S2. Curs 11

1

AFECTIVITATEA

Stările afective = trăiri care exprimă gradul de concordanță sau neconcordanță dintre un obiect sau o situație și tendințele noastre.

CARACTERISTICI:

-implică o apreciere, dacă un obiect este în concordanță cu trebuințele noastre;

-polaritatea (+ sau -) legăturii emoției cu obiectul și semnificația lui pentru noi;

-afectele sunt subiective, fiind în strânsă dependență de trebuințele noastre actuale;

-totalitatea – afectele exprimă un raport cu toate tendințele prezente într-un anumit moment și nu doar cu efectul unei stimulări parțiale (ex: muștarul supără limba, dar place stomacului; un copil șotios supără oamenii, dar o amuză pe mama sa)

-intensitatea – încărcătura tensional-energetică a emoției, îndeosebi a trăirii subiective interne.

-durata – exprimă corespondența în timp între acțiunea stimulului și prezența trăirii emoționale.

-conversiunea – proprietatea unei emoții de un anumit semn de a se modifica și de a trece în timp într-o emoție de sens opus (dacă are loc motivat și într-un anumit număr de ori păstrează echilibrul emoțional, dacă are o frecvență mare favorizează instabilitatea emoțională).

-ambivalența – coexistența în aceeași structură a 2 vectori emoționali opuși (+ și -) care se presupun și se susțin reciproc (dragoste - gelozie).

CLASIFICARE:

1.Procese primare – nu sunt mediate conștient:

-tonul afectiv al proceselor cognitive (trăiești o stare numai pentru că ai văzut sau auzit ceva);

-trăirile afective de proveniență organică (ți se schimbă starea atunci când te doare ceva);

-afectele (forme afective simple, primitive, impulsive, chiar violente, cu durată scurtă și apariție bruscă);

2.Procese complexe – nivel înalt de conștiențizare:

-Emoții superioare – trăiri intense, lungi ca și durată. Știi ce și cine îți transmite emoții pozitive sau negative.

-Emoții curente – ceea ce simt la momentul dat;

-Dispoziții afective – stări difuze, dispoziție proastă care nu știi de unde provine.

3.Procese superioare:

-pasiuni – interesul înalt semnificativ pentru cineva sau ceva.

-sentimente - ample structuri de tendinţe şi aspiraţii, relativ stabile, care orientează, organizează, declanşează şi reglează conduita.

COGNIȚIE VS. AFECTIVITATE – cogniția mediază și oferă semnalele de activare și declanșare a emoției. Prin interpretarea personalizată, din perspectiva Eului, a conținutului cogniției, ia naștere fenomenul de dislocare emoțională. Pe de altă parte cogniția se poate desfășura pe fondul unei stări emoționale active (frică, depresie, bucurie, euforie…)

MOTIVAȚIE VS. AFECTIVITATE – orice instinct poate fi resimțit ca emoție; emoția, având un referent obiectual, poate deveni motiv declanșator al acțiunii.