IOANA LEt

AI SURUA IUBI

2

EDITIE BILINGVA

I

til

Capitolul l

Nu sunt siguri dacl eu cred sau nu in destin, dar gtiu cinu mi-am dorit caviala mea si urmeze acest curs. $i in timp

ce m[ strlduiam din greu s[-1 schimb, destinul m-a adus

cumva mereu inapoi pe calea Pe care ar fi trebuit sI o urmez.

,Destinul nu line de sansd, ci de alegere. Nu este un lucru

care trebuie a$eptat, ci unul care trebuie realizat." (William

Jennings Bryan)

,jmi pot controla destinul, dar nu imi pot controla soarta.

Destinul inseamnd cd existd ;ansa de a oira la dreapta sau la

stdnga, dar soarta e o stradd cu un singur sens- Cred cd atJent cu

tolii de ales dacd. ne ?utern sau nu irnplini destinul, dar soarta

noastrd e pecetluitd." (Paulo Coelho)

Mi-l voi aminti mereu pe Ken ala cum era - foarte inalt

9i sublire, cu un chip trist de po4elan, purtind un sacou de

designer, scurt 9i sofisticat, de culoarea viginei putrede -,stind, cu inima fudntd',dar demn, Pe un peron din apropi-

ere de Shinjuku, in Tokio. M-am intors doar o secund[ 9i

m-am simlit brusc coplegiti de gindul ci nu aveam si-lmai vId niciodati.

Dup[ finalizareadivorgului, intre noi nu mai era absolut

nimic. Sau, cel pulin, aga Pretindeam unul fagil de cehlalt.

12 IOANA LEE

Capitolul2

- Peter, trebuie s[ vorbim despre ceva destul de ciudat.

Ochii verzi ca rflarea ai sogului meu au devenit mari gi

plini de ingrijorare.

- E totul in reguh?

- Da, desigur,l-am linigtit eu,zdmbindu-i b[rbatuluicare insemna totul pentru mine. $tii, provenind dintr-oculturi diferiti, a fost foarte greu pentru mine si accept

trecutul tlu 9i apoi, gi mai r[u, s[ fiu nevoit[ si tr[iesccu el.

Am vlzut ci incerca si se apere sau si se explice, dar

l-am oprit. Era mai mult decdt ar fi putut spera weodat[ o

femeie.

- Mi-ar plIcea sl *e intilnesc cu Ken, am spus eu pe

un ton ferm. Ji-am spus c[ am finut legltura cu el. Vinein Statele Unite, mai exact in New York Ciry pentruprima datl in viala lui. Te-ar deranja dacl m-ag vedea cu

el ca s[ mai aflu ce mai e nou? am intrebat retoric, dinmoment ce amindoi gtiam c[ nu-i ceream, de fapt, permi-siunea, ci mai degrabi il rugam s[-mi faci o favoare.

- Bineinleles c[ nu m-ar deranja. E o idee atit de gro-zavil! .ilbia agtept s[-1 cunosc.

Peter mi-a rispuns ca un american sadea care este ex-

pert in politicd. El era foarte politicos 9i realist, dar exista o

problem* eu voiam si-l intilnesc pe Ken de una singur6.

Peter era soEul meu acum, iar el ;tia cI nu ag fi schimbat

asta... mai ales pentru Ken.

A IUBI2 t3

Capitolul3

- Unde ai invl1at si vorbegti japoneza atit de bine?

m-a intrebat noua mea prieten[, Noriko-San.

- Mai intii la o universitate din Bucuregti, apoi cdnd

am locuit ln Japonia, timp de trei ani.

- Adevdrat? Dar ce {hceai in Japonia?

- Am fhcut modelling gi am studiat cultura japonezd',

am rlspuns eu, simgindu-ml destul de stinjenit[ de intre-blrile ei atdt de directe.

- Dar tu nu vorbegti limba standard obignuiti, jupo-

neza clasic[, a observat ea.

- Nu? Ei, bine, abia m-am mutat in Statele Unite. Nuam mai vorbit japonezd de ceva vreme gi probabil c[ de

aceea sunl ciudat.

- Vreau sI te prezint unui grup de americani care vor-

besc fluent japoneza,la fel ca tine. Veli putea face conver-

safie, a spus ea cu un aef preocuPat.

Nu am rispuns.

- Oricum, a continuat ea,japoner.a ta e diferitl. E mult

mai elegantd. Poate pentru cI ai locuit in Tokio, gi nu insuburbii sau in zonele rurale. Ai vrea si mergi intr-o zitlabiblioteca japonezil? m-a intrebat ea.

- Desigur.

Eu nici mdcar nu gtiam de existenla acestei biblioteci.

- Da,la sediul SocietlliiJaponia-America. Pe L St. NorthWest. Hai s[ ne intilnim acolo mdine,la ora 10.00. Cred

ci e la doar 10 stafii distanlfl de locuinla ta.

14 IOANA LEE

- in reguli. Mi se pare o idee bun[.

- S[ nu uili s[-1i aduci cartea de identitate,a spus ea.

- Deocamdati nu pot prczenta decit pagaportul meu

romAnesc gi cardul VISA al logodnicului meu, pentru cinu am inc[ documentele americane. E in reguh?

- Cred cil da,mi-a r[spuns ea. Orice document de iden-tificare ar trebui s[ fie de ajuns. Ai weun act din Japonia?Ar trebui si-l aduci 9i pe acela.

in ziuaurmltoare ne-am intAlnit fix la ora stabiliti gi la

locul indicat (amindoui suntem extrem de punctuale). Ammers la etaj s[ ne inscriem, iar acolo am decis si semnim 9ipentru Fundalia Sasakawa Peace inainte de a incepe sd

hoinflrim prin bibliotec[.M-am agezat la o masi pe care erau mai multe reviste.

Noriko-San a adus dou[ clrqi. Una dintre ele era scrisi de

Shin Kurosawa. Ea a pus-o pe masl cu un aer indiferent.

- Ai citit vreuna din aceste c[4i? m[ intreabt eain ja-ponezdrdin moment ce nu vorbea englezl,pe wemea aceea.

- Nu, nu pot citi, am rlspuns eu, mutdndu-mi privireade la caracterele japoneze din numele meu de familie laclrteape care ea o pusese aproape de mine.

- imi place numele tiu, mi-a spus ea intr-un stil delocjaponez.

Mai tdrziv aveam sI aflu ci, degi pdrea atipici, era ex-

trem de japonezd.in atitea feluri extraordinare. Noriko este

una dintre acele persoane care defln o multitudine de cali-tlfi de excepgie. O fiing[ aproape perfectl.

- Ioana inseamn[ ,pistrlf' in japonezil, am glumit eu

rAndnd.

A IUBI2 15

- Mie imi place numele tflu intreg, a zis ea. serioasl.Ioana Kurosawa.

Inima a inceput sl-mi bati mai repede pentru citevaclipe, din moment ce nu gtiam ce s-ar fi cuvenit sI rispundsau care era protocolul potrivit in aceast[ situagie. Am con-tinuat s[ privesc cu incipllinare revistele din faga mea.

- Numele tlu de familie e japonez, a spus ea.

- Da? am intrebat eu mai mult in goapti, incercind sIcigtig ceva timp s[ m[ g6.ndesc ce s[ spun.

- Cum de ai ajuns sI po4i un nume atit de faimos?

Mi-ai spus c[ te-ai niscut in Rominia,ix acum egti logo-diti cu un american alb. Egti pe jumitate jtponezd, sau care

e secretul?

- Ascult[. Am fost clsitoritl cu un Kurosawa. Am di-vorlat, iar acum mi recflsitoresc. Asta .e, pe scurt, toatdpovestea.

in doar citeva ztle,intreaga comunitate japonezd. gtia cieram o femeie divorfati, care pirlsise un sol nobil cu tidu gi

avere. Nimeni nu gtia c[ fhcusem asta pentru c[ imi doream

si fiu liberi. Asta era destul ca s[ fiu executatl din punct de

vedere moral 9i s[ devin o ciudigenie internalionali, cu care

togi gi-ar fi dorit si se intdlneasci 9i si se fotografteze.Prietenia mea cu Noriko-San continui gi in prezent,

chiar dac[ ea s-a mutat inapoi in Japonia, iar eu am rlmasin Washington, D.C. Ea a fost una dintre prietenele mele

cele mai bune. Poate pentru c[ m-a simpatizat cu adev5-

ratrdar gi pentru ctr adoru puterea numelui meu de familiegi legltura acestui nume cu aristocralia jtponez[. Era o ad-

miratoare infocat[ a familiei Kurosawa.

16 IOANA LEE

Ca?itolul4

- Nu crezi c[ e ciudat cI Ken vorbegte inci cu pirintiitli? a intrebat Noriko-San.

- Nr, nu cred. Ei l-au iubit ca pe propriul copil, de aceea

nu cred c[ se poate schimba ceva. $i el i-a iubit,la rindullui, gi, in afari de asta, el nu vrea s[ uite limba romini.

- Totugi, ca gi culturi... e ciudat. Numai americanii nu

igi respectl persoanele dragi gi mai pistreazd'legilfrxa cu

,,fogtii" Ior, a spus ea cu adev[rat interesati gi pulincurioasi.

- Nu compara cele dou[ culturi. Americanii sunt ciu-dagi din acest punct de vedere. Ei se c[sltoresc, fac copii,

igi distrug clsnicia, dwor\eazd., oblign copiii sd ii iubeasc[

pe amindoi in continuare, ii expediazd. de la o cas[ la alta,

apoi se reclsitoresc 9i forgeazl copiii s[-i iubeasci pe noiilor parteneri, dar sI-l urasci pe partenerul celuilalt p[-rinte, apoi ei fac algi copii gi circul continu[ tot aga.

Amindoul am inceput s[ ridem de ceva ce niciunanu putea ingelege pe deplin, dar amindoui a trebuit siinv[fIm cum s[ acceptlm astfel de situagii ulterior in vie-

flle noastre.

Ca?itolul5

- Noriko-San, n-o s[-1i vin[ sd crezi! M-am reclsitoritacum cdfva aniriar Ken m-a sunat dinJaponia si mi ceari

iar in clsitorie. Este nebun sau ce?

A IUBI2 17

- Serios? Ce a spus?

- M-a intrebat unde eram, iar eu i-am rispuns ci eram

cu cel de-al doilea so1 al meu in Washington, D.C., am

spus eu cu sinceritate. EI a adilugat:,,Te intreb pentru ul-tima oar[, existl vreo gansi pentru noi s[ ne reclsitorim gi

s[ avem parte de un nou inceput? Daci nu, am de gdnd slmi c[sitoresc cu o femeie japonezd intr-o lun[!"

- Nu e bine, a spus ea ingindurat[. Cred cI lncl te iu-begte.Trebuie s[ se clsfltoreasci totugi, Pentru a da mogte-

nitori familiei Kurosawa.

- $tiu asta, bine? Apoi mi-a spus ci, dac[ rlspunsul este

nu, el inlelege, dar trebuie s[ nu rnai folosesc numele lui de

fhmilie 9i si nu mai contactez nitiodatl vreun membru al

familiei sale extinse dinJaponia. Sunt atit de furioasl! Este

atAt de tipic pentru el. El imi poate suna plrinlii 9i familia

oricind doregte, dar acum eu nu voi mai putea vorbi weo-dati cu cei din familia lrti. Otoosan (socrul meu japonez)

tocmai mi-a trimis fotografii cu Kiku, iar eu i-am sunat ;ile-am spus c[ mi-e dor de ei 9i de mica mea clgelugi. Acumnu o sd mai reugesc si vld poze cu ea sau sI m[ duc in

Japonia gi si m[ intilnesc cu restul familiei.

- Ioana-San, da, are sens pentru cultura japonezd..Dacd'

cl se reclsltoregte, orice contact trebuie incheiat de am-

hele p[4i.- Dar cind m-am reclsitorit eu? Am cerut pin[ gi

permisiune a lui O to o s an.

- Ei, bine, tu egti stiline, a sPus ea sec. Dar noua luimireasa va fi japonezd, gi ei triiesc acolo. Tir egti strlin[,clsitorit[ cu un striin gi tr[ie9ti pe un alt continent.

18 IOANALEE

- MI rog! am spus, plictisiti de cum evolua conversa-

gia.Md bucur c[, in sfhrgit, se va cisitori. Voi fi mult mailinigtitL gtiind ci el nu va dori sI se clsltoreasci din nou

cu mine.M-am oprit gi mi-am amintit o discugie pe care am

avut-o cu el acum cdgivarni.

- Dar el a spus c[ vom ajunge impreuni in via]a de apoi.

Acesta e destinul. Mi-e frici de moarte acum cind mlgindesc ci va fi cu mine. Este oare cu adevirat posibil?A mai spus c[, dacl moare el primul, o si mi bintuie pinlcind voi muri si apoi ne vom odihni in pace impreuni.

- Dr, ar fi normal pentru cultura gi religia noastrl, iartu gtii asta. Pentru noi, moartea este intr-adevlr o parte aviegii gi este minunati. S[ trliegti este iadul.

- Da, ai dreptate in aceastl privinl[. Aga cum avem

amindoul probleme cu imigrarea in SUA, am rds noidin nou.

- tr'ii fericiti pentru el gi acordl-i linigtea de care are ne-voie, a spus ea indiferent[. Nu fi suplrati; doar feliciti-l.

- Am fhcut-o! $i am fost foarte drd.gugd.,dar nu m[ bu-cur pentru el daci trebuie s[ se clsitoreascl din obligagie.

Nu ag putea s[ o fac. Cred c[ nici el nu poate, de fapt. Sper

c[ o iubeste. Mi-a spus ci m[ va iubi mereu doar pe mine.Pentru totdeauna. La urma urmei, e1 este, probabil, o

persoani mai bun[ decdt mine. Eu nu iubesc pe nimenipentru totdeauna in afard. de cei din familia mea, gi asta

probabil pentru c[ sunt atit de departe de ei. Atdt de ro-mini, cit 9i de japonezi. Dar eu nu vreau cu adevflrat sI fiuiubiti pentru totdeauna. E ca gi cum ai fi sufocat.

A IUBI2 19

- Eu vreau si fiu iubiti pentru totdeauna gi la fel 9itu, a spus Noriko-San. Trebuie doar si fii iubitl de per-soilna potriviti.

Capitolul6

- Ioana, egti bine?

- Du, mamI, de ce?

- Ei, bine, Ken tocmai ne-a sunat. A spus ci a visat cicrai undeva departe si foarte speriati.

- Ken te-a sunat? Acum trei ani mi-a spus ci nu ar trd-bui si existe niciun contact intre familiile noastre. $i totugi,

tu imi spui ci te-a sunat s[ vorbif despre mine?

- Nu te suplra, a spus mama. A avut un vis urdt gi a fostingrijorat. Nu a vrut si o supere pe noua lui so1ie, dar mi-aspus ci a simgit foarte intens cI tu nu egti bine. In plus, a

sJxrs c[ nu erai la Washington. A9a a simlit. E greu si nufii crestin. El crede in fantome gi...

M[ simgeam de parci sdngele nu imi mai pulsa deloc in,'orp. Nu eram bine. $i nu eram nici in Washington, D.C.l)ar nu voiam si-i ingrijorez pe plrinlii mei. In plus, nu

crrrm singur[, ci cu noul meu sof, Peter.

Eram intr-o cildtorie la Los Angeles. Cum ar fi pututl(cn sI gtie toate astea dacl nu ar fi avut, intr-adevlr, oprcsimlire sau dacl nu si-ar fi imaginat ceva?

Pentru o fracliune de secund[, m-am indoit de credinga

rrrca, iar apoi mi-am adus aminte de fantomele;i de premo-niqiile de la show-ulTV pe care obignuiam si-l urmlresc in

20 IOANALEE

Japonia. De asemenea, mi-am amintit de fatalismul 1or,

c^re era o trislturl culturali na]ionah.Ken mi-a povestit odatl cum bunicul lui a venit sl-i

spuni la revedere intr-un vis, iar in dimineafa urml-toare Ken a aflat c5. acesta tocmai decedase. Chiar voiamsi o intreb pe mama daci el menlionase ceva de acest gen,

dar mi indoiam ci mi-ar fi spus. Cu toate acestea, niciunanu credem in astfel de lucruri. Nici Otoosaa nu crede, iar el

e japonez. Am incheiat conversagia cu mama deja sim-

flndu-m[ mai bine.Era tdrziu in Los An$eles 9i i-am spus lui Peter despre

conversafia cu mama lnainte s[ mergem amindoi la cul-care. El a rAs intr-un mod linigtitor gi mi-a amintit c[ tre-cutul era trecut, indemndndu-ml s[ privesc inainte, indireclia cltre care ne indreptam amindoi.

Am adormit gi m-am trezit tugind, gata s[ m[ sufoc.

imi amintisem ceva groaznic. Obaacbama (bunica lui Ken

9i matriarhul familiei) murise la un an dupl ce am pirisiteu Japonia, unde semnasem actele de divorg. Ken nu m-asunat s[-mi spun[, pentru c[ gtia c[ m-ag fi imbolnivit de

tristefe. El le-a spus pirinlilor mei gi, in cele din urmi, ei

mi-au dat vestea aproximativ o lunl mai tdrziu, cdnd au

glsit momentul potrivit. Dar asta nu a fost tot. Eram inapartamentul meu din Bucuregti 9i phngeam cind i-amtelefonat lt:i Otoosan l-am spus cd nu puteam s[ cred c[ ea

murise, mai ales c[ imi promisese cI va trli mai mult timpgi cd nu va muri pin[ cdnd atit Ken, cdt 9i eu vom glsi fe-ricirea.Iar eu i-am zis c[ mI simgeam riu pentru c[, poate,

ea murise de tristefe. Fiind capul familiei 9i fiica lui Shin

\

tl

A IUBI 2 2I

Kurosawa, ea'a murit, cel mai probabil, pentru c[ nu avea

rrrogtenitori. incercind si mI salvezpe mine, in mod ego-ist, le distrusesem, practic, vtala.

- Ioana, nu e adev5.rat, mi-a spus Otoosaz incercdnd sirrr[ calmeze.Ea a plecat in pace. M[ uitam la televizor pe('itnapeaua din camera de zi, in casa ta. DupI ce ai plecat,rre-am mutat cu tofii in casa care a fost construiti pentrutine si Ken in timp ce el era in Sendai, tr[ind in casa noas-lr[ veche, casa strd.mogilor s[i. $i cum stiteam aga, mamlrr venit la mine ca o vedenie, stind in faga mea gi spu-nindu-mi c[ trebuia si plece gi ci era fericitl si fie cu sogul

ci, dr. Kurosawa, clre a murit cu 10 ani inainte ca tu sllpari in viaga noastri. Ea mi-a spus s[ continui tradigiafamiliei gi s[ nu-mi fac griji sau si fiu trist. Aga cum nici tunu ar trebui sn fii.

- Dag Otoosanrmi-ai spus cI nu crezi in lucrurile aces-

tea! Mi-ai spus c[ fantomele nu existl gi cI nu te pot rlni.Ai spus cL cei vii sunt cei periculogi, ei sunt cei in care nupo{i avea incredere.

- Asta e ceea ce obisnuiam si cred pdnl c6.nd am'vi-zut-o vorbind cu mine, chiar daci ea murise in aceeasi

dimineal5..

,,La naiba!" mi-am spus eu. Eram pe cale s[ mor in LAsi, probabil, s[ fiu trimisl inapoi in Japonia ca.si-l bintuiacolo pe fostul meu so1. Nu era bine. Flcusem at6.tea efor-turi pentru a fugi dintr-o \ard, pe care o iubeam foartemult, dar care acum imi ftcea riu.lmi petrecusem trei aniin Bucuregti refhcindu-mi viaga dupl ce am fost,,cineva" inJaponia. Am trecut printr-un adevdratiad cu soEul numiml