agresivitatea În Școală.mârza.bb

17
AGRESIVITATEA ÎN ȘCOALĂ Agresivitatea în şcoală este o formă de conduită de devianţă şcolară, cu o diversitate de forme de manifestare, cu intensitate diferită. Pe o scară a intensităţii, pornind de la intensitatea cea mai mică, agresivitatea presupune: confruntarea vizuală, poreclirea, ironizarea, tachinarea, bruscarea, lovirea cu diferite obiecte, pălmuirea şi ajungând la forme de intensitate crescută, cum ar fi înjunghierea şi împuşcarea.( Lazăr, S, Lazăr, L.(2001). Mihai Epuran şi colaboratorii (2001), găsesc unele manifestări agresive încă de la vârsta de un an, când „copilul sparge jucăria, rupe sau smulge foile cărţilor, scoate ochii păpuşilor” (p.195). Această agresivitate va fi însă inferată mai curând după distrugerile rezultate, ori interesant ar fi fost de semnalat starea internă sau mecanismul prin care se produc asemenea manifestări. Cel mai probabil aceste manifestări agresive ar putea deţine un important rol explorator asupra mediului înconjurător, mai ales că acest gen de reacţie se poate observa şi la primele întâlniri dintre semeni. Copiii sunt tentaţi, încă de la primele întâlniri, de a stabili un contact fizic, ce se realizează în special prin intermediul unor jocuri de urmărire. În timpul jocului aceşti copii se împing, se trântesc, iar uneori se pot lovi, comportament ce se aseamănă unei lupte reale, însă aceste manifestări nu

Upload: marcel-marza

Post on 08-Sep-2015

220 views

Category:

Documents


3 download

DESCRIPTION

agresivtat

TRANSCRIPT

AGRESIVITATEA N COAL

Agresivitatea n coal este o form de conduit de devian colar, cu o diversitate de forme de manifestare, cu intensitate diferit. Pe o scar a intensitii, pornind de la intensitatea cea mai mic, agresivitatea presupune: confruntarea vizual, poreclirea, ironizarea, tachinarea, bruscarea, lovirea cu diferite obiecte, plmuirea i ajungnd la forme de intensitate crescut, cum ar fi njunghierea i mpucarea.( Lazr, S, Lazr, L.(2001).

Mihai Epuran i colaboratorii (2001), gsesc unele manifestri agresive nc de la vrsta de un an, cnd copilul sparge jucria, rupe sau smulge foile crilor, scoate ochii ppuilor (p.195).

Aceast agresivitate va fi ns inferat mai curnd dup distrugerile rezultate, ori interesant ar fi fost de semnalat starea intern sau mecanismul prin care se produc asemenea manifestri. Cel mai probabil aceste manifestri agresive ar putea deine un important rol explorator asupra mediului nconjurtor, mai ales c acest gen de reacie se poate observa i la primele ntlniri dintre semeni. Copiii sunt tentai, nc de la primele ntlniri, de a stabili un contact fizic, ce se realizeaz n special prin intermediul unor jocuri de urmrire. n timpul jocului aceti copii se mping, se trntesc, iar uneori se pot lovi, comportament ce se aseamn unei lupte reale, ns aceste manifestri nu degenereaz n violene, ci cel mai adesea se vor solda cu resentimente, plnsete i ruperea contactului.

Rose Vincent observ primele manifestri ale agresivitii interpersonale n jurul vrstei de doi ani, cnd copilul vrea cu orice pre jucria altuia (Mihai Epuran i colab., 2001). Rose Vincent ca i ali cercettori, regsesc germenii agresivitii att n unele tendine instinctive, dar mai ales n comportamentul instrumental desprins din situaiile ce se creeaz n activitatea de joc, precum dorina de a obine o jucrie ce se lovete de refuzul celuilalt copil de a o ceda. ns nici n acest caz nu se poate vorbi n prim faz de o intenie de rnire ndreptat mpotriva celuilalt, ci mai curnd ar fi vorba de manifestri cu caracter de opoziie i rivalitate. Poate cel mai interesant aspect, cu implicaii directe asupra manifestrilor de intenie, este legat de judecile ce se desprind din aceste situaii. Spre exemplu, copilul ce obine jucria printr-un act de agresiune, ar putea asocia agresivitatea cu obinerea recompensei, iar acest fapt va duce la un comportament premeditat, orientat mpotriva altor persoane.

Teoriile biologice subliniaz natura nnscut a agresivitii. Acestea sunt inspirate de teoria privind originea i evoluia speciilor, formulat de Charles Darwin (n1850).

William James sugereaz c n mare parte comportamentul poate fi explicat prin intermediul unor impulsuri instinctuale, fiecare genernd o form particular de aciune (G.V. Caprara, i colab., 2000). James vedea modul de operare instinctual de o manier reflexiv, prin care las s se ntrevad un numr relativ mare de tendine instinctuale. Konrad Lorenz (1966) se opune att acestei viziuni reactive n care comportamentul nu este dect un rspuns la o serie de stimuli din mediul ambiental, dar i acelor dezvoltri iniiate de Skinner, n cadrul teoriilor nvrii sociale. B. F. Skinner vede comportamentul agresiv ca un produs al condiionrii operante, determinat de rezultatul direct obinut i valoarea de ntrire a comportamentului.

Studiile ntreprinse de Bandura, evideniaz modul n care comportamentul agresiv poate fi nsuit prin observarea comportamentului altora, iar Patterson arat cum copilul de vrst precolar tinde s se comporte agresiv atunci cnd un astfel de comportament este asociat unor efecte pozitive, precum faptul de a determina un alt copil s renune la jucrie n favoarea sa (M.W. Passer i colab., 2008). Astfel, comportamentul agresiv poate fi achiziionat prin nvare direct sau prin observarea unor modele de conduit, fiind asociat cu un mijloc de realizare a unui scop.

La adolescen agresivitatea i poate avea originea n furia narcisic, fiind ndreptat, dup cum subliniaz Kohut (1984), fie spre Selful corporal fiind n acest caz cauza unor boli psihosomatice, fie spre Self-obiect ca n situaia depresiei distructive, ce poate merge pn la autodistrugere. ntruct adolescentul se detaeaz de obiectele sale de iubire infantil, el traverseaz o lung period n care preocuprile i obiectivele sale narcisice sunt temporar privilegiate n detrimentul tendinelor efectiv orientate spre obiecte (Jacobson, 1964). Intensificarea acestui narcisism deschide calea unei micri regresive asociat cu depresia. Dei regresia este o component potenial a procesului de la adolescen, ea se poate afla la originea unor sentimente de ruine, inferioritate, pierdere a stimei de sine (Kestemberg, 1999; Cahn, 1991).

Chiar n afara oricrei manifestri exteriorizate a violenei, adolescentul resimte o mare agresivitate n el i n jurul su, aceasta aprnd cel mai adesea ca rspuns posibil la ameninarea narcisic i la depresivitate (Tyrode i Bourcet, 2001). Afectele, pulsiunile, sistemele sale de idealuri sunt trite sau exprimate cu o intensitate extrem, adesea cu violen. Lumea extern pare s exercite asupra sa o presiune pe care el o consider deseori violent i de care poate dori s se degajeze utiliznd aceeasi violen. Unii autori menioneaz pierderea mecanismelor protectoare ale cmpului social cum sunt ritualurile ce marcau diferitele etape de dezvoltare (Kammerer, 2001).

Adolescentul adopt frecvent aceeai atitudine fobic de evitare n raport cu produciile sale mentale ca aceea pe care o are fa de propriul corp sexuat (Jeammet, 1980). Anna Freud (1976) descrie mai multe mecanisme de aprare la adolescen orientate mpotriva legturii cu obiectul infantil. Astfel unii se exprim mai mult n registrul unor conduite mentalizate de aprare prin inversarea afectului, prin retragerea libidoului la Sine; alii mai mult n registrul unor conduite de punere n act, aprare prin regresie, prin deplasarea libidoului, adolescentul va transfera libidoul unor substitute parentale, unor lideri, prieteni, grup, iar acest transfer se va manifesta prin trecere la act care le poate produce prbleme colare sau legale.

Cauzele violenei n coal sunt multiple. Mediul familial reprezint cea mai important surs de acest fel. Muli dintre copiii care prezint un profil agresiv provin din familii dezorganizate, au experiena divorului prinilor i triesc n familii monoparentale. Mediul social conine numeroase surse de influen de natur s induc violena colar: situaia economic, slbiciunea mecanismelor de control social, inegalitile sociale, criza valorilor morale, massmedia, lipsa de cooperare a instituuiilor implicate n educaie. Trsturile de personalitate ale elevului sunt i ele ntr-o corelaie strns cu comportamentele violente.

Banciu i Rdulescu (1985) menioneaz: trsturi de ordin egocentric, diminuarea sentimentului de responsabilitate i culpabilitate, instabilitatea emoional, slbiciunea mecanismelor voluntare, de autocontrol. La aceste trsturi individuale se adaug problemele specifice vrstei adolescenei. Adolescena este o boal cu durat limitat (R. Campbell, 1994), ea are un caracter spectacular, oscilant, n care individul devine extrem de vulnerabil. Aceast perioad este deosebit de permeabil influenei fenomenului Pygmalion, n sensul c o anume superdozare a ateptrilor din partea dasclilor, precum i practicarea unei uoare supraevaluri a posibilitilor elevilor de ctre profesori stimuleaz performanele acestora. La aceast vrst, adolescentul descoper cu ncntare trmul poeziei. n acelai timp, memoreaz cu aviditate versuri, aforisme, metafore.

Magnusson i colaboratorii tind s confirme unele observaii privind legtura ori corelaia dintre agresivitatea timpurie i infracionalitatea de mai trziu, ns nu se poate demonstra o legtur direct de cauzalitate ntre acestea. Aceasta va putea fi explicat doar prin asocierea unui numr mai mare de indicatori. Printre principalii factori poteniali predictori ai infracionalitii i abuzului de alcool regsim agresivitatea, controlul redus asupra unor manifestri motrice4, slaba concentrare, lipsa de interes pentru coal i educaie, achiziia redus de abiliti sau o srccioas relaie cu semenii.

Magnusson va gsi c prezena timpurie a unuia sau doi dintre factorii amintii la unii dintre copii nu nseamn c acetia ar fi mai predispui la un comportament antisocial dect semenii lor care nu prezint nici unul dintre aceti factori. n particular, copiii mai agresivi dar care nu prezint ali predictori nu pot fi considerai mai predispui la un comportament antisocial dect semenii lor ce nu manifest nici un fel de agresivitate. De aceea, numai acei copii care manifest un numr mai mare de predictori vor putea fi inclui ntr-o categorie cu risc ce pot manifesta un comportament antisocial la maturitate.

Cu referire la cauzalitatea fenomenului agresivitii elevilor, literatura de specialitate distinge pe de o parte, cauze , pe de alt parte, condiii favorizante. Astfel, C.Hvrneanu i C. Amorriei consider (din perspectiva teoriilor nvrii ), urmtoarele cauze ale agresivitii elevului fa de profesor: - frustrarea elevului prin not - educaia extrem de tolerant din familie - nvarea comportamentului agresiv prin recompens sau prin observarea recompensrii celorlai copii pentru conduite agresive. n aceast privin, Skinner a artat c nu se imit dect comportamentele care au fost recompensate. n plus, copiii au tendina de a-i imita prinii, fraii, colegii mai mari, n general persoanele care au o poziie privilegiat n relaia de putere cu semenii lor/ i pe care le admir. Apoi, att copiii ct i adulii imit comportamentele de pe ec- relaiile afective reci i neimplicarea din partea prinilor fa de copii.Tensiunile acumulate in femilie pot duce la refulri ale elevului in cadrul clasei, a caror int pot deveni colegii de clas sau profesorul. - mijloacele de comunicare n mas. Televiziunea, radioul, ziarele, din dorina de a prezenta tiri senzaionale promoveaz modele agresive care au repercusiuni negative asupra manifestrilor comportamentale, n special ale adolescenilor, ce se pot materializa inclusiv n cadrul relaiei elev-profesor. - structura colar inadecvat (generatoare de stres colar) ale crei rdcini se afl in creaiile conceptorilor de programe colare, exprimat n: supraaglomerarea orarului zilnic, numrul mare de materii colare etc. La acestea se adaug accentul pus de unii profesori pe latura informal a educaiei. - deficienele de comunicare ntre profesor i elev, cauzate de aspecte negative ale personalitii unor profesori cum ar fi: incompetena profesional, stpnire deficitar a disciplinei de predat, capacitate redus de a comunica i exprima informaiile in mod coerent, inteligibil i cu empatie. Astfel, mesajele prezentate neatractiv, caracterizate prin redundan, lungime, banalitate, dificultate, pot fi interpretate de ctre elevi ca manifestri ostile contiente, ca un mod de rzbunare pe elevi (mai ales de cei cu un grad mai ridicat de informare). - anxietatea nscut din ameninarea unor interese vitale de natur emoional ale copilului (cum ar fi dorina de trire i afirmare a personalitii elevului). Dup cum arat Maryse Esterl Hdibel: " Dezordinile i violenele sunt semnalate mai ales la liceu din cauz c bieii (intr-o proporie mult mai mic i fetele) se afl la vrsta confruntrilor fizice: a te msura cu sine i cu ceilali face parte din afirmarea identitii sexuale masculine" ( 1, pag. 99). Acest tip de agresivitate poart numele de agresivitate-copie.

n ceea ce privete condiiile favorizante nvrii i manifestrii agresivitii, E. Guetzloe (1997) distinge :

numeroasele ocazii ale copilului de a observa acte de agresiune cu ochiul liber, dar mai ales prin intermediul mass-mediei.

agresivitatea n calitatea ei de lege nescris a ordinii i disciplinei din colile cu cmin internat (mai ales) dar i n colile cu efective mari de elevi din marile metropole, unde copilul nsui este obiectul agresiunii.

neexersarea legturilor pozitive socio-afective cu profesorii i membrii colii (srcia ocaziilor/oportunitilor pentru acestea). Astfel, viaa psihic a copilului rmne involuat (mai apropiat vieii instinctive dect unei viei socio-culturale), n absena posibilitii de a nva prin imitaie conduitele afective.

pregtirea copilului pentru propria agresiune. Aici autoarea se refer la socializarea pentru aprare a elevilor din clasele sociale superioare (din ri ca: Anglia, SUA) care nva agresiunea n vederea posibilelor confruntri cu indivizii care triesc la periferie, n cartierele mrginae, o via degradat. Astfel, colile restituie elevilor dup ore armele confiscate la nceputul lor, cu ajutorul detectorilor de arme metalice.

asociaiile de copii cu diverse scopuri malefice. Este vorba de aa-zisele "gti" formate la vrsta adolescenei, ce urmeaz anumite ritualuri de iniiere prin ritualuri care presupun dovedirea unor caliti (de cele mai multe ori negative) exprimate n acte violente (vandalisme).

O alt cauz foarte des invocat pentru conduitele impulsive ale elevilor este i cea legat de stima de sine. Foarte muli cercettori consider c persoanele care au tendine agresive, au n general o stim de sine sczut, nu au ncredere n propriille fore i capaciti. Apreciat drept unitatea central a experientei noastre la care raportm, n ultim instan, totul, stima de sine reprezint pentru Vera F. Birkenbihl suportul supravieuirii noastre psihice, suport la fel de important pentru noi ca i propria noastr sntate trupeasc. Lawrence (1996) considera ca Eul reuneste trei aspecte: Eul real, Eul ideal si stima de sine. Stima de sine reprezint evaluarea personala a diferentelor dintre Eul real si cel ideal, constituind dimensiunea afectiva a Eului. Termenul de stima de sine include elemente cognitive, afective si comportamentale. Elementul cognitiv e reprezentat de faptul ca orice persoana se gandeste la propriul eu, evaluand discrepanta intre eul ideal (ceea ce si-ar dori acea persoana sa fie) si eul real (ceea ce este ea in realitate). Elementul afectiv se refera la emotiile, sentimentele si atitudinile unei persoane cu privire la aceasta discrepan. Aspectul comportamental se manifest prin: asertivitate, respect fata de sine i ceilalti, pasivitate i resemnare, competitivitate.

Violena colar este asociat, n general, cu zonele urbane dificile, cu periferiile. De aceea, cnd se vorbete despre violena n coal, se considera drept surse favorizante att factori exteriori colii factorul familial, factorul social, factorul individual, ct i un factor intern colii coala ca surs de violen.

2. Conduite agresive n coal

A) vandalismul colar reprezint acte de violen specifice, orientate ctre obiecte,

bunuri, proprieti (Dufour-Gomprs, 1992).

S. Cohen a descris o diversitate de tipuri de vandalism:

- vandalismul achizitiv distrugerea se efectueaz n scopul ctigrii unor avantaje materiale:obiecte sau alte avantaje;

- vandalismul tactic urmrete s realizeze alte obiective dect dobndirea unor avantaje materiale (ex. publicitatea pentru o cauz);

- vandalismul vendicativ producerea unui prejudiciu se face n scopul rzbunrii, pentru a compensa o frustrare sau pentru a realiza o dorin;

- vandalismul-joc se produce n timpul unor episoade de joc i are drept motivaie tipic distracia, curiozitatea sau competiia;

- vandalismul maliios elementul de agresivitate, dublat de sentimentul de furie nu are o int specific, programat, deliberat, este direct (se adreseaz unei categorii specifice de bunuri) i are un caracter responsiv (apare ca soluie la un set particular de probleme biografice i structurale).

Din perspectiv social vandalismul este o conduit specific adolescenilor de sex

masculin, provenii din clasele sociale defavorizate i care triesc n marile orae.

Un motiv comun pentru toate tipurile de vandalism cu excepia vandalismului-joc

este faptul c deriv din sentimentul nedreptii iar perceperea inechitii este motivul

determinant.

Aspectele care determin specificul vandalismului colar se pot releva la nivelul urmtoarelor variabile:

a) Indicele de vandalism colar care difer de la o coal la alta n funcie de: mrimea

colii (cu ct e coala mai mare scade posibilitatea supravegherii elevilor), situarea colii (zonele cu indice de risc crescut pentru conduite agresive ex. cartiere periferice ale metropolelor), compoziia etnic, social sau rasial.

b) Ca distribuie n timp cea mai mare frecven a conduitelor de vandalism se

nregistreaz n timpul weekend-ului i a vacanelor colare.

c) Motivaia specific implic deficiene organizatorice la nivelul procesului educativ

(ex. orare necorespunztoare), deficiene de natur psihopedagogic (ex. deficiene n

evaluarea elevilor), atmosfera impersonal a colii, deficiene n relaia colii cu familiile elevilor, transferul responsabilitilor financiare ctre firmele de asigurri.

d) Costurile economice i sociale ale actelor de vandalism colar sunt foarte ridicate.

e) Ca tipologie n coal predomin vandalismul-joc, vandalismul vendicativ i

vandalismul maliios. Ultimele dou sunt cel mai adesea ntlnite putnd fi ndreptate att mpotriva colegilor ct i mpotriva autoritilor colare.

f) Semnificaia vandalismului colar exprim cel mai adesea o reacie de protest. Acesta poate fi interpretat ca o modalitate de a depi plictiseala, ca un act de rzbunare mpotriva unei situaii perceput ca nedreapt sau protest mpotriva autoritilor i regulilor colare.

B) violena colar

Violena: fizic - efectele acesteia determin n plan cognitiv autopercepie negativ iar n plan emoional team, depresie;

verbal, psihologic afecteaz n principal stima de sine: victimele se simt devalorizate, i pierd ncrederea n posibilitile proprii, devin anxioase.

Violena colar poate fi interpretat ca violen instituional deoarece prejudiciul i suferina se realizeaz prin intermediul regulamentelor colare. n aprecierea violenei instituionale raportarea trebuie mereu fcut la conceptul de violen resimit sau subiectiv.

La grania normalului cu patologicul se ncadreaz cele trei forme de agresivitate, acestea fiind destul de frecvente dar neputnd fi trecute cu vederea. "Excitabilitatea este starea sistemului nervos central caracterizat printr-o sensibilitate de grad maximal fa de factorii de mediu extern sau intern" (Punescu, 1994-2, pag.108). Copiii pot prezenta episoade de hiperexcitaie n cadrul normalitii, dar in cazuri de suferine neuropsihice, aceste stri dobndesc caracter permanent, intrnd astfel n sfera patologicului. Aceast persisten a unei excitabilitai crescute poate semnifica debutul unei psihoze periodice, la adolescen i debutul tinereii. Hiperexcitabilitatea se manifest prin: gesturi de nerbdare, voci cu ton ridicat i iritat, vioiciune crescut sub o stare excitant accentuat, limbaj efervescent, coloratur afectiv mascat de furie. Prezena unor astfel de cazuri in colectivul unei clase de elevi reclam orientarea lor ntr-un sistem de invmant special. (Punescu, 1994).

Impulsivitatea, dup acelai autor, este definit ca o trstur caracteristic implicnd un mod impulsiv de a reaciona prin impulsuri. La rndul lor, impulsurile sunt modaliti acionale de reactie involuntar, necontrolat i neintegrate intr-o activitate raionale-acte violente, descrcri explozive, reacii de mnie" etc. (2, pag. 108). Prin actul impulsiv, tensiunea psihic este fcut s nceteze. El poate fi (ne) controlat, fiind declanat de motivaii subiective sau reacii reflexe. "Propulsivitatea este o declanare a agresivitii datorit unui resort intern" (Punescu, 1994, pag. 109). Aceast stare apare automat, balansarea capului sau a unui membru, nesupunndu-se controlului voluntar. "Ca mod de manifestare, propulsiile pot fi: kinetice, monopatiile ritmice, micri parazite, accese de automatisme ambulatorii. Toate aceste manifestri nu au vreo semnificaie anume, sunt inadaptate i neateptate, instinctive, avnd originea n tendinele fundamentale ale incontientului. Ele cer o satisfacie imperioas, exprimnd o puternic for de mplinire" (2, pag.109). Atunci cnd se ncadreaz in categoria activitii verbale, impulsurile pot fi: ticuri verbale, propulsiuni de tip ecolalic, impulsuri, organizate sub form de strigte, discursuri, jocuri verbale. (Punescu, 1994, p. 111).

BIBLIOGRAFIE

Punescu, C. Agresivitatea i condiia uman; Editura Tehnic, Bucureti (2001).

Epuran M., Holdevici I., Tonia Fl., Psihologia sportului de performan. Teorie i practic, Editura FEST, Bucureti, 2001.

Gian Vittorio Caprara, Claudio Barbaranelli, and Concetta Pastorelli, Sociocognitive Self-Regulatory Mechanisms Governing Transgressive Behavior. University of Rome, 2000.

Konrad Lorenz, On Aggression. Harcourt Publishing Company, Orlando, Florida, 1966.

Passer M.W., Smith R. E., Psychology. The science of Mind and Behavior. Fourth Edition, McGraw-Hill International, New York, 2008.

Kohut, H. How Does Analysis Cure? Chicago: Univ. Of Chicago Press, 1984.

Jacobson, E. The self and the object world. New York: International. Universities Press, 1964.

Kestemberg, E. Identity and identification in adolescence (Identite et identification, in L adolescence a vif, p 7-96. Paris: Presses Universitaires de France), 1999.

Tyrode, Y, Bourcet, S. Les adolescents violents. Ellipse, Paris, 2001.

Kammerer, P. Adolescents dans la violence, Gallimard, Paris, 2001.

Magnusson, D. On the individual: A person-oriented approach to developmental research. Euorpean Psychologist, 4, 205218, 1999.

Esterle-Hedibel, Maryse (2004). Prvention des violences en milieu scolaire : quelle formation pour les enseignants ? Lexemple de lIUFM du Nord-Pas-de-Calais In Violence en milieu scolaire. Recherches, pratiques exemplaires et formation des matres, Ville-cole-Intgration Enjeux, 2004, p. 165-172.

Eleanor Guetzloe, Origins of Violence and Aggression in conference, Challenging Behavior: Making Our Schools Safe Again. University of South Florida, 1997.

Dufour-Gomprs R.,1992,Dictionnaire de la violence et du crime, rs, Toulouse, p. 34

Punescu C. Agresivitatea i condiia uman, Editura Tehnic, Bucureti 1994.