră in ăta te .

■j La cazuri de moarte a se adresa

I Telefon Interurb. 401. E. Tutsek.■

R eprezentanţa principală a

Ffbricei de Maşini a Cailor feate reg. ung. de statptafcrm v a şia i da ireerat, imotwar» — benzin — gaz şi locomobiîe, instalaţiuni de mori, t*t f»lml de maşici şi unelte agrit*le. — M o iH ü t e ! P t i f e s i t „ R e c o r d I I J n a » - ş l n ă d e i& m â n a t , şir pe şir •are samănă în rânduri şi gunoeş e : 8 maşini într’una

Reprezentant al fabrice! de maşini Massey-Harris S. A. ineirk1» den o r d pemtra legat snopi, maşini de secerat. Aparate de cosit, greblat, l e v i t a t e ! M a i s e y - l l a r r l s G r e b la d e b m z d s , e o m b « , n a t d «f n t o r a ă t o r 4?e f á n , 2 maşini totr’una c*nstsuaie din cţel.

Reprezintă"! ai fabricii de maşini Fehér Mftlós S. A. ■ j& xsi'l:(fler *!, zinloe*mobile pentru scopuri de tracţiuni de i^Sc^artari şS tni3>ltâ$13 » L jtM'îto »entru mori. «a* Hexelmaşini, Beuziu-rrotoare şi arti»o!e pentru ma- .füti !* % aparate peafra mori, tiii t blane Instalaţiuni complecte pentru*««. c r i d* í v j.

Reprezentant d S. A. Alfa Separator. “■ £ : ,& i M . t J n l• .reteletli compleet« pentru lăpiirii eele mai bure a burii o cie c ţ iuţeacu a tini d ’ recit aerul.

A u to m o b il, utobuse diverse en garanţie.

Maşini d e 't r a n s p o r tEternit-Schist cet mai bun copariş

A face ri de schimbM^ărţi constfUiUte de «•

Reparaturi

poviiră pentru vapoare.68—ICO

(trampă) ca maşini de hrso'at de tot. soiul, metoare, m?,şin agricole şi UDeit;e do agricultură eu condiţii «rantagioas

de maşini şi unelte agronomice cu preţuri io .tine prin maurii ’ti jaţi spre acest scop,

ang

deposit* Jose! Lányi ^ Telefon 382. Interurb.

Anunţ de desch idere!t

Avem onoarea a aduce la cunoştinţă că am deschis în

piaţa locală, şi anume

Strada Porţii Nr. 60O F i l i a l ă

unde se poate cumpăra cu preţuri ieftine tot felul de covoare şi din Orient, stofe de mobile, perdele,

coperte, ete., etc.In eae de trebuinţă ne ru­

găm de cercetare. 4_8 Cu deosebită stimă

Phiîipp Haas & Fiu.

Nou! Nou!Kitt universal

de 1000*oii probat*Cel mai bun preparat de a repar* emailu ars al raselor de iinichsa tuC, cimentează durabil obiecte de Sticlă, marmoră, porcelan şi faianţă Asem enea care sunt de înotai s. e. Lampe da petrol Emaille-Salva- ÎOi* este scutit de foc şi apă.lndispenzabll Ia economii de casă P r e ţ u l p e r p m o h e t 4LO f i i .

Depozit general pestru Ungaria

E. W s i s s k i r c i e rCernit.

e capotă la prăvălii de băcănie ei mărunţişuri dela oraşe şi sate. In Braşov se capătă ia : DrOgUBflâM Taatscli, Drog. lang. & Theib

Drog. med 0. H. J^eastădter-Re vân ză tort iot r a b at.

Avis.Cant o calfă

în prăvălia mea de manu­factură, care poşiede afară de limba română cea magiarâ, ocuparea postului se face prin ofert.

Nagysârmâs Pompeiu Bo- tezan comerciant.

1—3

S

mm*o!=sc3

ca

BmmmstBaaBmmaBHSBmmmsaBasamjaBasss ziiESZfsiai

Pentru sezonul de toamnă şi earnă 1913.

in atenţia On. public cumpărător.Am onoarea a aduce la cunoştinţă, ca din causa re-

novărti Magazinului meu, primesc comande pentru haine bărbăteşti din depositul meu d# stefe englezeşti lucrate după cel mai mode: n fazon, cu preţuri foarte ieftine.

Poftiţi a folosi această ocasie căci preţurile ieftine durează numai timp scurt.

S e r T r i c i m . ^ - u i 3 n L c t i a . a , lRugăm să fiu onorat cu ccm ande cât de urnite semnez

cu stimă

Kosa AibertMagg.zm de ha:ne Braşov

— BHgag— — B— B— H—Str. Mihail Weis 6.

« ;CD i C/2 !

Api

IB — W M — 1

minerală. Soc*etate pe acţii a birtaşilor.

Recomandă apa minerală, scoasă după ce] mai nou sistem din

Isvorul Bodoker Vil® ade mediei lecom andata pentru cura catarului organelor de res­

piraţi© la Coaie învechite, are efect alinător şi vindecător.Izvorul „Bodoker l?ftlll£aa e îngrijit după spiritul tim ­

pului de astăzi, apa m inerală e em inentă răcoritoare dietetică şi ieftină.Adm inistraţia: Strada Orfanilor Nr. 17. Braşov.

Telefon 509. (41 • 50$.

31««3EaB»l

tos

Pălării de dame

i

¥ n asortiment bogat de modeluri originale de-a cele mai simple până la cele mai fine.

Form e negarnisite, flori artificiale pene cu preţ ieftin, se prinţese prefaceri şi garnisiri cu preţuri foarte ieftine

S tra d a P orţii Nr. 58.Intrarea din Strada argintarilor vis-a vis de oficiul de

dar© orăşenesc.Comande se primesc în Strada Yămei Ia trafica de tutun

din Colţul promenăzii.

Iulie Schuster.

Publicatiime.Se aduce la cunoştinţa publi­

cului, că spre a da în arendă lo­curile aparţinătoare fundaţiunii Mathilde de Transchenfels adecă cele 40 de jugăre pământ de ară­tură cari se află pe lângă drumul spre Tili vechi aprocsimativ doi chilometri depărtare dela vama de pavagiu de lângă Biserica Bár­tól«, meiu în 18 Noemvrîe 1913 1 a 9 oare antembeeane se va ţinea \ici toţie publică orală împreunată cu o licitaţie cu oferte în scris care se va ţinea im ediat după cea ora­lă în despărţământul i. şi anume în odaia notariului magistraturi Edvin Krumel.

Condiţiunile de ofertare şi cele ale contractului se pot lua în yedere în odaia numitului no- tariu tot deauna dela 10— 12 oare aotemirezane,

Brassó în 3 Noemvrie 1913

Administratorul fundaţiunii.

Avis.O damă inteligentă şi

harnică caută un post ca b o n ă lângă 1— 2 copii, adresa losefine Lengyel Si­biu (Napjszeben) sporer- gasse Nr. 27.

2 - 1

Devânzare800 fire de Aeaţ pentru

industrieInformaţii, »e pot lua la

Ana Secelean în cărpenis lângă Preşmer,

Mare Magaziic a

C o v o a r eL i n o l e u m ,

P e r d e l e «în asortiment bogat.

Comand© cu poşta se efecl iază imediat.

Mare magazia de mărfuri.

Emanuel Mayer &§—so Târgul grâului 9.

A v is .Cusutoare pricepute află apli­

care durabilă la confecţiuni, fetiţe serioase la fabricaţie de tricotaj pe lângă plată bună.

Georg Foith & ele.Fabrică de tricotaj, strada neagra 25- îo—io

iî

€ e t 5 ţ i ş ir ă s p â n d i ţ i

Gazeta Transilvaniei3

5 ?

„0 & .‘b o r i « L 2 ^ x « r 2 . t a l e i

Gazetă; T ransilvan iei”,s® p$t fa tt şi când pe timp «tai îndelungat sau lunare

A dm inistr. „G are 'ei Tranáüvaiiái'MTAUtTL TIP«(,RAFIEI A. M U K lŞlĂ fti bRÁNW n « * lîP BRAŞOV.