Investește în oameni! „Proiect cofinantat din Fondul Social European prin Programul Operational Sectorial

Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013”

„INVATAMANT PENTRU TOTI, IMPREUNA CU TOTI – SANSE SI

PENTRU TINE, SANSE SI PENTRU NOI”

CENTRUL ȘCOLAR PENTRU EDUCAȚIE INCLUZIVA ROMAN

2

EDIȚIA IULIE 2011

CUPRINS:

Despre proiectul -"ÎNVĂȚĂMÂNT PENTRU TOȚI, ÎMPREUNĂ CU TOȚI - ȘANSE ȘI PENTRU TINE, ȘANSE ȘI PENTRU NOI"……………………………………pag. 3 Exemple de bune practici în activitatea de sprijin a Centrului Școlar pentru Educație Incluzivă Roman……………………………………………….………pag. 5 Integrarea și includerea școlară a copiilor cu C.E.S. în România. O scurtă sinteză a evoluțiilor din ultimii 20 de ani………………………………..…pag. 7 "De multe ori, amatorismul şi indiferenţa adulţilor creează premise ideale pentru eşecul copiilor" • interviu cu directorul Centrului de Educaţie Incluzivă Roman, prof. Leonid Benone Damian……………………………………………………pag.10 AMENAJAREA SPAŢIULUI DE ÎNVĂŢARE – Prof. înv. presc. Craiu Maria ……………………………………………………………………………………………pag.12 CONCEPTE ȘI PRINCIPII ALE EDUCAȚIEI SPECIALE…………pag.15

Echipa de redactie: Coordonator: prof. Damian Leonid Benone; Secretar: Suruceanu Lucia; Redactori: - prof. Dudău Simona,

- as. soc.Chelmu Ecaterina, - prof. Chelmu Cicerone;

Colaboratori: - conf. univ. dr. Vrășmaș Traian, - prof. înv. prescolar Craiu Maria.

Contact: Email: scoala_speciala_roman@yahoo.com WEB: www.cseiroman.ro. TEL./FAX: 0233/741751

3

Titlul proiectului -"ÎNVĂȚĂMÂNT PENTRU TOȚI, ÎMPREUNĂ CU TOȚI - ȘANSE ȘI PENTRU TINE, ȘANSE ȘI PENTRU NOI" Investește în oameni! FONDUL SOCIAL EUROPEAN Programul Operațional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 -2013 Axa prioritară 1 "Educația și formarea profesională în sprijinul creșterii economice și societații bazate pe cunoaștere" Domeniul major de intervenție 1.3 "Dezvoltarea resurselor umane din educație și formare" Numărul de identificare al contractului POSDRU/19/1.3/G.28705.......

Cererea de finanțare nr. 28705, din data de 14.12.2008, a fost aprobată în data de 03.07.2009 pentru finanțare nerambursabilă în valoare de 1.521.156,00 Lei. OBIECTIVUL GENERAL: Îmbunătățirea Calității Resurselor Umane prin Creșterea accesului și Participării cadrelor didactice la programe de Formare Profesională pentru îmbunătățirea capacității acestora de a utiliza metode interactive de predare - învățare centrată pe elevul cu Cerințe Educative Speciale Obiectivul General al proiectului este în concordanță cu obiectivul general al POS DRU deoarece urmărește dezvoltarea capitalului uman și creșterea competitivității prin includerea unui număr de 80 de cadre didactice, într-un program complex de instruire, oferindu-le acestora posibilitatea de a-și îmbunătăți competențele și de a utiliza metode interactive de predare - învățare centrate pe elevul cu CES. Sunt vizate în mod special atât Pregătirea Psiho-Pedagogică cât și Metodica Disciplinei. OBIECTIVE SPECIFICE 1. Realizarea unui Studiu Integrat pentru definirea conținutului programelor de formare necesare cadrelor didactice, în vederea unei mai bune corelări cu necesitățile specifice elevului cu Cerințe Educative Speciale. 2. Adaptarea și Furnizarea a 4 programe de formare și perfecționare a unui grup de 80 de cadre didactice cu scopul îmbunătățirii competențelor și utilizarea unor metode interactive de prezentare învățare centrate pe elevul cu Cerințe Educative Speciale. 3. Inițierea și Implementarea unor sesiuni specifice de formare care au ca temetică Egalitatea de Gen, Egalitatea de Șanse și Nediscriminarea și Respectarea Diversității, adaptate tinerilor cu CES pentru grupuri țintă. 4. Inițierea, Deschiderea, Demararea activității unui Centru Resursă pentru Cerințe Educative Speciale. Sistemul complex, model și inovator de instruire al profesorilor - elemente cheie în formarea forței de muncă - propus în cadrul proiect, vine să răspundă cerințelor specifice impuse de schimbările rapide ale pieței muncii și societății bazate pe cunoaștere. Îmbunătățirea Calificării profesorilor, formatorilor și altor categorii de personal din educație și formare prin sprijinul acordat pentru Formarea Continuă a acestora. Proiectul propus este cu atăt mai important, cu cât oferta de cursuri ce vizează dezvoltarea și implementarea modulelor educaționale interactive specifice elevului cu CES este extrem de scăzută în România. Activitățile de formare propuse prin proiect ajută personalul didactic sa își structureze mai bine informația și să o transmită într-un mod mai activ elevilor cu CES. Proiectul vine în sprijinul politicilor educaționale promovate de MEdC privind Învățământul Incluziv. Învățământul trebuie adaptat la cerințele copilului și nu doar copilul trebuie să se adapteze la cerințele școlii, atunci când acestea nu sunt conforme cu nevoiele sale de dezvoltare. Sistemul de învățământ trebuie sa integreze, într-o forma de școlarizare, toși copiiii cu dizabilități,

4

ținând cont de nevoile lor educaționale. CE OFERĂ PROIECTUL? Sistem complex, modern și inovator de instruire a profesorilor - va răspunde cerințelor specifice impuse de schimbările rapide ale " pieței muncii și societății bazate pe cunoaștere". Oferă cursuri ce vizează dezvoltarea și implementarea modelelor educaționale interactive specifice copilului cu CES. Ajută personalul didactic să își structureze mai bine informația și să o transmită într-un mod mai atractiv elevilor cu CES. CURSURI 1. Școala și educatia pentru toți. 2. De la pedagogia grupului la pedagogia diversității. 3. Să înțelegem și să răspundem la cerințele elevilor cu dizabilități. 4. Întărirea parteneriatului părinți - profesori. DE CE ACEST PROIECT? Învățământul trebuie adaptat la cerințele copilului și nu doar copilul trebuie să se adapteze la cerințele școlii, atunci când acestea nu mai sunt conforme cu nevoile sale de dezvoltare. Sistemul de învățământ trebuie să integreze, într-o formă de școlarizare, toți copiii cu dizabilități, ținând cont de nevoile lor educaționale.

5

6

7

8

9

10

"De multe ori, amatorismul şi indiferenţa adulţilor creează premise ideale pentru eşecul copiilor"

• interviu cu directorul Centrului de Educaţie Incluzivă Roman, prof. Leonid Benone Damian

În contextul interminabilei tranziţii, şcoala românească se confruntă cu noi probleme generate de schimbările socio-economice şi politice din ultima perioadă. Ca o reacţie la aceste schimbări se constată o creştere a abandonului şcolar, a absenteismului, a comportamentelor neadecvate, cît şi o creştere a celor aflaţi în conflict cu şcoala şi cu tot ceea ce înseamnă norme sociale.

- Domnule director, după foarte mulţi ani petrecuţi în slujba educaţiei, cum se văd aceste mişcări, de jos în sus?

- Părerea mea este că noi, formatorii, societatea românească în ansamblu, sîntem pregătiţi să abordăm educaţia numai din perspectiva ordinii specifice statului totalitar, bazată pe o educaţie şi instrucţie suficientă nevoilor potentaţilor, însă fără a forma indivizi cu iniţiativă, cu reacţie, capabili să intre în competiţia pentru resurse şi să facă faţă unei lumi a muncii, cu ostilităţile şi agresivităţile ei. Dar în acelaşi timp să nu se îndepărteze de comportamentele acceptate, cerute şi mai ales potrivite cu normele societăţii.

- Ce riscuri se întrevăd în acest context?

- În goana după succes nu prea băgăm de seamă că acesta se realizează cu preţul prea multor insuccese! Mulţi copii nu se întîlnesc cu succesul şcolar deoarece de foarte multe ori nu avem disponibilitatea să-i abordăm aşa cum sînt ei, ci aşa cum am vrea noi să fie, scăpînd din vedere faptul că fiecare individ trebuie valorizat în funcţie de ceea ce poate el să facă. Dacă nu vom şti să contabilizăm şi să ne asumăm, alături de succese, şi eşecurile, pentru a le putea evita, e posibil ca într-o perioadă nu prea lungă de timp să nu mai avem ce contabiliza în dreptul succesului...

- După opinia dumneavoastră, care ar fi dezideratele demne de urmărit, de înfăptuit în practică?

- Şcoala românească trebuie să poată asigura şanse egale şi reale de dezvoltare pentru toţi copiii, indiferent unde s-ar afla ei. Trebuie să găsească acele soluţii şi modalităţi de acţiune care să poată valoriza potenţialul tuturor acestora, pentru a-i abilita cu acele cunoştinţe, priceperi, deprinderi, atît de necesare viitorului adult pentru a fi competitiv. Pentru asta este nevoie de recunoaşterea competenţelor dobîndite în şcoală. Acesta este un motiv în plus pentru ca şcoala să fie susţinută efectiv şi nu numai declarativ, pentru ca această instituţie să-şi poată juca cu profesionalism şi onestitate şi rolul de arbitru în formarea şi promovarea valorilor, printr-o evaluare corectă a copiilor şi a tinerilor studioşi în general.

- Dacă intrăm în şcoală, ce fel de surprize am putea întîmpina din acest punct de vedere?

- De pildă, dacă pornim de la evaluare: nota acordată trebuie să aibă acoperire reală în cunoştinţe şi priceperi, aceasta nu trebuie să fie rodul presiunilor ierarhice, financiare sau chiar politice. Dacă profesorul arbitru distorsionează ierarhia valorilor, prin note fără acoperire, atunci marja de eroare în sistemul de formare şi învăţare a tinerilor nu este de plus/minus 2-3 la sută, ca într-un banal sondaj de opinie. Într-o astfel de situaţie,

11

marja de eroare poate să ajungă la procente îngrijorătoare, de 30-40 la sută, ceea ce face/va face ca incompetenţa şi mediocritatea să fie promovate numai pentru că acele creiere mediocre se sprijină pe resursele financiare ale părinţilor sau pe relaţii de tot felul. Este o modalitate perversă de a schimba destinele oamenilor, cu efecte devastatoare asupra comunităţilor şi a societăţii în general.

- Acum ce facem? Schimbăm profesorii sau sistemul?

- Nu spun că întreg învăţămîntul românesc, că toţi formatorii, prin activitatea lor, trădează idealurile pedagogului! Dimpotrivă. Avem foarte mulţi profesori minunaţi, pregătiţi şi devotaţi şcolii şi copilului, însă îngrijorător este faptul că numărul acestora a început să scadă într-un ritm destul de alert. Dacă nu se intervine, prin măsuri imediate şi energice, sistemul educaţional se poate sufoca de atîtea intenţii şi strategii minunate, dar care nu pot fi puse în practică în mod egal şi eficient, de la cel mai cunoscut liceu din Capitală, pînă la cea mai mică şcoală şi grădiniţă din cel mai îndepărtat colţ al ţării. Asta, din simplul motiv că nu avem în sistemul de educaţie suficienţi profesori, pedagogi adevăraţi, respectaţi, protejaţi şi încurajaţi să se dedice numai interesului copiilor.

- Cunoaşteţi o formulă magică pentru o cheie a succesului?

- Cheia succesului rămîne tot omul. Asupra lui trebuie să se îndrepte toată atenţia. Corpul profesoral trebuie să devină un corp al elitelor, profesorul trebuie reîncărcat cu autoritatea şi respectul cuvenit, absolut necesare în procesul de formare şi modelare a copiilor. În concluzie, sistemul de învăţămînt, şcoala românească, nu trebuie să mai fie "mama tuturor răniţilor", în sensul că cine nu încape în altă parte este bun pentru a preda copiilor!

- Dacă vom îmbrăţişa mai departe deviza Las-o bre, că merge-aşa, cam la ce trebuie să ne aşteptăm?

- De multe ori amatorismul şi indiferenţa adulţilor creează premise ideale pentru eşecul copiilor! Este foarte important să ne raportăm mai atent la valoarea oamenilor, ca şi criteriu fundamental în alegerea acestora. Trebuie ştiut faptul că acei copii care nu sînt ajutaţi să înveţe şi care nu înţeleg ce învaţă şi de ce învaţă, devin vulnerabili în cadrul grupului. Această vulnerabilitate poate să producă efecte nedorite asupra dezvoltării şi evoluţiei copilului, de aceea el trebuie ajutat să rămînă pe val, să ştie să înoate în oceanul social. Pentru aceasta trebuie să fie sprijinit pentru a-şi însuşi o sumă de cunoştinţe, priceperi şi deprinderi, astfel încît, să nu-i fie ruşine de el însuşi. Problema este că foarte mulţi ajung în acestă situaţie deoarece, într-un anumit moment al vieţii, nu s-au întîlnit cu un profesionist, cu un adevărat pedagog care să-i poată pune diagnosticul corect.

- Cît se mai poate merge aşa, în inerţia învăţămîntului ceauşist?

- Este momentul să se înţeleagă faptul că două lucruri sînt importante în viaţa unui om: sănătatea şi educaţia. Toate celelate nu reprezintă altceva decît consecinţe ale celor două. Eficientizarea sistemului de învăţămînt, prin investiţii corespunzătoare atît în resursa umană, cît şi în baza materială, presupune oarece costuri. Dar s-a întrebat cineva care sînt costurile (pe care am început deja să le plătim!), deoarece nu ştim, nu vrem sau nu putem să ne valorizăm toţi copiii, în funcţie de propriile lor posibilităţi?! Cu siguranţă, aceste costuri, pierderile inevitabile pe care tot noi le vom suporta, sînt infinit mai mari şi abia au început să se arate, de aceea cred că nu este prea tîrziu să facem ceva pentru a lăsa o moştenire solidă!

Bogdan Moroşanu

( www.evenimentul.ro)

12

AMENAJAREA SPAŢIULUI DE ÎNVĂŢARE

Venirea unui copil pe lume este un eveniment emoţionant care determină familia şi alţi factori sociali să creeze un mediu favorabil care influenţează dezvoltarea . Grija acordată nou-născuţilor şi copiilor mici constituie un sprijin pentru familii.O dată cu profesionalizarea femeii şi implicarea în viaţa socială, crearea serviciilor pentru îngrijirea copilului, în afara familiei, a luat o amploare deosebită, înnoindu-se mentalitatea ce a condus la învingerea prejudecăţilor conform cărora, primei perioade de viaţă a copilului i-ar fi suficiente doar ,,hrana şi căldura” . Copiii vin pe lume cu capacitatea şi nevoia întreţinerii unui contact social. Necesităţile lor vor putea fi satisfăcute prin intermediul unor contacte sociale stimulative, consecvente şi încărcate afectiv, care au loc între bebeluşi şi adulţii care ajung să-l cunoască pe copil, de aici necesitatea unei educaţii timpurii într-un mediu educaţional adecvat. Fără un mediu educaţional protector (spaţiu de învăţare) bine organizat şi frumos decorat care să sporească buna stare emoţională a bebeluşilor şi copiilor mici, să le stimuleze simţurile şi să le pună la încercare abilităţile care să ducă la o dezvoltare individuală şi socială armonioasă nu putem vorbi de educaţie timpurie. Unul dintre obiectivele educaţiei timpurii, este dezvoltarea normală a sugarului şi copilului mic valorificând potenţialul fizic şi psihic al fiecăruia, ţinând seama de ritmul propriu al copilului, de de nevoile sale afective. Copilul mic interacţionează cu mediul, îşi îmbogăţeşte capacitatea de a intra în relaţii cu ceilalţi copii cât şi cu adulţii. Un alt obiectiv ce vizează educaţia timpurie îl constituie necesitatea constituirii unui sistem educativ deschis spre modernizare, spre viitor, care să centreze demersul didactic, în scopul valorizării potenţialului, disponibilităţilor şi nevoilor concrete ale copiilor, egalizarea şanselor educaţionale. Mediul educaţional (spaţiul de învăţare) cu care se confruntă copilul mic exercită o influenţă profundă cu rol facilitator pentru experienţele sociale ulterioare. Spaţiul de învăţare trebuie amenajat în aşa fel încât în afara climatului favorabil pe care îl poate oferi dezvoltării copilului să asigure siguranţa, securitatea manifestărilor libere ale copilului care se poate juca şi poate lucra sub supravegherea unui adult competent în probleme educative. Astfel, spaţiul de învăţare reprezintă unul din mediile educative cu impact esenţial asupra procesului socializării copilului mic. Mediul educaţional sau spaţiul de învăţare îl amenajăm ţinând cont de mobilitatea sugarului şi copilului mic : mobilitatea mare se referă la mers, alergare, târâre, căţărare, sărituri şi mobilitatea redusă se referă la activitatea de rutină – îmbrăcat, spălare, mîncat şi activităţi la zona liniştită unde găsesc cărţi, instrumente muzicale. Copiii mici sunt capabili de acte de învăţare complexe şi variate. In primii ani, copilul învaţă cum să se mişte, să comunice, să facă legături între experienţe, să înţeleagă sentimente şi să coopereze cu cei din jur. Procesul de învăţare este destul de complex, învăţarea la copiii mici implică toate domeniile de dezvoltare ale copilului : fizic, emoţional, social, lingvistic şi intellectual. Aceste domenii de dezvoltare se modifică rapid şi uneori se suprapun pe măsură ce copilul creşte. Pentru educatoare aceasta înseamnă că o activitate poate să servească mai multor arii de dezvoltare, deci, putem vorbi de o desfăşurare interdisciplinară a activităţilor de învăţare. Ex : Referitor la activităţile de rutină ale copilului mic(îmbrăcarea, dezbrăcarea), un copil care doreşte să îşi dea singur şosetele jos începe să devină independent şi să-şi dezvolte simţul despre sine.

13

Copiii se nasc cu comportamente sau temperamente diferite, de aceea, educatoarei îi revine sarcina să respecte particularităţile de vârstă şi individuale în abordarea actului de învăţare care se desfăşoară într-un spaţiu de învăţare călduros, prietenos, atractiv. În această lucrare voi prezenta amenajarea spaţiului de învăţare pentru grupa de copii de 2-3 ani, care sunt capabili să utilizeze aceleaşi materiale ca şi copiii mai mari, dar în altă manieră, sunt preocupaţi de descoperire, dar sunt mai independenţi. Joaca lor este mai organizată şi poate dura mai mult. Interacţionând cu copiii, educatoarea poate să le dirijeze jocul în funcţie de scopul propus, dar să ţină seama de preferinţele fiecărui copil faţă de diferite materiale sau faţă de un anume tip de activitate. Toate acestea se desfăşoară într-un spaţiu de învăţare amenajat în vederea obţinerii unei ambianţe optime pentru dezvoltarea şi educarea copilului, ca şi certitudinea că fiecare copil este observat şi îndrumat conform nevoilor sale fireşti. Spaţiul de învăţare trebuie să stimuleze dezvoltarea şi învăţarea activă a copiilor, să creeze ocazii de explorare şi descoperire şi să vină în întâmpinarea nevoilor individuale ale acestora, să asigure sănătatea şi protecţia copiilor, fără a le impune restricţii. Spaţiul clasei este împărţit în trei zone: zona pentru activităţi de rutină, zona pentru jocuri libere, creative, unde se desfăşoară activităţi mai zgomotoase ( jocul de construcţii, jocul de masă şi jocul de rol )şi zona pentru activitate (învăţare) unde se desfăşoară activităţile care necesită linişte şi concentrare. În clasă există colţuri de joacă cu materiale şi jucării specifice activităţilor pe care copiii le desfăşoară. Ex. ,,Bibliotecă”, ,,Căsuţa păpuşii”, ,,Construcţii”, ,,Artă”, ,,Joc de rol”. Zona pentru activităţi de rutină este amenajată la intrare, permiţând părinţilor să ajute la dezbrăcarea şi îmbrăcarea copiilor. În această zonă există bănci confortabile (nu înalte, cu colţurile rotunjite şi tapiţate cu burete şi vinilin); podeaua acoperită cu o mochetă care să ofere confort şi plăcere copiilor când vin; pereţii cu multe imagini cu copii şi personaje cunoscute lor din lumea poveştilor sau din viaţa zilnică. Nu vor lipsi din această zonă nici imaginile cu bunele deprinderi ,,Minte sănătoasă în corp sănătos”: imagini cu exerciţii de înviorare, spălatul pe dinţi, pe mâini, pe faţă, mersul în aer liber, servirea mesei şi culcarea. Pentru dormit se folosesc pătuţuri joase pentru a evita accidentele în timpul somnului, iar copiii de 2 ani vor fi stimulaţi să urce şi să coboare singuri din pat. Mobilierul din spaţiul de învăţare este corespunzător vârstei şi dezvoltării fizice a copiilor, oferă poziţii comode, corect dimensionat, rezistent şi uşor, din materiale netoxice. La zona jocuri libere, pentru construcţii am pus la dispoziţia copiilor cuburi din plastic de diferite mărimi, diferite culori care au pe ele simboluri ale literelor cifrelor, diferite figuri cunoscute şi necunoscute de copii. Acest spaţiu este protejat din trei părţi, delimitarea fiind făcută de cutii din lemn în care se află cuburile (colţurile protejate cu plastic) şi o etajeră aşezată cu spatele oferind spaţiului vecin rafturi pentru aşezarea materialelor folosite la jocul de masă. Pardoseala este acoperită cu covor moale pentru a atenua zgomotul cuburilor care vor cădea pe jos. La început le voi pune un număr limitat de cuburi pentru ca micuţii să se obişnuiască cu folosirea lor şi cu aşezarea lor la loc, apoi, după ce se obişnuiesc să lucreze cu cuburile le dau un număr mai mare. Pe spatele etajerei voi lipi imagini cu construcţii: clădiri, roboţi, obiecte de mobilier, etc. Voi sta de vorbă cu copiii pentru a-i sprijini şi a le sugera idei în rezolvarea problemelor. Ex. La această construcţie lipsesc câteva cuburi mari de culoare roşie, cine poate să-mi aducă? Ca dificultate în desfăşurarea jocurilor de construcţie este faptul că micuţii se implică foarte mult în ceea ce fac, încât cu greu îi opreşti şi nu vor fi mulţumiţi să-şi dărâme construcţiile. Simbolurile (litere, cifre) şi figurile desenate pe cuburi îi vor ajuta pe copii să asocieze cuburile cu desene, cu poziţia care o ocupă în construcţie. Jocurile de masă oferă copiilor posibilitatea de a face construcţii simple cu materiale din natură, care au fost procurate cu ajutorul părinţilor: resturi de materiale din pânză, aţă, seminţe, pietre, scoici, frunze diferite, etc. Tot aici avem imagini cu scene din poveşti, combino şi alte piese şi imagini pe care le pot clasifica după reguli simple. Materialele din această zonă nu trebuie să fie mereu aceleaşi, ele trebuie schimbate

14

frecvent pentru a reflecta dezvoltarea şi interesul copiilor. Pentru copiii cu vârsta cuprinsă între 2 şi 3 ani procesul de lucru va fi descompus în mai multe etape. Ex. La sortatul de forme geometrice etapele sunt: scoate piesele din cutie, alege o formă, încearcă să o aşeze pentru a realiza ce şi-a propus. Copiilor le place foarte mult să se joace ,,de-a ceva”. Acest spaţiu în care se joacă de-a ,,actorii” este mai mult decît un joc ,,de-a casa”. Aici copiii născocesc o diversitate de scenarii de joc în funcţie de ceea ce îi interesează şi ceea ce este relevant pentru vârsta lor. Materialele din acest spaţiu sunt variate, de la diferite măşti şi costume, simple confecţii ornate cu ajutorul părinţilor (din materiale refolosibile), truse, până la tot ce se foloseşte în jocurile copiilor (cuburi, siluete, figurine, aragaz, frigider). Ex. –un scenariu de joc de rol: Un copil este la o măsuţă unde se află o trusă medicală, iar un alt copil plimbă o păpuşă cu căruciorul. Pentru a-i îndruma să se joace ,,De-a doctorul”, nu le voi stabili reguli precise, ci prin discuţii cu ei le sugerez acest joc: ,,Am văzut că păpuşa ta are febră, Andrei are o trusă medicală, hai să mergem să o consulte ”. Interacţionând cu copiii îi antrenez şi-i orientez spre un anume joc. Apreciind ceea ce fac (Acum păpuşa ta e bucuroasă, că s-a făcut sănătoasă) le produc plăcerea de a se juca şi le cultiv încrederea în forţele proprii. Zona este înconjurată din trei părţi, pentru a delimita clar spaţiul şi a oferi un loc ferit pentru joc. La vârsta lor copiii de 2-3 ani sunt la o primă etapă a jocului de rol şi anume la jocul imitativ, ei încearcă să acţioneze, să vorbească şi să se îmbrace ca oamenii adevăraţi. Copiii au nevoie de ceva real în jocul lor, aşa că se bazează pe obiecte reale drept recuzită. De exemplu, copilul ridică receptorul, imaginându-şi că vorbeşte cu tata la telefon sau încearcă să îmbrace copilaşul (păpuşa). Zona pentru activitate, este prevăzută cu un spaţiu liniştit şi confortabil pentru odihnă şi anume saltele şi pernuţe moi pe care copiii se aşează şi se pot odihni. Lângă acest colţ am amplasat ,,Biblioteca”, fiind un centru de stimulare liniştit. Aici, sunt fixate etajere joase, pe rafturi am aşezat cărţi, ilustraţii colorate. Pereţii i-am împodobit cu poze colorate, illustrate sau fotografii reprezentând copii şi adulţi citind. Am încercat să fac acest loc cât mai intim şi mai relaxant pentru a atrage copiii şi a-i face să-şi dorească să petreacă un anume timp în acest loc. Copiii vor fi atraşi de cărţi prin coperţile lor colorate, ele fiind schimbate des pentru a menţine interesul copiilor. Cărţile conţin povestiri simple foarte apropiate de mediul lor de viaţă – despre familie, despre animalele cunoscute de copii. Folosesc poveştile pentru a-i ajuta pe copii să-şi exploreze propriile trăiri afective. Ex. ,,Te-ai simţit vreodată trist pentru că prietenul tău nu s-a jucat cu tine, aşa ca băieţelul din poveste?” sau ,,Te-ai certat vreodată cu mama, aşa cum se ceartă băieţelul din poveste?” Copiii care imită adulţii şi ,,citesc” sunt încurajaţi şi stimulaţi : ,,Ce linişte au făcut copiii ca să asculte povestea ta, ce frumos citeşti!”

Cărţile, ilustraţiile şi toate materialele folosite în zona ,,Bibliotecă” le voi schimba des, în funcţie de interesul arătat de copii faţă de cărţi.

Când citim copiilor folosim o voce expresivă, citim într-un ritm adecvat nivelului de vârstă, cu intonaţii care să le menţină treaz interesul şi să le trezească curiozitatea pentru ceea ce urmează să se întâmple. Educatoarea are rol de ,,mediator ” al învăţării cât şi de ,,colaborator” la învăţare. Trebuie să sprijine învăţarea prin amenajarea spaţiului de învăţare, şi să asigure o dirijare indirectă. Spaţiul de învăţare este este terenul unei educaţii timpurii, adaptate copilului şi ritmului său de dezvoltare, o treaptă a devenirii lui, furnizându-I informaţii concrete şi răspunzând cu răbdare tuturor întrebărilor acestuia.

Prof. înv. prescolar Craiu Maria

15

CONCEPTE ȘI PRINCIPII ALE EDUCAȚIEI SPECIALE Deficienţă - absenţa, pierderea sau alterarea unei structuri ori a unei funcţii (anatomice, fiziologice sau psihice) a individului, rezultând în urma unei maladii, accident sau perturbare, care îi împiedică participarea normală la activitate în societate. Incapacitate - limitări funcţionale cauzate de disfuncţionalităţi (deficienţe) fizice, intelectuale sau senzoriale, de condiţii de sănătate ori de mediu şi care reduc posibilitatea individului de a realiza o activitate (motrică sau cognitivă) sau un comportament. Handicap - dezavantaj social rezultat în urma unei deficienţe sau incapacităţi şi care limitează sau împiedică îndeplinirea de către individ a unui rol aşteptat de societate. Dizabilitatea - rezultatul sau efectul unor relaţii complexe dintre starea de sănătate a individului, factorii personali şi factorii externi care reprezintă circumstanţele de viaţă ale acestui individ. Datorită acestei relaţii, impactul diverselor medii asupra aceluiaşi individ, cu o stare de sănătate dată, poate fi extrem de diferit. Dizabilitatea este termenul generic pentru afectări, limitări ale activităţii şi restricţii de participare – conform CIF*. Afectarea - o pierdere sau o anormalitate a structurii corpului sau a unei funcţii fiziologice (inclusiv funcţiile mintale). Prin noţiunea de anormalitate înţelegem aici variaţiile semnificative de la norma stabilită statistic (adică o deviaţie de la media populaţiei stabilită conform normelor standard măsurate) şi ea trebuie utilizată exclusiv în acest sens - conform CIF*. Funcţionarea - termen generic pentru funcţiile organismului, structurile corpului, activităţi şi participare. Ele denotă aspectele pozitive ale interacţiunii dintre individ (care are o problemă de sănătate) şi factorii contextuali în care se regăseşte (factori de mediu şi personali) – conform CIF. Cerinţele educative speciale (CES) - necesităţi educaţionale suplimentare, complementare obiectivelor generale ale educaţiei adaptate particularităţilor individuale şi celor caracteristice unei anumite deficienţe/dizabilităţi sau tulburări/dificultăţi de învăţare sau de altă natură, precum şi o asistenţă complexă (medicală, socială, educaţională etc.). Educaţia specială - formă adaptată de pregătire şcolară şi asistenţă complexă (medicală, educaţională, socială, culturală) destinată persoanelor care nu reuşesc să atingă temporar sau pe toată durata şcolarizării nivelul instructiv-educativ corespunzător vârstei, cerute de învăţământul obişnuit. Educaţia şcolară a copiilor cu cerinţe educative speciale sau alte tipuri de cerinţe educative trebuie să corespundă nevoilor de dezvoltare a copiilor, prin evaluarea adecvată a potenţialului de învăţare/dezvoltare şi prin asigurarea reabilitării – recuperării şi compensării deficienţelor ori tulburărilor şi/sau a dificultăţilor de învăţare. Şcoală specială - unitate de învăţământ în care se asigură educaţie şi intervenţie psihopedagogică de către profesori specializaţi, persoanelor cu diferite tipuri şi grade de dizabilităţi/deficienţe. Integrarea şcolară - proces de adaptare a copilului la cerinţele şcolii pe care o urmează, de stabilire a unor raporturi afective pozitive cu membrii grupului şcolar (clasă) şi de desfăşurare cu succes a prestaţiilor şcolare. Asimilarea de către copil a statusului de elev este rezultatul unor modificări interne în echilibrul dintre anumite dominante de personalitate cu consecinţe în planul acţiunii sale. Adaptarea curriculară - corelarea conţinuturilor componentelor curriculumului naţional cu posibilităţile elevului cu cerinţe educative speciale sau alte tipuri de cerinţe educative din perspectiva finalităţilor procesului de adaptare şi de integrare şcolară şi socială a acestuia. Aceasta se realizează de către cadrele didactice de sprijin/itinerante împreună cu cadrul didactic de la clasă prin eliminare, substituire sau adăugare de conţinuturi în concordanţă cu obiectivele şi finalităţile propuse prin planul de intervenţie personalizat. Incluziune - procesul de pregătire a unităţilor de învăţământ pentru a cuprinde în procesul de educaţie pe toţi membrii comunităţii, indiferent de caracteristicile, dezavantajele sau dificultăţile acestora. Educaţia incluzivă - proces permanent de îmbunătăţire a instituţiei şcolare, având ca scop exploatarea resurselor existente, mai ales a resurselor umane, pentru a susţine participarea la procesul de învăţământ a tuturor persoanelor din cadrul unei comunităţi. Şcoala incluzivă - unitate de învăţământ în care se asigură o educaţie pentru toţi copiii şi reprezintă mijlocul cel mai eficient de combatere a atitudinilor de discriminare. Copiii din aceste unităţi de învăţământ beneficiază de toate drepturile şi serviciile sociale şi educaţionale conform principiului „resursa urmează copilul”. Centrul şcolar pentru educaţie incluzivă - instituţie şcolară care, pe lângă organizarea, desfăşurarea procesului de predare-învăţare-evaluare îşi construieşte şi alte direcţii de dezvoltare instituţională: formare / informare în domeniul educaţiei speciale, documentare / cercetare / experimentare precum şi servicii educaţionale pentru / în comunitate.

16

FONDUL SOCIAL EUROPEAN Programul Operațional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 -2013 Axa prioritară 1 "Educația și formarea profesională în sprijinul creșterii economice și societații bazate pe cunoaștere" Domeniul major de intervenție 1.3 "Dezvoltarea resurselor umane din educație și formare"

Titlu proiect: „INVATAMANT PENTRU TOTI, IMPREUNA CU TOTI – SANSE SI PENTRU TINE, SANSE SI PENTRU NOI” Contract nr. POSDRU/19/1.3/G/28705 Material editat de Centrul pentru Educație Incluzivă Roman Iulie 2011 Conținutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziția oficială a Uniunii Europene sau a Guvernului României.reprezintă în mod obligatoriu poziția oficială a Uniunii Europene sau a Guvernului Rom