Ellen G. WhiteCaminul Adventist

O carte pentru fiecare familie ...

O carte pentru fiecare… copil, tânăr, adult, bătrân,singur, necăsătorit, căsătorit…

Un ghid sigur pentru probleme legate de familie, relațiisociale, profesie, folosirea timpului liber, administrareabanilor…

O carte care vă pune în față un înalt standard deviețuire…

O carte care dorește să vă călăuzească spre căminul dinEdenul restabilit…

CuprinsEllen G. WhitePrefațăPartea IAtmosfera căminuluiBaze pentru un cămin adevăratCăminul din eden – un modelPartea a II-aInfluența îndepărtată a căminuluiO puternică mărturie creștinăPartea a III-aMarea decizieDragoste adevărată sau înflăcărare oarbăObiceiuri legate de curtenieCăsătorii interziseCând este nevoie de sfatPartea a IV-aCăsătorii pripite, imatureCompatibilitateEducația din familieAdevărata convertire – un lucru necesarPartea a V-aFăgăduințe solemneO întovărășire fericită, reușităObligații reciproce

Îndatoriri și privilegii în căsniciePartea a VI-aFamilia și orașulAvantaje ale vieții la țarăConstruirea și mobilarea caseiPartea a VII-aCopiii, o binecuvântareMărimea familieiÎngrijirea copiilor în nevoieMoștenirea oferită de părinți copiilorPartea a VIII-aUn cerc sacruPrima școală a copiluluiO lucrare care nu poate fi transferatăPărtășia în familieSiguranță prin dragosteGrădina inimiiFăgăduințele călăuzirii divinePartea a IX-aPoziția și responsabilitățile tatăluiPoverile trebuie să fie purtate împreunăCompanie pentru copiiCum nu trebuie să fie tatălPartea a X-aPoziția și responsabilitățile mameiInfluența mameiConcepții greșite cu privire la lucrarea mameiCum să nu fie mama

Sănătatea mamei și înfățișarea eiInfluențele prenataleÎngrijirea copiilor miciPrima datorie a mamei este aceea de a face educația copiilorMama vitregăÎncurajarea rostită de domnul Hristos către mamePartea a XI-aCum îi prețuiește cerul pe copiiAjutoarele mameiCinstea datorată părințilorSfaturi către copiiPartea a XII-aAdministrarea căminuluiUn front unitReligia în familieStandarde moraleDivorțulAtitudinea față de un soț necredinciosFamilia pastoruluiPărinții în vârstăPartea a XIII-aIspravnici ai lui DumnezeuPrincipii referitoare la folosirea banilorSă se practice economiaInstruirea copiilor privind câștigarea și folosirea banilorIntegritate în afaceriProvizii pentru viitorPartea a XIV-a

Căile de acces asupra cărora trebuie să veghemPriveliști și sunete care momescLectura și influența eiPartea a XV-aCurtoazie și bunătateVoioșiaVorbireaOspitalitateaPartea a XVI-aNevoile noastre socialePrietenii sănătoase și nesănătoaseCălăuzirea părintească în legăturile socialeSărbători și aniversăriCrăciunulFamilia – un centru misionarPartea a XVII-aRecreația este esențialăCe să jucăm?Recreația care aduce satisfacții de duratăCum își alege creștinul recreațiaMomeala plăceriiCălăuzirea gândirii tinerilor în privința recreațieiPartea a XVIII-aRăsplata de acum și de mai târziuViața în căminul din EdenPana descrie noul pământIndexul textelorIndex general

Prefață[5] Căminul adventist este un loc în care sunt trăite și transmise mai

departe standardele și practicile adventiste, un loc în care părinții adventiștide ziua a șaptea sunt însărcinați de Domnul Hristos să-i facă pe membriipropriilor familii creștini autentici. Și, pentru a aduce mai bine la îndeplinireaceastă sarcină, părinții caută tot ajutorul de care au nevoie.

Ellen G. White a scris foarte multe și valoroase sfaturi pentru părinți. Ea aatins aproape orice aspect care vizează căminul și a oferit îndemnurispecifice pentru multe dintre problemele care-i preocupă pe părințiiprudenți și adesea îngrijorați din zilele noastre. Cu câțiva ani înainte de amuri, Ellen White și-a exprimat dorința cu privire la alcătuirea unei „cărțipentru părinții creștini”, care să definească „datoria mamei și influența eiasupra copiilor săi”. Lucrarea de față reprezintă efortul de a îndepliniaceastă dorință.

Această carte, Căminul adventist, este un fel de ghid pentru părinți sau unmodel pentru ceea ce ar putea și ar trebui să devină un cămin. Veți găsi în earăspunsuri la multe dintre întrebările dumneavoastră, cuvinte pline deînțelepciune, inspirate de Tatăl ceresc.

Pentru alcătuirea acestei cărți, au fost compilate fragmente din lucrărileautoarei Ellen G. White, scrise în decursul a șaptezeci de ani, dar în specialdin miile de articole pe care le-a scris pentru revistele bisericii. Lucrărilepublicate frecvent, în special Mărturiile, apărute inițial sub formă de broșuri,cât și manuscrisele au întregit această carte. Pentru fiecare capitol sunt datesursele bibliografice. Deoarece fragmentele extrase din diferite surse [6] șiscrise în diferite perioade au fost puse laolaltă, în succesiune logică, s-arputea întâlni uneori, inevitabil, o ușoară întrerupere în desfășurareaexpunerii sau în modul de adresare, deoarece compilatorii sunt limitați înlucrarea lor de a selecta și aranja subiectul, dar și de a pune titlurile.

Această lucrare a fost pregătită în biroul pentru publicații „Ellen G.White”. Lucrarea a fost efectuată conform instrucțiunilor lui Ellen G. White,adresate administratorilor, privind „tipărirea și compilarea” din manuscriselesale, căci acestea conțin, spunea ea, „sfatul pe care mi l-a dat Domnulpentru poporul Său”.

Niciodată în istoria lumii nu a fost mai mare nevoie de această carte ca

acum. Niciodată n-au tânjit atât de mult părinții și copiii după răspunsuripotrivite pentru problemele cu care se confruntă. Niciodată familia n-a fostîn pericol mai mult ca acum.

Cu toții suntem conștienți de faptul că problemele societății în care trăimsunt o reflectare a stărilor existente la nivelul familiei. De asemenea, oschimbare pozitivă în cămin va contribui la bunul mers al societății. Cuscopul acesta a fost pregătită această carte – Căminul adventist – în cadrulcolecției Christian Home Library, iar acum a fost trimisă în importanta samisiune de către cei care o publică și de Consiliul de administrație din cadrulPublicațiilor Ellen G. White. Washington D.C., 8 mai 1952

Partea I

Casa noastra

1

Atmosfera căminului[15]* Căminul este centrul tuturor acțiunilor. Societatea este alcătuită din

familii și este ceea ce capii familiei o fac să fie. Din inimă „ies izvoarelevieții”, iar inima comunității, a bisericii și a națiunii o constituie căminul.Bunăstarea societății, succesul bisericii, prosperitatea națiunii, toate depindde influența căminului. – Divina vindecare, pag. 349**.

Prosperitatea sau declinul societății este determinat de obiceiuriletinerilor care cresc în preajma noastră. Dacă tinerii sunt educați, iarcaracterele lor sunt modelate încă din copilărie cu deprinderi sănătoase,stăpânire de sine și cumpătare, influența lor în societate va fi ca atare. Dacăsunt needucați și lipsiți de autocontrol, urmările vor fi încăpățânarea,necumpătarea în pofte și pasiuni; la fel va fi și influența lor în societatea înformare. Prieteniile pe care le cultivă tinerii, obiceiurile pe care și leformează și principiile pe care le adoptă constituie indicatorul stării societățiipentru viitor. – Pacific Health Journal, iunie 1890

Un colț de cer. Căminul ar trebui să fie ceea ce implică acest cuvânt. Artrebui să fie un mic colț de cer pe pământ, un loc în care sentimentele să fiecultivate cu grijă, și nu reprimate. Fericirea noastră depinde de felul în carecultivăm dragostea, împreuna-simțire și adevărata curtoazie unii față de alții.– Mărturii pentru comunitate, vol. 3, pag. 539

Un colț de cer este acel cămin în care domnește Duhul lui Dumnezeu.Dacă este împlinită voința lui Dumnezeu, soțul și soția se vor respectareciproc și vor cultiva iubirea și încrederea. – Signs of the Times, 20 iunie1911

[16] Importanța atmosferei din cămin. Climatul pe care îl formează părințiieste simțit în fiecare domeniu al căminului. – Manuscript 49, 1898.

Părinții creează într-o mare măsură atmosfera din cadrul familiei, iaratunci când există neînțelegeri între tată și mamă, copiii devin părtașiaceluiași spirit. Faceți ca atmosfera căminului vostru să fie înmiresmată degrijă și atenție duioasă pentru celălalt. Dacă v-ați înstrăinat unii de alții și ațidat greș în a fi creștini așa cum spune Biblia, convertiți-vă din nou; deoarececaracterul pe care îl aveți în timpul de probă va fi caracterul pe care îl vețiavea la venirea Domnului Hristos. Dacă vrei să fii un sfânt în ceruri, trebuiesă fii sfânt pe pământ. Trăsăturile de caracter pe care le cultivi în viață nu vor

fi schimbate prin moarte sau înviere. Vei ieși din mormânt cu aceeașidispoziție pe care ai avut-o în căminul tău și în societate. Domnul Isus nu neschimbă caracterul la venirea Sa. Lucrarea de transformare trebuie făcutăacum. Viața noastră de zi cu zi ne determină destinul. – Letter 18b, 1891.

Să fie o atmosferă curată. Fiecare familie creștină ar trebui să aibă reguli;iar părinții ar trebui să le ofere copiilor lor, prin cuvinte și comportament, unexemplu viu, desăvârșit, pentru ceea ce doresc ca ei să fie. Curăția în vorbireși adevărata curtoazie creștină trebuie puse în practică în mod continuu.Învățați-i pe copii și pe tineri să se prețuiască pe ei înșiși, să fie credincioși luiDumnezeu, loiali principiilor; învățați-i să respecte și să se supună Legii luiDumnezeu. Aceste principii le vor coordona viețile și îi vor influența înprieteniile pe care le formează. Ele vor crea o atmosferă curată, care-i vaîncuraja pe cei slabi, pe calea spre ceruri. Faceți ca fiecare lecție să fie [17]

înălțătoare, nobilă și atunci nu vă va fi rușine și frică să vă întâlniți, lajudecată, cu ceea ce este înregistrat în cărțile din ceruri.

Copiii care primesc o astfel de educație vor fi pregătiți pentru a ocupafuncții de răspundere și, prin sfătuire și exemplu, îi vor ajuta continuu pe alțiisă facă ceea ce este bine. Cei ale căror simțuri morale nu s-au tocit voraprecia principiile drepte; ei își vor evalua just darurile naturale și își vorfolosi cel mai bine puterile fizice, mintale și morale. Aceste suflete suntputernic fortificate împotriva ispitei; ele sunt împrejmuite de un zid ce nupoate fi dărâmat ușor. – Mărturii speciale, seria B, nr. 16, pag. 4, 5.

Dumnezeu dorește ca familiile noastre să fie simboluri ale familiei cerești.Fie ca părinții și copiii să aibă în minte acest lucru în fiecare zi, raportându-seunii la alții ca membri ai familiei lui Dumnezeu. Atunci viețile lor vor constituipentru lume o imagine a ceea ce pot fi familiile care Îl iubesc pe Dumnezeuși păzesc poruncile Sale. Domnul Hristos va fi înălțat; pacea Sa, harul Său șidragostea Sa vor pătrunde în cercul familiei ca un parfum prețios. – Reviewand Herald, 17 noi. 1896.

Multe lucruri depind de tată și de mamă. Ei trebuie să fie hotărâți și,totodată, buni în disciplina folosită și să lucreze cu toată seriozitatea pentrua avea o gospodărie ordonată și curată, pentru ca îngerii cerești să fie atrașide pacea și influența lor înmiresmată. – Manuscript 14, 1905.

Căminul să fie luminos și fericit. Nu uitați că, prin însușirea și promovareaînsușirilor de caracter ale Mântuitorului, vă veți face căminul luminos șifericit pentru dumneavoastră și copiii dumneavoastră. Dacă Îl veți aduce pe

Domnul Hristos în cămin, veți putea deosebi binele de rău. Veți fi în stare săvă ajutați copiii să crească frumos, ca niște pomi ai neprihănirii ce poartăroadele Duhului. – Letter 29, 1902.

[18] Pot veni necazuri, însă acestea fac parte din viața aceasta. Lăsați capacea, mulțumirea și dragostea să păstreze strălucirea soarelui în inimăchiar dacă ziua e înnegurată. – Divina vindecare, pag. 393

Căminul poate fi modest, însă poate fi întotdeauna un loc al cuvintelorprietenoase și al faptelor bune, un loc în care curtoazia și iubirea suntoaspeți permanenți. – Review and Herald, 9 iul. 1901.

Puneți în aplicare regulile casei cu înțelepciune și dragoste, nu cu un toiagde fier.

Copiii vor răspunde cu o ascultare binevoitoare regulilor de acest fel.Apreciați-i pe copii ori de câte ori aveți ocazia. Faceți-le viața cât se poate defericită... Păstrați pământul inimii afânat cu manifestări de iubire șiafecțiune, pregătindu-l astfel pentru sămânța adevărului. Amintiți-vă căDomnul dă pământului nu numai nori și ploaie, dar și frumosul șibinefăcătorul soare, care face ca sămânța să răsară și florile să iasă dinmuguri. Aduceți-vă aminte că nu doar de reproșuri și corectare au nevoiecopiii voștri, ci și de încurajare și laudă, plăcută rază de soare a cuvinteloramabile. – Sfaturi pentru profesori, părinți și studenți, pag. 114.

Nu trebuie să fie ceartă în cămin. „Înțelepciunea care vine de sus este întâicurată, apoi pașnică, blândă, ușor de înduplecat, plină de îndurare și deroade bune, fără părtinire, nefățarnică” (Iacov 3, 17). – Manuscript 9, 1893.

Legături duioase, care consolidează. Legătura familială este cea maistrânsă, cea mai duioasă și cea mai sfântă dintre toate legăturile de pepământ. A fost desemnată spre a fi o binecuvântare pentru omenire. Și estecu adevărat o binecuvântare ori de câte ori se pășește în legământulcăsătoriei în mod inteligent, cu teamă de Dumnezeu și ținând seama în modcorespunzător de responsabilități. – Divina vindecare, pag. 356, 357.

Fiecare cămin ar trebui să fie un loc al iubirii, un loc în care locuiesc îngeriilui Dumnezeu, [19] sensibilizând și supunând inimile părinților și ale copiilor. –Letter 25, 1904.

Căminele noastre trebuie să devină un Betel; inimile noastre, un altar.Oriunde se cultivă în suflet dragostea lui Dumnezeu, va fi pace, lumină șibucurie. Promovați cu râvnă studierea Cuvântului lui Dumnezeu în familiilevoastre și întrebați: „Ce spune Domnul?” – Letter 24a, 1896.

Căminul devine creștin prin prezența Domnului Hristos. Căminulîmpodobit cu dragoste, înțelegere și gingășie este un loc pe care îngerilor leplace să-l viziteze și în care Dumnezeu este slăvit. Influența unui cămincreștin, supravegheat cu grijă în anii copilăriei și ai tinereții, este cea maisigură protecție împotriva corupției din lume. În atmosfera unui astfel decămin, copiii vor învăța să-i iubească atât pe părinții lor pământești, cât și peTatăl lor ceresc. – Manuscript 126, 1903.

Încă din pruncie trebuie să se așeze o barieră fermă între copii și lume,astfel ca influența imorală a acesteia să nu-i afecteze. – Review and Herald, 9oct. 1900.

Fiecare familie creștină ar trebui să fie pentru lume o pildă în ce priveșteputerea și superioritatea influenței creștine... Părinții ar trebui să-și deaseama de răspunderea pe care o au de a-și păzi căminul de orice atingere arăului moral. – Review and Herald, 9 oct. 1900.

Sfințenia lui Dumnezeu trebuie să pătrundă în cămin... Părinții și copiiitrebuie să se educe pe ei înșiși pentru a colabora cu Dumnezeu. Obiceiurileși deprinderile lor trebuie aduse în armonie cu planurile lui Dumnezeu. –Letter 9, 1904.

Relațiile din cadrul familiei trebuie să fie sfințitoare prin influența lor.Căminele creștine, întemeiate și conduse conform planului lui Dumnezeu,constituie un ajutor extraordinar în formarea caracterului creștin... Părinții șicopiii ar trebui să fie uniți în slujirea plină de iubire față de Acela care poatepăstra nobilă și curată dragostea omenească. – Manuscript 16, 1899.

[20] Ceea ce ar trebui să se vadă pentru prima dată într-un cămin creștineste prezența Domnului Hristos, astfel ca fiecare membru al casei să-și poatălua crucea și să-L urmeze acolo unde El îi va călăuzi pe cale. – Manuscript 17,1891.2

Baze pentru un cămin adevărat[21] Cel mai atrăgător loc din lume. Deși au asupra lor răspunderi grele în

ce privește viitorul și bunăstarea copiilor lor, părinții au datoria de a facecăminul cât se poate de atractiv. Lucrul acesta va avea efecte pozitive cumult mai mari decât câștigarea de bunuri și bani. Din cămin nu trebuie sălipsească strălucirea soarelui. Simțământul apartenenței trebuie păstrat viuîn inimile copiilor, astfel ca ei să-și poată aminti de căminul copilăriei lor cade un loc al păcii și fericirii, asemănător cu cerul. Apoi, când ei vor ajunge lamaturitate, vor încerca să fie, la rândul lor, o mângâiere și binecuvântarepentru părinții lor. – Review and Herald, 2 feb. 1886.

Căminul trebuie să fie pentru copii locul cel mai atractiv din lume, iarprezența mamei trebuie să constituie cea mai mare atracție a acestuia.Copiii sunt sensibili, iubitori. Ei sunt ușor de mulțumit, dar și ușor denefericit. Printr-o disciplină blândă, prin cuvinte și fapte iubitoare, mameleîși pot lega copiii de inimile lor. – Divina vindecare, pag. 388.

Curat, îngrijit, ordonat. Curățenia și ordinea sunt indispensabileadministrării corespunzătoare a gospodăriei. Însă atunci când mama face dinacestea datoriile cele mai importante ale vieții ei și se dedică lor îndetrimentul dezvoltării fizice și al educației mintale și morale a copiilor ei, eacomite o greșeală tristă. – Signs of the Times, 5 aug. 1875.

Credincioșii trebuie învățați că, deși poate sunt săraci, nu trebuie să fieneîngrijiți și dezordonați, atât ei ca [22] persoane, cât și casele lor. Cei care nusimt importanța curățeniei ar trebui ajutați în această privință. Ei trebuieînvățați că aceia care Îl reprezintă pe Dumnezeul Preaînalt și Sfânt trebuiesă-și păstreze sufletele curate și că această curățenie trebuie să se extindă laîmbrăcăminte și la tot ce este în casă, astfel ca îngerii slujitori să poatăconsemna că adevărul le-a schimbat viața, curățindu-le sufletul și rafinându-le gusturile. Aceia care, după ce au primit adevărul, nu fac nicio schimbare învorbire sau purtare, în îmbrăcăminte și la locul în care stau, trăiesc pentru eiînșiși, nu pentru Hristos. Ei nu au fost născuți din nou în vederea curățirii șisfințirii...

Deși trebuie să ne ferim de împodobire inutilă și etalare, nu trebuie să fimneglijenți și nepăsători în ce privește înfățișarea noastră exterioară. Tot ceține de persoana noastră și de locul în care ne aflăm trebuie să fie curat,

îngrijit și atractiv. Tinerii trebuie educați cu privire la însemnătatea uneiînfățișări care să nu stârnească vreo critică, o înfățișare care să-L onoreze peDumnezeu și adevărul. – Review and Herald, 10 iun. 1902.

Neglijarea curățeniei va avea ca urmare boala. Suferința nu vine fără oanumită cauză. Sate și orașe a căror populație era considerată perfectsănătoasă au fost afectate de puternice epidemii de friguri, ceea ce a dus laslăbirea organismului și chiar la moarte. În multe cazuri, mediul în caretrăiau cei care au căzut victime ale acestor epidemii conținea agențidistructivi, care produceau otrăvuri în atmosferă, pe care le inhalau atât ei,cât și de cei din împrejurimi. Este surprinzătoare ignoranța ce dominăprivind efectele asupra sănătății pe care le produc lenevia și neglijența.

Ordinea este necesară pentru un cămin fericit. Lui Dumnezeu nu-I placdezordinea, neglijența și lipsa dorinței de a fi desăvârșit. [23] Acestedeficiențe constituie o problemă serioasă, care tinde să slăbească afecțiuneasoțului față de soție atunci când acestuia îi plac ordinea, curățenia, să aibăcopii frumos disciplinați și o gospodărie îngrijită. O soție și mamă își poateface căminul fericit numai dacă îi place ordinea, dacă ține la demnitatea sa șiștie să conducă bine treburile casei; iată de ce toți aceia care dau greș înaceste puncte trebuie să înceapă de îndată să se educe pe sine în aceastădirecție și să cultive acele lucruri de care au cea mai mare nevoie. – Reviewand Herald, 2 feb. 1886.

Grija și sârguința trebuie combinate. Când ne predăm fără rezerveDomnului, îndatoririle simple, obișnuite, ale vieții de familie vor fi văzute înadevărata lor însemnătate și le vom aduce la îndeplinire potrivit cu voia luiDumnezeu.

Trebuie să veghem, având în vedere venirea Fiului omului; de asemenea,trebuie să fim sârguincioși; se cere și să lucrăm, și să așteptăm; cele douătrebuie unite. Aceasta va da echilibru caracterului creștin, care va fi binedezvoltat, simetric. Nu trebuie să avem simțământul că trebuie să neglijămorice altceva și să ne dedicăm doar meditației, studiului și rugăciunii; și nicisă fim fără astâmpăr și mereu în grabă și cu treburi, neglijând evlaviapersonală. Așteptarea, vegherea și lucrul trebuie îmbinate. „Nu leneși înlucru; ci zeloși în spirit; slujind Domnului.” – Review and Herald, 15 sep.1891.

Oferiți condiții pentru ușurarea lucrului. În multe cămine, soția, mama,nu are timp să citească, să fie bine informată, nu are timp să comunice cu

soțul ei și nici să se ocupe de dezvoltarea intelectuală a copiilor lor. Nu existătimp sau loc pentru un prieten drag, apropiat. Încetul cu încetul, ea seafundă în treburile gospodărești, care îi sunt mai degrabă o corvoadă, iarputerea, timpul și interesul ei sunt absorbite de lucrurile trecătoare. Preatârziu se trezește, descoperindu-se [24] străină în propria casă. Ocaziileprețioase pe care le-a avut pentru a-i influența pe cei dragi spre o viață mainobilă, nefolosite, neexploatate, au trecut pentru totdeauna.

Faceți astfel încât gospodinele să se hotărască să trăiască după un planfăcut cu înțelepciune. Faceți tot ce puteți pentru a oferi condiții care săușureze munca și să fie binefăcătoare pentru sănătate. – Divina vindecare,pag. 368, 369.

Chiar cele mai umile sarcini constituie lucrarea lui Dumnezeu. Oricelucrare pe care o facem, fie că este vorba de spălarea vaselor, așezareamesei, supravegherea bolnavilor, gătitul, spălatul rufelor, este deimportanță morală majoră... Cele mai umile sarcini trebuie acceptate; iaraceia care le preiau ar trebui să simtă că ei aduc la îndeplinire o lucrarenecesară și onorabilă și că, în această misiune, fie ea cât de umilă, ei faclucrarea lui Dumnezeu, tot așa cum a făcut Gabriel când a fost trimis laprofeți. Toți trebuie să lucreze în sfera lor de activitate. Femeia, în căminulei, îndeplinind datoriile simple ale vieții, poate și trebuie să dovedeascăascultare, credincioșie și iubire tot așa de sinceră ca și îngerii în sfera lor.Orice lucrare este onorabilă când este în conformitate cu voia lui Dumnezeu.– Mărturii pentru comunitate, vol. 3, pag. 79, 80.

Căminul din eden – un model[25] Dumnezeu a pregătit primul cămin al omului. Căminul din Eden al

primilor noștri părinți le-a fost pregătit de Însuși Dumnezeu. După ce l-aînzestrat cu tot ce-și putea dori omul, El a spus: „Să facem om după chipul șiasemănarea Noastră...”

Domnul a fost mulțumit de această ultimă și cea mai nobilă dintre toatecreaturile Sale și a avut în vedere ca omul să fie locuitorul desăvârșit al uneilumi desăvârșite. Însă scopul Său nu era ca omul să trăiască singur. El a spus:„Nu este bine ca omul să fie singur; am să fac un ajutor potrivit pentru el.” –The Youth’s Instructor, 10 aug. 1899.

Dumnezeu Însuși i-a dat lui Adam o parteneră. El i-a dat un „ajutorpotrivit” – un ajutor corespunzător – o persoană potrivită, spre a-i fiparteneră, care putea să fie una cu el în dragoste și împreună-simțire. Eva afost creată dintr-o coastă a lui Adam, ceea ce înseamnă că ea nu trebuie săstăpânească peste el, dar nici să fie călcată în picioare ca inferioară, ci săstea alături de el ca egală, să fie iubită și protejată de el. Ca parte din om, osdin oasele sale și carne din carnea sa, ea era a doua identitate a lui; mărturiea apropierii și atașamentului plin de afecțiune, care trebuie să existe înaceastă legătură. „Căci niciun om nu și-a urât vreodată propriul trup; ci l-ahrănit și i-a purtat de grijă.” „De aceea va lăsa omul pe tatăl și pe mama sa șise va alipi de nevasta sa; și vor fi un singur trup.” – Patriarhi și profeți, pag.46.

Prima căsătorie oficiată de Dumnezeu. Dumnezeu a sărbătorit primacăsătorie. Astfel, această instituție Îl are la originea sa [26] pe CreatorulUniversului. „Căsătoria este demnă de onoare”; ea a constituit unul dintreprimele daruri ale lui Dumnezeu pentru om și este una dintre cele douăinstituții pe care, după cădere, Adam le-a dus cu sine dincolo de porțileParadisului. Când sunt recunoscute principiile divine în cadrul acestei relațiiși cei doi se supun acestora, căsătoria este o binecuvântare; ea apără curățiași asigură fericirea neamului omenesc, răspunde nevoilor sociale ale omului,îl înalță din punct de vedere fizic, intelectual și moral. – Ibid.

Cel care i-a dăruit-o pe Eva lui Adam, ca un ajutor potrivit, a făcut primaminune la un ospăț de nuntă. În sala împodobită de sărbătoare, acolo undeprieteni și rude se bucurau împreună, Și-a început Domnul Hristos lucrarea

publică. Astfel El a consfințit căsătoria, recunoscând-o ca pe o instituție pecare El Însuși a întemeiat-o...

Domnul Hristos a onorat căsătoria, făcând de asemenea din aceasta unsimbol al legăturii dintre El și cei răscumpărați ai Săi. El Însuși este mirele;mireasa este biserica, despre care – ea fiind aleasa Sa – El spune: „Eștifrumoasă de tot, iubito; nu ai niciun cusur.” – Divina vindecare, pag. 356.

Fiecare dorință îndeplinită. Adam era înconjurat de tot ce-i putea doriinima. Avea din belșug pentru îndeplinirea fiecărei dorințe. Nu exista păcat șinici vreun semn de decădere în Edenul cel plin de slavă. Îngerii lui Dumnezeucomunicau liber și cu drag cu perechea sfântă. Fericiții cântăreți Îi aduceauîntruna slavă Creatorului prin cântecele lor vesele și pline de naturalețe.Animalele pașnice se jucau, în nevinovăția lor fericită, în jurul lui Adam și alEvei, supuse cuvântului lor. Adam era plin de vigoare și vitalitate, cea mainobilă lucrare a Creatorului. – Signs of the Times, 11 iun. 1874.

Nicio umbră nu se interpunea între ei și Creatorul lor. Ei Îl cunoșteau peDumnezeu ca fiind Părintele lor binefăcător și în toate lucrurile voința lor seconforma voinței lui Dumnezeu. [27] Iar caracterul lui Dumnezeu era reflectat în caracterul lui Adam. Slava Sa era revelată detoate lucrurile din natură. – The Youth’s Instructor, 2 iun. 1898.

Munca a fost rânduită pentru fericirea omului. Dumnezeu iubeștefrumosul. O dovadă de netăgăduit a acestui fapt o constituie lucrareamâinilor Sale. El a sădit pentru primii noștri părinți o frumoasă grădină înEden. Din pământ a făcut să crească pomi falnici, care aduceau roade șiîmpodobeau decorul. Flori de o frumusețe desăvârșită, de toate culorile șitoate nuanțele, parfumau aerul... Era planul lui Dumnezeu ca omul să-șigăsească fericirea îngrijindu-se de lucrurile pe care El le crease și să-șisatisfacă foamea prin consumul de fructe din pomii din grădină. – The HealthReformer, iul. 1871.

Lui Adam i-a fost dată ocupația de a avea grijă de grădină. Creatorul știacă Adam nu putea fi fericit fără o ocupație. Frumusețea grădinii îl încânta,însă acest lucru nu era îndeajuns. Avea nevoie de muncă pentru a-și pune lalucru părțile minunat întocmite ale corpului său. Dacă fericirea ar fi constatîn a nu face nimic, omul, în starea sa de sfântă inocență, ar fi rămas fărăocupație. Dar Acela care l-a creat pe om știa ce era necesar pentru fericirealui; și, de îndată ce l-a creat, i-a dat lucrul pe care l-a desemnat pentru el.Făgăduința slavei viitoare și sentința că omul trebuie să trudească pentru

pâinea cea de toate zilele au venit de la aceeași autoritate supremă. – TheYouth’s Instructor, 27 feb. 1902.

Dumnezeu este onorat prin căminul creștin. Tații și mamele care Îl pun peDumnezeu pe primul plan în familia lor, care își învață copiii că frica deDomnul este începutul înțelepciunii, Îi dau slavă lui Dumnezeu înainteaîngerilor și a oamenilor prin faptul că prezintă lumii o familie ordonată,disciplinată, o familie care Îl iubește și Îl ascultă pe Dumnezeu și nu serăzvrătește împotriva Lui. Domnul Hristos nu este un străin [28] în căminelelor. Acolo, Numele Lui este un nume drag, onorat și slăvit. Îngerii își găsescplăcere în căminul în care domnește Dumnezeu, iar copiii sunt învățați săprețuiască Biblia și să se închine Creatorului lor. Astfel de familii se potbucura de făgăduința: „Pe cei care Mă cinstesc îi voi cinsti.” Dintr-o astfel decasă tatăl pleacă la îndatoririle zilnice cu spiritul înduioșat și supus luiDumnezeu. – Mărturii pentru comunitate, vol. 5, pag. 424.

Numai prezența lui Dumnezeu îi poate face pe oameni fericiți. Apaobișnuită poate fi transformată de Hristos în vin ceresc. Atunci, căminuldevine un Eden de fericire; iar familia, un simbol frumos al familiei dinceruri. – Manuscript 43, 1900.

Partea a II-a

O lumina ın lume

4

Influența îndepărtată a căminului [31] Căminul creștin este o pildă. Misiunea căminului se extinde dincolo de

membrii acestuia. Căminul creștin trebuie să fie o pildă vie, care să ilustrezeperfecțiunea adevăratelor principii ale vieții. O astfel de ilustrare va fi oputere spre bine în lume... Iar când tinerii pleacă dintr-un astfel de cămin, eiîmpărtășesc altora lecțiile învățate. Principiile nobile ale vieții pătrund și înalte familii, și o influență înălțătoare își face lucrarea în acea comunitatesocială. – Divina vindecare, pag. 352.

Căminul în care membrii sunt amabili, binevoitori, este un cămin decreștini care exercită o influență spre bine. Alte familii vor observarezultatele unui astfel de cămin, și-i vor urma exemplul, păzind, la rândul lor,căminul de influențele satanice. Îngerii lui Dumnezeu vizitează adeseacăminul în care voia lui Dumnezeu este pe primul loc. Sub influența haruluidivin, un astfel de cămin devine un loc odihnitor pentru călătorii obosiți,trudiți. Prin veghere atentă, eul nu este alimentat. Se formează deprinderijuste. Există o grijă deosebită pentru drepturile celorlalți. La cârmă estecredința care lucrează prin dragoste și purifică sufletul – fiind suverană pestetoată casa. Sub influența sfințitoare a unui asemenea cămin, principiulfrăției, prezentat în Cuvântul lui Dumnezeu, este recunoscut și promovat. –Letter 272, 1903.

Influența unei familii ordonate. Nu este un lucru de mică însemnătatefaptul că familia este un reprezentant pentru Isus, care ține Legea luiDumnezeu în mijlocul unei lumi necredincioase. [32] Noi trebuie să fimepistole vii, cunoscute și citite de toți oamenii. Aceasta implicăresponsabilități înfricoșătoare. – Mărturii pentru comunitate, vol. 4, pag.106.

O familie ordonată, disciplinată, spune mai mult în favoarea creștinismuluidecât toate predicile la un loc. O asemenea familie este o dovadă a faptuluică părinții au avut succes în a urma rânduielile lui Dumnezeu și că, la rândullor, copiii Îl vor sluji în cadrul bisericii. Influența lor crește; căci, pe măsură ceîmpărtășesc altora, ei primesc pentru a împărtăși din nou. Părinții auajutoare în copiii lor și aceștia transmit altora ceea ce au învățat în cămin.Cei din jur beneficiază de ajutorul lor și acesta este un ajutor de durată,pentru veșnicie. Întreaga familie este angajată în slujirea Stăpânului; și, prin

exemplul lor evlavios, și alții sunt inspirați să-I fie credincioși lui Dumnezeu,credincioși ai lui Dumnezeu în minunata Sa turmă. – Review and Herald, 6iunie 1899.

Cea mai mare dovadă a puterii creștinismului, care poate fi prezentatălumii, este o familie ordonată și disciplinată. Aceasta va recomanda adevărulmai mult decât orice, pentru că este o dovadă vie a puterii acestuia asuprainimii. – Idem.

Cel mai bun test pentru creștinismul unui cămin este caracterul formatprin influența Sa. Faptele vorbesc mai bine decât cea mai bună mărturisirede credință. – Patriarhi și profeți, pag. 579.

Lucrarea pe care o avem noi de făcut în această lume… este aceea de avedea ce virtuți putem cultiva în copiii și familiile noastre, pentru ca ei săpoată influența alte familii și astfel să devină o putere în vederea educației,chiar dacă nu pășim niciodată în fața catedrei. O familie ordonată,disciplinată, este mai prețioasă în ochii lui Dumnezeu decât aurul cel scump,chiar decât aurul din Ofir. – Manuscript 12, 1895.

Posibilități minunate la îndemâna noastră. Timpul nostru aici este scurt.Putem trece prin această lume numai o dată; [33] dar, trecând, să facem câtputem mai mult în această viață. Lucrarea pe care suntem chemați să ofacem nu necesită bogăție, poziție socială sau capacități deosebite, ci doarun spirit binevoitor, sacrificiu de sine și statornicie în scopul pe care îl avem.O candelă, oricât de mică ar fi, dacă arde în mod constant, poate constituimijlocul prin care pot fi aprinse multe alte lămpi. Sfera noastră de influențăpoate părea îngustă, capacitățile mărunte, ocaziile puține, cunoștințelelimitate; totuși posibilități minunate ne sunt la îndemână prin folosirea cucredincioșie a ocaziilor pe care le avem în căminele noastre. Dacă ne vomdeschide inimile și căminele pentru principiile de viață divine, vom devenicanale pentru râurile puterii dătătoare de viață. Din căminele noastre vorcurge șuvoaie vindecătoare, aducătoare de viață, frumusețe și rodnicie acolounde acum este sărăcie și lipsă. – Divina vindecare, pag. 355.

Părinții temători de Dumnezeu vor avea o deosebită influență asupra altorcămine, influență ce va lucra precum plămădeala care a fost pusă în cele treimăsuri de aluat. – Signs of the Times, 17 sep. 1894.

Lucrul făcut cu credincioșie în cămin îi educă pe membrii familiei să facă lafel. Spiritul de credincioșie față de Dumnezeu este ca plămădeala, și atuncicând se manifestă în biserică, va avea efect asupra altora și va constitui o

recomandare în favoarea creștinismului pretutindeni. Lucrarea făcută cu totsufletul de către soldații lui Hristos este tot atât de bogată în consecințe caveșnicia. Atunci oare de ce există o asemenea lipsă de spirit misionar încomunitățile noastre? Acest spirit lipsește pentru că se neglijează evlavia dincămin. – Review and Herald, 19 feb. 1895.

Influența unei familii dezordonate. Puternic resimțită și dezastruoasăpentru întreaga societate este influența unei familii dezordonate. Aceasta serevarsă într-un torent de rele care afectează familii, comunități, localități șisistemul de conducere. – Patriarhi și profeți, pag. 579.

Niciunul dintre noi nu poate trăi fără să aibă o influență în lume. Niciunmembru al familiei nu se poate izola fără ca cei din jur să nu simtă influențași [34] spiritul lui. Chiar și expresia feței are o influență spre bine sau spre rău.Felul de a fi, cuvintele, acțiunile, atitudinea față de cei din jur, toate vorbesc.Dacă este egoist, el își înconjoară sufletul cu o atmosferă răufăcătoare; dar,dacă este plin de dragostea lui Hristos, va da pe față curtoazie, bunătate,considerație față de sentimentele celorlalți și le va comunica semenilor săi,prin faptele sale de iubire, un simțământ de calm, mulțumire și fericire. Se vavedea că el trăiește pentru Hristos și că ia zilnic lecții stând la picioarele Sale,primind lumina și pacea Sa. El va putea spune Domnului: „Bunătatea Ta m-aînălțat.” – The Youth’s Instructor, 22 iun. 1893.

O puternică mărturie creștină [35] Cei mai buni creștini provin din cămine creștine. Misionarii pentru

Domnul sunt cel mai bine pregătiți pentru lucrarea peste hotare în căminelecreștine, în care există temere de Dumnezeu, iubire pentru Dumnezeu, încare familia I se închină lui Dumnezeu, credincioșia a devenit a doua natură,nepăsarea și indiferența față de datoriile din cămin nu sunt îngăduite, iarcomuniunea tainică cu Dumnezeu este socotită ca fiind esențială pentruîndeplinirea cu credincioșie a datoriilor zilnice. – Manuscript 140, 1897.

Îndatoririle familiale ar trebui îndeplinite în ideea că, dacă sunt făcutebine, vom dobândi acea experiență care ne va face în stare să lucrăm pentruHristos în mod permanent și foarte conștiincios. O, câte ar putea realiza peplan misionar un creștin viu, care își îndeplinește cu credincioșie datoriilezilnice, care înalță cu bucurie crucea, nu neglijează nicio lucrare pe care o arede făcut, oricât de neplăcută ar fi pentru simțămintele firești! – Signs of theTimes, 1 sep. 1898

Lucrarea noastră pentru Hristos trebuie să înceapă cu familia, în cămin…Nu există alt câmp misionar mai important decât acesta…

Acest câmp a fost, în mod rușinos, neglijat de către mulți și este timpul caacele resurse și soluții divine să fie aplicate, pentru ca această stare de rău săfie îndreptată. – Mărturii pentru comunitate, vol. 6, pag. 429, 430.

Cea mai înaltă datorie ce le revine tinerilor este aceea din propriilecămine, ei fiind o binecuvântare pentru tată, mamă, frați și surori cânddovedesc dragoste și împreună-simțire cu aceștia. Aici este locul în care potarăta tăgăduirea și autocontrolul în timp ce lucrează pentru alții și le poartăde grijă… Ce influență poate avea o soră asupra fraților ei!… Dacă estecorectă, ea poate influența în bine caracterul fraților ei. Rugăciunile ei,bunătatea și afecțiunea ei pot face mult în cămin. – Idem, vol. 3, pag. 80, 81.

[36] Cei care L-au primit pe Hristos trebuie să dovedească în cămin ce afăcut harul Lui pentru ei. „Dar tuturor celor ce L-au primit pe Hristos le-a datputerea să devină fii ai lui Dumnezeu, celor ce cred în Numele Său.”Adevăratul credincios al lui Hristos este pe deplin conștient de putereainfluenței sale în cămin. Aceasta poate fi favorabilă pentru desăvârșireacaracterelor tuturor membrilor familiei. – Manuscript 140, 1897.

Un argument pe care cei necredincioși nu îl pot nega. Un cămin creștin

ordonat este un argument puternic în favoarea religiei creștine – unargument pe care cei necredincioși nu îl pot nega. Toți pot vedea că există oinfluență ce lucrează în cămin, în special asupra copiilor, și că Dumnezeul luiAvraam este cu ei. Dacă ar avea în vedere adevăratul model cu privire lereligie, familiile celor care pretind a fi creștini vor exercita o puternicăinfluență spre bine. Ar deveni atunci cu adevărat „lumina lumii”. – Patriarhiși profeți, pag. 144.

Copiii pot promova principiile biblice. Copiii care au fost educați cum secuvine, cărora le place să fie folositori, să-și ajute tatăl și mama, vor răspândicunoștința adevărată a principiilor și concepțiilor biblice tuturor celor cucare vin în contact. – Letter 28, 1890.

Atunci când căminele noastre sunt ceea ce ar trebui să fie, copiilor nu li seva permite să crească în lenevie și indiferență față de cerințele lui Dumnezeucu privire la cei nevoiași din jurul lor. Fiind moștenirea Domnului, ei vor fi înstare să-și îndeplinească lucrul în locul în care se află. Din asemenea familiiva străluci o lumină deosebită, prin care cei ignoranți vor fi călăuziți spreizvorul cunoștinței depline. Influența exercitată va fi o putere de partea luiDumnezeu și a adevărului Său. – Mărturii pentru comunitate, vol. 6, pag.430.

La părinții care nu pot fi abordați pe nicio altă cale, se ajunge adesea princopiii lor. – Mărturii pentru comunitate, vol. 4, pag. 70.

[37] Căminele prietenoase vor fi o lumină pentru vecini. Avem nevoie depărinți mai senini, de creștini mai senini. Suntem prea închiși în noi înșine.Prea adesea copiii noștri și cei întristați și descurajați sunt lipsiți de un cuvântbun, constructiv, și de zâmbetul nostru binevoitor.

Părinți, asupra voastră stă răspunderea de a fi purtători și transmițători delumină. Fiți lumini strălucitoare în cămin, luminând cărarea pe care trebuiesă meargă copiii voștri. Fiind astfel, lumina voastră va străluci și asupra celordin afară. – Review and Herald, 29 ian. 1901.

Din fiecare cămin creștin va străluci o lumină împrejur. Iubirea va fievidentă în acțiune. Aceasta se va revărsa asupra tuturor legăturilorfamiliale, dovedindu-se, prin bunătate, grijă față de ceilalți și curtoazie duioasă, neegoistă. Există cămine în care este îndeplinit acestprincipiu – familii care I se închină lui Dumnezeu și în care domneșteadevărata iubire. Din aceste cămine, rugăciunea de dimineață și de seară seînalță spre Dumnezeu precum tămâia cea plăcut mirositoare, iar îndurările și

binecuvântările Sale coboară asupra celor care le cer, ca roua dimineții. –Patriarhi și profeți, pag. 144.

Rezultatele unității în familie. Cea dintâi lucrare a creștinilor este să fieuniți în familie. Apoi, aceasta se va extinde asupra vecinilor de aproape și dedeparte. Cei care au primit lumină trebuie să lase lumina aceasta săstrălucească mai departe în raze luminoase. Cuvintele lor, înmiresmate cudragostea lui Hristos, trebuie să fie o mireasmă de viață spre viață. –Manuscript 11, 1901.

Cu cât membrii unei familii sunt mai uniți în lucrarea lor în cămin, cu atâtmai înălțătoare și favorabilă va fi influența pe care tatăl și mama, fiii și fiiceleo vor exercita în afara căminului. – Letter 189, 1903.

Este mai mare nevoie de oameni buni decât de minți strălucite. Bunulmers al societății depinde de fericirea familiei, ca parte componentă. [38]

Valorile veșnice depind de îndeplinirea corespunzătoare a îndatoririloracestei vieți. Omenirea nu are atât de multă nevoie de minți strălucite, câtde oameni buni, care să fie o binecuvântare în căminele lor. – Mărturiipentru comunitate, vol. 4, pag. 522.

Să evităm greșeli care pot închide uși. Când religia este trăită în cămin,influența acesteia va fi simțită în biserică și în jurul acesteia. Însă unii dintrecei care pretind a fi creștini discută cu vecinii lor despre dificultățile pe carele au în cămin. Ei își prezintă plângerile în așa fel încât să-și atragă simpatieasupra lor înșiși; însă este o mare greșeală să turnăm în urechile altoranecazurile noastre, mai ales atunci când majoritatea plângerilor noastre suntnăscocite (fabricate) sau urmarea unei vieți străine de religie și a unuicaracter îndoielnic. Aceia care obișnuiesc să-și spună altora necazurile arface mai bine să rămână acasă și să se roage, să-și predea lui Dumnezeuvoința îndărătnică, să cadă pe Stâncă și să fie zdrobiți, să moară față de sine,astfel ca Domnul Isus să poată face din ei vase de cinste. – Signs of theTimes, 14 noi. 1892.

Lipsa politeții, o clipă de nerăbdare, irascibilitatea, un singur cuvânt aspru,necugetat, vă pot strica reputația și pot închide ușa spre multe inimi, încât laacele persoane nu mai puteți ajunge niciodată. – Mărturii pentrucomunitate, vol. 5, pag. 335.

Creștinismul din cămin strălucește departe. Efortul de a face din căminceea ce ar trebui să fie – simbol al căminului din ceruri – ne pregăteștepentru lucrul într-o sferă mult mai largă. Educația bună primită în cămin, în

care s-a cultivat respectul pentru celălalt, unii față de alții, ne ajută săînvățăm cum să ajungem la acele inimi care trebuie învățate principiileadevăratei religii. Biserica are nevoie de întreaga forță spirituală, cultivată,ce poate fi obținută în așa fel încât toți, și în special membrii mai tineri aifamiliei Domnului, să poată fi păziți cu grijă. Adevărul trăit în cămin seextinde în altruismul față de cei dinafara acestuia. Acela care trăieștecreștinismul în cămin va fi o lumină strălucitoare pretutindeni. – Signs of theTimes, 1 sep. 1898.

Partea a III-aAlegerea partenerului de viata6

Marea decizie [43] Un cămin fericit sau nefericit? Dacă nu vor să aibă remușcări după

căsătorie, cei care urmează să se căsătorească ar trebui să se gândeascăserios la lucrul acesta încă de pe acum. Acest pas, făcut în mod neînțelept,constituie unul dintre mijloacele cele mai sigure de a ruina rodnicia unuitânăr și a unei tinere. Viața devine o povară, un blestem. Nimeni nu poateruina mai mult fericirea și rodnicia unei femei, făcându-i viața o povarăchinuitoare, ca propriul soț; și nimeni nu poate doborî, nici măcar înproporție de unu la sută, speranțele și aspirațiile unui bărbat, nu-i poateparaliza energiile și distruge influența și planurile de viitor ca propria soție.Ceasul căsătoriei este cel care determină în dreptul multor bărbați și femeisuccesul sau eșecul în această viață și speranțele lor în ce privește viațaviitoare. – Review and Herald, 2 feb. 1886.

Aș vrea să-i pot face pe tineri să vadă și să simtă pericolul de a aveacăsătorii nefericite. – Mărturii pentru comunitate, vol. 4, pag. 622.

Căsătoria este un lucru care va influența și va afecta viața celor implicați înea, atât cea prezentă, cât și cea viitoare. Un creștin sincer nu va înainta înplanurile sale referitoare la căsătorie fără certitudinea aprobării luiDumnezeu.

Creștinul nu trebuie să facă singur alegerea, ci împreună cu Dumnezeu, defapt ar trebui să-L lase să aleagă pentru el. Noi nu trebuie să ne fim pe placnouă înșine, căci nici Domnul Hristos nu a căutat să-Și placă Sieși. Nu vreausă se înțeleagă prin aceasta că cineva trebuie să se căsătorească cu opersoană pe care nu o iubește. Acest lucru ar fi păcat. Însă nu trebuie săîngăduim pasiunii și firii pământești să ne conducă spre ruină. Dumnezeu necere toată inima, cele mai alese sentimente. – Review and Herald, 25 sep.1888.

[44] Grăbiți-vă încet. Doar puțini sunt aceia care au vederi corecte cuprivire la căsătorie. Mulți cred că aceasta înseamnă dobândirea fericiriiabsolute; însă, dacă ar cunoaște cel puțin un sfert din durerile celor legațiprin căsătorie – cu lanțuri pe care ei nu pot și nu îndrăznesc să le rupă –, nuar fi surprinși că scriu aceste lucruri. Căsătoria este, în majoritatea cazurilor,un jug greu de suportat. Sunt unii care sunt legați, dar nu se potrivesc.Cărțile cerurilor sunt împovărate de suferințele, ticăloșiile și abuzurile care

se ascund sub mantia căsătoriei. Iată de ce aș dori să-i avertizez pe tineriicare se află la vârsta căsătoriei să nu se pripească în alegerea parteneruluide viață. Viața de cuplu poate părea frumoasă și plină de fericire; însă de cesă fiți și voi dezamăgiți așa cum au fost alte mii de persoane până acum? –Review and Herald, 2 feb. 1886.

Cei care urmează să se căsătorească trebuie să aibă în vedere caracterul șiinfluența căminului pe care vor să-l întemeieze. Odată ce devin părinți, li seîncredințează o răspundere sacră. De ei depind foarte mult bunăstareacopiilor lor în această lume și fericirea lor în cea viitoare. Într-o maremăsură, ei contribuie la formarea caracterului acestora. Iar de caracterulcăminului este strâns legată starea societății; ponderea influenței fiecăreifamilii poate fi reprezentată pe o scală fie în partea superioară, fie în ceainferioară. – Divina vindecare, pag. 357.

Factorii vitali în alegere. Tinerii creștini trebuie să aibă grijă în formareaprieteniilor și alegerea tovărășiilor. Băgați de seamă ca nu cumva ceea ceacum credeți că este aur curat să fie de fapt metal obișnuit. Tovărășiile culumea tind să așeze obstacole în calea slujirii voastre pentru Dumnezeu șimulte suflete sunt ruinate [45] prin legături nefericite, de afaceri saumatrimoniale, cu cei care nu pot fi înălțați și înnobilați niciodată. Cântărițifiecare sentiment și urmăriți evoluția fiecărei trăsături de caracter a celui decare doriți să vă legați destinul vieții. Pasul pe care ești pe cale să-l faci esteunul dintre cei mai importanți din viața ta și nu trebuie făcut cu grabă. Poatecă iubești, dar nu iubi orbește. – Fundamentele educației creștine, pag. 500.

Cercetează cu grijă să vezi dacă viața ta de căsătorie va fi fericită saulipsită de armonie și jalnică. Pune-ți aceste întrebări: Această unire mă vaconduce spre ceruri? Mă va face să-L iubesc mai mult pe Dumnezeu? Voi fiutil în această viață? Dacă ai răspunsuri promițătoare la aceste întrebăriintrospective, atunci, în temere de Dumnezeu, pășește înainte. – Id., pag.104, 105.

Majoritatea bărbaților și femeilor care au intrat în legătura căsătoriei auacționat astfel încât singura problemă de rezolvat era dacă se iubesc. Însă eiar trebui să-și dea seama că responsabilitatea pe care o au în căsătorie estemai mult decât acest lucru. Ei trebuie să se gândească dacă vlăstarele lor sevor bucura de sănătate fizică și mintală, dar și de putere morală. Însă puținisunt cei care au făcut acest pas având motive înălțătoare și gânduri nobilede care nu s-ar putea despărți ușor – că societatea are pretenții de la ei, că

influența familiilor nu poate fi decât bună sau rea. – Solii pentru tineret, pag.461.

Alegerea tovarășului de viață trebuie făcută atât de bine încât să asigurebunăstare fizică, mintală și spirituală pentru părinți și copiii lor, încât și unii,și alții să fie o binecuvântare pentru semenii lor și să-și onoreze Creatorul. –Divina vindecare, pag. 357, 358.

Calități ce trebuie avute în vedere pentru o viitoare soție. Fie ca tânărulsă caute în persoana care va sta alături de el pe cea care i se potrivește în apurta împreună poverile vieții, pe cea a cărei influență [46] îl va înnobila șicea care îl va face fericit prin dragostea ei!

„O soție bună este un dar de la Domnul. Inima soțului ei se încrede pedeplin în ea… Ea îi face bine, și nu rău în toate zilele vieții sale.” „Ea deschidegura cu înțelepciune: și învățături plăcute îi sunt pe limbă; ea vegheazăasupra celor ce se petrec în casa ei; și nu mănâncă pâinea leneviei. Copiii eise scoală și o numesc fericită; și soțul ei, de asemenea, o laudă zicând:’Multe fete au o purtare cinstită, dar tu le întreci pe toate’.” Cel care găseșteo astfel de soție „găsește un lucru bun și dobândește favoarea Domnului”. –Id., pag. 359.

Iată câteva lucruri care trebuie avute în vedere: Cea cu care te vei căsătoriva aduce fericire în casa ta? Este ea o persoană chibzuită sau, când se vacăsători, va folosi nu numai câștigul ei, ci și pe al tău pentru a-și satisfacevanitatea, dorința de a arăta bine? Sunt principiile ei sănătoase în aceastăprivință? Are ea vreun sprijin acum? …Eu știu că bărbatul care esteîndrăgostit nebunește și are gânduri de căsătorie respinge astfel deîntrebări, considerându-le exagerate. Însă aceste lucruri trebuie luate seriosîn seamă, întrucât ele afectează viața viitoare…

În alegerea soției, studiază-i caracterul. Va fi ea răbdătoare șisârguincioasă? Sau va înceta să-i pese de tatăl tău și de mama ta chiar înmomentul când aceștia au nevoie de sprijinul unui fiu puternic? Sau vaîncerca să te despartă de ei pentru a-și aduce la îndeplinire propriile planuri,pentru plăcere proprie, părăsindu-i pe tata și pe mama care, în loc să câștigeo fiică iubitoare, vor pierde un fiu? – Letter 23, 1886.

[47] Calități necesare unui viitor soț. Înainte să accepte să se căsătorească,fiecare tânără ar trebui să se întrebe dacă cel de care dorește să-și lege viațaeste demn. Care a fost trecutul lui? Este viața lui curată? Este dragostea luinobilă, înălțătoare, sau este doar o înflăcărare a pasiunii? Are el acele

trăsături de caracter care o vor face fericită? Va găsi ea adevărata pace șibucurie în dragostea lui? Îi va fi îngăduit să-și păstreze propria personalitatesau va fi obligată să-și supună judecata și conștiința stăpânirii soțului ei? Vaputea ea să pună mai departe pe primul loc cerințele Mântuitorului? Trupulși sufletul, gândurile și țintele vor putea fi păstrate în curăție și sfințenie?Aceste întrebări au o importanță vitală pentru fiecare tânără care pășește înlegământul căsătoriei. – Mărturii pentru comunitate, vol. 5, pag. 362.

Fie ca femeia care dorește o unire fericită prin căsătorie, aducătoare depace, care nu-și dorește suferință și necazuri în viitor, să-și pună următoareaîntrebare, înainte de a oferi dragostea ei. Are iubitul meu o mamă? Dacă da,atunci care este amprenta caracterului acesteia asupra lui? Își cunoaște elobligațiile față de ea? Este el atent față de dorințele și fericirea ei? Dacă nu-și respectă și nu-și cinstește mama, va dovedi el oare respect și iubire,bunătate și atenție față de mine, soția sa? Când focul dintâi va trece, mă vamai iubi el? Va fi el răbdător când voi greși sau va critica, va porunci și se vapurta ca un dictator? Adevărata iubire trece cu vederea greșeli; dragosteanici măcar nu le discerne. – Fundamentele educației creștine, pag. 105.

Acceptați numai trăsături de caracter nobile, bărbătești. Orice tânărătrebuie să-l accepte ca tovarăș de viață numai pe acela care posedă trăsăturicurate de caracter, bărbătești, care este harnic, plin de aspirații și cinstit,care Îl iubește pe Dumnezeu și se teme de El. – Divina vindecare, pag. 359.

Ferește-te de aceia care sunt lipsiți de respect. Ferește-te de acela careiubește lenevia; ferește-te de acela care batjocorește lucrurile sfinte.

[48] Evită societatea aceluia care folosește un limbaj profan sau este dedatconsumului de alcool, fie și numai al unui pahar. Nu da ascultarepropunerilor care vin din partea unui bărbat care nu își dă seama derăspunderea lui înaintea lui Dumnezeu. Adevărul curat, care sfințeștesufletul, îți va da tăria de a renunța, chiar dacă e o companie plăcută, la opersoană despre care știi că nu Îl iubește pe Dumnezeu, nu se teme de El șinu cunoaște nimic în legătură cu principiile adevăratei neprihăniri. Putemsuporta întotdeauna neputințele unui prieten și ignoranța lui, însă niciodatănu-i putem suporta viciile. – Letter 51, 1894.

Este mai ușor să facem o greșeală decât să o corectăm. Căsătoriile caresunt plănuite fără chibzuință și în mod egoist nu au un deznodământ bun, ciadesea se transformă în eșecuri teribile. Ambii constată că au fost amăgiți șiar desface în grabă ceea ce au făcut orbește. Este mai ușor, mult mai ușor,

să faci o greșeală în această privință decât să îndrepți o greșeală după ceaceasta a fost făcută.

Mai bine se întrerupe un angajament neînțelept. Chiar dacă ați făcut unangajament fără a avea însă o cunoaștere deplină a caracterului celui cu careexistă intenția de a vă uni, nu gândiți că angajamentul acesta înseamnăneapărat să vă legați pe viață de unul pe care nu-l puteți iubi și respecta.Aveți mare grijă ce angajamente faceți; însă este mai bine, mult mai bine, sădesfaceți un angajament înainte de căsătorie decât să vă despărțiți dupăcăsătorie, așa cum fac mulți. – Fundamentele educației creștine, pag. 105.

S-ar putea să spuneți: „Am făcut o promisiune, acum să o retrag?” Eu vărăspund: Dacă ați făcut o promisiune potrivnică Scripturii, retrageți-oneapărat, fără întârziere, și, în umilință, căiți-vă înaintea lui Dumnezeupentru dragostea fără minte care v-a condus să faceți un asemeneaangajament pripit. E mult mai bine [49] să retrageți o astfel de promisiune, înteamă de Dumnezeu, decât să o țineți, și prin aceasta să-L dezonorați peDumnezeu. – Mărturii pentru comunitate, vol. 5, pag. 365.

Fie ca fiecare pas în vederea legământului căsătoriei să fie caracterizat demodestie, simplitate, sinceritate și ținte serioase, care să-I fie pe plac și să-Lonoreze pe Dumnezeu. Căsătoria afectează atât viața aceasta, cât și ceaviitoare. Un creștin sincer nu face planuri pe care Dumnezeu nu le poateaproba. – Divina vindecare, pag. 359.

Dragoste adevărată sau înflăcărare oarbă [50] Iubirea este un dar prețios de la Isus. Dragostea este un dar prețios pe

care îl primim de la Isus. Dragostea curată și sfântă nu este un sentiment, ciun principiu. Cei care acționează în virtutea acesteia nu sunt nici nechibzuiți,nici orbi. – Divina vindecare, pag. 358, 359.

Există totuși atât de puțină dragoste adevărată, autentică, devotată,curată. Acest prețios produs este foarte rar. – Mărturii pentru comunitate,vol. 2, pag. 381.

Pasiunea este socotită drept iubire. Adevărata iubire este un principiuînalt și sfânt, cu totul diferită în caracter de acea dragoste care este trezităprin impuls și care se stinge deodată când este aspru pusă la încercare. –Patriarhi și profeți, pag. 176.

Iubirea este o plantă de origine divină, care trebuie îngrijită și cultivată.Familiile în care se manifestă afecțiune, ce rostesc cuvinte demne deîncredere, iubitoare, vor fi fericite și vor exercita o influență înălțătoareasupra tuturor acelora cu care vin în contact. – Mărturii pentru comunitate,vol. 4, pag. 548.

Adevărata iubire în contrast cu pasiunea. Iubirea… nu este lipsită derațiune; ea nu este oarbă. Este curată și sfântă. Însă pasiunea firii pământeștieste cu totul diferită. În timp ce dragostea adevărată Îl are în vedere peDumnezeu, în toate planurile Sale, și este în armonie desăvârșită cu Duhullui Dumnezeu, pasiunea este încăpățânată la culme, nesăbuită, lipsită derațiune, fără frâu și face din obiectul alegerii sale un idol. Harul luiDumnezeu este vizibil în întreaga comportare a aceluia care posedăadevărata iubire. Modestia, simplitatea, sinceritatea, moralitatea șispiritualitatea vor caracteriza fiecare pas făcut spre legământul căsătoriei.Cei care sunt astfel nu vor fi copleșiți de compania celuilalt, pierzândinteresul pentru locașul de rugăciune și pentru [51] serviciile religioase. Zelullor pentru adevăr nu va înceta prin neglijarea ocaziilor și privilegiilor pe careDumnezeu le dă în mod binevoitor. – Review and Herald, 25 sep. 1888.

Acea dragoste care nu are altă temelie decât satisfacerea simțurilor va fiîncăpățânată, oarbă și de nestăpânit. Cinstea, adevărul și orice trăsăturănobilă a minții, toate vor fi aduse sub stăpânirea pasiunilor. Persoana careeste legată în lanțurile acestei pasiuni oarbe este prea adesea surdă la vocea

rațiunii și a conștiinței; niciun argument sau rugăminte stăruitoare nu opoate determina să vadă nebunia acestei curse. – Signs of the Times, 1 iul.,1903.

Adevărata iubire nu este patimă nestăpânită, înfocată și năvalnică.Dimpotrivă, ea este calmă și profundă prin natura ei. Ea are în vedere maimult decât aparențele (cele exterioare) și este atrasă doar de calități. Esteînțeleaptă și cu discernământ, iar devotamentul ei este real și de durată. –Mărturii pentru comunitate, vol. 2, pag. 133.

Dragostea, desprinsă de tărâmul pasiunii și impulsului, este spirituală, darse materializează prin cuvinte și fapte. Un creștin trebuie să aibă osensibilitate și o iubire sfințite, în care nu este loc pentru nerăbdare șiirascibilitate; trăsăturile aspre, necizelate, trebuie îndreptate prin harul luiHristos. – Id., vol. 5, pag. 335.

Ferește-te de sentimentalism ca de lepră. De închipuiri și desentimentalismul bolnăvicios trebuie să te ferești ca și când ar fi lepră. Mulțitineri și tinere din aceste vremuri nu cunosc virtutea; de aceea e marenevoie de precauție… Aceia care au un caracter virtuos, deși s-ar putea să nuaibă anumite calități care sunt de dorit, pot fi de o reală valoare morală. –Id., pag. 123.

Există unii care au făcut pentru o vreme o profesie din religie, dar caresunt fără Dumnezeu și fără o conștiință sensibilă în toate intențiile șiscopurile lor. Ei nu au niciun rost, sunt neserioși; conversa-ția lor este ușuratică. [52] Mintea le este ocupată doar de gândul curteniei șial căsătoriei, neexistând loc pentru gânduri înalte și nobile. – Id., vol. 4, pag.589.

Tinerii sunt fermecați, fascinați de mania curteniei și căsătoriei.Sentimentalismul bolnăvicios predomină. Este nevoie de multă vigilență șitact pentru a feri tineretul de aceste influențe rele. – Id., vol. 5, pag. 60.

Tinerele nu sunt învățate tăgăduirea de sine și autocontrolul. Ele suntrăsfățate, iar mândria le este încurajată. Li se îngăduie să urmeze propriacale, până devin foarte încăpățânate și cu voință puternică în așa fel încâtajungi să nu știi ce să faci ca să le salvezi de la ruină. Satana le dirijează pânăcând ajung un motiv de batjocură pentru cei necredincioși din cauzaîndărătniciei, a lipsei autocontrolului și a modestiei feminine. Tinerilor, deasemenea, li se permite să-și urmeze propria cale. De-abia ajung la vârstaadolescenței și deja îi vezi alături de fetițe de vârsta lor, pe care le conduc

acasă, unde continuă cu intimități. Iar indulgența și afecțiunea exagerată îiîmpiedică pe părinți să fie hotărâți în a face o schimbare pentru a-și ține înfrâu prea grăbiții copii, în acest veac grăbit. – Id., vol. 2, pag. 460.

Sfaturi pentru o tânără romantică, bolnavă de dragoste. Ai căzut în tristagreșeală, care este atât de răspândită în acest secol degenerat, mai ales înrândul femeilor. Ești prea preocupată de celălalt sex. Îți place companiabăieților. Atenția pe care le-o acorzi îi flatează, iar tu încurajezi sau îngădui ofamiliaritate care nu este întotdeauna în acord cu îndemnul apostolului:„Feriți-vă de orice se pare rău…”

Îndepărtează din minte planurile romantice. Tu amesteci religia cu unsentimentalism romantic, bolnăvicios, care nu înalță, ci, dimpotrivă,înjosește. [53] Nu doar tu însăți ești afectată; și alții sunt prejudiciați deexemplul și influența ta… Ți-ai pierdut utilitatea, fiind într-o reverie continuăși clădind castele de nisip. Ai trăit într-o lume imaginară; ai fost o martirăimaginară și o creștină imaginară.

Experiența religioasă a tinerilor din acest secol este mult amestecată cuacest sentimentalism josnic. Sora mea, Dumnezeu cere să fii transformată.Înnobilează-ți simțămintele, te implor. Consacră-ți puterile mintale și fizice înslujba Răscumpărătorului tău, care a plătit pentru tine. Sfințește-ți gândurileși sentimentele, astfel ca toate faptele tale să fie făcute în Domnul. – Id.,pag. 248-251.

Avertisment pentru un tânăr student. Te afli acum în anii studenției; lasă-ți mintea să stăruie asupra unor subiecte spirituale. Înlătură oricesentimentalism din viața ta. Instruiește-te cu vigilență și fii stăpân pe tineînsuți. Acum ești în perioada de formare a caracterului; nu lăsa să-ți scadăinteresul – cel mai nobil cu putință – de a te pregăti pentru lucrarea pe careDumnezeu a desemnat-o pentru tine. – Letter 23, 1893.

Urmările unei curtenii și căsătorii neînțelepte. Putem vedea câtedificultăți întâmpinăm la fiecare pas. Nedreptatea – atât la tineri, cât și labătrâni –, curteniile și căsătoriile neînțelepte, nesfințite, nu pot să nu aibă caurmare certuri, neînțelegeri, înstrăinare unul față de celălalt, indulgență fațăde pasiuni fără frâu, necredincioșie a soților, egoism, dorințe nesăbuite șiindiferență față de lucrurile de interes veșnic...

[54] Sfințenia prezicerilor (profețiilor) lui Dumnezeu nu este apreciată demajoritatea acelora care pretind că sunt creștini. Ei dovedesc, princomportamentul lor libertin, fără frâu, că preferă o sferă mai largă. Acestora

nu le place să le fie limitate indulgențele egoiste. – Manuscript 14, 1888.Păziți-vă sentimentele. Încingeți-vă coapsele minții, spune apostolul, apoi

stăpâniți-vă gândurile, nepermițându-le să fie fără frâu. Gândurile pot fipăzite și stăpânite prin eforturile tale hotărâte. Gândiți drept și veți aduce laîndeplinire acțiuni drepte. Apoi va trebui să vă păziți sentimentele,nelăsându-le să zăbovească asupra unor lucruri nepotrivite. Isus te-arăscumpărat cu viața Sa; tu Îi aparții; de aceea, El trebuie consultat în toatelucrurile, în legătură cu felul în care vor fi folosite puterile minții și alesentimentelor tale. – The Youth’s Instructor, 21 apr. 1886.8

Obiceiuri legate de curtenie [55] Idei greșite despre curtenie și căsătorie. Multe idei legate de curtenie

își au originea în ideile greșite cu privire la căsătorie. Impulsul și pasiuneaoarbă sunt la baza acestora. Curtenia se desfășoară în spiritul flirtului. Părțileimplicate încalcă frecvent regulile modestiei și reținerii și se fac vinovate deîndrăzneală, dacă nu calcă chiar Legea lui Dumnezeu. În felul acesta nu sepoate discerne planul cel înalt, nobil și măreț al lui Dumnezeu cu privire lacăsătorie, de aceea cele mai curate simțăminte ale inimii, cele mai nobiletrăsături de caracter nu pot fi dezvoltate.

Nu trebuie rostite cuvinte, nu trebuie făcute fapte pe care nu ați vrea caîngerii cei sfinți să le înregistreze în cărțile de sus. Singura voastră țintă să fieslava lui Dumnezeu. Inima trebuie să dea pe față numai simțăminte curate,sfinte, demne de urmașii lui Hristos, înălțătoare, mai mult cerești decâtpământești. În curtenie, orice altceva în afară de acestea degradează,corupe; iar căsătoria nu poate fi sfântă și demnă de onoare în ochii unuiDumnezeu curat și sfânt, decât dacă este conformă cu principiul cel înalt alScripturii. – Manuscript 4a, 1885.

Tinerii acționează prea mult din impuls. Ei nu trebuie să se destăinuie preaușor și nici să fie captivați prea repede de înfățișarea exterioară, de fizic.Curtenia, așa cum se desfășoară în timpul de astăzi, este un plan deînșelăciuni și ipocrizie, în care vrăjmașul este mai implicat decât Domnul.Bunul simț este necesar aici mai mult decât oriunde, însă adevărul este că nuprea există. – Fundamentele educației creștine, pag. 105.

[56] Obiceiul de a sta târziu. Obiceiul de a sta târziu noaptea este frecventîntâlnit, însă nu este pe placul lui Dumnezeu, chiar dacă sunteți amândoicreștini. Aceste ore târzii produc vătămarea sănătății, micșoreazăcapacitatea minții pentru datoriile zilei următoare și dau o impresie rea.Fratele meu, sper că ai suficient respect de sine pentru a te feri de acest felde curtenie. Dacă singura ta țintă este slava lui Dumnezeu, vei fi în mod voitprevăzător. Nu vei îngădui ca sentimentalismul bolnav să-ți încețoșeze atâtde mult viziunea încât să nu poți discerne planul pe care îl are Dumnezeupentru tine. – Mărturii pentru comunitate, vol. 3, pag. 44, 45.

Satana nu-i scapă din ochi pe cei care dedică o mare parte din noaptecurteniei. Dacă ar putea avea ochii deschiși, ei ar putea vedea un înger care

notează cuvintele și faptele lor. Legile sănătății și ale decenței sunt încălcate.Ar fi mai potrivit ca anumite aspecte ale curteniei să fie lăsate pentru timpulvieții de căsătorie. Însă ceea ce se întâmplă în realitate este că momentulcăsătoriei parcă pune capăt întregii dăruiri manifestate în timpul curteniei.

Aceste ore de dezmăț din timpul nopții, în acest veac de desfrâu, conducadesea la ruinarea ambelor părți implicate. Satana triumfă, iar Dumnezeueste dozonorat atunci când bărbați și femei se dezonorează pe ei înșiși.Adevărata onoare este sacrificată sub vraja acestei pasiuni oarbe, iarcăsătoria unor asemenea persoane nu poate primi aprobarea lui Dumnezeu.Ei s-au căsătorit pentru că pasiunea i-a împins spre acest lucru; iar cândnoutatea a trecut, de-abia atunci și-au dat seama ce au făcut. – Review andHerald, 25 sep. 1888.

Satana cunoaște foarte bine cu ce elemente are de-a face și pune la lucruinteligența sa diabolică, inventând diferite planuri pentru a atrage sufleteleîn cursă, spre nimicirea lor.

El urmărește îndeaproape fiecare pas făcut și dă multe sugestii și, adesea,acestea sunt ascultate mai degrabă decât Cuvântul lui Dumnezeu. [57]

Această plasă periculoasă, fin țesută, este pregătită cu dibăcie pentru a-iprinde în mrejele sale pe cei tineri și creduli. Adesea, ea poate fi camuflatăîntr-un veșmânt de lumină, atrăgător, însă aceia care ajung victimele saleatrag asupra lor multe suferințe. Rezultatul: epave umane pretutindeni. –Fundamentele educației creștine, pag. 103, 104.

Flirtul. Flirtul, tratarea în joacă a sentimentelor celuilalt, constituie o crimănu de mică importanță în ochii unui Dumnezeu sfânt. Totuși atât de mulți seîndreaptă de preferință către tinerele femei, le câștigă afecțiunea, apoi își văd de treburile lor, uitând cuvintele rostite șiefectul avut asupra acestora. O altă persoană îi atrage, iar ei repetă aceleașicuvinte și manifestă aceeași atitudine, aceleași atenții.

Această dispoziție se va da pe față și în viața de căsătorie. Relația care sestabilește prin căsătorie nu produce întotdeauna o schimbare în acest sens –dintr-un caracter nestatornic într-unul hotărât, din cel șovăitor într-unulneclintit și statornic față de principii. Acestora nu le place monotonia,gândurile nesfinte dându-se pe față în acțiuni nesfinte. Cât de importanteste deci ca tineretul să-și încingă coapsele minții și să vegheze asupracomportamentului lor, astfel ca Satana să nu-i poată înșela și să-i abată depe cărarea neprihănirii. – Review and Herald, 4 noi. 1884.

Practici înșelătoare în curtenie. Un tânăr care câștigă prietenia unei tinerefără ca acest lucru să fie cunoscut de părinții ei nu se poartă ca un creștinnobil atât față de ea, cât și față de părinții ei. Prin convorbiri și întâlnirisecrete, el poate câștiga influență asupra minții ei, însă, procedând în acestfel, el nu dă dovadă de acea noblețe și integritate sufletească pe care oposedă copiii lui Dumnezeu. Pentru a-și atinge scopurile, ei nu se poartădeschis, conform standardelor biblice, și se dovedesc necredincioși față deaceia care îi iubesc și încearcă [58] să vegheze cu grijă asupra lor. Căsătoriileîntemeiate în acest fel nu sunt în conformitate cu ceea ce spune Dumnezeu.Acela care îndepărtează o tânără de la respectarea datoriilor ei, care oderutează în ceea ce privește porunca clară și precisă a lui Dumnezeu, de a-șiasculta și cinsti părinții, nu va fi credincios obligațiilor pe care le va avea înviața de căsătorie...

„Să nu furi” a fost scris de Însuși degetul lui Dumnezeu pe tablele depiatră, și totuși cât de mult se practică și se scuză furtul de sentimente! Seîntreține o curtenie înșelătoare, se continuă discuțiile în ascuns, până cesentimentele aceleia care este lipsită de experiență și nu știe până unde potajunge lucrurile sunt într-o anumită măsură îndepărtate de la părinții ei șiîndreptate spre acela care se dovedește, prin felul cum acționează, că nueste demn de dragostea ei. Biblia condamnă necinstea în orice formă s-armanifesta ea…

Acest mod de a fura în ascuns, în care se desfășoară curtenia și căsătoria,constituie cauza multor suferințe pe care numai Dumnezeu le cunoaște pedeplin. Din cauza acestei stânci, multe suflete au naufragiat. Creștini buni,oameni integri, care par sensibili la orice alt subiect, fac greșeliînspăimântătoare în acest punct. Ei dau dovadă aici de o voință atât dehotărâtă, de neclintit, pe care rațiunea nu o poate schimba. Devin atât defascinați de sentimentele și impulsurile omenești, încât nu mai au dorința dea cerceta Biblia și de a veni într-o strânsă legătură cu Dumnezeu. –Fundamentele educației creștine, pag. 101-103.

A evita primul pas în jos. Când este încălcată una dintre poruncileDecalogului, pașii în jos sunt aproape siguri. Odată îndepărtate bariereledecenței feminine, cea mai mare destrăbălare nu pare păcătoasă. Oh, cât deteribile sunt consecințele influenței în rău a femeii în lumea de azi! [59] Fiindprinși în momeala „femeii străine”, unii sunt încarcerați în niște celule ca deînchisoare, mulți își iau propriile vieți și mulți alții scurtează viețile altora. Cât

de adevărate sunt cuvintele inspirate: „Picioarele ei te duc la moarte; pașii eite duc în iad.”

Lumini de avertizare sunt așezate pretutindeni pe cărarea vieții pentru a-ipreveni pe bărbați să nu se apropie de terenul periculos, interzis; însă mulți,în ciuda acestora, aleg calea fatală, împotriva rațiunii, împotriva Legii luiDumnezeu și în ciuda pedepsei Sale.

Aceia care vor să-și păstreze sănătatea fizică, un intelect viguros și unmoral sănătos trebuie să „fugă… de poftele tinereții”. Aceia care depuneforturi stăruitoare și hotărâte pentru a ține sub control răutatea ce își ridicăîndrăzneț și cu nerușinare capul în preajma lor sunt urâți și vorbiți de rău defăcătorii de rele, însă ei vor fi onorați și răsplătiți de Dumnezeu. – Signs ofthe Times, 1 iul. 1903.

Cine își face de cap în tinerețe culege o recoltă amară. Făcându-ți de cap,nu se poate să nu-ți pui în pericol sufletul. Nu poți fi nepăsător în ceea ceprivește tovarășii pe care ți-i alegi. – Solii pentru tineret, pag. 124.

Iubiți prieteni tineri, timpul în care îți faci de cap, chiar și scurt, va avea caurmare o recoltă care îți va amărî întreaga viață; o oră de neatenție și osingură cedare în fața ispitei pot îndrepta întregul sens al vieții în direcțiagreșită. Nu poți avea decât o singură tinerețe; fă-o utilă. Odată ce ai făcut unpas, nu te mai poți întoarce niciodată ca să îndrepți greșelile. Acela carerefuză să intre în legătură cu Dumnezeu și se pune singur în calea ispitei vacădea cu siguranță. Dumnezeu îl pune la încercare pe fiecare tânăr. Mulți și-au scuzat nepăsarea și lipsa de respect acuzând exemplul rău dat lor [60] dedascăli. Însă aceasta nu trebuie să împiedice pe nimeni de a face ceea ceeste bine. În ziua socotelilor finale, nu vei mai putea prezenta scuzele pecare le aduci acum. – Mărturii pentru comunitate, vol. 4, pag. 622, 623.

Căsătorii interzise [61] Căsătorii între creștini și necreștini. Există în lumea creștină o

indiferență surprinzătoare, alarmantă, față de învățătura din Cuvântul luiDumnezeu cu privire la căsătoria între creștini și necredincioși. Mulți carepretind că-L iubesc pe Dumnezeu și se tem de El aleg să urmeze propriileînclinații, în loc să ia aminte la sfatul Înțelepciunii nemărginite. Într-oproblemă ce afectează în mod vital fericirea și bunăstarea ambelor părți atâtpentru lumea aceasta, cât și pentru cea viitoare, rațiunea, judecata și teamade Dumnezeu sunt lăsate la o parte; iar stăpânirea o au impulsul orb șihotărârea încăpățânată.

Bărbați și femei care, de altfel, sunt sensibili și conștiincioși nu iau înseamă sfatul; ei sunt surzi la apelurile și rugămințile prietenilor, rudelor șislujitorilor lui Dumnezeu. Mustrarea sau avertizarea este privită caimpertinență și amestec în treburile altora, iar prietenul adevărat, dacă arevreo obiecție, este tratat ca dușman. Aceasta urmărește Satana. Elademenește sufletul vrăjit, îndrăgostit nebunește. Rațiunea lasă să cadăhățurile stăpânirii de sine pe grumazul poftei pătimașe; patima nesfințităpune stăpânire până ce, prea târziu, victima se trezește într-o viață demizerie și sclavie. Acesta nu este un tablou plăsmuit de imaginație, ci orealitate. Dumnezeu nu sfințește acele uniri prin căsătorie pe care le-ainterzis în mod expres. – Mărturii pentru comunitate, vol. 5, pag. 365, 366.

Poruncile lui Dumnezeu sunt clare. Domnul a poruncit Israelului dinvechime să nu se unească prin căsătorie cu națiunile idolatre din jurul lor.„Să nu te unești prin căsătorie cu ele; [62] să nu-ți dai fiicele după fiii lor.”Este dat și motivul. Înțelepciunea infinită, văzând dinainte urmarea acestoruniri, declară: „Căci ele vor îndepărta pe fiul tău de a Mă urma și va slujialtor dumnezei; astfel mânia Domnului se va revărsa asupra ta și te va nimicidintr-odată.” „Căci tu ești un popor sfânt pentru Domnul Dumnezeul tău;căci Domnul Dumnezeul tău te-a ales să fii un popor deosebit, al Lui, maipresus de oricare popor de pe fața pământului.”

Și în Noul Testament există interziceri asemănătoare în ce priveștecăsătoria creștinilor cu păgânii. Apostolul Pavel, în prima sa epistolă cătrecorinteni, spune: „Soția este legată prin lege câtă vreme trăiește bărbatul ei;însă dacă bărbatul ei moare, este liberă să se căsătorească cu cine vrea;

numai în Domnul.”Din nou, în cea de-a doua epistolă, el scrie: „Nu vă înjugați la un jug

nepotrivit cu cei necredincioși; căci ce legătură este între neprihănire șifărădelege sau cum poate sta împreună lumina cu întunericul? Ce înțelegerepoate fi între Hristos și Belial? Sau ce legătură are cel credincios cu celnecredincios? Cum se împacă templul lui Dumnezeu cu idolii? Căci noisuntem templul Dumnezeului celui viu, cum a zis Dumnezeu: ‘Eu voi locui șivoi umbla în mijlocul lor; Eu voi fi Dumnezeul lor și ei vor fi poporul Meu. Deaceea: Ieșiți din mijlocul lor și despărțiți-vă de ei, zice Domnul, nu vă atingețide ce este necurat și vă voi primi. Eu vă voi fi Tată și voi îmi veți fi fii și fiice,zice Domnul Cel Atotputernic.’” – Id., pag. 363, 364.

Blestemul lui Dumnezeu apasă asupra multora care s-au legat princăsătorii nepotrivite în acest veac. Dacă Biblia ar lăsa aceste probleme într-olumină vagă, neclară, atunci calea pe care o aleg mulți tineri [63] ar fiscuzabilă. Însă cerințele Bibliei nu sunt porunci incomplete; ele necesită odesăvârșită curăție a cugetului, cuvântului și faptei. Îi suntem recunoscătorilui Dumnezeu pentru că avem Cuvântul Său – o lumină pe cărare; nimeni nuar trebui să greșească drumul. Tinerii ar trebui să-și facă obiceiul de a-Lcerceta și de a da atenție sfaturilor cuprinse în el, căci greșelile cu urmăritriste sunt totdeauna consecințe ale depărtării de preceptele acestuia. –Fundamentele educației creștine, pag. 102, 103.

Dumnezeu interzice căsătoria credincioșilor cu necredincioșii. Niciodatăn-ar trebui ca poporul lui Dumnezeu să se aventureze pe terenul interzis.Căsătoria între credincioși și necredincioși este interzisă de Dumnezeu. Însăprea adesea inima neconvertită urmează dorințele ei firești și suntîntemeiate astfel căsătorii nesfințite. Datorită acestui lucru, mulți bărbați șifemei sunt fără nădejde și fără Dumnezeu în lume. Aspirațiile lor nobile s-aunăruit; printr-un lanț de circumstanțe, ei sunt prinși în cursa lui Satana. Aceiacare sunt conduși de pasiune și impuls vor avea de cules o recoltă amară înaceastă viață, iar calea lor poate sfârși prin pierderea sufletului lor. – Id.,pag. 500, 501.

Aceia care susțin că sunt de partea adevărului calcă în picioare voința luiDumnezeu atunci când se căsătoresc cu necredincioși; ei pierd darul haruluiSău și depun eforturi amare în vederea pocăinței. Cel necredincios s-arputea să aibă un caracter moral excelent, însă faptul că el sau ea nu arăspuns cerințelor lui Dumnezeu și a neglijat o mântuire atât de mare

constituie un motiv suficient de întemeiat pentru ca să nu se realizezeaceastă unire. Caracterul celui necredincios ar putea fi asemenea celui altânărului căruia Domnul Isus i-a adresat cuvintele: „Îți mai lipsește un singurlucru.” – Mărturii pentru comunitate, vol. 4, pag. 505.

Exemplul lui Solomon. Există oameni cuprinși de sărăcie și întuneric, pecare Dumnezeu i-ar primi la Sine și i-ar face [64] utili pe pământ și pentruslava cerului, însă Satana este în mod continuu la lucru pentru a nimiciplanurile Sale și a-i trage spre pierzare prin căsătoria cu cei al căror caractereste de așa natură încât pur și simplu îi smulg de pe calea vieții. Foarte puținipot ieși biruitori din această încurcătură. – Id., vol. 5, pag. 124.

Satana a știut foarte bine care aveau să fie urmările ascultării; în timpulprimei părți a domniei lui Solomon – ani de glorie datorită înțelepciunii,mărinimiei și judecății drepte a împăratului –, el a căutat să aducă influențecare aveau să submineze în ascuns credincioșia lui Solomon față de principiiși să-l determine să se despartă de Dumnezeu. Că dușmanul a avut succes îneforturile lui știm din raportul biblic: „Solomon s-a înrudit cu împăratulFaraon al Egiptului, a luat pe fiica lui Faraon și a adus-o în cetatea lui David.”

Formând această alianță cu o națiune păgână și pecetluind aceastăînțelegere prin căsătoria cu o prințesă idolatră, el a nesocotit poruncile luiDumnezeu pentru menținerea curăției poporului Său. Speranța că aceastăsoție egipteană ar fi convertită nu a fost decât o slabă scuză pentru păcat.Încălcând o poruncă directă de a sta deoparte de celelalte națiuni, regele aunit tăria sa cu un braț slab.

Un timp, Dumnezeu, în mila Sa îndurătoare, nu a luat în seamă teribilagreșeală a regelui Solomon. Soția acestuia a fost convertită; iar regele,făcând uz de înțelepciunea sa, s-a luptat mult să stăvilească forțele răului, pecare nechibzuința sa le pusese în mișcare. Însă Solomon începuse să-L piardădin vedere pe Cel care era Izvorul puterii și slavei sale. Înclinațiile firești autriumfat asupra rațiunii. Pe măsură ce încrederea în sine creștea, el căuta săaducă la îndeplinire planul lui Dumnezeu pe propria cale…

Mulți dintre cei care mărturisesc că sunt creștini consideră, ca și Solomon,că se pot uni cu cei fără Dumnezeu, crezând că influența lor [65] asupra celorce se află pe o cale rea va fi benefică; însă cât de adesea chiar ei înșiși, prinșiîn cursă și învinși, cedează în privința credinței lor sfinte, sacrifică principiileși se despart de Dumnezeu. Un pas greșit conduce la altul, până când ajungîn punctul în care își dau seama că nu pot rupe lanțurile care îi leagă. –

Fundamentele educației creștine, pag. 498-500.Scuza – „el sau ea simpatizează cu religia”. Se aduce uneori scuza că cel

necredincios simpatizează cu religia și că este tot ce poate fi de dorit într-ocompanie, cu excepția unui singur lucru – nu este creștin. Deși cea mai bunăjudecată a credinciosului poate sugera că nu este potrivită unirea pe viață acredinciosului cu necredinciosul, totuși, în nouă cazuri din zece, înclinațiilefirești triumfă. Decăderea spirituală începe în momentul în care se facelegământul la altar; zelul pentru religie este descurajat și o fortăreață dupăalta este dărâmată, până ce amândoi stau unul lângă celălalt sub drapelulnegru al lui Satana. Chiar în cadrul sărbătorii de nuntă, spiritul lumesctriumfă asupra conștiinței, credinței și adevărului. În noul cămin, momentuldedicat rugăciunii nu este respectat. Mirele și mireasa s-au ales unul pecelălalt îndepărtându-L pe Isus. – Mărturii pentru comunitate, vol. 4, pag.505.

Schimbarea s-a produs în cel credincios. La început, cel credincios s-arputea să nu arate opoziție în noua relație; însă când se aduce în atențieadevărul Bibliei, dintr-odată se declanșează următoarea atitudine: „Te-aicăsătorit cu mine știind că sunt ceea ce sunt; nu vreau să fiu tulburat. Deacum înainte, să fie clar, este interzisă orice discuție privitoare la vederiletale religioase.” Dacă cel credincios va manifesta în vreun fel seriozitate șiperseverență în ce privește credința sa, acestea sunt luate drept lipsă debunăvoință față de cel care nu prezintă interes pentru experiența creștină.

[66] Cel credincios consideră că, în noua relație, el trebuie să cedeze puținfață de cel pe care l-a ales ca tovarăș de viață. Când au loc petreceri șidistracții lumești, la început el se opune vehement, însă pe măsură ceinteresul pentru adevăr scade, îndoiala și necredința iau locul credinței.Nimeni nu s-ar aștepta ca cel care altădată era un credincios hotărât,conștiincios și un devotat urmaș al lui Hristos să devină vreodată îndoielnic,șovăitor. O, ce schimbare a produs această căsătorie neînțeleaptă! – Id., pag.505, 506.

Este un lucru primejdios să te unești cu cineva lumesc. Satana știe foartebine că ceasul legământului căsătoriei poate însemna pentru mulți tineri șitinere încheierea experienței lor religioase și a utilității lor. Pentru Hristos eisunt pierduți. O perioadă, printr-un efort susținut, ar putea să trăiască oviață de creștin, însă toate strădaniile lor întâmpină influența puternică dindirecția opusă. Odinioară era un privilegiu și o bucurie pentru ei să

vorbească despre credința și speranța lor; însă acum, ei nu doresc sămenționeze acest subiect, pentru că știu că pe acela de care și-au legatdestinul nu-l interesează. Drept urmare, credința în adevărul cel prețios sestinge în inima lor, iar Satana țese în mod ascuns în jurul lor plasascepticismului. – Id., pag. 504, 505.

Riscând bucuriile cerului. „Pot merge oare doi oameni împreună fără a seînvoi?” „Dacă doi dintre voi se învoiesc să ceară ceva Tatălui Meu din ceruri,le va da.” Ce ciudat! În timp ce unul dintre cei atât de strâns uniți esteimplicat, devotat, celălalt este indiferent și nepăsător; unul caută calea spreviața veșnică, iar celălalt se află pe calea cea largă, ce duce spre moarte.

Sute de tineri L-au sacrificat pe Domnul Hristos și cerul ca urmare acăsătoriei cu persoane neconvertite. [67] Oare dragostea și părtășia cu Isus aupentru ei o valoare atât de neînsemnată încât preferă compania biețilormuritori? Este oare cerul atât de neînsemnat încât riscă bucuriile acestuia dedragul unuia care nu are dragoste pentru prețiosul Mântuitor?– Id., pag.507.

A te uni cu un necredincios înseamnă a te așeza pe tine însuți pe terenullui Satana. Îl întristezi pe Duhul lui Dumnezeu și pierzi protecția Sa. Îți poțipermite tu să stai într-un asemenea raport de forțe în bătălia pentru viațaveșnică? – Id., vol. 5, pag. 364.

Întreabă-te: „Oare nu cumva un soț necredincios îmi va îndepărtagândurile de la Isus? Este el iubitor mai mult de plăceri decât de Dumnezeu?Nu cumva mă va determina el și pe mine să-mi găsesc plăcerea în lucrurile încare el își găsește plăcerea?” Calea către viața veșnică este abruptă și aspră.Nu-ți mai lua bagaje în plus care să-ți îngreuneze mersul. – Id., pag. 363.

O casă deasupra căreia umbrele dăinuie mereu. Inima tânjește dupădragoste omenească și această iubire, oricât de mare ar fi, nu este suficientde puternică, de curată sau de prețioasă pentru a lua locul iubirii lui Isus.Doar în Mântuitorul soția poate găsi înțelepciunea, tăria și harul de a treceprin grijile, răspunderile și necazurile vieții. Ea trebuie să facă din Isus tăria șicălăuza ei. Femeia trebuie să se predea lui Hristos înainte de a se dăruivreunui prieten pământesc și înainte de a începe vreo relație care să fie înconflict cu Acesta. Aceia care doresc să afle adevărata fericire trebuie să aibăbinecuvântarea cerului asupra a tot ceea ce le aparține și asupra a tot ceeace fac. Datorită neascultării de Dumnezeu există atât de multe inimi șicămine în suferință. Sora mea, dacă dorești să ai o casă deasupra căreia să

nu se ridice niciodată umbre, nu-ți lega viața de un vrăjmaș al lui Dumnezeu.– Id., pag. 362, 363.

Argumentele unui creștin. Ce ar trebui să facă orice creștin atunci cândajunge în situația dificilă [68] în care se pune la încercare soliditateaprincipiului religios? Cu o hotărâre demnă de imitat, el ar trebui să spunădeschis: „Eu sunt un creștin conștiincios. Eu cred că ziua a șaptea asăptămânii este Sabatul biblic. Credința și principiile noastre merg în direcțiiopuse. Nu putem fi fericiți împreună, deoarece, dacă eu continui să dorescmai departe cunoașterea voinței lui Dumnezeu, mă voi deosebi tot mai multde lume și mă voi asemăna din ce în ce mai mult cu Hristos. Dacă tu continuisă nu vezi frumusețea lui Hristos și nu te simți atras de adevăr, vei iubi maideparte lumea, pe care eu nu o pot iubi, în timp ce eu voi iubi lucrurile luiDumnezeu pe care tu nu le poți iubi. Lucrurile spirituale trebuie judecatespiritual. Fără discernământ spiritual, tu nu vei putea înțelege ce cereDumnezeu de la mine și nu-ți vei da seama de obligațiile pe care le am fațăde Stăpânul pe care-L slujesc; din această cauză, tu vei avea impresia că teneglijez din cauza îndatoririlor religioase. Nu vei fi fericit, ci gelos pesentimentele pe care le am față de Dumnezeu, iar eu voi fi sigură deconvingerile mele religioase. Când îți vei schimba felul în care vezi lucrurile,când inima ta va răspunde cerințelor lui Dumnezeu, când vei învăța să-Liubești pe Mântuitorul meu, atunci relația noastră ar putea fi reluată.”

Credinciosul face astfel un sacrificiu pentru Hristos, pe care conștiința sa îlaprobă și care arată că pentru el viața veșnică prețuiește atât de mult încâtnu-și poate permite riscul de a o pierde. El consideră că este mai bine sărămână necăsătorit decât să se lege pe viață cu unul care alege mai degrabălumea decât pe Domnul Isus și care l-ar îndepărta de crucea lui Hristos. – Id.,vol. 4, pag. 506, 507.

O căsătorie sigură. O căsătorie poate fi întemeiată în siguranță numai înHristos. Dragostea omenească poate fi manifestată prin legături foartestrânse doar în măsura în care este alimentată de dragostea divină. Doaracolo unde domnește Hristos poate exista dragoste profundă, adevărată,neegoistă. – Divina vindecare, pag. 358.

[69] Când unul dintre parteneri se convertește după căsătorie. Acela cares-a căsătorit când era neconvertit are, datorită convertirii sale, într-o măsurămai mare, obligația de a fi credincios tovarășului său de viață, oricât de mariar fi diferențele de ordin religios; totuși cerințele lui Dumnezeu trebuie

avute în vedere înaintea oricărei relații omenești, chiar dacă urmarea va finecazul sau persecuția. Printr-un spirit iubitor și blând, această credincioșiepoate duce la câștigarea celui necredincios. – Patriarhi și profeți, pag. 175.

10

Când este nevoie de sfat [70] Căutați sfaturi în Biblie. Fiind instituită de Dumnezeu, căsătoria este o

rânduială sfântă și nu trebuie privită într-un spirit egoist. Aceia care au învedere acest pas ar trebui să mediteze în mod solemn și cu rugăciune laimportanța acestuia și să caute sfatul divin pentru a ști dacă merg pe o caleîn armonie cu voia lui Dumnezeu. Sfaturile din Cuvântul lui Dumnezeu înaceastă privință trebuie avute în vedere cu multă atenție. Cerul privește cuplăcere asupra acelei căsătorii încheiate pe baza dorinței sincere de a seconforma sfaturilor date în Scriptură. – Letter 17, 1896.

Dacă există vreun subiect ce trebuie chibzuit cu calm și rațional, fărăpasiune, atunci acela este subiectul căsătoriei.

Dacă este nevoie vreodată de Biblie ca sfătuitor, atunci acel moment esteînainte de a face pasul prin care două persoane se leagă pentru o viață.Totuși sentimentul predominant este acela că, în această problemă,sentimentele trebuie luate în seamă și, în mult prea multe cazuri,sentimentalismul bolnăvicios preia cârma și conduce spre ruină. Este punctulîn care tinerii dau dovadă de prea puțină inteligență; este subiectul la care eirefuză să se gândească. Căsătoria pare să aibă o putere de vrajă asupra lor.Ei nu se supun lui Dumnezeu. Simțurile lor sunt ferecate, iar ei acționează însecret, ca și când cineva s-ar amesteca în planurile lor. – Fundamenteleeducației creștine, pag. 103.

Mulți navighează în ape tulburi. Ei au nevoie de un pilot, dar ei privesc cudispreț ajutorul de care au atât de mare nevoie, crezând că sunt în stare să-și cârmuiască propria barcă fără să-și dea seama însă că aceasta este pepunctul de a se lovi de o stâncă ascunsă, [71] care ar putea producenaufragiul, ruinarea credinței și a fericirii... Dacă nu vor fi cercetătorisârguincioși ai Cuvântului lui Dumnezeu (Biblia), ei vor face greșeli grave,care vor dăuna fericirii lor și a altora atât pentru viața de acum, cât și pentrucea viitoare. – Id., pag. 100.

Necesitatea rugăciunii în vederea unei decizii potrivite. Dacă bărbații șifemeile obișnuiesc să se roage de două ori pe zi înainte de a întrezăricăsătoria, ei ar trebui să se roage de patru ori pe zi atunci când se anticipăacest pas. Căsătoria este ceva care vă va influența și afecta atât viața deacum, cât și cea viitoare…

Majoritatea căsătoriilor din timpul nostru și felul în care decurg sunt unsemn al sfârșitului. Bărbați și femei sunt atât de neînduplecați, atât deîncăpățânați, încât Dumnezeu este lăsat în afara acestei probleme. Religiaeste dată la o parte, ca și când nu ar avea nicio însemnătate în aceastăproblemă atât de solemnă și de importantă. – Solii pentru tineret, pag. 460.

Când dragostea nebună este surdă la sfat. Doi tineri fac cunoștință; seîndrăgostesc nebunește unul de altul și întreaga atenție le este absorbităîntr-acolo. Rațiunea este orbită, iar judecata este dată peste cap. Nu vor săia în seama niciun sfat, nu acceptă să fie călăuziți, ci consideră că au propriacale, indiferent care ar fi consecințele. Ca o boală molipsitoare, de care nupoți scăpa, dragostea nebună, care îi stăpânește, trebuie să-și urmezecursul; și se pare că nimic nu o poate opri.

Este posibil ca cei din jurul lor să-și dea seama că, dacă cei doi s-ar uni princăsătorie, urmarea ar fi nefericirea pe toată durata vieții. Însă rugămințile șisfaturile sunt date în zadar. Este posibil ca, prin această unire, utilitateaaceluia pe care Dumnezeu l-ar binecuvânta în lucrarea Sa să fie distrusă; însăargumentele [72] sunt nebăgate în seamă. Tot ce spun bărbații și femeile cuexperiență se dovedește ineficient; este imposibil să le schimbi decizia lacare i-au condus dorințele lor. Ei pierd interesul pentru adunările din casa derugăciune și pentru tot ce este legat de religie. Sunt îndrăgostiți nebuneșteunul de altul, iar datoriile vieții sunt neglijate, ca și cum ar fi de micăimportanță. – Review and Herald, 25 sep. 1888.

Tinerii au nevoie de înțelepciunea și experiența celor în vârstă. Cândexistă atâta suferință în urma căsătoriilor încheiate, de ce oare nu doresctinerii să fie înțelepți? De ce continuă ei să aibă simțământul că nu au nevoiede sfatul celor mai în vârstă și cu experiență? În afaceri, atât bărbații, cât șifemeile sunt foarte precauți. Înainte de a se angaja într-o anumită activitate,ei se pregătesc pentru acea lucrare. Ei dedică timp, bani și mult studiu atentsubiectului respectiv în așa fel încât să nu dea greș în acea întreprindere.

Cu atât mai multă precauție ar trebui dovedită atunci când se pășește înrelația de căsătorie – o relație care afectează viitorul, chiar și viața viitoare.Din contră, subiectul este tratat în glumă, cu ușurință, din impuls și pasiune,orbire și lipsa acordării unei considerații atente și calme. Singura explicațiepentru acest lucru este că lui Satana îi place să vadă suferință și ruină înlume și el țese această plasă pentru a încurca sufletele în ea. El se bucură săvadă aceste persoane nechibzuite pierzând bucuria în această lume și

căminul din cea viitoare. – Review and Herald, 2 feb. 1886.Judecata matură a părinților trebuie apreciată. Trebuie oare copiii să țină

seama doar de propriile dorințe și înclinații, și nu și de sfatul și judecatapărinților lor? Unii par a nu ține cont niciodată de dorințele și preferințelepărinților lor și nici de judecata matură a acestora. Egoismul a ferecat [73]

ușile inimilor lor în ce privește afecțiunea filială. Mințile celor tineri trebuietrezite în această privință. Porunca a cincea este singura poruncă însoțită deo făgăduință, însă este tratată cu ușurință și chiar ignorată în mod voit de celîndrăgostit. Desconsiderarea dragostei mamei, dezonorarea purtării de grijăa tatălui sunt păcate care rămân înregistrate în dreptul multor tineri.

Una dintre cele mai mari greșeli, legate de acest subiect, este aceea de anu tulbura sentimentele celor tineri și fără experiență, de a nu se amestecanimeni în dragostea lor. Acesta este un subiect care trebuie examinat dintoate punctele de vedere. Ajutorul oferit de cei cu experiență și o cumpănirecu calm și atenție a problemei de către ambele părți constituie lucruriesențiale. Subiectul acesta este tratat în general cu prea multă ușurință demajoritatea oamenilor. Tinerii mei prieteni, luați pe Dumnezeu și părințiivoștri temători de El ca sfătuitori! Rugați-vă pentru aceasta! – Fundamenteleeducației creștine, pag. 104.

Încredeți-vă în părinții credincioși. Dacă sunteți binecuvântați cu părințitemători de Dumnezeu, căutați-le sfatul. Deschideți-vă lor cu speranțele șiplanurile voastre; învățați din experiența lor de viață. – Divina vindecare,pag. 359.

Dacă ar fi mai apropiați de părinții lor, dacă s-ar încrede în ei și și-ardestăinui lor bucuriile și necazurile lor, copiii s-ar păzi de multe dureri de capîn viitor. Când sunt confuzi și nu știu ce cale să aleagă, ei trebuie să leprezinte părinților situația lor exact așa cum o văd ei și să le ceară sfatul.Cine ar putea întrevedea mai bine pericolele decât părinții credincioși? Cinele-ar putea înțelege mai bine temperamentul decât aceștia? Copiii creștinivor aprecia, mai presus de orice binecuvântare pământească, iubirea șiaprobarea părinților lor temători de Dumnezeu. Părinții pot [74] simțiîmpreună cu copiii lor și se pot ruga pentru ei și cu ei ca Dumnezeu să-iapere și să-i călăuzească. Mai presus de orice, ei îi vor încredința pe aceștiaPrietenului și Sfătuitorului lor, care nu dă greș niciodată. – Fundamenteleeducației creștine, pag. 105, 106.

Părinții să îndrume sentimentele copiilor lor. Tații și mamele trebuie să

simtă că le revine datoria de a călăuzi sentimentele copiilor lor, astfel caacestea să fie îndreptate asupra acelora care le-ar putea fi tovarăși potriviți.Aceasta trebuie simțită ca o datorie, îndeplinită prin învățăturile pe care ledau, prin propriul exemplu, prin harul lui Dumnezeu, pentru a modelacaracterul copiilor încă din cei mai fragezi ani ai lor, astfel ca ei să fie curați șinobili și să fie atrași spre bine și adevăr. Cei ce se aseamănă se atrag; cei seaseamănă se apreciază. Faceți ca dragostea pentru adevăr, curăție șibunătate să fie încă de timpuriu sădită în suflet, iar tinerii vor căutacompania acelora care posedă aceste caracteristici. – Patriarhi și profeți,pag. 176.

Exemplul lui Isaac. Părinții nu ar trebui să piardă niciodată din vedereresponsabilitatea pentru fericirea viitoare a copiilor lor. Supunerea curespect a lui Isaac față de hotărârea tatălui său a fost rezultatul educațieiprin care a fost învățat să-i placă o viață de ascultare. – Id., pag. 175, 176.

Isaac a fost mult onorat de Dumnezeu, devenind moștenitorulfăgăduințelor prin care lumea avea să fie binecuvântată; chiar când a avutvârsta de patruzeci de ani, el s-a supus deciziei tatălui său, care l-a desemnatpe slujitorul său, un om cu experiență și temător de Dumnezeu, să-i aleagă osoție. Iar rezultatul acestei căsătorii, așa cum este prezentată în Scripturi,este o imagine tandră și frumoasă a fericirii familiale: „Isaac a adus-o încortul mamei sale Sara, a luat-o pe Rebeca și aceasta i-a devenit soție, iar ela iubit-o; și astfel Isaac a fost mângâiat după moartea mamei sale.” – Id.,pag. 175.

[75] Părinții înțelepți vor fi grijulii. Veți întreba: „Ar trebui oare părinții săaleagă un tovarăș de viață pentru fiul sau fiica lor fără a ține seama depărerea și sentimentele acestuia sau acesteia?” Voi pune această întrebareașa cum ar trebui să sune de fapt: „Ar trebui oare ca fiul sau fiica să-și aleagătovarășul de viață fără a-și consulta mai întâi părinții, având în vedere că unasemenea pas va afecta fericirea părinților care își iubesc copiii?” Și trebuieoare ca fiul sau fiica să insiste să-și urmeze propria cale, în ciuda sfaturilor șirugăminților părinților săi? Răspund cu hotărâre: NU, chiar dacă nu s-arcăsători niciodată. Porunca a cincea oprește un astfel de curs: „Cinstește petatăl tău și pe mama ta, pentru ca să ți se lungească zilele în țara pe care ți-odă Domnul, Dumnezeul tău.” Aceasta este o poruncă însoțită de ofăgăduință pe care Dumnezeu o va împlini cu siguranță față de aceia caresunt ascultători. Părinții înțelepți nu vor alege niciodată tovarăși de viață

pentru copiii lor fără a le respecta dorințele. – Mărturii pentru comunitate,vol. 5, pag. 108.

Partea a IV-aFactori care conduc spre succes sauspre esec

10

Căsătorii pripite, imature [79] Pericolul atașărilor din timpul copilăriei. Căsătoriile timpurii nu

trebuie încurajate. Într-o relație atât de importantă și cu efecte atât deîndelungate, cum este căsătoria, nu trebuie pășit cu grabă, fără pregătiresuficientă și înainte ca puterile mintale și fizice să fie bine dezvoltate. –Divina vindecare, pag. 358

Băieții și fetele intră în relația de căsătorie având o dragoste necoaptă, ojudecată imatură, fără sentimente nobile, înălțătoare, și se avântă înjurământul căsătoriei conduși cu totul de pasiuni copilărești…

Atașamentele care s-au format în copilărie au avut adesea ca urmarecămine nenorocite sau despărțiri mizerabile. Legăturile timpurii formate fărăconsimțământul părinților rareori s-au dovedit fericite. Sentimentele fragedetrebuie reținute până când sosește timpul, la o vârstă potrivită și oexperiență suficientă ca acestea să fie demne de onoare și să existesiguranța de a le descătușa. Dacă nu sunt controlate, sentimentele potconduce spre o existență nefericită.

Un tânăr care nu a trecut de vârsta adolescenței are o judecată slabă în ceprivește potrivirea cu o persoană tot atât de tânără ca și el, care să-i devinătovarășă de viață. După ce judecata lor a devenit mai matură, ei se văd legațipe viață unul de celălalt și poate cu totul nepregătiți pentru a se face fericițiunul pe celălalt. Apoi, în loc să aibă o coexistență bună, încep învinuirile,spărturile se lărgesc până ce se instalează indiferența și neglijența unuia fațăde celălalt. Pentru ei nu există nimic sacru în cuvântul „cămin”. Însășiatmosfera este otrăvită de cuvinte lipsite de iubire și reproșuri amare. – Soliipentru tineret, pag. 452.

[80] Căsătoriile imature sunt răspunzătoare pentru multe dintre relele careexistă astăzi. Printr-o căsătorie întemeiată prea devreme în viață nu seîntreține nici sănătatea fizică, nici tăria mintală. În general, în acest subiect,rațiunea este prea puțin folosită. Mulți tineri acționează din impuls. Acestpas, care îi influențează în mod serios spre bine sau spre rău, fiind obinecuvântare sau un blestem pe toată durata vieții, este prea adesea făcutîn grabă, sub impulsul sentimentelor. Mulți nu vor să asculte sfaturile sauîndemnurile care le sunt date dintr-un punct de vedere creștin. – Id., pag.453.

Satana este continuu ocupat să îi determine pe tinerii neexperimentați săse grăbească în privința căsătoriei. Însă, cu cât ridicăm în slăvi mai puțincăsătoriile care se întemeiază devreme, cu atât mai bine. – Mărturii pentrucomunitate, vol. 2, pag. 252.

Repercusiunile căsătoriilor pripite, chiar printre cei care mărturisesc a ficopii ai lui Dumnezeu, sunt despărțirile, divorțurile și o mare confuzie înbiserică. – Review and Herald, 25 sep. 1888.

Ce contrast între cursul vieții lui Isaac și cel urmat de tinerii din timpulnostru, chiar dintre creștini! Adeseori, tinerii consideră că sentimentele lorconstituie o problemă în care doar propria persoană trebuie consultată – oproblemă în care nici Dumnezeu, nici părinții nu trebuie să se amestecedeloc. Cu mult înainte de a deveni adulți, ei se consideră în stare să facăpropria alegere, fără ajutorul părinților. Doar câțiva ani din viața de căsătoriele sunt de obicei suficienți pentru a le arăta greșeala făcută, însă adesea esteprea târziu pentru a preveni urmările rele. Căci aceeași lipsă de înțelepciuneși stăpânire de sine care a determinat alegerea pripită este cea care îngăduieagravarea răului, până ce căsătoria devine un jug care roade. În acest fel,mulți și-au năruit fericirea pentru această viață și speranța în viața veșnică. –Patriarhi și profeți, pag. 175.

Potențiali lucrători pentru Dumnezeu puși în încurcătură. Bărbați tineriau primit adevărul și au mers bine un timp, [81] însă Satana și-a țesut plasa înjurul lor, în prietenii neînțelepte și căsătorii nepotrivite. El a întrezărit căaceasta este calea prin care-i putea abate cel mai bine de pe cărarea sfințirii.– Mărturii pentru comunitate, vol. 5, pag. 114, 115.

Mi s-a arătat că tineretul de astăzi nu are simțământul marelui pericol încare se află. Sunt mulți tineri pe care Dumnezeu i-ar accepta ca lucrători îndiferitele ramuri ale lucrării Sale, însă Satana se interpune și îi încurcă în așafel în plasa sa, încât aceștia se înstrăinează de Dumnezeu și devin fără putereîn lucrarea Sa. Satana este un lucrător isteț și perseverent. El știe foarte binecum să-i prindă în cursă pe cei nechibzuiți și este un fapt alarmant că doarpuțini reușesc să scape din vicleniile sale. Ei nu văd niciun pericol și nu sepăzesc împotriva planurilor sale. El îi determină să se lege afectiv unul decelălalt fără să caute înțelepciunea lui Dumnezeu sau a celor pe care El i-atrimis pentru a-i sfătui, îndemna și avertiza. Se încred în ei înșiși și nusuportă restricții. – Id., pag. 105, 106.

Sfaturi pentru un tânăr adolescent. Ideile tale copilărești, de dragoste

față de fete, nu dau nimănui o părere bună despre tine. Lăsându-ți mintea sărătăcească în această direcție, îți îndepărtezi gândurile de la studiu. Astfel,prieteniile tale vor fi lipsite de puritate; căile tale și ale altora vor fi corupte.Exact în acest fel mi-a fost prezentat cazul tău, și, atâta timp cât persiști pepropria cale, oricine va căuta să te îndrume, să te influențeze sau să-ți punărestricții va întâmpina cea mai mare rezistență, deoarece inima ta nu este înarmonie cu adevărul și dreptatea. – Manuscript 15a, 1896.

Nepotrivirea de vârstă. Este important ca cei doi parteneri, chiar dacă nusunt bogați, să fie sănătoși. Însă, mai este un aspect ce nu trebuie neglijat –[82] nepotrivirea de vârstă. O neglijare a acestei reguli poate afecta în modserios sănătatea celui mai tânăr și, adesea, sănătatea copiilor este jefuită detărie fizică și mintală. Ei nu pot primi de la un părinte în vârstă grija și atențiade care au nevoie în perioada de creștere și s-ar putea să fie lipsiți de unuldintre părinți, din cauza morții acestuia, tocmai în momentul în care ar aveacea mai mare nevoie de dragoste și călăuzire. – Divina vindecare, pag. 358

12

Compatibilitate[83] Potrivire între parteneri. În multe familii, nu există acea politețe

creștină, acea curtenie autentică, ascultare și respect unul față de celălalt,care i-ar putea pregăti pe membrii tineri ai familiei pentru căsătorie și ei, larândul lor, ar avea familii fericite. În loc de răbdare, bunătate, curtenieduioasă, simpatie și iubire creștină, există cuvinte tăioase, idei care se batcap în cap și un spirit de critică, dictatorial. – Review and Herald, 2 feb. 1886.

Adesea, înainte de căsătorie, persoanele în cauză au puține ocazii de a sefamiliariza cu obiceiurile și caracterul celuilalt; și, în ceea ce privește viața dezi cu zi, ei sunt de fapt niște străini când își unesc interesele la altar. Mulțidescoperă, prea târziu, că nu se potrivesc unul cu celălalt, iar urmarea estenenorocire pe viață. Adesea, soția și copiii suferă din cauza indolenței șinepriceperii sau obiceiurilor vicioase ale soțului și tatălui. – Patriarhi șiprofeți, pag. 189.

Astăzi, lumea este plină de suferință și păcat din cauza nepotrivirilor dincăsătorii. Uneori, este nevoie doar de câteva luni pentru ca soțul și soția să-șidea seama că nu li se vor armoniza niciodată caracterele; iar urmarea estediscordia care va triumfa în cămin, acolo unde ar trebui să existe numaiiubire și armonie cerească.

Prin certuri pe seama unor lucruri neînsemnate se cultivă un spirit deamărăciune și resentiment. În cămin, neînțelegerile și certurile producsuferință ce nu se poate reda în cuvinte și conduc la separarea acelora carear trebui să fie uniți prin legăturile iubirii. În acest fel, mii de oameni s-ausacrificat, trup și suflet, din cauza unor căsătorii neînțelepte și au pornit înjos, pe calea spre pierzare. – Solii pentru tineret, pag. 453.

[84] Deosebiri continue într-o casă împărțită. Fericirea și prosperitatea încăsnicie depind de unitatea dintre cei doi. Cum ar putea oare inima fireascăsă fie în armonie cu inima care este una cu Hristos? Unul seamănă în fireapământească, gândind și acționând după îndemnurile inimii sale; celălaltseamănă în duhul, căutând să-și stăpânească egoismul, înclinațiile firești, șisă trăiască în supunere față de Stăpânul, al cărui slujitor mărturisește căeste. Astfel, există o discrepanță tot mai mare între gusturile unuia și aleceluilalt, între înclinații și scopuri. Cu excepția cazului când, datorităadeziunii sale neclintite față de principii, îl câștigă pe cel neconvertit,

credinciosul, cel mai adesea, va ajunge descurajat și își va vinde principiilereligioase pentru o biată companie a unuia care nu are legătură cu cerul. –Mărturii pentru comunitate, vol. 4, pag. 507, 508.

Căsătorii ruinate prin nepotrivire. Multe căsătorii aduc numai suferință, șitotuși mințile tinerilor alunecă pe această cale, deoarece Satana îi conduceîntr-acolo, făcându-i să creadă că trebuie să se căsătorească pentru a fifericiți, ei neavând capacitatea de a fi stăpâni pe sine sau de a întreține ofamilie. Aceia care nu doresc să se adapteze felului de a fi al celuilalt, evitândastfel neînțelegerile și certurile, ar trebui să nu facă acest pas. Însă aceastaeste una dintre cursele ispititoare ale timpului sfârșitului, prin care mii depersoane își ruinează viața aceasta și o ratează pe cea viitoare. – Id., vol. 5,pag. 122, 123.

Consecințele iubirii oarbe. Fiecare trăsătură a acelora care devin afectațide această boală molipsitoare – dragoste oarbă – este subjugată acesteia. Eipar a fi lipsiți de bun simț, mersul general al faptelor lor este dezgustătorpentru cei care-i privesc… Mulți ajung în criza acestei boli prin căsătorieimatură, iar, [85] când noutatea a trecut și când vraja dorinței după intimitates-a terminat, una sau ambele părți își dau seama de starea lor reală. Atunciconștientizează că nu se potrivesc, însă sunt uniți pe viață. Legați unul decelălalt prin cel mai solemn jurământ, ei privesc cu inimile zdrobite înainte,la viața nenorocită care îi așteaptă. În situația dată, ar trebui să facă tot ceeace pot mai bine pentru a îmbunătăți situația, însă mulți nu fac acest lucru. Eiori încalcă jurământul căsătoriei, ori fac ca jugul de pe umerii lor să fie foartegreu, apoi își pun capăt vieții, în mod laș. – Id., pag. 110, 111.

De fapt, de acum înainte, atât soțul, cât și soția ar trebui să studieze toatăviața cum pot evita tot ce ar crea controverse, și astfel legământul căsătorieiar rămâne neatins. – Id., pag. 122.

Experiența altora – o avertizare. Domnul A. are o fire cu care Satana sejoacă cu succes. Acest caz ar trebui să-i învețe pe cei tineri o lecție în privințacăsătoriei. Soția lui a acționat din impuls și pe baza sentimentelor, nu curațiune și judecată, în alegerea partenerului de viață. A fost oare căsătorialor rezultatul unei iubiri adevărate? Nu, nu; a fost urmarea impulsului, apasiunii oarbe, nesfinte. Niciunul dintre ei nu a fost pregătit pentrurăspunderile vieții de căsătorie. Când noutatea a trecut și s-au familiarizatunul cu celălalt, dragostea lor a devenit mai puternică, mai profundă, iarviețile lor s-au unit în armonie plăcută? Nu, ci cu totul invers. Cele mai rele

trăsături ale caracterului lor s-au accentuat prin repetare, iar viața lor, în locsă fie o viață fericită, a devenit un necaz continuu, în creștere. – Id., pag.121, 122.

De ani de zile primesc scrisori de la diferite persoane care au căsniciinefericite și istorisirile relatate sunt suficiente pentru a-ți produce [86] durereîn inimă. Nu este lucru ușor să decizi ce sfat poate fi dat acestor nefericițisau cum s-ar putea face lumină în viața lor, însă experiența lor tristă artrebui să fie o avertizare pentru alții. – Id., pag. 366.

13

Educația din familie [87] Pregătirea pentru căsătorie – o parte esențială a educației. Sub nicio

formă nu se va păși în relația de căsătorie până ce părțile implicate nu vorcunoaște datoriile practice ale vieții de cămin. Soția trebuie să dețină acelrafinament al minții și manierelor pentru a putea fi calificată spre a crește înmod corespunzător copiii pe care îi va avea. – Pacific Health Journal, mai1890.

Multe femei, considerate cu educație, care au absolvit cu onoruri anumiteinstituții de învățământ, sunt în mod rușinos ignorante în ceea ce priveștedatoriile practice ale vieții. Ele sunt lipsite de calificarea necesară pentru ogospodărire corespunzătoare a familiei, și deci esențială pentru fericireaacesteia. Ele pot vorbi despre sfera elevată a femeii și despre drepturile ei,însă nu fac nici pe departe cinste familiei.

Este dreptul fiecărei urmașe a Evei să înțeleagă pe deplin datoriilegospodărești, să fie instruită în orice lucru gospodăresc. Fiecare tânărătrebuie să fie în așa fel pregătită încât, dacă ar fi să ocupe poziția de soțiesau mamă, ea să poată domni ca o regină în propriul domeniu. Ea trebuie săfie cu totul competentă pentru a-și călăuzi și instrui copiii..., să facă fațătreburilor din gospodăria sa. Este dreptul ei să înțeleagă mecanismul defuncționare al corpului omenesc și principiile de igienă, chestiuni ce țin dealimentație și îmbrăcăminte, muncă și multe altele de care este direct legatăbunăstarea familiei sale. Este dreptul ei să dobândească o astfel decunoaștere a celor mai bune metode de tratare a bolilor în așa fel încât, încaz de îmbolnăvire, [88] să-și îngrijească ea însăși copiii, în loc să-și laseprețioasele comori pe mâna unor asistente și medici străini.

Ideea că ignorarea responsabilităților din gospodărie constituie trăsăturaesențială a unui adevărat gentleman sau a unei adevărate doamne estecontrară planului lui Dumnezeu, prin crearea omului. Lenea este un păcat,iar necunoașterea datoriilor obișnuite este urmarea nesăbuinței care vaavea drept consecințe remușcări amare. – Fundamentele educației creștine,pag. 75.

Tinerele consideră că este umilitor să gătească sau să facă alte treburigospodărești; și, din acest motiv, multe fete, care se căsătoresc și au în grijăfamilii, nu prea au idee de responsabilitățile pe care le au ca soții și mame. –

Divina vindecare, pag. 302.Ar trebui să fie lege ca tinerii să nu se căsătorească până ce nu știu cum să

îngrijească copiii pe care-i vor avea în familia lor. Ei ar trebui să știe să aibăgrijă de această casă pe care Dumnezeu le-a încredințat-o. Dacă nu înțeleglegile prin care funcționează organismul lor, ei nu pot înțelege datoria pecare o au față de Dumnezeu sau față de ei înșiși. – Manuscript 19, 1887.

Programa de învățământ de la colegiu ar trebui să cuprindă și instruireaîn treburile gospodărești. Educația pe care o primesc tinerii și tinerele carefrecventează colegiile noastre în privința vieții de familie necesită o atențiedeosebită. Este de mare importanță, în lucrarea de formare a caracterului,ca studenților din colegiile noastre să li se încredințeze anumiteresponsabilități, astfel încât orice înclinație spre lenevire să dispară. Eitrebuie să se obișnuiască cu datoriile vieții de fiecare zi. Ei trebuie să fieînvățați să-și îndeplinească datoriile zilnice, pe deplin și bine, cu cât maipuțin zgomot și dezordine cu putință. Fiecare lucru trebuie făcut cum secuvine și în ordine. Bucătăria și toate celelalte părți [89] ale casei trebuiepăstrate curate și în ordine. Cărțile trebuie lăsate deoparte până la timpulpotrivit, iar studiul nu trebuie să aibă loc în detrimentul datoriilorgospodărești. Studiul cărților nu trebuie să ocupe mintea atât de mult încâtsă se neglijeze datoriile gospodărești de care depinde confortul familiei.

În îndeplinirea acestor datorii trebuie biruite obiceiurile lipsei de atenție,ale neglijenței și dezordinii; căci, dacă nu sunt corectate, aceste obiceiuri vorfi continuate, iar viața va fi lipsită de utilitate. – Mărturii pentru comunitate,vol. 6, pag. 173.

Cunoașterea gospodăriei este indispensabilă. Multe dintre domeniile destudiu care consumă timpul studenților nu sunt esențiale pentru viațapractică sau pentru fericirea lor, însă este esențial ca fiecare tânăr să fiefamiliarizat cu datoriile zilnice. La nevoie, o tânără se poate dispensa decunoașterea limbii franceze, de exemplu, a algebrei sau chiar a pianului; însăeste indispensabil ca ea să învețe să facă pâine bună, să coasă hainepotrivite și de bun gust și să îndeplinească cu eficiență multele treburi caresunt legate de gospodărie.

Pentru sănătatea și fericirea întregii familii, nimic nu este mai importantdecât istețimea și inteligența bucătăresei. Printr-o hrană greșit pregătită,nesănătoasă, ea poate afecta și chiar ruina atât eficiența adultului, cât șidezvoltarea copilului, iar printr-o hrană energizantă și gustoasă, ea poate

realiza tot atât de mult în direcția cea bună. Iată deci cum, pe multe căi,fericirea vieții este legată de îndeplinirea cu credincioșie a datoriilorobișnuite ale vieții. – Educație, pag. 216.

Acordați atenție igienei. Ar trebui să se acorde mai multă atențieprincipiilor de igienă în alimentație, mișcării fizice, [90] îngrijirii copiilor,tratamentului bolnavilor și multor altor domenii. – Id., pag. 197.

În predarea igienei, un profesor serios va căuta să valorifice orice ocaziepentru a arăta necesitatea curățeniei, atât în ce privește deprinderilepersonale, cât și mediul în care trăiește fiecare… Învățați-i pe studenți că undormitor curat, o bucătărie meticulos curățită și o masă sănătoasă șigustoasă vor contribui mai mult la fericirea familiei și vor atrage mai multatenția vizitatorului sensibil decât orice mobilă oricât de scumpă dinsufragerie. Faptul că „viața este mai mult decât mâncare și trupul mai multdecât îmbrăcăminte” este o lecție nu mai puțin necesară astăzi decât acum1800 de ani, când a fost dată de către Divinul Învățător. – Id., pag. 200.

Tânăra să fie harnică. Tu ai trăsături de caracter ce trebuie severdisciplinate și stăpânite cu hotărâre, înainte ca să poți păși în siguranță înrelația de căsătorie. De aceea, gândul căsătoriei trebuie înlăturat din minteata până vei birui defectele caracterului tău, ca să poți deveni o soție fericită.Ai neglijat să te pregătești pentru lucrul organizat în gospodărie, nu aiconsiderat necesară deprinderea de a fi harnică. Odată format, obiceiul de agăsi plăcere în lucrul util nu va fi pierdut niciodată. Atunci vei fi pregătităpentru orice împrejurare a vieții și te vei descurca în situația respectivă. Veiînvăța să-ți placă activitatea. Dacă îți găsești plăcere în munca folositoare,mintea îți va fi ocupată cu lucrul respectiv și nu vei avea timp să te lași învoia visurilor tale.

[91] Priceperea în activități utile va conferi minții tale, neastâmpărate șinemulțumite, energie, eficiență și pe viitor o demnitate și o decență care vaimpune respect. – Mărturii pentru comunitate, vol. 3, pag. 336.

Valoarea educației practice pentru fete. Mulți dintre cei care consideră căeste necesar ca fiii să fie instruiți în vederea câștigării existenței în viitorsocotesc cu totul opțională pregătirea fiicelor pentru a putea fiindependente și a se întreține singure. De obicei, în școală, tânăra învațăpuține lucruri care pot fi puse în practică pentru câștigarea pâinii zilnice; și,neprimind în cămin niciun fel de educație în treburile bucătăriei și alegospodăriei, ea crește fiind cu totul nefolositoare, o povară pentru părinții

ei…O femeie care a fost învățată să-și poarte singură de grijă va putea purta

de grijă și altora. Ea nu va fi niciodată o povară pentru familie sau societate.Când soarta vieții se încruntă, va fi întotdeauna un loc pentru ea undeva, unloc unde să-și câștige în mod cinstit existența și să-i ajute pe cei care depindde ea. Femeia trebuie să fie instruită pentru a cunoaște câteva meserii princare să-și poată câștiga existența, dacă va fi necesar. Trecând peste profesiionorabile, fiecare fată trebuie să învețe să se ocupe de treburilegospodărești ale casei, să știe să gătească, să facă curățenie și să spele rufe.Ea trebuie să înțeleagă toate acele lucruri pe care trebuie să le cunoascăstăpâna casei, fie că familia este bogată sau săracă. Astfel, dacă se întâmplăceva, ea este pregătită pentru orice; într-un fel, ea este independentă deîmprejurări. – Health Reformer, dec. 1887.

Pentru fiecare femeie, cunoașterea datoriilor gospodărești este deneprețuit. Sunt nenumărate familii a căror fericire a fost năruită din cauzaineficienței soției și mamei. Nu este atât de important ca fetele noastre săînvețe pictura, broderia, muzica sau probleme dificile de matematică [92] oritehnici de retorică, pe cât este de important să învețe să croiască, săconfecționeze și să-și repare propriile haine sau să pregătească o hranăsănătoasă și gustoasă. Unei fetițe de 9-10 ani, trebuie să i se ceară săcontribuie la treburile gospodărești obișnuite, atât cât poate, și trebuie săaibă responsabilitate pentru felul în care își îndeplinește lucrul. A fost un tatăînțelept acela care, întrebat fiind ce intenționează cu fiicele sale, a răspuns:„Intenționez ca acestea să-și facă ucenicia în școala excelentă a mamei lor,ca să poată învăța arta de a valorifica timpul, să fie pregătite să devină soțiiși mame, capi de familie și membri folositori ai societății.” – Fundamenteleeducației creștine, pag. 74.

Viitorul soț trebuie să fie econom și harnic. În vechime, obiceiul vremiicerea ca mirele, înainte de ratificarea legământului căsătoriei, să plătească ocantitate de bani sau echivalentul acesteia într-un anumit produs, după posibilitățile lui, tatălui viitoarei sale soții. Acest lucruera privit ca o garanție pentru viitoarea căsătorie. Tații considerau că nuprezintă siguranță să încredințeze fericirea fiicelor lor unor bărbațineprevăzători în ce privește susținerea unei familii. Dacă aceștia nu erausuficient de chibzuiți și energici în a se ocupa de afaceri și în a dobândi vitesau pământ, exista teama că viața lor se va dovedi fără valoare. Însă exista

prevederea de a fi puși la probă aceia care nu aveau nimic pentru a plătipentru viitoarea lor soție. Li se îngăduia să lucreze pentru tatăl fiicei pe careo iubeau, durata de timp fiind stabilită în funcție de valoarea zestrei cerute.Când pretendentul era credincios în lucrul prestat și se dovedea valoros șidin alte puncte de vedere, el primea fiica de soție; și, în general, zestrea pecare o primise tatăl îi era dată acesteia la nuntă…

Acest obicei străvechi, de care uneori s-a făcut abuz, cum a fost cazul luiLaban, a avut rezultate bune. Prin faptul că se cerea pretendentului [93] săefectueze anumite servicii pentru a-și asigura mireasa, se prevenea astfel ocăsătorie pripită și exista posibilitatea de a se pune la probă profunzimeasentimentelor acestuia, cât și capacitatea lui de a purta de grijă unei familii.În vremurile noastre, se întâmplă multe rele pentru care se urmează un cursopus. – Patriarhi și profeți, pag. 188, 189.

Niciun bărbat nu are scuze pentru că nu are capacitate financiară. Despremulți bărbați se poate spune: este un bun creștin, este prietenos, generos,un om bun; însă nu e în stare să se țină de o treabă. În ce privește abilitateafolosirii banilor, a mijloacelor, el este doar un copil. Părinții lui nu l-au învățatsă se întrețină singur. – Letter 123, 1900.

14

Adevărata convertire – un lucru necesar [94] Religia asigură fericirea familiei. Religia este pentru familie o putere

minunată. Purtarea atât a soțului față de soție, cât și a soției față de soțpoate să facă din viața de cămin o pregătire pentru intrarea în familia de sus.– Letter 57, 1902.

Inimile care sunt umplute cu dragostea lui Hristos nu se pot înstrăinaniciodată prea mult. Religia înseamnă dragoste, iar un cămin creștin este unloc în care domnesc dragostea, o amabilitate plăcută și o comportare aleasă.– Mărturii pentru comunitate, vol. 5, pag. 335.

Este nevoie de religie în cămin. Numai prin religie pot fi prevenite relelegrozave care amărăsc atât de adesea viața de familie. Doar acolo undedomnește Hristos poate exista dragoste profundă, adevărată, neegoistă.Atunci sufletele sunt aproape unul de celălalt și cele două vieți se împletescarmonios. Îngerii lui Dumnezeu vor fi musafiri ai căminului, iar prezența lorva sfinți camera conjugală. Senzualitatea josnică nu-și are locul acolo.Gândurile vor avea în vedere voia lui Dumnezeu și tot spre El va fi îndreptatdevotamentul inimii. – Id., pag. 362.

În căminul în care locuiește Domnul Hristos se vor da pe față un interessincer și dragoste unul față de celălalt; nu o dragoste spasmodică, exprimatădoar prin mângâieri, ci o iubire profundă și de durată. – Review and Herald,2 feb. 1886.

Creștinismul – o influență preponderentă. Creștinismul ar trebui să aibă oinfluență preponderentă asupra relației din cămin, însă prea adesea seîntâmplă că motivele care conduc la această unire nu sunt în concordanță cuprincipiile creștine. Satana caută continuu să-și consolideze puterea asupra poporului lui Dumnezeu, determinându-i peaceștia să intre în legături de căsătorie cu supușii săi, [95] iar pentru a realizaacest lucru, el se străduiește să trezească pasiuni nesfinte în inimă. ÎnsăDomnul a dat, în Cuvântul Său, o mulțime de instrucțiuni poporului Său – dea nu se uni cu aceia care nu sunt stăpâniți de dragostea Lui. – Patriarhi șiprofeți, pag. 563.

Sfat pentru un cuplu de curând căsătorit. Căsătoria, o unire pe viață, esteun simbol al unirii dintre Hristos și biserica Sa. Spiritul pe care îl manifestăDomnul Hristos față de biserica Sa este spiritul pe care trebuie să-l manifeste

soțul și soția unul față de celălalt. Dacă ei Îl iubesc pe Dumnezeu în cel maiînalt sens, se vor iubi unul pe altul în Domnul, tratându-se întotdeauna cuamabilitate, fiind atrași unul de celălalt prin legături neschimbătoare. Printăgăduirea de sine și sacrificiul de sine, manifestate reciproc, ei vor fi obinecuvântare unul pentru celălalt…

Amândoi trebuie să fiți convertiți. Niciunul dintre voi nu înțelegețiînsemnătatea ascultării de Dumnezeu. Studiați cuvintele: „Cine nu este cuMine este împotriva Mea și cine nu adună cu Mine risipește.” Sper sincer sădeveniți amândoi adevărați copii ai lui Dumnezeu, slujitori cărora El să lepoată încredința responsabilități. Atunci veți avea pace, încredere șicredință. Da, amândoi puteți fi fericiți, creștini consecvenți. Agerimea mințiitrebuie cultivată astfel ca să puteți alege între bine și rău. Faceți dinCuvântul lui Dumnezeu studiul vostru. Domnul Isus dorește ca voi să fițimântuiți. Fratele meu, El ți-a purtat de grijă în mod minunat, astfel ca viațata să fie una folositoare. Fă tot posibilul să faci cât de multe fapte bune.

Dacă nu aveți dorința sinceră de a deveni copii ai lui Dumnezeu, nu vețiînțelege în mod clar cum să vă ajutați unul pe celălalt. Dovediți reciprocatenție și delicatețe, renunțând la propriile dorințe și scopuri pentru a văface unul pe altul fericiți. Înaintați zilnic în cunoașterea de sine. Zi de zi,puteți învăța mai bine [96] să vă consolidați punctele slabe din caracter.Domnul Isus va fi lumina, tăria, motivul central al bucuriei voastre, pentru căI-ați supus Lui voința voastră…

Aveți nevoie de harul lui Dumnezeu în inima voastră. Să nu vă doriți oviață de tihnă și inactivitate. Toți aceia care sunt implicați în lucrarea luiDumnezeu trebuie să fie în mod continuu în gardă împotriva iubirii de sine.Candela să vă fie pregătită și să ardă. Atunci nu veți fi nepăsători în privințacuvintelor și faptelor voastre. Veți fi amândoi fericiți, dacă veți încerca să văfaceți pe plac unul altuia. Țineți ferestrele sufletului închise față de celepământești și deschise spre ceruri.

Bărbații și femeile pot atinge un standard înalt doar dacă Îl recunosc peDomnul Hristos ca Mântuitor personal. Vegheați și rugați-vă, supunând totullui Dumnezeu. Cunoașterea pentru care vă luptați pentru dobândirea viețiiveșnice vă va întări și mângâia pe amândoi. În gând, cuvânt și faptă, voitrebuie să fiți lumini în lume. Disciplinați-vă pe voi înșivă în Domnul; pentrucă El v-a încredințat adevăruri sacre, pe care nu le puteți aduce la îndeplinireîn mod corespunzător fără această disciplină. Crezând în Domnul Isus, nu vă

veți salva doar sufletele voastre, ci, prin cuvânt și propriul exemplu, vețicăuta să salvați și alte suflete. Domnul Hristos să fie modelul vostru. El să fieAcela care vă poate da putere să biruiți. Distrugeți cu totul rădăcinileegoismului. Dați-I slavă lui Dumnezeu, căci sunteți copiii Lui. Măriți-L peRăscumpărătorul vostru, iar El vă va oferi un loc în Împărăția Sa. – Letter 57,1902.

Partea a V-aDe la altarul casatoriei

15

Făgăduințe solemne [99] Scopul lui Dumnezeu pentru bărbat și femeie. Dumnezeu a făcut-o pe

femeie din bărbat pentru a-i fi tovarăș și ajutor, care să fie una cu el, să-lînveselească, să-l încurajeze, să-i fie o binecuvântare, iar el, la rândul lui, să-ifie un ajutor puternic. Toți cei care pășesc în relație de căsătorie cu un scopsfânt – soțul de a scoate la iveală sentimentele curate din inima unei femei,soția de a înmuia și îmbunătăți caracterul bărbatului ei și de a-l desăvârși –îndeplinesc scopul lui Dumnezeu pentru ei.

Domnul Hristos nu a venit să distrugă această instituție, ci s-o readucă lasfințenia și noblețea sa originală. El a venit să restaureze chipul moral al luiDumnezeu în om, și această lucrare a început-o punându-Și aprobareaasupra căsătoriei. – Manuscript 16, 1899.

El, care i-a dat-o pe Eva lui Adam ca ajutor, a înfăptuit prima minune la unospăț de nuntă. În sala de ospăț, acolo unde prietenii și rudele se bucurauîmpreună, a fost locul unde Și-a început Domnul Hristos lucrarea publică. Înacest fel, El a aprobat căsătoria, recunoscând-o ca pe o instituție pe care ElÎnsuși o întemeiase. El poruncise ca bărbații și femeile să se unească prinsfânta legătură a căsătoriei, să întemeieze familii ai căror membri, încoronațicu onoare, aveau să fie recunoscuți ca membri ai familiei de sus. – Divinavindecare, pag. 356.

Domnul Isus dorește căsătorii fericite. Iubirea divină, ce emană de laHristos, nu distruge niciodată iubirea omenească, ci o include. Prin aceasta,dragostea omenească este rafinată și curățită, înălțată și înnobilată. Iubireaomenească nu poate aduce niciodată roade prețioase dacă nu este unită cunatura divină și dacă nu este cultivată pentru ceruri. Domnul Isus dorește săvadă familii fericite, vieți tihnite. – Bible Echo, 4 sep. 1899.

[100] Ca oricare dintre darurile lui Dumnezeu pentru omenire, căsătoria afost pervertită de păcat; harul Domnului Hristos, și numai acesta, poate facedin această instituție ceea ce Dumnezeu a desemnat ca ea să fie – un agentspre binecuvântarea și înălțarea omenirii. Și astfel, familiile de pe pământ, înunitate, pace și iubire, pot reprezenta familia din ceruri.

Starea societății prezintă o realitate tristă, dacă ne gândim la idealulcerului cu privire la această relație sacră. Totuși, chiar și pentru aceia care n-au găsit decât amărăciune și dezamăgire acolo unde speraseră să găsească

părtășie și bucurie, Evanghelia Domnului Hristos oferă o mângâiere. –Review and Herald, 10 dec. 1908.

O ocazie de bucurie. Scripturile arată că, atât Domnul Isus, cât și uceniciiLui au fost chemați la acest ospăț de nuntă (în Cana). Domnul Isus nu le-ainterzis creștinilor să participe la nunți, care sunt ocazii de bucurie.Participând la această sărbătoare, Domnul Hristos ne-a învățat că El doreșteca noi să ne bucurăm cu cei ce se bucură, păzind rânduielile pe care El le-alăsat. El nu a oprit niciodată sărbătorile nevinovate ale oamenilor, atuncicând acestea s-au desfășurat în armonie cu legile cerului. La o adunareonorată de prezența Domnului Hristos, este drept ca urmașii Săi să participe.După ce a participat la această sărbătoare, Domnul Hristos a mai participatla multe altele, aprobându-le astfel pe acestea, prin prezența și învățăturaSa. – Manuscript 16, 1899.

Etalarea, extravaganța și ilaritatea sunt nepotrivite la nunți. Nunțile auajuns ocazii de etalare, extravaganță și răsfăț. Însă, dacă cele două părți suntde acord în ce privește credința și practica religioasă și dacă se manifestăconsecvență, iar ceremonia [101] se desfășoară fără etalare și extravaganță,căsătoria nu are motive să nu-I fie pe plac lui Dumnezeu. – Review andHerald, 25 sept. 1888.

Nu există niciun motiv să facem paradă sau etalare, chiar dacă cei doi sepotrivesc perfect. – Mărturii pentru comunitate, vol. 4, pag. 515.

Mi s-a părut întotdeauna atât de nepotrivită asocierea nunții cu ilaritatea,veselia peste măsură și pretenția că suntem cineva. Nu, ci aceasta este orânduială lăsată de Dumnezeu, care trebuie privită cu cea mai maresolemnitate. Relația de familie care se formează aici, pe pământ, trebuie săfie o demonstrare a ceea ce va trebui să fie ca familie a cerului. Slava luiDumnezeu trebuie pusă întotdeauna pe primul plan. – Manuscript 170,1905.

O nuntă în casa lui Ellen White. Marți, sufrageria noastră, o cameră mare,a fost pregătită pentru ceremonia nunții. Fratele B. a ținut serviciul divin,care s-a desfășurat frumos. S-a adresat rugămintea ca… sora White sărostească rugăciunea de după serviciul divin. Domnul m-a făcut să mă simtcu totul liberă. Inima mi-a fost înduioșată și supusă de Duhul lui Dumnezeu.Cu această ocazie, nu s-au rostit glume sau cuvinte ușuratice; la aceastănuntă, totul a fost solemn și sfânt. Totul a fost de un caracter înălțător șifoarte impresionant. Domnul a sfințit această căsătorie, iar cei doi și-au unit

acum interesele în lucrare, în câmpul misionar, pentru a căuta și salva pe ceipierduți. Dumnezeu îi va binecuvânta în lucrarea lor, dacă vor umbla înumilință cu El, sprijinindu-se pe făgăduințele Sale. – Manuscript 23, 1894.

Unirea a două vieți.* Aceasta este o perioadă importantă din viațaacelora care au stat în fața ta [102] pentru a-și pune laolaltă interesele,simpatiile, dragostea, munca unul cu celălalt în lucrarea de salvare asufletelor. În legătura de căsătorie, se face un pas foarte important – unirea,îmbinarea a două vieți într-una singură… Este în acord cu voia lui Dumnezeuca bărbatul și femeia să fie uniți în această lucrare, pe care să o aducă laîndeplinire cu integritate și sfințenie. Ei pot face acest lucru.

Binecuvântarea lui Dumnezeu va fi în casa unde va exista această unireasemenea razei soarelui ceresc, pentru că este voința hotărâtă a luiDumnezeu ca soțul și soția să fie uniți prin legături sfinte, în Isus Hristos, careare stăpânirea, și în Duhul Său cel Sfânt – călăuzirea.

Dumnezeu dorește ca familia să fie locul cel mai fericit de pe pământ,însuși simbolul căminului din ceruri. Purtând responsabilitățile familiei,subordonându-și interesele Domnului Isus Hristos, bizuindu-se pe brațul șiasigurarea Sa, soțul și soția împărtășesc în această unire o fericire pe careîngerii lui Dumnezeu o omagiază.

Căsătoria nu diminuează utilitatea lor, ci o sporește. Ei pot face dinaceastă viață de familie o lucrare de câștigare a sufletelor la Hristos; și euștiu despre ce vorbesc, pentru că, timp de treizeci și șase de ani, soțul meu șicu mine am fost uniți și ne-am dus pretutindeni unde Domnul ne-a spus sămergem. În această privință, știm că avem trimiterea divină. De aceea,aceasta este o poruncă solemnă…

Și acum, pot să iau de mână pe acest frate al nostru; și te luăm de mână șipe tine, soția sa, și vă îndemnăm să duceți mai departe, uniți, această lucrarea lui Dumnezeu. Vreau să vă spun aceasta: Faceți din Dumnezeu sfătuitorulvostru. Fiți uniți, fiți uniți! – Manuscript 170, 1905.

Sfaturi pentru o pereche proaspăt căsătorită. Dragul meu frate, dragamea soră, v-ați unit printr-un legământ pe viață. [103] Educația voastră în ceprivește viața de căsnicie a început. Primul an din viața de căsnicie este unan de experiență, un an în care partenerul va cunoaște trăsăturile decaracter ale celuilalt, după cum copilul își învață lecțiile la școală pentru a lești. De aceea, faceți ca în primul an din viața voastră împreună să nu existecapitole care să dăuneze fericirii voastre viitoare.

Fratele meu, timpul, forța spirituală și fericirea soției tale sunt acumlegate de ale tale. Influența ta asupra ei poate fi o mireasmă de viață spreviață sau una de moarte spre moarte. Fii foarte atent să nu-i distrugi viața.

Sora mea, tu trebuie să înveți acum primele lecții practice cu privire laresponsabilitățile vieții de căsătorie. Asigură-te că înveți aceste lecții cucredincioșie, zi de zi… Păzește-te necontenit să nu-i faci loc egoismului.

În unirea voastră, care este pe viață, sentimentele voastre trebuie săcontribuie la fericirea celuilalt. Fiecare trebuie să slujească în vedereafericirii celuilalt. Aceasta este voia lui Dumnezeu pentru tine. Totuși, deșisunteți uniți, ca și când ați fi o singură persoană, niciunul dintre voi nutrebuie să-și piardă individualitatea în celălalt. Dumnezeu este stăpânulindividualității voastre. Pe El trebuie să-L întrebați: Ce este bine? Ce esterău? Cum mi-aș aduce cel mai bine contribuția (cum mi-aș îndeplini cel maibine rolul)? – Mărturii pentru comunitate, vol. 7, pag. 45.

Angajament în fața martorilor cerești. Dumnezeu a dorit să existe iubireși armonie desăvârșită între cei care se căsătoresc. Fie ca mirele și mireasasă se angajeze în fața universului ceresc să se iubească așa cum a rânduitDumnezeu… Soția să-și respecte soțul, iar soțul să-și iubească soția. – BibleEcho, 4 sep. 1899.

La începutul vieții în doi, bărbații și femeile ar trebui să se consacre dinnou lui Dumnezeu. – Manuscript 70, 1903.

[104] Fiți fermi, ca oțelul, față de legământul căsătoriei, refuzând ca, pringând, cuvânt sau faptă, să afectați raportul care vi se face, de om care seteme de Dumnezeu și ascultă de poruncile Sale. – Letter 231, 1903.

16

O întovărășire fericită, reușită [105] Unirea adevărată – o experiență de o viață. Înțelegerea

corespunzătoare a relației de căsătorie constituie lucrarea întregii vieți. Ceicare se căsătoresc încep o școală pe care nu o vor absolvi niciodată înaceastă viață. – Mărturii pentru comunitate, vol. 7, pag. 45.

Oricât de atentă și înțeleaptă ar fi fost pregătirea în vederea căsătoriei,puține cupluri sunt pe deplin unite în momentul ceremoniei nunții.Adevărata unire în căsătorie a celor doi este lucrarea anilor care urmează. –Divina vindecare, pag. 359, 360.

De îndată ce viața, cu povara ei de griji și încurcături, începe să fiecunoscută de perechea de curând căsătorită, idila în privința căsătoriei, carede atât de multe ori asediază imaginația, dispare. Soțul și soția își descoperăcaracterul așa cum nu au putut să o facă în perioada anterioară. Aceastaeste una dintre cele mai critice perioade din experiența lor. Fericirea șiutilitatea lor, în întreaga lor viață ulterioară, depind de o direcție bună, pecare ar trebui să se îndrepte acum. Adesea, fiecare soț descoperă în celălaltdefecte de caracter, puncte slabe, nebănuite; însă inimile pe care dragosteale-a unit vor observa în celălalt și calități, capacități deosebite, de asemeneanecunoscute înainte. Fie ca toți să caute să descopere mai degrabă calitățiledecât defectele. Uneori, atitudinea noastră, atmosfera care ne înconjoară,determină ceea ce ne va fi descoperit în celălalt. – Id., pag. 360.

Iubirea trebuie pusă la încercare. Iubirea poate fi limpede precumcristalul și minunată prin puritatea ei și, cu toate acestea, superficială,pentru că nu a fost pusă la probă, nu a trecut încercarea. Faceți din DomnulHristos cel dintâi, cel din urmă și cel mai bun dintre toate lucrurile. Privițicontinuu la El, și dragostea voastră pentru El va deveni zi de zi [106] maiprofundă și mai puternică, pe măsură ce trece testul încercării. Iar pemăsură ce dragostea voastră pentru El va crește, dragostea unul pentrucelălalt va deveni tot mai profundă și mai puternică. – Mărturii pentrucomunitate, vol. 7, pag. 46.

Deși pot apărea greutăți, situații încurcate și descurajări, nici soțul și nicisoția să nu nutrească gândul că unirea lor a fost o greșeală sau odezamăgire. Fiți hotărâți să faceți tot ce vă stă în putință pentru celălalt.Continuați cu cele dintâi atenții. Pe orice cale, încurajați-vă unul pe celălalt în

luptele vieții. Căutați să sporiți fericirea celuilalt. Atunci căsătoria, în loc săfie sfârșitul iubirii, este doar începutul ei. Căldura adevăratei prietenii,dragostea care leagă inimă cu inimă este o pregustare a bucuriilor cerului. –Divina vindecare, pag. 360.

Toți ar trebui să cultive răbdarea, dând dovadă în mod practic de răbdare.Prin bunătate și răbdare, adevărata iubire este păstrată vie în inimă și vor fidezvoltate acele calități pe care cerul le aprobă. – Review and Herald, 2 feb.1886.

Vrăjmașul încearcă să înstrăineze. Satana este întotdeauna gata să tragăfoloase atunci când se ivesc situații dificile și, speculând trăsăturile decaracter ereditare, discutabile, el încearcă să-i înstrăineze pe cei care s-auunit prin legământ solemn înaintea lui Dumnezeu. Prin acest legământ, ei aupromis să fie una, soția fiind de acord să-și iubească și să se supună soțului,iar soțul făgăduind că își va iubi și ocroti soția. Dacă se dă pe față ascultarede legea lui Dumnezeu, demonul certurilor nu va avea acces în familie, nuvor exista interese diferite și nu se va produce înstrăinarea celor doi. – Letter18a, 1891.

Sfat pentru un cuplu cu o voință puternică. Nici soțul și nici soția nutrebuie să genereze discuții în legătură cu cine conduce. Domnul [107] ahotărât principiul care trebuie să fie călăuză în această privință. Soțul trebuiesă-și iubească soția, așa cum Își iubește Hristos biserica. Iar soția să-șirespecte și să-și iubească soțul. Amândoi să cultive un spirit de bunătate,fiind hotărâți ca niciodată să nu se jignească sau rănească unul pe celălalt.

Nu încerca să-l silești pe celălalt să facă ce vrei tu. Nu poți face acest lucruși încă să te mai bucuri de dragostea celuilalt. Manifestările încăpățânate,îndărătnice, distrug pacea și fericirea căminului. Nu îngăduiți cearta între voi.Dacă faceți acest lucru, atunci amândoi veți fi nefericiți. Dovediți bunătate învorbire și blândețe în fapte, renunțând la propriile dorințe. Vegheați asupracuvintelor pe care le rostiți, căci au o puternică influență spre bine sau sprerău. Nu îngăduiți asprime în tonul vocii. Aduceți în viața voastră unitămireasma asemănării cu Hristos. – Mărturii pentru comunitate, vol. 7, pag.47.

Exprimați-vă iubirea în cuvinte și fapte. Sunt mulți care consideră căexprimarea iubirii constituie o dovadă de slăbiciune și ei mențin o rezervăcare îi respinge pe ceilalți. Acest spirit stagnează desfășurarea normală aafilierii. Dacă sunt respinse, impulsurile prietenoase, generoase se veștejesc,

iar inima se înstrăinează, devine rece. Trebuie să ne ferim să facem aceastăgreșeală. Iubirea nu poate exista mult timp fără a fi exprimată. Nu lăsa cainima aceluia de care ești legat să flămânzească după bunătate și simpatie.

Fiecare să ofere dragoste, nu să o pretindă. Cultivați tot ceea ce aveți mainobil și fiți gata să recunoașteți calitățile celuilalt. Conștiința că ești apreciatconstituie un stimul și o satisfacție deosebită. Împreuna-simțire și respectulîncurajează lupta spre desăvârșire și însăși iubirea crește când este stimulatăspre țeluri nobile. – Divina vindecare, pag. 360, 361.

Motivul pentru care există atât de mulți bărbați și femei fără inimă înlumea noastră este faptul că adevărata iubire a fost desconsiderată, [108]

socotită slăbiciune, și a fost descurajată și reprimată. Tot ce era mai bun înfirea persoanelor din această categorie a fost pervertit și chircit în copilărie;și, fără intervenția razelor divine care să topească răceala și egoismul lor,fericirea acestor persoane este înmormântată pentru totdeauna. Dacă dorimsă avem inimi iubitoare, așa cum a avut Domnul Isus când a fost pe pământ,și acea împreună-simțire sfințită, așa cum au îngerii pentru muritoriipăcătoși, atunci trebuie să cultivăm în copilărie sentimentele de milă,înțelegere, simpatie, iar aceasta nu înseamnă altceva decât a fi sinceri,deschiși. Numai atunci vom fi persoane distinse, nobile, călăuzite de principiidivine. – Mărturii pentru comunitate, vol. 3, pag. 539.

În căminul nostru sunt aduse prea multe griji și poveri și se nutrește preapuțin din ceea ce constituie simplitate naturală, pace și fericire. Trebuie săexiste mai puțină grijă pentru ceea ce va zice lumea și să se acorde maimultă atenție membrilor familiei. Ar trebui să fie mai puțină dorință deetalare și preocupare pentru eticheta lumii și mai multă sensibilitate,delicatețe și curtenie creștină, iubitoare, între membrii familiei. Mulțitrebuie să învețe cum să facă din cămin un loc atractiv al bucuriei. O inimămulțumită și o privire caldă sunt mai de preț decât bogăția și luxul, iar a fimulțumit cu lucruri simple va face căminul fericit, dacă există dragoste. – Id.,vol. 4, pag. 621, 622.

Atențiile mici contează. Dumnezeu ne încearcă, ne pune la probă prinîntâmplările obișnuite ale vieții. Prin lucrurile mici ies la iveală ascunzișurileinimii. Micile atenții, nenumăratele gesturi aparent neînsemnate și dovezilede curtoazie în lucrurile obișnuite ale vieții sunt cele care însumează fericireaîn viață; iar neglijarea cuvintelor pline de bunătate, încurajatoare, iubitoare,și a dovezilor de curtoazie contribuie laolaltă la nenorocirea vieții. Se va

descoperi în cele din urmă că tăgăduirea de sine spre binele și fericirea [109]

celor din jurul nostru este în mod special avută în vedere în cadrul raportuluicare se face în ceruri vieții noastre. De asemenea, se va descoperi că grijapentru propria persoană, fără a ține seama de binele și fericirea celorlalți, nutrece neobservată de Tatăl ceresc. – Id., vol. 2, pag. 133, 134.

Un soț care a dat greș în a-și exprima dragostea. Un cămin în caredomnește dragostea, exprimată prin cuvinte, priviri și fapte, este un loc încare îngerilor la face plăcere să-și manifeste prezența și să sfințească locul curazele de lumină ale slavei. Într-o astfel de casă, responsabilitățile umile alevieții au farmec. Niciuna dintre responsabilități nu va fi neplăcută pentrusoția ta în astfel de împrejurări. Ea le aduce la îndeplinire cu tragere deinimă, va fi ca o rază de soare pentru toți din preajma ei și inima ei, plină debucurie, Îi va cânta Domnului. În prezent, ea simte că nu o iubești. Tu ai datocazia să aibă acest sentiment. Tu îți faci datoriile ce îți revin în calitate decap al familiei, însă există o lipsă. Există grava lipsă a influenței prețioase adragostei, care determină atenții pline de bunătate. Iubirea trebuieexprimată în gesturi, comportament și în tonul vocii. – Id., pag. 417, 418.

O soție nemulțumitoare, preocupată de sine. Caracterul moral al celoruniți prin căsătorie este fie înnobilat, fie degradat prin unirea lor; iar lucrareaaceasta de deteriorare săvârșită de o fire josnică, înșelătoare, egoistă,necontrolabilă, este începută la scurt timp după ceremonia nunții. Dacă faceo alegere înțeleaptă, tânărul va avea pe cineva care să stea alături de el, îșiva aduce contribuția, cât îi va sta în putință, în purtarea poverilor vieții, îl vaînnobila și rafina și îl va face fericit prin iubire. Însă, dacă soția are uncaracter capricios, tendința de a se admira pe sine, dacă este pretențioasă,acuzatoare și va pune pe seama soțului [110] motive și sentimente care nu îșiau originea decât în temperamentul ei pervertit; dacă nu are discernământulîn a-i recunoaște și aprecia dragostea, ci vorbește de neglijarea și lipsa iubirii,deoarece el nu îi satisface toate capriciile, atunci, aproape inevitabil, ea vaface să devină realitate tocmai acea stare de lucruri pe care o deplânge șitoate acele acuzații vor deveni lucruri reale. – Letter 10, 1889.

Caracteristici ale unei soții și mame prietenoase. În loc să se scufunde înmulțimea treburilor gospodărești, care o înrobesc, ar trebui ca soția și mamasă-și ia timp să citească, să se informeze, să-i țină companie soțului ei și săurmărească dezvoltarea fizică și intelectuală a copiilor ei. Ea ar trebui săfolosească cu înțelepciune anumite ocazii pentru a-i influența pe cei dragi în

direcția unei vieți cu idealuri înalte. Soția trebuie să-și ia timp să facă dinscumpul Mântuitor un Tovarăș de zi cu zi și un Prieten apropiat. Să-și ia timpsă studieze Cuvântul Său, să meargă cu copiii pe câmp și să-i învețe despreDumnezeu, prin frumusețea lucrărilor Sale.

Ea trebuie să fie optimistă și bine dispusă. În loc să-și petreacă searacosând, cârpind la nesfârșit, trebuie ca, după îndeplinirea datoriilor zilei,într-o reuniune familială să facă din fiecare clipă un moment plăcut. Atuncimulți dintre bărbați vor alege compania căminului lor, în loc să meargă laclub sau la cârciumă. Mulți băieți nu vor mai pierde vremea pe stradă sau laprăvălia din colț. Multe fete ar fi salvate din pericolul unor întovărășirifrivole, înșelătoare. Influența căminului ar fi, atât pentru părinți, cât șipentru copii, ceea ce Dumnezeu a rânduit să fie – o binecuvântare de-alungul întregii vieții. – Divina vindecare, pag. 294.

Viața de căsătorie nu este doar o idilă; ea are dificultăți reale, specifice.Soția nu trebuie să se considere o păpușă ce trebuie păzită, ci o femeie; ofemeie care pune umărul la ducerea poverilor reale, nu imaginare, și trăiește[111] o viață plină de înțelegere și atenție pentru alții, socotind că mai sunt,pe lângă sine, și alte lucruri la care trebuie să se gândească… Viața reală îșiare părțile ei întunecoase și necazurile ei. La fiecare suflet trebuie să vinăîncercări. Satana lucrează continuu pentru a tulbura credința și a distrugecurajul și speranța fiecăruia. – Letter 34, 1890.

Sfat pentru un cuplu nefericit. Căsnicia voastră a semănat foarte mult cuun deșert – au fost doar câteva pete cu verdeață, la care să privești înapoi șisă-ți facă plăcere amintirea lor. Nu ar fi trebuit să fie așa.

Dragostea nu rezistă fără materializarea ei prin fapte, așa cum nici foculnu poate fi întreținut fără combustibil. Tu, frate C., ai simțit că este înjositorpentru demnitatea ta să dovedești duioșie prin fapte de bunătate sau săcauți ocazia de a-ți arăta afecțiunea față de soția ta prin cuvinte atente șistimă. Sentimentele tale sunt schimbătoare și foarte mult influențate deîmprejurări... Lasă-ți grijile, îngrijorările și supărările la locul de muncă. Vinoacasă voios, mulțumit, prietenos, duios și iubitor. Va fi astfel mai bine decâtsă cheltui bani pe medicamente sau la medici pentru soția ta. Aceastaînseamnă sănătate pentru trup și tărie pentru suflet. Viețile voastre au fostfoarte nenorocite. Fiecare dintre voi a contribuit la aceasta. Lui Dumnezeunu-I face plăcere să vă vadă nefericiți; este o stare pe care ați generat-o voiprin dorința de a stăpâni.

Vă lăsați dominați de sentimente. Crezi că este înjositor pentrudemnitatea ta, frate C, să dovedești iubire, să vorbești frumos și delicat.Cuvintele atente, consideri tu, dau dovadă de slăbiciune și nu sunt necesare.Însă, în locul acestora, curg cuvinte nervoase, de ceartă, discordie și critică…

[112] Nu deții elementele unui spirit mulțumitor. Insiști asupra necazurilortale; vezi în fața ochilor numai dorințe imaginare și sărăcie; te socoteștichinuit, necăjit, torturat; creierul parcă ți-a luat foc, iar spiritul ți-e deprimat.Nu nutrești dragoste pentru Dumnezeu și mulțumire în inimă pentru toatebinecuvântările pe care ți le-a dat bunul Tată ceresc. Tu vezi situațiile greleale vieții. O demență lumească te-a ferecat ca niște nori grei și întunecoși.Satana tresaltă în dreptul tău, pentru că ești nenorocit când pacea șifericirea îți sunt la îndemână. – Mărturii pentru comunitate, vol. 1, pag. 695-697.

Dragostea și stăpânirea de sine răsplătite. Fără dragoste și autocontrolreciproc, nicio putere pământească nu vă menține uniți. Relația voastră încăsnicie ar trebui să fie apropiată și atentă, sfântă și nobilă, răspândind oputere spirituală în viețile voastre, pentru a putea fi unul pentru altul totceea ce cere Cuvântul lui Dumnezeu să fiți. Când veți îndeplini condițiilecerute de Domnul, atunci cerul va fi jos pe pământ, iar Dumnezeu în viațavoastră. – Letter 18a, 1891.

Nu uitați, stimate frate și stimată soră, că Dumnezeu este dragoste și căprin harul Său puteți avea succes în a vă face unul pe altul fericiți, așa cum v-ați angajat prin legământul căsătoriei. – Mărturii pentru comunitate, vol. 7,pag. 49.

Bărbații și femeile pot împlini planul pe care îl are Dumnezeu cu ei dacă Îlvor lua pe Domnul Hristos ca ajutor. Ceea ce înțelepciunea omenească nupoate face va aduce la îndeplinire harul Său – în dreptul acelora care I seconsacră Lui cu încredere. Providența poate uni inimile prin legături deorigine divină. Dragostea nu va fi doar un schimb de cuvinte dulci șimăgulitoare. Războiul de țesut al cerului țese o urzeală mai fină, și totuși mairezistentă decât poate fi țesută de orice război pământesc. Rezultatul nueste o pânză, ci o țesătură rezistentă [113] ce va suporta uzura probei șiîncercării. Inimile vor fi legate prin legăturile de aur ale iubirii răbdătoare. –Divina vindecare, pag. 362.

17

Obligații reciproce [114] Fiecare are responsabilitățile lui. Cei doi, care își unesc interesele

pentru o viață întreagă, au trăsături caracteristice distincte și responsabilitățiindividuale. Fiecare are lucrul său, însă femeile nu trebuie evaluate dupăcantitatea lucrului pe care îl pot face, precum animalele de povară. Soțiatrebuie să împodobească cercul familiei, în calitate de soție și companiepentru un soț înțelept. La fiecare pas, ea trebuie să-și pună întrebarea: „Esteacesta standardul pe care trebuie să-l ating ca femeie?” „Cum Îl potreprezenta pe Hristos în căminul meu?” Soțul trebuie să-i facă cunoscutsoției că el apreciază lucrul ei. – Manuscript 17, 1891.

Soția trebuie să-și respecte soțul. Soțul trebuie să-și iubească soția, să aibăgrijă de ea; după cum prin legământul căsătoriei au devenit una, la fel princredința în Hristos vor fi una în El. Ce ar putea fi mai plăcut pentruDumnezeu decât să vadă că cei ce pășesc în relația de căsătorie caută să-Lcunoască pe Domnul Hristos și să fie umpluți tot mai mult cu Duhul Său? –Manuscript 36, 1899.

Acum aveți de îndeplinit datorii pe care nu le aveați înainte de căsătorie.„Îmbrăcați-vă, de aceea… cu bunătate, umilință a minții, blândețe, îndelungărăbdare”. „Umblați în dragoste, așa după cum ne-a iubit și Hristos pe noi”.Studiați cu atenție următorul îndemn: „Nevestelor, fiți supuse bărbațilorvoștri cum se cuvine în Domnul. Căci bărbatul este capul nevestei, după cumHristos este capul bisericii… Și după cum biserica este supusă lui Hristos, totașa și nevestele să fie supuse bărbaților lor în toate lucrurile. Bărbaților,iubiți-vă nevestele cum a iubit și Hristos biserica și S-a dat pe Sine pentruea.” – Mărturii pentru comunitate, vol. 7, pag. 46.

[115] Sfatul lui Dumnezeu pentru Eva. Evei i s-a vorbit despre necazul șisuferința care aveau să fie partea ei. Și Domnul a spus: „Dorințele tale se vorține după bărbatul tău și el va stăpâni peste tine.” Când a creat-o, Dumnezeua făcut-o egală cu Adam. Dacă ar fi continuat să rămână ascultători deDumnezeu – în armonie cu marea Sa lege a iubirii – ei aveau să fie pentrutotdeauna în armonie unul cu celălalt; însă păcatul a adus discordie, iaracum unirea lor putea fi menținută și păstrată în armonie numai prinsupunerea uneia sau alteia dintre cele două părți. Eva a fost cea care apăcătuit prima; și a căzut în ispită pentru că s-a despărțit de partenerul ei,

contrar îndemnului divin. La solicitarea ei, a păcătuit și Adam, acum eadevenind supusă bărbatului ei. Dacă principiile cuprinse în Legea luiDumnezeu ar fi păstrate cu grijă de către neamul căzut în păcat, atunciaceastă sentință, urmare a păcătuirii, s-ar fi dovedit o binecuvântare pentruei; însă abuzarea de supremația care i s-a dat bărbatului a făcut adeseoriatât de amară viața femeii, o adevărată povară.

Eva fusese cu totul fericită alături de soțul ei în grădina Edenului; dar, ca șineastâmpăratele Eve moderne, ea a fost flatată de ideea de a intra într-osferă mai înaltă decât cea pe care i-o desemnase Dumnezeu. În încercareade a se ridica deasupra poziției originale, ea a ajuns cu mult mai jos decâtaceasta. În mod asemănător se va întâmpla cu toți aceia care nu doresc să-șiîndeplinească cu plăcere datoriile vieții, potrivit cu planul lui Dumnezeu. –Patriarhi și profeți, pag. 58, 59.

Soțiile să fie supuse; bărbații să iubească. Se pune adesea întrebarea:„Oare trebuie ca soția să nu aibă voință proprie?” Biblia afirmă cu claritatecă bărbatul este capul familiei. „Soțiilor, fiți supuse bărbaților voștri”. Dacăaceastă poruncă s-ar opri aici, noi am putea spune [116] că poziția femeii nueste de invidiat; este o poziție foarte dificilă, una care pune la încercare, înfoarte multe cazuri, și ar fi mai bine dacă ar exista mai puține căsătorii. Mulțisoți citesc doar cuvintele: „Soțiilor, fiți supuse”, și se opresc aici; însă vom citimai departe concluzia, finalul, aceleiași porunci: „cum se cuvine în Domnul.”

Dumnezeu cere ca soția să aibă mereu în fața ei teama de Dumnezeu șislava Lui. O supunere deplină trebuie să fie oferită numai Domnului IsusHristos, care a răscumpărat-o pe ea ca pe propriul copil, cu prețul infinit alvieții Sale. Dumnezeu i-a dat o conștiință pe care ea nu o poate încălca dupăbunul plac. Individualitatea ei nu poate fi absorbită de cea a soțului ei,pentru că ea este achiziția lui Hristos. Este o greșeală dacă ne închipuim că,printr-o ascultare necondiționată, ea trebuie să facă tot ce spune soțul ei, întoate lucrurile, când ea știe că făcând astfel își va vătăma trupul și spiritul,care au fost răscumpărate din robia lui Satana. Există Cineva care este maipresus decât soțul pentru soție; este Răscumpărătorul ei, iar supunerea fațăde bărbatul ei trebuie să fie așa cum a spus Dumnezeu: „cum se cuvine înDomnul”.

Atunci când soții pretind supunere totală din partea soțiilor lor, susținândcă femeile nu au voie să vorbească sau să aibă voința lor în familie, ci trebuiesă fie cu totul supuse, ei își așază soțiile într-o poziție care nu este în armonie

cu Scriptura. Interpretând Scriptura în acest mod, ei atentează cu violențăasupra instituției căsătoriei. Această interpretare este simplificată, eiconsiderând că pot exercita o stăpânire arbitrară, și aceasta nu este atribuțialor. Însă mai departe citim: „Bărbaților, iubiți-vă nevestele și nu purtați necazpe ele”. De ce ar avea necaz soțul pe soția lui? Dacă soțul ar descoperi că eagreșește, face o mulțime de greșeli, acest spirit de pică nu ar îndepărta răul.– Letter 18, 1891.

[117] Soțiile să fie supuse numai în măsura în care soții sunt supuși luiHristos. Domnul Isus nu a fost corect reprezentat în relația Sa față debiserică de către relația multor bărbați față de soțiile lor, pentru că ei nu țincalea Domnului. Ei susțin că soțiile lor trebuie să le fie supuse în toatelucrurile. Însă scopul lui Dumnezeu nu a fost ca bărbatul să stăpânească, încalitate de cap al familiei, atunci când el însuși nu este supus lui Hristos. Eltrebuie să fie sub conducerea Domnului Hristos, ca să poată reprezentarelația dintre Hristos și biserica Sa. Dacă este grosolan, dur, irascibil, egoist,aspru și tiran, atunci bărbatul nu ar trebui să rostească niciodată cuvintele:„Soțul este capul nevestei” și că ea trebuie să i se supună în toate lucrurile;căci el nu este Domnul, el nu este bărbatul în adevăratul sens al cuvântului …

Soții trebuie să studieze modelul și să caute să înțeleagă semnificațiasimbolului prezentat în Efeseni, relația pe care o are Domnul Hristos cubiserica. Soțul trebuie să fie ca un Mântuitor în familia sa. Va sta el în pozițianobilă, de bărbăție, dată lui de Dumnezeu, căutând continuu să-și ridice, să-și înnobileze soția și copiii? Va răspândi el în jurul lui o atmosferă curată,dulce? Nu va căuta el oare să cultive cu tot atâta asiduitate iubirea lui Isus,făcând din aceasta un principiu ce domnește în căminul său, în măsura încare își susține pretențiile de autoritate?

Fiecare soț și tată trebuie să studieze pentru a putea înțelege cuvintele luiHristos, nu într-o manieră părtinitoare, insistând doar asupra supunerii soțieifață de soț, ci în lumina crucii de pe Calvar; să studieze care ar trebui să fiepoziția sa în cercul familiei. „Bărbaților, iubiți-vă nevestele așa cum a iubitHristos biserica și S-a dat pe Sine pentru ea; ca s-o poată sfinți și curăți cu oapă curată prin cuvânt”. Domnul Isus S-a dat pe Sine la moarte pe cruce casă ne poată curăți [118] de orice păcat și necurăție prin influența DuhuluiSfânt. – Manuscript 17, 1891.

Este nevoie de îngăduință reciprocă. Trebuie să avem Spiritul luiDumnezeu, altfel nu vom avea niciodată armonie în cămin. Soția, dacă are

Spiritul lui Hristos, va fi atentă la cuvintele ei; ea își va stăpâni spiritul, va fisupusă; cu toate acestea, nu se va simți sclavă, ci un tovarăș al soțului ei.Dacă soțul este un slujitor al lui Dumnezeu, atunci el nu va domni asuprasoției sale; el nu va fi arbitrar și sever, cu pretenții. Nu putem nutri dragosteîn cămin dacă suntem prea pretențioși; deoarece căminul, dacă Duhul luiDumnezeu domnește în el, este un tip al cerului… Dacă unul greșește,celălalt va da pe față răbdare, îngăduință, asemenea lui Hristos, și nu-l vaîndepărta cu răceală. – Letter 18, 1891.

Nici soțul și nici soția nu trebuie să încerce să exercite asupra celuilalt ostăpânire arbitrară. Nu încercați să-l siliți pe celălalt să cedeze dorințelorvoastre. Nu puteți face astfel și să vă bucurați încă de dragostea lui. Fiți buni,răbdători, îngăduitori, atenți și curtenitori. Prin harul lui Dumnezeu, putețireuși să vă faceți unul pe altul fericit, așa cum ați promis prin legământulcăsătoriei. – Divina vindecare, pag. 361.

Fiecare să cedeze cu mulțumire. În căsnicie, bărbații și femeile se poartăuneori precum copiii răi și neascultători. Soțul dorește calea lui, soția caleaei și niciunul nu vrea să cedeze. O asemenea stare nu poate aduce decât ceamai mare nefericire. Atât soțul, cât și soția trebuie să cedeze și să renunțe laa-și susține cu insistență părerea. Nu există posibilitatea de a fi fericiți dacăfiecare persistă în a face ceea ce îi place. – Manuscript 31, 1911.

Dacă bărbații și femeile nu învață blândețea și umilința de la Hristos,atunci ei vor da pe față un spirit irațional, atât de adesea prezent la copii.Voința puternică, nedisciplinată, va căuta să conducă. Unii ca aceștia [119]

trebuie să studieze cuvintele lui Pavel: „Când eram copil gândeam ca uncopil, vorbeam ca un copil, înțelegeam ca un copil; când am devenit mare amlepădat ce era copilăresc.” – Letter 55, 1902.

Cum se rezolvă greutățile familiale. Este dificil să faci față greutățilorfamiliale, chiar atunci când soțul și soția caută să se înțeleagă în privințanenumăratelor sarcini, în cazul în care au eșuat în ce privește supunereainimii față de Dumnezeu. Cum este posibil ca soțul și soția să-și împartătreburile casei, și totuși să fie iubitori, atenți unul cu altul? Interesele lor înce privește gospodăria trebuie să fie unite, iar soția, dacă este o bunăcreștină, va acționa alături de soțul ei ca o tovarășă a lui; căci soțul trebuie săfie capul casei. – Manuscript 31, 1911.

Sfat pentru familiile în dezacord. Spiritul tău este greșit. Când iei oanumită poziție, nu cântărești bine chestiunea respectivă și nu ții cont de

efectul pe care îl are menținerea vederilor tale și, într-o manierăindependentă, le împletești în rugăciunile și conversațiile tale, când știi binecă soția ta nu are aceleași vederi ca tine. În loc să respecți sentimentelesoției tale și să eviți în mod binevoitor, așa cum ar face-o un gentleman,acele subiecte despre care știi că aveți păreri diferite, tot insiști asuprapunctelor și manifești o îndărătnicie în a-ți exprima propriile vederi, în ciudatuturor din preajma ta. Greșești socotind că cei din jurul tău nu au dreptul săvadă lucrurile diferit de cum le vezi tu. Aceste roade nu cresc în pomul numitcreștinism. – Mărturii pentru comunitate, vol. 2, pag. 418.

Fratele meu, sora mea, deschideți ușa inimii voastre pentru a-L primi peIsus. Invitați-L în templul sufletului vostru. Ajutați-vă unul pe celălalt săînvingeți obstacolele care există în toate familiile. Veți avea de dus o luptăteribilă împotriva [120] adversarului – diavolul – și, dacă așteptați caDumnezeu să vă ajute în această bătălie, amândoi trebuie să fiți uniți înhotărârea de a birui, de a vă pecetlui buzele pentru a nu rosti niciun cuvântrău, chiar dacă va trebui să cădeți pe genunchi și să strigați tare: „Doamne,mustră-l tu pe adversarul sufletului meu.” – Letter 105, 1893.

Hristos prezent în fiecare inimă va aduce unitate. Dacă este adusă laîndeplinire voia lui Dumnezeu, atunci soțul și soția se vor respecta unul pecelălalt și vor cultiva iubirea și încrederea. Orice ar dăuna păcii și unitățiifamiliei să fie respins cu hotărâre și să se dea pe față bunătate și iubire. Celcare dă dovadă de un spirit blând, răbdător și iubitor va descoperi că acelașispirit se va reflecta și asupra lui. Acolo unde domnește Spiritul luiDumnezeu, nu vor exista cuvinte nepotrivite. Dacă chipul lui Hristos,nădejdea slavei, se conturează în cămin, atunci va fi unitate și dragoste,Hristos care locuiește în inima soției va fi în acord cu Hristos care locuiește îninima soțului. Ei ar lupta împreună pentru acele locașuri pe care DomnulHristos S-a dus să le pregătească pentru cei ce-L iubesc. – Signs of the Times,14 noi. 1892.18

Îndatoriri și privilegii în căsnicie [121] Domnul Isus nu a impus celibatul. Cei care consideră relația din

cadrul căsătoriei o rânduială sacră a lui Dumnezeu, apărată de Legea Sa ceasfântă, vor fi stăpâniți de îndemnurile rațiunii. – Solemn Appeal, pag. 139.

Domnul Hristos nu a impus celibatul niciunei categorii de oameni. El nu avenit pentru a nimici relația sacră a căsătoriei, ci pentru a o înălța și a oreaduce la sfințenia ei ariginală. El privește cu plăcere spre acele familii încare domnește dragostea sfântă și neegoistă. – Manuscript 126, 1903.

Căsătoria este legitimă și sfântă. Nu este nimic păcătos în a mânca și abea sau în a te căsători. Căsătoria era legitimă pe vremea lui Noe, așa cumeste legitimă și astăzi, atâta timp cât ceea ce este legitim este tratat în modcorespunzător și nu este dus la excese și extreme păcătoase. Însă, în vremealui Noe, oamenii se căsătoreau fără a-L consulta pe Dumnezeu și fără a căutasfatul și călăuzirea Sa…

Faptul că toate relațiile pe care le avem în timpul vieții sunt de naturătrecătoare ar trebui să aibă o influență transformatoare în tot ce facem șispunem. În zilele lui Noe, dragostea excesivă a fost cea care a făcut ca relațiacăsătoriei să fie păcătoasă înaintea lui Dumnezeu. În acest veac al lumii, suntmulți care își pierd sufletele fiind absorbiți de gândurile cu privire lacăsătorie și de căsătoria în sine. – Review and Herald, 25 sept. 1888.

Căsătoria este sfântă în acest veac degradat. Însă, sub mantia ei, seascunde atâta răutate și ticăloșie, cum nu poate fi descris. În cadrulcăsătoriei, se fac multe abuzuri; s-a ajuns până la crimă, acesta fiind [122] unsemn al timpului sfârșitului, așa cum a fost înainte de potop… Când natura șicerințele sfinte ale căsătoriei sunt înțelese, ea este aprobată de cer; iar urmareava fi fericirea pentru ambele părți, lui Dumnezeu aducându-I-se slavă. –Mărturii pentru comunitate, vol. 2, pag. 252.

Privilegii în cadrul relației de căsătorie. Aceia care pretind a fi creștini… artrebui să ia aminte cu seriozitate la toate privilegiile pe care le implică relațiade cuplu căsătorit, iar temelia oricărei activități trebuie să fie principiul sfânt.– Id., pag. 380.

În multe cazuri, partenerii… au făcut abuz de privilegiile intime din cadrulfamiliei și, prin îngăduință, au favorizat dezvoltarea pasiunilor animalice. –Id., pag. 391.

Datoria de a evita excesele. Ceea ce este legitim, prin exces, poate deveniun mare păcat. – Id., vol. 4, pag. 505.

Mulți părinți nu au cunoștințele pe care ar trebui să le aibă în căsnicie. Einu sunt protejați astfel ca Satana să nu profite de ei și să nu le stăpâneascămintea și viața. Ei nu văd că Dumnezeu le cere să se păzească de orice fel deexces în viața de căsătorie. Însă sunt foarte puțini cei care simt că au odatorie religioasă, și anume aceea de a-și ține în stăpânire pasiunile. Ei s-aucăsătorit prin propria alegere și de aceea gândesc că prin căsătorie estesfințită îngăduirea pasiunilor josnice. Chiar bărbați și femei care pretind a fievlavioși pierd frâul pasiunilor păcătoase și nu țin seama de faptul căDumnezeu îi socotește răspunzători pentru cheltuirea energiei vitale, care leslăbește puterea de viață și întregul organism. – Id., vol. 2, pag. 472.

[123] Deviza să fie stăpânirea de sine și cumpătarea. O, dacă aș putea faceca toți să înțeleagă obligația lor față de Dumnezeu de a-și păstra puterilemintale și fizice în cea mai bună stare, pentru a putea aduce un serviciudesăvârșit Creatorului lor! Soția creștină să-și înfrâneze cuvintele și fapteleprin care ar putea stârni pasiunile animalice ale soțului ei. Multe persoanenu au tărie în această privință. Din tinerețe, și-au slăbit puterile mintale șivlaga trupului prin satisfacerea poftelor senzuale. În căsnicie, stăpânirea desine și cumpătarea trebuie să fie cuvintele de ordine. – Id., pag. 477, 478.

Avem obligație față de Dumnezeu de a ne menține spiritul în curăție șitrupul sănătos, pentru a putea fi de folos omenirii și pentru a-L sluji în moddesăvârșit pe Dumnezeu. Apostolul rostește cuvinte de avertizare: „Nu lăsațica păcatul să domnească în corpul vostru muritor, ca să slujiți pofteloracestuia.” El îndeamnă în continuare ca „orice bărbat care luptă să aibăautoritate să fie cumpătat în toate lucrurile”. El îi îndeamnă pe toți carepretind că sunt creștini să-și aducă trupurile „ca o jertfă vie, sfântă, plăcutălui Dumnezeu”. El spune: „Mă lupt aspru cu trupul meu și-l țin în stăpânireca nu cumva, după ce am propovăduit altora, eu însumi să fiu lepădat.” – Id.,pag. 381.

Nu este dragoste adevărată aceea care îl determină pe un bărbat să facădin soția sa un instrument pentru satisfacerea poftelor sale senzuale.Pasiunile animalice sunt cele care pretind îngăduință și satisfacere în acestcaz. Cât de puțini la număr sunt acei bărbați care își dovedesc dragostea înfelul menționat de către apostol: „Cum a iubit Hristos biserica și S-a dat peSine pentru ea; ca s-o sfințească, după ce a curățit-o prin botezul cu apă prin

cuvânt; ca să o înfățișeze înaintea Lui… slăvită, sfântă, fără pată”! Aceastaeste dragostea pe care o recunoaște Dumnezeu ca fiind sfântă în cadrulrelației de căsătorie. Iubirea este un principiu curat și sfânt, dar poftasenzuală, patima, nu admite [124] să i se pună restricții sau să fie controlată,stăpânită de rațiune. Este oarbă față de consecințe; nu raționează de lacauză la efect. – Id., pag. 473.

De ce caută Satana să slăbească puterea de autocontrol. Satana caută săcoboare standardul curăției și să slăbească puterea de stăpânire de sine acelor ce se unesc prin căsătorie, pentru că el știe că, atâta vreme câtpasiunile josnice sunt în ascendență, puterile morale slăbesc tot mai mult,iar el nu are de ce să se îngrijoreze în privința creșterii lor spirituale. El știe,de asemenea, că pe nicio altă cale nu poate pune mai bine amprentachipului său urâcios asupra copiilor acestora și că astfel le poate modela maiușor caracterele acestora decât ale părinților. – Christian Temperance andBible Hygiene, pag. 130.

Urmările exceselor. Bărbați și femei, va veni ziua când veți învăța ceînseamnă patima și care este rezultatul satisfacerii ei. Pofta senzuală, patimajosnică, poate fi prezentă atât în afara ei, cât și în cadrul relației de căsătorie.– Mărturii pentru comunitate, vol. 2, pag. 473.

Ce se întâmplă când se dă frâu liber patimilor josnice? Camera intimă, încare ar trebui să fie prezenți îngerii lui Dumnezeu, este făcută nesfântă prinpractici nesfinte. Și, pentru că domnește animalismul rușinos, corpurile suntviciate; practici dezgustătoare conduc la boli dezgustătoare. Ceea ceDumnezeu a lăsat ca binecuvântare devine blestem.

Excesele sexuale vor distruge în mod sigur plăcerea pentru practiciledevoționale, vor lipsi creierul de puterea necesară bunei funcționări aorganismului și vor epuiza pe deplin vitalitatea generală. Nicio soție nu artrebui să își ajute soțul în această lucrare de autodistrugere. Ea nu va faceastfel dacă este luminată și îl iubește cu adevărat. – Manuscript 1, 1888.

Cu cât sunt mai mult îngăduite, patimile animalice devin mai puternice șivor pretinde continuu satisfacerea lor. Fie ca bărbații temători de Dumnezeusă se trezească [125] în ce privește datoria lor. Mulți dintre cei care pretind afi creștini suferă de paralizii ale nervilor și creierului din cauza necumpătăriiîn această privință. – Mărturii pentru comunitate, vol. 2, pag. 477.

Soții să fie cumpătați. Soții ar trebui să fie cu luare aminte, atenți,consecvenți, credincioși și înțelegători. Ei trebuie să dovedească iubire și

milă. Dacă ei sunt împlinitori ai cuvintelor Domnului Hristos, dragostea lornu va avea un caracter josnic, pământesc, senzual, care să-i ducă ladistrugerea propriilor corpuri și să inducă soțiilor lor slăbiciune și boală. Ei nuvor fi îngăduitori în satisfacerea patimilor josnice, spunând mereu că soțiiletrebuie să fie supuse soților în toate lucrurile. Când soțul dovedește noblețede caracter, curăție a inimii, dorința de a-și lumina mintea, calități pe careorice creștin trebuie să le posede, acest lucru se va da pe față în viața decăsătorie. Dacă este călăuzit de gândul lui Hristos, el nu va fi un nimicitor altrupului, ci va fi plin de dragoste duioasă, căutând să atingă cele mai înaltestandarde în Hristos. – Manuscript 17, 1891.

Când se strecoară îndoiala. Niciun bărbat nu-și poate iubi cu adevăratsoția când aceasta i se supune pasiv, devenind sclava lui, și contribuie ladezlănțuirea pasiunilor lui depravate. Supunându-i-se în mod pasiv, eapierde valoarea pe care o avea odată în ochii lui. El o vede cum se lasă trasăîn jos de la tot ce este înălțător și curând o va suspecta că se va supune la felde ușor altcuiva, așa cum i se supusese lui înainte. El se va îndoi de curăția șistatornicia ei, se va sătura de ea și va căuta noi obiecte care să-i trezească șisă-i intensifice pasiunile diabolice. Legea lui Dumnezeu nu este luată înseamă. Acești bărbați sunt mai răi decât brutele; ei sunt demoni cu chipomenesc. Ei nu au nimic în comun cu principiile înălțătoare, înnobilatoareale iubirii adevărate, sfinte.

[126] Soția, de asemenea, devine geloasă pe soț și îl suspectează că, dacă s-ar ivi ocazia, el s-ar îndrepta cu ușurință spre altă femeie. Ea își dă seama căel nu e stăpânit de rațiune și că nu se teme de Dumnezeu; toate îngrădirilesfinte sunt date la o parte de patimile înjositoare; ceea ce fusese odatăasemenea lui Dumnezeu în bărbat a făcut acum din el sclavul pofteloranimalice, josnice. – Mărturii pentru comunitate, vol. 2, pag. 474, 475.

Problema pretențiilor iraționale. Chestiunea care trebuie clarificată acumeste aceasta: trebuie oare soția să cedeze orbește cerințelor soțului ei, cândea vede bine că el nu e stăpânit decât de patimi josnice și când rațiunea șiconștiința îi spun că face acest lucru spre vătămarea corpului ei, cândDumnezeu i-a poruncit să-și păstreze trupul în sfințenie și curăție, ca pe ojertfă vie pentru Dumnezeu?

Nu este dragoste curată și sfântă aceea care o conduce pe soție săsatisfacă tendințele animalice ale soțului ei, în dauna sănătății și vieții. Dacăposedă adevărata iubire și înțelepciune, ea va căuta să-i distragă mintea de

la satisfacerea pasiunilor josnice spre subiecte înălțătoare, spirituale,insistând asupra unora interesante pentru el. Poate este necesar să seumilească și să-i explice cu afecțiune, chiar cu riscul de a nu-i fi pe plac, că eanu-și poate înjosi trupul cedând unor excese sexuale. Ea trebuie să-iamintească, în mod calm, cu bunătate, că Dumnezeu are cel dintâi și cel maimare drept asupra întregii ei ființe și că nu poate nesocoti acest drept,pentru că i se va cere socoteală în marea zi a lui Dumnezeu.

Dacă ea însăși va căuta să-și înnobileze sentimentele și își va păstra însfințenie și cinste demnitatea feminină, femeia va putea face mult prininfluența ei înțeleaptă pentru sfințirea soțului și astfel să-și împlineascăînalta ei menire. Astfel, ea îl poate mântui și pe soțul ei, și pe ea însăși,îndeplinind astfel o dublă lucrare. [127] În această problemă, atât de delicatăși dificil de rezolvat, este nevoie de multă înțelepciune și răbdare, ca și demult curaj și tărie morală. Tăria și harul pot fi găsite în rugăciune. Iubireasinceră trebuie să fie principiul călăuzitor al inimii. Doar iubirea față deDumnezeu și față de partener pot constitui terenul potrivit de acțiune…

Când soția își lasă trupul și mintea în stăpânirea soțului, lăsându-se în voiadorințelor lui, în toate lucrurile, sacrificându-și conștiința, demnitatea șichiar propria identitate, ea pierde ocazia de a exercita acea puternicăinfluență spre bine, pe care ar trebui s-o aibă pentru a-și înnobila soțul. Ea îipoate înmuia firea dură, iar influența ei sfințitoare poate fi folosită pentru a-lrafina și curăți, conducându-l astfel să se lupte el însuși cu seriozitate pentrua-și stăpâni patimile și a fi mai spiritual, pentru ca amândoi împreună săpoată fi părtași la natura divină, scăpând de stricăciunea care este în lumeprin pofte. Puterea influenței poate fi mare în a conduce mintea asupra unorsubiecte nobile, înălțătoare, în ciuda îngăduințelor josnice, senzuale, pe careinima nerenăscută prin har le caută în mod firesc. Dacă soția simte că,pentru a-i fi pe plac soțului, trebuie să coboare la acest nivel – patimaanimalică fiind temelia dragostei și acțiunilor lui – atunci ea nu Îi este pe placlui Dumnezeu, pentru că greșește prin a nu exercita o influență sfințitoareasupra soțului ei. Dacă ea simte că trebuie să se supună patimilor luianimalice, fără vreo obiecție, înseamnă că nu își înțelege datoria față de el șifață de Dumnezeu. – Id., pag. 475-477.

Trupurile noastre – o proprietate cumpărată. Patimile firești își au locul șirostul lor în trup. Cuvintele „fire”, „firesc” sau „poftele firii pământești” sereferă la firea pământească, stricată, coruptă; firea, prin sine însăși, nu poate

lupta împotriva voinței lui Dumnezeu. Ni se poruncește să răstignim firea cupoftele și patimile ei. [128] Cum să facem acest lucru? Producând dureretrupului? Nu, ci dând morții ispita spre păcat. Gândul stricat trebuieînlăturat. Orice gând trebuie adus în supunere față de Domnul Hristos. Oricetendință animalică trebuie să fie supusă puterilor mai înalte ale sufletului.Iubirea lui Dumnezeu trebuie să domnească mai presus de orice; DomnulHristos trebuie să ocupe locul cel mai important în viața noastră. Trupurilenoastre trebuie să fie considerate ca fiind proprietatea cumpărată de El.Mădularele trupului trebuie să devină unelte ale neprihănirii. – Manuscript1, 1888.

Partea a VI-aNoua locuinta19

Unde să fie așezată noua locuință?

[131] Principii călăuzitoare în alegerea așezării. În alegerea așezării locuinței,Dumnezeu dorește ca noi să avem în vedere, înainte de toate, influențelemorale și religioase care vor fi în jurul nostru și al familiei noastre. – Patriarhiși profeți, pag. 169.

Vom alege comunitatea și locul care sunt cele mai favorabile înaintăriinoastre spirituale, căutând să ne folosim de tot ce se poate din raza noastrăde acțiune; fiindcă Satana ne va pune în față tot felul de obstacole pentru aface cât mai dificilă înaintarea pe calea către ceruri. S-ar putea să trăim înlocuri care vor constitui o încercare pentru noi, mulți neavând posibilitateade a sta în locul pe care și l-ar dori; însă noi nu trebuie să ne expunem înmod voit influențelor nefavorabile formării caracterului creștin. Când vinevremea să ne ocupăm de acest lucru, trebuie să fim de două ori atenți,precauți și să ne rugăm pentru ca, prin harul lui Dumnezeu, să putemrămâne neafectați de un mediu stricăcios. – Solii pentru tineret, pag. 419.

Evanghelia ne învață să apreciem lucrurile la adevărata lor valoare și săacordăm cea mai mare atenție celor care sunt într-adevăr inestimabile –lucrurilor care vor dura. Această lecție trebuie avută în vedere de cei care aurăspunderea de a alege așezarea casei lor. Nu ar trebui să-și permită să seabată de la acest țel înalt…

Fie ca acest scop să călăuzească alegerea locuinței. Nu vă lăsați stăpâniți dedorința după bogății, de modă sau de obiceiurile din societate. Aveți învedere ceea ce tinde cel mai mult spre simplitate, curăție, sănătate și estede adevărată valoare…

Decât să trăiți într-un loc unde poate fi văzută doar lucrarea omului, undeceea ce se vede și se aude ispitește la rău, unde agitația și larma aducoboseală și stres, duceți-vă acolo unde puteți privi [132] lucrările luiDumnezeu. Găsiți-vă odihna spiritului în frumusețea, liniștea și pacea naturii.Lăsați ochii să poată poposi asupra câmpurilor verzi, a crângurilor și adealurilor. Priviți cerul albastru, neînnegurat de praful și fumul orașelor șirespirați aerul înviorător al cerului. – Divina vindecare, pag. 363, 366, 367.

Primul cămin – un model. Căminul primilor noștri părinți avea să fie unmodel pentru alte cămine, pe măsură ce copiii lor aveau să ocupe pământul.Căminul acela, înfrumusețat de mâna lui Dumnezeu Însuși, nu a fost un palatsomptuos. Oamenii, în mândria lor, își găsesc plăcerea în edificii mărețe șicostisitoare și aduc slavă lucrărilor mâinilor lor; însă Dumnezeu l-a așezat peAdam într-o grădină. Aceasta a fost locuința lui. Cerul albastru era domul;pământul, cu florile lui delicate și covorul de un verde viu, era pardoseala;iar ramurile verzi ale arborilor maiestuoși erau baldachinul. Pereții erauîmpodobiți cu cele mai mărețe ornamente – lucrarea mâinilor marelui ArtistMaestru. Din locul în care a fost așezată sfânta pereche, învățăm o lecțiepentru toate timpurile – că fericirea adevărată nu se găsește în îngăduireamândriei și luxului, ci în comuniunea cu Dumnezeu, prin lucrurile create deEl. Dacă ar acorda mai puțină atenție lucrurilor artificiale și ar cultiva maimultă simplitate, oamenii s-ar apropia cu mult de scopul intenționat deDumnezeu, prin crearea lor. Mândria și ambiția nu sunt niciodatăsatisfăcute, însă aceia care sunt cu adevărat înțelepți vor găsi adevărataplăcere, care este înălțătoare, în sursele de bucurie pe care Dumnezeu le-aașezat la îndemâna tuturor. – Patriarhi și profeți, pag. 49, 50.

Locuința de pe pământ pe care a ales-o Dumnezeu pentru Fiul Său. DomnulIsus a venit pe acest pământ pentru a aduce la îndeplinire cea mai marelucrare îndeplinită vreodată între oameni. El a venit ca ambasadorul luiDumnezeu pentru a ne arăta cum să trăim cel mai bine. Ce condiții a ales[133] Tatăl cel nemărginit pentru Fiul Său? O casă singuratică pe unul dintredealurile Galileii; o gospodărie întreținută prin muncă cinstită, demnă; oviață plină de simplitate; lupta zilnică cu greutățile; sacrificiul de sine,chibzuiala și lucrul făcut cu bucurie; ora de studiu alături de mama sa, avânddeschise sulurile Scripturii; liniștea zorilor sau a amurgului din văile înverzite,

lucrările sfinte din natură; studiul creației și al providenței și comunicareaspirituală cu Dumnezeu – acestea au fost condițiile și ocaziile pe care le-aavut Domnul Isus în prima parte a vieții Sale. – Divina vindecare, pag. 365,366.

Casele de la țară în Țara Făgăduită. În Țara Făgăduită, disciplina începută înpustie a fost continuată în condiții favorabile pentru formarea de obiceiuricorespunzătoare. Oamenii nu erau îngrămădiți în orașe, ci fiecare familieavea pământul său, asigurând tuturor binecuvântările aducătoare desănătate ale unei vieți naturale, nepervertite. – Id., pag. 280.

Efectul mediului înconjurător asupra caracterului lui Ioan. Ioan Botezătorul,înainte-mergătorul lui Hristos, a fost educat în primii ani de către părinții săi.Cea mai mare parte a vieții și-a petrecut-o în pustiu… Ioan a preferat săaleagă, în locul distracțiilor și luxului vieții de oraș, disciplina aspră a pustiei.Împrejurările erau favorabile formării unor obiceiuri ce aveau în vederesimplitatea și tăgăduirea de sine. Neîntrerupt de larma lumii, el a pututstudia aici lecțiile din natură, ale revelației și providenței… Încă din copilărie,a reținut care este misiunea sa și a acceptat sfânta sarcină încredințată.Pentru el, liniștea deșertului era o evadare binevenită din societatea în caresuspiciunea, necredința și necurăția ajunseseră prezente aproapepretutindeni. El nu s-a încrezut în propria putere pentru a se împotrivi ispiteiși s-a ferit [134] să fie mereu în contact cu păcatul, ca să nu piardă simțulgrozavei sale păcătoșenii. – Mărturii pentru comunitate, vol. 8, pag. 221.

Alți oameni de valoare, proveniți din cămine situate la țară. Așa staulucrurile cu majoritatea celor mai buni și nobili oameni din toate veacurile.Citiți istoria lui Avraam, Iacov și Iosif; a lui Moise, David și Elisei. Studiațiviețile bărbaților de mai târziu, care au ocupat cu demnitate poziții deîncredere și răspundere.

Mulți dintre aceștia au crescut la țară. Ei nu au știut ce este luxul. Nu și-aupetrecut tinerețea în distracții. Mulți au fost nevoiți să lupte cu sărăcia șigreutățile. Ei au învățat de timpuriu să muncească, iar viața lor activă în aerliber a conferit vigoare și elasticitate tuturor capacităților lor. Obligați sădepindă de propriile resurse, ei au învățat să lupte cu greutățile și să învingăobstacolele, dobândind astfel curaj și perseverență. Ei au învățat lecția

încrederii în propriile mijloace și a stăpânirii de sine. Fiind la adăpost în maremăsură de asocierile rele, erau mulțumiți cu plăcerile naturale și prieteniilesănătoase. Gusturile lor erau simple, iar obiceiurile lor, temperate. Eraucălăuziți de principii și au crescut în curăție, puternici și demni. Când a sositmomentul începerii activității ce urma să dureze toată viața, ei aveau puterefizică și mintală, bună dispoziție, capacitatea de a plănui și executa și tăria dea rezista în fața relelor, lucru care i-a făcut să fie o forță pozitivă, spre bine,în lume. – Divina vindecare, pag. 366.

20

Familia și orașul [135] Riscurile vieții în orașe. Viața în orașe este înșelătoare și artificială.

Pasiunea aprinsă pentru câștigarea de bani, vârtejul încântării și căutării deplăceri, setea de etalare, lux și extravaganță – toate acestea sunt forțe caredistrag mintea majorității oamenilor de la adevăratul scop al vieții. Eideschid ușa la mii de rele. Asupra tinerilor au o putere aproape irezistibilă.Una dintre cele mai subtile și periculoase ispite care iau cu asalt copiii șitinerii din orașe este iubirea de plăceri. Sărbătorile sunt numeroase, jocurileși cursele de cai atrag mii de oameni, iar vârtejul încântării și plăcerii îidistrage de la datoriile serioase ale vieții. Banii, care ar fi trebuit folosiți înalte scopuri, sunt risipiți pentru distracții. – Divina vindecare, pag. 364.

Idei privind sănătatea. Mediul ambiant din orașe este adesea un pericolpentru sănătate. Riscul continuu de a contracta boli, aerul poluat, apa plinăde impurități, hrana nesănătoasă, locuințele îngrămădite, întunecoase șinesănătoase sunt doar câteva dintre relele existente.

Nu a fost planul lui Dumnezeu ca oamenii să fie aglomerați în orașe,înghesuiți în clădiri, în locuințe cu chirie. La început, El i-a așezat pe primiinoștri părinți în mijlocul minunatelor priveliști de care dorește ca și noi să nebucurăm astăzi. Cu cât ne apropiem mai mult de planul original al luiDumnezeu, cu atât ne vom situa într-o poziție mai favorabilă de a asigurasănătate pentru trup, minte și suflet. – Id., pag. 365.

[136] Focare de nedreptate. Orașele sunt pline de ispite. Ar trebui să neplănuim activitatea în așa fel încât să-i ținem cât mai mult cu putință petinerii noștri departe de această contaminare. – Country Living, pag. 30.

Copiii și tinerii trebuie păziți cu grijă. Ei trebuie ținuți la distanță defocarele de nedreptate, care se găsesc în orașele noastre. – Id., pag. 12.

Agitație și confuzie. Nu este voia lui Dumnezeu ca poporul Său sălocuiască în orașe, unde există o permanentă agitație și confuzie. Copiiitrebuie cruțați, pentru că întregul organism suferă din cauza grabei, agitațieiși zgomotului. – Id., pag. 30.

Necazuri în privința locului de muncă. Condițiile de viață sunt din ce în cemai grele în oraș din cauza lucrului în cadrul marilor trusturi, a sindicatelor șigrevelor. Sunt pericole serioase, iar pentru multe familii mutarea din orașeva deveni o necesitate. – Divina vindecare, pag. 364.

Amenințarea cu nimicirea. Este aproape timpul când marile orașe vor finimicite cu totul și toți trebuie să fie avertizați în legătură cu iminențaacestor judecăți. – Evanghelizare, pag. 29.

O, de ar avea poporul lui Dumnezeu simțul apropierii distrugerii miilor deorașe dedate aproape cu totul la idolatrie! – Review and Herald, 13 sep.1881.

Pentru interese lumești și iubirea de câștig. Se întâmplă adesea că părințiinu sunt interesați ca în jurul copiilor lor să fie influențe potrivite. În alegereacasei, ei se gândesc mai mult la interesele lor lumești decât la atmosferaimorală, unde există riscul pentru copii să formeze tovărășii nefavorabiledezvoltării evlaviei și formării unui caracter drept…

[137] Voi, părinți, care îi acuzați pe canaaniți pentru că își jertfeau copiii luiMoloh, ce faceți? Voi îi jertfiți lui Mamona și apoi, când copiii voștri crescfără a fi iubiți și fără a putea iubi, când ei arată vădit lipsă de evlavie șirespect și tendințe spre necredincioșie, voi dați vina pe credința voastră, căn-a fost în stare să-i salveze. Culegeți ceea ce ați semănat – urmările iubiriide lume, a iubirii egoiste, și neglijarea resurselor harului. V-ați așezatfamiliile în locuri ispititoare, iar arca lui Dumnezeu, slava și protecția voastră,nu ați considerat-o esențială; iar Domnul nu a făcut nicio minune pentru a văscoate copiii de sub puterea ispitei. – Mărturii pentru comunitate, vol. 5,pag. 320.

Orașele nu oferă niciun folos real. Nu există nici măcar o familie dintr-osută care să beneficieze din punct de vedere fizic, mintal sau spiritual,locuind în oraș. Credința, speranța, dragostea, fericirea pot fi găsite cu multmai ușor în locuri retrase, acolo unde sunt câmpuri, dealuri și copaci. Duceți-vă copiii departe de agitația orașelor, de zarva și hârâitul tramvaielor și almotoarelor și mințile lor vor fi mai sănătoase. Va fi mai ușor să aduceți dinnou acasă în inimile lor adevărul Cuvântului lui Dumnezeu. – Country Living,pag. 13.

Sfaturi pentru cei care se mută de la țară în orașe. Mulți părinți se mutădin casele lor de la țară în oraș, socotind că acesta este un loc mai de dorit,mai convenabil. Făcând însă această schimbare, ei își expun copiii la multe șimari ispite. Băieții nu găsesc de lucru, încep să hoinărească pe străzi –educația lor va fi dobândită pe stradă și decad tot mai mult, ajungând pânăla depravare, pierzând orice interes cu privire la ceea ce este bun, curat șisfânt. Cu mult mai bine ar fi fost ca părinții să fi rămas împreună cu [138]

familiile lor la țară, unde mediul este cel mai prielnic dezvoltării fizice șimintale. Învățați-i pe tineri să lucreze pământul și lăsați-i să poată dormisomnul dulce și nevinovat de pe urma oboselii sănătoase.

Din cauza neglijenței părinților, tinerii din orașe o iau pe căi greșite și îșipângăresc sufletele înaintea lui Dumnezeu. Această stare va fi întotdeaunaroada leneviei. Situația existentă în azilele de săraci, în închisori șisinuciderile redau o imagine tristă a responsabilităților neglijate de cătrepărinți. – Review and Herald, 13 sep. 1881.

[139] Mai degrabă sacrificați orice avantaj lumesc decât să puneți în pericolprețioasele suflete încredințate grijii voastre. Copiii voștri vor fi asaltați deispite și trebuie învățați să le facă față; însă este datoria voastră săîndepărtați orice influență, să înlăturați orice obicei, să dați la o parte oricelegătură care vă îndepărtează pe voi înșivă și familia voastră de la o predarecu totul liberă, deschisă și din inimă lui Dumnezeu.

În loc de orașul aglomerat, căutați un loc retras, unde copiii voștri să fie,pe cât posibil, apărați de ispită și acolo instruiți-i și educați-i spre a fifolositori. Profetul Ezechiel enumeră păcatele care au dus la păcatul șinimicirea Sodomei: „Era îngâmfată, trăia în belșug și într-o liniștenepăsătoare, ea și fiicele ei, și nu sprijinea mâna celui nenorocit și celuilipsit.” Toți cei care vor să scape de soarta Sodomei trebuie să evite modul eide viețuire, mod care a atras judecățile lui Dumnezeu asupra acelei cetăținelegiuite. – Mărturii pentru comunitate, vol. 5, pag. 232, 233.

Când a venit în Sodoma, Lot a intenționat să se păzească de oricenelegiuire și să poruncească astfel și casei lui, însă a eșuat teribil. Influențeledegradante din jurul lui i-au afectat propria credință, iar relația pe care copiiilui o aveau cu locuitorii Sodomei i-a legat într-o oarecare măsură intereselede ale lor. Rezultatul îl cunoaștem. Mulți fac încă o greșeală asemănătoare. –Patriarhi și profeți, pag. 168.

Propuneți-vă să alegeți și să vă așezați casele cât mai departe posibil deSodoma și Gomora. Feriți-vă de marile orașe. Dacă este cu putință, așezați-vă casele în locuri liniștite la țară, chiar dacă niciodată nu vă veți puteaîmbogăți. Așezați-vă acolo unde influențele din jur sunt cele mai bune. –Manuscript 57, 1897.

Domnul m-a instruit să avertizez poporul nostru să nu se aglomereze înorașe pentru a-și întemeia căminul. Taților și mamelor, sunt instruită să lespun: Nu dați greș crescându-vă copiii în locuri care vă plac doar vouă. –

Country Living, pag. 12, 13.Acum este timpul de a ne muta din orașe. Plecați cu familiile din orașe –

aceasta este solia mea. – Id., pag. 30.A sosit timpul ca, pe măsură ce Dumnezeu deschide calea, familiile să se

mute din orașe. Copiii trebuie duși la țară. Părinții să aleagă un loc potrivit,pe măsura posibilităților lor. Chiar dacă locuința e mică, în jur trebuie să fiepământ, care să poată fi cultivat. – Id., pag. 24.

Înainte ca plăgile copleșitoare să cadă asupra locuitorilor pământului,Dumnezeu ne cheamă pe toți cei care suntem israeliți să ne pregătim pentruacest eveniment. Părinților le dă avertizarea: Adunați-vă copiii în căminelevoastre; luați-i din preajma acelora care nesocotesc Legea lui Dumnezeu, aacelora care propovăduiesc și fac răul. Ieșiți cât mai repede posibil din marileorașe. – Mărturii pentru comunitate, vol. 6, pag. 195.

Dumnezeu Își va ajuta poporul. Părinții pot asigura locuințe mici la țară,cu pământ cultivabil, unde pot avea livezi și unde pot crește legume șizarzavaturi, care să ia locul cărnii atât de vătămătoare, ce împiedicăînaintarea sângelui prin vene. În asemenea locuri, copiii nu vor fi [140]

înconjurați de influențele coruptibile ale vieții de oraș. Dumnezeu îl va ajutape poporul Său să găsească astfel de locuințe în afara orașelor. – MedicalMinistry, pag. 310.

21

Avantaje ale vieții la țară [141] Cu o bucată de pământ și o locuință liniștită. Ori de câte ori este

posibil, datoria părinților este de a face case la țară pentru copiii lor. –Country Living, pag. 12.

Tații și mamele care posedă o bucată de pământ și o casă liniștită sunt regiși regine. – Fundamentele educației creștine, pag. 327.

Nu gândiți că vă vor lipsi multe lucruri dacă veți părăsi orașele ca să vămutați la țară. Acolo îi așteaptă binecuvântări îmbelșugate pe cei care suntgata să profite de ele. – Country Living, pag. 14.

Contribuie la siguranța economică. Iar și iar, Domnul a dat instrucțiuni capoporul nostru să-și ia familiile și să se mute din orașe la țară, unde își potasigura singuri cele necesare vieții; căci, în viitor, chestiunea de a cumpăra șia vinde va fi foarte serioasă. Acum ar trebui să începem să dăm atențiesfatului care ni se dă mereu, mereu: Ieșiți din orașe și mergeți în locurisituate la țară, unde casele nu sunt înghesuite, una lângă alta, și unde veți filipsiți de multe influențe ale celui rău. – Id., pag. 9, 10. (Pentru alte detaliiprivind acest subiect, vezi Country Living.)

Sfat pentru un locuitor din oraș. Va fi bine pentru tine să lași la o partegrijile copleșitoare și să găsești un loc retras la țară, unde nu este atât deputernică influența care vatămă moralul tinerilor. Este adevărat, la țară nuvei scăpa cu totul de grijile copleșitoare și de necazuri; însă acolo poți evitamulte rele și poți închide ușa împotriva șuvoiului de ispite care amenință săsupraîncarce mintea copiilor tăi. Ei au nevoie [142] de ocupație, dediversitate. Monotonia vieții în casă la oraș îi face neliniștiți, agitați și poatecă deja s-au asociat cu băieții de la oraș, dobândind, ca și aceștia, o educațiea străzii…

Va fi foarte bine pentru ei să trăiască la țară; o viață activă, trăită înnatură, va dezvolta sănătatea atât a minții, cât și a corpului. Ei ar trebui săaibă o grădină pe care să o cultive, loc în care să găsească atât recreere, câtși o ocupație utilă. Cultivarea plantelor și a florilor contribuie laîmbunătățirea gusturilor și a judecății, iar contactul cu minunatele șifolositoarele lucruri create de Dumnezeu are o influență ce înnobileazămintea, punând-o în legătură cu Creatorul și Stâpânitorul tuturor lucrurilor.– Mărturii pentru comunitate, vol. 4, pag. 136.

Binecuvântări bogate pentru cei ce locuiesc la țară. Pământul are bogățiiascunse în adâncul său pentru aceia care au curajul, voința și străduința dea-i căuta și aduna comorile… Mulți fermieri nu au avut rezultate bune înurma lucrului pământului lor, deoarece ei au socotit această muncă a fi unadegradantă; ei nu au văzut în aceasta o binecuvântare pentru ei înșiși șipentru familiile lor. – Fundamentele educației creștine, pag. 326, 327.

Ocupație care va ascuți mintea și va înnobila caracterul. În cultivareapământului, lucrătorul serios va descoperi că înaintea lui se deschid comorila care nici nu a visat. Nimeni nu va avea succes în agricultură sau grădinăritfără a da atenție legilor naturii. Trebuie studiate nevoile speciale ale fiecăruisoi de plante. Fiecare soi are nevoie de un anumit sol, de un anumit fel deîngrijire, iar respectarea acestor legi constituie cheia succesului. Atențianecesară la plantarea răsadurilor, astfel ca niciun fir de rădăcină să nu fieînghesuit sau așezat rău, grija pentru plantele tinere, curățarea și udarea,[143] protejarea de frig în timpul nopții și de soare în timpul zilei,îndepărtarea buruienilor, ferirea de boli și de atacul insectelor, pregătirea șiaranjarea, toate acestea nu numai că ne învață lecții importante privinddezvoltarea caracterului, însă chiar lucrarea aceasta în sine este un mijloc dedezvoltare. Cultivând grija, răbdarea, atenția față de detalii, ascultarea delege, se dobândește cea mai importantă educație. Contactul continuu cumisterul vieții, dragostea față de natură, precum și grija necesară pentruaceste obiecte frumoase ale creației lui Dumnezeu vor ascuți mintea și vorrafina și înnobila caracterul. – Educație, pag. 111, 112.

Dumnezeu va instrui și învăța. El, care i-a învățat pe Adam și Eva în Edensă păzească grădina, îi va învăța și pe oamenii de astăzi. Cel care ține plugulși seamănă sămânța va găsi înțelepciune. Pământul are comori ascunse șiDomnul așteaptă ca mii și zeci de mii dintre cei care sunt aglomerați înorașe, pândind o ocazie de a câștiga ceva, să vină să le descopere lucrândpământul…

Cei care își aduc familiile la țară le așază într-un loc cu mai puține ispite.Copiii care sunt cu părinții lor, care Îl iubesc și se tem de Dumnezeu, au multmai multe șanse de a învăța de la Marele Învățător, Cel care este izvorul șifântâna înțelepciunii. Ei au condiții mai prielnice de a deveni potriviți pentruÎmpărăția cerurilor. – Fundamentele educației creștine, pag. 326.

Planul lui Dumnezeu pentru țara lui Israel. Prin neascultare deDumnezeu, Adam și Eva au pierdut Edenul și, din cauza păcatului, întregul

pământ a fost blestemat. Însă, dacă poporul lui Dumnezeu ar fi urmat sfatulSău, țara lor ar fi fost din nou fertilă și frumoasă. Însuși Dumnezeu le-a datsfaturi cum să cultive pământul, iar ei trebuia să colaboreze cu El înrefacerea acestuia. Astfel, întreaga țară, sub stăpânirea lui Dumnezeu, ar fidevenit o pildă pentru adevărul spiritual. După cum pământul, în ascultarede [144] legile naturale ale lui Dumnezeu, avea să rodească, producândcomori de neprețuit, la fel inima omului, în ascultare de Legea Sa morală,avea să reflecte însușirile caracterului Său. – Parabolele Domnului Hristos,pag. 289.

Descoperiți lecții spirituale în viața de zi cu zi. Dumnezeu a așezat în jurulnostru minunatele scene ale naturii pentru a atrage și preocupa minteanoastră. Este scopul Său acela de a face asemănări între minunățiile naturii șicaracterul Său. Dacă studiem cu credincioșie cartea naturii, o vom descoperica fiind o sursă îmbelșugată pentru contemplarea iubirii infinite și a puteriilui Dumnezeu. – Solii pentru tineret, pag. 365, 366.

Domnul Hristos a legat învățătura Sa nu numai de ziua de odihnă, dar și dezilele de trudă ale săptămânii… Prin arat și semănat, prin cultivat și secerat,El dorește să ne prezinte o ilustrare a lucrării harului Său în inimă. Prin oriceactivitate utilă și prin orice asemănare cu lucrul de fiecare zi, El dorește canoi să descoperim o lecție a adevărului divin. Atunci, truda noastră zilnică nune va mai distrage atenția și nu ne va mai determina să-L uităm peDumnezeu, ci ne va aminti continuu de Creatorul și Răscumpărătorul nostru.Gândul de a face voia lui Dumnezeu străbate ca un fir de aur prin toate grijileși ocupațiile noastre gospodărești. Pentru noi, slava feței Sale va fi vizibilăprin natură. Mereu și mereu, vom învăța noi lecții cu privire la adevărul divinși vom crește potrivit cu chipul curăției Sale. – Parabolele Domnului Hristos,pag. 26, 27.

Legi identice guvernează natura și omenirea. Marele Învățător i-a adus peascultătorii Săi în contact cu natura, pentru ca ei să poată asculta vocea carevorbește în toate lucrurile create; și, pe măsură ce inimile lor erausensibilizate, iar mințile deveneau receptive, El îi ajuta să interpretezeînvățătura spirituală a scenelor asupra cărora le fusese îndreptată atenția…[145] În lecțiile Sale, era ceva ce interesa orice minte, ce făcea apel la fiecareinimă. Astfel, datoria zilnică, în loc de a fi doar o trudă continuă, fărăposibilitatea de a cugeta la lucruri înalte, era străluminată și îmbogățită prinaducerea continuă în min-te a lucrurilor spirituale și a celor nevăzute.

La fel ar trebui să învățăm și noi. Lăsați-i pe copii să învețe să vadă înnatură o expresie a iubirii și înțelepciunii lui Dumnezeu; lăsați ca gândul la Elsă fie legat de păsări, flori și copaci; faceți ca toate lucrurile văzute să devinăpentru ei interpreți ai celor nevăzute și toate evenimentele vieții să fiemijloace ale învățăturii divine.

Învățând astfel să studieze lecțiile din toate lucrurile create și din toateexperiențele vieții, arătați-le că aceleași legi care guvernează lucrurile dinnatură și evenimentele vieții trebuie să ne conducă și pe noi, că acestea suntdate pentru binele nostru și că numai în ascultare față de ele vom puteadescoperi succesul și adevărata fericire. – Educație, pag. 102, 103.

Dați lecții practice în agricultură. Dintre nenumăratele lecții privindprocesul creșterii, câteva dintre cele mai prețioase ne sunt transmise prinpilda cu sămânța, spusă de Mântuitorul nostru. Aceasta cuprinde lecții atâtpentru bătrâni, cât și pentru tineri…

Încolțirea seminței reprezintă începutul vieții spirituale, iar dezvoltareaplantei este o ilustrare a dezvoltării caracterului… Când sunt învățate acestelecții, lucrul trebuie arătat practic. Lăsați-i pe copii să pregătească eipământul și să semene sămânța. În timp ce lucrează, părintele sauînvățătorul poate să-i explice despre grădina inimii, despre sămânța bunăsau rea semănată acolo, și că tot așa, după cum grădina trebuie pregătităpentru sămânță, la fel și inima trebuie să fie pregătită pentru sămânțaadevărului… Nimeni nu se așază pe o bucată brută de pământ așteptând caaceasta să producă [146] de îndată recoltă. Este nevoie de muncă asiduă,consecventă, în pregătirea terenului, semănarea seminței și strângerearecoltei. La fel stau lucrurile și în cele spirituale. – Id., pag. 104, 105, 111.

Obiceiurile rele se văd precum buruienile. Dacă este posibil, căminultrebuie să fie așezat afară din oraș, unde copiii pot avea pământ pe care să-lcultive. Faceți în așa fel ca fiecare copil să aibă bucata lui de pământ; și, cândîi învățați cum să-și facă grădina, cum să pregătească solul pentru sămânță șicât este de important ca buruienile să fie smulse, învățați-i și cât este deimportant să îndepărtăm obiceiurile urâte, vătămătoare, din viața noastră.Învățați-i să înlăture obiceiurile rele tot așa cum înlătură buruienile dingrădina lor. Vă va lua timp să-i învățați aceste lecții, însă veți fi răsplătiți,mult răsplătiți. – Sfaturi pentru profesori, părinți și studenți, pag. 124.

Împrejurimile casei folosite pentru a ne exemplifica convingerile. Părințiiau obligația față de Dumnezeu de a alege pentru casa lor împrejurimi

conforme cu adevărul pe care îl mărturisesc. Astfel, ei vor putea da lecțiicorecte copiilor lor, iar copiii vor învăța să asocieze căminul de jos cucăminul de sus. Familia de aici trebuie să fie, pe cât posibil, un model al celeidin ceruri. Atunci, tentațiile spre ceea ce este josnic și degradant nu vor maiavea putere. Copiii trebuie învățați că aici sunt doar practicanți, educați sprea deveni posesorii locuințelor pe care Domnul Hristos le pregătește pentrucei care Îl iubesc și păzesc poruncile Lui. Aceasta este cea mai înaltă datoriepe care trebuie să o îndeplinească părinții. – Christian Temperance and BibleHygiene, pag. 144.

Părinți, procurați-vă locuințe la țară! Atâta timp cât Domnul îmi va daputere să vorbesc poporului nostru, voi continua să fac apel la părinți săpărăsească orașele și să-și facă rost de case la țară, unde pot cultivapământul și învăța din cartea naturii lecții de curăție și simplitate. Lucruriledin natură sunt predicatorii tăcuți ai Domnului, [147] date nouă spre a neînvăța adevărurile spirituale. Ele ne vorbesc despre dragostea lui Dumnezeuși proclamă înțelepciunea Marelui Maestru Artist.

Îmi plac florile frumoase. Ele sunt amintiri ale Edenului, arătând spre țarabinecuvântată în care, dacă vom fi credincioși, vom intra în curând. Domnulîmi conduce mintea către proprietățile pline cu pomi roditori și cu floridătătoare de sănătate. – Letter 47, 1903.

22

Construirea și mobilarea casei [148] Să existe aerisire, lumina soarelui și canalizare. Când se construiesc

diferite clădiri, fie cu scop public sau ca locuințe, trebuie avut în vedere săexiste o bună aerisire și lumina soarelui să poată pătrunde din plin. Bisericileși sălile de clasă din școli sunt adesea defectuoase în această privință.Neglijarea aerisirii corespunzătoare este responsabilă în mare parte pentrutoropeala și somnolența care distrug efectul multor predici și fac ca lucrareaînvățătorului să fie obositoare și ineficientă.

Pe cât e posibil, toate clădirile prevăzute a fi locuite de oameni trebuieașezate pe terenuri înalte, de pe care apa să se scurgă bine. Astfel se vaasigura un loc uscat… Acest aspect este tratat adesea cu prea multăușurință. Suferințe continue, boli grave și multe cazuri mortale sunt adeseaurmarea așezării locuințelor în locuri joase, murdare, producătoare demalarie și de pe care apa nu se scurge.

În construirea caselor este important în mod special să se asigure o bunăaerisire și lumina soarelui din belșug. Aerul să circule și să fie belșug delumină în fiecare cameră a casei. Camerele pentru dormit trebuie să fieastfel așezate încât să existe o circulație liberă a aerului zi și noapte. Ocameră, dacă nu poate fi deschisă zilnic să intre aerul și lumina soarelui, nueste corespunzătoare a fi folosită ca dormitor. În majoritatea țărilor, îndormitoare trebuie să existe dispozitive pentru încălzire, astfel ca acestea săfie bine încălzite și uscate în vreme rece sau umedă.

Camerei pentru oaspeți trebuie să i se acorde aceeași atenție ca șicelorlalte încăperi pentru uz continuu. La fel ca dormitoarele, camera deoaspeți trebuie să aibă aer, să intre soarele și să fie prevăzută cu un mijlocde încălzire pentru a se usca depunerile [149] care se acumulează întotdeaunaîntr-o cameră care nu este folosită în mod constant. Cine doarme într-ocameră fără soare sau într-un pat care nu a fost complet uscat și aerisit o facepe riscul sănătății și adesea al vieții…

Cei care trebuie să îngrijească de bătrâni trebuie să țină cont că aceștia, înmod deosebit, au nevoie de camere calde, confortabile. Puterea scade odatăcu înaintarea în vârstă, lăsând în urmă mai puțină vitalitate cu care să facemfață influențelor nesănătoase; de aceea persoanele în vârstă au mai marenevoie de lumina soarelui din belșug și de aer proaspăt și curat. – Divina

vindecare, pag. 274, 275.Evitați terenurile joase. Dacă dorim ca locuințele noastre să fie locașuri

ale sănătății și fericirii, atunci va trebui să le așezăm departe de miasma șiceața de deasupra zonelor joase și să lăsăm cale liberă agenților dătători deviață ai cerului. Renunțați la perdele grele, deschideți ferestrele și tragețijaluzelele, nu îngăduiți ca vița, oricât de frumoasă ar fi, să facă umbră îndreptul ferestrelor și nu cultivați pomi prea aproape de casă, ca să nu ialumina soarelui. Într-adevăr lumina soarelui decolorează perdelele,covoarele și întunecă ramele tablourilor, însă îmbujorează de sănătateobrajii copiilor. – Id., pag. 275.

Curtea din jurul casei. O curte înfrumusețată cu câțiva pomi și boscheți,împrăștiați ici-colo, la o distanță potrivită de casă, are un efect bun asuprafamiliei și, dacă este îngrijită în mod corespunzător, nu va fi vătămătoarepentru sănătate. Însă pomii și boscheții așezați prea aproape de casă, pentrucă fac umbră și împiedică pătrunderea aerului și a soarelui, sunt o sursă deboală. Urmarea plantării lor lângă casă va fi umezeala, mai ales înanotimpurile ploioase. – Christian Temperance and Bible Hygiene, pag. 107.

Efectul frumuseții naturale asupra căminului. Dumnezeu iubeștefrumosul. El a îmbrăcat pământul [150] și cerurile în frumusețe și, cu bucuriaunui tată, El îi privește pe copiii Săi cum se delectează cu lucrurile pe care Elle-a creat. El dorește ca în jurul caselor noastre să se afle frumusețealucrurilor naturale.

Aproape toți cei care locuiesc la țară, oricât de săraci ar fi, pot avea înjurul caselor lor o cât de mică pajiște cu iarbă, câțiva pomi pentru umbră,arbuști cu flori sau flori frumos mirositoare. Și mai mult decât orice altădovadă artificială, acestea vor contribui la fericirea căminului. Acestea voravea asupra vieții căminului un efect alinător, înălțător, întărind dragosteapentru natură și aducându-i pe membrii familiei mai aproape unul de altul șimai aproape de Dumnezeu. – Divina vindecare, pag. 370.

Mobilierul casei să fie simplu. Obiceiurile noastre artificiale ne lipsesc demulte binecuvântări și de multă bucurie, de o viață folositoare. Mobilacomplicată și scumpă constituie nu doar o risipă de bani, dar și de ceea ceeste de o mie de ori mai de preț. Aceasta aduce în casă o povară grea degriji, muncă și situații complicate.

Mobilați-vă casele cu lucruri simple, lucruri care pot fi mânuite, care pot fiușor menținute curate și care pot fi înlocuite fără o cheltuială prea mare. Cu

gust, o casă foarte simplă poate fi atractivă, dacă dragostea și mulțumirea îșiau sălașul acolo. – Id, pag. 367, 370.

Fericirea nu se găsește într-o etalare searbădă. Cu cât este mai simplu deîntreținut ordinea într-o casă, cu atât va fi mai fericită acea casă. – Signs ofthe Times, 23 aug. 1877.

Evitați spiritul de rivalitate. Viața constituie o dezamăgire, o continuăoboseală pentru mulți din cauza lucrului inutil cu care ei înșiși seîmpovărează pentru a fi în acord cu cerințele obiceiului local. Mințile lor suntîntr-o [151] continuă neliniște pentru a satisface dorințele care izvorăsc dinmândrie și modă…

Cheltuiala, grija, munca irosită pe ceea ce, dacă nu este neapăratdăunător, este nenecesar, ar putea fi folosite pentru înaintarea cauzei luiDumnezeu. Oamenii tânjesc după plăcerile vieții și sacrifică sănătate, putereși finanțe pentru a le dobândi. Un deplorabil spirit de rivalitate se manifestăîntre persoane din aceeași clasă – cine poate etala mai mult în chestiuni deîmbrăcăminte și împodobirea casei. Dulcele cuvânt „casă” s-a denaturat în„ceva cu patru pereți, plin cu mobilă și podoabe elegante”, în timp ce aceiacare o locuiesc sunt într-o continuă încordare gândindu-se cum să facă fațăcerințelor obiceiului vremii în diferite domenii ale vieții. – Ibidem.

Mulți sunt nefericiți în căminele lor deoarece țin prea mult la ceea ce sevede. Ei cheltuiesc bani mulți și muncesc neîncetat pentru a obține aprecieridin partea prietenilor, de fapt a acelora cărora nu le pasă deloc de ei sau deprosperitatea lor. Unul după altul, câte un articol este socotit indispensabilpentru gospodărie până se fac adăugări costisitoare, care, în timp ce placochiului și satisfac mândria și ambiția, în niciun caz nu sporesc confortulfamiliei. Și totuși aceste lucruri au împovărat puterea și răbdarea și au irositun timp valoros care ar fi trebuit pus în serviciul Domnului.

Harul prețios al lui Dumnezeu este pus pe un loc secundar pentru lucruricare nu sunt importante; și mulți, în timp ce tot adună lucruri pentruplăcere, își pierd capacitatea și dorința de a fi fericiți. Ei descoperă că avuțiilelor nu le dau satisfacția pe care se așteptau să o obțină. Acest cerc nesfârșitde trudă, această neliniște continuă pentru a înfrumuseța [152] casa pentruvizitatori și străini, ca aceștia să o admire, nu plătește niciodată timpul șimijloacele cheltuite astfel. Înseamnă a așeza în jurul gâtului un jug greu depurtat. – Signs of the Times, 2 oct. 1884.

Două vizite puse în contrast. În multe familii, se lucrează prea mult.

Curățenia și ordinea sunt esențiale pentru confort, însă nu trebuie dusepână la extrema de a face din viață o trudă continuă și de a-i face pe cei carelocuiesc în casă niște oameni nenorociți. În casele unora pe care îi stimămmult, se exagerează în privința preciziei aranjării mobilei și a celorlaltelucruri, ceea ce este la fel de neplăcut ca și lipsa ordinii. Truda obositoare,care îi implică pe toți ai casei, face imposibil ca în acel loc să fie găsită odihnăatât de necesară într-un cămin.

Nu este plăcut atunci când faci o scurtă vizită unor prieteni dragi, să vezimătura și cârpa de praf în continuă agitare, iar timpul pe care tu îl aștepți să-l petreci cu bucurie cu prietenii tăi într-o conversație plăcută să fie petrecutde aceștia prin colțuri în căutarea vreunui fir de praf ascuns sau a vreuneipânze de păianjen. Deși acest lucru poate fi făcut din respect pentru vizitata, totuși tu ai convingerea dureroasă că pentru prietenii tăi compania taeste mai puțin însemnată decât ideile lor de curățenie excesivă.

În contrast direct cu astfel de case, a fost o casă pe care am vizitat-o varatrecută (1876). Cele câteva ore petrecute acolo au fost plăcute și folositoare,odihnitoare, atât pentru minte, cât își pentru corp. Casa era un model deconfort, deși nu era mobilată extravagant. Camerele erau toate bine aerisiteși luminate… Ceea ce este de mai mare valoare decât cele mai costisitoarepodoabe. [153] Holurile nu erau încărcate cu mobilă din aceea care oboseșteochiul, ci conțineau o varietate plăcută de articole de mobilier.

Scaunele erau în mare parte balansoare sau scaune lejere, nu toate deacelași fel, ci adaptate confortului diferiților membri ai familiei. Unele eraujoase, tapisate, gen balansoar, altele înalte, cu spatele drept; erau deasemenea canapele confortabile și toate păreau a spune: „încearcă-mă,odihnește-te aici”. Erau mese cu cărți și hârtii. Toate lucrurile erau în ordine,atractive, însă fără a fi aranjate în acel mod minuțios care pare a-i avertizape cei din jur să nu atingă nimic de teamă să nu deranjeze ceva.

Proprietarii acestei plăcute case aveau posibilități de a-și mobila scump șiînfrumuseța locuința; însă ei au ales mai degrabă confortul decât etalarea.Nimic din cele existente în casă nu era socotit prea bun încât să nu poată fifolosit de toți ai casei; perdelele și jaluzelele nu erau trase, chiar dacă acestlucru putea duce la decolorarea covoarelor și a mobilierului. Luminasoarelui, dată de Dumnezeu, și aerul aveau intrare liberă și odată cu elemireasma florilor din grădină. Iar familia – era în ton cu casa; erau veseli șibine dispuși, făcând tot ceea ce era nevoie pentru confortul nostru, fără a ne

copleși însă cu atât de multă atenție, încât să ne facă să ne simțim că le-amprodus deranj în plus. Am simțit că acolo era un loc de odihnă. Acesta a fost uncămin în adevăratul sens al cuvântului. – Signs of the Times, 23 aug. 1877.

Un principiu folosit în decorare. Precizia rigidă pe care am menționat-o cafiind o trăsătură dezagreabilă a multor case nu este în conformitate cumarele plan al naturii. Dumnezeu nu a făcut ca florile de pe câmp să creascăîn straturi regulate, cu margini fixate, ci [154] le-a împrăștiat ca pe niștenestemate pe pajiște și ele înfrumusețează pământul cu diversitatea lor deformă și culoare. Copacii din pădure nu sunt într-o ordine regulată. Este atâtde odihnitor pentru ochi și minte să zăbovească asupra scenelor din natură –pădurea, dealul, valea, câmpia și râul, bucurându-se de nesfârșita diversitatede formă și culoare – și asupra artei cu care pomii, arbuștii, tufișurile și florilesunt grupate în grădina naturii, alcătuind un tablou plin de farmec. Copii,tineri și bătrâni, în egală măsură, găsesc odihnă și mulțumire în acesta. –Ibidem.

Această lege a diversității poate fi aplicată, într-o anumită măsură, încămin. Ar trebui să existe o armonie potrivită de culori și o potrivire alucrurilor care mobilează o casă; însă nu este necesar bunului gust ca fiecarearticol de mobilier dintr-o cameră să fie de același model în ce priveștedesign-ul, materialul sau tapiseria; dimpotrivă, este mai plăcut pentru ochisă existe o diversitate plină de armonie.

Însă fie că locuința este umilă sau elegantă, amenajările din interiorcostisitoare sau nu, nu va exista fericire între pereții acesteia dacă spiritulcelor ce o locuiesc nu este în armonie cu voința divină. Mulțumirea este ceacare trebuie să domnească în cămin.

Cea mai bună parte a casei, camerele cele mai însorite și cele maiprimitoare și cea mai confortabilă mobilă ar trebui să fie pentru folosul zilnical celor care trăiesc în acea casă. Acest lucru va face căminul atractiv pentrucei ce îl locuiesc și, de asemenea, pentru acea clasă de prieteni care țin lanoi, cărora le putem fi de folos și care ne pot fi de folos. – Signs of the Times,2 oct. 1884.

Aveți în vedere confortul și bunăstarea copiilor. Nu este necesară omobilă scumpă pentru a-i face pe copii fericiți și mulțumiți în cămin, ci estenecesar ca părinții [155] să-i iubească și să le acorde atenție. – Ibidem.

Patru pereți și un mobilier costisitor, tablouri scumpe nu pot constitui un„cămin” dacă nu există iubire și împreună-simțire. Acest cuvânt sacru nu se

potrivește locuințelor strălucitoare, dar din care lipsesc lucrurile vieții decămin…

De fapt, confortul și bunăstarea copiilor sunt ultimele lucruri care se au învedere în aceste case. Ei sunt neglijați de către mamă, al cărei timp esteconsacrat în întregime întreținerii casei conform cu cerințele modei. Demintea lor nu se ocupă nimeni – ei sunt needucați, dobândesc obiceiuri rele,devin neastâmpărați și nemulțumiți. Negăsind plăcere în propriile cămine, cidoar restricții neplăcute, ei ies din cercul familiei cât de repede pot. Searuncă fără șovăială în brațele lumii, fără a mai fi reținuți de restricțiile dincămin și de sfaturile care li s-ar da acolo. – Ibidem.

Nu spuneți copiilor, așa cum am auzit multe mame: „Nu e loc pentru tineaici pe hol. Nu te așeza pe canapea! Nu vezi că e acoperită cu satin? Nu aivoie să stai acolo!” Și când se duc în altă cameră: „Nu vrem să-ți vâri tu nasulaici.” Apoi se duc în bucătărie, iar aici li se spune: „Mă deranjezi. N-ai cecăuta aici; mă încurci, mă plictisești.” Unde se vor duce să-și primeascăeducația? Pe stradă. – Manuscript 43a, 1894.

Bunătatea și iubirea, mai prețioase decât luxul. Prea multe griji și poverisunt aduse în familiile noastre și se nutrește prea puțin din simplitatea,pacea și fericirea naturală. Ar trebui să se dea mai puțină atenție la ce „vazice lumea” și mai multă grijă membrilor familiei. [156] Ar trebui să fie maipuțină etalare, mai puțină considerație pentru eticheta vremii, și mai multăduioșie, dragoste, veselie și curtenie creștină între membrii familiei. Mulțitrebuie să învețe cum să facă din cămin un loc atractiv, un loc plăcut. Inimilemulțumite și privirile duioase sunt mai de valoare decât bogăția și luxul, iarmulțumirea cu lucrurile simple va aduce fericirea în cămin, dacă dragosteaeste acolo.

Domnul Isus, Răscumpărătorul nostru, a umblat pe pământ avânddemnitatea unui rege; totuși El a fost blând și smerit cu inima. El a fost olumină și o binecuvântare pentu fiecare casă, pentru că a adus cu Sinevoioșie, speranță și curaj. O, de am putea fi mulțumiți cu mai puțin dinlucrurile după care tânjește inima, să luptăm mai puțin pentru lucruri greude obținut, prin care să ne înfrumusețăm casele și să dorim ceea ce în ochiilui Dumnezeu este mai de preț decât nestematele – un spirit blând și liniștit!Harul simplității, blândețea, adevărata iubire vor face din cel mai umil căminun paradis. Este mai bine să îndurăm cu bucurie anumite inconveniențedecât să renunțăm la pace și mulțumire. – Mărturii pentru comunitate, vol.

4, pag. 621, 622.

Partea a VII-aMostenirea domnului

23

Copiii, o binecuvântare [159] Dumnezeu a rânduit familia. El, care i-a dăruit-o lui Adam pe Eva, ca

un ajutor potrivit… a rânduit ca bărbații și femeile să se unească prinlegământul sfânt al căsătoriei, să formeze familii ai căror membri, încoronațicu onoare, să fie recunoscuți ca membri ai familiei de sus. – Divinavindecare, pag. 356.

Copiii sunt moștenirea Domnului, iar noi suntem răspunzători în fața Luide felul cum administrăm ceea ce este proprietatea Sa… Cu iubire, credințăși rugăciune, părinții trebuie să lucreze pentru familiile lor până în clipa când,cu bucurie, pot veni înaintea Domnului spunând: „Iată, eu și copiii pe care mii-a dat Domnul.” – Parabolele Domnului Hristos, pag. 195, 196.

Un cămin fără copii este un loc pustiu. Inimile celor care îl locuiesc sunt înpericolul de a deveni egoiste, de a căuta doar propriul confort și interes și dea avea în vedere doar propriile dorințe și avantaje. Ei dovedesc înțelegeredoar pentru persoana lor, pentru cei din jur doar în mică măsură. – Mărturiipentru comunitate, vol. 2, pag. 647.

Sfat pentru un cuplu fără copii. Egoismul, care se manifestă în multefeluri, în funcție de împrejurări și de indivizi, trebuie să moară. Dacă ați fiavut copii și astfel mintea voastră ar fi fost obligată să se îndepărteze de lagrija pentru sine la grija pentru ei, să-i educați și să le fiți un exemplu, acestlucru ar fi fost un avantaj pentru voi… Când două persoane alcătuiesc ofamilie, ca în cazul vostru, și nu există copii, situație în care s-ar pune înpractică răbdarea, stăpânirea de sine și adevărata iubire, este nevoie decontinuă veghere, astfel ca egoismul să nu troneze, ca voi înșivă să nudeveniți centrul atenției, iar grija și interesul, pe care ar trebui să le acordațialtora, să fie îndreptate numai asupra voastră. – Id., pag. 230, 231.

[160] Mulți sunt bolnavi fizic, mintal sau moral pentru că atenția lor esteîndreptată aproape în exclusivitate spre ei înșiși. Din această stare ar putea fiscăpați doar prin vitalitatea și vioiciunea celor mici și în prezența mințiloriscoditoare ale copiilor, a căror energie nu are astâmpăr. – Id., pag. 647.

Trăsăturile nobile de caracter se dezvoltă îngrijind copiii. Simt un interesdeosebit pentru toți copiii, deoarece eu am fost suferindă la o vârstă foartefragedă. Am preluat în grijă mulți copii și întotdeauna am simțit că prezențalor a fost o mare binecuvântare pentru mine…

Înțelegerea, stăpânirea se sine și dragostea, necesare cu copiii, ar fi obinecuvântare pentru fiecare cămin. Anumite trăsături de caracter aleacelora care ar trebui să fie mai voioși și mai puțin agitați ar fi îmblânzite șidomolite. Prezența unui copil în cămin îndulcește și rafinează. Un copilcrescut în temere de Domnul este o binecuvântare. – Letter 329, 1904.

Grija și afecțiunea pentru copii, care sunt ființe dependente, îndepărteazăasprimea din firea noastră, ne înduioșează, ne fac mai înțelegători și nedezvoltă cele mai nobile trăsături de caracter. – Mărturii pentru comunitate,vol. 2, pag. 647.

Influența unui copil asupra lui Enoh. După nașterea primului său fiu, Enoha dobândit o experiență mai înaltă; el a fost adus într-o relație mai apropiatăcu Dumnezeu. Și-a dat seama mai mult de propriile îndatoriri și deresponsabilitatea sa ca fiu al lui Dumnezeu, pe măsură ce a văzut iubireacopilului față de tatăl său, totala încredere a acestuia în protecția sa; pemăsură ce a simțit dorul adânc și afecțiunea propriei inimi pentru acel fiuîntâi-născut, el a învățat o lecție prețioasă despre minunata iubire a luiDumnezeu pentru oameni în darul Fiului Său și despre încrederea cu carecopiii lui Dumnezeu pot găsi odihnă la Tatăl lor ceresc. – Patriarhi și profeți,pag. 84.

[161] O misiune sacră. Copiii sunt încredințați părinților lor ca o bogăție demare preț, pe care, într-o zi, Dumnezeu o va cere din mâna lor. Ar trebui săpunem deoparte mai mult timp, mai multă atenție, mai multă rugăciunepentru educația lor. Ei au nevoie de mai mult din ceea ce este adevărataeducație…

Nu uitați că fiii și fiicele voastre sunt membri mai tineri ai familiei luiDumnezeu. El vi i-a încredințat spre a-i îngriji, crește și educa pentru ceruri.Veți da socoteală în fața Lui de felul cum v-ați îndeplinit această misiunesacră. – Review and Herald, 13 iun. 1882.

24

Mărimea familiei[162] O greșeală dureroasă de pe urma căreia suferă mamele, copiii și

societatea. Există părinți care, fără să țină seama dacă vor putea sau nu săfacă față unei familii mari, își umplu casele cu aceste ființe micuțe șineajutorate, care sunt întru totul dependente de părinții lor în ce priveșteîngrijirea și educația… Aceasta este o tristă greșeală, nu numai față demamă, dar și față de copii și societate…

Părinții trebuie să aibă întotdeauna în minte binele viitor al copiilor lor. Einu ar trebui să fie siliți să-și consacre fiecare oră în muncă împovărătoarepentru a putea asigura cele necesare vieții. – Review and Herald, 24 iun.1890.

Înainte de a-și mări familia, ei ar trebui să aibă în vedere în ce măsurăDumnezeu va fi onorat sau dezonorat dacă vor mai aduce copii pe lume. Eitrebuie să caute să aducă slavă lui Dumnezeu prin unirea lor din primul pânăla ultimul an al vieții lor de căsătorie. – Mărturii pentru comunitate, vol. 2,pag. 380.

Sănătatea mamei este importantă. Având în vedere responsabilitatea pecare o au părinții, trebuie să cugetăm serios dacă este bine să avem copii.Are mama suficientă putere pentru a avea grijă de copiii ei? Iar tatăl poatepune la dispoziție mijloacele necesare, astfel încât copiii să fie bine modelațiși educați? Cât de puțin este luat în atenție destinul copilului! Se are învedere doar satisfacerea poftei, iar asupra soției și mamei sunt aduse povericare îi slăbesc vitalitatea și îi paralizează puterea spirituală. Descurajată și cusănătatea distrusă, ea se trezește înconjurată de o turmă mică de care nupoate avea grijă așa cum ar dori. Nebeneficiind de educația necesară, [163]

copiii cresc dezonorându-L pe Dumnezeu și transmițând și altora răul dinpropria fire și astfel se ridică o armată de care Satana dispune după bunulsău plac. – Review and Herald, 25 oct. 1892.

Alți factori ce trebuie avuți în vedere. Dumnezeu dorește ca părinții săacționeze ca ființe înzestrate cu rațiune și să își trăiască viața astfel încâtfiecare copil să fie educat în mod corespunzător, iar mama să poată aveaputere și timp pentru a-și folosi puterile mintale în a-i educa pe cei mici, sprea fi primiți în societatea îngerilor. Ea trebuie să aibă tăria de a-și face în modnobil partea, în temere și cu dragoste pentru Dumnezeu, astfel încât copiii ei

să se poată dovedi o binecuvântare pentru familie și societate.Soțul și tatăl trebuie să aibă în vedere toate aceste lucruri, pentru ca soția

și mama copiilor săi să nu fie împovărată și astfel copleșită de descurajare. Eltrebuie să aibă grijă ca mama copiilor lui să nu fie pusă în situația de a nuface față atâtor micuți, care să fie nevoiți să crească fără a beneficia de oeducație corespunzătoare. – Review and Herald, 24 iun. 1890.

Părinții nu trebuie să-și mărească familia decât în măsura în care le potasigura o bună îngrijire și educație copiilor lor. Un copil în brațele mamei înfiecare an este o mare nedreptate față de ea. Această stare de lucruri îimicșorează și uneori îi distruge plăcerea de a fi în societate și o face să sesimtă nenorocită în casa ei. De asemenea, îi jefuiește pe copii de grija,educația și fericirea pe care ar trebui să o primească de la părinți. – SolemnAppeal, pag. 110, 111.

Sfaturi pentru părinții unei familii mari. Întrebarea pe care trebuie să v-opuneți este aceasta: „Cresc eu copiii pentru a spori influența și a creșteputerile întunericului sau îi cresc pentru Domnul Hristos?”

Dacă nu vă educați copiii și nu le modelați [164] caracterele după cerințelelui Dumnezeu, atunci, cu cât vor fi mai puțini copii care să sufere de pe urmaeducației voastre deficiente, cu atât va fi mai bine pentru voi, părinții lor, șicu atât mai bine pentru societate. Dacă nu le puteți oferi copiilor încă dinpruncie o educație și o creștere potrivită, printr-o mamă înțeleaptă șichibzuită, conștiincioasă și inteligentă și care își conduce casa în temere deDomnul, modelând și formând caracterele acestora pentru a ajungestandardul neprihănirii, atunci este un păcat acela de a crește numărulmembrilor familiei. Dumnezeu v-a înzestrat cu rațiune și vă cere să o folosiți.– Mărturii pentru comunitate, vol. 5, pag. 323, 324.

Tați și mame, când știți că sunteți deficitari în privința cunoștințeloreducării copiilor pentru Domnul, de ce nu vă învățați lecțiile? De cecontinuați să aduceți copii pe lume doar pentru a spori rândurile lui Satana?Este oare mulțumit Dumnezeu de această situație? Când vedeți bine că ofamilie numeroasă vă epuizează toate resursele, când vedeți că, umplândbrațele mamei cu copii, ea nu are timpul necesar pentru a face acea lucrarepe care trebuie să o facă oricare mamă, de ce nu luați în seamă urmările?Fiecare copil ia din vitalitatea mamei; și când tații și mamele nu își folosescrațiunea în această chestiune, ce șansă au copiii să fie crescuți în modcorespunzător? Domnul face apel la părinți să ia seama la această problemă

în lumina realităților viitoare, veșnice. – Letter 107, 1898.Aspecte de ordin economic. Părinții trebuie să aibă în vedere, cu calm, ce

le pot asigura copiilor lor. Ei nu au dreptul să aducă pe lume copii care să fieo povară pentru alții. Au ei o slujbă pe care se pot baza spre a-și întreținefamilia, astfel ca [165] să nu fie o povară pentru alții? Dacă nu au, ei comit ocrimă aducând pe lume copii care să sufere din lipsă de îngrijirecorespunzătoare, hrană și îmbrăcăminte. – Mărturii pentru comunitate, vol.2, pag. 380.

În general, aceia care nu-și găsesc de lucru, care nu se descurcă în lume, îșiumplu casele cu copii, în timp ce bărbații care au o meserie cu care să sedescurce în viață nu au mai mulți copii decât pot întreține. Aceia care nusunt în stare să-și poarte singuri de grijă nu ar trebui să aibă copii. – SolemnAppeal, pag. 103.

Uneori, aceste situații încurcate sunt aduse în biserică. Mulți dintre ceicare abia își duc existența, singuri fiind, aleg să se căsătorească știind bine cănu au cu ce să întrețină o familie. Și, mai rău decât atât, nu au abilitatea de aconduce o familie. Întregul mers al familiei lor este marcat de obiceiurile lortrândave. Nu se pot stăpâni pe ei înșiși, sunt stăpâniți de poftă, suntnerăbdători și agitați. Când unii ca aceștia se atașează soliei noastre, eiconsideră că li se cuvine ajutor din partea fraților mai bogați; și, dacă nu lesunt împlinite așteptările, ei se plâng de biserică și îi acuză pe membriiacesteia că nu-și trăiesc credința. Cine trebuie să sufere în acest caz? Trebuiesubminată oare cauza lui Dumnezeu și golită vistieria în diferite locuri pentrua purta de grijă acestor familii numeroase de săraci? Nu. Părinții trebuie săfie cei care suferă. De regulă, ei nu suferă mai mult după ce au primitSabatul decât înainte. – Mărturii pentru comunitate, vol. 1, pag. 273.

Cum poate fi afectată lucrarea misionară? Când se trimit misionari în țăridepărtate, trebuie aleși acei bărbați care știu să fie chibzuiți cu banii, care nuau familii mari și care, dându-și seama de scurtimea [166] timpului și demarea lucrare ce trebuie adusă la îndeplinire, nu-și vor umple brațele șicasele de copii și vor avea grijă ca nimic să nu le distragă mintea de la marealucrare pe care o au de îndeplinit. Soția, dacă este consacrată și dacă i se dăaceastă libertate alături de soțul ei, trebuie să realizeze la fel de mult ca el.Dumnezeu a binecuvântat femeia cu multe daruri care să fie folosite spreslava Sa, aducând mulți fii și fiice la Dumnezeu; însă multe dintre cele care arputea lucra eficient sunt reținute acasă pentru a îngriji de cei mici.

Noi avem nevoie de misionari în adevăratul sens al cuvântului; care vorlăsa la o parte orice considerație egoistă și vor pune cauza lui Dumnezeu peprimul loc; și care, neavând altceva în vedere decât slava Sa, vor fi oamenide acțiune, pe care poți conta oricând pentru a merge acolo undeporuncește El și pentru a lucra din toate puterile pentru a răspândicunoașterea adevărului. În câmpul misionar, este nevoie de bărbați ale cărorsoții să-L iubească pe Dumnezeu și să se teamă de El și care îi pot ajuta.Mulți dintre cei care au familii merg să lucreze, însă nu se consacră cu totullucrării. Mintea lor este împărțită. Soția și copiii îi distrag de la lucru șiadesea ies din câmpul în care ar fi trebuit să lucreze gândind că trebuie să fiemai aproape de casă. – Review and Herald, 8 dec. 1885.

25

Îngrijirea copiilor în nevoie [167] Copii orfani. Mulți dintre tații care au murit în credință, având în

inimă făgăduințele lui Dumnezeu, i-au lăsat în urmă pe cei iubiți cu deplinăîncredere că Domnul le va purta de grijă. Și cum le poartă Domnul de grijăacestora? El nu face minuni trimițând mană din cer; El nu trimite corbi spre ale duce hrană; însă El lucrează minuni în inimile oamenilor, înlăturândegoismul din suflet și descătușând izvoarele bunăvoinței. El pune laîncercare iubirea celor care mărturisesc a fi urmașii Săi, încredințând mileilor pe cei îndurerați și lipsiți.

Fie ca cei care Îl iubesc pe Dumnezeu să-și deschidă inimile și casele sprea-i primi pe acești copii…

Există un vast câmp de lucru pentru cei care vor să lucreze pentruDomnul, purtându-le de grijă copiilor și tinerilor care au fost lipsiți decălăuzirea atentă a părinților și de ambianța unui cămin creștin. Mulți dintreei au moștenit trăsături rele de caracter; iar dacă sunt lăsați să crească înignoranță, ei vor fi atrași spre tovărășii care îi vor conduce spre viciu și crimă.Acești copii nepromițători trebuie așezați într-un mediu prielnic formăriiunui caracter moral, pentru a putea deveni copii ai lui Dumnezeu. – Mărturiipentru comunitate, vol. 6, pag. 281, 282.

Răspunderea bisericii. Copiii fără tată și fără mamă sunt aruncați înbrațele bisericii, iar Domnul Hristos le spune urmașilor Săi: „Luați acești copiinevoiași, creșteți-i pentru Mine, și vă veți primi plata.” Am văzut multegoism manifestat în astfel de situații. Dacă nu există vreun beneficiu [168] înurma adopției acelor copii care au nevoie de o familie, răspunsul multoraeste unul negativ. Se pare că nu știu sau nu le pasă dacă acești copii vor fisalvați sau pierduți. Consideră că nu este treaba lor. Ei spun împreună cuCain: „Sunt eu păzitorul fratelui meu?” Ei nu vor necazuri sau să facă vreunsacrificiu pentru orfani și, cu indiferență, îi aruncă în brațele lumii care,uneori, este mai doritoare a-i primi decât cei care mărturisesc că suntcreștini. În ziua lui Dumnezeu, ei vor fi judecați pentru aceia care ar fi pututfi salvați. Însă ei se scuză și nu se angajează în această lucrare nobilă decâtdacă pot avea vreun profit. Mi-a fost arătat că cei care refuză astfel de ocaziide a face bine vor auzi din partea lui Isus: „Ori de câte ori n-ați făcut acestelucruri unuia dintre acești foarte neînsemnați ai Mei, Mie nu Mi le-ați făcut”.

Citiți, vă rog, Isaia 58,5-11. – Id., vol. 2, pag. 33.Un apel către cuplurile fără copii. Cei care nu au copii ar trebui să se

pregătească pentru a îngriji copiii altora și pentru a-i iubi. S-ar putea să nu fiechemați să lucreze în vreun câmp străin, ci chiar în localitatea în care trăiesc.În loc să dea atâta atenție animalelor de casă, să se atașeze de viețuitoarefără glas, aceștia ar trebui să-și pună la lucru darurile cu ființele umane, careau un cer de câștigat și un iad de evitat. Să dea atenție copilașilor, ale cărorcaractere le pot modela după asemănarea divină. Oferiți-vă dragostea celormicuți din jurul vostru care sunt lipsiți de un cămin. În loc să vă închidețiinima față de membrii familiei umane, căutați să vedeți pe câți dintre aceștiorfani îi puteți crește în învățătura Domnului. Există lucru din belșug [169]

pentru toți cei care vor să lucreze. Angajându-se în acest domeniu de efortcreștinesc, biserica poate crește ca număr de membri și se poate îmbogăți înspirit. Lucrarea de a-i mântui pe cei fără părinți este o lucrare care îi priveștepe toți. – Manuscript 38, 1895.

Dacă și-ar devota inimile pentru îngrijirea copiilor care au nevoie deiubire, atenție, afecțiune și ajutor material, aceia care nu au copii și pe careDumnezeu i-a pus ispravnici peste anumite bunuri ar fi cu mult mai fericițidecât sunt astăzi. Atâta timp cât există copii care nu beneficiază de grijaplină de milă a unui tată și de iubirea duioasă a unei mame, fiind expușiinfluențelor vătămătoare ale acestor zile de pe urmă, este datoria cuiva de asuplini locul tatălui și al mamei. Învățați să le dăruiți dragoste, afecțiune,milă. Toți cei care mărturisesc că au un Tată în ceruri și speră că le poartă degrijă, iar în final îi va lua în căminul pe care El l-a pregătit pentru ei, ar trebuisă simtă solemna obligație de a fi prieteni cu cei lipsiți de prieteni și tațipentru cei orfani, de a le ajuta pe văduve și de a fi de ajutor practic înaceastă lume în folosul omenirii. – Mărturii pentru comunitate, vol. 2, pag.329.

Soțiile predicatorilor ar trebui să înfieze copii? S-a pus întrebarea dacăeste bine ca soția unui predicator să înfieze copii. Eu răspund că, dacă nu areînclinație sau nu este potrivită pentru a se angaja în lucrarea misionară înafara căminului ei și simte că ar fi de datoria ei să ia copii orfani pe care să-iîngrijească, poate face o lucrare bună. Copiii să fie aleși în primul rând dintrecei orfani ai căror părinți au fost păzitori ai Sabatului. Dumnezeu îi vabinecuvânta pe bărbații și pe femeile care, cu inimi binevoitoare, vor împărțicăminul lor cu cei fără cămin. Însă, dacă soția pastorului poate lucra în

activitatea de educare a altora, ea ar trebui să-și consacre puterile luiDumnezeu ca [170] lucrătoare creștină. Ea trebuie să fie un adevărat ajutorpentru soțul ei, sprijinindu-l în lucrarea lui, cultivându-și intelectul șicontribuind la ducerea soliei. Calea este deschisă pentru femei umile,consacrate, înnobilate de harul Domnului Hristos, pentru a-i vizita pe cei ceau nevoie de ajutor și a aduce lumină sufletelor descurajate. Ele îi pot ridicape cei doborâți, rugându-se cu ei și îndreptându-i spre Hristos. Astfel defemei nu trebuie să-și consacre timpul și puterea acelor micuți neajutorați,care necesită îngrijire și atenție continuă. Ele nu trebuie să-și întrerupă înmod voit buna lucrare pe care o pot face. – Id., vol. 6, pag. 285.

Deschideți casele celor orfani și lipsiți de prieteni. Atât cât vă stă înputință, oferiți un cămin celor fără cămin. Fiecare să-și aducă contribuția laaceastă lucrare. Domnul i-a spus lui Petru: „Paște mielușeii Mei”. Această poruncă ne este adresată și nouă și, deschizându-ne caselecelor orfani, o putem împlini. Nu lăsați ca Domnul Isus să fie dezamăgit devoi.

Luați-i pe acești copii și oferiți-i Domnului Isus ca pe o jertfă de bun miros.Cereți binecuvântarea Lui asupra lor și apoi modelați-i și creșteți-i potrivit curânduiala Domnului Hristos. Va accepta oare poporul nostru această sfântămisiune încredințată? – Id., pag. 284.*

Un test pentru poporul lui Dumnezeu. Ani de-a rândul, mi-a fost arătat căpoporul lui Dumnezeu va fi pus la probă asupra acestui punct, de a oferi uncămin celor fără cămin; căci aveau să fie mulți fără cămin ca urmare aatașării lor de adevăr. Opoziția și persecuția îi vor lipsi pe cei credincioși decăminele lor și este datoria celor care au cămin să deschidă larg ușa aceloracare nu au. Mai recent, mi-a fost arătat că Dumnezeu îi va pune în modspecial la încercare pe cei care mărturisesc a alcătui poporul Său în legăturăcu această problemă. [171] Domnul Hristos a devenit sărac de dragul nostru,pentru ca noi, prin sărăcia Lui, să ne putem îmbogăți. El S-a sacrificat pentrua putea oferi un cămin pentru cei străini și călători pe acest pământ, încăutarea unei patrii mai bune, a uneia cerești. – Id., vol. 2, pag. 27, 28.

26

Moștenirea oferită de părinți copiilor [172] Legea eredității. Starea de sănătate fizică și mintală a părinților este

transmisă lăstarelor lor. Aceasta este o chestiune de cele mai multe oriignorată. Acolo unde stilul de viață al părinților este contrar legilor fizice,vătămarea adusă lor înșiși se va repeta și în generațiile viitoare…

Printr-o educație fizică, mintală și morală, toți pot deveni conlucrători cuDomnul Hristos. Foarte mult depinde de părinți. Ei trebuie să hotărască dacăvor aduce pe lume copii care se vor dovedi ori o binecuvântare, ori unblestem. – Manuscript 3, 1897.

Cu cât sunt mai nobile scopurile, cu atât mai înalte sunt înzestrărilemintale și spirituale, și cu cât sunt mai bine dezvoltate puterile fizice alepărinților, cu atât va fi mai bună moștenirea dată copiilor lor. Cultivând ceeace este mai bun în ei înșiși, părinții exercită o influență în modelareasocietății și înnobilarea generațiilor viitoare. – Divina vindecare, pag. 371.

Mulți părinți sunt deplorabil de ignoranți. Aceia care au în grijăproprietatea lui Dumnezeu – sufletele și trupurile copiilor creați după chipulSău – ar trebui să ridice bariere împotriva îngăduinței senzuale din acestveac, care ruinează sănătatea fizică și morală a mii de oameni. Dacă s-arcerceta adevărata cauză a atâtor crime în aceste vremuri, s-ar vedea căacestea sunt cauzate de ignoranța taților și a mamelor, care sunt indiferențicu privire la acest subiect. Viața și sănătatea au fost sacrificate din cauzaacestei ignoranțe. Părinți, dacă dați greș în a le oferi copiilor voștri aceaeducație pe care Dumnezeu a rânduit-o să fie datoria voastră – atât princuvânt, cât și prin exemplu propriu –, veți avea de răspuns înaintea luiDumnezeu [173] pentru urmări. Aceste urmări nu vor fi limitate numai lacopiii voștri. Consecințele vor trece asupra multor generații. Ca și ciulinulcăruia i s-a îngăduit să crească în câmp și s-a înmulțit mult, rezultatelepăcătoase ale neglijenței voastre vor duce la ruinarea tuturor acelora carevor veni în sfera voastră de influență. – Manuscript 58, 1899.

Perpetuarea necumpătării. Viața extravagantă și folosirea vinuluialterează sângele, aprind poftele și produc boli de tot felul. Însă răul nu sesfârșește aici. Părinții transmit boli drept moștenire copiilor lor. Ca regulă,fiecare tată necumpătat le transmite copiilor înclinațiile și tendințele salespre rău; el le dă bolile sângelui său stricat. Imoralitatea, destrăbălarea și

imbecilitatea sunt transmise ca o moștenire dureroasă din tată în fiu, dingenerație în generație, și aceasta produce necaz și suferință în lume și nueste mai puțin decât o repetare a căderii omului…

Și cu toate acestea, fără să le pese, bărbați și femei din această generațieîngăduie necumpătarea, mâncând și bând peste măsură, și lasă astfel dreptmoștenire generațiilor viitoare boală, intelect slăbit și un moral pângărit. –Mărturii pentru comunitate, vol. 4, pag. 30, 31.

Motive să fie de două ori înțelegători și răbdători. Tații și mamele își potstudia propriul caracter în copiii lor. Uneori pot citi lecții umilitoare, văzândpropriile nedesăvârșiri reproduse în fiii și fiicele lor.

În timp ce caută să reprime și să corecteze în copiii lor tendințelemoștenite spre rău, părinții trebuie să dea dovadă de o măsură dublă derăbdare, consecvență și iubire. – Review and Herald, 30 aug. 1881.

[174] Când un copil dă pe față trăsăturile rele de caracter pe care le-amoștenit de la părinții săi, trebuie oare ca aceștia să se năpustească asupralui pentru că el le reproduce defectele? Nu, nu! Ci părinții trebuie să fiefoarte atenți cu privire la comportamentul și atitudinea lor, păzindu-se de afi grosolani sau aspri, altfel, aceste defecte vor apărea încă o dată în plus maivizibile în copiii lor. – Signs of the Times, 25 (?) sep. 1901.

Dați pe față blândețea și amabilitatea Domnului Hristos față de cei mici.Aveți totdeauna în minte că ei au moștenit îndărătnicia de la tatăl sau mamalor. Apoi, simțiți împreună cu copiii voștri, care v-au moștenit propriiletrăsături de caracter. – Manuscript 142, 1898.

Iată de ce părinții au nevoie de puterea lui Hristos, care să transformetendințele spre rău, pe care ei le-au transmis copiilor lor. – Manuscript 79,1901.

Tați și mame, aveți răbdare. Adesea neglijența voastră din trecut vă vaîngreuna munca. Însă Dumnezeu vă va da putere, dacă vă încredeți în El.Lucrați cu înțelepciune și cu duioșie cu copiii voștri. – Manuscript 80, 1901.

Partea a VIII-aFamilia prospera

27

Un cerc sacru [177] Sfințenia cercului familiei. În jurul fiecărei familii există un cerc sacru,

ce trebuie păzit cu grijă. Nimeni nu are voie să pătrundă în acest cerc sfânt.Soțul și soția trebuie să fie totul pentru celălalt. Soția nu trebuie să aibăsecrete față de soțul ei și pe care să le împărtășească cu alții, și nici soțul nutrebuie să aibă secrete față de soția sa, pe care să le împartă cu alții. Inimasoției trebuie să fie mormânt pentru greșelile soțului, iar inima soțuluimormânt pentru greșelile soției. Niciunul dintre ei nu ar trebui să-și permităglume pe seama sentimentelor celuilalt. Niciodată, nici soțul și nici soția nutrebuie, nici măcar în glumă sau pe vreo altă cale, să se plângă de celălaltaltora, căci, de regulă, îngăduirea acestei nebunii ori a ceea ce pare glumănevinovată va sfârși cu necaz și poate înstrăinare unul de celălalt. Mi-a fostarătat că trebuie să existe un scut sacru în jurul fiecărei familii. – Manuscript1, 1855.

Cercul familiei trebuie considerat loc sacru, un simbol al cerului, o oglindăîn care să ne reflectăm pe noi înșine. Putem avea prieteni și cunoștințe, însăîn viața de familie ei nu trebuie să se amestece. În această privință trebuie sănutrim un puternic simț de proprietate, ceea ce ne dă tihnă, odihnă șiîncredere. – Letter 17, 1895.

Limba, urechile și ochii trebuie să fie sfințite. Cei care compun cerculfamiliei trebuie să se roage ca Dumnezeu să le sfințească limba, urechile,ochii și fiecare mădular din trupul lor. Când ajung în contact cu răul, nutrebuie să fie biruiți de rău. [178] Domnul Hristos a făcut posibil să neparfumăm caracterul cu mireasma binelui…

Cât de mulți Îl dezonorează pe Domnul Hristos și reprezintă greșitcaracterul Său în cercul familiei! Cât de mulți nu dovedesc răbdare, stăpânirede sine, iertare și iubire adevărată! Mulți au plăcerile și neplăcerile proprii șise simt în libertate să-și manifeste pervertit dispoziția lor decât să dea pefață voia, lucrările și caracterul Domnului Hristos. Viața lui Isus este plină debunătate și iubire. Creștem noi oare în această statură divină? – Manuscript18, 1891.

Unitate, iubire și pace. Tații și mamele trebuie să promită solemn înaintealui Dumnezeu – pe care ei mărturisesc că-L iubesc și-L ascultă – că prin harulSău nu se vor certa între ei, ci în viața lor și prin temperamentul lor vor da pe

față spiritul pe care îl doresc nutrit de copiii lor. – Manuscript 38, 1895.Părinții trebuie să fie atenți să nu-i îngăduie spiritului de ceartă să se

strecoare în cămin; căci acesta este unul dintre mijloacele lui Satana de a-șipune amprenta pe caracter. Dacă părinții vor lupta pentru unitate în cămin,imprimând aici principiile care au călăuzit viața Domnului Hristos, cearta va fiînlăturată, iar unitatea și dragostea vor sălășlui acolo. Părinții și copiii vor fipărtași ai darului Duhului Sfânt. – Manuscript 53, 1912.

Soțul și soția trebuie să-și aducă aminte că au suficiente poveri de dus,nefiind nevoie să adauge nenorociri prin îngăduirea divergențelor. Cei carefac loc chiar și unor mici divergențe îl invită pe Satana în căminul lor. Copiiiprind ușor spiritul de discordie în privința unor lucruri mărunte. Agențiirăului își fac lucrarea pentru a-i determina pe părinți și copii să fienecredincioși lui Dumnezeu. – Letter 133, 1904.

Deși se pot ivi greutăți în viața de căsătorie, soțul și soția trebuie să-șipăstreze sufletele în dragostea lui Dumnezeu. [179] Tatăl trebuie să oconsidere pe mama copiilor săi vrednică de toată amabilitatea, duioșia șidragostea. – Letter 198, 1901.

Secretul unității în familie. Cauza neînțelegerilor și a discordiei din familiiși din biserică este despărțirea de Hristos. A fi aproape de Hristos înseamnăa fi aproape unul de altul. Secretul adevăratei unități în biserică și familie nueste diplomația, administrarea sau efortul supraomenesc de a învingegreutățile – deși acestea trebuie făcute – ci unirea cu Hristos.

Desenați un cerc mare, cu multe linii de la margini spre centru. Cu cât suntmai aproape aceste linii de centru, cu atât sunt mai aproape unele de altele.

Așa este și în viața creștină. Cu cât suntem mai aproape de Hristos, cu atâtvom fi mai aproape unul de altul. Dumnezeu este slăvit când poporul Săueste unit în acțiune armonioasă. – Letter 49, 1904.

Fiecare să-l ajute pe celălalt. Familia este un grup social sacru, în carefiecare membru trebuie să acționeze ca o parte, fiecare ajutându-l pecelălalt. Lucrul din gospodărie trebuie să se desfășoare lin, ca diferitele părțiale unei mașini ce funcționează bine.

[180] Fiecare membru al familiei trebuie să fie conștient de propriarăspundere, că trebuie să-și facă partea sa în a adăuga confort, ordine șibunăstare familiei. Niciunul nu trebuie să lucreze împotriva celuilalt. Toțitrebuie să se angajeze, în unitate, în buna lucrare de încurajare a celorlalți; eitrebuie să dovedească blândețe, stăpânire de sine și răbdare; vorbiți pe un

ton jos, calm, evitând confuzia în expresie; fiecare să facă tot ce îi stă înputere pentru a ușura poverile mamei… – Manuscript 129, 1903.

Fiecare membru al familiei ar trebui să înțeleagă partea care se așteaptăde la el, în unire cu ceilalți. Toți, începând de la copilul de șase ani în sus,trebuie să înțeleagă că se cere de la ei să-și facă partea în ducerea poverilorvieții. – Mărturii pentru comunitate, vol. 2, pag. 699, 700.

O hotărâre potrivită. Trebuie să cresc în har, în cămin și oriunde aș fi,pentru a conferi forță morală acțiunilor mele. În cămin, este locul undetrebuie să-mi păzesc spiritul, acțiunile, cuvintele. Trebuie să dedic timppentru a mă cultiva, a mă instrui și educa după principii drepte. Trebuie săfiu un exemplu pentru alții. Trebuie să meditez asupra Cuvântului luiDumnezeu, zi și noapte, și să-l trăiesc în viața de zi cu zi. Sabia Duhului, careeste Cuvântul lui Dumnezeu, este singura sabie pe care o pot folosi însiguranță. – Manuscript 13, 1891.28

Prima școală a copilului [181] Planul originar al lui Dumnezeu privind educația. Sistemul de

educație, stabilit în Eden, avea ca centru familia. Adam era „fiul luiDumnezeu” (Luca 3,38), copiii Celui Preaînalt primindu-și educația de laÎnsuși Tatăl lor. Școala lor, în adevăratul sens, era o școală de familie.

În planul divin privind educația, adaptat stării omului după căderea sa,Domnul Hristos este reprezentantul Tatălui, puntea de legătură dintreDumnezeu și om; El este marele Învățător al omenirii. El a rânduit ca bărbațiși femei să fie reprezentanții Săi. Familia era școala, iar părinții eraueducatorii.

Educația în familie era predominantă în zilele patriarhilor. În școlile astfelîntemeiate, Dumnezeu a oferit condițiile cele mai prielnice pentrudezvoltarea caracterului. Oamenii care erau sub călăuzirea Sa încă urmauplanul lui Dumnezeu de la început. Cei care s-au depărtat de Dumnezeu și-auconstruit pentru ei înșiși cetăți și, aglomerându-se în ele, glorificausplendoarea, luxul și viciul care fac din orașele de azi mândria lumii șitotodată blestemul ei. Însă oamenii care au preluat principiile lui Dumnezeulocuiau în mijlocul câmpiilor și dealurilor. Ei lucrau pământul și creșteaucirezi și turme și, ducând o viață independentă, cu posibilități de muncă înnatură, dar și cu timp pentru meditație, ei învățau despre Dumnezeu și-iînvățau pe copiii lor despre lucrările și căile Lui. Acesta a fost modul deeducație pe care a dorit Dumnezeu să îl introducă în Israel. – Educație, pag.33, 34.

[182] În viața de zi cu zi, familia era atât școală, cât și biserică, părinții fiindprofesori atât în cele vremelnice, cât și în cele spirituale. – Id., pag. 41.

Cercul familiei, o școală. În înțelepciunea Sa, Dumnezeu a plănuit cafamilia să fie cel mai important mijloc de educare dintre toate. În cămintrebuie începută educația copilului. Aici este prima lui școală. Aici, avându-iprofesori pe părinți, el trebuie să învețe lecțiile care urmează să-l îndrumepe tot parcursul vieții – lecții cu privire la respect, ascultare, bun simț,autocontrol. Educația primită în familie reprezintă o forță decisivă spre binesau spre rău. În multe aspecte, această educație se face tacit și progresiv,însă, dacă sunt puse în aplicare în direcția cea bună, exemplificările devin oputere însemnată de partea adevărului și a neprihănirii. Dacă aici copilul nu

este educat în mod corespunzător, Satana îl va educa prin mijloacele alesede el. Cât de importantă este atunci școala din cămin? – Sfaturi pentruprofesori, părinți și studenți, pag. 107.

Considerați cercul familiei ca o școală de instruire, în care să vă pregătițicopiii pentru îndeplinirea datoriilor lor în cămin, în societate și în biserică. –Signs of the Times, 10 sep. 1894.

Educația din cămin este prima ca importanță. Este o realitate tristă,aproape universal admisă și deplânsă, că educația și instruirea copiilor încămin au fost neglijate. – Review and Herald, 30 aug. 1881.

Nu există câmp de activitate mai important pentru părinți. Nicio lucrareîncredințată ființelor omenești nu implică rezultate mai mari și cu efecteîndelungate ca lucrarea desemnată taților și mamelor.

Viitorul societății este determinat de ceea ce sunt copiii și tinerii de azi, iarceea sunt depinde de educația primită în familie. [183] În mare parte, bolile,mizeria și crimele, care sunt un blestem asupra omenirii, sunt urmări alelipsei de educație corespunzătoare în cămin. Dacă viața de familie ar fi fostcurată și trăită în credincioșie, dacă tinerii care au plecat de acolo ar fi fostpregătiți să întâmpine responsabilitățile și pericolele vieții, ce schimbare s-arfi văzut în lume! – Divina vindecare, pag. 351.

Orice altceva să fie pe plan secundar. Orice copil care este adus pe lumeeste proprietatea Domnului Hristos și trebuie educat, prin cuvânt șiexemplu, să-L iubească și să-L asculte pe Dumnezeu; însă majoritateapărinților au neglijat această lucrare încredințată lor de Dumnezeu, greșindîn educația dată copiilor lor încă din pruncie. Prin eforturi serioase, părințiitrebuie să vegheze asupra dezvoltării judecății copilului, asupra minții sale,care este deschisă și receptivă, și orice altceva din viața de cămin să fiesecundar acestei datorii importante, încredințate lor de Dumnezeu – de a-șicrește copiii în învățătura Domnului. – Manuscript 126, 1896.

Părinții nu trebuie să îngăduie ca îndatoririle de serviciu, obiceiurile,influența societății sau moda să aibă o putere dominantă asupra lor și astfelsă-și neglijeze copiii în pruncie și să dea greș în a le oferi o educațiecorespunzătoare, pe măsură ce anii trec. – Signs of the Times, 17 sep. 1894.

Un motiv important pentru care există atât de mult rău în lumea de azieste acela că părinții nu își ocupă mintea cu ceea ce este cel mai important –cum să se pregătească, cu răbdare și bunătate, pentru lucrarea de educare acopiilor lor pe calea Domnului. Dacă ar putea fi dată cortina la o parte, am

vedea cât de mulți copii, care au pornit în lumea largă, au fost pierduți dincauza neglijării educației de către părinți. Părinți, vă permiteți oare caaceasta să fie și experiența voastră? Nu trebuie să existe vreo activitate maiimportantă care să vă rețină să dedicați copiilor voștri [184] tot timpulnecesar pentru a-i face să înțeleagă ce înseamnă să asculți și să te încrezi înDomnul pe deplin…

Și ce veți culege ca răsplată pentru efortul vostru? Copiii voștri vor fimereu alături de voi, dorind să ajute și să coopereze cu voi în lucrurile pecare voi le întreprindeți. Veți vedea că munca va fi ușurată. – Manuscript 53,1912.

Mijloacele de învățare ale lui Dumnezeu în școala din cămin. Părinții artrebui să se considere, într-un sens cu totul deosebit, uneltele folosite deDumnezeu pentru educarea copiilor lor, așa cum a făcut Avraam pentru aține calea Domnului. Ei trebuie să cerceteze Scripturile cu sârguință, pentrua cunoaște calea Domnului și a-i învăța pe cei din casa lor această cale.Profetul Mica spune: „Ce alta cere Domnul de la tine decât să faci dreptate,să iubești mila și să umbli smerit cu Domnul Dumnezeul tău?” (Mica 6,8).Pentru a-i putea învăța pe copiii lor, părinții trebuie să învețe ei înșiși,acumulând continuu lumină din Cuvântul lui Dumnezeu și, prin Cuvânt șiexemplu personal, să folosească această lumină prețioasă în educareacopiilor lor. – Christian Temperance and Bible Hygiene, pag. 145.

Conform cu lumina pe care mi-a dat-o Dumnezeu, eu știu că soțul și soțiatrebuie să fie în cămin predicator, medic, soră medicală și profesor,strângându-și copiii lângă ei și lângă Dumnezeu. De asemenea, trebuie să-iînvețe să evite orice obicei care ar dăuna în vreun fel lucrării lui Dumnezeu întrupul lor și totodată să-și îngrijească fiecare parte a organismului. –Manuscript 100, 1902.

Lucrarea mamei este proeminentă în această lucrare de educare acopiilor; în timp ce tatăl are îndatoriri solemne și importante în cămin,mama, prin prezența ei aproape continuă între copii, în special în primii ani,trebuie să fie educatorul lor special și tovarășa lor. Ea trebuie să aibă maregrijă să-și învețe copiii ordinea și curățenia, să-i îndrume în vederea formăriiunor obiceiuri și gusturi corecte; ea trebuie să-i învețe să fie [185] harnici, săse descurce și să-și ajute semenii; să trăiască, să acționeze și să lucreze ca șicând ar fi mereu în prezența Domnului. – Pacific Health Journal, ian. 1890.

Surorile mai mari pot exercita o influență puternică asupra membrilor mai

tineri ai familiei. Cel mai mic, luând exemplu de la cel mai mare, va învățamai repede prin imitație decât prin continua repetare a unor precepte. Soramai mare trebuie să simtă că-i revine datoria creștină de a-și ajuta mama înducerea multelor ei poveri istovitoare. – Mărturii pentru comunitate, vol. 3,pag. 337.

Părinții trebuie să fie mult timp acasă. Prin cuvânt și faptă, ei trebuie să-iînvețe pe copii iubirea și frica de Domnul. Învățați-i să fie inteligenți,sociabili, iubitori; să-și formeze obiceiuri bune în a fi harnici, strângători șistăpâni pe sine. Oferindu-le copiilor lor iubire, atenție și încurajare, părințiile pot oferi copiilor lor un adăpost sigur și protector în fața multelor ispiteale lumii. – Fundamentele educației creștine, pag. 65.

Pregătirea pentru școala bisericii. În școala din cămin, copiii noștri sepregătesc în vederea frecventării școlii bisericii. Părinții trebuie să păstrezecontinuu în minte acest lucru și, ca educatori ai familiei, ei trebuie să-Iconsacre lui Dumnezeu toată puterea ființei lor pentru a-și putea aduce laîndeplinire înalta și sfânta lor misiune. Educația consecventă, credincioasă,din cămin constituie cea mai bună pregătire pe care o pot primi copiii pentrușcoala vieții. – Sfaturi pentru profesori, părinți și studenți, pag. 150.

Porunca lui Dumnezeu să fie supremă. Avem reguli biblice pentruînvățătura tuturor, atât a părinților, cât și a copiilor, un standard înalt și sfântde la care nu poate exista abatere. Poruncile lui Dumnezeu trebuie să fiesupreme. Tatăl și mama să cerceteze Cuvântul lui Dumnezeu și să se întrebecu sinceritate: „Ce a spus Dumnezeu aici?” – Review and Herald, 15 sep.1891.

[186] Învățați-i pe copiii voștri să iubească adevărul pentru că este adevăr,pentru că ei trebuie să fie sfințiți prin adevăr și pentru că trebuie să stea înfața deciziei – dacă sunt calificați pentru o lucrare mai înaltă și pot devenimembri ai familiei împărătești, copii ai Tatălui ceresc. – Signs of the Times,10 sep. 1894.

Pregătirea pentru lupta care va veni. Satana își conduce oștirile; suntemnoi, în mod individual, pregătiți pentru lupta de temut care se află în fațanoastră? Îi pregătim noi pe copiii noștri pentru criza cea mare? Suntem noi șicasele noastre pregătiți pentru a înțelege atitudinea adversarului și tacticilelui de luptă? S-au obișnuit copiii noștri să fie hotărâți, ca să poată sta drepțiși neclintiți în orice chestiune de principiu și datorie? Mă rog ca noi toți săputem înțelege semnele timpului, să ne putem pregăti, noi și copiii noștri,

pentru ca, în timp de restriște, Dumnezeu să fie adăpostul și scutul nostru. –Review and Herald, 23 apr. 1889.

29

O lucrare care nu poate fi transferată [187] Responsabilități părintești pe care nimeni altcineva nu le poate lua

asupra lui. Părinți, voi aveți responsabilități pe care nimeni altcineva nu lepoate lua în locul vostru. Cât timp trăiți, veți da socoteală lui Dumnezeupentru felul cum mergeți pe calea Lui… Părinții care se angajează în lucrarealui Dumnezeu, care își dau seama cât de mult depind copiii de ei în formareacaracterului lor, vor da un exemplu demn de urmat copiilor lor. – Letter 356,1907.

Tații și mamele sunt răspunzători pentru sănătatea, vigoarea șidezvoltarea caracterului copiilor lor. Nimănui altcuiva nu trebuie lăsatăaceastă lucrare. Devenind părinți, vă revine sarcina de a coopera cu Domnulpentru a-i educa după principii sănătoase. – Manuscript 126, 1897.

Cât de trist este că mulți părinți au părăsit răspunderile date lor deDumnezeu față de copiii lor și vor ca niște străini să le poarte în locul lor! Eivor ca alții să lucreze în locul lor pentru copiii lor și să-i scutească de sarcinape care o au. – Review and Herald, 25 oct. 1892.

Mulți dintre cei care acum se vaită de îndărătnicia copiilor lor ar trebui săse învinovățească doar pe ei înșiși. Aceștia să deschidă Biblia și să vadă cecere Dumnezeu de la ei, ca părinți și veghetori. Să-și preia îndatoririleneglijate de mult timp. Ei trebuie să se umilească și să se pocăiască înaintealui Dumnezeu pentru neglijența lor de a fi urmat sfaturile Sale în creștereacopiilor lor. Ei trebuie să-și schimbe felul de viețuire și să urmeze Biblia custrictețe și cu grijă, ca fiind călăuza și sfătuitorul lor. – Manuscript 57, 1897.

[188] Numai biserica nu-și poate asuma aceste răspunderi. O, de și-arpreda tinerii și copiii inimile lui Hristos! Ce oștire s-ar ridica spre a-i câștigape alții de partea adevărului! Însă părinții nu ar trebui să lase această lucraredoar pe seama bisericii. – Signs of the Times, 13 aug. 1896.

Nici predicatorul nu poate. Voi puneți mari responsabilități asuprapredicatorului și îl socotiți răspunzător pentru sufletele copiilor voștri; însănu vă simțiți propria răspundere ca părinți și educatori… Fiii și fiicele voastrese strică din cauza exemplului și a neglijenței voastre; și, complăcându-vă înaceastă stare, așteptați ca predicatorul să contracareze ceea ce faceți voi zide zi și să le desăvârșească inimile și viețile spre virtute și evlavie. După cepastorul a făcut tot ce a putut pentru biserică, cu sfătuire blândă, cu

credincioșie, prin disciplină plină de răbdare și rugăciune fierbinte pentru arecupera și salva sufletul, și totuși nu obține succes, adesea părinții îlînvinovățesc pe el pentru lipsa de convertire a copiilor lor, când aceastăsituație poate fi cauzată de propria neglijență. Responsabilitatea aparținepărinților. Vor lua ei asupra lor lucrarea pe care Dumnezeu le-a încredințat-opentru a o îndeplini cu credincioșie? Vor merge ei înainte și în sus, lucrândîntr-un mod umil, răbdător, perseverent, pentru a atinge standardul cel maiînalt, oferindu-le astfel copiilor lor un exemplu demn de urmat? – Mărturiipentru comunitate, vol. 5, pag. 494, 495.

Credeți că sunt puțini părinți care aruncă responsabilitățile lor asupraaltora? Oare nu gândesc mulți dintre ei că pastorul trebuie să-și asumeresponsabilitatea de a-i converti pe copiii acestora și de a lua seama dacă auasupra lor sigiliul lui Dumnezeu? – Review and Herald, 21 mai 1895.

Nici Școala de Sabat. Este privilegiul părinților de a-și ajuta copiii sădobândească acea [189] cunoștință pe care o vor lua cu ei în viața viitoare.Însă, din diferite motive, unora dintre părinți nu le place să le ofere copiilorlor o educație religioasă. Ei îi lasă să ciugulească în Școala de Sabatcunoștința pe care ei ar fi trebuit să le-o dea în ce privește răspunderea lorfață de Dumnezeu. Acești părinți trebuie să înțeleagă faptul că Dumnezeudorește ca ei să-și instruiască, să-și disciplineze și să-și educe copiii, avândmereu în minte faptul că aceștia își formează caractere atât pentru viațaaceasta, cât și pentru cea viitoare. – Review and Herald, 6 iun. 1899.

Nu fiți dependenți de instructorii Școlii de Sabat, care să facă în loculvostru lucrarea de instruire a copiilor voștri spre a merge pe calea cea bună.Școala de Sabat este o mare binecuvântare; ea vă poate ajuta în lucrare, însăniciodată nu vă poate lua locul. Dumnezeu a încredințat tuturor taților șimamelor răspunderea de a-și aduce copiii la Isus, de a-i învăța cum să seroage și să crească în Cuvântul lui Dumnezeu.

În educarea copiilor voștri, nu lăsați marile adevăruri ale Bibliei pe seamainstructorilor Școlii de Sabat și a predicatorului, presupunând că ei vor facelucrarea pe care voi neglijați să o faceți. Biblia nu este atât de sacră șisublimă pentru a nu fi deschisă zilnic și studiată cu sârguință. AdevărurileCuvântului lui Dumnezeu trebuie puse în legătură cu acele lucruri care suntconsiderate a fi mici în viață. Dacă sunt privite în mod corespunzător, ele vorda strălucire vieții obișnuite, oferind motive pentru ascultare și principiipentru formarea unui caracter drept. – Manuscript 5, 1896.

30

Părtășia în familie [190] Părinții să se apropie de copiii lor. Unii părinți nu își înțeleg copiii și

nici nu se străduiesc să-i cunoască sau să se apropie de ei. Adesea există omare distanță între părinți și copii. Dacă părinții ar căuta să afle care suntsimțămintele copiilor și ceea ce este în inima lor, acest lucru ar fi un marebeneficiu pentru ei. – Mărturii pentru comunitate, vol. 1, pag. 396.

Tatăl și mama trebuie să lucreze împreună în deplină armonie. Ei trebuiesă devină prietenii copiilor lor. – Manuscript 45, 1912.

Părinții trebuie să cerceteze care este cea mai bună și cea mai sigură calede a câștiga iubirea și încrederea copiilor lor, pentru a-i putea călăuzi pecalea cea dreaptă. Ei trebuie să reflecte strălucirea soarelui iubirii asupracelor din cămin. – Review and Herald, 30 aug. 1881.

Încurajare și apreciere. Copiilor mici le place compania celor apropiați șirareori preferă să fie singuri. Ei tânjesc după iubire și duioșie. Ei gândesc căceea ce le place lor îi place și mamei și este firesc ca ei să meargă la ea cumicile lor bucurii și necazuri. Mama nu trebuie să rănească inimile lorsensibile, tratând cu indiferență lucruri care, deși pentru ea sunt fărăînsemnătate, pentru ei sunt de mare importanță. Pentru ei, simpatia șiaprobarea ei sunt foarte prețioase. O privire aprobatoare, un cuvânt deîncurajare sau de laudă vor fi ca raza de soare în inimile lor, adeseaaducându-le fericire pentru o zi întreagă. – Divina vindecare, pag. 388.

Părinții să fie confidenții copilului. Părinții să-și încurajeze copiii să aibăîncredere în ei și să-și descarce [191] necazurile inimilor lor, micile lor supărărizilnice și încercări. – Mărturii pentru comunitate, vol. 1, pag. 391.

Învățați-i cu blândețe și legați-i de inimile voastre. Este o perioadă criticăpentru copii. În jurul lor, vor fi tot felul de influențe care tind să-iîndepărteze de voi, lucru pe care trebuie să îl preveniți. Învățați-i să facă dinvoi confidentul lor. Lăsați-i să destăinuie necazurile și bucuriile lor. – Id., pag.387.

Copiii ar fi scăpați de multe rele dacă ar fi mai apropiați de părinții lor.Părinții trebuie să încurajeze la copiii lor atitudinea de a fi mai deschiși fațăde ei, să vină la ei cu greutățile lor. Când sunt în dilemă într-o anumităproblemă, să vină la părinții lor și să le prezinte situația exact așa cum simt eiși să le ceară sfatul. Cine oare decât niște părinți evlavioși ar putea să vadă

cu înțelepciune în ce pericol se află ei și să le arate acest lucru? Cine i-arputea înțelege mai bine în funcție de temperamentul fiecăruia? Mama, ceacare a vegheat asupra evoluției minții lor încă din pruncie, este cea mai înmăsură să-și sfătuiască copiii. Cine oare, mai bine decât mama, ajutată detatăl, ar putea spune care trăsături de caracter trebuie ținute sub control șistăpânite? – Id., pag. 392.

„Nu am timp”. „Nu am timp”, spune tatăl, „nu am timp să mă dediceducației copiilor mei, nu am timp pentru plăceri sociale și de familie.”Atunci nu ar fi trebuit să iei asupra ta răspunderile unei familii. Răpindu-letimpul care de drept le aparține, tu îi lipsești de educația pe care ar trebui săo primească din partea ta. Dacă ai copii, ai de făcut o lucrare, împreună cumama, în ceea ce privește formarea caracterului lor. – Fundamenteleeducației creștine, pag. 65, 66.

Multe mame se vaită: „Nu am timp să fiu cu copiii mei.” Atunci, de dragullui Hristos, petreceți mai puțin timp [192] în pregătirea îmbrăcămintei. Maidegrabă neglijați împodobirea voastră prin vestimentație. Faceți și primițimai puține vizite. Nu mai gătiți la nesfârșit atâtea feluri de mâncare. Însăniciodată, niciodată nu vă neglijați copiii. Ce aveți voi mai de preț decât copiiivoștri? Nu lăsați ca ceva să se interpună vreodată între voi și cel mai marebine al copiilor voștri. – Signs of the Times, 3 apr. 1901.

Împovărate de multe griji, mamele simt uneori că nu-și pot lua timppentru a-i învăța cu răbdare pe cei mici și pentru a le dărui iubire șiafecțiune. Însă ele trebuie să nu uite că, atunci când copiii nu găsesc încămin și în părinții lor ceea ce ar trebui să le satisfacă nevoia de afecțiune șiprietenie, ei vor căuta să și-o satisfacă în locuri unde atât dezvoltarea lormintală, cât și caracterul pot fi puse în pericol. – Divina vindecare, pag. 389.

Cu copiii voștri la lucru și la joacă. Dedicați-le copiilor câteva dintre orelevoastre libere; prindeți-vă cu ei la lucru și în jocurile lor și câștigați-leîncrederea. Împrieteniți-vă cu ei. – Sfaturi pentru profesori, părinți șistudenți, pag. 124.

Părinții trebuie să-și petreacă serile în familie. Lăsați deoparte grijile șiocupațiile zilei. – Christian Temperance and Bible Hygiene, pag. 65.

Sfat pentru părinții reținuți sau dictatori. Există pericolul ca atât părinții,cât și profesorii să poruncească și să dicteze prea mult, în timp ce nu dausuficientă importanță relației de părtășie cu copiii sau elevii lor. Adesea, suntprea reținuți și își exercită autoritatea într-un mod rece, lipsit de simpatie,

care nu poate câștiga inimile copiilor și ale elevilor lor. Dacă și-ar apropiacopiii și le-ar arăta că îi iubesc, dacă ar manifesta interes pentru ceea ce leplace lor, chiar și pentru jocurile lor, uneori fiind necesar să se poartecopilărește, i-ar face pe copii foarte fericiți și le-ar câștiga dragostea [193] șiîncrederea. Iar aceștia vor fi mult mai binevoitori să-i respecte și să-iiubească pe părinți și profesori. – Mărturii pentru comunitate, vol. 3, pag.134, 135.

Tovărășiile rele fac concurență căminului. Satana și oștirea sa depun celemai puternice eforturi pentru a influența mintea copiilor și de aceea aceștiatrebuie tratați cu candoare, cu duioșie creștină și cu iubire. Astfel veți puteaavea o puternică influență asupra lor, iar ei vor simți că pot avea încrederefără margini în voi. Presărați în jurul vostru farmecul căminului și alcompaniei voastre. Dacă veți face astfel, ei nu vor dori atât de multcompania celor de vârsta lor… Din cauza relelor care sunt acum în lume și arestricțiilor ce trebuie impuse copiilor, părinții trebuie să aibă de două origrijă să-i lege pe aceștia de inimile lor și să-i convingă de faptul că ei dorescsă-i facă fericiți. – Id., vol. 1, pag. 387, 388.

Părinții să fie apropiați de copiii lor. Nicio barieră de răceală sau rezervănu trebuie îngăduită între părinți și copii. Părinții să se apropie de copiii lor,căutând să le priceapă gusturile și felul de gândire, să le înțeleagăsimțămintele lor și să-i determine să spună ce au pe suflet.

Părinți, faceți-i pe copii să vadă că îi iubiți și veți face tot ce vă stă înputere pentru a-i face fericiți. Dacă veți face astfel, restricțiile necesare, pecare trebuie să le impuneți, nu vor mai fi percepute ca restricții și vor aveamai multă greutate asupra lor. Călăuziți-i pe copiii voștri cu duioșie și milă,fără a uita că „îngerii lor văd necontenit fața Tatălui Meu, care este înceruri”. Dacă doriți ca îngerii să facă pentru copiii voștri lucrarea dată lor deDumnezeu, colaborați cu ei, făcându-vă partea voastră.

Crescuți sub aripile unui cămin înțelept și iubitor, copiii nu vor mai aveadorința de a hoinări în alte părți, [194] în căutare de plăceri și tovărășii. Răulnu-i va atrage. Spiritul care predomină în căminul lor le va modelacaracterul; ei își vor forma obiceiuri și principii care vor constitui o puternicăapărare împotriva ispitelor în clipa în care vor părăsi adăpostul părintesc șiîși vor ocupa locul în lume. – Divina vindecare, pag. 394.

31

Siguranță prin dragoste [195] Puterea iubirii. Iubirea are o putere minunată, căci ea este de origine

divină. Răspunsul blând, care „potolește mânia”, dragostea, care este„îndelung răbdătoare și plină de bunătate”, mila, care acoperă „o sumedeniede păcate” – o, dacă am învăța aceste lecții, cu ce putere de vindecare ar fiînzestrate viețile noastre! Cât de diferită ar fi viața, iar pământul ar deveni opregustare a cerului!

Aceste lecții pot fi învățate într-un mod atât de simplu încât să fie înțelesechiar de copiii mici. Inima copilului este sensibilă și ușor de impresionat; șicând noi, adulții, vom deveni asemenea copiilor”, când vom învățasimplitatea, blândețea și duioșia iubirii Mântuitorului, nu ni se va părea greusă atingem inimile celor mici și să-i învățăm puterea vindecătoare a iubirii. –Educație, pag. 104.

Din punct de vedere omenesc, banii reprezintă putere; însă din punctul devedere al lui Hristos, dragostea este putere. În acest principiu sunt implicatetăria intelectuală și spirituală. Adevărata dragoste are o deosebită eficiențăîn a face binele și nu poate face altceva decât bine. Ea previne discordia șisupărarea și aduce adevărata fericire. Bogăția are adesea influența de acorupe și distruge; forța are putere în a răni; însă caracteristicile iubiriicurate sunt adevărul și bunătatea. – Mărturii pentru comunitate, vol. 4, pag.138.

Iubirea este o plantă ce trebuie îngrijită. Căminul trebuie să fie centruliubirii celei mai curate și nobile. Pacea, armonia, iubirea și fericirea trebuiecultivate cu străduință în fiecare zi, până ce aceste lucruri prețioase își vorgăsi locul în inimile celor ce compun familia. [196] Planta iubirii trebuieîngrijită atent, altfel ea moare. Orice principiu bun care dorim să prospere însuflet trebuie cultivat cu grijă. Iar ceea ce Satana sădește în inimă – invidia,gelozia, cearta, vorbirea de rău, nerăbdarea, prejudecata, egoismul, lăcomiași mândria – trebuie dezrădăcinat. Dacă li se permite să rămână în suflet,aceste lucruri rele vor aduce roade care îi vor molipsi la rău pe mulți. O, câtde mulți cultivă plante otrăvitoare care ucid fructele prețioase ale iubirii șimânjesc sufletul! – Signs of the Times, 20 iun. 1911.

Amintiți-vă de propria copilărie. Nu-i tratați pe copiii voștri numai cuseveritate, uitând că și voi ați fost copii. Nu vă așteptați ca ei să fie

desăvârșiți și nu încercați să-i faceți să se poarte dintr-o dată ca oameniimari. Făcând astfel, veți închide ușa de acces prin care ați putea pătrunde laei și îi veți determina să deschidă o ușă unor influențe dăunătoare, prin carealții le vor otrăvi mintea înainte ca voi să vă dați seama de pericol… –Mărturii pentru comunitate, vol. 1, pag. 387, 388.

Părinții nu ar trebui să uite anii copilăriei lor, cât de mult tânjeau dupăsimpatie și iubire și cât de nefericiți se simțeau când erau criticați și ocărâțiîn descărcări nervoase. Ei trebuie să fie din nou copii în simțămintele lor și săse pună la mintea copiilor lor pentru a le înțelege dorințele.

Ei au nevoie de cuvinte blânde, încurajatoare. Cât de ușor ar fi pentrumame să rostească cuvinte pline de bunătate și dragoste, care sunt ca o razăde soare pentru inimile celor mici, făcându-i să uite de micile lor necazuri. –Review and Herald, 9 iul. 1901.

Părinți, dăruiți iubire copiilor voștri, iubire în pruncie, iubire în copilărie,iubire în tinerețe. Nu le oferiți încruntare, ci să aveți continuu o atitudine demulțumire radiantă. – Manuscript 129, 1898.

[197] Păstrați o atmosferă senină pentru copii. Când sunt în necaz, cei micitrebuie alinați cu mare atenție. Copiii, din pruncie până la vârsta maturității,nu primesc atenția care ar trebui să li se acorde. Este nevoie de mame caresă dorească să-și crească astfel copiii încât aceștia să se considere o parte afamiliei. Mamele să vorbească cu copiii lor despre speranțele și neîmplinirilelor. Părinții să nu uite să aibă grijă în primul rând de copiii lor, apoi de străini.Micuții trebuie să beneficieze de o atmosferă senină, sub călăuzirea mamei.– Manuscript 127, 1898.

Ajutați-vă copiii să obțină biruințe… Înconjurați-i cu atmosfera iubirii.Astfel puteți supune tendințele lor îndărătnice. – Manuscript 114, 1903.

Uneori, copiii au nevoie mai mult de dragoste decât de mâncare. Uneori,mamele își neglijează cu nerușinare copiii ca să câștige timp pentru a sepreocupa de îmbrăcăminte sau pentru a pune ornamente inutile pe hainelecopiilor lor. Când copiii sunt obosiți și au cu adevărat nevoie de grija lor, eisunt neglijați sau li se dă ceva de mâncare. Nu numai că nu aveau nevoie demâncare în acele momente, ci aceasta se dovedea chiar vătămătoare pentruei. Ceea ce le lipsea era îmbrățișarea alinătoare a mamei. Fiecare mamătrebuie să-și facă timp să ofere copiilor ei aceste mângâieri pline deafecțiune, care sunt atât de esențiale în pruncie și copilărie. În acest fel,mama va lega inima și fericirea copiilor de ale ei. Ea va fi pentru ei ceea ce

este Dumnezeu pentru noi. – Manuscript 43, 1900.Dorințele rezonabile trebuie satisfăcute. Trebuie să-i faceți în continuu pe

copiii voștri să simtă că îi iubiți, că lucrați pentru binele lor, că le doriți dininimă fericirea și că vă propuneți să faceți numai [198] ceea ce este sprebinele lor. Trebuie să le împliniți micile dorințe ori de câte ori este cazul să ofaceți. – Mărturii pentru comunitate, vol. 4, pag. 140.

Niciodată nu trebuie să acționați din impuls cu copiii. Autoritatea să fieunită cu iubire. Nutriți și cultivați tot ceea ce este bun și plin de iubire șicălăuziți-i să dorească binele suprem, prezentându-L pe Domnul Hristosinimilor lor. Când le prezentați negativ lucrurile cu adevărat dăunătoarepentru ei, arătați-le că îi iubiți și că doriți să-i faceți fericiți. Cu cât se simt maineiubiți, cu atât vă va fi mai greu să le arătați că îi iubiți. Când copilul simteîntr-adevăr că vrei să-l faci fericit, dragostea va înlătura orice barieră. Acestaa fost principiul folosit cu omul de către Mântuitorul; acest principiu trebuieintrodus în biserică. – Manuscript 4, 1893.

Iubirea trebuie exprimată. În multe familii, există o mare lipsă deexprimare a iubirii unul față de celălalt. Sentimentalismul nu este necesar,însă este nevoie de exprimarea iubirii și a duioșiei într-un mod simplu, curatși demn. Mulți cultivă în mod absolut asprimea inimii și, prin vorbe și fapte,descoperă partea satanică a caracterului. Iubirea tandră trebuie să fienutrită întotdeauna între soți și soție, între părinți și copii, frați și surori.Orice cuvânt pripit trebuie evitat și nu trebuie să existe nici măcar aparențalipsei de iubire unul față de celălalt. Este datoria fiecăruia în familie să fieplăcut, să vorbească frumos. – The Youth’s Instructor, 21 apr. 1886.

Cultivați tandrețea, afecțiunea și iubirea, care își găsesc exprimarea în miciacte de curtoazie, în cuvinte, în atenții și gesturi pline de amabilitate. – TheYouth’s Instructor, 21 apr. 1886.

Cea mai bună cale de a-i educa pe copii să-și respecte tatăl și mama estede a le da ocazia de a-l vedea pe tata oferind atenții și gesturi amabilemamei, iar pe mama respectându-l pe tata. [199] Doar privindu-i pe părinți înatmosfera iubirii, copiii sunt conduși să asculte de porunca a cincea și să iaseama la îndemnul: „Copii, ascultați în Domnul de părinții voștri, căci estedrept.” – Review and Herald, 15 noi. 1892.

Dragostea lui Isus să fie oglindită în părinți. Când a câștigat încredereacopiilor ei și i-a învățat să o iubească și să o asculte, mama le-a dat de faptprima lecție din viața de creștin. Ei trebuie să iubească, să se încreadă și să

asculte de Mântuitorul așa cum ascultă de părinții lor. Dragostea pe carepărinții o manifestă față de copii, printr-o grijă plină de afecțiune și oeducație corespunzătoare, oglindește iubirea Domnului Isus pentru poporulSău credincios. – Signs of the Times, 4 apr. 1911.32

Grădina inimii [120] Părinții ca grădinari. Domnul le-a încredințat părinților o lucrare

solemnă, sacră. Ei trebuie să cultive cu grijă pământul inimii. Astfel ei pot ficonlucrători cu Hristos. El așteaptă ca ei să păzească cu grijă grădina inimiicopiilor lor. Ei trebuie să semene sămânța cea bună, smulgând oriceburuiană urâcioasă. Orice defect de caracter, orice greșeală în atitudine,trebuie îndepărtate; căci, dacă li se îngăduie să rămână, ele vor dăunafrumuseții caracterului. – Manuscript 138, 1898.

Părinți, propriul vostru cămin este cel dintâi câmp în care sunteți chemațisă lucrați. Prețioasele plante din grădina căminului vostru necesită primavoastră grijă. Trebuie să vegheați asupra sufletelor ca unii care veți dasocoteală. Acordați atenție lucrării voastre, caracterului ei, desfășurării șiurmărilor acesteia. – Signs of the Times, 1 iul. 1886.

Chiar în fața ușii aveți o bucată mică de pământ, de care trebuie să avețigrijă, și Domnul vă socotește răspunzători pentru această lucrare pe care alăsat-o în mâinile voastre. – Review and Herald, 15 sep. 1891.

Păzind grădina. Tendința predominantă în lume este de a toleraînclinațiile naturale ale tinerilor. Și dacă aceste porniri sunt de nestăpânit,părinții spun că se vor domoli când vor ajunge la 16-18 ani; atunci vor judecaei înșiși și vor înlătura obiceiurile greșite, devenind în cele din urmă bărbați șifemei utili. Ce greșeală! Ani de-a rândul, ei permit unui vrăjmaș să semenegrădina inimii; tolerează [201] dezvoltarea principiilor greșite și, în multecazuri, toată munca de după aceea nu este de niciun folos…

Mulți părinți au îngăduit copiilor lor să-și formeze obiceiuri greșite, lucrucare se poate vedea de-a lungul vieții. Acest păcat zace asupra părinților.Acești copii pot pretinde că sunt creștini; totuși, fără o lucrare specială aharului asupra inimii lor fără o deplină reformă a vieții, obiceiurile lor dintrecut vor fi văzute de-a lungul întregii lor experiențe, iar ei vor da pe fațăexact acel caracter pe care părinții lor l-au tolerat să și-l formeze. – Mărturiipentru comunitate, vol. 1, pag. 403.

Copilului nu trebuie să i se îngăduie să învețe binele și răul la întâmplare,cu ideea că într-un timp, în viitor, binele va predomina, iar răul nu-și va maiexercita influența. Răul va crește mai repede decât binele. Este posibil cadupă mulți ani răul pe care l-a acumulat să fie eradicat; însă cine îndrăznește

să-și asume acest risc? Timpul este scurt. Este mai ușor și mult mai sigur săsemănați sămânța cea bună, curată, în inimile copiilor voștri decât săsmulgeți după aceea buruienile. Impresiile care se fac asupra minții copiluluisunt greu de șters. Cât de important este atunci ca aceste impresii să fiebune, pentru ca însușirile maleabile ale copilului să fie conduse în direcțiacea bună. – Christian Temperance and Bible Hygiene, pag. 138, 139.

Semănarea seminței, buruienile. În primii ani de viață ai copilului,pământul inimii trebuie pregătit cu grijă pentru ploile calde ale harului luiDumnezeu. Atunci, semințele adevărului trebuie semănate cu grijă și păzitecu sârguință. Iar Dumnezeu, care răsplătește orice efort făcut în Numele Său,va pune viață în sămânța semănată, și va apărea întâi firul verde, apoi spicul,apoi bobul copt.

Prea adesea, din cauza neglijenței dăunătoare a părinților, Satana îșiseamănă semințele în inima copiilor, urmarea este o recoltă de rușine șinecaz. Lumea de astăzi este lipsită de moralitate deoarece părinții [202] nu și-au adunat copiii în jurul lor în cămin. Nu i-au păzit de întovărășirea cu ceinepăsători și nechibzuiți. De aceea copiii s-au dus în lume, care și-a semănatsămânța morții. – Manuscript 49, 1901.

Educarea propriilor copii, acea lucrare de smulgere a buruienilornefolositoare și otrăvitoare, este extrem de importantă. Pentru că, dacă suntlăsate în voie, buruienile vor crește până vor înăbuși plantele prețioase aleprincipiului moralității și ale adevărului. – Review and Herald, 14 apr. 1885.

Dacă un câmp este lăsat necultivat, cu siguranță va apărea o recoltă deburuieni vătămătoare, care vor fi foarte greu de exterminat. Atuncipământul trebuie lucrat, iar buruienile, înlăturate înainte, pentru ca plantelecele prețioase să poată crește. Înainte ca aceste plante valoroase să se poatădezvolta, sămânța trebuie mai întâi semănată cu grijă. Dacă mameleneglijează semănarea prețioasei semințe și apoi așteaptă o recoltă de grâuprețios, ele vor fi dezamăgite; căci vor culege ciulini și spini. Satana vegheazăîncontinuu, pregătit să semene semințe care vor încolți, vor crește și voraduce un seceriș bogat, potrivit caracterului său diabolic. – Manuscript 43,1900.

Este nevoie de vigilență continuă în privința copiilor noștri. Ingenios înplanuri și metode, Satana începe să lucreze cu temperamentul și voința lorde îndată ce se nasc. Siguranța lor depinde de înțelepciunea și grija vigilentăa părinților. Ei trebuie să lupte cu temere de Dumnezeu, să se preocupe de

grădina inimii, semănând semințele bune ale unui spirit blând, obiceiuricorecte, dragoste și teamă de Dumnezeu. – Manuscript 7, 1899.

Dezvoltând frumusețea naturală. Părinții și profesorii trebuie să caute cucea mai mare seriozitate înțelepciunea pe care Domnul Isus este gataoricând s-o dea; căci ei au de-a face cu minți omenești în perioada cea maiimpresionabilă și cuprinsă de interes din dezvoltarea lor. Ei ar trebui să-șipună ca țintă să cultive astfel înclinațiile tinerilor, încât, în fiecare etapă avieții lor, [203] să poată reprezenta frumusețea naturală corespunzătoareacelei perioade, desfășurată treptat, ca plantele și florile din grădină. –Mărturii pentru comunitate, vol. 6, pag. 204, 205.

33

Făgăduințele călăuzirii divine [204] Cât de dulce este conștiența prezenței unui prieten divin.

Răscumpărătorul tău îndurător te urmărește cu dragostea și mila Sa, gata să-ți asculte rugăciunile și să-ți dea ajutorul de care ai nevoie. El cunoaștepoverile din inima fiecărei mame și este prietenul ei cel mai bun în oricesituație ce necesită intervenție urgentă. Brațele Sale veșnice o susțin pemama credincioasă, temătoare de Dumnezeu. Când a fost pe pământ, El aavut o mamă care s-a luptat cu sărăcia, cu multe griji și necazuri și El simteîmpreună cu fiecare mamă creștină în grijile și necazurile ei. Acel Mântuitorcare a făcut o călătorie lungă pentru a alina inima îndurerată a femeii a căreifiică era posedată de duhul cel rău va auzi rugăciunile mamei și îi vabinecuvânta copiii.

El, Cel care i l-a redat văduvei pe singurul său fiu, în timp ce acesta eracondus spre locul de înmormântare, simte astăzi cu durerea mamelor însuferință. El care, plin de milă, a vărsat lacrimi la mormântul lui Lazăr și l-aredat Martei și Mariei pe fratele lor cel mort și îngropat; care a iertat-o peMaria Magdalena; care Și-a adus aminte de mama Sa, când era atârnat pecruce, în agonie; care S-a înfățișat femeilor care plângeau și le-a făcutmesagerii Săi în răspândirea primelor vești bune despre un Mântuitor înviat– El este cel mai bun prieten al femeii de astăzi și este gata să o ajute întoate situațiile vieții. – Signs of the Times, 9 sep. 1886.

Nicio lucrare nu o poate egala pe aceea a mamei creștine. Ea îșiîndeplinește această lucrare cu simțul răspunderii creșterii copiilor ei înînvățătura Domnului. Cât de adeseori ea simte greutatea poverii mai maredecât o poate duce [205]; și atunci, cât de prețios este pentru ea privilegiul dea prezenta totul în rugăciune Mântuitorului ei! Ea își poate lăsa poverile lapicioarele Lui și poate găsi în prezența Sa o putere care o va susține și îi va daoptimism, speranță, curaj și înțelepciune în ceasurile cele mai greuîncercate. Cât de dulce este pentru mama împovărată de griji conștiențaexistenței unui asemenea prieten în toate greutățile ei! Dacă mamele ar venila Domnul Hristos mai des și s-ar încrede în El pe deplin, poverile lor ar fi maiușoare și ar găsi odihna necesară sufletelor lor. – Signs of the Times, 13 sep.1877.

Dumnezeul cerului aude rugăciunile voastre. Nu puteți să vă creșteți

copiii cum ați dori fără ajutor divin; căci natura decăzută a lui Adam luptăîntotdeauna pentru a prelua stăpânirea. Inima trebuie pregătită pentruprincipiile adevărului, pentru ca acestea să poată prinde rădăcină în suflet șisă poată fi hrănite pe parcursul vieții. – Review and Herald, 25 oct. 1892.

Părinții trebuie să înțeleagă faptul că vor primi ajutor de sus în educareacopiilor lor. Utilitatea lor este mare, căci, pe măsură ce îi învață pe alții, eiînșiși învață. Copiii lor vor obține biruința prin cunoașterea a ceea ce audobândit în păstrarea căii Domnului. Ei sunt capabili să învingă tendințelenaturale și moștenite spre rău. – Review and Herald, 6 iun. 1899.

Părinți, lucrați voi cu un zel și interes continuu pentru binele copiilorvoștri? Dumnezeul cerurilor notează grija voastră, seriozitatea lucrăriivoastre, veghea voastră continuă. El vă aude rugăciunile. Cu răbdare șiduioșie, educați-vă copiii pentru Domnul. Întregul cer este interesat delucrarea pe care o faceți voi… Dumnezeu este alături de voi, încununându-văeforturile cu succes. – Review and Herald, 29 ian. 1901.

Când explicați adevărurile mântuirii și Îl prezentați pe Domnul Hristoscopiilor voștri, ca pe un Mântuitor personal, îngerii vor fi de partea voastră.Domnul le va da taților și mamelor [206] harul necesar spre a stârni interesulcelor mici pentru prețioasa istorisire a vieții Pruncului din Betleem, care estecu adevărat speranța lumii. – Hristos, Lumina lumii, ed. 1990, pag. 517.

Cereți și vi se va da. În importanta lucrare, părinții trebuie să ceară și săprimească ajutor divin. Chiar dacă obiceiurile, deprinderile și caracterulpărinților sunt necorespunzătoare, dacă lecțiile date lor în copilărie și întinerețe i-au condus spre o nefericită dezvoltare a caracterului, ei nu trebuiesă dispere. Puterea transformatoare a lui Dumnezeu poate schimbaînclinațiile moștenite și cultivate; căci religia lui Isus este înălțătoare.„Nașterea din nou” înseamnă transformare, o naștere în Isus Hristos. –Review and Herald, 13 apr. 1897.

Să le prezentăm copiilor noștri învățăturile Cuvântului. Dacă Îl chemați,Domnul vă va răspunde. El va spune: „Iată, sunt aici. Ce dorești să fac pentrutine?” Cerul este legat de pământ, astfel ca fiecare suflet să poată fi în staresă-și ducă la îndeplinire misiunea. Domnul îi iubește pe copii. El dorește ca eisă fie crescuți cu înțelegerea înaltei lor chemări. – Manuscript 31, 1909.

Duhul Sfânt călăuzește. Mama trebuie să simtă nevoia călăuzirii DuhuluiSfânt, pentru ca ea însăși să poată avea o experiență în ce privește calea și

voia Domnului. Apoi, prin harul Domnului Hristos, ea poate fi un învățătorînțelept, blând, iubitor. – Sfaturi pentru părinți, profesori și studenți, pag.128.

Domnul Hristos a oferit tot ce era necesar pentru ca fiecărui părintecălăuzit de Duhul Sfânt să primească puterea și harul de a fi un învățător încămin. Educația și disciplina în familie vor avea o influență modelatoare. –Manuscript 36, 1899.

Puterea divină se va uni cu efortul omenesc. Fără efortul omenesc,puterea divină este în zadar. Dumnezeu va lucra cu putere când, în plinădependență de încrederea în El, [207] părinții se vor trezi la realitatea sacreiresponsabilități și vor căuta să-și educe corespunzător copiii. El va cooperacu acei părinți care își vor educa cu grijă și rugăciune copiii, lucrând astfelpentru propria mântuire și pentru mântuirea copiilor lor. El va lucra în ei șivoința, și înfăptuirea după propria Lui plăcere. – Signs of the Times, 25 sep.1901.

Doar efortul omenesc nu va fi suficient în desăvârșirea caracteruluicopiilor pentru ceruri; însă cu ajutor divin, o mare și sfântă lucrare poate fiadusă la îndeplinire. – Review and Herald, 25 oct. 1892.

Când vă preluați îndatoririle de părinte, în puterea lui Dumnezeu, cuhotărârea fermă de a nu ceda niciodată în eforturile voastre și de a nu văpărăsi postul datoriei voastre, luptând să faceți din copii ceea ce doreșteDumnezeu, atunci Dumnezeu privește asupra voastră cu aprobare. El știe căfaceți tot ce puteți mai bine și vă va spori puterea. El Însuși va face aceaparte a lucrării pe care tatăl și mama nu o pot face; El va lucra împreună cueforturile înțelepte, răbdătoare, bine direcționate ale mamei temătoare deDumnezeu. Părinți, Dumnezeu nu Își propune să facă lucrarea care este avoastră în căminul vostru. Nu trebuie să vă lăsați pradă nepăsării și să fiținiște robi leneși, dacă doriți salvarea copiilor voștri din pericolele care îiîmpresoară în lume. – Review and Herald, 10 iul. 1888.

Agățați-vă de Domnul Isus când vin încercări. Părinți, adunați razele delumină divină care strălucesc pe calea voastră. Umblați în lumină, căciHristos este lumină. Când vă hotărâți să lucrați pentru mântuirea copiilorvoștri și să perseverați în a-i conduce pe calea spre sfințenie, vor veni celemai provocatoare încercări. Însă nu vă pierdeți cu firea. Agățați-vă deDomnul Isus. El spune: „Să se prindă de tăria Mea, ca să poată avea pace cuMine; și va avea pace cu Mine.” Se vor ivi greutăți. [208] Veți întâlni

obstacole. Priviți în continuu la Domnul Isus. Când se ivește o situație dificilă,întrebați: „Doamne, ce să fac acum?” – Manuscript 67, 1901.

Cu cât este mai grea bătălia, cu atât este mai mare nevoia părinților dupăajutor de la Tatăl lor ceresc și cu atât mai însemnată va fi biruința obținută. –Review and Herald, 30 aug. 1881.

Apoi lucrați cu credință. Cu răbdare, cu iubire, ca niște ispravnicicredincioși ai harului nemăsurat al Domnului Hristos, părinții trebuie să-șifacă lucrarea încredințată lor. Se așteaptă să fie găsiți credincioși în lucrarealor. Totul trebuie făcut cu credință. Ei trebuie să se roage necurmat, pentruca Dumnezeu să reverse harul Său asupra copiilor lor. Să nu dea niciodatăsemne de oboseală, nerăbdare sau nervozitate în lucrarea lor. Ei trebuie săcreeze o legătură strânsă cu Dumnezeu și cu copiii lor. Dacă lucrează curăbdare și iubire, străduindu-se cu seriozitate să-și ajute copiii să atingă celmai înalt standard al curăției și modestiei, părinții vor reuși. – Manuscript138, 1898.

Partea a IX-aTatal – cel care asigura unitatea ıncamin

34

Poziția și responsabilitățile tatălui [211] Adevărata definiție pentru soț. Căminul este o instituție a lui

Dumnezeu. Dumnezeu a fost Cel care a desemnat cercul familiei – tatăl,mama și copiii – să existe în această lume, ca o mică societate. – Manuscript36, 1899.

Lucrarea de a face căminul fericit nu îi revine numai mamei. Și tații au oparte foarte importantă. Soțul este cel care unește laolaltă comorilecăminului, legându-i, prin afecțiunea sa puternică, serioasă și devotată, pemembrii familiei – mamă și copii împreună – cu cea mai puternică legătură.– Signs of the Times, 13 sep. 1877.

Soțul este cel care îi leagă pe toți în familie… Am văzut că doar puținidintre tați își dau seama de răspunderea lor. – Mărturii pentru comunitate,vol. 1, pag. 547.

Capul familiei. Soțul și tatăl este capul familiei. Soția caută la el iubire,înțelegere și ajutor în educarea copiilor; și acest lucru este corect. Copiii suntși ai lui, așa cum sunt ai ei, și el trebuie să fie în egală măsură interesat debunăstarea lor. Copiii caută la tatăl sprijin și îndrumare; el trebuie să aibă oconcepție justă despre viață și să fie conștient de influențele care suntasupra familiei sale; mai presus de orice, el trebuie să fie stăpânit dedragoste și frică de Dumnezeu și, învățându-i din Cuvântul Său, să poatăcălăuzi picioarele copiilor săi pe calea cea dreaptă…

Tatăl trebuie să-și facă partea pentru fericirea căminului său. Oricâte grijiși necazuri ar avea în munca sa, el nu trebuie să îngăduie ca acestea să-iumbrească familia; acasă trebuie să vină cu zâmbetul pe buze și cuvinteplăcute. – Divina vindecare, pag. 390, 392. [212]

Legiuitor și preot. Toți membrii familiei se adună în jurul tatălui. El estelegiuitor, exemplificând prin propriul comportament virtuți puternice:energie, integritate, cinste, răbdare, curaj, seriozitate și utilitate practică.Tatăl este într-un sens preotul casei, cel care aduce pe altarul lui Dumnezeujertfa de dimineață și de seară. Soția și copiii trebuie încurajați să se uneascăîmpreună cu el la această jertfă și, de asemenea, să se angajeze în cântareade laudă. Dimineața și seara, tatăl, ca preot al casei, să mărturiseascăînaintea lui Dumnezeu păcatele comise de el însuși și de copiii săi în timpulzilei. Trebuie mărturisite acele păcate de care el are cunoștință și acelea de

care el nu are cunoștință, ci doar ochiul lui Dumnezeu. Această regulă deacțiune, adusă la îndeplinire cu zel de tatăl, când acesta este prezent, și demama, în lipsa lui, va avea ca urmare binecuvântări în familie. – Mărturiipentru comunitate, vol. 2, pag. 701.

Tatăl reprezintă legiuitorul divin în familia sa. El este conlucrător cuDumnezeu, aducând la îndeplinire planurile mărețe ale lui Dumnezeu șiconducând pașii copiilor săi spre principii drepte, făcându-i în stare să îșiformeze caractere curate și virtuoase, deoarece el a preocupat sufletul lorcu ceea ce îi va face în stare pe copiii săi să fie ascultători nu numai de tatăllor de pe pământ, ci și de Tatăl lor ceresc. – Signs of the Times, 10 sep. 1894.

Tatăl nu trebuie să trădeze acest mandat sacru. El nu trebuie nicidecum săcedeze autoritatea sa de părinte. – Letter 9, 1904.

Să umble cu Dumnezeu. Tatăl… îi va lega pe copiii săi de tronul luiDumnezeu printr-o credință vie. Omul, nebizuindu-se pe tăria sa, trebuie să-și lege sufletul lipsit de ajutor de Domnul Isus și să ia putere [213] de la CelPreaînalt. Fraților, rugați-vă în cămin, în familia voastră, zi și noapte; rugați-vă cu stăruință în cămăruța voastră; chiar și în timpul zilei, când sunteți lalucru, înălțați sufletul în rugăciune către Dumnezeu. În acest fel a umblatEnoh cu Dumnezeu. Rugăciunea tăcută, arzătoare, a sufletului se va înălțaprecum tămâia cea sfântă la tronul harului și va fi primită de Dumnezeu, cași când ar fi înălțată în sanctuar. Pentru toți cei care Îl caută astfel, DomnulHristos devine un ajutor prezent la vreme de nevoie. Ei vor fi plini de tărie înceasul încercării. – Mărturii pentru comunitate, vol. 4, pag. 616.

Este nevoie de o experiență matură. Tatăl nu trebuie să se poarte ca uncopil, acționând doar din impuls. El este legat de familia sa prin legăturisacre, sfinte. – Id., vol. 1, pag. 547.

Influența sa în cămin va fi determinată de cunoașterea pe care el o are cuprivire la singurul Dumnezeu adevărat și la Domnul Isus Hristos pe care L-atrimis El. „Când am fost copil”, spune Pavel, „gândeam ca un copil, simțeamca un copil; când m-am făcut om mare, am lepădat ce era copilăresc.” Tatăltrebuie să stea în calitate de cap al familiei nu ca un băiat care a crescut preamare, nedisciplinat, ci ca un bărbat cu caracter bărbătesc, care își ține înstăpânire poftele, el însuși trebuind să dobândească o educație în privințaprincipiilor morale drepte. Comportamentul său în viața de familie trebuie săfie călăuzit și stăpânit de principiile curate ale Cuvântului lui Dumnezeu.Atunci el va crește până la statura de bărbat în Isus Hristos. – Manuscript 36,

1899.Supuneți-vă voința lui Dumnezeu. Unui bărbat care este soț și tată îi

spun: Asigură-te că o atmosferă curată și sfântă înconjoară sufletul tău… Tutrebuie să înveți zilnic de la Domnul Hristos. Niciodată, niciodată nu trebuiesă manifești un spirit tiranic în cămin. Bărbatul care face astfel lucreazăîmpreună cu agenții lui Satana. Adu voința ta în supunere față de voința luiDumnezeu. Fă tot ce îți stă în putere [214] pentru a face viața soției taleplăcută și fericită. Cuvântul lui Dumnezeu să fie sfătuitorul tău. În cămintrăiește învățăturile din Cuvânt. Apoi trăiește-le în biserică și, după aceea, ia-le cu tine la locul de muncă. Principiile cerului vor înnobila toate tranzacțiiletale. Îngerii lui Dumnezeu vor colabora cu tine, ajutându-te să-L descoperi peDomnul Hristos lumii. – Letter 272, 1903.

O rugăciune potrivită pentru un soț cu un temperament iute. Nu îngăduica agitația de la lucrul tău de peste zi să aducă întuneric în viața căminuluitău. Dacă se întâmplă lucruri mici care nu sunt exact așa cum ai vrea să fie șidacă greșești și nu dovedești răbdare, îndelungă răbdare, bunătate și iubire,tu arăți că nu L-ai ales ca prieten pe Acela care te-a iubit atât de mult, încâtȘi-a dat viața pentru tine, ca tu să poți fi una cu El.

În viața de zi cu zi, vei întâlni surprize, unele neplăcute, dezamăgiri șiispite. Ce spune Cuvântul? „Împotriviți-vă diavolului”, bazându-vă cu puterepe Dumnezeu, „și el va fugi de la voi. Apropiați-vă de Dumnezeu și El Se va apropia de voi.” „Luați putere de la Mine, ca săaveți pace cu Mine; și va avea pace cu Mine.” Privește la Domnul Hristos înorice timp și în orice loc, înălțându-ți rugăciunea dintr-o inimă sinceră, ca să știi să faci voia Sa. Apoi, când vrăjmașul dă năvală ca unpotop, Duhul lui Dumnezeu va ridica împrejurul tău un scut împotrivavrăjmașului. Când ești pe punctul de a ceda, de a-ți pierde răbdarea șistăpânirea de sine, să fii aspru și mustrător, să găsești greșeli și să acuzi –acesta este momentul când trebuie să înalți către cer următoarea rugăciune:„Ajută-mă, o, Doamne, să rezist ispitei, să dau afară din inima mea oriceamărăciune, orice mânie și orice vorbire de rău. Dă-mi blândețea Ta, iubireaTa, neprihănirea Ta, răbdarea Ta. Nu mă lăsa să-L dezonorez peRăscumpărătorul meu, să interpretez greșit cuvintele soției mele, ale copiilormei, ale fraților [215] și surorilor mele de credință. Ajută-mă să fiu milos,sensibil, iertător. Ajută-mă ca într-adevăr să îi unesc pe cei din casa mea și săreprezint în fața semenilor caracterul Domnului Hristos. – Letter 105, 1893.

Autoritatea să fie exercitată în umilință. Nu este o dovadă de bărbăție casoțul să insiste mereu asupra poziției sale de cap al familiei. Această citarecontinuă a Scripturii în cedarea susținerii pretențiilor pentru autoritate nu-isporește respectul. El nu va fi mai bărbat dacă va pretinde soției sale, mamacopiilor săi, să acționeze conform planurilor lui, ca și când ar fi infailibile.Domnul a rânduit ca soțul să fie capul soției pentru a-i fi un protector; el estecel care trebuie să unească familia, adunându-i laolaltă pe membrii acesteia,la fel cum Domnul Hristos este capul bisericii și Mântuitorul trupului mistic.Fie ca orice soț care pretinde că Îl iubește pe Dumnezeu să studieze cuatenție cerințele lui Dumnezeu privind poziția sa. Domnul Hristos Își exercităautoritatea cu înțelepciune, cu toată bunătatea și blândețea; deci soțul să-șiexercite astfel autoritatea și să Îl imite pe marele Cap al bisericii. – Letter18b, 1891.35

Poverile trebuie să fie purtate împreună[216] Datoria tatălui nu poate fi transferată. Datoria tatălui față de copiii

săi nu poate fi transferată asupra mamei. Dacă își aduce la îndeplinirepropria datorie, ea are suficientă povară de purtat. Doar lucrând la unisontații și mamele vor putea aduce la îndeplinire lucrarea încredințată lor deDumnezeu. – Fundamentele educației creștine, pag. 69.

Tatăl nu trebuie să se sustragă de la împlinirea părții sale în educațiacopiilor săi pentru viață și nemurire. El trebuie să-și aducă contribuția înîmpărțirea responsabilității. Atât tatăl, cât și mama au obligații. Părinții sădovedească iubire și respect unul față de celălalt, dacă vor să vadă acestecalități dezvoltându-se în copiii lor. – Signs of the Times, 22 iulie 1889.

Tatăl trebuie s-o încurajeze și să o sprijine pe mamă în noianul ei de griji,cu priviri plăcute și cuvinte amabile. – Signs of the Times, 13 sep. 1877.

Încercați să vă ajutați soția în lupta care îi stă în față. Vegheați asupracuvintelor rostite, cultivați rafinamentul în maniere, blândețea, curtoazia șiveți fi răsplătiți, dacă veți face astfel. – Mărturii pentru comunitate, vol. 2,pag. 84.

Un ajutor atent va ușura povara mamei. Oricare ar fi solicitările șitulburările sale, tatăl trebuie să intre în casă cu același zâmbet de mulțumirecu care i-a întâmpinat pe vizitatori și străini toată ziua. Soția să simtă că sepoate sprijini pe sentimentele nobile ale soțului ei, că brațele lui o vor întăriși susține în truda și grijile ei, că tăria lui o va susține pe a ei, iar povara ei ova simți doar pe jumătate. Nu sunt copiii și ai lui, așa cum sunt ai ei? –Christian Temperance and Bible Hygiene, pag. 70.

[217] Soția poate acumula asupra ei poveri pe care ea le consideră de mareimportanță decât de a-și ajuta soțul în împlinirea părții sale deresponsabilitate; și același lucru este valabil și în dreptul soțului. Ajutorulacordat cu tandrețe și sensibilitate este de mare valoare. Există tendința casoțul să plece și să vină acasă când vrea, fiind mai degrabă un chiriaș decâtun soț în cercul familiei sale. – Manuscript 80, 1898.

Datoriile gospodărești sunt sacre și importante; totuși, adesea, ele suntîmplinite într-o monotonie plictisitoare. Nenumăratele griji și preocupăridevin stânjenitoare fără contribuția tatălui care, dacă dorește, aduce oschimbare plăcută, o relaxare optimistă, și acest lucru stă în puterea lui –

depinde doar dacă el dorește sau socotește că este necesar să facă acestlucru. Viața unei mame umile este una de sacrificiu necontenit; și dacă soțulnu are o apreciere corespunzătoare a greutăților poziției ei și nu își oferăajutorul său, atunci viața ei este îngreunată și mai mult. – Signs of the Times,6 dec. 1877.

Dovediți înțelegere față de soția mai firavă. Soțul trebuie să dovedeascămult interes față de familia sa, în special trebuie să fie foarte grijuliu față desentimentele unei soții slabe, firave. El poate stăvili ușa împotrivapătrunderii multor boli. Cuvintele amabile, optimiste, încurajatoare se vordovedi mai eficiente decât cele mai bune medicamente pentru vindecare.Acestea vor aduce curaj inimii deznădăjduite și descurajate, iar fericirea șiraza de soare aduse în familie de faptele amabile și de cuvinteleîncurajatoare vor răsplăti înzecit efortul. Soțul nu trebuie să uite că o mareparte din povara creșterii copiilor stă asupra mamei, că ea are mult de-a facecu modelarea minții lor. Acest lucru trebuie să-i trezească cele mai duioasesentimente și să-i ușureze cu grijă poverile. El trebuie să o încurajeze să sesprijine pe sentimentele sale puternice și să-i îndrepte mintea către cer,unde există tărie și pace și, în final, odihnă pentru cel istovit. [218] El nutrebuie să vină acasă cu fruntea încruntată, ci prezența lui trebuie să aducăseninătate în familie; el trebuie să-și încurajeze soția să privească în sus și săse încreadă în Dumnezeu. Uniți laolaltă, ei pot apela la făgăduințele luiDumnezeu și pot aduce bogata Sa binecuvântare în familie. – Mărturiipentru comunitate, vol. 1, pag. 306, 307.

„Încet, la pas”. Mulți soți și tați pot învăța o lecție folositoare de la grijaplină de atenție a credinciosului păstor. Iacov, când a fost nevoit să facă ocălătorie rapidă și dificilă, a dat acest răspuns:

„Copiii sunt micșori, și în turme și cirezi avem miei și viței; dacă le-am silila drum într-o singură zi, toată turma va pieri…” „Eu voi veni încet pe urmă,la pas cu turma, care va merge înaintea mea, și la pas cu copiii, atât cât potei suporta.”

Pe calea plină de trudă a vieții, soțul și tatăl trebuie să meargă „încet, lapas” cu ceilalți din casă, atât cât sunt aceștia în stare să suporte. În mijloculgrabei nestăvilite a lumii pentru bogăție și putere, el să meargă la pas,alinând-o și susținând-o pe cea care este chemată să meargă alături de el…

Soțul să-și ajute soția cu înțelegere și afecțiune. Dacă vrea ca ea să fiemereu proaspătă și mulțumită, ca să poată fi ca strălucirea soarelui în cămin,

atunci s-o ajute în ducerea poverilor. Bunătatea și curtoazia lui, pline deiubire, vor constitui pentru ea o prețioasă încurajare, iar fericirea pe care oîmpărtășește el va aduce bucurie și pace în propria inimă…

Dacă mama este lipsită de grija și mângâierile care i se cuvin, dacă i seîngăduie să-și epuizeze puterea prin muncă peste măsură sau prin tulburareși tristețe, copiii ei vor fi jefuiți de forța de viață, de tărie mintală și derezistența optimistă pe care ar trebui să le moștenească. Cu mult mai bine arfi să se aducă seninătate și optimism în viața mamei, să fie protejată delipsuri, muncă istovitoare [219] și grijă depresivă, iar copiii vor moșteni corpurisănătoase, astfel ca ei să poată trece prin viață cu suficientă tărie. – Divinavindecare, pag. 374.

36

Companie pentru copii [220] Petreceți timp cu copiii. De obicei, tatăl pierde ocazii de aur de a

atrage și lega pe copii de sine. Când vine de la lucru, el trebuie să considerecă e o schimbare plăcută aceea de a petrece câtva timp cu copiii săi. – Signsof the Times, 6 dec. 1877.

Tații ar trebui să lase deoparte falsa lor demnitate, să se lipsească deanumite plăceri proprii, fără importanță, pentru a se amesteca printre copii,a simți împreună cu ei în micile lor necazuri, a se lega de inimile lor, prinputernicele legături ale iubirii, și a exercita o astfel de influență asupraminților lor în formare, încât sfatul lui să fie considerat sacru. – Ibidem.

Interes special pentru băieți. Tatăl care are băieți trebuie să vină înlegătură strânsă cu fiii săi, oferindu-le avantajul experienței sale mai mari șivorbind cu ei cu o asemenea simplitate și duioșie, încât ei să vadă că el are învedere fericirea lor. – Sfaturi pentru profesori, părinți și studenți, pag. 128.

Cel care are băieți trebuie să înțeleagă că, oricare i-ar fi datoria, nu trebuiesă neglijeze niciodată sufletele încredințate grijii sale. El a adus acești copiipe lume și s-a făcut răspunzător înaintea lui Dumnezeu să facă tot ce-i stă înputere pentru a-i feri de tovărășii rele, de companii nesfinte. El nu trebuiesă-și lase băieții fără astâmpăr tot timpul în grija mamei. Aceasta ar fi opovară prea grea pentru ea. El își poate aranja lucrurile având în vederebinele mamei și al copiilor. Pentru mamă, poate fi foarte greu să fie stăpânăpe sine și să dovedească înțelepciune în educarea copiilor ei. [221] Într-unasemenea caz, cu atât mai mult tatăl trebuie să ia povara de pe sufletul ei. Eltrebuie să fie hotărât să facă cele mai serioase eforturi pentru mântuireacopiilor săi. – Manuscript 79, 1901.

Educați-i pe copii spre a fi folositori. Tatăl, în calitate de cap al familiei,trebuie să știe cum să-și educe copiii, pentru ca aceștia să fie folositori și să-și împlinească datoriile. Aceasta este lucrarea lui specială, mai presus deoricare alta. În primii ani ai vieții copilului, modelarea caracterului acestuiaeste încredințată în principal mamei; însă ea trebuie să simtă întotdeauna căîn lucrarea ei are colaborarea tatălui. Dacă este foarte ocupat cu lucrul său,încât aproape că nu e util familiei, el ar trebui să-și caute o altă slujbă, caresă nu-l împiedice să petreacă un anumit timp cu copiii săi. Dacă îi neglijează,el este necredincios sarcinii încredințate lui de Dumnezeu.

Tatăl poate exercita o asemenea influență asupra copiilor săi care va fimai puternică decât ispitele lumii. El trebuie să studieze felul de a fi șicaracterul celor mici, pentru a le putea înțelege nevoile și primejdiile, șiastfel să-i pregătească pentru a ști să respingă răul și să-i încurajeze în ceeace este bine. – Review and Herald, 30 aug. 1881.

Oricare ar fi lucrul lui zilnic, nu are atât de mare importanță, încât să-șineglijeze lucrarea de educare și instruire a copiilor pentru a merge pe caleaDomnului. – Signs of the Times, 10 sep. 1894.

Să se familiarizeze cu diferite temperamente. Tatăl nu trebuie să fie atâtde absorbit în afacerile lui sau în studiul cărților, încât să nu-și ia timp săstudieze temperamentele și nevoile copiilor săi. El trebuie să se străduiascăsă născocească diferite căi prin care să le dea o ocupație utilă, plăcută,pentru firea lor schimbătoare. – Sfaturi pentru profesori, părinți și studenți,pag. 127, 128.

[222] Taților, petreceți cât mai mult timp posibil cu copiii voștri. Căutați săle cunoașteți temperamentele diferite, în așa fel încât să-i puteți educa înarmonie cu Cuvântul lui Dumnezeu. Niciodată să nu iasă de pe buzelevoastre vreun cuvânt de descurajare. Nu aduceți negură în cămin. Fițiplăcuți, buni și plini de afecțiune față de copiii voștri, însă nu îngăduitori fărărost. Lăsați-i să îndure micile lor dezamăgiri, ca fiecare. Nu-i încurajați să vinăla voi cu plângeri mărunte unul despre celălalt. Învățați-i să simtă unul cucelălalt și să caute să se bucure de încrederea și respectul celuilalt. –Manuscript 60, 1903.

Împreună cu ei la lucru și la joacă. Taților, îmbinați afecțiunea cuautoritatea, bunătatea și înțelegerea cu restricțiile hotărâte. Oferiți o partedin timpul vostru liber copiilor voștri; căutați să-i cunoașteți; mergețiîmpreună cu ei la lucru și la joacă și câștigați-le încrederea. Împrieteniți-vă cuei, în special cu fiii voștri. În felul acesta, influența voastră va fi puternicăspre bine. – Divina vindecare, pag. 391, 392.

Învățați-i lecții din natură. Tatăl să caute să ușureze povara mamei… Să learate florile frumoase, copacii înalți, în ale căror frunze pot vedea amprentalucrării și dragostei lui Dumnezeu. El trebuie să-i învețe că Dumnezeu, care acreat toate acestea, iubește binele și frumosul. Domnul Hristos a îndreptatatenția ucenicilor Săi către crinii de pe câmp și spre păsările cerului,arătându-le cum le poartă Dumnezeu de grijă și prezentând dovada că, la fel,El îi poartă de grijă și omului, care este mult mai de preț decât păsările și

florile. Spuneți-le copiilor că, oricât de mult timp ne-am petrece pentruetalare, înfățișarea noastră nu se poate compara niciodată, în grație șifrumusețe, cu a celor mai simple flori de pe câmp. Astfel, mințile lor vor fiatrase de la cele artificiale la cele naturale. [223] Ei pot învăța că Dumnezeule-a dăruit toate aceste lucruri frumoase pentru a se bucura și că El doreșteca ei să-I dea Lui cele mai bune și sfinte simțăminte ale inimii. – ChristianTemperance and Bible Hygiene, pag. 70

Tatăl îi poate duce în grădină, să le arate mugurii ce se deschid și nuanțelevariate ale florilor pomilor. Prin astfel de mijloace, el le poate da cele maiimportante lecții despre Creator, deschizând în fața lor marea carte a naturii,în care dragostea lui Dumnezeu este exprimată în orice copac, floare și fir deiarbă. El poate imprima în mintea lor faptul că, dacă Dumnezeu Se îngrijeșteatât de mult de pomi și flori, cu mult mai mult El va purta de grijă ființelorcreate după chipul și asemănarea Sa. Încă de timpuriu îi poate face săînțeleagă faptul că Dumnezeu dorește ca ei, copiii, să fie plăcuți; nuîmpodobiți cu podoabe artificiale, ci cu frumusețea caracterului, farmeculuibunătății și iubirii, care vor face ca inimile lor să fie pline de bucurie șifericire. – Signs of the Times, 6 dec. 1877

37

Cum nu trebuie să fie tatăl [224] Soțul care așteaptă ca soția să ducă poveri duble. În majoritatea

familiilor, există copii de vârste diferite, dintre care unii au nevoie nu doarde atenția și disciplina înțeleaptă a mamei, ci și de autoritatea tatălui. Puținitați iau în seamă acest lucru așa cum ar trebui. Uneori, tatăl își neglijeazăresponsabilitățile și astfel adaugă poveri dureroase la cele deja existente alemamei, în același timp simțindu-se liber să o critice sau să-i condamneacțiunile dacă acestea nu corespund felului lui de gândire. Sub povara unorastfel de responsabilități și deseori criticată, biata soție și mamă se simteuneori vinovată și are remușcări pentru ceea ce a făcut imperfect în modneintenționat și inconștient, și acest lucru se întâmplă frecvent atunci când afăcut tot ce a putut în împrejurările respective. Deși eforturile ei istovitoaremerită apreciate și aprobate, astfel încât să se simtă mulțumită, soția estedeseori învăluită de un nor întunecat de tristețe și dezaprobare, deoarecesoțul ei, în timp ce ignoră propria datorie, așteaptă ca ea să facă, pe lângăpartea ei, și partea lui, spre satisfacerea acestuia, indiferent de împrejurări.– Signs of the Times, 6 dec. 1877.

Mulți soți nu înțeleg și nu apreciază suficient îngrijorările și situațiiledificile prin care trec soțiile lor, condamnate să se ocupe neîncetat detreburile casei. Dacă masa nu este gata la timp, soția obosită – care este, deregulă, cea care face curățenie în casă, soră medicală, bucătăreasă șiservitoare (și toate acestea într-o singură persoană) – este întâmpinată cureproșuri. [225] Exigentul soț să catadicsească să ia copilul neliniștit dinbrațele istovite ale mamei, și ea va putea în grabă să termine pregătirilepentru masă; dacă copilul este neliniștit și se agită în brațele lui, tatăl rareoriva simți că este datoria lui să-l împace. În loc să realizeze câte ore din zi aîndurat mama agitația micuțului, el strigă cu nerăbdare: „Vino aici, mamă, șiia-ți copilul.” Nu este oare și copilul lui? Nu este și responsabilitatea luifirească de a participa la creșterea propriilor copii? – Ibidem.

Sfaturi pentru un soț dictator și dominator. Viața ta ar fi mult mai fericitădacă nu ai crede că, deoarece ești soț și tată, ai autoritate absolută. Viața tapractică dovedește că interpretezi greșit poziția ta – aceea de a fi persoanacare să-i unească pe cei din cămin. Ești nervos și dictator și adeseori daidovadă de mari lipsuri în judecata ta și, oricât ai dori să-ți îndreptățești

comportamentul, acesta nu poate apărea consecvent în ochii soției și aicopiilor tăi. Când ai luat o poziție, oricare ar fi ea, rareori ești de acord să oretragi. Ești hotărât să-ți duci la îndeplinire planurile, indiferent dacă suntbune sau rele, și ar trebui să vezi acest lucru. Ceea ce îți lipsește este maimultă dragoste și autocontrol și mai puțină hotărâre de a urma propriarațiune. În felul în care procedezi acum, în loc să-i unești pe cei din familia ta,ești mai degrabă ca o menghină care îi strânge și îi chinuie.

În încercarea ta de a-i forța pe ceilalți să fie de acord cu ideile șipropunerile tale, adeseori aduci mai multă vătămare în jur decât dacă airenunța la acele lucruri. Acest lucru este adevărat chiar și când ideile talesunt bune, însă în multe privințe ele sunt greșite; ele sunt exagerate, [226] caurmare a felului defectuos în care le organizezi, de aceea faci un lucru rău,într-un mod constrângător, nerezonabil. – Letter 19a, 1891.

Ai propriile vederi cu privire la administrarea familiei. Exerciți o putereindependentă, arbitrară, care nu îngăduie libertate de opinie și acțiune celordin jurul tău. Te consideri suficient de capabil pentru a fi capul familiei șisimți că această funcție este îndestulătoare pentru a-l pune în mișcare pefiecare membru, așa după cum o mașină este pusă în mișcare de mâinilemecanicului. Tu dictezi și îți impui autoritatea. Acest lucru nu place însăCerului și-i întristează pe îngerii plini de milă. Ți-ai condus familia ca și cândtu însuți ești în stare să te autoconduci. Te-ai simțit ofensat când soția ta aîndrăznit să aibă o părere diferită de a ta sau să pună sub semnul întrebăriideciziile tale. – Mărturii pentru comunitate, vol. 2, pag. 253.

Soți cicălitori și plângăreți, neliniștiți. Soților, oferiți-le soțiilor voastre oșansă pentru viața lor spirituală… În cazul multora, atitudinea de a cicăli esteîncurajată, până când aceștia devin ca niște copii mari. Ei nu lasă în urma loraceastă parte a copilăriei. Aceste sentimente le fac plăcere până leparalizează sau le micșorează toate capacitățile fizice și mintale din cauzaacestor plângeri și văicăreli. Însă nu e paralizată doar viața lor, ci și a altora.Ei aduc spiritul lui Ismael, a cărui mână era împotriva tuturor și mâna tuturorîmpotriva lui. – Letter 107, 1898.

Soțul egoist și morocănos. Fratele B. nu are un temperament care săaducă seninătate în casa lui. La acest aspect trebuie să înceapă el să lucreze.El este mai degrabă ca un nor, și nu ca o rază de lumină. E prea egoist ca săspună cuvinte de apreciere membrilor familiei sale, în special soției, pentrucare ar trebui să aibă dragoste și respect, și să fie plin de tandrețe; este

morocănos, tiran și dictator; cuvintele lui sunt de regulă tăioase și lasă o rană pecare nu încearcă să o vindece, îmblânzindu-și spiritul [227], recunoscându-șigreșelile și mărturisindu-le…

Fratele B. ar trebui să devină blând, să cultive rafinamentul și curtoazia. Elar trebui să fie foarte tandru și blând cu soția sa, care îi este egală în oriceprivință; el nu trebuie să rostească niciun cuvânt care ar arunca vreo umbrăasupra inimii acesteia. El trebuie să înceapă lucrarea de reformă în cămin; artrebui să cultive iubirea și să biruiască trăsăturile aspre, grosolane, lipsite debun simț și generozitate. – Mărturii pentru comunitate, vol. 4, pag. 36, 37.

Soțul și tatăl care este morocănos, egoist și tiran nu numai că estenefericit el însuși, dar aruncă tristețe și întunecime și asupra tuturor celordin casă. El își va culege roadele când își va vedea soția lipsită de vlagă șibolnăvicioasă, iar pe copiii săi, afectați de propriul temperament rău. –Divina vindecare, pag. 374, 375.

[228] Un soț egoist și intolerant. Aștepți prea mult de la soția și copiii tăi.Critici prea mult. Dacă ai fi mai vesel, mai fericit și le-ai vorbi mai frumos,mai duios, ai aduce seninătate în casa ta, în loc de nori, necaz și nefericire.Ții prea mult la părerea ta; atitudinile tale sunt extreme și nu dai dovadă debunăvoință, față de părerile soției tale, care ar trebui să aibă aceeașigreutate în familie. Tu însuți nu te-ai străduit să-i respecți părerile, judecata,și ai încurajat acest lucru și în copii. Nu ai considerat-o egală cu tine, ci aipreluat frâiele stăpânirii în mâinile tale și i-ai prins pe toți într-o puternicăstrânsoare. Caracterul tău nu este afectuos, iubitor. Tu trebuie să cultiviaceste trăsături de caracter, dacă dorești să fii un biruitor și să aibinecuvântarea lui Dumnezeu în familia ta. – Mărturii pentru comunitate, vol. 4, pag. 255.

Cel care desconsideră curtoazia creștină. Ai considerat că este o dovadăde slăbiciune să fii bun, duios și înțelegător și ai gândit că este mai prejos dedemnitatea ta să vorbești blând și iubitor cu soția ta. Ai o concepție greșităcu privire la adevărata bărbăție și la demnitate. Faptele lipsite de bunătatesunt o dovadă clară de slăbiciune în caracterul tău. Ceea ce tu crezi că eslăbiciune Dumnezeu socotește a fi adevărata curtoazie creștină, caretrebuie pusă în practică de orice creștin; acesta este spiritul pe care l-a datpe față Domnul Hristos. – Id., pag. 256.

Soții trebuie să merite iubire și afecțiune. Dacă este tiran, exigent șicritică permanet acțiunile soției sale, soțul nu-i poate câștiga respectul și

afecțiunea, iar relația de familie va fi odioasă pentru ea. Ea nu își va iubisoțul, deoarece el nu încearcă să se facă vrednic de iubit. Soții trebuie să fieatenți, grijulii, consecvenți, credincioși și miloși. Ei trebuie să dea dovadă deiubire și înțelegere… Când soțul deține noblețe de caracter, curăție a inimii,o minte înțeleaptă, însușiri pe care creștinul adevărat trebuie să le aibă,acestea vor fi vizibile în relația de căsătorie… El va căuta să o încurajeze înacțiunile ei și să-i sporească sănătatea. El se va strădui să o aprecieze, săcreeze o atmosferă de pace în cercul familiei. – Manuscript 17, 1891.

Partea a X-aMama – regina casei

38

Poziția și responsabilitățile mamei [231] Egală cu soțul. Femeia trebuie să beneficieze de poziția pe care

Dumnezeu a desemnat-o la început pentru ea, și anume egala soțului ei.Lumea are nevoie de mame nu doar cu numele, ci mame în adevăratul sensal cuvântului. Putem spune cu toată certitudinea că îndatoririle specifice alefemeii sunt mai sacre decât cele ale bărbatului. Fie ca femeia să fieconștientă cât este de sfântă lucrarea sa și, cu putere de la Dumnezeu și cuteamă de El, să preia misiunea încredințată ei, să-și educe copiii spre a fifolositori în această lume și pentru căminul din lumea mai bună, care vaveni. – Christian Temperance and Bible Hygiene, pag. 77.

Soția nu trebuie să-și sacrifice tăria și să îngăduie puterilor ei sădormiteze, în timp ce ea se sprijină cu totul pe soțul ei. Individualitatea ei nupoate fi contopită cu a lui. Ea trebuie să simtă că este egala soțului ei – săstea alături de el, cu credincioșie, împlinindu-și responsabilitățile împreună.Lucrarea ei, de educare a copiilor, este în orice privință la fel de înaltă șinobilă ca orice lucrare la care ar putea fi chemat el, fie și aceea deconducător al unui stat. – Pacific Health Journal, iun. 1890.

Regina casei. Regele nu are de îndeplinit o lucrare mai înaltă ca aceea amamei. Mama este regina casei ei. Și în puterea ei stă modelareacaracterului copiilor ei, pentru ca viața lor să corespundă celei viitoare,veșnice. Un înger nu ar putea pretinde o misiune mai înaltă; căci, îndeplinindaceastă lucrare, ea Îl slujește pe Dumnezeu. Dacă ea va conștientizacaracterul înalt al misiunii ei, acest lucru îi va inspira curaj. Să fie conștientăde valoarea lucrării ei și să-și pună toată armătura lui Dumnezeu, [232] ca săse poată împotrivi ispitei de a se conforma standardului lumii. Lucrarea eieste pentru această viață și pentru veșnicie. – Signs of the Times, 16 mar.1891.

Mama este regina casei, iar copiii, supușii ei. Ea trebuie să-și conducăfamilia cu înțelepciune, cu toată demnitatea ei de mamă. Influența ei încămin este supremă; cuvântul ei, lege. Dacă este o creștină stăpânită deDumnezeu, ea le va inspira respect copiilor săi. – Sfaturi pentru profesori,părinți și studenți, pag. 111.

Copiii trebuie să fie învățați să o privească pe mama nu ca pe o sclavă,care muncește tot timpul pentru ei, ci ca pe o regină, care îi călăuzește și îi

conduce, învățându-i pas cu pas, precept după precept. – Letter 272, 1903.O comparație grafică de valori. Deseori, mama își subapreciază propria

responsabilitate și de obicei o socotește doar ca o roboteală prin casă, plinăde trudă. Zi de zi, săptămână după săptămână, se învârte în același cerc, fărărezultate speciale, vădite. La sfârșitul zilei nu poate spune toate lucrurile micipe care le-a făcut în cursul zilei. Pe lângă realizările soțului ei, ea parcă nu afăcut nimic demn de menționat.

Soțul vine adesea acasă cu un aer satisfăcut și povestește cu mândrie ce arealizat în decursul zilei. Din remarcile pe care le face, se deduce că trebuiesă fie servit de către soție, căci ea nu a făcut prea mult, doar a avut grijă decopii, a pregătit mesele și a făcut curățenie în casă. Ea n-a fost negustor, nicinu a cumpărat, nici nu a vândut; n-a fost fermier, lucrând pământul; n-a fostmecanic – deci ea nu a făcut nimic care să o facă să fie obosită. El critică,acuză și dictează, ca și când el ar fi domnul creației. [233] Lucrul acesta estedeosebit de greu pentru soție și mamă, căci ea s-a obosit foarte mult de-alungul zilei, și totuși nu se poate vedea ce a făcut, și este cu adevăratdescurajată.

Dacă s-ar da cortina la o parte, și soții ar vedea, așa cum vede Dumnezeu,lucrul făcut peste zi și cum compară ochiul Său a-toate-veghetor lucrareaunuia cu a celuilalt, ar rămâne uimiți de revelația divină. Tatăl și-ar vedealucrul făcut de el într-o lumină mai modestă, în timp ce mama ar avea acummai mult curaj și energie de a-și face lucrul cu înțelepciune, perseverență șirăbdare. Acum ea își cunoaște valoarea – în timp ce tatăl s-a ocupat delucruri efemere, mama s-a ocupat de dezvoltarea minții și de formareacaracterului, efectele muncii ei fiind veșnice. – Signs of the Times, 13 sep.1877.

Dumnezeu i-a desemnat această lucrare. Ce bine ar fi dacă fiecare mamăși-ar da seama de cât sunt de mari îndatoririle și responsabilitățile ei și cât demare va fi răsplata pentru credincioșia ei. – Signs of the Times, 11 oct. 1910.

Mama care își împlinește cu voioșie responsabilitățile va simți că viața eieste prețioasă, pentru că Dumnezeu i-a încredințat această lucrare. Înaceastă lucrare, nu neapărat mintea ei se va îngusta sau intelectul se vaslăbi. – Pacific Health Journal, iun. 1890.

Lucrarea mamei, încredințată ei de către Dumnezeu, este aceea de a-șicrește copiii în mustrarea și învățătura Domnului. Iubirea și teama deDumnezeu trebuie păstrate mereu în fața minților lor fragede. Când sunt

corectați, copiii trebuie învățați să simtă că sunt sfătuiți de Dumnezeu, că Luinu Îi plac înșelăciunea, necredincioșia și facerea răului. Astfel, mințile celormicuți pot fi puse în legătură cu Dumnezeu, încât tot ce vor face și vor spuneva fi pentru slava Sa; [234] iar în anii care vor urma, ei nu vor fi ca trestia învânt, legănându-se continuu între tentație și datorie. – Good Health, ian.1880.

A-i conduce la Isus nu este tot ce se cere… Acești copii trebuie educați șiinstruiți pentru a deveni ucenici ai lui Hristos, „pentru ca fiii noștri să fie caniște odrasle care cresc în tinerețea lor; fetele noastre ca niște stâlpi săpațifrumos, care fac podoaba caselor împărătești”. Această lucrare de modelare,rafinare și lustruire îi aparține mamei. Caracterul copilului trebuie format.Mama trebuie să sape pe tablele inimii lecții care să dureze cât veșnicia; cusiguranță că Domnul dezaprobă dacă își neglijează această lucrare sacră oridacă îngăduie oricărui alt lucru să se interpună… Mama creștină are lucrareadesemnată pentru ea de către Dumnezeu, pe care nu o va neglija dacă esteîn legătură cu El și umplută cu Spiritul Său. – Ibidem.

Încredințarea ei înaltă și nobilă. Fiecărei mame îi sunt încredințate ocaziide o inestimabilă valoare, nespus de prețioase. Responsabilitățile mamelor,pe care unele au ajuns să le privească drept sarcină plictisitoare, obositoare,ar trebui să fie privite ca o lucrare măreață, nobilă. Este privilegiul mameiacela de a binecuvânta lumea cu influența ei, și făcând astfel, va aducebucurie propriei inimi. Ea poate croi cărări drepte pentru picioarele copiilorei, prin soare și nori, către înălțimile de sus. Însă doar atunci când caută înpropria viață să urmeze învățăturile lui Hristos, mama va reuși să formezecaracterul copiilor săi după modelul divin. – Patriarhi și profeți, pag. 572.

Cea mai sacră dintre toate responsabilitățile mamei este cea față de copiiiei. Însă cât de adesea această îndatorire este lăsată deoparte în favoarearealizării vreunei satisfacții egoiste! Părinților le este încredințată [235] soartaprezentă și veșnică a copiilor lor. Ei trebuie să țină frâiele și să-și conducăfamilia spre onoarea lui Dumnezeu. Legea lui Dumnezeu trebuie să fiestandardul lor, iar dragostea trebuie să domnească în toate lucrurile. – Signsof the Times, 16 mar. 1891.

Nicio lucrare nu este mai măreață și mai sfântă. Dacă bărbații căsătorițiau o slujbă, soțiile lor, chiar dacă stau acasă să aibă grijă de copii, îndeplinesco lucrare tot atât de mare și importantă ca aceea a soților. Dacă unul este încâmpul misionar din exterior, celălalt este în câmpul misionar de acasă, și

grijile și greutățile mamei le depășesc de multe ori pe acelea ale soțului șitatălui. Lucrarea ei este solemnă și importantă… Soțul, în câmpul misionardin afară, deseori primește aprecieri din partea oamenilor, pe cândtruditoarea de acasă este posibil să nu primească nicio apreciere pentrumunca ei fizică. Însă, dacă ea lucrează spre binele suprem al familiei ei,îngerul raportor notează numele ei ca fiind al unuia dintre cei mai marimisionari din lume. Dumnezeu nu privește lucrurile așa cum le priveșteomul, cu o viziune limitată. – Mărturii pentru comunitate, vol. 5, pag. 594.

Mama este agentul lui Dumnezeu pentru creștinarea familiei ei. Ea trebuiesă exemplifice religia biblică, arătând cum, zi de zi, în toate acțiunile,influența Scripturii trebuie să ne stăpânească, învățându-i pe copii că doarprin har pot fi mântuiți, prin credință, care este darul lui Dumnezeu. Aceastăcontinuă învățătură, cu privire la ceea ce este Domnul Hristos pentru noi șipentru ei, cu privire la iubirea Lui, la bunătatea și îndurarea Lui, descoperiteîn marele plan al mântuirii, va avea o impresie sfințitoare, sacră, asuprainimii. – Review and Herald, 15 sep. 1891.

Educarea copiilor constituie o parte importantă din planul lui Dumnezeupentru demonstrarea puterii creștinismului. Părinții au solemnaresponsabilitate de a-și educa copiii, pentru ca, atunci când aceștia vormerge în lume, să facă bine, și nu rău, acelora cu care se vor asocia. –Manuscript 49, 1901. [236]

Conlucrătoare cu pastorul. Pastorul are partea lui în lucrare, iar mama, pea ei. Ea trebuie să-i aducă pe copiii ei la Domnul Isus pentru binecuvântareaSa. Ea trebuie să se hrănească din cuvintele Domnului Hristos, pe care apoisă le împărtășească copiilor ei. Încă din pruncie, ea trebuie să-i disciplineze,învățându-i cumpătarea, umilința și deprinderi pentru păstrarea ordinii și acurățeniei. Mama își poate crește astfel copiii încât aceștia să vină cu inimideschise, primitoare, pentru a auzi cuvintele slujitorilor lui Dumnezeu.Domnul are nevoie de mame care, în orice domeniu al vieții de familie, îșivor pune în lucru talanții încredințați lor de Dumnezeu, pentru a-și pregăticopiii pentru familia din ceruri.

Prin lucrarea făcută cu credincioșie în cămin, Domnului I se slujește înaceeași măsură, ba chiar mai mult decât prin lucrarea celui carepropovăduiește Cuvântul. Asemenea profesorilor, tații și mamele trebuie săfie dascăli, îndrumători ai copiilor lor. – Manuscript 32, 1899.

Sfera de utilitate a mamei nu trebuie limitată la gospodărie. Influența

salutară pe care o exercită ea în cercul familiei poate și trebuie să o facă șimai simțită, dovedindu-și utilitatea între vecini și în biserica lui Dumnezeu.Căminul nu este închisoare pentru soția și mama devotată. – Pacific HealthJournal, iun. 1890.

Ea are o misiune în viață. Fie ca femeia să-și dea seama de caracterulsacru al lucrării ei și, cu putere divină și cu teamă de Domnul, să-și preiamisiunea pe care o are pentru întreaga viață. Fie ca ea să-și educe copiii sprea fi folositori în această lume și corespunzători pentru o lume mai bună. Neadresăm mamelor creștine. Vă implorăm să conștientizați și să acceptațiresponsabilitatea pe care o aveți ca mame și să trăiți nu pentru a vă plăceavouă înșivă, ci spre slava lui Dumnezeu. Domnul Hristos nu a făcut ce a voitEl, ci a luat chip de rob. – Mărturii pentru comunitate, vol. 3, pag. 565.

[237] Lumea este plină de influențe rele. Moda și unele obiceiuri exercită oputere mare asupra tinerilor. Dacă mama dă greș în a-și educa, instrui,călăuzi și ține în stăpânire copiii, ei vor accepta răul și vor întoarce spatelebinelui. Fie ca fiecare mamă să meargă adesea la Mântuitorul cu aceastărugăciune: „Doamne, învață-ne cum să procedăm cu copilul, cum să-ldisciplinăm!” Mama să ia seama la sfaturile din Cuvântul lui Dumnezeu, și înțelepciunea îi va fi dată pemăsură ce are nevoie de ea. – Patriarhi și profeți, pag. 572, 573.

Sculptând asemănarea cu divinul. În cer, există un Dumnezeu, iar lumina șislava de la tronul Său se revarsă asupra fiecărei mame credincioase, care sestrăduiește să își educe copiii pentru a rezista influențelor răului. Nicio altălucrare nu o poate egala în importanță pe a sa. Ea nu are de transpus oimagine frumoasă pe pânză, ca pictorul; nici de dăltuit marmură, casculptorul. Nu are de întruchipat un gând nobil în cuvinte pline deconvingere, ca un orator; nici de exprimat un sentiment frumos prinmelodie, asemenea muzicianului. Lucrarea ei, cu ajutorul lui Dumnezeu, esteaceea de a dezvolta în sufletul omenesc asemănarea cu divinul.

Mama care apreciază acest lucru va prețui mult ocaziile pe care le are. Vacăuta cu seriozitate să prezinte în fața copiilor ei cel mai înalt ideal prinpropriul caracter și prin metodele folosite în educare. Cu stăruință, răbdareși curaj, ea se va strădui să își dezvolte propriile capacități pentru a-și puteafolosi în mod corespunzător cele mai înalte puteri ale minții în instruireacopiilor ei. Cu seriozitate, ea va întreba la fiecare pas: „Ce spune Domnul?”Va studia asiduu Cuvântul Său. Își va aținti privirea la Domnul Hristos, pentru

ca experiența de fiecare zi, în cercul ei modest de griji și îndatoriri, să poatăfi o adevărată reflectare a Aceluia care a întruchipat Viața. – Divinavindecare, pag. 377, 378.

[238] Mama credincioasă, cuprinsă în cartea cu renume veșnic. Tăgăduireade sine și crucea sunt partea noastră. O vom accepta? Niciunul dintre noi sănu aștepte ca, atunci când ultimele mari încercări vor veni asupra noastră, săfim cuprinși dintr-odată de un spirit de sacrificiu de sine, patriotic, pentru căsuntem în nevoie. Acest spirit trebuie nutrit în experiența noastră de zi cu ziși imprimat în mințile și inimile copiilor noștri, atât prin cuvânt, cât și prinexemplu. Mamele din Israel, chiar dacă nu pot fi ele însele niște războinici,pot crește războinici, care se vor încinge cu toată armătura și vor purtabărbătește bătăliile Domnului. – Mărturii pentru comunitate, vol. 5, pag.135.

Mamelor, într-o mare măsură, destinul copiilor voștri stă în mâinilevoastre. Dacă nu vă faceți datoria, s-ar putea să-i așezați în rândurilevrăjmașului și să-i faceți agenții lui pentru ruinarea sufletelor; însă, printr-unexemplu evlavios și printr-o disciplinare credincioasă, îi puteți conduce laDomnul Hristos și puteți face din ei instrumente în mâinile Sale pentrumântuirea multor suflete. – Signs of the Times, 11 mar. 1886.

Lucrarea mamei creștine, făcută cu credincioșie, va fi imortalizată. Adepțiimodei nu vor vedea și nu vor înțelege niciodată frumusețea nepieritoare alucrării mamei; ei vor zâmbi disprețuitor la adresa ideilor învechite și ahainelor simple, neîmpodobite, ale mamei, însă Maiestatea cerului va scrienumele acelei mame credincioase în cartea cu renume veșnic. – Signs of theTimes, 13 sep. 1877.

Clipele sunt de neprețuit. Întreaga viață a lui Moise, marea misiune pecare a îndeplinit-o el în calitate de conducător al lui Israel, stă ca mărturiepentru importanța lucrării mamei creștine. Nicio altă lucrare nu o poateegala pe aceasta… Părinții ar trebui să-și educe și să-și îndrume copiii încă decând sunt foarte mici, ca, până la sfârșitul vieții, să poată fi creștini. Ei ne-aufost încredințați în grijă pentru a fi educați nu ca moștenitori ai unui tronpământesc, ci ca regi pentru Dumnezeu, pentru a domni timp de veacuri fărăsfârșit.

[239] Fiecare mamă trebuie să simtă cât de prețioase sunt clipele pe care leare; lucrarea ei va fi evaluată în ziua cea solemnă a socotelilor. Atunci se vadescoperi că mulți dintre cei care au fost niște ratați sau criminali – bărbați și

femei – au ajuns astfel din cauza ignoranței și neglijenței acelora care aveaudatoria de a le călăuzi pașii pe cărarea cea dreaptă. Atunci se va descoperi cămulți dintre cei care au fost o binecuvântare pentru lume, cu strălucireageniului lor, plini de adevăr și sfințenie, își datorează succesul unei mamecreștine care se ruga neîncetat. – Patriarhi și profeți, pag. 244.39

Influența mamei[240] Influența mamei ajunge până în veșnicie. Sfera de lucru a mamei

poate fi umilă, însă influența ei, unită cu cea a tatălui, dăinuie cât veșnicia.Alături de cea a lui Dumnezeu, puterea spre bine a mamei este cea maiputernică din câte se cunosc pe pământ. – Good Health, mar. 1880.

Influența mamei este neîncetată; și dacă este întotdeauna de partea ceabună, caracterul copiilor ei va sta ca mărturie pentru seriozitatea și valoareaei. Zâmbetul ei, încurajarea ei pot constitui o forță inspiratoare. Ea poateaduce soarele în inima copilului printr-un cuvânt plin de iubire, printr-unzâmbet de apreciere…

Când influența ei este de partea adevărului, a virtuții, când este călăuzităde înțelepciunea divină, ce putere va avea viața ei! Influența ei va trecedincolo de hotarele timpului în veșnicie. Privirile, cuvintele și acțiunilemamei aduc roade pentru veșnicie, iar salvarea sau ruina multora va fiurmarea influenței sale. – Signs of the Times, 16 mar. 1891.

Mama aproape că nu-și dă seama că urmarea educării judicioase a copiilorei străpunge cu o tărie extraordinară vicisitudinile acestei vieți, trecânddincolo, în viața viitoare, veșnică. A modela un caracter după Modelul cerescnecesită multă muncă serioasă, perseverentă, cu credincioșie; însă aceastava fi răsplătită, căci Dumnezeu răsplătește orice lucrare ce a avut ca țintăasigurarea salvării sufletelor. – Good Health, iul. 1880.

Cum este mama așa sunt și copiii. Cea mai duioasă legătură de pe pământeste aceea dintre mamă și copil. Copilul este mult mai ușor impresionat deviața și exemplul mamei decât de cel al tatălui, deoarece o legătură mult maiputernică și mult mai duioasă îi unește pe aceștia. – Mărturii pentrucomunitate, vol. 2, pag. 536.

[241] Gândurile și sentimentele mamei vor avea o influență puternicăasupra moștenirii pe care o dă copiilor ei. Dacă ea îngăduie minții ei săzăbovească asupra propriilor sentimente, dacă este egoistă, dacă estețâfnoasă și exigentă, aceste lucruri se vor vedea în caracterul copiilor ei. Înacest fel, mulți oameni au primit ca drept moștenire tendințe spre rău,aproape de neînvins. Dușmanul sufletelor înțelege acest lucru mai binedecât o fac mulți părinți. El vine cu ispitele asupra mamei, întrucât știe că,dacă ea nu-i va rezista, el va putea prin ea, în mod sigur, să afecteze copilul.

Singura speranță a mamei este Dumnezeu. Ea poate alerga la El după putereși har; și nu va căuta în zadar. – Signs of the Times, 13 sep. 1910.

O mamă creștină va veghea mereu pentru a simți pericolele care-iînconjoară pe copiii ei. Ea își va păstra propriul suflet într-o atmosferăcurată, sfântă; își va domoli temperamentul și va promova principii dupăCuvântul lui Dumnezeu; își va face cu credincioșie datoria, înlăturândtentațiile meschine, care o vor asalta întotdeauna. – Letter 69, 1896.

Influența sănătoasă a unei mame răbdătoare. De multe ori pe zi se audestrigătul „mamă!” „mamă!”, întâi de un glăscior, apoi de altul. Iar mamatrebuie să se întoarcă încoace și încolo pentru a le satisface cerințele. Unuleste într-un necaz și are nevoie de sfatul înțelept al mamei. Altul este atât deîncântat de una dintre jucăriile lui, încât vrea ca mama să vină să o vadă,gândind că ea se va bucura la fel de mult ca și el. Un cuvânt de apreciere vaaduce soarele în inimă pentru multe ore. Multe raze prețioase de lumină șibucurie poate revărsa mama peste micuții ei prețioși. Cât de mult îi poatelega ea pe cei dragi de inima sa, încât prezența ei va fi pentru aceștia cel maiînsorit loc din lume!

[242] Însă, în mod frecvent, răbdarea mamei este împovărată de acestenumeroase mici încercări aparent neînsemnate. Mâini poznașe și piciorușeneastâmpărate dau mult de lucru și multă bătaie de cap mamei. Ea trebuiesă dea dovadă de foarte mult autocontrol, altfel cuvinte pripite i-ar ieși depe buze. Aproape întotdeauna ea se uită pe sine și o rugă tăcută cătreMântuitorul ei îndurător îi liniștește nervii, fiind în stare să se stăpânească.Ea vorbește cu o voce calmă, însă a costat-o mult efort să se abțină de lacuvinte aspre, să-și țină în frâu sentimentele de furie, care, dacă ar fi fostexprimate, i-ar fi distrus influența și ar fi fost nevoie de un timp pentru a și-orecăpăta.

Percepția copiilor este rapidă și ei discern tonurile răbdătoare, iubitoare,de porunca nerăbdătoare, stăpânită de patimă, care usucă inima plină deiubire și afecțiune a copiilor. Adevărata mamă creștină nu-și va îndepărtacopiii cu nemulțumirea și lipsa ei de iubire. – Signs of the Times, 13 sep.1877.

A modela minți și caractere. Responsabilitatea este în mod special amamei. Odată cu sângele dătător de viață, cu care micul organism estehrănit și i se construiește chipul fizic, mama transmite copilului însușirimintale și spirituale care au influență asupra minții și caracterului. Iochebed,

căreia nu i-a fost frică de porunca faraonului, mama evreică, puternică încredință, a fost aceea din care s-a născut Moise, eliberatorul lui Israel. Ana,femeia rugăciunii, plină de sacrificiu de sine, inspirată, l-a născut pe Samuel,copilul educat cerește, judecătorul incoruptibil, întemeietorul școlilor sfinteale lui Israel. Elisabeta, ruda de sânge și spirituală a Mariei din Nazaret, afost mama vestitorului Mântuitorului. – Divina vindecare, pag. 372.

[243] Datoria lumii față de mame. Ziua lui Dumnezeu scoate la iveală câtde mult datorează lumea mamelor evlavioase pentru acei oameni care aufost apărătorii neclintiți ai adevărului și ai reformei – oameni hotărâți săîntreprindă și să îndrăznească, care au rămas nemișcați în mijloculîncercărilor și ispitelor; oameni ce au ales mai degrabă adevărul înalt și sfântși slava lui Dumnezeu decât onoarea lumească sau chiar însăși viața. – Signsof the Times, 11 oct. 1910.

Mamelor, treziți-vă la realitate; influența și exemplul vostru vor afectacaracterul și destinul copiilor voștri; și, în vederea acestei responsabilități,dezvoltați-vă o minte bine echilibrată și un caracter curat, care să reflectezedoar ceea ce este adevărat, bun și frumos. – Signs of the Times, 9 sep. 1886.

40

Concepții greșite cu privire la lucrarea mamei [244] Mamele sunt tentate să creadă că lucrarea lor nu este importantă.

Mamei i se pare adesea că lucrarea ei este lipsită de importanță și rareoriapreciată. Ceilalți din casă nu cunosc grijile și poverile ei, multe la număr.Zilele ei sunt ocupate cu acțiuni mărunte, toate necesitând efort, răbdare,stăpânire de sine, tact, înțelepciune și acea dragoste care se sacrifică pesine; și totuși ea nu se poate mândri cu lucrul făcut, neconsiderându-l omare realizare. Ea a avut grijă ca treburile casei să meargă bine. Adeseoriobosită, încearcă să le vorbească blând copiilor, pentru a-i ține ocupați șifericiți și a le călăuzi picioarele pe calea cea dreaptă. Dar simte că nu arealizat nimic. Însă nu este așa. Îngerii cerului veghează asupra mameicopleșite de griji, consemnând poverile pe care le poartă zi de zi. Numele eipoate n-a fost auzit în lume, însă este scris în cartea vieții Mielului. – Sfaturipentru profesori, părinți și studenți, pag. 144.

Adevărata soție și mamă… își va îndeplini responsabilitățile cu demnitateși voioșie, fără a considera o înjosire să facă ea însăși ceea ce este necesarîntr-o casă bine organizată. – Signs of the Times, 9 sept. 1886.

Considerată ca fiind inferioară în lucrarea misionară. Ce lucrareimportantă! Și totuși auzim mame suspinând după lucrare misionară! Dacăar putea merge în vreo țară străină – gândesc ele – ar putea face cevaimportant. Însă a prelua zi de zi responsabilitățile gospodăriei și a le îndeplinili se pare o sarcină epuizantă și nerăsplătită. – Review and Herald, 9 iul.1901.

[245] Mamele care suspină după un câmp misionar au unul la îndemână înpropriul cămin… Oare sufletele copiilor lor nu au aceeași valoare ca șisufletele păgânilor? Cu câtă grijă și duioșie ar trebui să vegheze asupradezvoltării minții lor și să-i lege de Dumnezeu! Cine ar putea face acest lucrumai bine decât o mamă iubitoare, temătoare de Dumnezeu! – Manuscript43, 1900.

Sunt unii care gândesc că, dacă nu sunt implicați direct în lucrareamisionară, nu fac voia lui Dumnezeu; însă aceasta este o greșeală. Fiecareare o lucrare de făcut pentru Domnul; este un lucru minunat să faci dincămin un loc plăcut și toate să fie așa cum ar trebui. Cele mai umile talente,dacă Îi sunt dăruite din inimă lui Dumnezeu, vor face ca viața de familie să

fie tot ceea ce ar dori Dumnezeu. O lumină strălucitoare va fi urmarea slujiriilui Dumnezeu din toată inima. Bărbații și femeile Îl pot sluji pe Dumnezeu lafel de bine ca și pastorul care își face lucrarea la amvon, dând o serioasăatenție lucrurilor pe care le aud și educându-și copiii spre a trăi pentruDumnezeu și cu teamă de Dumnezeu. – Manuscript 32, 1899.

Aceste femei care fac din inimă tot ce găsește mâna lor, ajutându-și cuvoioșie soții și educându-și copiii pentru Dumnezeu, sunt misionari în cel maiînalt sens al cuvântului. – Mărturii pentru comunitate, vol. 2, pag. 466.

Activitățile religioase nu trebuie să înlocuiască grija pentru familie. Dacătu nu ții cont de datoria ta ca soție și mamă, dar întinzi și oferi mâinile taleDomnului, ca să faci o altă lucrare cu ele, fii sigură că El nu Se va contrazicepe Sine Însuși; El îți arată datoria pe care o ai în cămin. Dacă tu crezi că ți-afost încredințată o lucrare mai mare și mai sfântă decât aceasta, te înșeli.Dacă ești credincioasă în propriul cămin, lucrând pentru sufletele care suntcel mai aproape de tine, poate Domnul Hristos te va găsi potrivită spre alucra pentru El [246] într-un câmp mai mare. Însă fii sigură că aceia care îșineglijează datoria în propriul cămin nu sunt pregătiți pentru a lucra cu altesuflete. – Review and Herald, 15 sept. 1891.

Domnul nu te-a chemat ca să-ți neglijezi căminul, soțul și copiii. El nulucrează niciodată în acest mod; și nu va lucra niciodată astfel… Niciodată,nici măcar pentru o clipă, să nu crezi că Dumnezeu ți-a încredințat o lucrarecare ar necesita ca tu să te desparți de mica ta turmă. Nu-i lăsa să ajungăimorali din cauza unor prietenii nepotrivite și să-și împietrească inimile fațăde mama lor. Aceasta ar însemna, la urma urmei, să lași ca lumina ta săstrălucească pe o altă cale – pe o cale greșită; tu îi împiedici pe copiii tăi sădevină ceea ce Dumnezeu ar dori și să câștige cerul în cele din urmă.Dumnezeu Se îngrijește de ei și așa trebuie să faci și tu, dacă pretinzi că eșticopilul Lui. – Letter 28, 1890.

În primii ani din viețile lor este timpul când este nevoie de lucru, veghe șirugăciune pentru a se încuraja orice tendință spre bine. Această lucraretrebuie să continue fără întrerupere. S-ar putea să fiți solicitate să participațiîn diferite asociații ale mamelor sau cercuri de croitorie, cu scopul de a facelucrare misionară; însă, dacă nu găsiți o persoană credincioasă,înțelegătoare, pe care să o lăsați cu copiii dvs., este datoria dvs. de arăspunde, căci Domnul v-a încredințat o altă lucrare pe care cu niciun chipnu o puteți neglija. Nu se poate să munciți peste măsură într-un alt domeniu

fără a vă descalifica din lucrarea de educare a micuților voștri și de a-i face sădevină ceea ce Dumnezeu ar dori. În calitate de conlucrător al lui Hristos,trebuie să-i aduceți pe copii la El, disciplinați și educați. – Manuscript 32,1899.

Multe dintre malformațiile caracterului unui copil educat greșit sedatorează mamei. Mama nu trebuie să accepte slujbe în biserică ce ar sili-osă-și neglijeze copiii. Cea mai bună lucrare în care se poate angaja o mamăeste aceea în care vede că nimic nu s-ar interpune în educația copiilor ei…

[247] Pe nicio altă cale nu poate fi mai de folos o mamă bisericii decâtaceea de a-și dedica timpul acelora care depind de ea în privința creșterii șieducației. – Manuscript 75, 1901.

Aspirațiile pentru un câmp misionar mai mare sunt zadarnice. Unelemame tânjesc să se implice în lucrarea misionară, în timp ce își neglijeazăcele mai simple îndatoriri pe care le au. Copiii sunt neglijați, căminul nu esteînveselit și nu constituie un cadru fericit pentru membrii familiei, cicălelile șiplângerile sunt frecvente, iar copiii cresc cu simțământul că familia, căminul,este cel mai neprimitor loc. Drept urmare, ei așteaptă cu nerăbdare timpulcând să-l părăsească și, fără prea multă ezitare, se aruncă în brațele lumii,nereținuți de influența căminului și de sfatul duios al părinților.

Părinții, al căror țel ar fi trebuit să fie acela de a lega inimile copiilor de alelor și de a-i călăuzi drept, irosesc ocaziile date lor de Dumnezeu, sunt orbifață de cele mai importante responsabilități din viețile lor și aspiră în zadarsă lucreze într-un câmp misionar mai mare. – Health Reformer, oct. 1876.

41

Cum să nu fie mama [248] Martir închipuit. Multe cămine sunt foarte nefericite din cauza

plângerilor inutile ale stăpânelor acestora, care cred că responsabilitățilesimple ale gospodăriei sunt dezgustătoare. Astfel de femei consideră căsoarta lor, cu grijile și îndatoririle ei, este ca o mare greutate, și ceea ce cuoptimism ar putea fi nu numai plăcut și interesant, dar și profitabil, devinerobie. Ea privește această stare de robie în mod refractar și își închipuie căeste un martir.

Este adevărat că roțile mașinii numite gospodărie nu merg întotdeaunaușor; răbdarea este pusă la încercare, puterile suprasolicitate. Însă, dacămamele nu sunt răspunzătoare pentru circumstanțele pe care nu le potcontrola, este inutil să negăm faptul că mamele, prin ocaziile pe care le au,își pot schimba viața.

Însă ele sunt de condamnat atunci când îngăduie să fie înrobite deîmprejurări și acestea să le subordoneze principiile, când devin prea obositeși iresponsabile față de înalta lor chemare și își neglijează propria datorie.

Soția și mama care biruie cu demnitate greutățile, care pe altele ledoboară din lipsă de răbdare și tărie, nu doar că devine ea însăși puternică înîndeplinirea datoriei ei, ci, în plus, experiența ei în a învinge încercările șiobstacolele o califică spre a fi un ajutor eficient pentru alții, atât prin cuvânt,cât și prin exemplu personal. Multe dintre cele care se descurcă bine înîmprejurări favorabile trec printr-o schimbare a caracterului în momenteadverse și de încercări; proporțional cu necazurile lor, caracterul lor sedeteriorează. Dumnezeu nu ne-a rânduit să fim jucăria împrejurărilor. –Signs of the Times, 29 noi. 1877.

[249] Nutrind o stare de nemulțumire păcătoasă. Foarte mulți soți și copiicare nu găsesc nimic atractiv în cămin, care sunt întâmpinați numai cucicăleală și ocări, caută alinare și distracție departe de casă, la cârciumă sauîn alte locuri de plăceri interzise. Soția și mama, ocupată cu treburilegospodărești, ajunge adesea nepăsătoare față de micile atenții care fac dincămin un loc plăcut pentru soț și copii, chiar dacă evită să stăruie asupranecazurilor și greutăților ei în prezența lor. În timp ce ea este ocupată cupregătirea a ceva de mâncare sau a îmbrăcămintei, soțul și copiii vin șipleacă asemenea unor străini.

În timp ce își poate îndeplini datoriile din afară cu exactitate, stăpâna caseise plânge întruna de robia responsabilităților care o apasă și de restricțiile lacare e supusă, comparându-și destinul cu ceea ce consideră ea traiul nobil alfemeii… Și, tânjind astfel după o viață diferită, ea nutrește continuu o starede nemulțumire păcătoasă și face ca pentru soțul și copiii ei căminul să fieun loc neplăcut. – Ibidem.

Ocupată cu nebuniile lumii. Satana are pregătite atracții irezistibile atâtpentru părinți, cât și pentru copii. El știe că, dacă își poate exercita aceastăputere înșelătoare asupra mamelor, a câștigat mult. Căile lumii sunt pline deamăgire, fraudă și nenorocire, însă sunt făcute să pară atractive; și dacăcopiii nu sunt educați și disciplinați cu grijă, ei vor apuca cu siguranță pe undrum greșit. Neavând întemeiate anumite principii, le va fi greu să rezisteispitei. – Review and Herald, 27 iun. 1899.

Asumând poveri inutile. Multe mame își irosesc timpul cu nimicuri. [250]

Ele acordă atenție lucrurilor efemere și care satisfac simțurile și nu își iautimp să reflecteze asupra celor de interes veșnic. Cât de multe mame îșineglijează copiii, iar cei mici cresc needucați, necultivați, imorali! – Signs ofthe Times, 22 iul. 1889.

Când simt cu adevărat cât este de importantă și plină de răspunderelucrarea pe care le-a încredințat-o Dumnezeu, părinții, și în special mamele,nu vor fi atât de mult angajați în afaceri cu persoane străine. Ei nu se vorduce din casă în casă, angajându-se în bârfă, insistând asupra defectelor,greșelilor și inconsecvenței vecinilor lor. – Mărturii pentru comunitate, vol. 2,pag. 466.

Dacă femeia privește spre Dumnezeu pentru putere și mângâiere, iar cuteamă de El caută să-și împlinească îndatoririle zilnice, ea va câștigarespectul și încrederea soțului ei și își va vedea copiii crescând și devenindoameni onorabili, cu acea putere morală de a face binele. Însă mamele careîși neglijează responsabilitățile vor descoperi că responsabilitatea lor rămâneaceeași și vor secera cu amărăciune ceea ce au semănat prin lipsă de atențieși neglijență. Nu există lucru la întâmplare în această viață; secerișul va fideterminat de felul seminței semănate. – Signs of the Times, 4 apr. 1911.

42

Sănătatea mamei și înfățișarea ei [251] Sănătatea mamei în atenție. Vigoarea mamei trebuie avută în vedere

cu toată grija. În loc să-și irosească puterea atât de prețioasă în muncăistovitoare, grijile și poverile ei ar trebui să fie ușurate. Adesea, soțul și tatălnu cunoaște legile sănătății, atât de necesare pentru bunăstarea familiei lui.Absorbit în lupta pentru câștigarea existenței sau concentrat să acumulezeaveri, împovărat de griji și probleme, el așază asupra soției sale poveri care îisuprasolicită puterea în cea mai critică perioadă, producându-i slăbiciune șiboală. – Divina vindecare, pag. 373.

Este spre binele ei și al familiei de a evita istovirea inutilă și de a folosiorice mijloc pus la îndemâna ei pentru păstrarea vieții, a sănătății și aenergiei date de Dumnezeu, pentru că ea are nevoie de multă vigoarepentru marea lucrare pe care o are de făcut. O parte din timp, ea trebuie să-lpetreacă afară din casă, făcând exerciții fizice pentru a căpăta putere să facălucrarea în casă cu voioșie și cât mai bine, fiind lumina și binecuvântareacăminului. – Pacific Health Journal, iun. 1890.

Mamele să fie adepte ale reformei sanitare. Voia lui Dumnezeu estefăcută cunoscută pe deplin tuturor mamelor; El dorește ca acestea să fieadepte ale reformei sanitare. Ele trebuie să promoveze cu tărie principiilesănătății, neîncălcând în niciun caz legile fizice pe care Dumnezeu le-a așezatîn ființa lor. „Stând de partea adevărului”, cu integritate și hotărâre, mamelevor avea tărie morală și har de la Dumnezeu pentru a face ca lumina lor [252]

să strălucească departe în lume, atât spre beneficiul lor, cât și spreînnobilarea caracterului copiilor lor. – Good Health, feb. 1880.

Stăpânire de sine în alimentație. Mama are mare nevoie de autocontrol;în vederea asigurării acesteia, ea trebuie să ia toate măsurile necesarepentru evitarea unor neajunsuri fizice sau mintale. Viața sa trebuie ordonatădupă legile lui Dumnezeu și ale sănătății. Deoarece alimentația afecteazădirect mintea și caracterul, ea trebuie să fie foarte atentă în această privință,mâncând ceea ce este hrănitor, dar nu excitant, pentru ca nervii ei să fieliniștiți și temperamentul echilibrat. Atunci îi va fi mai ușor să dovedeascărăbdare față de copiii ei și să țină frâiele conducerii cu hotărâre, dar și cuiubire. – Pacific Health Journal, mai 1890.

Să radieze în orice împrejurare. Mama trebuie și poate să facă mult

pentru a-și stăpâni nervii și mintea când este deprimată; chiar dacă estebolnavă, ea poate, doar dacă se străduiește în acest sens, să fie plăcută șioptimistă și să suporte mai mult zgomot decât s-ar fi gândit vreodată că ar fiposibil. Ea trebuie să evite ca neputințele ei să fie simțite de copiii cărora le-ar înnegura mințile fragile, sensibile, cu starea ei de descurajare, făcându-ipe aceștia să simtă că locuința lor este un mormânt, iar camera mamei, loculcel mai mohorât din lume. Mintea și nervii capătă vigoare și tărie prinexercitarea voinței. Puterea voinței se va dovedi în multe cazuri un liniștitorpotențial al nervilor. Evitați să fiți văzuți de copii cu fruntea încruntată. –Mărturii pentru comunitate, vol. 1, pag. 387.

Aveți în vedere aprecierea din partea soțului și a copiilor. Femeile, cândmuncesc, nu ar trebui să fie îmbrăcate cu niște haine care să le facă să arateca sperietorile de ciori, puse în câmpul cu porumb. [253] Este mult maiagreabil pentru soții și copiii lor să le vadă cu o înfățișare potrivită, cum secuvine, și în preajma lor, nu numai a musafirilor și a străinilor. Unele soții șimame socotesc că nu contează cum arată când lucrează și când sunt văzutedoar de soții și copiii lor, însă sunt foarte atente când se îmbracă spre a fivăzute de aceia care nu au nimic de-a face cu ele. Nu trebuie avute în vederemai mult aprecierea și iubirea din partea soțului și a copiilor decât din parteastrăinilor și a prietenilor? Fericirea soțului și a copiilor trebuie să fie pentruorice soție și mamă mai sfântă decât a tuturor celorlalți din jur. – Id., pag.464, 465.

Poartă haine care îți vin bine. Aceasta va mări respectul copiilor tăi față detine. Vezi, de asemenea, ca și ei să fie îmbrăcați la fel, cu haine potrivite și debun gust. Nu le permite să devină dezordonați. – Letter 47a, 1902.

Să nu fie robită de părerea celorlalți. Prea adesea, mamele dovedesc osensibilitate bolnăvicioasă cu privire la ceea ce vor gândi alții despreobiceiurile lor, îmbrăcămintea lor, părerile lor; și, într-o mare măsură, eleajung sclavele opiniei celorlalți cu privire la ele. Nu este oare întristător căființe înzestrate cu rațiune sunt stăpânite mai mult de ce vor gândi cei din jurdespre ele decât de gândul cum ar trebui să fie înaintea lui Dumnezeu? Noisacrificăm prea adesea adevărul din dorința de a fi la modă, ca să putemevita ridicolul…

O mamă nu își poate permite să fie robită de părerile altora; pentru că eaare de educat copii atât pentru viața aceasta, cât și pentru cea viitoare. Înîmbrăcăminte, mamele nu trebuie să etaleze podoabe inutile. – Review and

Herald, 31 mar. 1891.Să dea lecții de ordine și curățenie. Dacă mamele își permit să se îmbrace

neglijent acasă, [254] copiii lor vor fi la fel de neglijenți. Multe mameconsideră că orice haină este potrivită pentru a fi îmbrăcată prin casă, oricâtde uzată și murdară ar fi. Însă, curând, influența pe care o au în familie va fiafectată. Copiii încep să facă tot felul de comparații între felul cum seîmbracă mama și aspectul exterior al altor femei, care sunt curate, și astfelrespectul pentru ea scade.

Mamelor, fiți cât se poate de atrăgătoare; nu cu podoabe, ci îmbrăcându-vă curat, cu haine potrivite. Astfel veți da copiilor voștri lecții constante deordine și curățenie. Aprecierea și respectul din partea copiilor trebuie să fiede cea mai mare valoare pentru fiecare mamă. Totul în ce privește persoanaei trebuie să vorbească despre ordine și curățenie și trebuie asociat înmințile lor cu termenul curăție. Chiar cei mai mici dintre copii au simțuldecenței, al potrivirii lucrurilor; și atunci cum ar putea fi ei stăpâniți dedorința de a fi curați și sfinți, când ochii lor nu văd altceva în fiecare zi decâthaine murdare și camere în dezordine? Cum ar putea fi oare invitați într-astfel de locuințe oaspeții cerești, al căror sălaș este acolo unde totul estecurat și sfânt? – Christian Temperance and Bible Hygiene, pag. 143, 144.

Ordinea și curățenia este legea cerului; pentru a fi în armonie cu rânduialadivină, este datoria noastră de a fi curați și cu o înfățișare plăcută. – Mărturiipentru comunitate, vol. 4, pag. 142, 143.

43

Influențele prenatale [255] Femeile trebuie să se pregătească pentru a deveni mame. Femeile

au nevoie de multă răbdare pentru a fi pregătite să devină mame. Este înplanul lui Dumnezeu ca ele să corespundă pentru această misiune.Importanța lucrării mamei devine nemărginită prin legătura ei cu DomnulHristos. Este dincolo de orice înțelegere. Menirea femeii este sacră. Estenevoie de prezența Domnului Isus în cămin, pentru că faptele pline de iubireale mamei pot transforma căminul într-un Betel. Soțul și soția trebuie săcoopereze. Cum ar arăta lumea dacă toate mamele s-ar consacra pe altarullui Dumnezeu, atât înainte, cât și după nașterea copiilor! – Manuscript 43,1900.

Importanța influențelor prenatale. Efectul influențelor prenatale esteconsiderat neînsemnat de către mulți părinți; însă cerul nu le privește astfel.Solia trimisă de două ori printr-un înger al lui Dumnezeu, în modul cel maisolemn, dovedește că acest lucru necesită cea mai mare atenție din parteanoastră.

Prin cuvintele adresate femeii evreice (soția lui Manoah), Dumnezeu levorbește tuturor mamelor din toate timpurile. „Femeia să ia bine seama”, aspus îngerul, „să păzească tot ce i-am poruncit.” Bunăstarea copilului va fiafectată de obiceiurile mamei. Poftele și pasiunile ei trebuie stăpânite,ținute în frâu, prin principii. Unele lucruri trebuie să le evite, împotriva altoratrebuie să lupte, dacă vrea să împlinească planul lui Dumnezeu cu ea caviitoare mamă. – Divina vindecare, pag. 372.

Viața este plină de curse în care pot cădea copiii. Lumea este marcată deegoism și atrasă de plăceri senzuale. Copiii nu pot prevedea pericoleleascunse sau sfârșitul înfricoșător al [256] căii care pentru ei pare unaaducătoare de fericire. Prin îngăduirea apetitului și a pasiunii, puterile lorsunt irosite și milioane de vieți sunt ruinate atât pentru lumea aceasta, cât șipentru cea viitoare. Părinții ar trebui să nu uite că împotriva acestor ispitetrebuie să lupte copiii lor. Pregătirea trebuie începută chiar înainte denașterea copilului, pentru ca acesta să fie în stare să lupte cu succes înbătălia împotriva vrăjmașului. – Id., pag. 371.

Dacă, înainte de nașterea copilului, mama este îngăduitoare față de sine,dacă este egoistă, nerăbdătoare, pretențioasă, toate aceste lucruri se vor

manifesta în caracterul copilului ei. În felul acesta, mulți copii au primit camoștenire, la naștere, aproape numai tendințe nestăvilite spre rău.

Însă, dacă mama promovează principii bune, morale, dacă este temperatăși umilă, dacă este bună, blândă și neegoistă, ea îi poate oferi copilului eitoate aceste prețioase trăsături de caracter. – Id., pag. 372, 373.

Griji esențiale în perioada prenatală. Este o greșeală extrem de frecventăși uneori ireparabilă aceea de a nu da importanță vieții femeii înainte de anaște. În această perioadă atât de importantă, munca mamei trebuieușurată. În organismul ei se produc multe schimbări. Este nevoie de ocantitate mai mare de sânge și de aceea și de o creștere a aportului dealimente hrănitoare, de cea mai bună calitate, care să poată fi convertite însânge. Dacă nu primește alimentele hrănitoare necesare, ea nu-și poatepăstra puterea fizică, iar lăstarul care se va naște din ea va fi lipsit devitalitate. Îmbrăcămintea ei necesită de asemenea atenție. Corpul trebuieprotejat împotriva frigului. Ea nu trebuie să apeleze la rezervele energetice,neîmbrăcându-se corespunzător. Dacă mama este lipsită de un aportsuficient de hrană sănătoasă, [257] nutritivă, lipsa va fi resimțită în cantitateași calitatea sângelui. Circulația sângelui va fi deficitară, iar copilul va suferi șiel din cauza acestor lipsuri. Acesta va fi incapabil să-și însușească hrana caretrebuie convertită în sânge, vital pentru organism. Sănătatea, bunăstareamamei și a copilului depind mult de o îmbrăcăminte bună, caldă, și deaportul de alimente hrănitoare. – Mărturii pentru comunitate, vol. 2, pag.381, 382.

Mediul în care trăiește mama să fie plăcut și fericit. Asupra soțului șitatălui stă în mod special responsabilitatea de a face tot ce îi stă în puterepentru a ușura povara soției și mamei. El ar trebui să-i ușureze pe cât eposibil povara, în starea în care este ea. El trebuie să fie binevoitor,curtenitor, amabil, blând și mai ales atent față de toate dorințele ei. Nicijumătate din grija acordată animalelor din grajd nu se dă femeilor carepoartă copii în pântecul lor. – Id., pag. 383.

Satisfacerea apetitului nu este un ghid sigur. Ideea că femeile, datorităstării din această perioadă, își pot permite satisfacerea apetitului cu oricepreț este un mit bazat pe anumite obiceiuri deficitare, și nu pe necesitate.Apetitul femeilor în această stare poate fi schimbător, capricios și greu demulțumit; iar obiceiul înrădăcinat îi îngăduie să aibă orice poftește, fără aconsulta rațiunea pentru a vedea dacă acea hrană furnizează elementele

nutritive necesare corpului său și pentru dezvoltarea copilului. Mâncareatrebuie să fie hrănitoare, însă nu trebuie să fie excitantă… Dacă este nevoievreodată de simplitate și atenție deosebită față de calitatea hranei ingerate,acum este momentul – în această importantă perioadă.

Femeile cu principii și bine educate nu se vor îndepărta de simplitatea îndietă, în mod special în această perioadă. Ele vor ține cont că o altă viațădepinde de a lor și vor fi atente în obiceiurile pe care și le formează, [258] și înmod special în alimentație. Ele nu vor mânca ceea ce nu este hrănitor și esteexcitant, doar pentru simplul motiv că este gustos. Există prea mulțisfătuitori în jurul lor, gata să le convingă să facă lucruri pe care rațiunea lespune să nu le facă. Copiii se nasc bolnavi din cauza satisfacerii apetitului decătre părinți…

Dacă se introduce în stomac prea multă mâncare, suprasolicitândorganele digestive pentru a elibera astfel organismul de substanțele iritanteingerate, mama comite o nedreptate față de sine însăși și pune bază multorafecțiuni pentru odrasla ei. Dacă ea mănâncă ce îi place și ce poftește,iresponsabilă față de consecințe, pedeapsa va cădea asupra ei, dar nu numaiasupra ei. Copilul ei, nevinovat, va trebuie să sufere ca urmare anechibzuinței sale. – Id., pag. 382, 383.

Stăpânirea de sine și cumpătarea sunt necesare. În niciun caz, nevoilefizice ale mamei nu trebuie neglijate. Două vieți depind de ea, deci dorințeleei trebuie luate în considerare cu amabilitate, iar nevoile ei, împlinite cugenerozitate. Însă, în mod special în această perioadă, ea ar trebui să evite,atât în dietă, cât și în orice altă privință, orice i-ar micșora tăria fizică saumintală. Din însăși porunca lui Dumnezeu, ea are obligația solemnă de a sestăpâni. – Divina vindecare, pag. 373.

Bazele unui caracter moral al viitorului om sunt puse și consolidate prinobiceiuri de strictă cumpătare ale mamei în perioada dinaintea nașteriicopilului… Această lecție nu trebuie privită cu indiferență. – Good Health,feb. 1880.

Încurajați buna dispoziție, voioșia. Orice femeie pe cale să devină mamăar trebui să cultive, oricare ar fi împrejurările, în mod continuu, bunadispoziție, mulțumirea, optimismul, știind că pentru toate eforturile pe carele face în această direcție ea va fi răsplătită înzecit, atât în ce priveștesănătatea fizică a copilului, cât și moralul și caracterul acestuia. [259] Aceastanu este însă totul. Ea poate, printr-o bună deprindere, să se obișnuiască cu

un mod de a gândi optimist și astfel să încurajeze o stare de spirit pozitivă șisă-i molipsească de acest spirit de voioșie pe cei din familie și pe toți dinpreajma ei. Astfel, sănătatea ei fizică va avea de câștigat în foarte maremăsură. Organele vitale vor căpăta vigoare, circulația sângelui nu va mai figreoaie, așa cum s-ar întâmpla dacă s-ar lăsa pradă descurajării și mâhnirii.Sănătatea ei mintală și morală este înviorată prin bună dispoziție și printr-ostare de spirit pozitivă. Puterea voinței va putea face față solicitărilor mințiiși se va dovedi o mare alinare pentru nervi. Copiii care sunt jefuiți de aceavitalitate pe care ar fi trebuit să o moștenească de la părinții lor trebuie săbeneficieze de cea mai mare grijă. Acordându-se îndeaproape atenție legilorcare guvernează ființa lor, se poate stabili o mai bună stare a lucrurilor. –Solemn Appeal, pag. 123, 124.

Mențineți o atitudine calmă, plină de încredere. Femeia care așteaptă sădevină mamă trebuie să-și păstreze sufletul în armonie cu iubirea luiDumnezeu. Trebuie să aibă pacea minții, trebuie să găsească odihnă îndragostea lui Isus, punând în practică cele din Cuvântul Său. Ea trebuie să-șiaducă aminte că este împreună-lucrătoare cu Dumnezeu. – Signs of theTimes, 9 apr. 1896.

44

Îngrijirea copiilor mici [260] Atitudini corecte față de mamele care alăptează. Cea mai bună hrană

pentru nou-născut este hrana pe care o oferă natura. Dacă este posibil, el nutrebuie lipsit de această hrană. Nu are suflet de mamă femeia care, dedragul conveniențelor, caută să se debaraseze de misiunea delicată de a-șialăpta micuțul. – Divina vindecare, pag. 383.

Perioada în care pruncul își primește hrana de la mamă este critică. Multemame au fost nevoite să muncească peste măsură în perioada în care și-aualăptat copiii, înfierbântându-și sângele; iar pruncul a fost serios afectat, nunumai printr-o hrană agitată provenită din sânul mamei, însă și sângele său afost otrăvit prin dieta nesănătoasă a mamei, lucru care a pus în fierbereîntregul ei organism, afectând în acest fel și hrana copilului. Micuțul va fiafectat, de asemenea, și de starea psihică a mamei. Dacă este nefericită,agitată, irascibilă, dând frâu liber izbucnirilor emoționale, hrana pe carepruncul o primește de la mamă va fi înfierbântată, producând adeseoricolici, spasme, iar în unele cazuri convulsii, chiar crize mai grave.

Caracterul copilului este, de asemenea, mai mult sau mai puțin afectat denatura alimentației primite de la mamă. Cât de important este atunci camamele, în perioada alăptării copilului, să aibă o stare de spirit optimistă,stăpânindu-și în mod desăvârșit spiritul. Făcând astfel, hrana copilului nusuferă nicio vătămare, iar cursul calm pe care mama îl urmează cu stăpânirede sine în felul în care își tratează copilul, influențează foarte multmodelarea minții copilului. Dacă acesta este nervos și se tulbură ușor, felulde a fi al mamei, grijuliu, atent, fără grabă, va avea un efect alinător șicorector, [261] iar sănătatea copilului poate fi astfel foarte mult îmbunătățită.– Dietă și hrană, pag. 228.

Cu cât este mai liniștită și mai simplă viața copilului, cu atât va fi maifavorabil acest lucru pentru dezvoltarea sa, atât fizică, cât și mintală. În oriceîmprejurări, mama trebuie să se stăpânească, să fie liniștită, calmă, dânddovadă de autocontrol. – Divina vindecare, pag. 381.

Hrana nu poate înlocui grija, atenția. S-au comis mari abuzuri asupracopiilor mici printr-un tratament necorespunzător. Dacă erau agitați, deregulă li se dădea mâncare pentru a-i liniști, când, în majoritatea cazurilor,motivul principal al neliniștei lor era tocmai că primiseră prea multă

mâncare, lucru dăunător provenit din obiceiurile greșite ale mamei. Maimultă mâncare n-a făcut altceva decât să înrăutățească lucrurile, deoarecestomacul lor era deja supraîncărcat.

În general, încă din leagăn, copiii sunt învățați să-și satisfacă apetitul și sătrăiască pentru a mânca. Mama are o mare contribuție în formareacaracterului copiilor ei încă din copilărie. Ea îi poate învăța să-și stăpâneascăpofta sau îi poate învăța să-și îngăduie apetitul și să devină lacomi. Mama îșiface de obicei planul de a realiza anumite lucruri în decursul unei zile, iarcând copiii o întrerup, în loc să-și ia timp să-i liniștească, rezolvându-le micileprobleme, sau să le distragă atenția, ea le dă ceva de mâncare, lucru ce areefect pe termen scurt, însă în cele din urmă situația se înrăutățește.Stomacul copiilor era îndopat cu mâncare, deși ei nu aveau deloc nevoie dehrană. Nevoia lor stringentă era atenție și timp petrecut cu mama. Însă ea și-a socotit timpul mult prea prețios pentru a-l dedica înveselirii copiilor ei. S-arputea ca aranjarea casei într-o manieră rafinată, pentru a se lăuda cu eaoaspeților, și pregătirea mesei în stil modern să conteze [262] pentru ea maimult decât fericirea și sănătatea copiilor ei. – Solemn Appeal, pag. 125, 126.

Hrana să fie sănătoasă și gustoasă, dar simplă. Hrana trebuie să fie atâtde simplă încât pregătirea ei să nu absoarbă tot timpul mamei. Este adevăratcă pregătirea unei hrane sănătoase, nutritive, și aranjarea mesei necesitămult timp. Să nu credeți că orice aruncați la întâmplare pe masă, dreptmâncare, este bun pentru copii. Însă trebuie folosit mai puțin timp pentrupregătirea unor feluri de mâncare nesănătoasă, pentru a satisface un gustpervertit, și mai mult timp pentru educarea și învățarea copiilor. – ChristianTemperance and Bible Hygiene, pag. 141.

Pregătirea trusoului nou-născutului. În pregătirea hăinuțelor nou-născutului trebuie avute în vedere în primul rând binele, confortul șisănătatea copilului, și nu moda sau dorința de a trezi admirația. Mama nu artrebui să-și irosească timpul cu broderii sau alte lucruri închipuite pentru aînfrumuseța îmbrăcămintea micuțului, împovărându-se singură cu muncăinutilă, în detrimentul propriei sănătăți și al sănătății copilului ei. Ea nu artrebui să stea mult aplecată cu acul în mână, căci astfel își solicită mult ochiiși nervii, într-o perioadă când are nevoie de multă odihnă și activitateplăcută. Ea trebuie să-și dea seama de obligația pe care o are de a-și fortificaputerea pentru a putea fi în stare să îndeplinească cerințele ce îi revin. –Divina vindecare, pag. 381, 382.

Asigurați curățenie, căldură, aer proaspăt. Sugarii au nevoie de căldură,însă prea adesea se face greșeala de a-i ține în camere supraîncălzite, fiindlipsiți într-o mare măsură de aer proaspăt…

Nou-născutul trebuie păzit de orice i-ar putea slăbi sau intoxicaorganismul. Este nevoie de cea mai meticuloasă atenție, pentru ca totul dinjurul lui să fie curat și îmbietor. Deși poate fi necesar ca cei [263] micuți să fie protejați de schimbări prea mari sau bruște detemperatură, trebuie avut grijă ca, fie că dorm sau sunt treji, fie că e zi saunoapte, ei să poată respira un aer curat, înviorător. – Id., pag. 381.

Îngrijirea copiilor când sunt bolnavi. De cele mai multe ori, boala copiiloreste provocată de unele greșeli de îngrijire. Mese neregulate, îmbrăcămintenecorespunzătoare în timpul serii sau al nopții, când este mai răcoare, lipsaexercițiului fizic, care să mențină o bună circulație a sângelui, sau lipsaaerului proaspăt – toate acestea pot cauza boli. Părinții trebuie să descoperecauza bolii și apoi să corecteze cât de repede posibil condițiilenecorespunzătoare.

Toți părinții ar trebui să învețe multe în ce privește prevenirea, îngrijirea șichiar tratamentul în timpul bolii. Mama în special trebuie să știe ce are defăcut în familia ei în cazul unor boli obișnuite. Ea trebuie să știe să îngrijeascăcopilul bolnav. Cu dragoste și perspicacitate, ea trebuie să facă pentruacesta tot ceea ce nu poate face la fel de bine o persoană străină. – Id., pag.385.

45

Prima datorie a mamei este aceea de a face educațiacopiilor

[264] Perspectivele copiilor educați în mod corespunzător. Dumnezeu

cunoaște toate posibilitățile pe care le au acești micuți ai omenirii. El știe că,printr-o educație corespunzătoare, copilul va putea deveni o forță spre bineîn lume. El urmărește cu viu interes dacă părinții aduc la îndeplinire planulLui sau dacă, printr-o bunătate greșit înțeleasă, ei nimicesc planul divin, fiindîngăduitori față de copil, spre ruina lui prezentă și veșnică. A face din aceastăființă neajutorată, în aparență fără însemnătate, o binecuvântare în lume șio onoare la adresa lui Dumnezeu constituie o lucrare măreață. Părinții nu artrebui să îngăduie să se interpună ceva între ei și obligația pe care o au fațăde copiii lor. – Signs of the Times, 25 sep. 1901.

O lucrare pentru Dumnezeu și țară. Cei care păzesc Legea lui Dumnezeuprivesc asupra copiilor lor cu speranță și, totodată, cu teamă de nedescris,întrebându-se ce rol vor juca aceștia în marele conflict ce se află în fața lor.Mama grijulie se întreabă: „Ce poziție vor lua? Ce pot face eu pentru a-ipregăti să acționeze bine, pentru a putea fi vase ale slavei veșnice?” Marirăspunderi aveți, mamelor. Deși nu aveți un loc în consiliile naționale…, voiputeți face o lucrare mare pentru Dumnezeu și pentru țara voastră. Voiputeți să-i educați pe copiii voștri. Îi puteți ajuta să-și formeze caractere carenu pot fi atrase sau influențate spre rău, ci spre a face binele. Prinrugăciunile fierbinți ale credinței, voi puteți pune în mișcare brațul careconduce lumea. – Review and Herald, 23 apr. 1889

[265] Educația se face în copilărie și în tinerețe. Copiii trebuie crescuți sprea fi utili. Ei trebuie învățați să facă acele lucruri care sunt trebuincioase înviața din cămin, iar părinții trebuie să facă tot ce le stă în putere ca acestedatorii să li se pară plăcute, rostind cuvinte amabile și de apreciere. –Manuscript 12, 1898.

Mulți părinți neglijează educația în cămin. În ciuda metodelor avansate,educația copiilor este în prezent întristător de deficitară. Educația din cămineste neglijată. Părinții, și în special mamele, nu-și dau seama de responsabilitatea pe care o au. Ei nu au nici răbdarea dea-și educa odraslele, nici înțelepciunea de a-i ține în frâu pe cei mici,

încredințați grijii lor. – Signs of the Times, 11 mar. 1886.Este foarte adevărat că mamele nu stau la postul datoriei, credincioase

chemării lor de a fi mame. Dumnezeu nu ne cere niciun lucru pe care să nu-lputem aduce la îndeplinire prin puterea Sa, niciun lucru care să nu fie sprebinele nostru și al copiilor noștri. – Signs of the Times, 9 feb. 1882.

Mamele să caute ajutorul divin. Dacă și-ar da seama de importanțamisiunii lor, mamele ar petrece mai mult timp în rugăciune, prezentându-șiDomnului Isus copiii, implorând binecuvântarea Sa asupra lor șiînțelepciunea de a ști să îndeplinească așa cum trebuie responsabilitățilesacre pe care le au.

Mama să caute să facă orice îmbunătățire cu putință, în vederea modelăriicaracterului și formării unor deprinderi bune în copiii ei. Să vegheze cu grijădezvoltarea caracterului lor, stăpânind acele trăsături care sunt preapronunțate și încurajându-le pe cele deficitare. Însăși viața ei să fie unexemplu curat și nobil pentru prețioasa ființă pe care o are în grijă. – Signs ofthe Times, 25 mai 1882.

Mama trebuie să-și accepte misiunea cu energie și curaj, bazându-secontinuu pe ajutorul divin în toate străduințele ei. [266] Să nu găseascăniciodată odihnă până nu vede o creștere continuă în caracterul copiilor ei,până când aceștia nu ajung să dobândească un țel mai înalt în viață decâtdoar acela de a căuta propria plăcere.

Este cu neputință de estimat influența unei mame care se roagă. Ea Îlrecunoaște pe Dumnezeu în toate căile ei. Ea își duce copiii în fața harului șiîi prezintă înaintea Domnului Isus, implorând binecuvântarea Sa asupra lor.Influența acelor rugăciuni este pentru copii ca „un izvor de viață”. Acesterugăciuni, înălțate cu credință, constituie sprijinul și tăria mamei creștine. Aneglija datoria de a ne ruga împreună cu copiii noștri înseamnă a pierde unadintre cele mai mari binecuvântări care se află la îndemâna noastră, unuldintre cele mai mari ajutoare în mijlocul frământărilor, grijilor și poverilorvieții. – Good Health, iulie 1880.

Puterea rugăciunilor mamei nu poate fi estimată. Ea, care îngenuncheazălângă fiul și fiica ei în perioada plină de greutăți a copilăriei, în tinerețe, cândsunt atâtea pericole, nu va cunoaște niciodată până în ziua judecățiiinfluența pe care au avut-o rugăciunile sale în viața copiilor ei. Dacă estelegată prin credință de Fiul lui Dumnezeu, mâna duioasă a mamei îl poatetrage înapoi pe fiu din calea ispitei, iar pe fiică de a nu îngădui păcatul. Când

pasiunea și pofta se războiesc, cerând supremație, puterea iubirii, ainfluenței restrângătoare, serioase și hotărâte a mamei poate echilibrasufletul șovăielnic, punându-l de partea cea dreaptă. – Signs of the Times, 16mar. 1891.

Când ne întrerup vizitatorii. Trebuie să vă luați timp să vorbiți și să vărugați împreună cu micuții voștri și nu trebuie să îngăduiți ca cineva săîntrerupă momentele de comuniune cu Dumnezeu și cu copiii voștri. Leputeți spune vizitatorilor voștri: „Dumnezeu mi-a dat o lucrare de făcut, nuam timp pentru flecării.” Trebuie într-adevăr să simțiți că aveți o lucrare defăcut pentru această viață și pentru veșnicie. [267] Cea dintâi datorie avoastră este față de copiii voștri. – Signs of the Times, 22 iul. 1889.

Înainte de vizitatori, înainte de orice altceva, pe primul plan sunt copiiivoștri… Lucrarea pe care o aveți de făcut față de copilul vostru în primii aninu admite niciun fel de neglijare. Nu există nicio perioadă în viața acestuiacând această regulă să fie uitată. – Sfaturi pentru profesori, părinți șistudenți, pag. 129.

Nu îi trimiteți afară ca să puteți sta cu oaspeții, ci învățați-i să fie liniștiți șirespectuoși în prezența acestora. – Signs of the Times, 23 aug. 1899

Mamele să fie modele de bunătate și noblețe. Mamelor, fiți înțelepte șiprofitați de prețioasele momente pe care le aveți. Nu uitați, copiii voștri auposibilități deosebite, ei pot trece dincolo de ceea ce le oferiți prin educațieși instruire. Voi puteți fi pentru ei întruchiparea modelului a tot ceea cepoate fi bun, curat și nobil. Identificați-vă interesele cu ale lor. – Review andHerald, 15 sep. 1891.

Puteți eșua în orice altceva, însă în acest punct fiți meticuloase, eficiente.Dacă copiii voștri sunt curați, virtuoși, în urma educației pe care o primesc încămin, dacă ei ocupă chiar și cel mai umil loc în marele plan al lui Dumnezeupentru binele omenirii, viața voastră nu va putea fi numită niciodată un eșecși nu va trebui să aveți vreodată remușcări. – Signs of the Times, 23 aug.1899

Pruncii sunt oglinda mamei, în care ea își poate vedea propriile obiceiuriși atitudini. Cât de atentă ar trebui să fie ea atunci în privința limbajului și acomportamentului, în prezența acestor mici învățăcei! Toate trăsăturile decaracter pe care dorește să le vadă formându-se în ei, trebuie să le cultive eaînsăși mai întâi. – Signs of the Times, 9 sep. 1886.

Țintiți mai sus decât standardul lumii. Mama nu trebuie să se ghideze

după opinia lumii și nici să dorească să atingă standardul acesteia. Ea trebuiesă decidă pentru ea însăși care este marele scop și țel al vieții și apoi sădepună tot efortul posibil pentru a atinge acest țel. Din lipsă de timp, [268] eapoate să neglijeze multele lucruri din gospodărie, fără rezultate prea grave;însă nu poate neglija, fără urmări, educarea corespunzătoare a copiilor ei.Caracterele lor deficitare vor da pe față necredincioșia ei. Lucrurile rele, pecare ea le îngăduie să treacă fără a le corecta, manierele aspre, grosolane,lipsa de respect și neascultarea, obiceiul de a lenevi și de a nu fi atent, toateacestea o vor dezonora și îi vor amărî viața. Mamelor, destinul copiilor voștrieste în mare măsură în mâinile voastre. Dacă dați greș în a vă face datoria, s-ar putea ca voi înșivă să-i așezați în rândurile oștirii lui Satana și să faceți dinei agenții lui pentru ruinarea și a altor suflete. Însă disciplina aplicată cucredincioșie și exemplul vostru de evlavie îi pot conduce la Hristos, iar ei, larândul lor, îi vor influența și pe alții, și în acest fel multe suflete pot fi salvateprin intermediul vostru. – Signs of the Times, 9 feb. 1882.

Cultivați binele, respingeți răul. Părinții trebuie să coopereze cuDumnezeu în a-și crește copiii în iubire și frică de Domnul. În niciun fel nu Îlpot întrista mai mult decât neglijând educația corespunzătoare a copiilor… Eitrebuie să vegheze cu grijă asupra cuvintelor și acțiunilor celor mici, dacă nu,cel rău îi prinde în mreaja lui. El dorește cu ardoare să facă acest lucru, ca săpoată anihila planul lui Dumnezeu. Cu bunătate, devotament și duioșie,părinții trebuie să lucreze pentru copiii lor, cultivând orice lucru bun șirespingând orice lucru rău care se dezvoltă în caracterele celor mici. –Manuscript 49, 1901.

Bucuria lucrului îndeplinit. Copiii sunt moștenirea Domnului, iar noisuntem răspunzători în fața Lui de felul cum administrăm proprietatea Sa.Creșterea și educarea copiilor spre a fi creștini constituie cel mai mareserviciu pe care părinții îl pot face pentru Dumnezeu. Este o lucrare carenecesită muncă, răbdare – un efort stăruitor, consecvent, pe toată duratavieții. [269] Neglijarea acestei sarcini ne dovedește că suntem ispravnicinecredincioși…

Părinții să lucreze cu iubire, credință și rugăciune pentru căminele lor,până când, cu bucurie, se pot înfățișa înaintea lui Dumnezeu, spunând: „Iată,eu și copiii pe care mi i-a dat Domnul!” – Parabolele Domnului Hristos, pag.195, 196.

46

Mama vitregă [270] Sfat către o mamă vitregă. Căsătoria ta cu unul care este tată de copii

se va dovedi o binecuvântare pentru tine… Erai în primejdia de a fi preapreocupată de persoana ta. Ai prețioase trăsături de caracter care trebuiautrezite și puse la lucru… Prin noile relații, vei dobândi o experiență prin carevei învăța cum să abordezi mintea omului. Prin îngrijirea copiilor, se dezvoltăafecțiunea, dragostea și blândețea. Responsabilitatea pe care o ai în familiata poate fi un mijloc pentru primirea unor mari binecuvântări. Acești copiivor fi pentru tine un prețios manual de studiu. Dacă știi să citești corect în el,aceasta îți va aduce multe binecuvântări. Grija față de ei trezește mintea, oeducă și pune în acțiune duioșia, dragostea, împreuna-simțire. Deși aceșticopii nu sunt carne din carnea ta și sânge din sângele tău, totuși, princăsătoria ta cu tatăl lor, ei au devenit ai tăi spre a fi iubiți, mângâiați, educațiși formați de tine. Legătura ta cu ei va pune la lucru gânduri și planuri care îțivor fi de un real folos… Prin experiența pe care o vei câștiga în cămin, ideileegoiste, care amenințau lucrarea ta, vor dispărea și îți vei schimba planurilefăcute, căci ele necesită îmbunătățiri…

Aveai nevoie de mai multă duioșie și afecțiune ca să te poți apropia de ceicare tânjesc după cuvinte amabile, pline de iubire. Copiii tăi îți vor treziaceste trăsături de caracter și te vor ajuta să-ți îmbunătățești judecata. Prinlegătura aceasta de afecțiune cu ei, vei învăța mai bine împreuna-simțire cucei în suferință. – Letter 329, 1904.

Reproș față de mama vitregă, lipsită de iubire. Ți-ai iubit soțul [271] și te-aicăsătorit cu el. Ați convenit ca, prin căsătoria cu el, să devii mama copiilorlui. Însă ești deficitară în această privință. Este trist că ai atât de multelipsuri. Nu iubești copiii soțului tău și, dacă nu se va produce o transformaretotală în tine, o adevărată reformă în felul tău de a fi, de a conduce lucrurile,aceste giuvaere prețioase vor fi distruse. Iubirea, manifestarea afecțiunii, nuconstituie o parte a disciplinei tale…

Ai amărât foarte mult viața acestor scumpi copii, mai ales a fiicei lui. Undeeste dragostea, mângâierea duioasă, îndelunga răbdare? În inima tanesfințită este mai degrabă ură decât iubire. Buzele tale rostesc doar critici,și nu cuvinte de laudă și încurajare. Manierele tale, felul tău aspru de a fi,firea ta lipsită de afecțiune sunt pentru această fiică sensibilă ca o grindină

nedorită asupra unei plante firave; ea se apleacă la fiecare răbufnire, pânăce viața i se spulberă și zace lovită și distrusă.

Felul tău de a fi seacă acel canal al iubirii, speranței și bucuriei în copiii tăi.Deși pe fața fetei s-a instalat tristețea, acest lucru, în loc să-ți stârneascăsimpatie, afecțiune, îți stârnește nerăbdare și neplăcere voită. Dacă vrei, îipoți schimba această expresie a feței în voioșie, vitalitate…

Copiii citesc expresia feței mamei; ei înțeleg dacă acolo este iubire sau nu.Tu știi ce lucrare faci. Fața aceea mică și tristă, suspinele ce răzbat dintr-oinimă ce tânjește după iubire nu îți trezesc milă? – Mărturii pentrucomunitate, vol. 2, pag. 56-58.

Urmările severității exagerate. Cu câtva timp în urmă, mi-a fost arătatcazul lui J. Greșelile și relele pe care le-a făcut au fost prezentate înamănunt; însă, în ultima viziune pe care am avut-o [272], am văzut că acelerele încă persistă, ea fiind încă rece și lipsită de iubire față de copiii soțului ei.Îi corectează și pedepsește nu numai pentru greșeli grave, dar și pentrunimicuri ce ar trebui să treacă neobservate. Căutarea continuă de greșelieste un lucru rău, iar Duhul lui Dumnezeu nu poate locui într-o astfel deinimă rea. Tendința ei este ca, atunci când copiii fac bine, să nu rosteascăniciun cuvânt de apreciere, dar totdeauna să doboare cu mustrări și criticăatunci când aceștia greșesc. Acest lucru îi descurajează întotdeauna pe copiiși îi determină să fie nepăsători. Stârnește răul în inimă și face ca acesta săîmprăștie praf și pulbere în jur. În copiii care sunt în mod continuu criticați,se dezvoltă un spirit de „Nu-mi pasă”, iar pasiunile rele se vor manifestafrecvent, în ciuda consecințelor…

Doamna J. trebuie să cultive iubire și împreună-simțire. Ea trebuie sămanifeste o afecțiune plină de duioșie față de copiii fără mamă, care se aflăîn grija ei. Aceasta va fi o binecuvântare a dragostei lui Dumnezeu pentruacești copii și se va întoarce și asupra ei cu afecțiune și iubire. – Id., vol. 3,pag. 531, 532.

Când este nevoie de grijă îndoită. Copiii care au pierdut-o pe cea de la alcărei sân a curs dragoste au suferit o pierdere care nu poate fi niciodatăcompensată. Iar atunci când cineva se aventurează să stea în locul mameipentru turma cea mică și speriată, își ia asupra ei o grijă și o povară dublăpentru a fi, dacă se poate, chiar mai iubitoare, mai iertătoare decât ar fiputut fi mama lor, și numai în acest fel suplinește pierderea pe care micaturmă a suferit-o. – Id., vol. 2, pag. 58.

47

Încurajarea rostită de domnul Hristos către mame [273] Domnul Isus a binecuvântat copiii. Pe vremea Domnului Hristos,

mamele și-au adus copiii la El, pentru ca El să-Și pună mâinile asupra lor șisă-i binecuvânteze. Prin acest act, ele își arătau credința în Isus și profundaîngrijorare a inimii lor cu privire la binele prezent și viitor al celor mici,încredințați grijii lor. Însă ucenicii nu au socotit că este nevoie să-L întrerupăpe Învățătorul doar de dragul copiilor și, pe când încercau să le îndepărtezepe mame, Domnul Isus i-a mustrat pe ucenici și a poruncit mulțimii să facăloc acestor mame credincioase și copiilor lor. Și a spus: „Lăsați copilașii săvină la Mine și nu-i opriți, căci Împărăția cerurilor este a unora ca ei.”

Pe când mamele treceau pe drumul prăfuit, apropiindu-se de Mântuitorul,El a văzut lacrimile lor neșterse și buzele tremurânde când acestea rosteaurugăciunea tăcută pentru copiii lor. El a auzit cuvintele de mustrare aleucenicilor și a dezaprobat imediat gestul acestora. Inima Sa mare, plină deiubire, era deschisă pentru a-i primi pe copii. Unul câte unul, i-a luat în brațeși i-a binecuvântat, în timp ce unul mai micuț, lăsându-se pe pieptul lui Isus,a adormit imediat. Domnul Isus a rostit cuvinte de încurajare către mame, înlegătură cu lucrarea lor, și, of, ce ușurare a constituit aceasta pentrusufletele lor! Cu câtă bucurie aveau să se bizuie pe bunătatea și îndurareaDomnului Isus, amintindu-și de acea ocazie memorabilă! Cuvintele Lui plinede har au ușurat povara inimilor lor [274] și le-a inspirat o nouă nădejde șicuraj. Oboseala a dispărut.

Aceasta este o lecție încurajatoare pentru mamele din toate timpurile.După ce fac tot ce pot mai bine pentru copiii lor, ele îi pot aduce la Isus.Chiar și pruncii din brațele mamelor sunt prețioși în ochii Săi. Iar mama, caretânjește în inima ei după ajutorul divin și care se aruncă în brațeleîndurătoare ale Domnului Hristos, ea și copiii ei, este primită împreună cuaceștia de Domnul, care îi va binecuvânta; El va da pace, nădejde și fericireatât mamei, cât și copiilor. Acesta este un privilegiu nespus de prețios, pecare Domnul Isus îl acordă tuturor mamelor. – Good Health, ian. 1880.

Domnul Isus le invită încă pe mame. Domnul Hristos, Maiestateacerurilor, a spus: „Lăsați copilașii să vină la Mine și nu-i opriți, căci Împărățiacerurilor este a unora ca ei.” Domnul Isus nu-i trimite pe copii la rabini; nu-itrimite la farisei, pentru că El știe că acești oameni i-ar învăța să-L respingă

pe cel mai bun Prieten al lor. Mamele care și-au adus copiii la Domnul Isusau procedat bine… Lăsați-le pe mame să-și conducă și acum copiii la DomnulHristos. Predicatorii Evangheliei să-i ia pe copii în brațe și să-i binecuvântezeîn Numele lui Isus. Cuvinte pline de cea mai duioasă iubire să fie rostite cătrecei micuți; căci Domnul Isus i-a luat pe mielușeii turmei în brațele Sale și i-abinecuvântat. – Review and Herald, 24 mar. 1896.

Mamele să vină la Domnul Isus cu îngrijorările lor. Ele vor găsi harîndeajuns spre a le fi de ajutor în creșterea copiilor lor. Porțile sunt deschisepentru fiecare mamă care vine și își descarcă povara la picioareleMântuitorului… El… încă le invită pe mame să-și aducă micuții la El pentru a-ibinecuvânta. Chiar pruncul din brațele mamei se poate odihni la umbra CeluiAtotputernic datorită credinței mamei care se roagă. Ioan Botezătorul a fostumplut cu Duhul Sfânt încă de la nașterea sa. [275] Dacă trăim în comuniunecu Dumnezeu, și noi putem aștepta ca Spiritul divin să-i modeleze pe cemicuți, încă din cea mai fragedă pruncie. – Hristos, Lumina lumii, ed. 1990,pag. 512.

Inimile copiilor sunt sensibile, impresionabile. El (Hristos) S-a identificatcu cei de jos, cei nevoiași, cu cei necăjiți. El i-a luat pe copii în brațele Sale șiS-a coborât la nivelul lor. Inima Sa mare, plină de iubire, a putut înțelegenecazurile și nevoile lor și S-a bucurat să-i facă fericiți. Spiritul Său, obosit dezarva și zgomotul din cetatea aglomerată, de oamenii vicleni și fățarnici, agăsit odihnă în compania copiilor nevinovați. El nu i-a respins niciodată.Maiestatea cerului a coborât pentru a răspunde întrebărilor lor și asimplificat lecțiile importante pe care avea să le dea spre a fi pe înțelesul lor.El a sădit în mințile lor tinere, în dezvoltare, semințele adevărului, careaveau să răsară și să producă un seceriș bogat în anii de mai târziu aimaturității lor. – Mărturii pentru comunitate, vol. 4, pag. 141.

El știa că acești copii aveau să asculte de sfatul Lui și să-L accepte caMântuitor, în timp ce aceia care erau înțelepți în felul lumii și fără inimăaveau să fie mai puțin doritori a-L urma și a avea un loc în Împărăția luiDumnezeu. Acești micuți care au venit la Hristos și au primit sfatul șibinecuvântarea Sa aveau să rămână pentru totdeauna cu chipul și cuvinteleSale pline de har întipărite în mințile lor. Noi ar trebui să învățăm o lecție dinacest act al Domnului Hristos, și anume că inimile copiilor sunt mai sensibile,mai impresionabile la învățăturile creștinismului, ușor de influențat sprepietate și virtute și foarte capabile să rețină impresiile dobândite. – Id., pag.

142.„Lăsați copilașii să vină la Mine, și nu-i opriți; căci Împărăția cerurilor este

a unora ca ei.” Aceste cuvinte trebuie păstrate cu grijă în minte nu numai decătre orice mamă, dar și de către fiecare tată. Aceste cuvinte sunt oîncurajare pentru părinți, ca să-și aducă în grabă copiii în atenția Lui [276] șisă-I ceară lui Hristos ca Tatăl să reverse binecuvântarea Sa asupra întregiifamilii. Nu doar cei care sunt cel mai mult iubiți se vor bucura de o atențiedeosebită, ci și copiii neastâmpărați, încăpățânați, care au nevoie deîngrijire, atenție și călăuzire plină de duioșie. – Signs of the Times, 13 aug.1896.

Partea a XI-aCopiii – parteneri tineri

48

Cum îi prețuiește cerul pe copii [279] Copiii sunt răscumpărați prin sângele Domnului Hristos. Domnul

Hristos îi prețuiește atât de mult pe copiii voștri, încât Și-a dat viața pentruei. Tratați-i ca pe o valoare cumpărată cu sângele Său. Educați-i cu răbdare șihotărâre pentru El. Disciplinați-i cu iubire și stăpânire de sine. Dacă veți faceastfel, ei vor deveni o cunună de slavă pentru voi și vor străluci ca niștelumini în lume. – Signs of the Times, 3 apr. 1901.

Cel mai mic copil, care Îl iubește pe Dumnezeu și se teme de El, este maimare în ochii Lui decât cel mai talentat și învățat adult care neglijează omântuire așa de mare. Copiii care își consacră inimile și viețile lui Dumnezeus-au așezat, prin aceasta, în legătură cu Izvorul înțelepciunii supreme și aldesăvârșirii. – Solii pentru tineret, pag. 329.

„Căci împărăția cerurilor este a unora ca ei.” Sufletul copilului mic, carese încrede în Domnul Hristos, este tot atât de prețios pentru El ca și îngeriidin jurul tronului Său. Ei trebuie aduși la Hristos și formați pentru El. Eitrebuie călăuziți pe cărarea ascultării, nu a îngăduirii poftei și vanității. –Review and Herald, 30 mar. 1897.

Dacă noi am dori să învățăm minunatele lecții pe care Domnul Isus a vrutsă le ofere ucenicilor printr-un copilaș, cât de multe lucruri, care acum ni separ greutăți de netrecut, ar dispărea cu totul! Când ucenicii au întrebat:„Cine este mai mare în Împărăția cerurilor?”, Domnul Isus a chemat la El uncopilaș, l-a așezat în mijlocul lor și le-a spus: „Adevărat vă spun că, dacă nuvă veți întoarce la Dumnezeu și nu vă veți face ca niște copilași, cu niciunchip nu veți intra în Împărăția cerurilor. De aceea oricine se va smeri ca acestcopilaș [280] va fi cel mai mare în Împărăția cerurilor.” – Manuscript 13, 1891.

Proprietatea lui Dumnezeu, încredințată părinților. Copiii primesc viațade la părinții lor, și totuși copiii se bucură de viață prin puterea creatoare alui Dumnezeu, căci Dumnezeu este Dătătorul vieții. Fie ca acest lucru să nuse uite niciodată, și anume: copiii nu trebuie tratați ca și când ar fiproprietate personală. Copiii sunt moștenirea Domnului, iar planul demântuire include și salvarea lor, pe lângă cea a părinților. Ei au fostîncredințați părinților pentru a fi crescuți în învățătura și după îndemnurileDomnului, pentru a fi calificați pentru lucrarea pe care o au de făcut înaceastă viață și în veșnicie. – Signs of the Times, 10 sep. 1894.

Mamelor, tratați-i cu blândețe pe cei micuți. Și Domnul Hristos a fostodată copil! De dragul Lui, onorați-i pe copii. Priviți asupra lor ca la o misiunesacră, încredințată nu pentru a-i răsfăța și idolatriza, ci pentru a-i învăța sătrăiască o viață curată, nobilă. Ei sunt proprietatea lui Dumnezeu; El îiiubește și vă adresează chemarea de a colabora cu El spre a-i ajuta să-șiformeze caractere desăvârșite. – Signs of the Times, 23 aug. 1899.

Dacă vreți să vă întâlniți cu Dumnezeu în condiții de pace, hrăniți turma Sacu hrană spirituală; căci fiecare copil are posibilitatea să obțină mântuirea.Copiii sunt comoara deosebită a lui Dumnezeu. – Letter 105, 1893.

Copiilor trebuie să li se aducă la cunoștință adevărul că talentele lor nu leaparțin. Puterea, timpul, intelectul sunt comori doar împrumutate. Eleaparțin lui Dumnezeu și este datoria oricărui tânăr de a le folosi cât mai multcu putință. El este un lăstar de la care Dumnezeu așteaptă roade; unispravnic al cărui capital trebuie să fie în creștere; o lumină care să luminezeîn întunericul lumii. Fiecare tânăr, fiecare copil are o lucrare de făcut pentruonoarea lui Dumnezeu în înnobilarea omenirii. – Educație, pag. 57, 58.

[281] Cărarea către ceruri este potrivită capacității copiilor. Am văzut căDomnul Isus ne cunoaște neputințele și a împărtășit experiența noastră întoate lucrurile, cu excepția păcatului; de aceea, El ne-a pregătit o cărarepotrivită puterii și capacității noastre și, ca și Iacov cu copiii săi, a mers încetși la pas cu noi, atât cât am putut suporta, ca să putem beneficia demângâierea companiei Sale și să ne fie o călăuză continuă. El nici nudisprețuiește, nici nu neglijează și nici nu părăsește copiii turmei. El nu ne-aporuncit să mergem înainte și să-i lăsăm. El nu o ia înainte, lăsându-ne pe noiîn urmă cu copiii noștri. Oh, nu; ci El a netezit cărarea vieții, chiar și pentrucopii. Iar părinților li se cere, în Numele Său, să-i conducă pe copii pe caleacea strâmtă. Dumnezeu a lăsat o cărare potrivită și pentru puterea șicapacitatea copiilor. – Mărturii pentru comunitate, vol. 1, pag. 388, 389.

49

Ajutoarele mamei [282] Copiii să fie asociați ai companiei numite cămin. Copiii, ca și părinții,

au responsabilități importante în cămin. Ei ar trebui învățați că sunt o parte acompaniei numite cămin. Ei sunt hrăniți, îmbrăcați, iubiți și îngrijiți, așadar eiar trebui să răspundă la aceste multe binefaceri făcându-și partea în ducereapoverilor căminului și aducând cât se poate de multă fericire în familia încare sunt membri. – Divina vindecare, pag. 394.

Fie ca fiecare mamă să-și învețe copiii că ei sunt membri ai companiei-familie și că ei trebuie să lucreze în cadrul acesteia. Fiecare membru alfamiliei trebuie să poarte aceste responsabilități cu tot atâta credincioșie cași un membru al bisericii în relațiile cu ceilalți membri ai bisericii.

Prin micile servicii pe care le fac, copiii să știe că ei îi ajută pe tata și pemama. Dați-le ceva de făcut spre a vă ajuta și spuneți-le că după aceea potmerge la joacă. – Review and Herald, 23 iun. 1903.

Copiii au minți dinamice și ei trebuie să se antreneze în ducerea poverilorîn viața practică… Ei nu trebuie lăsați niciodată să-și aleagă propria ocupație.Părinții trebuie să vegheze ei înșiși în această chestiune. – Manuscript 57,1897.

Părinții și copiii au obligații. Părinții au obligația de a-i hrăni, îmbrăca șieduca pe copii, iar copiii au obligația de a le sluji părinților cu credincioșievoioasă, serioasă. Când copiii consideră că nu mai au obligația de a împărtășicu părinții lor truda și poverile vieții, cum s-ar simți ei atunci dacă și părințiilor ar înceta să simtă că e obligația lor să le dea cele necesare? Refuzând săîndeplinească sarcinile ce le revin [283] spre a fi de folos părinților lor, de a leușura poverile, făcând ceea ce poate este neplăcut și plin de trudă, copiiipierd ocazia de a dobândi o educație foarte valoroasă, care le va fi de marefolos în viitor. – The Youth’s Instructor, 20 iul. 1893.

Dumnezeu dorește ca toți copiii credincioșilor să fie educați, din cei maifragezi ani, să contribuie la ducerea poverilor pe care părinții lor trebuie să lepoarte pentru ei. Ei au propriile camere și dreptul și privilegiul de a avea unloc în consiliul familiei. Dumnezeu cere ca părinții să-și hrănească și să-șiîmbrace copiii. Însă obligațiile părinților și ale copiilor sunt mutuale. Dinpartea copiilor se cere ca ei să-și respecte și să-și cinstească părinții. –Manuscript 128, 1901.

Părinții nu trebuie să fie sclavii copiilor lor, făcând numai sacrificii, în timpce copiilor li se permite să crească în nepăsare și fără griji, lăsând toatepoverile pe seama părinților. – Manuscript 126, 1897.

Printr-o bunătate greșit înțeleasă, copiii sunt deprinși să fie indolenți.Copiii trebuie să fie învățați de foarte mici să fie utili, să se ajute pe ei înșiși șisă-i ajute pe alții. Multe fete pot fi văzute, în timp ce mamele lor gătesc,spală sau călcă rufe, trudind din greu, că stau în salon, fără vreo mustrare deconștiință, citind povești, împletind, croșetând sau brodând. Inimile lor suntla fel de insensibile ca o piatră.

Însă de unde își are originea acest rău? Cine sunt, de obicei, cei care artrebui cel mai mult învinuiți în această chestiune? Bieții părinți, ei, ceiînșelați. Ei pierd din vedere viitorul bun al copiilor lor și, dintr-o afecțiunegreșit înțeleasă, îi lasă să trândăvească sau să facă doar lucruri de micăînsemnătate, care nu cer un exercițiu al minții și al mușchilor, și apoi își scuzăfiicele indolente că sunt slabe, bolnăvicioase. Ce le-a făcut să fie așa? Înmulte cazuri, este vorba de greșeala părinților. [284] Munca în gospodărie vaface bine atât minții, cât și trupului. Însă copiii sunt lipsiți de acest bine prininsuflarea unor idei greșite până ce ajung să urască munca. – Mărturii pentrucomunitate, vol. 1, pag. 686.

Dacă nu v-ați obișnuit copiii să lucreze, în curând ei vor deveni plictisiți. Sevor plânge de dureri de mijloc, de umeri și de membre obosite; și, datorităafecțiunii pe care le-o purtați, veți fi în pericolul de a face voi înșivă muncarespectivă în loc să-i lăsați pe ei să sufere puțin. Sarcina pe care le-o dați laînceput trebuie să fie ușoară, apoi măriți-o în fiecare zi, până ce ei vor putealucra suficient fără să se mai plictisească. – Id., pag. 687.

Pericolele leneviei. Mi s-a arătat că multe păcate sunt urmarea lenevirii.Mâinile și mințile active nu au timp să ia în seamă fiecare ispită pe carevrăjmașul o scoate în cale, însă mâinile leneșe și creierul inactiv suntîntotdeauna gata să fie luate în stăpânire de Satana. Când nu este ocupatăcu lucruri potrivite, mintea se oprește asupra unor lucrurinecorespunzătoare. Părinții trebuie să-și învețe copiii că lenevirea estepăcat. – Id., pag. 395.

Nu există nimic altceva care să conducă în mod atât de sigur la păcat caîndepărtarea tuturor poverilor de la copii, lăsându-i să ducă o viață trândavă,fără niciun rost, să nu facă nimic sau să-și caute ocupații după bunul lor plac.Mințile copiilor sunt dinamice și, dacă nu sunt ocupate cu ceea ce este bun și

util, ei se vor întoarce în mod inevitabil spre ceea ce este rău. Desigur, estedreptul lor și este necesar ca ei să se recreeze, dar trebuie învățați sămuncească și să aibă ore regulate de muncă fizică și, de asemenea, orepentru citit și studiu. Vegheați ca ocupația lor să se potrivească cu vârsta șisă le procurați cărți utile și interesante. – Christian Temperance and BibleHygiene, pag. 134, 135.

Garanția cea mai sigură este o ocupație utilă. Pentru tineri, cel mai sigureste să-și găsească o ocupație utilă. Dacă ar fi fost învățați să fie harnici, [285]

astfel ca tot timpul să aibă o ocupație utilă, n-ar mai avea timp să se plângăde soarta lor sau să zacă în trândăvie, visând toată ziua. Astfel, primejdia dea-și forma obiceiuri sau tovărășii rele ar fi mai mică. – Review and Herald, 13sep. 1881.

Dacă părinții sunt atât de ocupați cu alte lucruri, încât nu se pot îngriji decopiii lor pentru a le da o ocupație utilă, Satana le va da de lucru. – Signs ofthe Times, 3 apr. 1901.

Copiii trebuie să învețe să poarte poveri. Părinții trebuie să se trezească,să fie conștienți de faptul că cea mai importantă lecție pe care trebuie să oînvețe copiii lor este că trebuie să-și facă partea în ducerea poverilorcăminului… Părinții trebuie să-și învețe copiii să se deprindă cu simțulpractic, să-și dea seama că trebuie să fie utili în lume. În cămin, subsupravegherea unei mame înțelepte, băieții și fetele trebuie să primeascăprima instruire legată de ducerea poverilor vieții. – Letter 106, 1901.

Educația copilului spre bine sau spre rău începe în cei mai fragezi ani aisăi… Pe măsură ce cresc, copiii mai mari din familie trebuie să ajute laîngrijirea fraților mai mici. Mama nu trebuie să se obosească făcând lucruripe care copiii ar putea și ar trebui să le facă. – Manuscript 126, 1903.

Împărtășirea poverilor aduce satisfacție. Părinți, ajutați-vă copiii să facăvoia lui Dumnezeu, fiind credincioși în îndeplinirea datoriilor care le revin încalitate de membri ai familiei. Aceasta le va conferi cea mai valoroasăexperiență. Îi va învăța că nu trebuie să-și concentreze gândurile asupra lorînșiși, să facă doar ce le place și să se distreze. Educați-i cu răbdare,învățându-i să-și facă partea în familie, să considere o realizare, un succescând depun eforturi pentru a împărtăși poverile casei alături de tată, mamă,frați și surori. [286] În acest fel, ei vor avea satisfacția că sunt cu adevărat utili.– Manuscript 27, 1896.

Copiii trebuie să fie educați pentru a fi de ajutor. În mod natural, ei sunt

activi și înclinați să aibă o ocupație; iar această activitate poate fi canalizatăîn direcția cea bună, prin educație. Copiii pot fi învățați, când sunt mici, să-șifacă zi de zi datoriile ușoare, fiecare copil trebuind să aibă o anumită sarcinăde adus la îndeplinire, pentru care este răspunzător față de părinții săi saufață de cei care îl au în grijă. Astfel, ei vor fi învățați să ducă jugul datorieiîncă de când sunt mici; iar îndeplinirea micilor lor responsabilități va devenio plăcere, care le va aduce acea fericire ce poate fi dobândită doar prinfacerea de bine. Ei se vor obișnui să fie responsabili și își vor găsi plăcere înocupația lor, înțelegând că viața le poate oferi o ocupație mai importantădecât aceea de a se distra…

Munca este bună pentru copii, ei se simt mai fericiți să fie ocupați în modutil o mare parte din timp; ei se bucură mai mult în distracțiile lor nevinovatedupă ce își împlinesc datoriile cu succes. Munca întărește atât mușchii, cât șimintea. Mamele pot face din copiii lor niște mici ajutoare foarte prețioase și,în timp ce îi învață să fie folositori, ele însele pot înțelege mai bine fireaomenească și cum să se poarte cu aceste ființe fragede, cum să-și menținăinimile calde și tinere prin această legătură cu cei mici. Și, după cum copiiilor le privesc cu încredere și iubire, tot așa și ele pot privi la iubitul lorMântuitor, care le va ajuta și călăuzi. Copiii care sunt educați corespunzătorînvață, pe măsură ce avansează în vârstă, să iubească acea activitate careușurează poverile prietenilor lor. – Health Reformer, dec. 1877.

Asigură echilibru mintal. Prin îndeplinirea datoriilor ce le revin, se poatedobândi o memorie puternică și un bun echilibru al minții, ca și stabilitate decaracter și o bună executare. Ziua întreagă, cu cercul ei de datorii mărunte[287], cere atenție, chibzuință și un plan de acțiune. Pe măsură ce cresc, sepoate cere tot mai mult de la copii. Nu trebuie să li se ceară să efectuezemunci istovitoare sau să lucreze prea mult timp, ca să nu obosească și să sedescurajeze; lucrul care li se dă de făcut trebuie ales cu grijă, astfel încât săasigure cea mai bună condiție fizică, cultivarea minții și dezvoltareacaracterului. – Health Reformer, dec. 1877.

În legătură cu lucrătorii din ceruri. Dacă copiii ar fi învățați să priveascădatoriile de fiecare zi ca fiind planul stabilit de Însuși Domnul pentru ei, ca oșcoală în care să fie instruiți să-I aducă un serviciu credincios și eficient, câtde plăcută și onorabilă li s-ar părea atunci munca lor! A-ți împlini datoria înfiecare zi ca pentru Domnul face din cea mai umilă activitate o încântare și îileagă pe lucrătorii de pe pământ cu ființele sfinte care fac voia lui Dumnezeu

în ceruri. – Patriarhi și profeți, pag. 574.În ceruri, se lucrează în mod continuu. Acolo nu există leneși. „Tatăl Meu

lucrează”, a spus Domnul Hristos, „și Eu de asemenea lucrez”. Nu ne putemînchipui că, atunci când vom dobândi biruința finală și când locuințelenoastre vor fi gata pregătite pentru noi, lenevirea va fi partea noastră și căne vom putea odihni într-o stare de beatitudine, în care să nu facem nimic. –Manuscript 126, 1903.

Întărește legăturile din cămin. În educația tinerilor în cămin, principiulcolaborării este inestimabil… Cei mai mari trebuie să fie ajutoarele părinților,participând la planurile lor și împărtășind cu ei răspunderile și poverile. Tațiiși mamele să-și ia timp spre a-i învăța pe copii; să le arate că ei le prețuiescajutorul, le doresc încrederea și se bucură de compania lor, iar copiii nu vorîntârzia să răspundă. Nu doar că se va ușura povara părinților și copiii vorprimi o educație practică, de o inestimabilă valoare, [288] dar se vor întări șilegăturile în cadrul căminului și se vor adânci bazele caracterului. – Educație,pag. 285.

Contribuie la desăvârșirea mintală, morală și spirituală. Copiii și tinerii artrebui să aibă plăcere să ușureze grijile tatălui și ale mamei, dovedind interesneegoist pentru cămin. Îndeplinind sarcinile ce le revin, ei dobândesc aceaeducație care îi pregătește, îi face în stare să ocupe poziții de încredere șiutilitate. În fiecare an, ei trebuie să avanseze în mod serios, treptat, lăsând înurmă vârsta lipsită de experiență a copilăriei și îndreptându-se sprematuritate. Prin îndeplinirea cu credincioșie a datoriilor simple din cămin,băieții și fetele pun bazele desăvârșirii mintale, morale și spirituale. – Soliipentru tineret, pag. 211, 212.

Dă sănătate trupului, pace minții. Ca o asigurare iubitoare, asupra copiilorcare își fac cu voioșie partea ce le revine în treburile gospodărești, împlinindsarcinile împreună cu tatăl și mama, stă aprobarea lui Dumnezeu. Ei vor firăsplătiți cu sănătatea trupului și pacea minții; și vor avea parte de plăcereade a-și vedea părinții bucurându-se și făcându-și timp și pentru alte lucruri,chiar și pentru relaxare, prelungindu-și astfel viețile. Copiii deprinși cuîndatoririle practice ale vieții vor pleca din căminele lor fiind niște membrifolositori în societate, având o educație superioară celei obținute prinșcolarizare, la o vârstă fragedă, când nici mintea, nici trupul nu este suficientde puternic pentru a rezista încordării. – Sfaturi pentru profesori, părinți șistudenți, pag. 148.

În multe cazuri, ar fi mai bine ca cei mici să aibă mai puțin de lucru lașcoală și să fie instruiți mai mult în ceea ce privește îndeplinirea datoriilordin cămin. Mai presus de orice, ei trebuie învățați să fie serioși și de folos.Multe lucruri care se învață din cărți sunt mult [289] mai puțin esențiale decâtlecțiile hărniciei practice și ale disciplinei. – Manuscript 126, 1903.

Asigură somn odihnitor. Mamele trebuie să-și ia fetele cu ele în bucătărieși să le învețe cu răbdare. Prin constituție, li se potrivește mai bine aceastămuncă; mușchii lor vor dobândi tonus și tărie, iar gândurile lor vor fi multmai sănătoase, mai înălțătoare, la sfârșitul zilei. S-ar putea să fie obosite,însă cât de dulce este odihna după o măsură suficientă de activitate!Somnul, refăcătorul cel dulce al naturii, dă tărie corpului obosit și îlpregătește pentru datoriile zilei următoare. Nu le sugerați copiilor că estetotuna dacă lucrează sau nu. Învățați-i că este nevoie de ajutorul lor, cătimpul lor este valoros și că voi depindeți de munca lor. – Mărturii pentrucomunitate, vol. 1, pag. 395.

Este păcat să lăsați copiii să crească leneși. Puneți-i să-și exersezemembrele și mușchii, chiar dacă aceasta îi obosește. Dacă nu muncesc pestemăsură, cum ar fi oare posibil ca oboseala să le dăuneze mai mult lor decâtvouă? Există o mare deosebire între oboseală și istovire. Copiii au nevoie,mai frecvent decât adulții, de schimbarea îndeletnicirii și de perioade deodihnă; însă, chiar când sunt foarte tineri, ei pot să înceapă să învețe sămuncească și vor fi fericiți la gândul că sunt de folos. Somnul lor va fi dulcedupă o muncă sănătoasă și vor fi refăcuți pentru o nouă zi de muncă. –Christian Temperance and Bible Hygiene, pag. 135.

Nu spuneți: „Copiii mei mă necăjesc”. „Oh”, spun unele mame, „copiiimei mă necăjesc, mă încurcă atunci când încearcă să mă ajute.” Așa făceauși ai mei, dar credeți că i-am lăsat să afle lucrul acesta? Lăudați-vă copiii.Învățați-i cuvânt cu cuvânt, lucru după lucru. Este mult mai bine decât săcitească romane, să plece de acasă sau să fie preocupați de modă. – Manuscript 31, 1901.

[290] Privind modelul. Pentru un timp, Maiestatea cerului, Împăratul slavei,nu a fost decât un prunc din Betleem; nimic altceva decât un prunc înbrațele mamei Sale. În copilărie, nu a putut fi altfel decât un copil ascultător,care îndeplinește dorințele părinților, făcând acele lucruri care corespundcapacității Sale de copil. Aceasta este tot ceea ce pot face copiii și ei pot fiastfel educați și instruiți, încât să poată urma exemplul Domnului Hristos.

Domnul Hristos a lucrat astfel încât a binecuvântat casa în care Se afla,pentru că era supus părinților și astfel a făcut lucrare misionară în viața decămin. Este scris: „Și pruncul creștea și se întărea; era plin de înțelepciune șiharul lui Dumnezeu era peste El.” „Și Isus creștea în înțelepciune și în staturăși era tot mai plăcut înaintea lui Dumnezeu și înaintea oamenilor. – Signs ofthe Times, 17 sep. 1894.

Este privilegiul prețios al profesorilor și părinților să colaboreze în a-iînvăța pe copii să-și tragă seva din viața lui Hristos, învățând să-I urmezeexemplul. Anii copilăriei Mântuitorului au fost ani folositori. El era ajutorulmamei Sale în cămin; în aceeași măsură Și-a îndeplinit misiunea când Îșiîndeplinea datoriile în cămin și lucra în atelierul de tâmplărie, ca și atuncicând S-ar fi angajat în lucrarea Sa publică de slujire. – Review and Herald, 6mai 1909.

Prin viața Sa de pe pământ, Domnul Hristos este un exemplu pentruîntreaga familie omenească, El fiind ascultător și de folos în căminul Său. El aînvățat meșteșugul tâmplăriei și a lucrat cu propriile mâini în micul atelierdin Nazaret… În timp ce muncea în copilărie și tinerețe, mintea și corpul Săuse dezvoltau. El nu-Și folosea puterile fizice în mod nechibzuit, ci în așa felîncât să le păstreze în sănătate deplină, pentru ca să poată lucra cel mai bineîn orice privință. – Sfaturi pentru profesori, părinți și studenți, pag. 147.50

Cinstea datorată părinților [292] Obligația copilului față de părinți. Copiii trebuie să simtă că sunt

datori față de părinții lor, care au vegheat asupra lor în pruncie și i-au îngrijitcând au fost bolnavi. Ei ar trebui să nu uite că părinții lor s-au îngrijorat multpentru ei. În special părinții conștiincioși, credincioși, și-au dat tot interesulca odraslele lor să apuce pe o cale bună. Când copiii lor greșeau, cât deîmpovărate le erau inimile! Dacă fiii și fiicele care au provocat acele dureride inimă ar putea vedea efectul purtării lor, ar fi cu siguranță mai ușor deînduplecat. Dacă ar putea vedea lacrimile mamei și ar auzi rugăciunileînălțate către Dumnezeu în favoarea lor, suspinele ei înăbușite, inimile lor arfi mai sensibile și și-ar mărturisi mai în grabă greșelile, cerând iertare. –Mărturii pentru comunitate, vol. 1, pag. 395, 396.

Copiii, când ajung adulți, își vor lăuda părintele care a lucrat cucredincioșie și nu le-a îngăduit să nutrească simțăminte negative sau să-șiformeze obiceiuri dăunătoare. – Signs of the Times, 13 iul. 1888.

O poruncă pentru toți. „Cinstește pe tatăl tău și pe mama ta ca să ți selungească zilele în țara pe care ți-o dă Domnul, Dumnezeul tău.” Aceastaeste cea dintâi poruncă însoțită de o făgăduință. Este valabilă pentru copii,tineri, adulți și oameni în vârstă. Nu există în viață nicio perioadă în carecopiii să se poată scuza că nu și-au cinstit părinții. Această obligație solemnărevine fiecărui fiu, fiecărei fiice și constituie una dintre condițiile pentruprelungirea vieții lor în țara pe care Domnul o dă celor credincioși. Acesta nueste un subiect nedemn de luat în seamă, ci unul de o importanță vitală.Făgăduința [293] este împlinită, cu condiția ascultării. Dacă vei asculta, vei trăimult în țara pe care ți-o va da Domnul Dumnezeul tău. Dacă nu vei asculta,nu te vei bucura de zile multe în această țară. – Mărturii pentru comunitate,vol. 2, pag. 80, 81.

Părinților li se cuvine o măsură de dragoste și respect care nu se cuvineniciunei alte persoane. Însuși Dumnezeu, care a așezat asupra lorresponsabilitatea pentru sufletele încredințate grijii lor, a rânduit ca, în aniide început ai vieții, părinții să-L reprezinte pe Dumnezeu față de copiii lor,iar acela care respinge autoritatea îndreptățită a părinților respingeautoritatea lui Dumnezeu. Porunca a cincea cere de la copii nu numairespect, supunere și ascultare față de părinții lor, dar și iubire, duioșie,

dorința de a le ușura sarcinile, de a le păstra bunul nume și de a-i ajuta labătrânețe. – Patriarhi și profeți, pag. 308.

Dumnezeu nu-i poate face să prospere pe aceia care merg în direcțieopusă datoriei clar specificate în cuvântul Său, datoria copiilor față depărinții lor… Dacă ei își necinstesc și dezonorează părinții pământești, ei nu-Lvor respecta și iubi nici pe Creatorul lor. – Mărturii pentru comunitate, vol. 3,pag. 232.

În cazul în care copiii au părinți necredincioși și poruncile acestea vin încontradicție cu cerințele Domnului Hristos, atunci, oricât de dureros ar fi, eitrebuie să asculte de Dumnezeu și să lase urmările pe seama Lui. – Reviewand Herald, 15 noi. 1892.

Mulți calcă porunca a cincea. În aceste vremuri de pe urmă, copiii suntatât de neascultători și lipsiți de respect, iar Dumnezeu a consemnat acestlucru în mod special, el constituind un semn că sfârșitul este aproape.Aceasta denotă că Satana are stăpânire aproape deplină asupra mințilorcelor tineri. Mulți nu-i mai respectă pe cei în vârstă. – Mărturii pentrucomunitate, vol. 1, pag. 217, 218.

Există mulți copii care susțin faptul că ei cunosc adevărul, dar nu le acordăpărinților lor onoarea și dragostea pe care li le datorează, [294] care nudovedesc decât puțină iubire față de tatăl și mama lor, necinstindu-i,neținând seama de dorințele lor și necăutând să le ușureze poverile. Mulțidintre cei care mărturisesc a fi creștini nu știu ce înseamnă să-ți „cinsteștitatăl și mama”, în consecință știu la fel de puțin ce înseamnă „să ți selungească zilele în țara pe care ți-o va da Domnul, Dumnezeul tău.” – Soliipentru tineret, pag. 331.

În acest veac la răzvrătirii, acei copii care nu au beneficiat de o educație șio disciplină corespunzătoare au doar în mică măsură simțul că au obligațiifață de părinții lor. Adesea se întâmplă următoarea situație: cu cât părințiifac mai mult pentru copiii lor, cu atât aceștia sunt mai neascultători și îirespectă mai puțin. Copiii care au fost favorizați, răsfățați și alintați așteaptăîntotdeauna acest lucru; și dacă așteptările lor nu sunt îndeplinite, ei suntdezamăgiți și se descurajează. Aceeași tendință se va putea vedea apoi de-alungul întregii lor vieți; ei se vor simți neajutorați, se vor bizui pe alții pentruajutor, așteptând ca ceilalți să le acorde favoruri și să cedeze în fața lor. Șidacă cineva li se opune, chiar după ce au ajuns la vârsta maturității, ei sesimt nedreptățiți; și astfel calea vieții li se pare grea, se îngrijorează, de-abia

își pot duce poverile, adesea murmură și sunt nervoși, pentru că nimic nu leeste pe voie. – Mărturii pentru comunitate, vol. 1, pag. 392, 393.

În ceruri nu este loc pentru copii nerecunoscători. Am văzut că Satana aorbit mințile celor tineri, pentru ca ei să nu înțeleagă adevărurile dinCuvântul lui Dumnezeu. Simțurile lor sunt atât de tocite încât ei nu iau înseamă îndemnurile sfântului apostol: „Copii, ascultați în Domnul de părințiivoștri, căci este drept. Să cinstești pe tatăl tău și pe mama ta este cea dintâiporuncă însoțită de o făgăduință, ca să fii fericit și să trăiești multă vreme pepământ (cel nou).”

„Copii, ascultați de părinții voștri în toate lucrurile, [295] căci lucrul acestaplace Domnului.” Copiii care își necinstesc părinții nu îi ascultă și nu ținseama de sfaturile și îndemnurile lor nu pot avea parte de pământul cel nou.Pământul cel nou, curățit, nu va fi un loc pentru fiul sau fiica răzvrătită șinerecunoscătoare. Dacă aceștia nu învață ascultarea și supunerea aici, nu ovor învăța niciodată; pacea celor răscumpărați nu va fi tulburată de copiiineascultători, nestăpâniți și nesupuși. Niciun călcător al poruncii nu poatemoșteni Împărăția cerurilor. – Id., vol. 1, pag. 497, 498.

Să se manifeste iubire. Am văzut copii care par a nu avea dragoste pentrupărinții lor, care nu-și exprimă afecțiune față de aceștia, lucru pe care ei li-ldatorează și ar fi apreciat; în schimb, dovedesc afecțiune din belșug pentruanumite persoane din afara familiei. Așa vrea Dumnezeu? Nu, cu siguranțănu. Aduceți toate razele de soare, de iubire și afecțiune în cercul familiei.Tatăl și mama voastră vor aprecia aceste mici atenții pe care li le puteți oferi.Eforturile tale de a ușura poverile, de a nu rosti niciun cuvânt nechibzuit șide nemulțumire, arată că tu nu ești un copil neatent și că apreciezi grija șidragostea care ți-au fost acordate pe când erai doar un prunc și un copilneajutorat. – The Youth’s Instructor, 21 aprilie 1886.

Copii, este necesar ca mamele voastre să vă iubească, altfel ați fi foartenefericiți. Dar nu este oare, de asemenea, drept ca și copiii să-și iubeascăpărinții și să-și dovedească această iubire prin priviri, cuvinte plăcute șiprintr-o cooperare voioasă, din inimă, ajutându-l pe tata la treburile dinafara casei, iar pe mama la cele din interiorul ei? – Manuscript 129, 1898

Fapte considerate a fi fost făcute pentru Isus. Dacă sunteți convertiți cuadevărat, dacă sunteți copii ai lui Isus, vă veți cinsti părinții, nu doar făcândceea ce vă spun ei, ci căutând ocazii de a-i ajuta. Făcând astfel, lucrați pentruDomnul Isus. El consideră că aceste fapte bune, această purtare de grijă sau

atenție, sunt făcute Lui Însuși. Aceasta este cea mai importantă lucraremisionară; iar aceia care sunt credincioși în aceste mici datorii de zi cu zidobândesc o experiență valoroasă. – The Youth’s Instructor, 30 ian. 1884.

51

Sfaturi către copii[297] Căutați-L pe Dumnezeu devreme. Copiii și tinerii trebuie să înceapă

să-L caute pe Dumnezeu de timpuriu, deoarece obiceiurile și impresiile pecare le dobândesc la o vârstă fragedă vor exercita o influență puternicăasupra vieții și caracterului lor. De aceea tinerii, dacă vor să fie ca Samuel,Ioan și în special ca Domnul Hristos, trebuie să fie credincioși în lucrurile pecare cei răi le urăsc și care consideră că viața lor trebuie să fie trăită înplăceri și îngăduință egoistă. Multe dintre îndatoririle mici din cămin suntconsiderate neînsemnate, însă, dacă lucrurile mici sunt neglijate, la fel vor fiși cele mari. Voi vreți să fiți bărbați și femei integri, cu caractere curate,sănătoase, nobile. Începeți cu lucrul în cămin; preluați-vă sarcini cât de miciși împliniți-le meticulos și cu exactitate. Când Domnul vede că voi suntețicredincioși în cele mici, El vă va încredința răspunderi mai mari. Fiți atențicum clădiți și ce fel de material puneți în clădire. Caracterele pe care vi leformați acum vor dura pentru veșnicie.

Lăsați-L pe Domnul Isus să vă ia în stăpânire mintea, inima și sentimentele;lucrați cum a lucrat El, împlinindu-vă cu conștiinciozitate sarcinile în cămin,mici fapte de tăgăduire de sine și fapte de bunătate, folosind clipele pe carele aveți în mod sârguincios, veghind cu grijă asupra păcatelor mici care s-arputea strecura și având o inimă recunoscătoare pentru micile binecuvântăripe care le primiți, iar la sfârșit, vă veți bucura de mărturia care a fost dată îndreptul lui Ioan și Samuel și în special în dreptul Domnului Hristos: „Și Isuscreștea în înțelepciune, în statură și era tot mai plăcut înaintea lui Dumnezeuși înaintea oamenilor.” – The Youth’s Instructor, 3 noi. 1886.

„Dă-mi inima ta”. Domnul spune către cei tineri: „Fiule, dă-Mi inima ta.”Mântuitorului lumii Îi face plăcere [298] să aibă copii și tineri care își predauinima Lui. Poate exista o mare oștire de copii și tineri care să fie găsițicredincioși față de Dumnezeu, deoarece ei umblă în lumină, după cumDomnul Hristos este în lumină. Ei Îl vor iubi pe Domnul Isus și va fi plăcerealor să-I fie pe plac. Ei nu vor fi nerăbdători, dacă vor fi ocărâți, ci vor aducemulțumire inimii tatălui și mamei, prin bunătate, răbdare și voința lor de aface tot ce pot în a-i ajuta să ducă poverile vieții de zi cu zi. În copilărie șitinerețe, ei vor fi găsiți ucenici credincioși ai Domnului nostru. – Solii pentrutineret, pag. 333.

Trebuie făcută o alegere personală. Vegheați, rugați-vă și căutați sădobândiți o experiență personală în lucrurile lui Dumnezeu. Părinții voștri văînvață, încearcă să vă călăuzească pașii pe cărări sigure; însă ei nu vă potschimba inima. Trebuie să vă predați inima lui Isus și să umblați în prețioasalumină a adevărului, pe care v-a dat-o. Împliniți-vă cu credincioșie datoriileîn viața de cămin și, prin harul lui Dumnezeu, veți putea ajunge la staturadeplină a ceea ce dorește Dumnezeu de la copii, cu ajutorul Său. Faptul căpărinții voștri țin Sabatul și ascultă adevărul nu vă va asigura mântuirea.Noe, Iov și Daniel, „pe viața Mea, zice Domnul Dumnezeu, că n-ar scăpa nicifii, nici fiice, ci numai ei și-ar mântui sufletul prin neprihănirea lor”.

În copilărie și tinerețe, puteți avea experiența slujirii lui Dumnezeu. Facețilucruri despre care știți că sunt drepte. Fiți ascultători față de părinții voștri.Ascultați-le sfaturile căci, dacă Îl iubesc pe Dumnezeu și se tem de El, ei aurăspunderea educării, disciplinării și formării sufletelor voastre în vedereavieții veșnice. Primiți cu mulțumire ajutorul pe care vor să vi-l dea și aducețimulțumire inimilor lor, supunându-vă cu voioșie sfaturilor lor, [299] careprovin dintr-o judecată mai înțeleaptă. Pe această cale, vă veți cinsti părinții,veți da slavă lui Dumnezeu și veți deveni o binecuvântare pentru cei cu carevă asociați. – The Youth’s Instructor, 17 aug. 1893.

Înrolați-vă în luptă, copii; și nu uitați că fiecare victorie obținută vă așazădeasupra vrăjmașului. – Manuscript 19, 1887.

Copiii să se roage pentru ajutor. Copiii trebuie să se roage pentru harul dea rezista ispitelor care vor veni asupra lor – ispita de a-și alege propria cale șide a-și face plăcerile lor egoiste. Iar când ei se roagă Domnului Hristos să-iajute să fie sinceri, buni, ascultători și să-și poată îndeplini datoriile pe carele au în cămin, El le va asculta rugăciunile, oricât de umile ar fi. – Review andHerald, 17 noi. 1896.

Domnul Isus dorește ca toți copiii și tinerii să vină la El cu aceeașiîncredere cu care merg la părinții lor. Așa cum un copil îi cere mamei sautatălui pâine când îi este foame, la fel Domnul vrea ca voi să-I cereți lucrurilede care aveți nevoie…

Domnul Isus cunoaște nevoile copiilor și Îi face plăcere să le asculterugăciunile. Lăsați-i pe copii să dea la o parte lumea și tot ce le-ar distragegândurile de la Dumnezeu; și lăsați-i să simtă că sunt singuri cu Dumnezeu,că ochii Lui privesc în străfundurile inimii și citesc dorința sufletului și că potvorbi cu Dumnezeu…

Apoi, copii, cereți-I lui Dumnezeu să facă pentru voi acele lucruri pe carevoi nu le puteți face pentru voi înșivă. Spuneți-I lui Isus orice. Dezvăluiți-I Luitoate tainele inimilor voastre; căci ochiul Lui cercetează toate ascunzișurilesufletului și El vă citește gândurile ca pe o carte deschisă. Când cereți lucruricare sunt necesare pentru binele sufletului vostru, să credeți că le-ați primitși le veți avea. – The Youth’s Instructor, 7 iul. 1892.

[300] Îndepliniți-vă cu voioșie datoriile din cămin. Copiii și tinerii trebuie săfie misionari în cămin, făcând acele lucruri care sunt necesare și pe carecineva trebuie să le facă… Puteți dovedi, printr-o îndeplinire credincioasă a lucrurilor mici, care vi se par lipsite de importanță,că aveți un adevărat spirit misionar. Bunăvoința de a împlini sarcinile care vărevin, de a-i ușura povara mamei voastre, care este copleșită de griji, vă vadovedi vrednici să vi se încredințeze responsabilități mai mari. Voiconsiderați că spălatul vaselor nu este ceva plăcut, și totuși nu vreți să fițilipsiți de privilegiul de a mânca din hrana care este pusă în aceste vase.Credeți voi că mamei îi este mai plăcut decât vă este vouă să facă acestelucruri? Sau vrei să o lași pe mama – cea care poartă toate grijile – să facăceea ce tu consideri o treabă neplăcută, în timp ce tu te joci de-a doamna?Este de măturat, sunt covoare de scos și de scuturat, iar camerele trebuiepuse în ordine și, în timp ce tu neglijezi aceste lucruri, crezi că este potrivit săți se încredințeze răspunderi mai mari? Te-ai gândit tu de câte ori a trebuitca mama să facă aceste lucruri, în timp ce tu aveai scuze că te duceai la joacăsau te distrai? – The Youth’s Instructor, 2 mar. 1893.

Mulți copii consideră treburile casei ca pe ceva neplăcut, iar fețele lorarată din plin această neplăcere. Ei găsesc greșeli, murmură și nu fac nimiccu bunăvoință. Acest lucru nu este creștinesc; acesta este spiritul lui Satanași, dacă îl împărtășiți, veți fi ca el. Veți ajunge nenorociți și îi veți face la fel șipe cei din jurul vostru. Nu vă plângeți de cât de multe aveți de făcut și cât depuțin timp aveți pentru distracții, ci fiți sârguincioși și harnici. Folosindu-vătimpul în lucru util, veți închide o ușă ispitirilor lui Satana. Aduceți-vă amintecă Domnul Isus nu a trăit ca să Se mulțumească pe Sine Însuși, iar voi trebuiesă fiți ca El. Faceți din aceasta un principiu religios și cereți-I lui Isus să [301]

vă ajute. Exersându-vă mintea în această direcție, vă veți pregăti să devenițipurtători de poveri în cauza lui Dumnezeu, așa cum ați fost purtători depoveri în cercul familiei. Veți avea o bună influență asupra altora și îi putețicâștiga pentru Hristos. – The Youth’s Instructor, 30 ian. 1884.

Tihnă pentru mame. Este dificil pentru o mamă iubitoare să-și sileascăcopiii să o ajute atunci când vede că nu le stă mintea la lucru și caută oricescuză posibilă ca să scape de acea treabă neplăcută. Copii și tineri, DomnulHristos privește la voi. Vreți voi să vă vadă că vă neglijați datoria pe care El aîncredințat-o mâinilor voastre? Dacă doriți să fiți folositori, acum este ocazia.Prima voastră datorie este să vă ajutați mama, care a făcut atât de multepentru voi. Ușurați-i poverile, oferiți-i zile plăcute, de tihnă; căci ea are atâtde puține zile libere în viața ei și totul este atât de monoton pentru ea, doarcu puține variații. Ați pretins plăceri și distracție, ca fiind dreptul vostru, însăa sosit timpul ca și voi să aduceți raze de soare în cămin. Acceptați-văresponsabilitățile; apucați-vă direct de muncă. Prin devoțiunea voastră,tăgăduitoare de sine, îi veți aduce mamei odihnă și plăcere. – The Youth’sInstructor, 2 mar. 1893.

Răsplata lui Dumnezeu pentru Danielii zilelor noastre. Astăzi este nevoiede bărbați ca Daniel, oameni de acțiune, curajoși. Este nevoie de inimicurate și mâini puternice, netemătoare în lumea prezentă. Dumnezeu arânduit ca omul să progreseze mereu, să atingă zi de zi un punct mai înalt pescara desăvârșirii. El ne va ajuta, dacă dorim cu adevărat. Speranța noastrăde fericire în două lumi depinde de îmbunătățirile pe care le facem într-unadintre ele…

Dragi tineri, Dumnezeu vă cere să faceți o lucrare pe care o puteți face,prin harul Său. „Aduceți trupurile voastre ca o jertfă vie, sfântă, plăcută luiDumnezeu: aceasta va fi din partea voastră o slujbă duhovnicească.” [302]

Pregătiți-vă să fiți bărbații și femeile lui Dumnezeu. Dovediți curăție îngânduri, pofte și obiceiuri care să se poată compara cu ale lui Daniel.Dumnezeu vă va răsplăti cu nervi liniștiți, cu o gândire limpede, cu ojudecată bună și o minte ascuțită. Tinerii de astăzi, ale căror principii sunttari și neclintite, vor fi binecuvântați cu sănătatea trupului, a minții șisufletului. – The Youth’s Instructor, 9 iul. 1903.

Începeți acum să răscumpărați trecutul. Pentru că tinerii își hotărăscacum destinul veșnic, aș dori să fac un apel către voi, și anume: luați înseamă prima poruncă însoțită de o făgăduință: „Ca să ți se lungească zilele înțara pe care ți-o va da Domnul, Dumnezeul tău.” Copii, doriți voi viațaveșnică? Atunci respectați-vă și cinstiți-vă părinții. Nu le mâhniți și nu lerăniți inimile, nu le provocați nopți nedormite, neliniștite, și supărări dincauza voastră. Dacă ați păcătuit, neiubindu-i și neascultându-i, începeți acum

să răscumpărați trecutul. Nu vă puteți permite să apucați pe o altă cale; căciaceasta ar însemna pentru voi pierderea vieții veșnice. – The Youth’sInstructor, 22 iun. 1893.

Partea a XII-aStandarde pentru viata de familie

52

Administrarea căminului [305] Principiul călăuzitor pentru părinți. Mulți din lume își leagă sufletul

de lucruri care pot fi bune în ele însele, dar mintea lor este preocupată cuaceste lucruri și nu mai este interesată de acel bine mai mare, mai înalt, pecare Domnul Hristos dorește să-l ofere. Acum, noi nu trebuie ca, în modgrosolan, să-i lipsim de ceea ce le este drag. Acestora descoperiți-lefrumusețea și valoarea adevărului. Conduceți-i la Hristos și iubirea Lui;atunci ei înșiși vor lăsa la o parte orice lucru care le abate simțămintele de laEl. Acesta este principiul pe care trebuie să-l folosească părinții în educareacopiilor lor. Prin felul vostru de a proceda cu cei mici puteți, prin harul luiHristos, să le modelați caracterele pentru viața veșnică. – Manuscript 4,1893.

Tații și mamele trebuie să facă din aceasta studiul vieții, pentru cavlăstarele lor să poată deveni, atât cât se poate prin efort omenesc,combinat cu ajutor divin, desăvârșiți în caracter. Această lucrare, cu toatăimportanța și responsabilitatea ce derivă din ea, ei au acceptat-o deja prinfaptul că au adus copii pe lume. – Fundamentele educației creștine, pag. 67.

Reguli necesare în cămin. Orice cămin creștin trebuie să aibă reguli; iarpărinții trebuie să le dea copiilor lor, prin cuvintele și purtarea lor, un prețiosexemplu viu de ceea ce doresc ca ei să fie… Învățați-i pe copii și pe tineri săse respecte, să fie credincioși lui Dumnezeu, credincioși față de principii;învățați-i să respecte și să se supună Legii lui Dumnezeu. Atunci, acesteprincipii le vor stăpâni viața și ei le vor trăi când vor intra în contact cu alții. –Letter 74, 1896.

[306] Principii biblice care trebuie urmate. Este nevoie de vegherecontinuă, pentru ca principiile care stau la temelia conducerii familiei să nufie neglijate. Domnul a rânduit ca familiile de pe pământ să fie simboluri alefamiliei din ceruri. Iar atunci când familiile de pe pământ sunt conduse bine,aceeași sfințire a Duhului va fi adusă și în biserică. – Manuscript 80, 1898.

Trebuie ca părinții să fie ei înșiși convertiți și să știe ce înseamnă să tesupui voinței lui Dumnezeu; să-și aducă toate gândurile în supunere față deDomnul Isus Hristos, înainte ca ei să poată reprezenta corect conducerea pecare Dumnezeu a rânduit-o în familie. – Review and Herald, 13 martie 1894.

Însuși Dumnezeu a întemeiat relațiile familiale. Cuvântul Său este singura

călăuză sigură în creșterea copiilor. Filozofia omenească nu a descoperit maimult decât știe Dumnezeu și nici nu a născocit un plan mai înțelept deeducare a copiilor decât cel dat de Domnul nostru. Cine poate înțelege maibine toate nevoile copiilor decât Creatorul lor? Cine ar putea avea un interesmai profund pentru bunăstarea lor decât El, care i-a răscumpărat cu propriulsânge? Dacă s-ar studia cu mai multă atenție Cuvântul lui Dumnezeu și arexista mai multă supunere cu credincioșie față de cele scrise în el, ar existamai puțină durere sufletească din cauza comportamentului potrivnic alcopiilor răi. – Signs of the Times, 24 noiembrie 1881.

Respectați drepturile copilului. Nu uitați, copiii au drepturi care trebuierespectate. – Letter 47a, 1902.

Copiii au drepturi pe care părinții trebuie să le recunoască și să lerespecte. Ei au dreptul la acea educație și instruire care să-i facă membriutili, respectați și iubiți în societatea de aici, și prin care să fie corespunzătoripentru societatea curată și sfântă viitoare. Tinerii trebuie învățați căbunăstarea lor, atât prezentă, cât și viitoare, depinde într-o mare măsură deobiceiurile pe care și le formează în copilărie și tinerețe. Ei trebuie să seobișnuiască [307] încă de la o vârstă fragedă cu supunerea, tăgăduirea de sineși căutarea fericirii celorlalți. Ei trebuie învățați să-și supună temperamentulrepezit, să-și rețină cuvântul pătimaș, să dovedească în mod constantbunătate, curtoazie și stăpânire de sine. – Fundamentele educației creștine,pag. 67.

Către un părinte înșelat de o afecțiune oarbă. Afecțiunea oarbă, omanifestare ieftină a iubirii, vă amenință multă vreme. Este ușor a încrucișabrațele în jurul gâtului; însă aceste manifestări nu trebuie încurajate de voi,ca părinți, decât dacă se dovedesc a fi de o reală valoare, provenind dintr-oascultare desăvârșită. Indulgența ta, nesocotirea cerințelor lui Dumnezeuconstituie cea mai mare cruzime. Tu încurajezi și scuzi neascultarea,spunând: „Băiatul meu mă iubește.” Această iubire este ieftină șiamăgitoare. De fapt, nici nu este dragoste. Iubirea, iubirea autentică, cetrebuie cultivată în familie, este de valoare, deoarece este pusă la probă prinascultare…

Dacă-i iubești pe copiii tăi, pune-i în rânduială. Însă sărutările nenumărateși alte semne de dragoste îți orbesc ochii, și copiii tăi știu acest lucru. Facețisă existe mai puțin din aceste demonstrații exterioare – îmbrățișări șisărutări – și mergeți în profunzimea lucrurilor arătându-le ce este adevărata

dragoste filială. Refuzați aceste manifestări, ca fiind o fraudă, o înșelare,dacă nu sunt însoțite de ascultare și respect față de voi. – Letter 52, 1886.

Nu manifestați nici afecțiune oarbă, nici severitate excesivă. În timp cenu trebuie să fim îngăduitori, dovedind o afecțiune oarbă, nu trebuie nici sămanifestăm o severitate exagerată. Copiii nu pot fi aduși la Domnul cu forța.Ei pot fi conduși, dar nu mânați precum vitele. „Oile Mele ascultă glasulMeu, Eu le cunosc și ele mă urmează”, declară Domnul Hristos. El nu a spus:„Oile Mele aud vocea Mea și ele sunt forțate pe calea ascultării.” Îneducarea copiilor, trebuie să se arate iubire. Niciodată părinții nu trebuie săle producă durere copiilor [308] prin asprime sau exigențe nerezonabile.Asprimea mână sufletele în plasa lui Satana. – Review and Herald, 29 ian.1901.

Frâul conducerii în familie este ținut cu hotărâre și bunătate, prininfluența unită a autorității și iubirii. Dacă aveți ca țintă numai slava luiDumnezeu și ceea ce copiii noștri Îi sunt datori, acest lucru ne va feri depierzare și de încurajarea răului. – Manuscript 24, 1887.

Asprimea și severitatea nu sunt necesare în vederea ascultării. Fie caniciunul să nu-și imagineze că asprimea și severitatea sunt necesare pentru aobține ascultare. Am văzut familii conduse în cel mai eficient mod fără aexista vreun cuvânt sau vreo privire aspră. Am fost în familii în care seporuncea întruna, pe un ton autoritar, și adesea erau administrate mustrăriși pedepse severe. În primul caz, copiii au urmat cursul indicat de părinți șirareori își vorbeau unul altuia pe un ton aspru. În cel de-al doilea caz, deasemenea, a fost imitat exemplul părinților de către copii; și de dimineațapână seara nu se auzeau decât cuvinte răstite, căutări de greșeli și certuri. –Signs of the Times, 11 mar. 1886.

Nu trebuie folosite cuvinte care intimidează, care generează teamă șisuprimă dragostea. Un tată înțelept, iubitor și temător de Dumnezeu vaaduce în cămin iubire, și nu frică servilă. Dacă noi bem din apa vieții, izvorulva da apă dulce, nu apă amară. – Letter 8a, 1896.

Cuvintele aspre inhibă temperamentul și rănesc inimile copiilor, iar înunele cazuri, aceste răni sunt greu de vindecat. Copiii sunt sensibili la ceamai mică nedreptate și mulți se descurajează din această cauză și nici nu vorlua în seamă vocea tare, furioasă, a poruncii, și nu le va păsa nici deamenințările pedepsei. – Mărturii pentru comunitate, vol. 3, pag. 532.

Există pericolul de a critica prea sever lucrurile mici. Mustrările prea

severe și regulile prea rigide conduc la nesocotirea tuturor regulilor; [309] și,încetul cu încetul, copiii educați astfel vor arăta aceeași lipsă de respect și față de Legea lui Hristos. – Manuscript 7, 1899.

Este nevoie de o hotărâre constantă, o stăpânire nepătimașă. Copiii aufiri sensibile, iubitoare. Ei pot fi ușor înveseliți și tot așa de ușor făcuținefericiți. Printr-o disciplină blândă, prin cuvinte și fapte iubitoare, mameleîși pot lega copiii de inimile lor. A manifesta severitate și a fi exigent cu copiiiconstituie greșeli mari. Pentru disciplina fiecărei familii, este nevoie dehotărâre constantă și stăpânire nepătimașă. Spuneți ce aveți de spus în modcalm, acționați cu judecată și aduceți la îndeplinire ceea ce spuneți fărăabatere.

Se merită să dovediți afecțiune față de copiii voștri. Nu îi respingeți prinlipsă de înțelegere în jocurile lor copilărești, în bucuriile și necazurile lor. Sănu vă încruntați niciodată și să nu lăsați să vă scape de pe buze vreun cuvântaspru. Dumnezeu înregistrează toate aceste cuvinte în cartea Sa din ceruri. –Mărturii pentru comunitate, vol. 3, pag. 532.

Restricția și precauția nu sunt suficiente. Stimați frați, ca biserică, v-ațineglijat în mod trist datoria față de copii și tineri. Asupra lor se pun mereurestricții și se întocmesc reguli, în timp ce ar trebui să se acorde mai multăatenție faptului ca ei să vadă partea asemenea lui Hristos din caracterulvostru, și nu pe cea satanică. Copiii au nevoie de veghe continuă și iubireduioasă. Legați-i de inimile voastre și păstrați înaintea lor atât iubirea, cât șiteama de Dumnezeu. Tații și mamele nu își stăpânesc propriul spirit și deaceea nu corespund pentru a-i conduce pe alții. A pune restricții copiilor și afi prevăzători nu este tot ceea ce vi se cere. Mai aveți încă de învățat săfaceți dreptate, să iubiți mila și să umblați smeriți cu Dumnezeu. – Id., vol. 4,pag. 621.

Sfat pentru o mamă a unui copil cu voință puternică. Copilul tău nu îțiaparține; nu poți face cu el ce vrei, [310] pentru că este proprietatea luiDumnezeu. Exercită un control consecvent, perseverent față de el; învață-lcă Îi aparține lui Dumnezeu. Cu o astfel de educație va crește fiind obinecuvântare pentru cei din jur. Însă este nevoie de un discernământ clar,ascuțit, ca să-i puteți ține în frâu tendința de a vă conduce pe amândoi, de aavea propria voință și cale și de a face ceea ce îi place. – Letter 69, 1896.

Conducere neschimbătoare, fermă. Am văzut multe familii ruinate dincauza unei autorități exagerate din partea capului de familie, în timp ce s-ar

fi putut, prin consultare și înțelegere, ca toți să meargă înainte, bine și înarmonie. – Mărturii pentru comunitate, vol. 4, pag. 127.

Lipsa de consecvență în conducerea familiei este foarte vătămătoare, defapt este la fel de rea ca și neexistența conducerii. Se pune adeseaîntrebarea: De ce copiii din părinți religioși sunt adeseori încăpățânați,sfidători și răzvrătiți? Motivul trebuie căutat în educația din familie. Preaadesea părinții nu sunt uniți în conducerea familiei. – Signs of the Times, 9feb. 1882.

O conducere schimbătoare, intermitentă – uneori ținând frâiele foarteferm, alteori îngăduind ceea ce a fost condamnat – înseamnă nimicireacopilului. – Letter 69, 1896.

Lege reciprocă pentru părinți și copii. Dumnezeu este Dătătorul Legii șiRegele nostru, iar părinții trebuie să accepte regula Lui. Această regulăinterzice orice formă de opresiune din partea părinților și orice formă deneascultare din partea copiilor. Domnul este plin de iubire, îndurare,bunătate și adevăr. Legea Lui este sfântă, dreaptă și bună și trebuie să fierespectată atât de părinți, cât și de copii. Regulile care ar trebui să guvernezeviețile părinților și ale copiilor curg dintr-o inimă cu o iubire infinită, iarbinecuvântarea cea bogată a lui Dumnezeu va rămâne asupra acelor părințicare au ca regulă Legea Lui în casele lor și asupra copiilor care ascultă deaceastă lege. Trebuie să se simtă efectul combinat al iubirii și dreptății. [311]

„Mila și adevărul se întâlnesc, dreptatea și pacea se sărută.” Căminele careacceptă această disciplină vor merge pe calea Domnului, făcând dreptate șijudecată. – Manuscript 133, 1898.

53

Un front unit [312] În conducerea familiei, responsabilitățile trebuie împărțite. În unire

și cu rugăciune, tatăl și mama trebuie să poarte o serioasă responsabilitate acălăuzirii drepte a copiilor lor. – Sfaturi pentru profesori, părinți și studenți,pag. 127.

Părinții trebuie să conlucreze ca o entitate. Nu trebuie să existe dezacord.Însă mulți părinți lucrează având scopuri diferite și astfel copiii sunt răsfățațiprintr-o educație necorespunzătoare… Se întâmplă uneori ca unul dintrepărinți să fie prea indulgent, iar celălalt prea sever. Această neconcordanțănu poate da rezultate bune în formarea caracterelor copiilor lor. Nu trebuiefolosită forța, asprimea, pentru a face reforme, însă în același timp nutrebuie arătată nici îngăduința bolnăvicioasă. Mama nu trebuie să caute săorbească ochii tatălui față de defectele copiilor și nici să le permită acestorasă facă acele lucruri pe care tatăl le interzice. Mama nu trebuie să sădeascănicio sămânță de îndoială în mințile copiilor cu privire la capacitatea tatăluide a conduce familia. Ea nu trebuie, prin acțiunile ei, să contracarezelucrarea tatălui. – Review and Herald, 30 mar. 1897.

Dacă tatăl și mama sunt la poli opuși, lucrând unul împotriva celuilaltpentru a-și contracara influența, familia va ajunge într-o stare demoralizatăși nici tatăl, nici mama nu va primi respectul și nu se va bucura de încredereacare sunt esențiale pentru o familie bine cârmuită… Copiii observă foarterepede orice problemă, orice aruncă umbre asupra regulilor și rânduielilordin cămin, în special asupra acelora care le restrâng acțiunile. – Review andHerald, 13 mar. 1894.

[313] Tatăl și mama trebuie să fie uniți în disciplinarea copiilor; fiecaretrebuie să poarte o parte din responsabilitate, recunoscând că ei înșiși seaflă sub solemna obligație față de Dumnezeu de a-și crește copiii, astfel încâtsă le asigure, în măsura în care este posibil, o bună stare de sănătate fizică șicaractere frumos dezvoltate. – Pacific Health Journal, apr. 1890.

Cum se dau lecții de înșelare. Unele mame iubitoare le îngăduie copiilorlor anumite rele care nu ar trebui îngăduite în acel moment. Relele făcute decopii sunt uneori tăinuite față de tată. Articole de îmbrăcăminte sau alteîngăduințe sunt acordate de către mamă în ideea că tatăl nu trebuie să știenimic despre aceasta, pentru că el ar respinge aceste lucruri.

În acest caz, copiii sunt învățați efectiv o lecție de înșelăciune. Iar, dacătatăl descoperă acele rele, sunt aduse scuze, însă doar jumătate din adevăreste spus. Mama nu este sinceră. Ea nu își dă seama așa cum ar trebui că petatăl îl interesează copiii în aceeași măsură ca și pe ea și el nu ar trebui să fieîn necunoștință de relele sau de acele trăsături ale copiilor care ar trebuicorectate cât aceștia sunt încă mici. Lucrurile au fost mușamalizate. Copiiiștiu că părinții nu sunt uniți, și lucrul acesta se va răsfrânge asupracaracterului lor. Copiii încep încă de mici să înșele, să ascundă, să spunălucruri într-altă lumină decât cea reală atât mamei, cât și tatălui. Exagerareadevine obicei și ajung să fie spuse minciuni sfruntate aproape fără nicioremușcare.

Aceste rele au început când mama a început să tăinuiască lucruri față detata, care este la fel de mult interesat de caracterele pe care le vor aveacopiii. Tatăl trebuie consultat în mod deschis. Totul trebuie să i se înfățișezeclar. [314] Însă reversul, acela de a tăinui greșelile copiilor, încurajează încaracterele acestora predispoziția de a înșela, lipsa cinstei și a sincerității. –Mărturii pentru comunitate, vol. 1, pag. 156, 157.

În creșterea copiilor, părinții credincioși trebuie să aibă principiul deneclintit de a fi uniți. În această privință, există lipsuri la unii părinții – lipsaunirii. Greșeala e uneori la tată, însă mai des la mamă. Mama, iubitoare, îirăsfață și este îngăduitoare față de copii. Munca îl ține pe tată adeseadeparte de cămin și de societatea copiilor săi. Influența mamei vorbește.Exemplul ei contează mult în formarea caracterului copiilor. – Id., pag. 156.

Copiii sunt puși în încurcătură când părinții nu sunt consecvenți. Familiaeste un nucleu ce trebuie bine organizat. Împreună, tatăl și mama trebuiesă-și asume responsabilitățile și să-și preia sarcinile, fiindu-le clar ceea ce aude făcut. Nu trebuie să existe inconsecvențe. Tatăl și mama nu trebuie săcritice niciodată planurile sau judecata celuilalt în prezența copiilor.

Dacă nu are experiență în ceea ce privește cunoașterea de Dumnezeu,mama ar trebui să judece de la cauză la efect, căutând să descopere dacădisciplina pe care o folosește ea sporește dificultățile pe care le are tatăl, întimp ce lucrează pentru mântuirea copiilor. Sunt eu pe calea Domnului?Aceasta ar trebui să fie cea mai importantă întrebare. – Manuscript 79,1901.

Dacă părinții nu sunt de acord într-o anumită privință, un timp să nu steaîn prezența copiilor, până ce ajung la o înțelegere. – Review and Herald, 30

mar. 1897.Prea adesea se întâmplă că părinții nu sunt uniți în conducerea familiilor

lor. Tatăl, care este foarte puțin timp acasă cu copiii și nu le cunoașteparticularitățile caracterului și temperamentului, este aspru și sever. El nu îșistăpânește firea, însă îi corectează pe alții cu patimă. Copilul știe acest lucruși, în loc să fie supus, pedeapsa îl umple de mânie. Uneori, mama îngăduieanumite abateri [315] pe care alteori le pedepsește aspru. Copiii nu știuniciodată exact la ce să se aștepte și sunt ispitiți să vadă cât de departe potmerge cu încălcarea libertății. Astfel, sunt semănate semințele răului, carerăsar și apoi aduc roade. – Signs of the Times, 11 mar. 1886.

Dacă părinții ar fi uniți în această lucrare de disciplinare, copilul ar înțelegece i se cere. Însă dacă tatăl, prin cuvânt sau priviri, arată că nu aprobădisciplina pe care o folosește mama, dacă el simte că ea este prea strictă șisocotește că el trebuie să compenseze prin răsfăț și indulgență, copilul va fidistrus. El va învăța curând că poate face ce îi place. Părinții care comit acestpăcat față de copiii lor vor da socoteală pentru ruina sufletelor lor. – Reviewand Herald, 27 iun. 1899.

Îngerii privesc cu interes la fiecare familie pentru a vedea cum sunt tratațicopiii de către părinți, cei care îi au în grijă și prieteni. Și ce conducerenesăbuită văd ei în familiile în care tatăl și mama sunt în dezacord! Tonulvocii tatălui și mamei, privirile lor, cuvintele lor – toate dovedesc că ei nusunt uniți în creșterea și educația copiilor lor. Tatăl aruncă umbră asupramamei și îi conduce pe copii să trateze fără respect duioșia și afecțiuneamamei față de cei mici. Iar mama socotește că este nevoită să dovedeascămultă afecțiune față de copii, să-i mulțumească și să fie îngăduitoare față deei, pentru că tatăl este aspru și nerăbdător – gândește mama – și ea trebuiesă se poarte astfel încât să contracareze influența severității lui. – Reviewand Herald, 13 mar. 1894.

Este nevoie de multă rugăciune și cugetare înțeleaptă. Dragostea nupoate să dăinuiască, chiar în cercul familiei, dacă nu există o conformare avoinței și caracterului cu voia lui Dumnezeu. Toate facultățile și simțăminteletrebuie aduse în armonie cu însușirile Domnului Isus Hristos. [316] Dacă tatălși mama și-ar uni interesele, în dragoste și teamă de Dumnezeu, pentru aavea autoritate în cămin, ei ar simți nevoia de mai multă rugăciune șicugetare serioasă, înțeleaptă. Și, în timp ce Îl caută pe Dumnezeu, ochii lorvor fi deschiși spre a vedea solii cerești, prezenți pentru a-i apăra, ca răspuns

la rugăciunea credinței. Ei vor birui slăbiciunile din caracterul lor și vormerge înainte spre desăvârșire. – Manuscript 36, 1899.

Inimile să fie legate prin funia de mătase a iubirii. Tată și mamă, legați-văinimile în cea mai strânsă și cea mai fericită unire. Nu creșteți separatfiecare, ci legați-vă mai strâns unul de celălalt; atunci sunteți pregătiți sălegați inimile copiilor de ale voastre cu funia de mătase a iubirii. – Reviewand Herald, 15 sep. 1891.

Continuați să semănați sămânța atât pentru viața aceasta, cât și pentruveșnicie. Tot cerul privește eforturile pe care le face părintele creștin. –Ibidem.

54

Religia în familie [317] Definiția religiei în familie. Religia în familie constă în creșterea

copiilor conform sfaturilor și învățăturilor Domnului. Fiecare membru alfamiliei trebuie să fie modelat după învățăturile Domnului Hristos și fiecaresuflet trebuie protejat, apărat cu grijă, pentru ca Satana să nu-l înșele și să-lispitească, îndepărtându-l de Hristos. Acesta este standardul pe care fiecarefamilie ar trebui să-l aibă, iar membrii familiei ar trebui să fie hotărâți să nudea greș sau să se descurajeze. Când părinții sunt serioși și consecvenți îneducația pe care o oferă, când își cresc copiii doar pentru slava luiDumnezeu, ei cooperează cu Dumnezeu și Dumnezeu cooperează cu ei învederea salvării copiilor pentru care a murit Hristos. – Manuscript 24b, 1894.

Educația religioasă înseamnă mult mai mult decât educația obișnuită.Înseamnă să vă rugați împreună cu copiii voștri, învățându-i cum să seapropie de Domnul Isus și să-I spună toate dorințele lor. Înseamnă să arătațiîn viața voastră că Domnul Isus este totul pentru voi și că iubirea Lui este ceacare vă face să fiți răbdători, buni, iertători, și totuși hotărâți în a poruncicopiilor, așa cum a făcut Avraam. – Letter 8a, 1896.

În cărțile din ceruri, sunteți înregistrați exact cum vă stăpâniți în viața decămin. Cine dorește să ajungă un sfânt în ceruri trebuie să fie mai întâi unsfânt în propria familie. Dacă sunt creștini adevărați în familie, părinții vor fimembri utili în biserică și vor fi capabili să ocupe posturi de conducere înbiserică și în societate, tot așa după cum își conduc propria familie.Părinților, nu vă mulțumiți ca religia voastră să fie o simplă profesie, ci facețica aceasta să devină o realitate. – Manuscript 53, nedatat.

[318] Religia să facă parte din educația din cămin. Religia în cămin esteînfricoșător de mult neglijată. Sunt bărbați și femei care manifestă multinteres pentru lucrarea misionară în țări străine. Ei oferă în mod generospentru aceasta, căutând să-și satisfacă astfel conștiința și gândind că, dacădau pentru cauza lui Dumnezeu, își ispășesc astfel neglijența de a fi un bunexemplu în cămin. Însă căminul este câmpul lor special de lucru, șiDumnezeu nu acceptă nicio scuză pentru neglijarea acestui câmp. – Signs ofthe Times, 23 aug. 1899.

Acolo unde religia este un lucru practic în cămin, este o mare realizare.Religia îi va conduce pe părinți să facă chiar acea lucrare pe care Dumnezeu

a rânduit-o pentru cămin. Copiii vor fi crescuți în temere de Domnul șipotrivit cu învățătura Lui. – Review and Herald, 13 mar. 1894.

Motivul pentru care tinerii din veacul prezent nu sunt mai mult înclinațispre religie este acela că educația lor este deficitară. Nu se dovedește fațăde copii iubire adevărată, li se permite patima sau neascultarea față depărinți rămâne nepedepsită. Așa cum este aplecată rămurica, la fel va fi șipomul. – Mărturii pentru comunitate, vol. 2, pag. 701.

Pentru a avea influență în societate, religia trebuie să aibă mai întâiinfluență în familie. Dacă ar fi educați în temere de Dumnezeu și iubindu-Lpe El, când merg în lume, copiii ar fi pregătiți să-și instruiască familiile lorpentru Dumnezeu și astfel principiile adevărului ar fi implantate în societateși ar exercita o influență eficientă în lume. Religia nu trebuie separată deeducația din cămin. – Signs of the Times, 8 apr. 1886.

Religia din cămin o precedă pe cea din biserică. În cămin se pune temeliapentru prosperitatea bisericii. Factorii care influențează viața de familieintervin și în biserică; de aceea, cele dintâi îndatoriri din cadrul bisericiitrebuie să înceapă în cămin. – Signs of the Times, 1 sep. 1898.

Dacă avem o religie bună în cămin, vom avea o religie excelentă [319] și înadunările noastre. Aveți grijă de tot ceea ce înseamnă cămin. Consacrați-văfamilia lui Dumnezeu, iar apoi vorbiți și acționați în cămin ca un creștin. Fițibuni, iertători și răbdători în cămin, știind că voi sunteți învățătorii. Fiecaremamă este un învățător și fiecare mamă ar trebui să fie un învățăcel înșcoala lui Hristos, ca să poată ști cum să învețe, ca să poată fi un exemplubun, acel caracter-model pentru copiii ei. – Manuscript 70, nedatat.

Dacă în cămin nu a fost promovată religia, declararea credinței este fărăvaloare… Mulți se amăgesc pe ei înșiși gândind că, la venirea lui Hristos,caracterul le va fi transformat, însă, când va veni El, inima nu va fi convertită.Noi trebuie să ne pocăim de defectele din caracterul nostru aici și, prin harullui Dumnezeu, trebuie să le biruim până la încheierea timpului de probă.Acesta este locul în care trebuie să corespundem familiei de sus. – Signs ofthe Times, 14 noi. 1892.

Este mare nevoie de religie în cămin, iar cuvintele pe care le rostim încămin trebuie să fie corespunzătoare, altfel mărturia noastră în biserică nuvalorează nimic. Dacă nu dovediți blândețe, bunătate și curtoazie în cămin,religia voastră va fi în zadar. Dacă ar fi existat mai multă religie autentică încămin, biserica ar fi avut mai multă putere. – Solii pentru tineret, pag. 327.

Amânarea instruirii religioase – o greșeală teribilă. Unul dintre cele maitriste lucruri este acela de a lăsa copiii să crească fără cunoașterea luiDumnezeu. – Signs of the Times, 23 apr. 1894.

Părinții fac cea mai teribilă greșeală când neglijează lucrarea de a da oeducație religioasă copiilor lor, gândind că vor ajunge bine în viitor și că, pemăsură ce înaintează în vârstă, aceștia vor avea ei înșiși dorința de a avea oexperiență religioasă. Nu vedeți voi, părinților, că, dacă voi nu sădițiprețioasele semințe ale adevărului, iubirii și însușirilor cerești în inimă,Satana va semăna pe pământul inimii gunoaiele sale? – Signs of the Times, 6aug. 1912.

Prea adesea li se îngăduie copiilor să crească fără religie, [320] părinții lorconsiderând că sunt prea mici pentru responsabilități creștine…

Problema datoriei copiilor în chestiuni religioase trebuie stabilită fărăezitare, atâta vreme cât ei sunt membri ai familiei. – Review and Herald, 13apr. 1897.

Părinții stau în locul lui Dumnezeu pentru copiii lor, în a le spune cetrebuie să facă și ce nu trebuie să facă, cu hotărâre și deplină stăpânire desine. Orice efort făcut pentru ei, cu bunătate și stăpânire de sine, va cultivaîn caracterele lor elementele hotărârii și ale deciziei… Tații și mamele suntlegați prin datorie să rezolve această chestiune de timpuriu, în așa fel încâtcopilul să nu se mai gândească să calce Sabatul, să neglijeze momentele deînchinare și rugăciune în cămin, și nici să fure. Părinții trebuie să construiascăbariera cu propriile mâini. – Manuscript 119, 1899.

Încă de la cea mai fragedă vârstă trebuie începută și îndeplinită oînțeleaptă educație creștină. Atunci când inimile lor sunt impresionabile,copiii trebuie învățați despre realitățile veșnice. Părinții trebuie să nu uite căei trăiesc, vorbesc și acționează în prezența lui Dumnezeu. – Review andHerald, 13 mar. 1894.

Părinților, ce cale urmați voi? Acționați mânați de gândul că, în chestiunireligioase, copiii voștri trebuie lăsați complet liberi de orice îngrădire? Îilăsați fără sfat și învățătură pe toată durata copilăriei și tinereții? Îi lăsați săfacă ce le place? Dacă faceți astfel, neglijați responsabilitățile încredințatevouă de Dumnezeu. – Ibidem.

Educația adaptată vârstei copilului. Celor mici, de îndată ce sunt în staresă înțeleagă, părinții ar trebui să le spună istoria lui Isus, pentru ca ei să sepoată adăpa din prețiosul adevăr cu privire la Pruncul din Betleem. Sădiți în

mințile copiilor sentimente [321] simple de evlavie, adaptate vârstei șicapacității lor. Prezentați-i pe copiii voștri în rugăciune lui Isus, căci El a făcutposibil ca ei să învețe religia tot așa cum pot învăța să vorbească. – Signs ofthe Times, 27 aug. 1912.

Când sunt foarte mici, copiii sunt sensibili la influența divină. Domnul îi iape acești copii în mod deosebit în grija Sa; iar când sunt crescuți în sfatul șiînvățătura Domnului, ei constituie un ajutor, și nu o opreliște pentru părințiilor. – Signs of the Times, 23 apr. 1912.

Părinții susțin împreună religia în cămin. Tatăl și mama sunt răspunzătoripentru susținerea religiei în cămin. – Manuscript 47, 1908.

Mama să nu-și adune atâtea treburi și griji, încât să nu poată acorda timpnevoilor spirituale ale familiei. Părinții să caute călăuzirea lui Dumnezeu înlucrarea lor. Doar pe genunchi, plecați înaintea Lui, ei pot dobândi oadevărată înțelegere a marilor lor responsabilități, și acolo ei își potîncredința copiii Aceluia care niciodată nu dă greș în sfat și călăuzire…

Tatăl nu trebuie să lase asupra mamei toată grija privind educațiaspirituală. Tații și mamele au o mare lucrare de făcut și fiecare dintre eitrebuie să-și facă partea ce îi revine în pregătirea copiilor lor pentru marelemoment al judecății. – Letter 90, 1911.

Părinților, luați-vă alături copiii pentru clipele spirituale. Așezați împrejurullor armele credinței voastre și consacrați-i Domnului Hristos. Nu îngăduiți săexiste ceva care să vă facă să înlăturați răspunderea pe care o aveți, de a-iduce pe calea cea dreaptă; nu lăsați ca vreun interes lumesc să vă determinesă-i lăsați pe ei la o parte. Nu îngăduiți ca vreodată viața voastră creștină să-iizoleze de voi. Odată cu voi, aduceți-i Domnului; familiarizați-le mintea cuadevărul divin. Aveți grijă să se asocieze cu aceia care Îl iubesc peDumnezeu. Aduceți-i [322] în poporul lui Dumnezeu – copii pe care voi să-iajutați să își formeze caractere corespunzătoare pentru veșnicie. – Signs ofthe Times, 23 apr. 1912.

Religia în cămin – oare ce va putea îndeplini aceasta? Va îndeplini chiaracea lucrare pe care Dumnezeu a desemnat-o pentru fiecare familie. Copiiivor fi crescuți în sfatul și învățătura Domnului. Ei vor fi educați și instruiți nudoar pentru a fi persoane devotate ale societății, ci membri ai familiei luiDumnezeu. – Manuscript 7, 1899.

Copiii privesc la părinți pentru un exemplu de viață consecventă. Oricelucru își pune amprenta asupra minților tinere. Este studiată înfățișarea,

vocea își are influența ei, iar comportamentul este imitat îndeaproape decătre copii. Părinții nervoși, țâfnoși, dau uneori astfel de lecții copiilor pentrucare ar da toată lumea, dacă ar putea, ca să-i poată dezvăța. Copiii trebuie săvadă în viețile părinților lor acea consecvență care este în conformitate cucredința lor. Ducând o viață consecventă și dovedind stăpânire de sine,părinții pot modela caracterele copiilor lor. – Mărturii pentru comunitate,vol. 4, pag. 621.

Dumnezeu onorează familiile ordonate. Tații și mamele care Îl pun peDumnezeu pe primul loc în căminul lor, care își învață copiii că frica deDomnul este începutul înțelepciunii, aduc slavă lui Dumnezeu înainteaîngerilor și a oamenilor, prezentând lumii o familie ordonată, disciplinată, ofamilie care Îl iubește și este supusă lui Dumnezeu, și nu răzvrătită împotrivaLui. Domnul Hristos nu este un străin în casa lor; Numele Lui este un numece face parte din familie, un nume amintit cu reverență, un nume căruia I seaduce slavă. Îngerii își găsesc plăcerea în căminul în care domneșteDumnezeu ca persoană supremă, iar copiii sunt învățați să respecte religia,Biblia și pe Creatorul lor. Aceste familii pot face apel la făgăduința: „Voicinsti pe cei ce Mă cinstesc.” – Id., vol. 5, pag. 424.

Cum este adus Domnul Hristos în cămin. Dacă locuiește în inima [323] unuimembru al familiei, cu certitudine Domnul Hristos este adus în familie. Tatălși mama trăiesc în ascultare de Duhul Sfânt, astfel ca îngerii cerești, careslujesc acelora care vor moșteni mântuirea, să-i slujească și pe ei caînvățători în cămin, educându-i și instruindu-i pentru lucrarea de învățare acopiilor lor. Este posibil ca în cămin să se formeze o mică biserică ce-L vacinsti și onora pe Răscumpărătorul. – Manuscript 102, 1901.

Faceți ca religia să fie atractivă. Faceți în așa fel ca viața creștină să fieatrăgătoare. Vorbiți despre țara în care urmașii lui Hristos trebuie să-șiasigure cămine. Dacă faceți astfel, Dumnezeu vă va călăuzi copiii în totadevărul, va sădi în ei dorința de a corespunde pentru locuințele pe careDomnul Hristos S-a dus să le pregătească pentru cei care Îl iubesc. – Reviewand Herald, 29 ian. 1901.

Părinții nu trebuie să-și oblige copiii să aibă o formă de religie, ci trebuiesă așeze în fața lor principiile veșnice într-o lumină atrăgătoare. – Signs ofthe Times, 27 aug. 1912

Părinții trebuie să facă din religia Domnului Hristos un lucru atractiv prinvoioșia lor, curtoazia lor creștină și împreuna lor simțire duioasă, plină de

milă; totuși ei trebuie să fie hotărâți în a cere respect și ascultare. Principiilecele drepte trebuie așezate în mintea copilului. – Review and Herald, 27 iun.1899.

Noi trebuie să prezentăm copiilor stimulente pentru a face binele. Argintulși aurul nu sunt suficiente pentru aceasta. Să le descoperim iubirea,îndurarea și harul lui Hristos, valoarea Cuvântului Său și bucuriile celui carebiruiește. Prin eforturi de acest fel veți îndeplini o lucrare cu rezultateveșnice. – Manuscript 93, 1909.

De ce dau greș unii părinți. Unii părinți, deși se consideră oameni religioși,nu-i fac pe copiii lor conștienți de faptul că Dumnezeu așteaptă slujirea șiascultarea noastră, că plăcerea, confortul și înclinațiile noastre [324] nutrebuie să se interpună între cerințele Lui și ei. „Frica de Domnul esteînceputul înțelepciunii.” Lucrul acesta trebuie să marcheze fiecare viață,fiecare caracter. Concepția corectă referitoare la Dumnezeu, princunoașterea Domnului Hristos, care a murit pentru ca noi să putem fi salvați,trebuie imprimată în mințile lor. – Review and Herald, 24 iun. 1890.

Poate gândiți că nu aveți timp să faceți toate acestea, însă trebuie să văfaceți timp pentru a vă face lucrarea în familie, altfel Satana va suplini lipsa.Îndepărtați din viața voastră orice vă împiedică să faceți această lucrare șieducați-i pe copiii voștri după porunca lui Dumnezeu. Neglijați celevremelnice, mulțumiți-vă în cele materiale cu puțin, însă, de dragul luiHristos, nu neglijați educația religioasă a voastră și a copiilor voștri. –Manuscript 12, 1898.

Fiecare membru al familiei să fie consacrat lui Dumnezeu. Rânduieliledate de Moise, privind sărbătoarea Paștelui, sunt pline de semnificație și seaplică atât părinților, cât și copiilor din acest veac…

Tatăl era rânduit să fie preot al casei, iar dacă tatăl deceda, fiul cel maimare în viață trebuia să aducă la îndeplinire acel act solemn de stropire aușorilor casei cu sânge. Acesta constituie un simbol al lucrării care trebuiefăcută în fiecare familie. Părinții trebuie să-și adune copiii în casă și să-Lprezinte înaintea lor pe Domnul Hristos ca fiind Paștele lor. Tatăl trebuie săconsacre fiecare membru al familiei sale lui Dumnezeu și să facă acea lucrarereprezentată prin sărbătoarea Paștelui. Este primejdios să se lase pe seamaaltora această solemnă datorie. – Review and Herald, 21 mai 1895.

Fie ca părinții creștini să se hotărască să fie credincioși lui Dumnezeu, să-șiadune copiii în jurul lor, în casă, și să stropească ușorii cu sânge,

recunoscându-L astfel pe Domnul Hristos ca singurul [325] care poate apăra șisalva, astfel ca îngerul nimicitor să treacă mai departe peste acel căminpăstrat cu grijă și apărat. Faceți ca lumea să vadă că o influență mai presusde ce ține de cele omenești este la lucru în cămin. Fie ca părinții să întreținăo legătură vie cu Dumnezeu, să se așeze ei înșiși de partea Lui și să arate prinharul Său ce mare bine poate fi adus la îndeplinire de către Dumnezeu prinpărinți. – Review and Herald, 19 feb. 1895.55

Standarde morale [326] Satana caută să pervertească instituția căsătoriei. A fost planul bine

studiat al lui Satana (în perioada antediluviană) de a perverti instituțiacăsătoriei, de a diminua obligațiile acesteia și de a-i desacraliza caracterul;pentru că pe nicio altă cale mai sigură nu ar fi putut el deforma mai binechipul lui Dumnezeu în om și deschide ușa către nenorocire și viciu. –Patriarhi și profeți, pag. 338.

Satana cunoaște foarte bine materialul din care este făcută inima omului.El cunoaște – căci l-a studiat cu un interes diabolic timp de mii de ani –punctele cel mai ușor de cucerit din fiecare caracter; și, de-a lungul multorgenerații la rând, el a lucrat să-i distrugă pe cei mai puternici bărbați, prințiîn Israel, prin aceleași ispite care au avut așa mare succes la Baal-Peor. De-alungul veacurilor, au existat atâtea caractere ruinate care au eșuat pestâncile indulgenței senzuale. – Id., pag. 457.

Tragedie în Israel. Nelegiuirea care a atras judecățile lui Dumnezeu asupralui Israel a fost imoralitatea. Impertinența femeilor de a atrage suflete încursă nu s-a sfârșit la Baal-Peor. În ciuda pedepselor primite de păcătoșii dinIsrael, aceeași crimă a fost repetată de multe ori. Satana era din ce în ce maiactiv, căutând să-l nimicească pe Israel cu desăvârșire. – Review and Herald,17 mai 1887.

Practicarea imoralității de către evrei a dus la ceea ce nici toată strategiapopoarelor și nici descântecele lui Balaam nu au putut face. Ei s-au despărțitde Dumnezeul lor. Scutul și protecția au fost îndepărtate de la ei. Dumnezeua devenit vrăjmașul lor. Astfel, mulți dintre cei de viță nobilă și mulți dinpopor s-au făcut vinovați de imoralitate în așa măsură încât aceasta adevenit păcat național, și atunci mânia lui Dumnezeu s-a extins asupraîntregii adunări. – Ibidem.

Istoria se repetă. Spre încheierea istoriei acestui pământ, Satana va lucracu toate puterile lui, în același fel și cu aceleași ispite cu care a amăgit pevechiul Israel chiar înainte de intrarea în Țara Făgăduită. El le va întindecapcane acelora care pretind că păzesc poruncile lui Dumnezeu și care suntaproape de hotarul Canaanului ceresc. El va lucra din răsputeri pentru aprinde sufletele în cursă și a-i ataca pe cei care pretind a fi din poporul luiDumnezeu în punctele lor cele mai slabe. Pe aceia care nu și-au supus

patimile josnice puterilor nobile din ființa lor, pe aceia care au permis mințiilor să plutească pe canalul îngăduinței patimilor josnice, firești, Satana estehotărât să-i nimicească cu ispitele sale – să le pângărească sufletele prinimoralitate. El nu se mulțumește cu ținte ușoare, neînsemnate, ci îșifolosește capcanele, prin cei care au devenit agenții săi, pentru a-i ademenipe oameni să-și îngăduie lucruri care sunt condamnate de Legea luiDumnezeu. Și bărbați din poziții de răspundere, care propovăduiesc Legealui Dumnezeu, care folosesc din plin argumente în apărarea Legii Sale,asupra cărora Satana și-a pornit atacul – asupra unora ca aceștia el tabără cuputerile sale diabolice și cu agenții săi, care nu au tihnă, atacându-i înpunctele slabe din caracterul lor, știind că cine este vinovat într-un singurpunct este vinovat în toate, obținând astfel stăpânire asupra întregii ființe aomului. Mintea, sufletul, trupul și conștiința sunt implicate în această lucrarede ruinare. Dacă bărbatul respectiv a fost un sol al neprihănirii și a avutmultă lumină sau dacă Domnul l-a folosit ca pe o unealtă deosebită a Lui,pentru cauza adevărului, cât de mare este atunci triumful lui Satana! Cât demult tresaltă el! Și cât de mult este dezonorat Dumnezeu! – Ibidem.

Răspândirea imoralității astăzi. Mi-a fost prezentat un tablou [328] teribilal stării existente în lume. Imoralitatea abundă pretutindeni. Imoralitateaeste păcatul specific acestui veac. Niciodată viciul nu și-a înălțat capulrespingător cu atâta obrăznicie ca acum. Oamenii parcă sunt amorțiți, iar ceicare iubesc virtutea și adevărata bunătate sunt aproape descurajați deobrăznicie și imoralitate. Nelegiuirea care abundă nu se limitează la ceinecredincioși și batjocoritori. Ar fi fost bine să fie așa. Însă mulți bărbați șifemei care susțin religia lui Hristos sunt vinovați. Chiar unii dintre cei caremărturisesc că așteaptă venirea Lui nu sunt mai pregătiți pentru aceleveniment decât Satana însuși. Ei nu s-au curățit de orice întinare. Ei aufăcut atât de mult pe plac firii lor, încât a devenit natural ca gândurile lor săfie necurate și imaginația lor coruptă. Este la fel de imposibil ca mintea lor săcugete la lucruri curate și sfinte cum este pentru cascada Niagara să-șischimbe cursul și apele să curgă în susul curentului… Fiecare creștin vatrebui să învețe să-și înfrâneze patimile și să fie condus de principii morale.Dacă nu face acest lucru, el nu este demn de numele de creștin. – Mărturiipentru comunitate, vol. 2, pag. 346, 347.

Sentimentalismul bolnav abundă. Bărbați căsătoriți primesc complimentedin partea unor femei căsătorite sau necăsătorite; femeile, de asemenea,

par a fi fermecate și a-și pierde judecata, discernământul spiritual și bunulsimț; ele fac întocmai acele lucruri pe care Cuvântul lui Dumnezeu lecondamnă, pe care mărturiile Spiritului lui Dumnezeu le condamnă.Avertizările și mustrările se află chiar în fața lor, și totuși ele merg pe aceeașicale pe care au mers alții înaintea lor. Este un fel de joc fără minte în care s-au prins. Satana le conduce spre ruină, punând în pericol cauza luiDumnezeu, răstignindu-L din nou pe Fiul lui Dumnezeu și punând asupra Luivădită ocară. – Manuscript 19a, 1890.

[329] Ignoranța, iubirea de plăceri și obiceiurile păcătoase, care întineazăsufletul, trupul și spiritul, fac ca lumea să fie plină de lepră morală; o malariemorală, mortală, distruge mii și zeci de mii. Ce trebuie făcut pentru a nesalva tinerii? Noi putem face puțin, însă Dumnezeu este viu, El domnește șiEl este Cel care poate face mult. – Manuscript 8, 1894.

Poporul lui Dumnezeu în contrast cu lumea. Libertinismul acestui veaccorupt nu trebuie să constituie un criteriu pentru urmașii Domnului Hristos.Aceste etalări moderne de familiaritate nu trebuie să existe printre creștiniicare tânjesc după nemurire. Dacă desfrâul, destrăbălarea, adulterul,nelegiuirea și crima sunt la ordinea zilei printre cei care nu cunosc adevărulși care refuză să fie călăuziți de principiile Cuvântului lui Dumnezeu, cât deimportant este ca cei care mărturisesc a fi urmași ai lui Hristos, atât destrâns legați de Dumnezeu și de îngeri, să le arate acestora o cale mai bună,mai nobilă! Cât de important este ca, prin castitatea și virtutea lor, ei să fieîn contrast remarcabil față de acea clasă stăpânită de patimi josnice! –Mărturii pentru comunitate, vol. 2, pag. 459.

Pericolele se înmulțesc. În acest veac degenerat, mulți sunt atât de orbițide păcat, încât aleg o viață destrăbălată pentru că aceasta este înclinațiafirească pervertită a inimii lor. În loc de a se privi în oglinda Legii luiDumnezeu și a-și aduce inimile și caracterele în conformitate cu standardullui Dumnezeu, ei le îngăduie agenților lui Satana să înalțe standardulacestuia în inimile lor. Oameni corupți socotesc că este mai bine săinterpreteze Scripturile după bunul plac pentru a-și susține nelegiuirea decâtsă renunțe la păcat și să aibă o inimă și o viață curată.

Sunt mai mulți oameni de acest fel decât ne putem imagina, și ei se vorînmulți pe măsură ce ne apropiem de încheierea timpului. – Id., vol. 5, pag.141.

[330] Când puterea plină de vrajă a lui Satana ia în stăpânire o persoană,

Dumnezeu este uitat, iar omul întinat este ridicat în slăvi. Desfrâul tăinuiteste practicat ca o virtute de aceste suflete amăgite. Acesta este de fapt unfel de vrăjitorie… Există întotdeauna o putere plină de vrajă în nelegiuire șidestrăbălare. Mintea este atât de înșelată încât nu poate judeca rațional, iaro iluzie continuă o îndepărtează de curăție. Vederea spirituală devineîncețoșată și persoane cu un moral nealterat până atunci ajung în stareconfuză sub amăgirea acelor agenți ai lui Satana care pretind a fi soli ailuminii. Tocmai această iluzie este ceea ce dă putere acestor agenți. Dacă s-ar arăta cu obrăznicie și și-ar face avansurile în mod deschis, ei ar fi respinșifără vreun moment de ezitare; însă ei lucrează pentru ca să câștige mai întâisimpatie și să-și formeze imaginea de oameni ai lui Dumnezeu, sfinți care sesacrifică. Apoi, în calitate de soli speciali, ei își încep opera de artă – aceea dea îndepărta sufletele de pe calea dreptății, încercând să facă fără valoareLegea lui Dumnezeu. – Id., pag. 142, 143.

Atât bărbații, cât și femeile să-și păstreze locul și să trăiască fără reproș.Mintea unui bărbat sau a unei femei nu coboară într-o singură clipă de lacurăție și sfințenie la depravare, întinare și nelegiuire. Se cere timp pentru caomul să ajungă asemenea Divinității, și tot în timp se petrece degradareacelor creați după chipul lui Dumnezeu într-o stare brută sau satanică. Prinprivire, noi suntem schimbați. Deși întocmit după chipul Făcătorului Său,omul își poate educa astfel mintea încât păcatul, pe care odinioară îl detesta,să devină o plăcere pentru el. Când încetează să vegheze și să se roage, elîncetează să-și păzească cetatea, inima, și se angajează în păcat și nelegiuire.Mintea se degradează și este imposibil să o ridice din această stare deimoralitate, în timp ce ea este educată să înrobească puterile morale șiintelectuale și să le aducă în supunere față de pasiunile josnice. Trebuiedeclarat război continuu minții cu înclinații firești, [331] carnale; iar noitrebuie să fim ajutați de influența curățitoare a harului lui Dumnezeu, care vaatrage mintea spre cele de sus și o va deprinde să cugete asupra lucrurilorcurate și sfinte. – Id., vol. 2, pag. 459.

Nu există siguranță pentru om, tânăr sau bătrân, decât dacă simte nevoiade a-L căuta pe Dumnezeu pentru sfat, la fiecare pas. Doar cei care mențin ostrânsă comuniune cu Dumnezeu vor învăța să-i apropie pe oameni, așa cumîi prețuiește El, și să prețuiască lucrurile curate, bune, umile și modeste.Mintea trebuie apărată așa cum a fost cea a lui Iosif. Atunci ispitele derenunțare la integritate vor fi întâmpinate cu hotărâre: „Cum aș putea să fac

un rău atât de mare și să păcătuiesc împotriva lui Dumnezeu?” Cea maiputernică ispită nu este scuză pentru păcat. Oricât de mare ar fi presiuneacare este exercitată asupra ta, păcatul este un act pe care îl comiți pentru cătu ai ales astfel. Locul de unde pornește dificultatea este inima nerenăscută.– Manuscript 19a, 1890.

Având în vedere toate pericolele din aceste vremuri, nu ar trebui oare canoi, păzitorii Legii lui Dumnezeu, să îndepărtăm din mijlocul nostru oricepăcat, orice nedreptate, orice perversitate? Nu ar trebui oare ca femeilecare mărturisesc că sunt de partea adevărului să se păzească cu toatăputerea, în așa fel ca să nu încurajeze în niciun fel familiaritatea nepermisă?Ele pot închide multe uși ale ispitei, dacă își păzesc în orice vreme, custrictețe, felul de comportare. – Mărturii pentru comunitate, vol. 5, pag. 601,602.

Femeile trebuie să țină sus standardul conduitei. Scriu cu inima tristă căfemeile din acest veac, atât cele căsătorite, cât și cele necăsătorite, preaadesea nu dovedesc acea rezervă necesară. Ele se poartă ca niște femeiușoare. Ele încurajează atențiile din partea bărbaților singuri sau căsătoriți,iar cei slabi din punct de vedere moral vor fi ademeniți. Aceste lucruri, dacăsunt îngăduite, amorțesc simțurile morale și orbesc mintea în așa fel încâtnelegiuirea nu mai apare păcătoasă. Sunt trezite anumite gânduri, [332] lucrucare nu s-ar fi petrecut dacă femeia și-ar fi păstrat locul cu toată modestia șisobrietatea. S-ar putea ca scopul sau motivul ei să nu fi fost păcătos, însă eaa încurajat bărbați care sunt ușor ispitiți și care au nevoie de tot ajutorul dinpartea celor din preajma lor. Mult rău poate fi evitat dacă suntem prudenți,rezervați, nu ne îngăduim libertăți, nu primim atenții nepermise, cimenținem un nivel înalt al moralității și demnității. – Manuscript 4a, 1889.

De mult timp trebuia să mă adresez surorilor și să le spun că, înconformitate cu ceea ce Domnul a socotit potrivit să-mi arate din când încând, sunt mari greșeli printre ele în acest sens. Ele nu sunt precaute să seabțină de la orice se pare rău. Ele nu sunt cu totul prudente și rezervate încomportamentul lor, așa cum sunt femeile evlavioase. Cuvintele lor nu suntalese, așa cum ar trebui să fie cele ale femeilor care au primit harul luiDumnezeu. Ele sunt prea familiare cu frații lor. Ele zăbovesc în preajma lor,se apleacă spre ei și le place compania lor. Ele se simt foarte onorate când lise acordă atenție.

Potrivit cu lumina pe care mi-a dat-o Domnul, surorile noastre ar trebui să

procedeze altfel. Ar trebui să fie mai rezervate, să manifeste mai puținăîndrăzneală și să încurajeze „sfiala și sobrietatea”. Atât bărbații, cât șifemeile își îngăduie prea multe discuții joviale. Femeile care pretind că suntevlavioase își îngăduie prea mult vorbele de duh, glumele și râsul. Acestlucru este deplasat și întristează Duhul lui Dumnezeu. Aceste manifestăridau pe față lipsa curăției creștine. Ei nu își întăresc sufletul, păstrându-l departea lui Dumnezeu, ci aduc mult întuneric; ei alungă îngerii cerești, curațiși sfinți, și îi cheamă pe cei care îi conduc spre păcate josnice. – Mărturiipentru comunitate, vol. 2, pag. 455.

[333] Prea adesea, femeile sunt cele care ispitesc. Sub un pretext sau altul,ele câștigă atenția bărbaților, căsătoriți sau necăsătoriți, și îi ispitesc pânăcând calcă Legea lui Dumnezeu și sufletele lor sunt în primejdie… Dacăfemeile ar dori să-și înnobileze viețile și să devină conlucrătoare cu Hristos,ar exista mai puține pericole cauzate de influențele lor; însă în starea loractuală, de nepăsare față de responsabilitățile căminului și față de cerințelelui Dumnezeu, influența lor este adesea puternică în direcția opusă, puterilelor sunt pipernicite, iar lucrarea lor nu poartă amprenta divină. – Id., vol. 5,pag. 596, 597.

Sunt atât de multe domnișoare și femei îndrăznețe, obraznice, care auacea însușire de a atrage atenția asupra lor însele, de a se așeza în companiabărbaților tineri, de a-i curta și a le atrage atenția, de a flirta atât cu bărbațiicăsătoriți, cât și cu cei necăsătoriți, încât dacă n-ați avea privirea îndreptatăcătre Domnul Hristos, tare ca oțelul, ați fi atrași în plasa lui Satana. – MedicalMinistry, pag. 145.

Ca ambasador al lui Hristos, vă implor pe voi, care pretindeți că promovațiadevărul prezent, să respingeți cu hotărâre orice avans făcut către necurățieși să părăsiți compania acelora care pun la cale ademeniri necurate. Să vă fiesilă de aceste păcate care pângăresc și să arătați față de ele cea mai mareură. Fugiți din preajma acelora care, chiar prin conversație numai, arîndrepta mintea pe un asemenea făgaș, „căci din prisosul inimii vorbeștegura…”

Nici măcar pentru o clipă să nu îngăduiți ispita necurată, ascunsă, căcichiar și aceasta ar mânji sufletul, așa cum apa mizerabilă murdărește canalulprin care curge. – Mărturii pentru comunitate, vol. 2, pag. 456

O femeie care îngăduie un cuvânt nevirtuos sau încurajează asemeneacuvinte nu este pe placul lui Dumnezeu; cea care îngăduie un comportament

ușuratic sau ademeniri necurate nu își păstrează asemănarea cu divinul. –Manuscript 4a, 1885.

[334] Protejați printr-un cerc sacru al curăției. Surorile noastre ar trebui săîncurajeze adevărata modestie; ele nu trebuie să fie îndrăznețe, vorbărețe șisă facă avansuri, ci modeste și rezervate, zăbavnice la vorbire. Ele pot fiamabile, binevoitoare. A fi blând, milos, iertător și umil înseamnă a devenipe placul lui Dumnezeu. Dacă vor fi astfel, ele nu vor fi împovărate cu atențiinecuviincioase din partea bărbaților din biserică sau din afara ei. Toți vorsimți că există un cerc sacru de curăție în jurul acestor femei temătoare deDumnezeu, care le protejează de orice lucruri nepermise.

Există unele femei care pretind a fi evlavioase, dar care își îngăduie olibertate vulgară, necontrolată în maniere care conduc spre rău și sprepăcat. Însă acele femei ale căror minți și inimi zăbovesc prin meditațieasupra acelor subiecte care fortifică curăția vieții și care înalță sufletul sprecomuniunea cu Dumnezeu nu vor fi ușor abătute de pe cărarea dreptății și avirtuții. Unele ca acestea vor fi pregătite să facă față tacticilor seducătoareale lui Satana. – Mărturii pentru comunitate, vol. 2, pag. 456.

Fac apel la voi, ca urmași ai lui Hristos, să faceți din aceasta o preocuparecontinuă, și anume să prețuiți perla modestiei. Aceasta ne apără virtutea. –Id., pag. 458.

Controlați-vă gândurile. Ar trebui să vă țineți sub control gândurile. Nueste deloc ușor; nu puteți realiza acest lucru fără efort serios. Și totușiDumnezeu cere acest lucru din partea voastră; aceasta este o datorie afiecărei ființe responsabile. Veți da socoteală lui Dumnezeu pentru gândurilevoastre. Dacă vă îngăduiți închipuiri deșarte, permițând minții să zăboveascăasupra subiectelor necurate, voi sunteți, într-o anumită măsură, la fel devinovați înaintea lui Dumnezeu ca și în cazul în care gândurile voastre ar fifost transpuse în faptă. Ceea ce a împiedicat acțiunea nu a fost, de fapt,decât lipsa ocaziei favorabile. Starea de reverie atât în timpul zilei, cât și alnopții, de himeră, este dăunătoare și constituie un obicei extrem depericulos. [335] Odată instalat, un asemenea obicei este aproape imposibil deschimbat, iar canalizarea gândurilor spre subiecte curate, sfinte, înălțătoareeste foarte dificil de realizat. – Id., pag. 561.

Feriți-vă de lingușire. Sunt îndurerată când văd bărbați lăudați, lingușiți șirăsfățați! Dumnezeu mi-a descoperit că cei care primesc aceste atenții nusunt demni de Numele Lui; însă ei sunt lăudați și mult stimați de ființe

mărginite, care judecă doar după înfățișarea exterioară. Surorile mele, nurăsfățați și nu lingușiți niciodată pe bieții bărbați, slabi și ușor de abătut, fietineri, fie bătrâni, căsătoriți sau necăsătoriți. Voi nu le cunoașteți slăbiciunileși voi nu știți că tocmai aceste atenții și această laudă excesivă poate duce laruina lor. Sunt alarmată de nesăbuința, lipsa de înțelepciune, pe care mulți omanifestă în această privință.

Bărbații care fac lucrarea lui Dumnezeu, în a căror inimă locuiește DomnulHristos, nu vor coborî standardul moralității, ci vor căuta întotdeauna să-lînalțe. Ei nu-și vor găsi plăcerea în lingușirile femeilor sau în a fi răsfățați decătre acestea. Fie ca bărbații, atât cei singuri, cât și cei căsătoriți, să spună:„La o parte! Nu voi da niciodată nici cea mai mică ocazie ca bunul meu numesă fie vorbit de rău. Numele meu bun este un capital de valoare mai maredecât aurul sau argintul. Lasă-mă să-l păstrez neatins. Dacă oamenii atacăacest nume, nu este pentru că eu le-am oferit ocazia să facă astfel, ci auacelași motiv pentru care L-au vorbit de rău pe Hristos – pentru că ei au urâtcurăția și sfințenia caracterului Său, deoarece aceasta constituie o continuămustrare la adresa lor.” – Id., vol. 5, pag. 595.

Dacă slujitorul lui Dumnezeu ispitește. Cele mai mici insinuări, din oricesursă ar veni, cu invitația de a fi îngăduitoare față de păcat sau de a permitelucruri inadmisibile, oricât de neînsemnate ar părea, trebuie detestate șiconsiderate ca fiind cele mai grave insulte care [336] pot fi aduse demnitățiivoastre ca femei. Sărutul pe obraz, într-un moment și loc nepotrivit, trebuiesă vă determine să-l respingeți cu dezgust pe emisarul lui Satana. Dacă estedin partea unuia dintr-o poziție înaltă, care are de-a face cu lucrurile sfinte,păcatul este de zece ori mai mare și ar trebui să o conducă pe femeia sautânăra temătoare de Dumnezeu să-l respingă cu oroare, nu numai din cauzapăcatului în care ar fi vrut să o atragă, ci și din cauza ipocriziei și ticăloșieiunuia pe care oamenii îl respectă și cinstesc, ca fiind slujitorul lui Dumnezeu.– Id., vol. 2, pag. 458, 459.

Dacă un slujitor al Evangheliei nu-și stăpânește patimile josnice, dacă el dăgreș în a urma exemplul apostolului, dezonorându-și astfel profesia șicredința, mergând până la a fi îngăduitor față de păcat, surorile noastre, caredoresc să fie evlavioase, nu trebuie să se amăgească nicio clipă cu gândul căacel păcat sau nelegiuire își pierde din păcătoșenie pentru că este comis deun slujitor al Evangheliei. Faptul că bărbații din poziții de răspundere secomplac în păcat nu trebuie să micșoreze în mintea nimănui vinovăția și

grozăvia păcatului. Păcatul trebuie privit exact așa cum este: josnic,dezgustător – întotdeauna trebuie privit așa –, iar mințile curate și nobiletrebuie să urască și să evite pe cel care se complace în păcat, tot așa cum arfugi de un șarpe a cărui mușcătură este mortală. Dacă surorile ar aveademnitate și curăție a inimii, orice fel de avansuri spre destrăbălare, fie chiarși din partea slujitorului Evangheliei, ar fi respinse cu atâta hotărâre, încât n-ar mai exista niciodată vreo tentativă de repetare. – Id., pag. 457.

Fiți credincioși în legământul căsătoriei. Cât de atent ar trebui să fie soțulși tatăl în a-și menține credincioșia în legământul căsătoriei! Cât de prudentși reținut ar trebuie să fie pentru a nu stârni în mintea tinerelor sau afemeilor căsătorite gânduri care nu sunt în concordanță cu standardul celînalt și sfânt – poruncile lui Dumnezeu! [337] Poruncile lui Hristos sunt extremde cuprinzătoare, vizând chiar și gândurile, intențiile și scopurile ascunse aleinimii. În acest punct, mulți sunt vinovați. Închipuirile inimii lor nu suntcurate și sfinte, așa cum cere Dumnezeu; și oricât de înaltă ar fi chemarealor, oricât de talentați ar fi, Domnul va consemna nelegiuirea în dreptul lor șiîi va socoti cu mult mai vinovați și vrednici de mânia Lui decât aceia care aumai puține talente, mai puțină lumină, mai puțină influență. – Id., vol. 5, pag.594, 595.

Bărbaților căsătoriți le spun: soțiilor voastre, mamelor copiilor voștri ledatorați respect și dragoste. Atenția voastră trebuie îndreptată către ele, iargândurile voastre trebuie să zăbovească asupra unor planuri făcute pentrufericirea lor. – Letter 231, 1903.

Mi-au fost arătate familii în care soțul și tatăl nu și-a păstrat aceademnitate masculină, acea rezervă, de bărbat asemenea lui Dumnezeu, careîi stă bine unui urmaș al lui Hristos. El nu a fost bun, amabil și curtenitor fațăde soția sa așa cum ar fi trebuit să fie, căci a promis înaintea lui Dumnezeu șia îngerilor să o iubească, să o cinstească atâta timp cât va trăi. Fata angajatăpentru treburile gospodăriei se simțea în largul ei, liberă, îndrăzneață înînfățișare și avansuri afective, iar el era încântat, până la a-și pierde capul.Față de soția sa nu mai manifesta iubire și nu mai era atent cu ea ca înainte.Cu siguranță, Satana era la lucru acolo. Respectați-vă persoanele angajate lalucru, tra-tați-le cu bunătate, considerație, însă nu mergeți mai departe.Comportamentul să vă fie de o așa manieră încât să nu stârnească avansurispre familiaritate din partea lor. – Mărturii pentru comunitate, vol. 2, pag.461.

Mențineți intimitatea familiei. Oh, cât de multe vieți sunt amărâte prindărâmarea zidurilor care împrejmuiesc intimitatea fiecărei familii, care aumenirea să-i apere curăția și sfințenia! Soția acordă încredere unei a treiapersoane, căreia îi destăinuie lucruri care țin [338] de intimitatea familiei ei.Aceasta este o invenție a lui Satana de a înstrăina inimile soțului și soției. Oh,de ar înceta aceasta, de câte necazuri ar fi scutită lumea! Fiecare săzăvorască în inima sa greșelile celuilalt. Spuneți-vă necazurile numai luiDumnezeu. El vă poate da sfaturi drepte și o consolare sigură, care estecurată, fără amărăciune. – Id., pag. 462.

Când vorbește despre necazurile familiei ei sau se plânge de soțul ei unuialt bărbat, femeia încalcă legământul căsătoriei; ea își dezonorează soțul șiîndepărtează zidul ridicat pentru a apăra sfințenia căsătoriei; ea deschidelarg ușa și îl invită pe Satana să intre cu ispitirile lui ascunse. Aceasta estetocmai ceea ce vrea Satana. Atunci când o femeie merge la un frate creștincu toată povestea necazurilor, dezamăgirilor și suferințelor ei, acesta trebuiesă o sfătuiască întotdeauna ca, dacă simte că trebuie să vorbească desprenecazurile ei cuiva, atunci să aleagă drept persoane confidente femei, șiatunci nu va fi nicio aparență rea care să pună cauza lui Dumnezeu într-olumină nepotrivită. – Id., pag. 306.

Cum să ne ferim de abateri. Mă adresez poporului nostru. Dacă văapropiați tot mai mult de Isus și căutați să vă faceți bine profesia, printr-oviață ordonată și o conversație cuviincioasă, picioarele voastre vor fi feritede a se abate pe cărări greșite. Dacă ați veghea, dacă ați veghea mereu curugăciune, dacă ați face totul ca și când ați fi în prezența lui Dumnezeu, nuveți ajunge să cedați în fața ispitei și puteți nădăjdui că veți fi păstrați curați,fără pată, fără mânjitură, până la sfârșit. Dacă vă păstrați încredereaneclintită de la început până la sfârșit, căile voastre vor fi întotdeaunaîntemeiate pe Dumnezeu; și ceea ce harul a început, slava va încununa înÎmpărăția Dumnezeului nostru. Roadele Duhului sunt „dragostea, bucuria,pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioșia, [339]

blândețea, înfrânarea poftelor; împotriva acestor lucruri nu este lege”. DacăDomnul Hristos locuiește în noi, vom răstigni firea cu poftele și patimile ei. –Id., vol. 5, pag. 148.56

Divorțul [340] Căsătoria este un contract pentru o viață. În mintea celor tineri,

căsătoria este îmbrăcată în romantism și este dificil a o despărți de aceastătrăsătură cu care o acoperă imaginația și a impresiona mintea cu acel simț alresponsabilității care este implicat în legământul căsătoriei. Acest legământleagă destinele a doi indivizi cu legături pe care nimic, în afară de moarte, nuar trebui să le despartă. – Mărturii pentru comunitate, vol. 4, pag. 507.

Legământului căsătoriei trebuie să i se acorde toată atenția, deoarececăsătoria este un pas făcut pentru o viață întreagă. Atât bărbatul, cât șifemeia trebuie să chibzuiască cu seriozitate dacă se pot alipi unul de celălaltși pot trece toate vicisitudinile vieții atât timp cât vor trăi. – Letter 17, 1896.

Domnul Isus a corectat concepții greșite cu privire la căsătorie. La iudei,bărbatului îi era permis să își alunge soția pentru cea mai neînsemnatăofensă, după care femeia era liberă să se mărite din nou. Această practică adus la multă nenorocire și păcat. În Predica pe de Munte, Domnul Hristos adeclarat cu claritate că legătura căsătoriei nu poate fi desfăcută decât în cazde necredincioșie față de jurământul căsătoriei. „Oricine”, a spus El, „își lasănevasta, afară numai de pricină de curvie, îi dă prilej să preacurvească; șicine va lua de nevastă pe cea lăsată de bărbat preacurvește.”

Când, după aceea, fariseii i-au pus întrebări în legătură cu legitimitateadivorțului, Domnul Isus a îndreptat atenția ascultătorilor Săi înapoi spreinstituția căsătoriei, așa cum a fost aceasta rânduită la începutul creației.„Datorită împietririi inimii voastre”, a spus El, „a îngăduit Moise să vă lăsaținevestele; dar de la început nu a fost așa.” El le-a îndreptat gândurile spreacele zile binecuvântate din Eden, [341] când Dumnezeu a spus că toatelucrurile erau „foarte bune”. În acel timp își au originea căsătoria și Sabatul,două instituții gemene, pentru slava lui Dumnezeu și folosul omenirii. Atuncicând a unit mâinile perechii sfinte, în legământul căsătoriei, spunând: „Deaceea va lăsa omul pe tatăl său și pe mama sa și se va lipi de nevasta sa șiamândoi vor fi una”, Creatorul a enunțat de fapt legea căsătoriei pentru toțifiii lui Adam, de la el până la sfârșitul timpului. Ceea ce Însuși Tatăl cel veșnica declarat a fi bun a constituit legea celei mai mari binecuvântări șidezvoltări pentru om. – Cugetări de pe Muntele Fericirilor, pag. 99, 100.

Domnul Isus a venit în această lume pentru a corecta greșeli și pentru a

reface în om chipul moral al lui Dumnezeu. În mintea învățătorilor lui Israelse cuibăriseră idei greșite cu privire la căsătorie. Ei făceau fără efectinstituția sfântă a căsătoriei. Bărbații deveniseră atât de neînduplecați, fărăinimă, încât pentru cele mai neînsemnate motive își lăsau nevestele sau leluau copiii și le alungau. Aceasta era socotită o mare rușine, dezonoare, șiera adesea însoțită de cea mai acută suferință de partea celei părăsite.

Domnul Hristos a venit pentru a corecta aceste rele, prima Sa misiunefiind făcută cu ocazia unei nunți. Astfel, El a arătat lumii că instituțiacăsătoriei, atunci când este păstrată în curăție și nu e pângărită, este oinstituție sacră. – Manuscript, 16, 1899.

Sfat pentru cel ce se gândește la divorț. Ideile tale cu privire la relațiiledin cadrul căsătoriei au fost greșite. Nimic altceva decât pângărirea patuluiconjugal nu poate desface sau anula jurământul căsătoriei. Noi trăimvremuri pline de pericole, când nu ne putem bizui pe nimic altceva decât pecredința tare, neșovăitoare, în Isus Hristos. Nu există inimă care să nu poatăfi înstrăinată de Dumnezeu prin planurile puse la cale de Satana, dacă nuveghează și nu se roagă.

[342] Ai fi fost mai sănătos dacă mintea ta ar fi avut pace și odihnă; însăaceasta a ajuns confuză și dezechilibrată și ai început să gândești incorect cuprivire la divorț. Vederile tale nu pot fi susținute de pe terenul de pe carejudeci tu. Bărbații nu au libertatea de a-și face un standard propriu de legepentru ei înșiși, dând astfel la o parte și evitând Legea lui Dumnezeu, făcândpe plac propriilor înclinații. Ei trebuie să ajungă la standardul moral cel maiînalt de neprihănire al lui Dumnezeu…

Dumnezeu a îngăduit un singur motiv pentru care o soție își poate lăsasoțul sau un soț își poate lăsa soția, și acesta este adulterul. Fie ca acesttemei să fie luat în atenție cu rugăciune. – Letter 8, 1888.

Sfat pentru un cuplu despărțit. Fratele meu, sora mea, de câtva timp voinu mai locuiți împreună. N-ați fi apucat pe această cale dacă amândoi ați ficultivat răbdarea, bunătatea și stăpânirea se sine, care trebuie să existeîntotdeauna în relația dintre soț și soție. Niciunul dintre voi n-ar fi trebuit să-și impună voința și să încerce să-și urmeze propria cale, oricare ar ficonsecințele. Niciunul n-ar fi trebuit să facă doar ceea ce-i place. Fie cainfluența transformatoare, puterea Duhului Sfânt de a supune, să lucreze îninimilor voastre și să vă facă în stare să vă creșteți copiii.

…Cereți ajutor Tatălui vostru ceresc ca să vă ferească de a ceda în fața

ispitei de a vorbi cu nerăbdare, asprime sau încăpățânare celuilalt, soțul fațăde soție și soția față de soț. Amândoi aveți caractere nedesăvârșite. Dincauză că nu ați fost supuși lui Dumnezeu, comportamentul vostru unul fațăde celălalt a fost neînțelept.

Vă implor să vă supuneți lui Dumnezeu. Când sunteți ispitiți să-l provocațipe celălalt, stăpâniți-vă și nu spuneți nimic. Veți fi ispitiți în acest punctdeoarece niciodată nu ați biruit această trăsătură de [343] caracter, care estede condamnat. Orice obicei greșit trebuie biruit. Consacrați-vă pe deplin luiDumnezeu. Cădeți pe Stâncă – Isus Hristos – și fiți zdrobiți. Ca soț și soție,disciplinați-vă pe voi înșivă. Mergeți la Hristos pentru ajutor. El vă va oferi cubunăvoință iubirea sa divină, harul Său, care nu vă costă nimic…

Pocăiți-vă înaintea lui Dumnezeu pentru calea pe care ați pornit. Ajungețila o înțelegere și reuniți-vă ca soț și soție. Dați la o parte experiențaneplăcută, nefericită, din viața voastră trecută. Prindeți curaj, cu ajutorulDomnului. Închideți ferestrele sufletului spre pământ și deschideți-le spreceruri. Dacă vă ridicați glasurile în rugăciune către cer pentru lumină,Domnul Isus, care este lumină și viață, pace și bucurie, vă va auzi strigătul. El,Soarele Neprihănirii, va străluci în încăperile minții voastre, luminândtemplul sufletului. Dacă spuneți bun venit strălucirii prezenței Sale încăminul vostru, nu veți rosti cuvinte care să producă simțăminte denefericire. – Letter 47, 1902.

Către o soție maltratată, într-o situație fără speranță, iremediabilă. Amprimit scrisoarea ta, iar ca răspuns la aceasta, îți spun că nu te pot sfătui săte întorci la D., dacă nu vezi schimbări decisive în el. Domnul nu privește cuplăcere ideile pe care le-a avut el în trecut în legătură cu datoria față desoție… Dacă (el) are încă aceleași puncte de vedere, atunci viitorul nu va fimai bun decât a fost trecutul pentru tine. El nu știe cum să se poarte cu osoție.

Sunt foarte tristă din această cauză. Îmi pare rău cu adevărat pentru D.,însă nu te pot sfătui să treci peste judecata ta, întorcându-te la el. Îți vorbescla fel de sincer ca și lui: Va fi periculos pentru tine să te așezi din nou subdictatura lui. Sperasem că se va schimba…

Domnul înțelege tot ce este legat de experiența ta… Fii curajoasă cuajutorul Domnului; El nu te va părăsi și nu te va lăsa. [344] Inima mea simteîntru totul cu a ta. – Letter 148, 1907.

Către un soț părăsit – „ia-ți crucea”. Nu știu ce s-ar mai putea face în

acest caz și cred că singurul lucru pe care-l poți face tu este să îți lași soția.Dacă este așa de hotărâtă să nu mai trăiască cu tine, amândoi – atât tu, câtși ea – ați fi cei mai nenorociți, dacă ați încerca acest lucru. Din moment ceea și-a arătat poziția în mod hotărât, nu ai decât să-ți iei crucea și sădovedești că ești bărbat. – Letter 40, 1888.

Căsătoriți încă înaintea lui Dumnezeu, deși divorțați. O femeie poate fidivorțată legal de soțul ei, și totuși să nu fie divorțată înaintea lui Dumnezeuși în conformitate cu Legea Sa, care este mai presus de cea omenească.Există un singur păcat, și acesta este adulterul, care îl poate situa pe soț, saupe soție, în poziția de a fi dezlegat în fața lui Dumnezeu. Deși legile țării potacorda divorțul, totuși ei sunt încă soț și soție în lumina Bibliei, conform Legiilui Dumnezeu.

Am văzut că sora ..... nu are dreptul să se căsătorească cu un alt bărbat;însă dacă ea, sau oricare altă femeie, obține divorțul în mod legal pe temeiulcă soțul ei a fost vinovat de adulter, atunci este liberă să se căsătorească cucine dorește. – Letter 4a, 1863.

Despărțirea de un soț necredincios. Dacă soția nu este în credință și esteîmpotrivă, soțul nu poate, conform Legii lui Dumnezeu, să o alunge doar peacest temei. Pentru a fi în armonie cu legea lui Iehova, el trebuie să steaîmpreună cu ea, cu excepția cazului când ea însăși alege să plece. El poatesuferi împotrivire, poate fi nedreptățit și hărțuit în multe feluri, [345] însă vagăsi mângâiere, tărie și sprijin în Dumnezeu, care poate acorda harul Său înorice caz fără nădejde. El trebuie să fie un bărbat cu gânduri curate,statornic la principii, și Domnul îi va da înțelepciune în legătură cu ceea ceare de făcut. Judecata sa nu va fi stăpânită de impuls, ci rațiunea va ținefrâiele sub control cu mână hotărâtă, astfel ca pofta să fie ținută în frâu. –Letter 8, 1888.

O soție îndemnată să-și schimbe purtarea, nu statutul conjugal. Amprimit o scrisoare de la soțul tău. Eu spun că există un singur lucru pentru caun soț să se poată despărți în mod legitim de soția sa, sau o soție de soțul ei,și acesta este adulterul.

Dacă felul vostru de a fi nu este asemănător cu al celuilalt, oare nu ar fibine, pentru slava lui Dumnezeu, să vă schimbați fiecare purtarea?

Soțul și soția trebuie să cultive respectul și iubirea față de celălalt. Eitrebuie să vegheze asupra atitudinii, cuvintelor și faptelor lor, astfel ca nimicdin ceea ce spun sau din ceea ce fac să nu enerveze sau să-l supere pe

celălalt. Fiecare trebuie să aibă grijă de celălalt, făcând tot ce îi stă în puterepentru a spori afecțiunea lor reciprocă.

Mă adresez către amândoi și vă spun să-L căutați pe Domnul. Faceți-vădatoria unul față de celălalt cu iubire și bunătate. Soțul să fie harnic,muncitor, făcând tot ce poate mai bine pentru a-și întreține familia. Acestlucru va atrage respect față de el din partea soției…

Sora mea, tu nu poți fi pe plac lui Dumnezeu dacă menții atitudineaprezentă. Iartă-ți soțul. El este soțul tău și vei fi binecuvântată, dacă te veistrădui să fii o soție respectuoasă, iubitoare. Legea bunătății să fie pe buzeletale. Tu poți și trebuie să-ți schimbi atitudinea. – Letter 168, 1901.

Amândoi aveți nevoie de studiu, ca să știți cum să vă puteți înțelege, în locde a avea vederi diferite… Folosirea unor metode blânde, docile, va avea unefect surprinzător în viața voastră. – Letter 157. 1903.

[346] Adulterul, divorțul și calitatea de membru în biserică. Cu privire lacazul sorei în necaz, A.G., spunem ca răspuns la întrebările lui ..... că este otrăsătură comună a celor prinși în păcat, cum este cazul soțului ei, ca aceștiasă nu aibă acel simțământ vădit al ticăloșiei lor. Unii, totuși, au uneori acestsimțământ și sunt reintegrați în biserică, însă nu înainte de a redobândiîncrederea poporului lui Dumnezeu, după ce au făcut mărturisireacorespunzătoare și după o perioadă de pocăință sinceră. Acest caz prezintăanumite dificultăți, neîntâlnite în alte cazuri, și menționăm doarurmătoarele:

1. În cazurile de încălcare a poruncii a șaptea, când partea vinovată nudovedește că s-a pocăit cu adevărat, dacă partea lezată poate obținedivorțul, fără a înrăutăți și mai mult prin aceasta situația ei și a copiilor, dacăaceștia există, atunci ea este liberă.

2. Dacă prin divorț partea lezată se expune unei situații și mai grele, nucunoaștem niciun loc din Scriptură care să o condamne pentru că rămâne încontinuare alături de cel vinovat.

3. O reformă poate fi realizată în timp, prin muncă, rugăciune, răbdare,credință și o viață evlavioasă. A trăi cu cineva care a încălcat legământulcăsătoriei, îndurând dezonoarea și rușinea celui vinovat, care nu își dăseama de acest lucru, înseamnă o rană care roade sufletul; și totuși divorțuleste o durere de o viață întreagă. Dumnezeu să Se îndure de parteanevinovată! Căsătoria trebuie bine cumpănită înainte de a o contracta.

4. De ce, oh, de ce! bărbați și femei, care ar putea fi oameni demni de

respect, buni, și ar putea ajunge în cer în cele din urmă, să se vândădiavolului atât de ieftin, să-și rănească prietenii apropiați, să producă rușinefamiliilor lor, să arunce blam asupra cauzei lui Dumnezeu și să ajungă în iadîn cele din urmă? Dumnezeu să aibă milă! [347] De ce oare cei covârșiți denelegiuire să nu dovedească pocăință, proporțional cu enormitateanelegiuirilor, și să nu alerge la Hristos pentru îndurare și vindecare, atât câteste posibil, a rănilor pe care le-au produs?

5. Însă, dacă ei nu fac ceea ce ar trebui să facă, în cazul în care parteanevinovată și-a pierdut dreptul legal de a divorța, trăind cu cel vinovat dupăce vinovăția acestuia este cunoscută, noi nu considerăm că păcatul rămâneasupra celui nevinovat prin faptul că a rămas alături de cel vinovat sau cădreptul său moral prin abatere este îndoielnic, afară doar de cazul în caresănătatea și viața îi sunt în mare măsură primejduite, prin faptul cărămâne.* – Review and Herald, 24 mar. 1868.

* Notă: Aceasta este una dintre foarte puținele afirmații făcute în comun de James și Ellen White.Deși a fost semnată de amândoi, este evident că vederile exprimate au aprobarea deplină a lui EllenWhite. Trebuie observat că redobândirea calității de membru, amintită în paragraful introductiv alacestei secțiuni, nu are în vedere divorțul, ci adulterul. Paragraful respectiv nu se referă deloc ladivorț. Menționarea divorțului și a calității de membru în biserică din paragrafele următoare se referănu la soțul vinovat, ci la soția ofensată, dacă aceasta ar trebui să decidă să divorțeze sau să rămână cusoțul ei. Autorii care au compilat această carte.

57

Atitudinea față de un sot necredincios [348] O soție creștină să-și părăsească soțul necredincios? Primesc scrisori

de la mame, în care acestea își relatează necazurile și îmi cer sfatul. Unuldintre aceste cazuri va fi folosit ca reprezentativ. Soțul și tatăl nu estecredincios, iar pentru mamă totul este îngreunat în ce privește educațiacopiilor ei. Soțul este profan, vulgar și abuziv în limbajul folosit față de ea și îiînvață pe copii să nesocotească autoritatea ei. Când mama încearcă să seroage împreună cu copiii, el intră și face gălăgie mare, terminând prin a-Lblestema pe Dumnezeu și învălmășind tot felul de epitete stricate despreBiblie. Ea este atât de descurajată, încât viața i-a devenit o povară. Ce binear putea face? Care ar fi folosul pentru copiii ei, ca ea să rămână în cămin?Simțind dorința sinceră de a lucra ceva în via Domnului, ea gândește că ar fimai bine să-și lase familia decât să rămână alături de un soț și un tată careîncontinuu îi învață pe copii să nu o respecte și să nu o asculte.

În asemenea cazuri, sfatul meu ar fi pentru voi, mamelor, oricât de mari arfi necazurile pe care trebuie să le îndurați prin sărăcie, răni și loviturisufletești, din partea soțului și tatălui aspru și tiran, să nu vă părăsiți copiii,nu-i lăsați pe seama unui tată fără Dumnezeu. Lucrarea voastră trebuie să fieaceea de a contracara lucrarea tatălui, care este în mod evident substăpânirea lui Satana. – Letter 28, 1890.

[349] Dați un exemplu viu de stăpânire se sine. Aveți necazuri, însă e maibine să conduceți într-un spirit bun pe calea cea dreaptă decât să trageți pecineva pe această cale. Soțul tău are nevoie să vadă în fiecare zi un exempluviu de răbdare și stăpânire de sine. Nu precupețiți niciun efort pentru a-i fipe plac, fără însă a ceda față de vreun singur principiu al adevărului…

Domnul Hristos cere întreaga ființă în serviciul Său – inima, sufletul,mintea și puterea. Pe măsură ce îi oferi ceea ce îți cere, Îl vei reprezenta peEl în caracter. Soțul tău să vadă că Duhul Sfânt lucrează în tine. Fii atentă,grijulie, răbdătoare și stăpână pe tine. Nu-i impune adevărul. Fă-ți datoriaașa cum trebuie să și-o facă o soție și vezi apoi dacă inima sa nu este atinsă.Dragostea nu trebuie să înceteze față de soțul tău. Fii pe placul lui pe oricecale posibilă. Nu îngădui să fiți despărțiți din cauza convingerilor voastrereligioase. Ascultă de Dumnezeu cu toată conștiinciozitatea și fii pe placulsoțului tău ori de câte ori se poate…

Fă ca toți să vadă că tu Îl iubești pe Domnul Isus și te încrezi în El.Dovedește soțului tău și prietenilor voștri, credincioși și necredincioși, că tudorești ca ei să vadă frumusețea adevărului. Însă nu lăsa să se vadă aceaneliniște și îngrijorare care adesea strică lucrarea cea bună…

Să nu rostești niciodată vreun cuvânt de reproș sau cicălitor către soțultău. Uneori, treci prin strâmtorări, însă nu vorbi despre aceste necazuri.Vorbirea mustrătoare doar îți va spori nefericirea. Fii veselă și optimistă. Adutoată strălucirea posibilă în căminul tău și azvârle afară umbrele. Lasă carazele luminoase ale Soarelui Neprihănirii să strălucească în încăperiletemplului sufletului tău. Atunci mireasma vieții creștine va fi adusă în familiata. Nu se va mai zăbovi asupra lucrurilor neplăcute, care de multe ori nuconțin adevăr. – Letter 145, 1900.

[350] O soție împovărată sfătuită să fie optimistă. Acum ai o dublăresponsabilitate, pentru că soțul tău și-a întors fața de la Isus…

Știu că ți-e foarte greu să stai pe poziție singură în ce priveștepropovăduirea Cuvântului. Însă de unde știi tu, o soție, că poate chiar viațata consecventă, de credință și ascultare, nu-l poate câștiga înapoi la adevărpe soțul tău? Copiii cei scumpi să fie aduși la Isus. Într-un limbaj simplu,rostiți-le cuvintele adevărului. Cântați-le frumos cântece atractive, care sădescopere dragostea lui Hristos. Adu-ți copiii la Isus, căci El iubește copilașii.

Fii optimistă. Nu uita că ai un Mângâietor, Duhul Sfânt, trimis de DomnulHristos. Nu ești niciodată singură. Dacă dai ascultare vocii care îți vorbeșteacum, dacă vei răspunde fără întârziere Celui care bate la ușa inimii tale:„Intră, Doamne Isus, ca să cinez cu Tine, și Tu cu mine”, Oaspetele ceresc vaintra. Când se va realiza acest lucru, există pace și odihnă. – Letter 124, 1897.

Mențineți principiile creștine. O familie care nu se închină lui Dumnezeueste precum o corabie fără cârmaci sau fără cârmă în mijlocul mării. Furtunalovește în aceasta, sparge ce întâlnește în cale și există pericolul ca tot ceeste la bord să piară. Prețuiește viața ta și a copiilor tăi, de dragul lui Hristos,căci va trebui să te întâlnești cu ei și cu soțul tău în fața tronului luiDumnezeu. Principiile tale creștine, neclintite, nu trebuie să slăbească, ci sădevină tot mai puternice. Oricât de mult te-ar hărțui și ți s-ar împotrivi soțul,trebuie să dovedești o tărie consecventă, creștină, plină de credincioșie. Șiatunci, orice ar spune el, în mintea lui, te va respecta, dacă este un om decaracter. – Letter, 76, 1896.

[351] Cerințele lui Dumnezeu puse pe primul loc.* Mi-a fost arătată sora...

Ea este iubită de Dumnezeu, însă ținută în robie servilă, teamă, groază,descurajare, îndoială și multă încordare nervoasă. Această soră n-ar trebuisă simtă că trebuie să-și supună voința ei unui tânăr fără Dumnezeu, careare și mai puțini ani decât ea. Ea trebuie să nu uite că legătura prin căsătorienu distruge individualitatea ei. Dumnezeu are cerințe față de ea, mai maridecât orice cerințe omenești. Hristos a cumpărat-o cu propriul sânge. Ea nu-și aparține sieși. Ea greșește nepunându-și toată încrederea în Dumnezeu șicedând față de convingerile ei, conștiința ei, înaintea unui om arogant șitiran, înfierbântat de Satana ori de câte ori majestatea sa diabolică poatelucra cu eficacitate prin el pentru a intimida acest suflet terorizat. De atâteaori a fost timorată, încât sistemul ei nervos a fost zdruncinat, fiind acum maidegrabă o epavă. Este oare voia Domnului ca această soră să rămână înaceastă stare și Domnul să fie jefuit de slujirea ei? Nu. Căsătoria ei a fost oamăgire a diavolului. Totuși acum ea trebuie să facă tot ce poate mai bine,să-și trateze soțul cu bunătate și să-l facă fericit, fără a-și călca pe conștiință,căci, dacă el rămâne în această stare de răzvrătire, lumea aceasta este„cerul” pe care-l va avea el. Însă dacă ea se lipsește de privilegiul de a mergela adunare pentru a fi pe plac unui soț tiran, posedat de diavolul, acest lucrunu este după voia lui Dumnezeu. – Mărturii pentru comunitate, vol. 2, pag.99, 100.

„Și un altul a zis: ’Tocmai m-am însurat și nu pot veni.’” Păcatul acestui omnu constă în faptul că s-a căsătorit, ci în faptul că s-a căsătorit cu o femeiecare i-a îndepărtat mintea de scopurile înalte și mai importante ale vieții.Niciodată bărbatul nu trebuie să îngăduie soției sau familiei să-i îndepărtezegândurile de la Hristos sau să-l determine [352] să refuze să accepte invitațiaplină de har a Evangheliei. – Manuscript 24, 1891.

Mai bine să salvezi o parte decât să pierzi totul. Frate K., ai avut multedescurajări; însă trebuie să fii serios, hotărât să-ți faci datoria în căminul tăuși să-i iei cu tine pe membrii familiei tale, dacă va fi posibil. Să nuprecupețești niciun efort în a-i convinge să te însoțească în călătoria cătrecer. Însă, dacă mama și copiii nu vor să te însoțească, ci mai degrabă cautăsă te îndepărteze de datoriile și privilegiile religioase, tu trebuie să mergiînainte, chiar dacă mergi singur. Tu trebuie să trăiești în temere deDumnezeu. Trebuie să faci tot posibilul să participi la adunare pentru adobândi cât de multă tărie spirituală, căci vei avea nevoie de aceasta învremurile care vor veni. Averea lui Lot a fost distrusă în întregime. Dacă vei

suferi o astfel de pierdere, să nu te descurajezi, iar dacă poți să salvezi doaro parte a familiei tale, este mult mai bine decât să pierzi totul. – Mărturiipentru comunitate, vol. 4, pag. 112, 113.58

Familia pastorului[353] Viața de familie a pastorului să fie o exemplificare a soliei. Planul lui

Dumnezeu este ca cel care îi învață pe alții adevărurile Bibliei să aibă o viațăde familie care să fie o exemplificare a adevărurilor pe care le predă. Ceea ceeste un om are o mai mare influență decât ceea ce spune. Evlavia în viața dezi cu zi va da putere mărturiei publice. Răbdarea, consecvența și iubirea vorimpresiona inimile care nu sunt atinse prin predicare. – Gospel Workers, pag.204.

Dacă este adusă la îndeplinire în mod corespunzător, educația copiilorpastorului va ilustra lecțiile pe care el le prezintă la amvon. Însă dacă, prineducația greșită pe care le-o dă copiilor săi, dovedește incapacitatea de a-șicrește și stăpâni copiii, pastorul trebuie să învețe că Dumnezeu îi cere să-șidisciplineze copiii înainte de a-și face datoria de a păstori turma luiDumnezeu. – Letter 1, 1877.

Cea dintâi datorie a lui sunt propriii copii. Responsabilitățile pastoruluisunt multiple, în multe domenii, atât în preajma lui, cât și mai departe; însăprima responsabilitate este față de copiii lui. El nu trebuie să se lase atât deabsorbit de datoriile din afară, încât să neglijeze instruirea de care au nevoiecopiii lui. Poate că el consideră că datoriile sale familiale sunt de mai micăimportanță, însă în realitate acestea stau chiar la temelia bunăstăriiindivizilor și societății. Fericirea bărbaților și femeilor și succesul bisericiidepind într-o mare măsură de influența căminului…

Nu există nicio scuză pentru pastor dacă neglijează cercul mai mic dincămin pentru cel mai mare din afară. Bunăstarea spirituală a familiei saletrebuie să fie pe primul loc. În ziua socotelii finale, Dumnezeu îl va întreba cea făcut pentru a-i câștiga la Hristos pe aceia față de care și-a luatresponsabilitatea de a-i aduce pe lume. [354] Un bine, oricât de mare, făcutpentru alții nu poate anula datoria pe care o are față de Dumnezeu de aîngriji de propriii copii. – Slujitorii Evangheliei, pag. 204.

Influența mare a pastorului. În unele cazuri, copiii pastorului sunt cei maineglijați copii din lume din motivul că tatăl este cu ei doar puțin timp și eisunt lăsați să-și aleagă singuri ocupația și distracțiile. – Id., pag. 206.

Răul care izvorăște din necredincioșia părinților este mare în oriceîmprejurare, însă este de zece ori mai mare atunci când există în familiile

acelora care sunt chemați a fi învățători ai poporului. Când aceștia eșueazăîn a-și stăpâni propriile familii, prin propriul exemplu, ei îi conduc pe mulți peo cale greșită. Vinovăția lor este cu atât mai mare cu cât poziția lor implicămai multă responsabilitate. – Patriarhi și profeți, pag. 579.

Soția și copiii în măsură să-i evalueze pietatea. Adevăratul nostrucaracter este descoperit nu atât de mult de religia prezentată la amvon, câtde religia pe care o trăim în familie. Soția pastorului, copiii lui și cei angajațica ajutoare în familia lui sunt cei mai în măsură să-i evalueze evlavia. Un ombun va fi o binecuvântare în familia lui. Soția, copiii săi și cei din preajmăsunt cei mai potriviți să spună acest lucru.

Fraților, aduceți-L pe Domnul Hristos în familie, aduceți-L la amvon șioriunde mergeți. Atunci nu va trebui să insistați în propovăduire, căci vețipurta cu voi acreditarea cerească, ce va dovedi tuturor că sunteți slujitori ailui Hristos. – Mărturii pentru comunitate, vol. 5, pag. 161.

Soția pastorului – un ajutor sau o piedică? Când un bărbat acceptăresponsabilitatea de a fi pastor, el acceptă să fie purtătorul de cuvânt al luiDumnezeu, să preia cuvintele de la Dumnezeu și să le dea poporului. Cât deaproape ar trebui să fie el atunci de Marele Păstor; cât de umil ar trebui săumble el înaintea lui Dumnezeu, [355] să-L înalțe pe Domnul Hristos, iarpersoana sa să nu apară! Și cât de important este ca soția sa să aibă uncaracter după modelul Bibliei și copiii săi să fie supuși cu toată seriozitatea!

Soția pastorului poate fi ori un mare ajutor și o binecuvântare pentru soțulei, ori o piedică în lucrarea lui. Depinde foarte mult de soție dacă pastorul vaprospera zi de zi în sfera utilității sau dacă va rămâne jos, la nivelul obișnuit.– Letter 1, 1877.

Am văzut că soțiile predicatorilor trebuie să-și ajute soții în lucrul lor, să fieatente, riguroase în influența pe care o exercită, pentru că de la ele se ceremai mult decât de la alte soții. Îmbrăcămintea lor trebuie să constituie unmodel. Modul lor de viață, conversațiile lor trebuie să fie un exemplu, caresă poarte o mireasmă spre viață, nu spre moarte. Am văzut că ele trebuie săia o poziție umilă, blândă, și totuși hotărâtă și să nu lase ca discuțiile pe carele poartă să fie îndreptate spre lucruri care nu îndeamnă mintea către celecerești. Marea lor întrebare trebuie să fie: „Cum îmi pot salva sufletul și cumpot fi eu mijlocul de a-l salva și pe al altora?” Am văzut că nicio lucrarefăcută doar cu jumătate din potențial nu este acceptată de Dumnezeu înaceastă privință. El dorește toată inima și tot interesul din partea noastră,

dacă nu, ceea ce îi dăm nu valorează nimic. Influența lor vorbește în modcategoric și fără greș în favoarea adevărului ori împotriva acestuia. Ele oriadună împreună cu Isus, ori risipesc. O soție nesfințită este cel mai mareblestem pe care-l poate avea un pastor. – Mărturii pentru comunitate, vol. 1,pag. 139.

Satana este încontinuu la lucru spre a-i descuraja și conduce pe un drumgreșit pe pastorii pe care Dumnezeu i-a ales pentru a predica adevărul. Caleacea mai eficientă prin care lucrează el este prin influența căminului, printovarășe de viață neconsacrate. Dacă le poate stăpâni mintea, prin aceastapoate avea ușor acces la soți, care lucrează să salveze suflete… [356] Satana alucrat mult, punând frâne lucrării pastorilor prin intermediul tovarășelor lorde viață, iubitoare de un trai ușor, tihnit. – Id., pag. 449, 451.

Îndemn către pastori privind administrarea familiei. Tu ai o lucrare defăcut față de familia ta, pe care nu o poți evita, și în același timp trebuie să-Ifii credincios lui Dumnezeu și încrederii acordate ție de către El… CâmpulEvangheliei este lumea. Tu dorești să semeni câmpul cu adevărul Evanghelieiși aștepți ca Dumnezeu să ude sămânța semănată, ca să aducă roadă. Ți s-aîncredințat o mică bucată de pământ; însă chiar grădinița din fața casei taleeste în paragină; în ea semeni spini și ciulini, în timp ce tu îngrijești grădinilealtora. Aceasta nu este o lucrare mică, ci una măreață. Tu predici Evangheliaaltora; fă acest lucru și în casa ta. – Mărturii pentru comunitate, vol. 4, pag.381.

Până când nu veți putea fi uniți în lucrarea de creștere corespunzătoare acopilului vostru, e mai bine ca soția să rămână cu copilul în afara scenei delucru a soțului; căci în biserica lui Dumnezeu nu trebuie să se dea unexemplu de educare neglijentă, destrămată, a copiilor.

Am văzut mulți pastori atât de neînțelepți, încât și-au luat cu ei în călătoriecopilul nesupus, neascultător. Lucrarea lor de la amvon era contracarată detemperamentul nestăpânit al copiilor lor. – Letter 1, 1877.

Manifestați interes față de copiii altora. Interesul pentru familia voastrănu trebuie să înăbușe pe cel față de alții. Dacă beneficiați de ospitalitateafraților voștri, e normal ca ei să aștepte ceva în schimb. Identificați-văinteresele cu cele ale părinților și copiilor și căutați să îndrumați și săbinecuvântați. Sfințiți-vă în vederea lucrării lui Dumnezeu și fiți obinecuvântare pentru cei care vă întrețin, conversând cu părinții, dar înniciun caz trecându-i [357] cu vederea pe copii. Să nu aveți simțământul că

micuții voștri sunt mai prețioși în ochii lui Dumnezeu decât copiii altora. –Mărturii pentru comunitate, vol. 4, pag. 382.

Apel către un fiu îndărătnic de pastor. Tatăl tău este pastor alEvangheliei, iar Satana lucrează cu cel mai mare zel pentru a-i conduce pecopiii pastorilor să-și dezonoreze părinții. Dacă este cu putință, el îi prinde înlațul său, sădind în ei înclinații rele. Vrei tu să-i îngădui lui Satana să lucrezeprin tine spre a distruge speranța și binele părinților tăi? Vrei tu ca ei săprivească cu o continuă tristețe la tine cum te predai singur stăpânirii luiSatana? Îi vei lăsa tu pradă descurajării, gândind că au adus pe lume copiicare refuză să fie educați de ei, care urmează propriile înclinații orice s-arîntâmpla?

Ai avut porniri bune și ai trezit speranță în așteptările părinților tăi; însăpână acum ai fost fără putere în a rezista ispitei, iar Satana triumfă că tu eștigata să faci exact ce dorește el. Uneori, faci declarații care inspiră nădejdepărinților tăi, însă tot atât de adesea tu dai greș, pentru că nu reziștivrăjmașului. Nu-ți poți da seama cât este de dureros pentru tatăl și mama tacând ești de partea lui Satana. De multe ori, tu spui: „Eu nu fac asta”, „eu nupot face așa ceva”, când știi bine că faci chiar lucrurile despre care spui că nule faci. Tu poți lupta împotriva vrăjmașului, dar nu prin propria ta putere, ci în puterea pe care Dumnezeu este oricând gata să ți-o dea. Încrezându-te înCuvântul Său, nu vei mai spune niciodată „nu pot”.

Mă adresez ție, în Numele Domnului, să te întorci până nu este preatârziu. Datorită faptului că ești fiul unor părinți care sunt împreună-lucrătoricu Dumnezeu, tu trebuie să fii un fiu cu un comportament frumos, însăadesea, prin încăpățânarea ta, îți dezonorezi tatăl și mama și contracarezilucrarea pe care ei caută să o facă. [358] Nu e mama ta destul de supărată șizdrobită din cauza îndărătniciei tale? Vei continua tu în acest fel ca inimatatălui tău să fie sfâșiată de mâhnire? Îți face oare plăcere să știi că tot cerulprivește asupra ta cu neplăcere? Ai tu satisfacția să știi că te afli în rândurileoștirii vrăjmașului, că îi împlinești ordinele și ești stăpânit de el?

Oh, cât este astăzi, întoarce-te la Domnul! Fiecare faptă a ta te face fiemai bun, fie mai rău. Dacă acțiunile tale sunt de partea lui Satana, ele lasăînapoia lor o influență care continuă să dea rezultate vătămătoare. Numaicei curați și sfinți vor putea intra în cetatea lui Dumnezeu. „Astăzi, dacă auziglasul Lui, nu-ți împietri inima”, ci întoarce-te la Domnul, astfel ca drumul pecare mergi să nu lase pustiire în urmă. – Letter 15a, 1896.

Pastorul să-și trateze copiii cu bunătate și curtoazie. Să se vadă bunătateși curtoazie în felul în care pastorul își tratează copiii. El trebuie să aibămereu în minte faptul că ei sunt bărbați și femei în miniatură, membri maitineri ai familiei lui Dumnezeu. Ei sunt foarte apropiați și foarte dragiMântuitorului, iar dacă sunt instruiți și disciplinați în mod corespunzător, eivor fi în serviciul Lui chiar din copilărie. Domnul Hristos este întristat de oricecuvânt aspru, sever și nechibzuit spus copiilor. Drepturile lor nu suntrespectate întotdeauna și ei sunt în mod frecvent tratați ca și când nu aravea un caracter propriu, care are nevoie să fie dezvoltat în modcorespunzător, ca să nu fie format strâmb și scopul lui Dumnezeu pentruviața lor să nu poată fi împlinit. – Mărturii pentru comunitate, vol. 4, pag.397, 398.

Fie ca biserica să poarte o grijă deosebită pentru mielușeii turmei, căutândsă exercite orice influență cu putință spre a câștiga iubirea [359] copiilor și a-ilega de adevăr. Pastorii și membrii bisericii trebuie să se alăture eforturilorpărinților pentru a-i conduce pe copii pe cărări sigure. Domnul îi cheamă pecei tineri pentru că dorește să facă din ei ajutoarele Sale, înrolându-i substeagul Său. – Review and Herald, 25 oct. 1892.

O predică eficientă despre evlavie. Pastorul trebuie să instruiască poporulpe care îl are în grijă în legătură cu creșterea copiilor, iar propriii copiitrebuie să fie exemple de ascultare. – Letter 1, 1877.

În familia pastorului, trebuie să existe acea unitate care să fie o predicăeficientă despre evlavia practică. Pe măsură ce pastorul și soția sa își fac cucredincioșie datoria în cămin, înfrânând, corectând, sfătuind, îndemnând,călăuzind, ei devin tot mai potriviți pentru lucrarea din cadrul bisericii șiînmulțesc mijloacele pentru aducerea la îndeplinire a lucrării lui Dumnezeuîn afara căminului. Membrii familiei de aici devin membri ai familiei de sus șisunt o putere spre bine, exercitând o influență vastă, cuprinzătoare. –Gospel Workers, pag. 204, 205.

59

Părinții în vârstă [360] „Cinstește pe tatăl tău și pe mama ta.” Obligația copiilor de a-și cinsti

părinții se întinde pe toată durata vieții. Dacă părinții sunt slăbiți și bătrâni,atenția pe care trebuie să le-o acorde copiii trebuie să fie proporțională cunevoile tatălui și ale mamei. Cu demnitate și hotărâre, copiii trebuie săacționeze în această privință, chiar dacă este nevoie de tăgăduire de sine,astfel ca orice gând de neliniște sau tulburare să fie îndepărtat din minteapărinților…

Copiii trebuie educați să-și iubească și să poarte de grijă cu duioșie tatăluiși mamei lor. Aveți grijă de ei voi înșivă, copii, căci nicio altă mână nu poateîndeplini micile fapte de bunătate pe care voi le puteți face față de ei.Căutați ocazii prielnice de a semăna semințele bunătății. – Manuscript 18,1891.

Obligația pe care o avem față de părinții noștri nu încetează niciodată.Iubirea noastră față de ei și a lor față de noi nu se măsoară prin ani sau prinmărime, iar răspunderea noastră nu poate fi lăsată niciodată deoparte. –Review and Herald, 15 noi. 1892.

Copiii să nu uite că părinții în vârstă, chiar atunci când o duc cel mai bine,au doar puține bucurii și mângâieri. Ce ar putea produce mai multă durerepărinților decât neglijarea lor de către copii? Ce păcat ar putea fi mai grav din partea copiilor decât acela de a aducedurere unui tată și unei mame în vârstă, lipsiți de ajutor? – Ibidem.

Neteziți cărarea. După ce copiii ajung la vârsta maturității, unii dintre eigândesc că și-au îndeplinit datoria, dacă le-au asigurat o locuință părințilorlor. Ei le oferă mâncare și adăpost, însă fără iubire și afecțiune. Când părințiisunt la o vârstă înaintată, când tânjesc după exprimarea iubirii și împreunei-simțiri, copiii fără inimă nu le acordă atenția cuvenită. [361]

Nu există un timp când să nu mai fie nevoie de respect și iubire din parteacopiilor pentru părinții lor. Atâta vreme cât sunt în viață, bucuria copiilor artrebui să fie aceea de a-și onora și respecta părinții. Ei trebuie să le aducăoptimism și strălucire atât cât pot. Trebuie să le ușureze calea în ultimaparte a vieții, când se apropie de mormânt. Nu există vreo recomandare maibună în această viață decât aceea că un copil și-a cinstit părinții și nici încărțile din ceruri decât aceea că el și-a iubit și cinstit părinții. – Ibidem.

Lipsă de recunoștință față de părinți. Este oare posibil ca, odată cutrecerea timpului, copiii să devină atât de insensibili la nevoile tatălui și alemamei, încât să nu vrea să îndepărteze, atât cât le stă în putință, toatemotivele de întristare, veghind asupra lor cu grijă neobosită și devoțiune? Eoare posibil ca ei să nu găsească plăcere în a face din ultimele zile alepărinților lor cele mai bune zile? Cum poate oare un fiu sau o fiică să-și lasetatăl sau mama pe mâinile străinilor pentru a fi îngrijiți? Chiar dacă mama arfi o necredincioasă sau o persoană urâcioasă, acest lucru nu-l scutește pecopil de obligația pe care Dumnezeu a așezat-o asupra lui de a-și îngrijipărinții. – Ibidem.

Unii părinți sunt responsabili pentru lipsa de respect. Când unii părinți îipermit unui copil să nu îi respecte în copilărie, permițându-i acestuia să levorbească arțăgos sau chiar aspru, vor avea de cules o recoltă groaznicăpeste ani. Atunci când dau greș în a cere ascultare promptă, desăvârșită, dinpartea copiilor lor, părinții dau greș în a pune temelia cea dreaptă acaracterului copiilor lor. Ei își pregătesc copiii spre a-i dezonora pe ei înșișicând vor fi bătrâni și spre a aduce întristare inimilor lor când se apropie demormânt, afară de cazul când harul lui Dumnezeu intervine și schimbăinimile și caracterele copiilor lor. – Manuscript 18, 1891.

[362] Nu folosiți răzbunarea împotriva părinților nedrepți. Cineva spuneaastfel despre mama sa: „Întotdeauna am urât-o pe mama și ea m-a urâtîntotdeauna pe mine.” Aceste cuvinte stau înregistrate în cărțile din ceruri,care vor fi deschise și scoase la iveală în ziua judecății, când fiecare va firăsplătit după faptele lui.

Dacă copiii au convingerea că au fost tratați cu asprime în copilărie, le va fioare de folos, pentru a crește în harul și cunoașterea lui Hristos și pentru areflecta chipul Său, să nutrească un spirit de răzbunare față de părinții lor,mai ales când aceștia sunt bătrâni și slabi? Oare părinții neajutorați nu vortânji ei după iubirea copiilor lor? Oare nevoile tatălui și ale mamei în vârstănu vor trezi cele mai nobile simțăminte astfel ca, prin harul lui Hristos,părinții să fie tratați cu bunătate, atenție și respect de către vlăstarele lor?Oh, să nu fie inima așa de neînduplecată precum oțelul împotriva tatălui șimamei! Cum poate oare o fiică, pretinzând că este o creștină, să nutreascăură împotriva mamei sale, în special dacă mama este bolnavă și bătrână? Fieca bunătatea și iubirea, roadele cele mai scumpe ale vieții de creștin, săgăsească loc în inima copiilor spre a fi dovedite față de părinți. – Ibidem.

Fiți răbdători în caz de neputință. Cât de îngrozitor este gândul ca un copilsă-și urască mama, când aceasta este bătrână, slăbită și copleșită deneputință, ca un copil. Cu câtă răbdare, cu câtă duioșie ar trebui să se poartecopiii cu o asemenea mamă! Trebuie rostite cuvinte duioase, care să nu iritespiritul. Un adevărat creștin nu va fi niciodată lipsit de bunătate și în nicioîmprejurare neglijent față de tatăl sau mama sa, ci va căuta să acordeatenție poruncii: „Cinstește pe tatăl tău și pe mama ta.” Dumnezeu a spus:„Să te ridici în fața [363] perilor albi și să cinstești pe cei bătrâni…”

Copii, faceți ca părinții voștri, neputincioși și neînstare să-și poarte degrijă, să aibă parte de mulțumire, pace și iubire în ultimele lor zile. De dragullui Hristos, atunci când se îndreaptă către mormânt, faceți-i să audă numaicuvinte de bunătate, dragoste, îndurare și iertare. Dorești tu oare ca Domnulsă te iubească, să se îndure de tine și să te ierte, să-ți poarte de grijă cândești bolnav, iar tu să nu-i tratezi pe alții așa cum ai dori ca tu însuți să fiitratat? – Ibidem.

Planul lui Dumnezeu în legătură cu îngrijirea celor în vârstă. S-a insistatmereu asupra problemei îngrijirii fraților și surorilor în vârstă, fără familie. Cese poate face pentru ei? Dumnezeu mi-a dat lumină în mod repetat: Nu estecel mai bine să se înființeze instituții pentru îngrijirea celor bătrâni, pentruca să poată fi împreună cu alții. Nu este bine nici să fie trimiși în afaracăminului pentru îngrijire. Ci este bine ca membrii fiecărei familii să le poartede grijă rudelor lor. Când acest lucru nu este posibil, lucrarea aparținebisericii și ea trebuie acceptată atât ca o datorie, cât și ca un privilegiu. Toțicei care sunt stăpâniți de spiritul lui Hristos îi vor privi pe cei neputincioși șibătrâni cu deosebit respect și duioșie. – Mărturii pentru comunitate, vol. 6,pag. 272.

Un privilegiu care aduce satisfacție și bucurie. Gândul că copiii au lucratpentru alinarea părinților lor este un gând care aduce mulțumire pe toatădurata vieții și le vor aduce bucurie, în special atunci când ei înșiși au nevoiede împreună-simțire și iubire. Aceia ale căror inimi sunt pline de iubire vorsocoti ca neprețuit privilegiul de a ușura calea părinților în momentele cândaceștia se apropie de mormânt. Ei se vor bucura că au putut aduce o fărâmăde mângâiere și pace în ultimele zile ale părinților lor iubiți. A face altfel, a-ilipsi pe cei în vârstă și neajutorați de serviciul plin de bunătate al fiilor [364] șifiicelor, va duce la umplerea sufletului cu remușcări, a zilelor cu regrete,afară de cazul când inimile noastre nu s-au împietrit în așa măsură și n-au

devenit reci ca o piatră. – Review and Herald, 15 noiembrie 1892.

Partea a XIII-aIntrebuintarea banilor

60

Ispravnici ai lui Dumnezeu [367] Noi trebuie să recunoaștem că Îi aparținem lui Dumnezeu.

Recunoașterea faptului că Îi aparținem lui Dumnezeu stă la temeliaintegrității în afaceri și a succesului adevărat. Creatorul tuturor lucrurilor, Eleste proprietarul de drept, original. Noi suntem ispravnicii Lui. Tot ceea ceavem noi este încrederea pe care ne-o acordă El, care să fie folosită dupăvoia Sa.

Aceasta este o obligație a fiecărei ființe omenești. Aceasta are de-a facecu întreaga sferă a activității omului. Fie că recunoaștem sau nu acest lucru,noi suntem administratori, cărora Dumnezeu le-a încredințat talente șicapacități și pe care El i-a așezat în lume spre a face lucrarea la care El ne-achemat. – Educație, pag. 137.

Banii nu ne aparțin nouă; nici casele, nici pământul, nici tablourile, nicimobila, nici îmbrăcămintea sau obiectele de lux. Noi suntem străini șicălători. Avem doar acele lucruri care ne sunt necesare pentru sănătate șiviață… Binecuvântările acestea vremelnice ne sunt încredințate pentru adovedi că ni se vor putea încredința bogății veșnice. Dacă trecem proba luiDumnezeu, atunci vom primi acea avuție dobândită, care va fi a noastră –slavă, onoare și nemurire. – Letter 8, 1889.

Va trebui să dăm socoteală. Dacă poporul nostru ar oferi pentru cauza luiDumnezeu banii care i-au fost împrumutați, acordați ca încredere – aceaparte pe care o cheltuiesc pentru mulțumirea de sine, idolatrie – ei și-ar facecomori în ceruri și ar împlini lucrarea pe care Dumnezeu o cere de la ei. Însă,ca și bogatul din parabolă, ei trăiesc în lux. Banii pe care Dumnezeu li i-aîncredințat, spre a fi folosiți pentru slava Numelui Său, ei îi irosesc înextravaganță. Ei nu-și iau timp să ia în seamă socoteala pe care o au de datlui Dumnezeu, [368] că în față le stă o zi a socotelilor, nu prea departe deacum înainte, când va trebui să răspundă pentru isprăvnicia lor. – Letter 21,1898.

Trebuie să ne amintim că la judecată vom da socoteală de felul cum amfolosit banii lui Dumnezeu. Foarte mult se cheltuie pentru plăceri șisatisfacții egoiste, lucruri care nu ne fac niciun bine, ci, dimpotrivă, ne produc vătămări. Dacă vom înțelege că Dumnezeu esteDătătorul tuturor lucrurilor bune, că banii sunt ai Lui, atunci vom fi înțelepți

în folosirea lor, în conformitate cu voia Sa cea sfântă. Lumea, obiceiurile ei,moda, nu trebuie să constituie standardul nostru. Nu trebuie să neconformăm practicilor ei; nu trebuie să îngăduim înclinațiilor noastre fireștisă ne stăpânească. – Letter 8, 1889.

Noi putem face din folosirea banilor un mijloc de îmbunătățire a celorspirituale, socotindu-i pe aceștia ca o încredințare sacră, care să nu fieîntrebuințată pentru a satisface mândria, vanitatea, pofta sau pasiunea. –Letter 8, 1889.

Mi-a fost arătat că îngerul raportor înregistrează cu credincioșie fiecaredar oferit lui Dumnezeu și pus în vistieria Sa și, de asemenea, rezultatelefinale ale folosirii acestor mijloace. Ochiul lui Dumnezeu ia cunoștință defiecare bănuț consacrat cauzei Sale, cât și de bunăvoința sau neplăcereadătătorului. Motivul dăruirii este de asemenea înregistrat. – Mărturii pentrucomunitate, vol. 2, pag. 518, 519.

Dăruirea sistematică în cadrul familiei. „Fiecare dintre voi să punădeoparte acasă ce va putea, după câștigul lui.” Fiecare membru al familiei,de la cel mai bătrân până la cel mai tânăr, să ia parte la această lucrare dedăruire… Planul dăruirii sistematice* va dovedi o siguranță pentru fiecarefamilie împotriva ispitei de a cheltui pe [369] lucruri inutile și în special va fi obinecuvântare pentru cei bogați, păzindu-i de extravaganță.

În fiecare săptămână, cerințele lui Dumnezeu față de fiecare familie suntaduse în minte de membrii acesteia, care aduc la îndeplinire acest plan; și, întimp ce ei au hotărât să se lipsească de orice lucru de prisos pentru a puteaavea resurse pe care să le pună în vistierie, sunt întipărite lecții de valoare înce privește tăgăduirea de sine pentru slava lui Dumnezeu. O dată pesăptămână, fiecare este adus față în față cu faptele sale din săptămânatrecută – venitul pe care l-ar fi avut dacă ar fi fost mai econom și banii pecare nu-i are din cauza îngăduinței de sine. Conștiința sa este trezită, șiaceasta ori îl recomandă înaintea lui Dumnezeu, ori îl acuză. El învață că,dacă vrea pace în suflet și favoarea lui Dumnezeu, trebuie să mănânce, săbea și să se îmbrace spre slava Lui. – Id., vol. 3. pag. 412.

Puneți pe primul loc cerințele lui Dumnezeu. Cerințele lui Dumnezeutrebuie puse pe primul loc. Noi nu facem voia Lui, dacă Îi consacrăm ceea cea rămas din venitul nostru, după ce am cheltuit pentru tot ce și-a doritînchipuirea noastră. Înainte de orice cheltuială, noi trebuie să punemdeoparte și să-I prezentăm acea parte pe care El o cere. În vechime, pe altar

ardea continuu o jertfă de mulțumire, arătând astfel că obligația omului fațăde Dumnezeu nu are sfârșit. Dacă ne bucurăm de succes în afacerile noastrevremelnice, acest lucru este pentru că Dumnezeu ne binecuvântează. Oparte din acest venit trebuie pus deoparte pentru săraci și o parte mai marepentru cauza lui Dumnezeu. Când I se înapoiază lui Dumnezeu ceea ce Îiaparține, ceea ce rămâne va fi sfințit și binecuvântat pentru folosul nostru.Însă atunci când un om Îl jefuiește pe Dumnezeu reținând ceea ce El cere,blestemul Său va fi asupra întregului pe care îl are. – Id., vol. 4, pag. 477.

[370] Nu uitați de cei săraci, în nevoie. Dacă reprezentăm caracterul luiHristos, fiecare părticică de egoism trebuie să fie îndepărtată din suflet.Pentru a aduce la îndeplinire lucrarea pe care El a încredințat-o mâinilornoastre, va fi necesar să economisim orice iotă, orice lucru cât de mic. Vomauzi de familii sărace și în suferință care trebuie alinate. Noi cunoaștem preapuțin în legătură cu suferința umană, care există pretutindeni în jurul nostru;însă atât cât avem ocazia, noi trebuie să fim gata să acordăm ajutor grabnicacelora care sunt în mare nevoie. – Manuscript 25, 1894.

Irosirea banilor pe lucruri de lux îi lipsește pe cei săraci de mijloacelenecesare pentru asigurarea hranei și îmbrăcămintei. Ceea ce se cheltuiepentru satisfacerea mândriei în îmbrăcăminte, casă, mobilă și în împodobirear putea ușura situația din multe familii ruinate, în suferință. Ispravnicii luiDumnezeu trebuie să lucreze pentru cei în nevoie. – Review and Herald, 8dec. 1896.

Remediul lui Dumnezeu pentru egoism și lăcomie. Dăruirea, care esteroada tăgăduirii de sine, este un ajutor minunat pentru dătător. Ne conferăacea educație care ne face în stare să înțelegem pe deplin lucrarea Lui, carea făcut numai bine, i-a alinat pe cei în suferință și a acoperit nevoile celorlipsiți. – The Youth’s Instructor, 10 sep. 107.

Dăruirea constantă, tăgăduitoare de sine, constituie remediul rânduit deDumnezeu împotriva păcatelor nefaste ale egoismului și lăcomiei.Dumnezeu a rânduit dăruirea sistematică pentru susți-nerea cauzei Sale șipentru ușurarea nevoilor celor în suferință și în nevoie. El a rânduit cadăruirea să devină un obicei care să contracareze păcatul periculos șiamăgitor al lăcomiei. Dăruirea continuă nimicește lăcomia. Dăruireasistematică are rolul desemnat de Dumnezeu de a lua de la cei lacomicomorile cât mai repede după ce sunt [371] câștigate și a le consacraDomnului, căruia aparțin de fapt…

Obiceiul neîntrerupt al planului lui Dumnezeu prin dăruire sistematicăslăbește lăcomia și întărește bunăvoința de a dărui. Dacă bogățiile sporesc,oamenii, chiar cei care se socotesc evlavioși, își leagă inimile de ele, și cu câtau mai mult, cu atât dau mai puțin pentru vistieria Domnului. Astfel bogățiileîi fac pe oameni egoiști, strângându-și bunuri cu lăcomie, și aceste rele seîntăresc prin exersare activă. Dumnezeu cunoaște pericolul în care ne aflămși a pus niște bariere pentru a ne proteja de ruină. El ne cere exersarecontinuă a dăruirii, astfel ca puterea obișnuinței în ce privește faptele bunesă zădărnicească puterea obișnuinței în direcția opusă. – Mărturii pentrucomunitate, vol. 3, pag. 548.

61

Principii referitoare la folosirea banilor [372] Banii pot fi o binecuvântare sau un blestem. Banii nu sunt neapărat

un blestem; ci, dacă sunt bine folosiți, au o deosebită valoare. Ei pot fi bineîntrebuințați pentru mântuirea sufletelor și pentru binecuvântarea celor maisăraci decât noi. Printr-o folosire nechibzuită sau neînțeleaptă… banii devino capcană pentru cel ce îi folosește. Cel care întrebuințează banii pentrusatisfacerea mândriei și ambiției face din ei mai degrabă un blestem decât obinecuvântare. Banii reprezintă un test continuu al simțămintelor noastre.Cine câștigă mai mult decât ceea ce este necesar pentru nevoile lui realetrebuie să caute înțelepciunea și harul de a se descoperi pe sine și de a-șipăzi inima cu toată grija, ca să nu înceapă să aibă dorințe imaginare și sădevină un ispravnic necredincios, irosind capitalul pe care i l-a încredințatDomnul.

Când Îl vom iubi pe Dumnezeu mai presus de orice, lucrurile vremelnice îșivor dobândi locul potrivit între cele de care ne legăm. Dacă noi căutăm înumilință și cu seriozitate să știm și să avem priceperea de a folosi în modcorespunzător bunurile Domnului nostru, vom primi înțelepciune de sus.Când inima se apleacă asupra propriilor ei preferințe și înclinații, când senutrește gândul că banii ne pot aduce fericire, fără a avea favoarea luiDumnezeu, atunci banii devin un tiran care îl stăpânește pe om; baniidobândesc încrederea și stima lui, omul închinându-se banilor ca unuidumnezeu. Onoarea, adevărul, neprihănirea și dreptatea sunt sacrificate pealtarul său. Poruncile lui Dumnezeu sunt lăsate deoparte, iar obiceiurilelumii, rânduite de regele Mamona, devin o putere stăpânitoare. – Letter 8,1889.

Căutați siguranță, având drept de proprietate asupra casei. Dacă legiledate de Dumnezeu ar fi păzite, cât de diferită ar fi starea prezentă a lumii,din punct de vedere moral, [373] spiritual și material. Egoismul și îngâmfareanu s-ar manifesta ca acum, ci fiecare ar nutri un gând bun pentru binele șifericirea celorlalți… Clasele de oameni mai sărace, în loc de a fi ținute subcălcâiul de fier al celor bogați și în loc de a exista alte minți care săgândească și să plănuiască pentru ele atât în lucrurile materiale, cât și în celespirituale, ar avea șansa de independență în gândire și acțiune.

Simțământul că sunt proprietari ai caselor lor le-ar inspira dorința

puternică după îmbunătățire a situației lor. Curând, ei ar dobândi abilitateade a plănui și inventa ei înșiși; copiii lor ar fi educați să fie harnici și economi,iar puterea intelectuală ar fi întărită. Ei ar simți că sunt oameni, nu sclavi, șiar fi în stare să redobândească, într-o mare măsură, simțământul valoriipersonale, pe care l-au pierdut, și independența morală. – HistoricalSketches of S.D.A. Foreign Missions, pag. 165, 166.

Instruiți poporul nostru să iasă din orașe și să meargă la țară, unde potobține o mică bucată de pământ și își pot face o casă pentru ei și copiii lor. –General Conference Bulletin, 6 apr. 1903.

Precauție în ceea ce privește vânzarea caselor. Sunt oameni săraci careîmi scriu cerându-mi sfat dacă este bine să-și vândă casele și să ofereveniturile respective cauzei lui Dumnezeu. Ei spun că apelurile făcute lemișcă sufletul și că vor să facă ceva pentru Domnul, care a făcut totul pentruei. Unora ca acestora le spun: „Poate că nu este de datoria voastră să văvindeți acum căsuțele, ci mergeți voi înșivă înaintea lui Dumnezeu; Domnulva asculta cu siguranță rugăciunile voastre arzătoare pentru înțelepciuneade a înțelege ceea ce ar trebui să faceți.” – Mărturii pentru comunitate, vol.5, pag. 734.

Dumnezeu nu cere casele în care poporul Său trebuie să locuiască; însă,dacă cei care trăiesc în belșug nu aud vocea Sa, nu se detașează de lume șinu sacrifică pentru Dumnezeu, [374] El va trece pe lângă ei și le va cereacelora care sunt gata să facă orice pentru Isus, chiar să-și vândă caselepentru a veni în întâmpinarea nevoilor cauzei lui Dumnezeu. – Review andHerald, 16 sep. 1884.

O independență vrednică de laudă. Independența de un anumit fel estedemnă de laudă. Dorința de a vă duce propria povară și de a nu mâncapâinea dependenței de alții este justă. Este o ambiție nobilă, generoasă, carearată voința de a se întreține singur. În vederea acestui lucru, sunt necesarehărnicia și chibzuința. – Mărturii pentru comunitate, vol. 2, pag. 308.

Echilibrarea bugetului. Mulți, foarte mulți, nu s-au educat în așa fel încâtsă-și poată menține cheltuielile în limita veniturilor lor. Ei nu învață să seadapteze împrejurărilor și împrumută și iar împrumută, până când ajungcopleșiți de datorii, în cele din urmă ajungând descurajați și deprimați. –Review and Herald, 19 dec. 1893.

Țineți un raport al cheltuielilor. Obiceiul îngăduinței față de sine, al lipseide tact și chibzuință din partea soției și mamei, poate constitui o scurgere

continuă din vistierie; și, cu toate acestea, acea mamă poate gândi că ea facetot ce poate mai bine, pentru că ea nu s-a gândit niciodată să-și restrângădorințele ei sau ale copiilor ei și nu a dobândit niciodată acea pricepere șitact, necesare în treburile gospodărești. Iată motivul pentru care familia arenevoie de un venit dublu față de o altă familie care, cu același venit, aresuficient, chiar dacă e la fel de mare.

Toți trebuie să învețe să facă și să țină socotelile casei. Unii cred că nu esteesențial acest lucru, însă ei greșesc. Toate cheltuielile trebuie notate custrictețe. – Gospel Workers, pag. 460.

Relele ce provin din irosirea banilor. Domnul a binevoit să-mi arate relelecare rezultă în urma obiceiului de a irosi, [375] pentru ca eu să-i pot îndemnape părinți să-i învețe pe copii o economie strictă. Învățați-i că banii cheltuițipentru ceea ce nu este necesar constituie o pervertire de la folosirea lorcorespunzătoare. – Christian Temperance and Bible Hygiene, pag. 63.

Dacă aveți obiceiuri extravagante, îndepărtați-le de îndată din viață. Dacănu faceți acest lucru, veți fi faliți pentru veșnicie. Obiceiul de a fi econom,harnic și moderat constituie un avantaj mai prețios pentru copiii voștri decâtorice zestre oricât de bogată.

Pe pământ, noi suntem străini și călători. Să nu cheltuim mijloacele pentrusatisfacerea unor dorințe pe care Dumnezeu dorește să le înăbușim. Să nereprezentăm în mod corespunzător credința, restrângându-ne dorințele. –Review and Herald, 24 dec. 1903.

Un părinte mustrat pentru extravaganță. Tu nu știi să-ți folosești banii înmod chibzuit și nu vrei să înveți să-ți împlinești dorințele în funcție de venitultău… Ai o dorință înfocată de a câștiga bani, ca să ai ce cheltui după cumpoftești, iar învățătura și exemplul tău s-au dovedit un blestem pentru copiiităi. Cât de puțin le pasă lor de principii! Ei Îl uită tot mai mult pe Dumnezeu,se tem tot mai puțin de neplăcerea Lui, sunt tot mai nerăbdători șineînfrânați. Cu cât se câștigă mai ușor banii, cu atât mai puțin se simtemulțumirea. – Letter 8, 1889.

Către o familie care depășește în cheltuieli veniturile sale. Trebuie să fițimai atenți, pentru ca ceea ce cheltuiți să nu depășească venitul vostru.Țineți-vă în frâu dorințele.

E rău că soția ta îți seamănă și nu îți poate fi de ajutor în această privință,ca să supravegheze micile cheltuieli spre a putea evita marile pierderi. Suntmereu cheltuieli inutile în familia voastră. Soției tale îi place să-și îmbrace

copiii dincolo de posibilitățile voastre, și din această cauză, voi cultivați încopiii voștri gusturi și obiceiuri care îi vor face frivoli și mândri. [376] Dacă tuai vrea să înveți lecția economiei și chibzuinței și ai vedea pericolul cheltuiriinesăbuite a banilor, pentru tine, pentru copiii tăi, și pentru cauza luiDumnezeu, atunci ai dobândi o experiență esențială pentru desăvârșireacaracterului tău creștin. Dacă nu vei obține o astfel de experiență, copiii tăivor primi o educație deficitară toată viața lor…

Eu nu te îndemn să faci provizii de bani – ți-ar fi greu să faci acest lucru –însă v-aș sfătui pe amândoi să vă cheltuiți banii cu grijă și să dați zi de zicopiilor voștri un exemplu de cumpătare, tăgăduire de sine și economie. Eiau nevoie să fie educați prin cuvânt și fapte. – Letter 23, 1888.

O familie chemată la tăgăduire de sine. Mi-a fost arătat că tu, fratelemeu, și tu, sora mea, aveți multe de învățat. Voi nu ați trăit în limitaresurselor voastre. Voi nu ați învățat să faceți economie. Dacă aveți salariimari, nu știți cum să le irosiți mai repede. În loc să fiți precauți, suntețistăpâniți de gust și pofte. Uneori cheltuiți banii pe alimente pe care frațiivoștri nu și le pot permite. Banii vă alunecă din buzunar cu ușurință…Tăgăduirea de sine este o lecție pe care amândoi trebuie încă să o învățați. –Mărturii pentru comunitate, vol. 2, pag. 431, 432.

Părinții trebuie să învețe să trăiască în limita resurselor lor. Ei trebuie săcultive tăgăduirea de sine în copiii lor, învățându-i prin cuvânt și exemplu.Dorințele lor trebuie să fie puține la număr și simple, astfel ca să existe timppentru cultivarea minții și a spiritului. – Review and Herald, 24 iun. 1890.

Îngăduința nu este o expresie a iubirii. Nu vă educați copiii în așa fel încâtei să creadă că iubirea pentru ei trebuie să fie exprimată [377] prin indulgențăfață de mândria, extravaganța și iubirea lor de etalare. Nu este timp acumde a inventa căi pentru cheltuirea banilor. Folosiți-vă facultățile inventive îna căuta să fiți economi. – Mărturii pentru comunitate, vol. 6, pag. 451.

Economia este în acord cu generozitatea. Tendința naturală a tinerilor dinacest veac este de a neglija și desconsidera economia și de a o confunda cuzgârcenia și avariția. Însă economia este în acord cu cele mai largi și liberalevederi și simțăminte; nu poate exista o adevărată generozitate, undeaceasta să nu fie practicată. Nimeni să nu creadă că nu are nevoie săstudieze economia și cele mai bune mijloace de a avea grijă de firimituri. –Idem, vol. 5, pag. 400.

Cealaltă extremă – economia neînțeleaptă. Dumnezeu nu este onorat

atunci când ne neglijăm trupul sau îl maltratăm și astfel acesta nucorespunde pentru serviciul Lui. A purta de grijă trupului, oferindu-i o hranăapetisantă și întăritoare este una dintre cele dintâi datorii ale gospodarului.Este mai bine să ai haine și mobilă mai puțin costisitoare, decât să restrânginecesarul de hrană.

Unii gospodari reduc masa familiei cu scopul de a putea oferi mesescumpe și distracții oaspeților. Acest lucru este neînțelept. În ospătareamusafirilor trebuie să fie multă simplitate. Nevoile familiei trebuie săconstituie prima atenție.

Economia neînțeleaptă și obiceiurile artificiale împiedică adeseaexercitarea ospitalității atunci când este nevoie de aceasta și când ea s-ardovedi o binecuvântare. Hrana pe care o avem pe mesele noastre ar trebuisă existe astfel ca musafirul neașteptat să fie binevenit, fără ca gospodina săfie împovărată cu o altă pregătire. – Divina vindecare, pag. 322.

Economia noastră nu trebuie să fie niciodată de așa natură încât meselenoastre să fie sărăcăcioase. Elevii și studenții să aibă belșug de hranăsănătoasă. [378] Însă aceia care gătesc trebuie să aibă grijă întotdeauna săstrângă firimiturile, astfel ca nimic să nu se piardă. – Mărturii pentrucomunitate, vol. 6, pag. 212.

Economie nu înseamnă zgârcenie, ci cheltuirea cu chibzuință, pentru căexistă o mare lucrare ce trebuie făcută. – Letter 151, 1899.

Oferiți mijloace care să ușureze munca soției. Familia fratelui E. trăieșteconform principiilor de cea mai strictă economie… Fratele E. s-a hotărât cuconștiinciozitate să nu construiască o magazie din lemn și o bucătărie pentrufamilia sa cea numeroasă, pentru că nu a simțit că e necesar să investeascăbani în mijloace care le-ar fi lor de folos, când cauza lui Dumnezeu aveanevoie de bani. Am încercat să-i arăt că este necesar pentru sănătatea, cât șipentru moralul copiilor săi, să-și facă gospodăria cât mai plăcută și să ofereacele mijloace care să ușureze munca soției sale. – Letter 9, 1888.

Îngăduie-i soției să cheltuie personal. Trebuie să vă ajutați unul pecelălalt. Nu socotiți o virtute aceea de a lega punga, refuzând să-i dați banisoției. – Letter 65, 1904.

Trebuie să acorzi o anumită cantitate de bani, în fiecare săptămână, soțieipe care să o lași să o folosească după cum dorește. Tu nu i-ai oferit ocazia să-și exercite tactul sau preferințele, pentru că tu nu ai o înțelegerecorespunzătoare a poziției pe care trebuie să o ocupe o soție. Soția ta are o

minte excelentă și bine echilibrată. – Letter 47, 1904.Dă-i soției tale o parte din banii pe care îi primești. Aceștia să fie ai ei, pe

care să îi folosească după cum dorește. Ar fi trebuit să i se îngăduie săfolosească ceea ce a dobândit după cum a considerat că e cel mai bine cujudecata ei. Dacă ea ar fi avut bani pe care să-i folosească după cum dorește,fără să fie criticată, o mare greutate ar fi fost îndepărtată din mintea ei. –Letter 157, 1903.

[379] Urmăriți confortul și sănătatea. Fratele P. nu a folosit banii în modjudicios. Judecata lui n-a avut o influență mai mare asupra lui decât vocile șidorințele copiilor lui. El nu prețuiește așa cum ar trebui mijloacele pe care ledeține, ci le cheltuie cu grijă pe cele mai indispensabile articole, când arputea fi folosite pentru acele lucruri care sunt pentru confort și sănătate. Înaceastă privință, întreaga familie are de făcut îmbunătățiri. Lipsa deapreciere a ordinii și a unui sistem de administrare în familie conduce spreruină și este un mare dezavantaj. – Mărturii pentru comunitate, vol. 2, pag.699.

Nu ne putem face inima mai curată și mai sfântă dacă ne vom îmbrăca înhaine de saci și dacă ne vom lipsi căminul de tot ceea ce înseamnă confort,gust sau obiecte de utilitate practică. – Review and Herald, 16 mai 1882.

Dumnezeu nu cere ca poporul Său să se lipsească de ceea ce este cuadevărat necesar pentru sănătatea și confortul lor, însă El nu aprobădestrăbălarea, extravaganța și etalarea. – Review and Herald, 19 dec. 1893.

Învățați când să economisiți și când să cheltuiți. Ar trebui să învățați cândsă economisiți și când să cheltuiți. Noi nu putem să fim urmașii lui Hristos,dacă nu ne lepădăm de noi înșine și nu ne luăm crucea. Trebuie să neachităm datoriile pe care le avem; să completăm golurile, să legăm capetelerăsfirate și să știm exact ceea ce este al nostru. Trebuie adunate toatecheltuielile mărunte, folosite pentru mulțumirea de sine. Trebuie notat ceeace se cheltuiește doar pentru satisfacerea gustului și pentru mulțumirea unuiapetit pervertit, senzual. Banii folosiți pentru delicatese inutile ar trebuifolosiți pentru a spori confortul casei și a procura obiecte utile, careînlesnesc munca în gospodărie. Nu trebuie să fiți zgârciți, trebuie să fițicinstiți cu voi înșivă și cu frații voștri. Zgârcenia constituie un abuz față degenerozitatea lui Dumnezeu. Risipa, destrăbălarea este de asemenea unabuz. Cheltuielile mici, pe care le socotiți nevrednice de a fi luate în seamă,se vor dovedi considerabile în cele din urmă. – Letter 11, 1888. [380]

Inima consacrată va fi călăuzită. Nu este necesar a specifica aici cumtrebuie practicată economia în fiecare caz particular. Aceia, ale căror inimisunt cu totul consacrate lui Dumnezeu și care iau Cuvântul său dreptcălăuză, vor ști cum să-și îndeplinească toate datoriile vieții. Ei vor învăța dela Domnul Isus, care este blând și smerit cu inima; și în timp ce vor cultivablândețea lui Hristos, ei vor închide ușa împotriva nenumăratelor ispite. –Christian Temperance and Bible Hygiene, pag. 63.

62

Să se practice economia [381] „Strângeți firimiturile”. Domnul Hristos le-a dat o dată ucenicilor o

lecție referitoare la economie, demnă de toată atenția. El făcuse o minunepentru a hrăni mii de oameni care ascultaseră învățăturile Lui; totuși, dupăce au mâncat cu toții și s-au săturat, El nu a lăsat să se piardă firimiturile. El,care a putut la nevoie să hrănească acea mare mulțime prin puterea Sadivină, le-a cerut ucenicilor să adune firimiturile, astfel ca nimic să nu sepiardă. Această lecție a fost dată atât pentru folosul acelora din vremeaDomnului Hristos, cât și pentru al nostru. Fiul lui Dumnezeu poartă de grijănevoilor noastre vremelnice. El nu a neglijat firimiturile rămase după masă,deși El ar fi putut oricând oferi o asemenea masă. – Mărturii pentrucomunitate, vol. 4, pag. 572, 573.

Lecțiile Domnului Hristos trebuie puse în practică în toate domeniile vieții.Economia trebuie practicată în toate lucrurile. Strângeți firimiturile, astfel canimic să nu se piardă. Există o religie care nu atinge inima, și din aceastăcauză devine doar o formă, niște cuvinte rostite. Nu este trăită practic.Religia și cel mai înalt grad de prevedere în treburi și afaceri trebuie sămeargă mână în mână. – Manuscript 31, 1897.

Urmați exemplul de tăgăduire de sine al lui Hristos. Pentru a cunoaștedezamăgirile, necazurile și suferințele oamenilor, Domnul Hristos a coborâtpână la cele mai de jos adâncimi ale durerii și umilinței. El a mers primul pecărarea pe care le-a cerut urmașilor Săi să meargă. Acestora El le spune:„Dacă voiește cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia cruceazilnic și să Mă urmeze”. Însă aceia care pretind a fi creștini nu sunt dispușiîntotdeauna să pună în practică tăgăduirea de sine, pe care o cereMântuitorul. Ei nu vor să-și țină în frâu [382] dorințele spre a avea mai mult,ca să poată da Domnului. De obicei, se spune astfel: „Familia mea are gusturiscumpe și mă costă mult să o întrețin.” Aceasta arată că și cei care aducacest argument, și familiile lor trebuie să învețe lecțiile privitoare laeconomie, lăsate de viața Domnului Hristos…

Cu toții suntem ispitiți să ne satisfacem eul și dorințele extravagante, însăar trebui să nu uităm că Domnul vieții și al slavei a venit în această lumepentru a-i învăța pe oameni lecția tăgăduirii de sine. – Letter 4a, 1902.

Aceia care nu trăiesc pentru ei înșiși nu vor cheltui orice ban care le cade

în mână pentru a-și satisface dorințele, ci vor păstra în minte gândul că sunturmașii lui Hristos și că există oameni care duc lipsă de hrană șiîmbrăcăminte. – Review and Herald, aug. 21, 1894.

Faceți economii pentru a putea ajuta lucrarea lui Dumnezeu. Multe pot fispuse tinerilor cu privire la privilegiile lor de a contribui la lucrarea luiDumnezeu prin însușirea lecțiilor de economie și tăgăduire de sine. Mulțigândesc că trebuie să-și permită și plăcerea aceasta și pe cealaltă și că,pentru a face acest lucru, ei trebuie să cheltuiască tot venitul pe care-l au.Dumnezeu are un plan mai bun în această privință. Noi păcătuim față de noiînșine când ne mulțumim doar să mâncăm, să bem și să ne îmbrăcăm.Dumnezeu are în vedere ceva mai mult pentru noi. Când noi dorim sărenunțăm la dorințele noastre egoiste și să ne oferim puterile inimii și aleminții pentru lucrarea și cauza lui Dumnezeu, agenții cerești vor colabora cunoi, făcând din noi o binecuvântare pentru omenire.

Chiar dacă este sărac, tânărul care este harnic și econom poate strângecât de puțin pentru cauza lui Dumnezeu. – The Youth’s Instructor, 10 sep.1907.

Când suntem ispitiți spre cheltuieli inutile. Când sunteți ispitiți să cheltuițibani pe podoabe, ar trebui să vă aduceți aminte de tăgăduirea de Sine șisacrificiul de Sine pe care le-a îndurat Mântuitorul [383] pentru salvareaneamului omenesc căzut. Copiii noștri trebuie învățați să pună în practicătăgăduirea de sine și stăpânirea de sine. Motivul pentru care atât de mulțipastori consideră că au greutăți financiare este că nu își țin în frâu gusturile,poftele și înclinațiile. Motivul pentru care atât de mulți bărbați devin faliți șiajung să-și însușească în mod necinstit diferite lucruri este că ei caută sămulțumească gusturile extravagante ale soțiilor și copiilor lor. Cât de atențiar trebui să fie tații și mamele ca să-și învețe copiii, prin cuvânt și exemplupersonal, să fie economi. – Letter 11, 1888.

Aș vrea să pot întipări în fiecare minte grozavul păcat al cheltuirii banilorDomnului pe dorințe capricioase. Cheltuirea unor sume care par mici poatedeclanșa un șir de împrejurări care să țină până în veșnicie. Când va fijudecata și când se vor deschide cărțile, în fața ochilor noștri va fi prezentattot ceea ce s-a pierdut – binele pe care l-ați fi putut face cu bănuții strânși șisumele mari pe care le-ați folosit în scopuri cu totul egoiste. – Review andHerald, 11 august 1891.

Atenție la mărunțiș. Nu irosiți monedele de mică valoare, cumpărând

lucruri care nu sunt necesare. Poate gândiți că nu e mult, însă, adunate,acestea fac o sumă mare. Dacă putem, noi ne apărăm, susținând ceea cecheltuim pe lucruri care nu sunt necesare pentru îmbrăcăminte și îngăduințăegoistă. Sărăcia în toate formele este la tot pasul. Iar Dumnezeu ne-a lăsatdatori să alinăm suferința omenirii pe orice cale posibilă.

Domnul dorește ca poporul Său să fie cu luare aminte în această privință șisă poarte de grijă. El dorește ca să fim economi și să nu irosim nimic. – Letter21, 1898.

Sumele cheltuite zi de zi pe lucruri inutile, [384] cu gândul: „Nu e marelucru, doar câțiva cenți”, par mici; însă înmulțiți aceste mărunțișuri cu zileleanului și, pe măsură ce anii trec, cifrele care se obțin par incredibile. –Christian Temperance and Bible Hygiene, pag. 63.

Nu vă luați la întrecere cu vecinii în privința modei. Nu este cel mai binesă pretindem că suntem bogați, ori mai presus de ceea ce suntem – urmașiiumili ai blândului și smeritului Mântuitor. Nu trebuie să fim tulburați dacăvecinii noștri își clădesc și mobilează casele într-un mod în care noi nu neputem permite. Cum privește oare Domnul Isus la atenția pe care o acordămîn mod egoist îngăduirii poftei, spre a place musafirilor noștri sau mulțumiriipropriilor noastre înclinații? Aceasta este o capcană atât pentru noi, cât șipentru copiii noștri, care sunt în răspunderea noastră, să ne facem o țintădin etalare. – Letter 8, 1889.

Experiența personală a lui Ellen White în perioada copilăriei. Când aveamdoar doisprezece ani, știam deja ce înseamnă să faci economie. Împreună cusora mea, am învățat o meserie și, deși nu câștigam decât douăzeci și cincide cenți pe zi, din această sumă puteam economisi ceva spre a oferi pentrulucrarea misionară. Am economisit încetul cu încetul, până am avut treizecide dolari. Apoi, când am primit solia că Domnul va veni curând și că estenevoie de bărbați și mijloace pentru lucrare, am simțit că este un privilegiupentru noi să dăm cei treizeci de dolari tatălui nostru, cerându-i să îiinvestească în reviste și broșuri pentru răspândirea soliei către cei care seaflau în întuneric…

Cu banii obținuți din practicarea meseriei noastre, sora mea și cu mine neputeam procura haine. Noi îi dădeam banii mamei și îi spuneam: „Cumpărăîn așa fel încât, după ce ne cumperi haine, să mai rămână ceva și pentrulucrarea misionară”. Și ea făcea așa, încurajând astfel în noi spiritul misionar.– The Youth’s Instructor, sept. 10, 1907

[385] Practicați economia din principiu. Cei ale căror mâini sunt deschisepentru a răspunde apelurilor pentru mijloace, în vederea susținerii cauzei luiDumnezeu, și de a-i alina pe cei în suferință și în nevoie nu se numără printrecei neglijenți și nepricepuți, stângaci în lucrul lor vremelnic. Ei sunttotdeauna atenți să-și mențină cheltuielile în cadrul venitului lor. Ei sunteconomi din principiu; ei simt că este de datoria lor să facă economie pentrua putea avea ce dărui. – Mărturii pentru comunitate, vol. 4, pag. 57363

Instruirea copiilor privind câștigarea și folosireabanilor

[386] Obiceiuri simple învățate zi de zi. Părinții trebuie să-și crească, să-și

instruiască și să-și educe copiii, deprinzându-i cu obiceiuri în care să exercitestăpânirea și tăgăduirea de sine. Ei trebuie să le mențină mereu în atențiedatoria lor de a asculta de Cuvântul lui Dumnezeu și de a trăi cu scopul de a-L sluji pe Domnul Isus. Ei trebuie să-și educe copiii, făcându-i conștienți căeste nevoie să trăiască conform unor obiceiuri simple în viața lor de zi cu zi,de a evita îmbrăcămintea costisitoare, dieta pretențioasă, casele și mobilelescumpe. – Review and Herald, 13 noi. 1894.

Când sunt foarte mici, copiii trebuie învățați să scrie, să citească, săînțeleagă cifrele și să-și țină propriile lor socoteli. Ei pot înainta pas cu pas înaceastă înțelegere. Însă înainte de orice, ei trebuie să fie învățați că temereade Domnul este începutul înțelepciunii. – Sfaturi pentru profesori, părinți șistudenți, pag. 168, 169.

Tinerii să fie moderați în cheltuieli. Din cauza unor idei greșite privindîntrebuințarea banilor, tinerii sunt expuși multor primejdii. Ei nu trebuieaprovizionați cu bani ca și când ar exista o rezervă inepuizabilă din care potscoate pentru orice presupusă nevoie. Banii trebuie priviți ca un darîncredințat nouă de Dumnezeu pentru a face lucrarea Sa, pentru a clădiÎmpărăția Sa, iar tinerii ar trebui să învețe să-și țină în frâu dorințele. –Mărturii pentru comunitate, vol. 6, pag. 217.

Nu vă permiteți multe dorințe, în special dacă venitul pentru cheltuielilecasei este limitat. Faceți ca cerințele voastre să se încadreze în resurselepărinților voștri. Domnul va aprecia și va lăuda eforturile voastre lipsite deegoism… [387] Fiți credincioși în lucrurile mici. Atunci nu veți fi în primejdia dea neglija responsabilitățile mai mari. Cuvântul lui Dumnezeu declară: „Cineeste credincios în lucrurile mici este credincios și în lucrurile mari.” –Manuscript 2, 1903.

Oferiți lecții privind valoarea banilor. Banii pe care îi primesc tinerii cupuțin efort din partea lor nu vor fi prețuiți. Unii trebuie să-și câștige baniiprin muncă grea și lipsuri, însă cât de bine este de acei tineri care știu exactde unde provin banii lor de cheltuială, care știu cât costă hrana și

îmbrăcămintea și ce înseamnă să cumperi o casă!Sunt multe căi prin care înșiși copiii pot câștiga bani și pot face ceva din

partea lor pentru a aduce daruri de mulțumire lui Isus, care Și-a dat viațapentru ei… Ei trebuie să fie învățați că banii pe care îi câștigă nu sunt ai lorpentru a-i cheltui așa după cum alege mintea lor fără experiență, ci aceștiatrebuie folosiți în mod judicios și pentru lucrarea misionară. Ei nu trebuie săse mulțumească să ia bani de la tatăl sau mama, pe care să-i pună în cutiapentru daruri, aceștia nefiind ai lor. Ei trebuie să se întrebe: „Să dau eu oareceva ce nu mă costă nimic?” – Letter 11, 1888.

Îi putem ajuta pe copiii noștri într-un mod neînțelept. Aceia care lucreazăei înșiși în perioada cât fac colegiul apreciază avantajele pe care le au înacest fel mai mult decât cei care sunt aprovizionați de alții, pentru că eicunosc astfel ce înseamnă cheltuielile. Noi nu trebuie să-i purtăm pe copiiinoștri până acolo încât să devină niște poveri neajutorate. – Letter 50, 1895.

Părinții greșesc când dau cu mână largă acelor tineri care sunt destul deviguroși când aceștia doresc să înceapă cursuri pentru a deveni pastori saumedici, fără ca aceștia să fi avut experiența de a fi muncit, să simtă că suntutili, să simtă ce înseamnă truda. – Letter 103, 1900.

[388] Încurajați-i pe copii să câștige ei înșiși bani. Mulți dintre copiii carelocuiesc în afara orașului pot avea o mică bucată de pământ, pe care potînvăța să-l cultive. Ei pot fi învățați că în acest mod pot avea un mijloc de a-șiasigura bani cu care să susțină cauza lui Dumnezeu. În această lucrare se potangaja atât băieți, cât și fete; și cu siguranță o vor face, dacă sunt instruiți înmod corespunzător, învățați care este valoarea banilor și cum să facăeconomie. Copiii pot, de asemenea, pe lângă banii pe care îi câștigă pentrususținerea lucrării misionare, să fie în stare să-și procure astfel singuri baniipentru îmbrăcăminte, și trebuie încurajați să facă acest lucru. – Letter 356,1907.

Descurajați folosirea nechibzuită a banilor. Oh, cât de mulți bani irosimnoi pe articole inutile pentru casă, pe îmbrăcăminte luxoasă și înzorzonată,pe dulciuri și pe alte lucruri de care nu avem nevoie! Părinți, învățați-i pecopiii voștri că este greșit să folosească banii Domnului pentru mulțumireade sine… Încurajați-i să economisească bănuți pentru lucrare misionară oride câte ori este posibil. Prin practicarea tăgăduirii de sine, ei vor dobândi oexperiență bogată și aceste lecții îi vor păzi de multe ori să nu devinănecumpătați. – The Youth’s Instructor, 1 noi. 1904.

Copiii pot învăța să-și arate dragostea pentru Domnul Hristos, abținându-se de la a-și cumpăra fleacuri, pentru procurarea cărora mulți bani li sestrecoară printre degete. Această lucrare trebuie făcută în fiecare familie. Eanecesită tact și o metodă adecvată, însă ea va constitui cea mai bunăeducație pe care o pot dobândi copiii. Și dacă toți copilașii vor veni cudarurile lor înaintea Domnului, acestea vor fi ca niște mici râulețe, care,unite laolaltă și curgând mereu, vor forma un fluviu mare. – Review andHerald, 25 dec. 1900.

Țineți o cutiuță mică pe raft sau într-un alt loc care poate fi văzut, undecopiii își pot pune banii pentru Domnul… Astfel ei pot fi crescuți pentruDomnul. – Manuscript 128, 1901.

[389] Învățați-i pe copii să dea zecime și daruri. Domnul nu doar pretindecă zecimea Îi aparține, ci El ne spune și în ce fel să o punem deoparte pentruEl. El spune: „Cinstește pe Domnul cu averile tale și cu cele dintâi roade alevenitului tău”. De aici, învățăm că nu trebuie să cheltuim ceea ce avempentru noi înșine și apoi să aducem Domnului ceea ce ne mai rămâne, chiardacă ar fi o zecime corectă. Partea care I se cuvine Domnului trebuie ceadintâi pusă deoparte. Îndemnurile Duhului Sfânt, prin apostolul Pavel, cuprivire la daruri prezintă un principiu care se aplică și la zecimi. „În prima zi asăptămânii, fiecare dintre voi să pună deoparte acasă ce va putea, dupăcâștigul lui.” Aici sunt vizați și părinții, și copiii. – Review and Herald, 10 noi.1896.

O greșeală făcută uneori de tații bogați. Adesea, împrejurările au asupracopilului o influență chiar mai puternică decât exemplul părinților. Existăoameni bogați, care se așteaptă ca și copiii lor să fie ceea ce au fost ei întinerețe, și dacă lucrurile nu stau astfel, ei aruncă ocară asupra veacului încare trăiesc. Însă ei nu au dreptul să aștepte acest lucru de la copiii lor decâtdacă îi așază pe aceștia în împrejurări similare acelora în care ei înșiși autrăit. Împrejurările în care a trăit tatăl au făcut ca el să fie ceea ce este. Întinerețe, apăsat de sărăcie, el a trebuit să lucreze cu stăruință și asiduitate.Caracterul lui a fost modelat în școala severă a sărăciei. El a fost forțat săaibă dorințe modeste, să fie activ în lucru și simplu în gusturi. El a trebuit să-și pună capacitățile la lucru pentru a putea obține mâncarea șiîmbrăcămintea. El a trebuit să practice economia.

Tații lucrează pentru a le oferi copiilor lor o situație bogată, nu ca aceea încare au început ei. Aceasta este o greșeală comună. Dacă copiii de astăzi ar

trece prin aceeași școală din care au învățat tații lor, ei ar deveni oameni lafel de folositori ca și ei. [390] Tații au fost cei care au schimbat împrejurărilepentru copiii lor. Stăpânul tatălui fusese sărăcia; însă pe fiu îl împresoarăbelșugul. Toate dorințele îi sunt împlinite. Caracterul tatălui a fost modelatsub disciplina severă a chibzuinței, economiei; orice lucru, oricât de mic, eraapreciat. Obiceiurile și caracterul fiului nu vor fi formate datorităîmprejurărilor care au existat odată, ci în funcție de situația prezentă – tihnăși îngăduință… Când luxul este peste tot în jurul lui, oare cum ar putea fi ellipsit de acesta? – Manuscript 58, 1899.

Cea mai bună moștenire lăsată de părinți copiilor lor. Cea mai bunămoștenire pe care părinții o pot lăsa copiilor lor este deprinderea acestora înmunca folositoare și exemplul unei vieți caracterizate prin bunăvoințădezinteresată. Printr-o astfel de viață, ei le arată adevărata valoare a banilor,care trebuie apreciată numai după binele pe care îl va realiza în împlinireanevoilor lor, a necesităților semenilor lor și în înaintarea cauzei luiDumnezeu. – Mărturii pentru comunitate, vol. 3, pag. 399.

64

Integritate în afaceri [391] Biblia – o carte, sursă de principii în afaceri. Nu există domeniu de

afaceri cinstite, în care Biblia să nu poată oferi o pregătire temeinică.Principiile pe care ea le cuprinde, privind hărnicia, cinstea, economia,cumpătarea și curăția, constituie secretul pentru adevăratul succes. Acesteprincipii, așa cum sunt prezentate în cartea Proverbelor, constituie ocomoară de înțelepciune practică. Unde oare ai putea găsi pentru meșterul,artizanul sau directorul oricărui departament de afaceri, maxime mai buneatât pentru el însuși, cât și pentru angajații săi, decât cele care se găsesc înaceste cuvinte ale înțelepciunii: „Dacă vezi un om iscusit în lucrul lui, acelapoate sta lângă împărați, nu lângă oamenii de rând.”

„În orice muncă există câștig; dar acolo unde numai se vorbește existălipsă.”

„Sufletul leneșului dorește, dar nu are nimic.”„Bețivul și mâncăul vor ajunge la sărăcie; lâncezeala în somn va îmbrăca

pe om în zdrențe...”Cât de mulți oameni ar fi putut scăpa de eșec financiar și ruină, dacă ar fi

luat seama la avertizările atât de des repetate și accentuate în Scriptură:„Cel care se grăbește să se îmbogățească nu va fi găsit nevinovat.”„Bogăția câștigată în grabă se va împuțina; însă cel care o dobândește prin

muncă va avea spor.”„Comorile câștigate cu o limbă mincinoasă sunt o deșertăciune care fuge,

și ele duc la moarte.”„Cel care ia cu împrumut este robul celui care dă cu împrumut.”„Cine se pune chezaș pentru altul îi merge rău, dar cine se teme să se

pună chezaș este liniștit.” – Educație, pag. 135, 136.Porunca a opta condamnă furtul și jaful. Ea pretinde cea mai strictă

integritate în cele mai mici detalii ale afacerilor vieții. Ea interzicesupraîmbogățirea prin negoț și pretinde plata dreaptă a datoriilor șisalariilor. – Patriarhi și profeți, pag. 309.

Mintea și caracterul se degradează prin necinste. Cel care foloseșteînșelăciunea își pierde respectul pentru sine. Poate că el nu este conștient căDumnezeu vede și are cunoștință de orice tragedie pe care o face în afacerilesale, că îngerii cei sfinți îi cântăresc motivele, ascultă cuvintele pe care le

rostește și că răsplata lui va fi după faptele sale; însă chiar dacă ar fi posibilsă-și ascundă faptele rele de oameni și de Dumnezeu, faptul că el însuși leștie are un efect degradant asupra minții și caracterului său. O singură faptănu ne formează caracterul, însă ea îndepărtează o barieră, iar următoareaispită este mai ușor preluată până când se formează obiceiul de tergiversare,minciună și necinste în afaceri, iar în omul respectiv nu mai poți aveaîncredere. – Mărturii pentru comunitate, vol. 5, pag. 396.

Așa cum tratăm cu oamenii prin necinste meschină, mergând până lafraudă, așa vom proceda și cu Dumnezeu. Oamenii care persistă pe caleanecinstei își pun propriile lor principii în aplicare, până când ajung să-și înșelepropriile suflete și să piardă cerul și viața veșnică. Ei vor sacrifica onoarea șireligia pentru un mic avantaj lumesc. – Review and Herald, 18 sep. 1888.

Evitați datoriile. Multe familii sărace sunt sărace pentru că cheltuiesc baniide îndată ce îi primesc. – Counsels on Stewardship, pag. 269.

Trebuie să fiți conștienți că afacerile nu se administrează recurgând laîmprumuturi... Când cineva își face datorii, el intră într-una dintre plasele luiSatana, prin care le prinde sufletele...

Sustragerea și folosirea banilor pentru orice scop, înainte de a-i câștiga,constituie o capcană. – Letter 63, 1897.

[393] Sfaturi pentru cel care trăiește dincolo de limita venitului său. Nupermite să ajungi într-o situație financiară proastă, deoarece faptul că eștiîndatorat îți slăbește credința și tinde să te descurajeze; doar gândul că aidatorii te face să-ți pierzi mințile. Trebuie să te lipsești de anumite cheltuieliși să te lupți să înlături această însușire deficitară din caracterul tău. Tu poțiși trebuie să faci eforturi hotărâte pentru a-ți stăpâni tentația de a cheltuipeste limita venitului tău. – Letter 48, 1888.

Cauza lui Dumnezeu poate fi făcută de rușine. Lumea are dreptul să seaștepte la o integritate din partea acelora care pretind a fi creștini conformBibliei. Prin nepăsarea unui singur om în a-și plăti datoriile pe care le are, totpoporul nostru poate ajunge în primejdia de a nu inspira încredere. – Mărturiipentru comunitate, vol. 5, pag. 179.

Aceia care au pretenția că sunt evlavioși ar trebui să-și împodobeascăviața cu doctrina pe care susțin că au adoptat-o și să nu dea ocazia caadevărul să fie ocărât din cauza faptelor lor necugetate. „Nu datoraținimănui nimic”, spune apostolul. – Id., pag. 181, 182.

Sfat către cineva care are datorii. Fii hotărât să nu mai faci nicio datorie.

Mai bine lipsește-te de o mie de lucruri decât să te înjugi la datorie. Acesta afost un blestem pentru viața ta, să-ți tot faci datorii. Evită-le ca pe niște buberele.

Fă un legământ cu Dumnezeu ca, prin binecuvântarea Sa, să îți plăteștidatoriile și să nu mai datorezi nimănui nimic, chiar dacă ar trebui să trăieștidoar cu terci și pâine. E atât de ușor când îți pregătești de mâncare să maiarunci din buzunar încă douăzeci și cinci de cenți pentru ceva pe deasupra.Ai grijă de mărunțiș, căci banii vor avea ei înșiși grijă de ei. Câte un piccheltuit pe una, pe alta și sumele cheltuite se transformă în bani. Ținețidorințele egoiste în frâu cel puțin atât cât ești împrejmuit de datorii... Nu tepoticni, nu te descuraja și nu da înapoi. Abține-te de a-ți face gusturile, nu-ți[394] îngădui pofta, strânge bănuții și plătește-ți datoriile. Rezolvă cu acesteacât de repede poți. Când vei putea sta din nou pe picioarele tale ca un omliber, fără a mai datora cuiva ceva, vei dobândi o mare biruință. – Counselson Stewardship, pag. 257.

Dovediți înțelegere față de datornicii nenorociți. Dacă cineva are datoriiși este cu adevărat neînstare să-și acopere obligațiile, nu trebuie făcutepresiuni asupra lui pentru a face ceva ce este peste puterile lui. Trebuie să ise ofere șansa de a se descărca de datorii și să nu fie pus în situația în careefectiv nu-și poate plăti datoriile. Chiar dacă se consideră că se procedeazădupă dreptate, nu se dovedește îndurare și iubirea lui Dumnezeu. –Manuscript 46, 1900.

Pericolul pozițiilor extreme. Unii oameni nu sunt precauți și își fac datoriicare puteau fi evitate. Unii dovedesc prea multă precauție, care seamănă anecredință. Folosindu-ne de unele avantaje în anumite împrejurări, noiputem investi uneori mijloace în așa fel încât să avem foloase pentrulucrarea lui Dumnezeu, pentru întărirea și înaintarea acesteia, și totuși înacelași timp să rămânem neclintiți de la principiile cele drepte. – Manuscript20, 1891.

65

Provizii pentru viitor [395] Deținerea de case în proprietate și economiile în comparație cu

obiceiul de a risipi banii. Fratele și sora B. nu au învățat lecția economisirii...Ei cheltuiesc tot ce întâlnesc în cale, oricât de mult ar fi. Se bucură când facacest lucru, iar apoi, când dau de necaz, ei sunt cu totul nepregătiți. Dacăfratele și sora B. ar fi fost administratori economi, tăgăduitori de sine, ar fiputut avea o casă a lor înșiși și, pe lângă aceasta, ar fi putut avea mijloacepentru vremuri grele. Dar ei nu au vrut să fie economi ca alții, de care uneorifuseseră dependenți. Dacă ei vor neglija în continuare aceste lecții,caracterele lor nu vor fi găsite desăvârșite în ziua lui Dumnezeu. – Mărturiipentru comunitate, vol. 3, pag. 30, 31.

Acest sfat te poate ajuta. Ai fost implicat într-o afacere care uneori îțiputea aduce mari profituri. După ce ai câștigat, nu ai învățat să faci economiipentru acele perioade când banii se câștigau mai greu, ci ai cheltuit mult pedorințe imaginare. Dacă tu și soția ta ați fi înțeles că este o datorie pe careDumnezeu v-o cere de a vă ține în frâu gustul și dorințele și de a vă faceprovizii pentru viitor, în loc de a trăi doar pentru prezent, acum ați fi pututavea o situație materială bună, iar familia ta s-ar fi putut bucura de o viațăconfortabilă. Ai de învățat o lecție... Puțin, să-ți ajungă multă vreme. – Id.,vol. 2, pag. 432, 433.

Către o familie care trebuie să facă economii în mod sistematic. Ai fiputut să ai astăzi un capital pe care să-l poți folosi în caz de urgență și săsusții cauza lui Dumnezeu, dacă ai fi făcut economii așa cum ar fi trebuit.[396] În fiecare săptămână, o parte din salariul tău trebuie pus deoparte și sănu fie atins decât în cazul unor nevoi efective sau să fie înapoiat Dătătoruluisub formă de daruri...

Mijloacele pe care le-ai câștigat nu au fost cheltuite în mod înțelept șieconomic, ca să ai o acoperire în caz că tu ai fi bolnav și familia ta ar fi lipsităde mijloacele pe care tu le aduci pentru a-i susține. Familia ta ar trebui săaibă ceva pe care să se bizuie în caz că ajunge în strâmtorare. – Letter 5,1877.

O altă familie sfătuită să aibă un cont de economii. În fiecare săptămână,ar trebui să depuneți într-un loc sigur o cantitate de bani care să fie decâtpentru cazuri de urgență. Cu economie, puteți plasa banii cu dobândă.

Printr-o administrare înțeleaptă, puteți economisi ceva după ce vă plătițidatoriile. – Uncopied Letter 49, 1884.

Am cunoscut o familie care primea douăzeci de dolari pe săptămână pecare îi cheltuia în întregime, în timp ce o altă familie, la fel de mare, careprimea doar doisprezece dolari pe săptămână, punea deoparte unul sau doidolari pe săptămână, reușind să facă acest lucru prin abținerea de a cumpăralucruri inutile, de care se puteau dispensa. – Letter 156, 1901.

Asigurați-vă proprietatea printr-un testament corespunzător. Cei caresunt ispravnici credincioși ai mijloacelor lui Dumnezeu vor fi foarte stăpânipe treburile lor și, ca și cel înțelept, vor fi pregătiți pentru orice caz deurgență. Dacă timpul lor de har s-ar încheia pe neașteptate, ei ar lăsa înîncurcătură pe cei care trebuie să decidă asupra averii lor.

Mulți oamenii nu se gândesc să-și facă testamentul în timp ce sunt încăîntr-o bună stare de sănătate. În această privință, frații noștri trebuie să fieprevăzători. Ei trebuie să știe cum stau din punct de vedere financiar și nutrebuie [397] să îngăduie ca treburile să le fie încurcate în afaceri. Ei trebuiesă-și țină într-o astfel de rânduială bunurile, încât în orice clipă să le poatălăsa.

Testamentele trebuie făcute în așa fel încât să treacă testul legii. După cesunt întocmite, ele pot sta ani de zile fără să facă rău cuiva, și între timp sepot face încă donații după cum cere cauza lui Dumnezeu. Moartea nu vaveni cu o zi mai devreme, fraților, pentru că v-ați făcut testamentul.Lăsându-vă averea prin testament rudelor, asigurați-vă că nu uitați cauza luiDumnezeu. Voi sunteți agenții Lui, cei care dețin proprietatea Lui; șicuvintele Lui trebuie luate cele dintâi în seamă. Soțiile și copiii voștri,desigur, nu trebuie lăsați în lipsă; trebuie să vă îngrijiți de ei, dacă sunt înnevoie. Însă nu treceți în testament, doar pentru că așa e obiceiul, un șirlung de rude care nu sunt nevoiașe. – Mărturii pentru comunitate, vol. 4,pag. 482.

Aduceți-vă aminte de lucrarea lui Dumnezeu cât sunteți încă în viață.Nimeni să nu creadă că va putea sta față în față cu Hristos strângând averi întimpul vieții, din care o parte, la moarte, va lăsa moștenire pentru vreobinefacere. – Review and Herald, 27 feb. 1894.

Unii își rețin în mod egoist mijloacele în timpul vieții, gândind că potsuplini această neglijență, amintind de lucrare în testamentul lor. Însă, înrealitate, nici jumătate dintre mijloacele acordate astfel în mod legal nu

ajung să fie folosite după cum s-a specificat. Frați și surori, investiți în bancacerului voi înșivă și nu lăsați ca ceea ce este al vostru, ca ispravnici, să fieadministrat de altcineva. – Review and Herald, 12 oct. 1886.

Administrarea bunurilor lăsată pe seama copiilor este adeseaneînțeleaptă... Părinții să se teamă să încredințeze ca moștenire copiilormijloace pe care Dumnezeu le-a dăruit mâinilor lor, afară doar de cazul că aucea mai sigură dovadă că acești copii privesc cu interes, dragoste șidevotament cauza lui Dumnezeu – mai mult decât ei înșiși – și că vor fi maiserioși și zeloși, pentru înaintarea lucrării lui Dumnezeu și mai binevoitori îna duce mai departe diferite inițiative legate de aceasta, care necesitămijloace de susținere. Însă mulți așază mijloacele în mâinile copiilor lor,aruncând astfel asupra lor responsabilitatea isprăvniciei lor, pentru căSatana îi împinge să facă astfel. Procedând astfel, ei își plasează mijloacele înoștirea vrăjmașului. Satana lucrează în această privință, urmărindu-și scopulși reținând de la cauza lui Dumnezeu mijloacele de care aceasta are nevoie,ca să nu poată fi susținută suficient. – Mărturii pentru comunitate, vol. 2,pag. 655.

Blestemul strângerii de bogății. Cei care dobândesc bogății, având doarscopul de a le strânge, lasă blestemul bogățiilor asupra copiilor lor. Este unpăcat, un păcat îngrozitor, care pune în primejdie sufletul taților și mamelorcare fac acest lucru, și acest păcat se extinde și asupra posterității. Adesea,copiii cheltuiesc banii pe lucruri fără noimă, extravagante, într-un traidezmățat, devenind astfel niște cerșetori. Ei nu cunosc valoarea moșteniriipe care au risipit-o. Dacă tații și mamele lor le-ar fi dat un exemplu potrivit,nu strângând bogății, ci împărțindu-le corespunzător, ei și-ar fi strâns comoriîn ceruri și ar fi primit în schimb, chiar în această lume, pace și fericire, iar înviața viitoare bogății veșnice. – Letter 20, 1897.

Partea a XIV-aPaziti caile de acces spre suflet

66

Căile de acces asupra cărora trebuie să veghem [401] Pentru ce ne-a dat Dumnezeu ochi, urechi și grai. Dumnezeu le-a dat

oamenilor ochi pentru ca ei să poată vedea lucrurile minunate ale Legii Sale.El le-a dat urechi ca să poată asculta solia din partea Lui, rostită depredicator. El le-a dat oamenilor darul vorbirii pentru ca ei să-L poatăprezenta pe Domnul Hristos ca Mântuitorul care iartă păcatele. „Princredința din inimă, se capătă neprihănirea și prin mărturisirea cu gura seajunge la mântuire.” – Letter 21, 1899.

Cum pătrunde Satana spre suflet. Toți oamenii trebuie să-și păzeascăsimțurile, pentru ca Satana să nu obțină biruință asupra lor; căci acesteasunt căile de acces către suflet. – Mărturii pentru comunitate, vol. 3, pag.507.

Va trebui să devii o santinelă credincioasă, care să vegheze asupra ochilor,urechilor și tuturor simțurilor tale, dacă vrei să-ți ții sub control mintea și săeviți ca gânduri deșarte, stricate, să-ți pângărească sufletul. Această lucrare,atât de necesară, nu poate fi îndeplinită decât prin puterea harului divin.

Satana și îngerii lui sunt foarte preocupați să paralizeze simțurile, astfel casfaturile, avertizările și mustrările să nu poată fi auzite sau, chiar dacă ar fiauzite, să nu aibă efect asupra inimii în vederea reformării vieții. – Id., vol. 5,pag. 493.

Frații mei, Dumnezeu vă cere vouă, urmașilor Săi, să umblați în lumină.Trebuie să fiți în stare de alertă. Păcatul există între noi și nu este consideratașa cum este el, extrem de păcătos. Simțurile multora sunt amorțite prinîngăduirea poftei și jocul cu păcatul. Noi trebuie să facem pași înainte, spreceruri. – Id., vol. 3, pag. 476.

Strategia lui Satana este de a deruta simțurile. Lucrarea lui Satana estede a-i conduce pe oameni să-L ignore pe Dumnezeu și pentru aceasta leabsoarbe mintea, [402] astfel ca Dumnezeu să nu fie prezent în gândurile lor.Educația pe care ei au primit-o a fost de așa natură, încât să pună mintea înîncurcătură și să eclipseze adevărata lumină. Satana nu dorește ca oameniisă-L cunoască pe Dumnezeu; și dacă el pune în aplicare jocuri și reprezentăriteatrale, acest lucru va deruta în așa măsură simțurile tânărului, încâtființele umane vor pieri în întuneric, în timp ce lumina străluceștepretutindeni în jurul lor, iar el, Satana, este mulțumit. – Review and Herald,

13 mar. 1900.Satana nu poate pătrunde în minte fără consimțământul nostru. Trebuie

să prezentăm înaintea poporului nostru faptul că Dumnezeu S-a îngrijit canoi să nu fim ispitiți peste puterile noastre și că pentru fiecare ispită El vapregăti un mijloc de scăpare. Dacă trăim cu totul pentru Dumnezeu, nu vomîngădui minții să zăbovească asupra unor închipuiri egoiste.

Dacă există vreo cale prin care Satana poate avea acces la minte, el își vasemăna acolo buruienile sale și le va face să crească până când acestea vorproduce o recoltă bogată. În niciun caz Satana nu poate obține stăpânire asupra gândurilor, cuvintelor și acțiunilor noastre,cu excepția cazului în care noi, în mod voit, deschidem ușa și îl invităm săintre. Atunci el va intra și, îndepărtând sămânța cea bună, semănată îninimă, va face ca adevărul să nu aibă niciun efect. – Review and Herald, 11iul. 1893.

Închideți orice cale de acces în fața ispititorului. Aceia care poartăNumele lui Hristos trebuie să vegheze, să se roage și să aibă grijă de căile deacces către suflet, deoarece Satana este la lucru pentru a pângări și distruge,dacă i se oferă cea mai mică șansă. – Mărturii pentru comunitate, vol. 3, pag.476.

Nu suntem în siguranță dacă amânăm să gândim serios ce înseamnă săculegi recolta care urmează cedării în fața sugestiilor lui Satana. Păcatulînseamnă dezonoare și dezastru pentru fiecare suflet care se complace în el,însă, prin natura sa, el este orbitor și amăgitor, momindu-ne prin ademenirilingușitoare.

Dacă ne aventurăm pe terenul lui Satana, [403] nu avem asigurare deprotecție împotriva puterii lui. Atât cât depinde de noi, trebuie să închidemorice cale de acces prin care ispititorul ar putea pătrunde la noi. – Cugetăride pe Muntele Fericirilor, pag. 171.

Cine poate ști, în momentul ispitirii, teribilele consecințe ce urmează unuipas greșit, pripit! Singura noastră siguranță este să fim apărați de harul luiDumnezeu în fiecare clipă și să nu ne bazăm pe ceea ce ne spune propriavedere spirituală, ca să nu ajungem să numim răul bine, iar binele rău. Fărăezitare și fără să cerem argumente, noi trebuie să închidem și să păzim căilede acces prin care răul poate pătrunde în suflet. – Mărturii pentrucomunitate, vol. 3, pag. 324.

Fiecare creștin trebuie să vegheze continuu, păzind orice cale spre suflet

prin care Satana ar putea pătrunde. Trebuie să se roage pentru ajutor divinși în același timp să se opună cu hotărâre oricărei înclinații către păcat. Princuraj, credință și muncă neobosită, el poate obține biruință. Însă el trebuiesă nu uite că, pentru a obține victorie, Domnul Hristos trebuie să locuiască înel și el în Hristos. – Id., vol. 5, pag. 47.

Evitați să citiți, să vedeți sau să auziți lucruri rele. Apostolul (Petru) acăutat să-i învețe pe credincioși cât de important este să nu-și lase mintea săzăbovească asupra unor subiecte interzise sau să-și consume energia cusubiecte neînsemnate. Aceia care nu vor să cadă pradă uneltirilor lui Satanatrebuie să-și păzească bine căile de acces spre suflet; ei trebuie să evite săcitească, să vadă sau să audă ceea ce ar sugera gânduri necurate. Mintea nutrebuie lăsată să zăbovească la întâmplare asupra oricărui subiect pe care îlsugerează vrăjmașul sufletelor. Inima trebuie păzită cu credincioșie, căci,dacă nu, peste voia noastră, rele vor trezi relele din inimă, iar sufletul varătăci în întuneric. – Istoria Faptelor Apostolilor, pag. 518, 519.

Trebuie să facem tot ce se poate, atât pentru noi, cât și pentru copiiinoștri, ca să nu vedem nedreptatea care există în lume. Noi trebuie să nepăzim ochii și urechile, [404] astfel ca aceste lucruri îngrozitoare să nupătrundă în mințile noastre. Când mi se aduce ziarul, simt că ar trebui să-lascund, astfel ca lucrurile ridicole, senzaționale, pe care le cuprinde, să nufie văzute. Se pare că vrăjmașul ticluiește multe dintre lucrurile care sepublică și apar în ziare. Lucruri păcătoase, luate de oriunde, sunt descoperiteși prezentate în toată goliciunea lor în fața lumii. – Notebook Leaflets,„Education”, No. 1.

Cei care doresc să aibă înțelepciunea care vine de la Dumnezeu trebuie săajungă inculți în ce privește cunoașterea păcătoasă a lucrurilor acestui veac,pentru a deveni înțelepți. Ei trebuie să-și închidă ochii, ca să nu vadă și să nuînvețe răul. Ei trebuie să-și astupe urechile, ca să nu audă ceea ce este rău șisă nu dobândească acea înțelegere care le-ar pângări curăția gândurilor șifaptelor. Și ar trebui să-și păzească limba, pentru ca să nu rostească cuvintestricate și pentru ca să nu se găsească vicleșug în gura lor. – Solemn Appeal,pag. 76.

Prin deschiderea ușii, rezistența slăbește. Nu încercați să vedeți cât deaproape puteți merge pe marginea prăpastiei fără a cădea. Evitați primaapropiere de pericol. Cu sufletul nu putem să ne jucăm. Capitalul vostru estecaracterul vostru. Păstrați-l cu grijă ca pe o comoară de mare preț. Curăția

morală, simțământul propriei valori, o rezistență puternică, toate acesteatrebuie păzite cu hotărâre și în mod continuu. Să nu existe nicio îndepărtarede la sursă; o simplă joacă, o nechibzuință poate primejdui sufletul prinaceea că deschide ușa în calea ispitei, iar puterea de rezistență slăbește. –Medical Ministry, pag. 143.

Satana ar dori să umbrească slava viitoare. Satana a lucrat în modcontinuu pentru a umbri slava lumii viitoare și pentru a atrage toată atențiala lucrurile acestei vieții. El s-a luptat să aranjeze în așa fel lucrurile, încâtgândurile, [405] preocupările și lucrul nostru să fie atât de mult angajate înlucrurile vremelnice, încât noi să nu vedem sau să realizăm valoarearealităților veșnice. În gândurile și simțămintele noastre, lumea și grijile eiocupă prea mult spațiu, în timp ce Domnul Isus și lucrurile cerești prea puțin.Noi trebuie să ne îndeplinim cu credincioșie toate datoriile vieții noastre dezi cu zi, însă este de asemenea esențial să cultivăm, mai presus de oricealtceva, un devotament sfânt pentru Domnul nostru Isus Hristos. – Reviewand Herald, 7 ian. 1890.

Îngerii cerului ne vor ajuta. Noi trebuie să păstrăm mereu în minte faptulcă agenții nevăzuți sunt continuu la lucru, atât cei răi, cât și cei buni, pentrua ne lua în stăpânire mintea. Ei acționează cu putere nevăzută, dar caretotuși se face simțită. Îngerii buni sunt duhuri slujitoare, care exercită oinfluență cerească asupra inimii și a minții, iar marele vrăjmaș al sufletelor,diavolul, și îngerii săi sunt continuu la lucru pentru a realiza distrugereanoastră...

În timp ce trebuie să fim vigilenți și să nu ne expunem atacurilordușmanilor nevăzuți, noi trebuie să fim siguri că ei nu ne pot aduce niciovătămare, dacă nu câștigă consimțământul nostru. – Review and Herald, 19iul. 1887.

67

Priveliști și sunete care momesc [406] Priveliști și sunete păcătoase pretutindeni în jurul nostru. Sunt

motive să le purtați de grijă copiilor voștri, căci se ciocnesc de ispite lafiecare pas. Este imposibil pentru ei să evite contactul cu anturajul rău... Eivor vedea, vor auzi și vor fi supuși unor influențe demoralizatoare și care,dacă nu sunt oprite, pe nesimțite, dar în mod sigur vor întina inima și vordeforma caracterul. – Pacific Health Journal, iun. 1890.

Toți avem nevoie de un bastion împotriva ispitei. În căminele creștinetrebuie construit un bastion împotriva ispitei. Satana folosește orice mijloccu putință pentru a face din nelegiuire și viciul degradant ceva popular. Nuputem trece pe străzile orașelor noastre fără să întâlnim afișe care fluturăcrime și nelegiuiri, prezentate în cine știe ce roman sau jucate la teatru.Mintea este educată astfel încât să fie familiarizată cu păcatul. Viațaoamenilor josnici și depravați este prezentată oamenilor în ziare și reviste, șitot ce poate trezi pasiunea este adus înaintea lor prin povestiri incitante. –Bible Echo, 15 oct. 1894.

Unii tați și unele mame sunt atât de indiferenți, atât de nepăsători, încâtpentru ei nu e nicio deosebire dacă își dau copiii la o școală a bisericii sau lao școală publică. „Noi suntem în lume”, spun ei, „și nu putem ieși din ea.”Părinților, dacă dorim, putem găsi o cale de a ieși din lume. Noi putem evitasă vedem multe dintre relele care se înmulțesc atât de repede în ultimavreme. De asemenea, putem evita să auzim multe dintre nelegiuirile șiticăloșiile care există. – Notebook Leaflets, Education, No. 1.

Cine seamănă nelegiuirea seceră o recoltă de nelegiuire. Multe dintrepublicațiile populare ale zilei sunt pline de relatări senzaționale, [407] care îieducă pe tineri pentru ticăloșii și îi conduc pe calea spre pierzare! Bieții copiisunt bătrâni în ce privește cunoașterea nelegiuirilor existente. Ei sunt incitațila rău prin povestirile pe care le citesc. Ei își imaginează faptele descrisepână ce ambiția se trezește pentru a vedea de ce sunt în stare în privințanelegiuirii și sustragerii de la pedeapsă.

Pentru mințile active ale copiilor și tinerilor, scenele descrise în povestirileimaginare cu privire la viitor sunt realități. Se prevăd revoluții și sunt descrisetot felul de proceduri care dărâmă barierele legii și bunului simț, și mulțisunt cuprinși de acest spirit. Ei sunt conduși la comiterea de nelegiuiri,

uneori poate chiar mai grave decât cele descrise în aceste povestirisenzaționale. Prin astfel de influențe, societatea decade din punct de vederemoral. Semințele nelegiuirii sunt semănate prin radio. Nimeni nu trebuie săse minuneze dacă urmarea este o recoltă de nelegiuire. – Divina vindecare,pag. 444, 445.

Atracția muzicii populare. Sunt alarmată de neseriozitatea, pretutindeniîntâlnită, a tinerilor și tinerelor care susțin că sunt de partea adevărului. Separe că Dumnezeu nu este în gândurile lor. Mințile lor sunt pline cu fleacuri.Conversațiile lor sunt seci, vorbe goale. Urechea lor este ascuțită pentrumuzică și Satana știe ce organe să excite pentru a anima, absorbi și fermecamintea, astfel ca Domnul Hristos să nu fie dorit. Lipsește acea năzuințăspirituală a sufletului după cunoașterea divină, după creșterea în har.

Mi-a fost arătat că tineretul trebuie să ia o poziție mai nobilă și să facă dinCuvântul lui Dumnezeu principalul lor sfătuitor și călăuză. Tinerii aurăspunderi solemne, pe care ei le privesc cu ușurință. Introducerea muzicii încăminele lor, [408] în loc să-i călăuzească spre sfințenie și spiritualitate, aconstituit mijlocul de a le abate mințile de la adevăr. Cântece neserioase,banale, și muzica populară, la modă, par potrivite pentru gustul lor. Muzicale-a răpit acel timp care trebuia devotat rugăciunii. Muzica bună este o marebinecuvântare; însă, atunci când este folosită în mod greșit, constituie unblestem teribil. Ea trezește sentimente, însă nu dă acea tărie și curaj pe carecreștinul le poate găsi doar la tronul harului unde, cu umilință, își facecunoscute dorințele și, cu cereri și lacrimi, imploră puterea cerească pentrua fi întărit împotriva ispitirilor puternice ale celui rău. Satana vrea să-l facăpe tânăr captivul său. Oh, ce aș putea oare să le spun pentru a-i determinasă o rupă cu această dragoste nebună? Satana este un fermecător iscusit,care îi ademenește pe tineri spre pierzare. – Mărturii pentru comunitate, vol.1, pag. 496, 497.

Gândurile nelegiuite conduc la fapte nelegiuite. Trăim într-un veac încare degradarea mișună pretutindeni. Pofta ochilor și pasiunile josnice sunttrezite prin privit și citit. Inima este întinată prin imaginație. Minții îi faceplăcere să contemple scene care stârnesc pasiunile josnice. Aceste imaginirușinoase, văzute printr-o imaginație stricată, degradează moralitatea șipregătesc ființele înșelate, înnebunite, să dea frâu liber pasiunilor imorale.Apoi, urmează păcate și nelegiuiri care târăsc ființele create după chipul luiDumnezeu la același nivel cu animalele, trăgându-le la fund, spre pierzare. –

Mărturii pentru comunitate, vol. 2, pag. 410.Nu voi vedea niciun lucru rău. Părinții trebuie să vegheze neîncetat,

pentru ca lăstarele lor să nu fie pierdute față de Dumnezeu. Jurământul luiDavid, raportat în Psalmul 101, [409] ar trebui să fie jurământul tuturoracelora care au responsabilitatea de a apăra căminul de diferite influențe.Psalmistul declară: „Nu voi pune nimic rău înaintea ochilor mei; urăscpurtarea păcătoșilor; ea nu se va lipi de mine. Inima stricată se va depărta demine; nu vreau să cunosc pe cel rău. Pe cel ce clevetește în ascuns peaproapele său, îl voi nimici; pe cel cu priviri trufașe și cu inima îngâmfată, nu-l voi suferi. Voi avea ochii îndreptați asupra credincioșilor din țară, ca sălocuiască lângă mine; cel ce umblă pe o cale fără prihană acela îmi va sluji.Cel ce se dedă la înșelăciune nu va locui în casa mea; cel ce spune minciuninu va sta înaintea mea.” – Sfaturi pentru profesori, părinți și studenți, pag.119.

Hotărăște-te să spui neclintit: „Nu voi irosi clipe prețioase citind ceea cenu-mi este de folos, ci doar mă împiedică să pot sluji altora. Voi consacratimpul și gândurile mele pentru a-L putea sluji pe Dumnezeu. Voi închideochii față de lucrurile stricate și păcătoase. Urechile mele aparțin Domnuluiși nu vor da ascultare argumentelor subtile ale vrăjmașului. Vocea mea nu vafi nicidecum supusă unei voințe care nu este sub influența Duhului luiDumnezeu. Trupul meu este templul Duhului Sfânt și fiecare fărâmă deputere ce aparține ființei mele va fi consacrată unor scopuri demne.” –Mărturii pentru comunitate, vol. 7, pag. 64.

68

Lectura și influența ei [410] Alimentați mintea copilului cu o hrană corespunzătoare. Mintea

copilului, care este ușor influențabilă și în continuă dezvoltare, tânjește dupăcunoaștere. Părinții trebuie să fie în mod constant bine informați ei înșișipentru a putea oferi minților copiilor o hrană corespunzătoare. Ca și trupul,mintea își obține puterea din hrana pe care o primește. Ea este îmbogățită șiînnobilată prin gânduri curate, care fortifică; însă ea devine îngustă și sedegradează prin gânduri care sunt vremelnice, pământești.

Părinților, voi sunteți cei care decideți dacă mințile copiilor voștri vor fiumplute cu gânduri înălțătoare sau cu sentimente vicioase. Mințile lor activenu pot rămâne neocupate; să nu credem că, dacă ne vom încrunta, răul vadispărea. Gândurile rele pot fi îndepărtate doar prin înrădăcinareaprincipiilor drepte. Dacă părinții nu sădesc semințele adevărului în inimilecopiilor lor, vrăjmașul va semăna buruieni. Educația bună, sănătoasă, estesingurul lucru care se poate face în vederea prevenirii unei vorbiri stricate,care degradează bunele maniere. Adevărul va proteja sufletul de ispitelenenumărate, cărora trebuie să le facem față. – Sfaturi pentru profesori,părinți, și studenți, pag. 121.

Părinții să controleze ceea ce citesc copiii. Mulți tineri, pentru că suntdoritori să citească, citesc orice le cade în mână. Fac apel la părinții unorastfel de copii să controleze dorința lor după citit. Nu îngăduiți ca pe meselevoastre să existe ziare și reviste cu povești de dragoste. Înlocuiți acestemateriale de citit cu cărți care îi vor ajuta în formarea caracterului lor cu celmai bun material – dragostea și temerea de Dumnezeu, cunoașterea luiHristos. Încurajați-i pe copiii voștri să depoziteze în minte cunoștințe devaloare, să lase ca ceea ce este bun să ocupe sufletul și să țină în stăpânireputerea, [411] nelăsând loc pentru gânduri josnice, decăzute. Faceți restricțiiîn privința lecturilor care nu constituie o hrană bună pentru minte. – Id., pag.133.

Părinții trebuie să lupte pentru a îndepărta din cămin orice lucru care nueste o sursă de bine. În această privință, unii părinți au mult de învățat.Acelora care simt că pot citi orice reviste și romane eu le spun: voi semănaținiște semințe de la care nu veți recolta roade pentru hambar. Din asemenealecturi, nu se dobândește tărie spirituală. Dimpotrivă, acestea distrug

dragostea pentru adevărul curat din Cuvânt. Prin intermediul romanelor șipovestirilor din reviste, Satana este la lucru spre a umple mintea cu gândurinereale și neserioase, minte care ar trebui să studieze cu sârguință Cuvântullui Dumnezeu. Astfel, el jefuiește mii și mii de oameni de timpul, energia șidisciplinarea de sine, atât de necesare în problemele aspre ale vieții. – Id.,pag. 120, 121.

Copiii au nevoie de o lectură potrivită, care să îi destindă, să îi recreeze, șinu să demoralizeze mintea sau să slăbească trupul. Dacă învață să le placăromanele sentimentale și poveștile închipuite din ziare, ei nu vor mai aveaplăcere pentru cărțile și materialele instructive. Mulți copii și tineri se vordeprinde să citească; însă, dacă nu se face o selecție pentru ei, vor alege eiînșiși. Cărți banale se găsesc pretutindeni și curând se învață cu ele și leîndrăgesc; însă, dacă sunt aprovizionați cu materiale bune pentru citit, ei îșivor cultiva gustul pentru acest fel de lectură. – Review and Herald, 11 dec.1879.

Gusturile minții disciplinate și educate. Gusturile mintale trebuiedisciplinate și educate cu cea mai mare grijă. Încă de la o vârstă fragedă,părinții trebuie să înceapă să le prezinte Scripturile, astfel ca mințile îndezvoltare ale copiilor să se deprindă cu obiceiuri bune în privința gândurilorlor.

Nu trebuie cruțat niciun efort în vederea formării unor obiceiuri bune înce privește studiul. Dacă mintea hoinărește, aduceți-o la realitate. Dacăgusturile intelectuale și morale au fost pervertite [412] prin povestiriînchipuite, incitante, și mintea s-a deprins deja cu o repulsie față de altceva,atunci e nevoie de luptă pentru biruirea acestui obicei. Trebuie învinsă deîndată această dragoste pentru lecturi fictive. Trebuie puse în aplicare regulisolide pentru a forța mintea să rămână pe canalul corespunzător. – Sfaturipentru profesori, părinți și studenți, pag. 136.

Evitați cultivarea gustului pentru ficțiune. Ce ar trebui să citească copiiinoștri? Aceasta este o întrebare serioasă, care necesită un răspuns serios.Sunt tulburată când văd în familii de păzitori ai Sabatului ziare și reviste carenu au o influență bună asupra minții copiilor și tinerilor. I-am urmărit pe ceial căror gust pentru ficțiune a fost astfel cultivat. Ei au avut privilegiul de aasculta adevărul, de a se familiariza cu principiile credinței noastre; însă aucrescut spre maturitate lipsiți de adevărata pietate și evlavie practică. – Id.,pag. 132.

Cei care citesc închipuiri îngăduie un rău care distruge spiritualitatea șieclipsează frumusețea paginii sacre. – The Youth’s Instructor, 9 oct. 1902.

Răspândirea cărților vătămătoare. Lumea este invadată de cărți care maibine ar fi distruse decât să circule. Cărțile cu subiecte senzaționale, publicateși puse în circulație din motive de a face bani, ar fi mai bine să nu fieniciodată citite de tineri. Există o fascinație satanică în aceste cărți...

Obiceiul de a citi povești este unul dintre mijloacele folosite de Satanapentru a distruge sufletele. Acestea produc o emoție falsă, nesănătoasă,agită imaginația, mintea își pierde eficiența și este descalificată pentru oriceexercițiu spiritual. De asemenea, acest lucru dezobișnuiește sufletul derugăciune și dragoste pentru lucrurile spirituale. – Sfaturi pentru profesori,părinți și studenți, pag. 133, 134.

[413] Romanele, povestirile frivole, excitante, sunt de regulă un blestempentru cititor. S-ar putea ca autorul să susțină că vrea să învețe o lecțiemorală; pe parcursul lucrării sale, el poate întreține pe ici și colo sentimentereligioase, însă adesea acestea servesc doar pentru a masca nesăbuința șigoliciunea care se află dedesubt. – Divina vindecare, pag. 445.

Autori infideli. O altă sursă de pericol împotriva căruia ar trebui să fimmereu în gardă este citirea unor autori infideli. Aceste lucrări sunt inspiratede vrăjmașul adevărului și nimeni nu le poate citi fără să-și pună sufletul înprimejdie. Este adevărat că cineva care a fost afectat de ele poate în cele dinurmă să se refacă; însă toți cei care se lasă pe seama influenței rele aacestora se așază pe terenul lui Satana, care știe să tragă foloase. Dinmoment ce invită ispitele lui, ei nu au înțelepciunea de a discerne sau tăriade a le rezista. Cu o putere fascinantă, de vrajă, necredința și necredincioșiase cuibăresc în mintea lor. – Sfaturi pentru profesori, părinți și studenți, pag.135, 136.

Mituri și basme. În educarea copiilor, astăzi se acordă un spațiu largbasmelor, miturilor și povestirilor fictive. Cărți de acest fel se folosesc în școliși ele se găsesc în multe case. Cum pot oare părinții creștini să le îngăduiecopiilor lor să folosească astfel de cărți, atât de pline cu neadevăruri? Cândcopiii întreabă despre semnificația povestirilor atât de opusă învățăturiiprimite de la părinții lor, răspunsul este că povestirile nu sunt adevărate;însă în acest fel nu se rezolvă răul ce rezultă din folosirea lor. Ideileprezentate în aceste cărți îi conduc greșit pe copii. Ei împărtășesc idei falsedespre viață și dau naștere dorinței după lucruri nereale...

Niciodată nu ar trebui așezate în mâinile copiilor sau tinerilor cărți careconțin o pervertire a adevărului. Să ne ferim copiii ca, prin procesul prin careei ar trebui să primească o educație, să primească idei care se vor dovedi a fisemințe ale păcatului. – Id., vol. 384, 385.

[414] Cum este distrusă tăria mintală. Există puține minți bine echilibrate,deoarece părinții își neglijează datoria de a stimula însușirile mai slabe și dea le ține în stăpânire pe cele greșite. Ei nu-și aduc aminte că au cea maisolemnă obligație, de a veghea asupra tendințelor fiecărui copil, că estedatoria lor de a-și educa copiii să-și formeze obiceiuri bune și un mod degândire corect. – Review and Herald, 12 noi. 1908.

Cultivați puterile morale și intelectuale. Nu lăsați ca aceste puteri nobile săfie slăbite sau pervertite nici măcar prin citirea multor cărți de povestiri. Amcunoștință că minți puternice au fost dezechilibrate și parțial amorțite sauparalizate prin necumpătare în citire. – Mărturii pentru comunitate, vol. 2,pag. 410.

Povestirile fascinante îl fac pe copil să fie agitat, visător. Cei care citescpovești banale, excitante, ajung să nu-și poată îndeplini datoriile viețiipractice. Ei trăiesc într-o lume ireală. Am urmărit copiii cărora li s-a îngăduitsă-și facă un obicei din citirea unor astfel de cărți. Atât acasă, cât și în altăparte, ei erau agitați, visători, incapabili să poarte o discuție cu excepțiasubiectelor celor mai comune. Gândurile și conversația spirituală erau cutotul străine pentru mințile lor. Prin cultivarea apetitului pentru povestirilesenzaționale, gustul mintal este pervertit și mintea nu este satisfăcută pânăcând nu este hrănită cu acest fel de mâncare nesănătoasă. Nu cred că s-argăsi vreun nume mai potrivit pentru cei care se complac într-o asemenealectură decât acela de bețivi mintali. Obiceiurile de necumpătare în privințacititului au asupra creierului un efect asemănător cu acela pe carenecumpătarea în mâncare și băutură îl are asupra trupului. – Sfaturi pentruprofesori, părinți și studenți, pag. 134, 135.

Înainte de a accepta adevărul prezent, unii avuseseră obiceiul de a citiromane. Când s-au atașat bisericii, ei au făcut un efort de a birui acestobicei. A așeza în mâinile acestei categorii cărți asemănătoare acelora pecare tocmai le-au lăsat deoparte este ca și cum i-ai oferi alcool bețivului.

[415] Cedând ispitei pe care o au mereu în fața lor, ei își pierd curândgustul, plăcerea, pentru cărți sănătoase. Ei nu au interes pentru studiulBibliei. Puterea lor morală slăbește. Păcatul le pare din ce în ce mai puțin

respingător. Se manifestă tot mai multă necredincioșie și un continuudezgust pentru datoriile practice ale vieții. Deoarece mintea devinepervertită, ei sunt gata să apuce orice carte senzațională. Astfel estedeschisă calea pentru ca Satana să aducă sufletul cu totul sub stăpânirea sa.– Mărturii pentru comunitate, vol. 7, pag. 203.

Citirea în grabă, superficială, slăbește puterea de concentrare. Datorităacestui flux imens de material tipărit, ce apare prin presă, bătrânii și tineriiîși formează obiceiul de a citi în grabă și superficial, iar mintea își pierdeputerea de gândire riguroasă și puterea de a face conexiuni. Mai mult decâtatât, o mare parte dintre ziare și cărți, ca și broaștele din Egipt care s-aurăspândit în toată țara, sunt nu numai banale, nefolositoare și enervante,dar și pline de necurății și degradante. Efectul lor nu este numai acela de aintoxica și ruina mintea, dar și de a întina și distruge sufletul. – Educație, pag.189, 190.

„Nu-mi pot permite să-mi procur publicațiile bisericii.” Sunt persoane,dintre cei care susțin că ne sunt frați de credință, care nu cumpără Review,Sings of the Times, Instructor și Good Health *, dar care cumpără una sauchiar mai multe publicații lumești. Copiii lor sunt foarte interesați de poveștiînchipuite sau povești de dragoste, care se găsesc în aceste scrieri pe caretatăl lor își permite să le cumpere, deși pretinde că nu își poate permite sădea bani pentru publicațiile ce apar referitoare la adevărul prezent…

Părinții trebuie să vegheze asupra copiilor lor și să-i învețe să cultive oimaginație curată și să evite ca pe o lepră pozele senzuale, prezentate înziare. Fie ca, pe mesele și în bibliotecile noastre, să se găsească publicații cusubiecte morale și religioase, [416] astfel încât copiii noștri să-și poată cultivagustul pentru o lectură înălțătoare. – Review and Herald, 11 dec. 1879.

Mesaje pentru tineri cu privire la obiectivele lecturii. Pentru că vădpericolul care îi amenință pe tineri printr-o lectură necorespunzătoare, numă pot abține să nu prezint în continuare avertismentele care mi-au fostdate cu privire la acest mare rău.

Se ia prea puțin în seamă cât de dăunătoare sunt pentru lucrătorimânuirea unor materiale de un caracter discutabil. Atenția le este captivatăși interesul le este trezit de subiectul pe care-l au în mână. Frazele seîntipăresc în memorie. Se sugerează gânduri. În mod aproape inconștient,cititorul este influențat de spiritul scriitorului, iar mintea și caracterulprimesc impresii îndreptate spre rău. Sunt unii care au puțină credință și

puțină putere de stăpânire de sine și este greu pentru ei să izgoneascăgândurile sugerate de o astfel de literatură. – Mărturii pentru comunitate,vol. 7, pag. 203.

Oh, de ar cugeta tinerii la influența pe care povestirile excitante le auasupra minții! Puteți voi, după ce citiți astfel de cărți, să deschideți Cuvântullui Dumnezeu și să citiți cuvintele vieții cu interes? Socotiți voi că aceastăcarte a lui Dumnezeu nu este interesantă? Farmecul poveștii de dragostestăruie asupra minții, distrugându-i sănătatea și făcând imposibil ca tu să tepoți concentra asupra adevărurilor importante, solemne, care au în vedereviața ta veșnică. Tu păcătuiești împotriva părinților tăi, ocupând pentru unscop atât de mărunt timpul care le aparține lor, și împotriva lui Dumnezeu,folosind în acest fel timpul care ar trebui petrecut în consacrare față de El. –Id., vol. 2, pag. 236.

Copii, am o solie pentru voi. Vă decideți acum destinul veșnic, iar felul încare vă clădiți caracterul vă va exclude din paradisul lui Dumnezeu… Cât detrist este pentru Domnul Isus, Răscumpărătorul lumii, [417] să priveascăasupra unei familii în care copiii nu au dragoste pentru Dumnezeu, nu aurespect pentru Cuvântul Lui, ci sunt cu toții absorbiți în citirea de cărți depovești! Timpul ocupat în acest fel vă jefuiește de dorința de a fi eficienți îndatoriile gospodărești, vă descalifică de a deveni capi de familie, iar dacă secontinuă, vă va încurca tot mai mult în cursa lui Satana… Unele dintre cărțilepe care le citiți conțin principii excelente, însă voi le citiți doar de dragulistorisirii relatate. Dacă ați culege din cărțile pe care le citiți ceea ce v-ar fi defolos în formarea caracterului, s-ar putea spune că dobândiți ceva bun dincărțile pe care le citiți. Însă, atunci când luați cărțile și le citiți pagină cupagină, cu atenție, vă întrebați: Care este obiectivul meu când citesc aceastăcarte? Caut eu să dobândesc o cunoaștere reală? Nu vă puteți forma uncaracter drept, punând la temelie lemne, fân și paie. – Letter 32, 1896.

Sădiți în minte semințele adevărului Bibliei. Există o asemănare izbitoareîntre un câmp necultivat și o minte needucată. Vrăjmașul seamănă buruieniîn mințile copiilor și tinerilor și, dacă părinții nu iau aminte, acestea vorrăsări și vor aduce roade rele. Este nevoie de grijă neîncetată pentrucultivarea solului minții și semănarea acestuia cu prețioasa sămânță aadevărului Bibliei. Copiii ar trebui învățați să respingă poveștile banale, ceconțin de fapt gunoaie, și să se îndrepte spre cărțile sensibile, care vorconduce mintea să-și dezvolte interesul pentru relatările biblice, istoria

biblică și principiile acesteia. Scrierile care aruncă lumină asupra Cărții Sacreși trezesc dorința de a studia nu sunt periculoase, ci benefice. – Sfaturipentru profesori, părinți și studenți, pag. 136, 137.

Este imposibil ca tinerii să posede o minte sănătoasă și principii religioasecorecte, dacă ei nu au plăcere să citească cu atenție Cuvântul lui Dumnezeu.Această carte conține cea mai interesantă istorie, scoate în evidență caleamântuirii prin Domnul Hristos și constituie [418] călăuza lor pentru o viață maiînaltă și mai bună. – Mărturii pentru comunitate, vol. 2, pag. 410, 411.

Partea a XV-aHaruri care aduc stralucirevietii de familie

69

Curtoazie și bunătate [421] Curtoazia va alunga jumătate dintre relele vieții. Principiul cuprins în

porunca: „Iubiți-vă unii pe alții” stă chiar la temelia fericirii din cămin.Curtoazia creștină trebuie să domnească în fiecare casă. Deși nu este atât dela îndemână, ea are puterea să îmblânzească acele firi care, altfel, ar fi reci,aspre. Cultivarea continuă a curtoaziei, voința de a face altora ceea ce voimca ei să ne facă nouă, va alunga jumătate dintre relele vieții. – Signs of theTimes, 9 sep. 1886.

Curtoazia să se manifeste în cămin. Dacă dorim să avem copii buni,curtenitori și iubitori, noi înșine trebuie să le fim exemplu. – Signs of theTimes, 25 mai 1882.

Părinții să fie atenți unul cu altul chiar în lucrurile mici. Bunătatea în toatetrebuie să fie legea casei. Nu trebuie îngăduit nicidecum limbajul aspru; nutrebuie rostite cuvinte usturătoare. – Good Health, ian. 1880.

Toți pot avea o înfățișare voioasă, o voce blândă, maniere politicoase;acestea sunt elemente puternice. Copiii sunt atrași de comportamentuloptimist, luminos. Arătați-le bunătate și curtoazie, iar ei vor dovedi acelașispirit, față de voi și unul față de altul. – Educație, pag. 225.

Curtoazia voastră și stăpânirea de sine vor avea o influență mai mareasupra caracterelor copiilor voștri decât ar putea-o avea doar cuvintele. –Review and Herald, 13 iun. 1882.

Bunătatea unii față de alții face din cămin un Paradis. Vorbind frumos cucopiii și lăudându-i atunci când încearcă să facă ce este bine, părinții le potîncuraja străduințele, făcându-i foarte fericiți în jurul cercului familiei, [422]

luând astfel naștere un farmec care va alunga orice umbră și va aduceînăuntru lumina soarelui, cu seninătatea ei. Bunătatea reciprocă șistăpânirea de sine vor face din cămin un paradis și va atrage îngerii cei sfințiîn cercul familiei; însă aceștia vor pleca din casa unde se aud cuvinteneplăcute, neînțelegeri și certuri. Lipsa bunătății, nemulțumirea și mânia Îlizgonesc pe Domnul Isus din cămin. – Signs of the Times, 17 apr. 1884.

Micile atenții din viața de zi cu zi și atașamentul ce trebuie să existe întremembrii aceleiași familii nu depind de împrejurări sau de influențe din afară.– Signs of the Times, 23 aug. 1877.

Cuvintele plăcute, gesturile amabile și afecțiunea sinceră, care se

manifestă în toate acțiunile, alături de hărnicie, curățenie și chibzuință, facchiar dintr-o colibă cel mai fericit cămin. Creatorul privește cu mulțumirespre un asemenea cămin. – Signs of the Times, 2 oct. 1884.

Există mulți care ar trebui să trăiască mai puțin pentru lumea din afară șimai mult pentru membrii familiei lor. Ar trebui să existe mai puțină etalarede politețe superficială și afecțiune față de străini și vizitatori și mai multăcurtoazie, care izvorăște din adevărata dragoste și atașament, față de ceidragi din cămin. – Ibidem.

Definiția adevăratei politeți. Este mare nevoie de cultivarearafinamentului autentic în cămin. Aceasta constituie o mărturie puternică înfavoarea adevărului. La oricine s-ar manifesta, vulgaritatea în vorbire șipurtare dovedește o inimă stricată. Adevărul de origine divină nu îldegradează niciodată pe cel care îl primește și nici nu face din el o persoanăgrosolană, dură. Adevărul îmblânzește și rafinează. Când este primit îninimă, el face din tânăr un om respectuos și politicos. Politețea creștină sedobândește numai prin lucrarea Duhului Sfânt. Aceasta nu constă într-ostare afectată, în manifestări emoționale sau gesturi artificiale – plecăciunisau zâmbete forțate. Acest fel de politețe se întâlnește la cei lumești, însă eisunt lipsiți de adevărata politețe creștină. [423] Politețea adevărată sedobândește numai printr-o cunoaștere practică a Evangheliei lui Hristos.Politețea autentică și curtoazia autentică înseamnă bunătate dovedită fațăde toți, mari sau mici, bogați sau săraci. – Manuscript 74, 1900.

Esența politeții autentice constă în respectul față de ceilalți. Educațiaadevărată, care durează, este cea care câștigă mereu prin simpatie șiîncurajează bunătatea față de toată lumea. Pretinsa cultură, care nu-l facepe tânăr respectuos față de părinții lui, nu le apreciază calitățile și nu arerăbdare față de defectele lor, nu-l ajută în nevoie, nu-l face atent și grijuliu,generos și gata a da ajutor celor tineri, bătrâni și celor nenorociți, constituieun eșec. – Educație, pag. 226.

Curtoazia creștină este banda de aur care-i unește pe membrii familiei culegături de iubire, devenind tot mai strânsă și mai puternică în fiecare zi. –Signs of the Times, 29 noi. 1877.

Faceți din regula de aur legea familiei. În Biblie se pot găsi cele maivaloroase reguli pentru relațiile sociale și de familie. Acestea reprezintă nunumai cel mai bun și cel mai nobil standard de moralitate, dar și cel maivaloros cod de politețe. Predica Mântuitorului nostru de pe munte conține

îndemnuri de neprețuită valoare atât pentru bătrâni, cât și pentru tineri.Biblia ar trebui citită adesea în familie, iar învățăturile ei prețioase trebuieexemplificate în viața de fiecare zi. Regula de aur: „Tot ce voiți să vă facăvouă oamenii, faceți-le și voi la fel” și sfatul apostolului: „În cinste, fiecare sădea întâietate altuia” ar trebui să devină legea familiei. Cei care nutrescspiritul lui Hristos vor dovedi politețe în cămin și un spirit de bunăvoințăchiar în lucrurile mici. Ei vor căuta să îi facă mereu fericiți pe cei din jurul lorși, fiind atenți cu cei din jur, vor uita de eul lor. [424] Acesta este fructul carecrește în pomul numit creștinism. – Signs of the Times, 1 iul. 1886.

Regula de aur este principiul adevăratei curtoazii, iar cea mai autenticăilustrare a acesteia se vede în viața și caracterul Domnului Isus. Oh, ce razede blândețe și frumusețe străluceau în jur în viața de zi cu zi a Mântuitoruluinostru! Ce dulceață răspândea numai prezența Sa! Același spirit va fidescoperit și în copiii Săi. Cei în a căror inimă locuiește Hristos vor fiînconjurați de o atmosferă divină. Hainele lor albe vor fi înmiresmate cuparfumul grădinii lui Dumnezeu. Fețele lor vor reflecta lumină din lumina Lui,netezind cărarea pentru cei obosiți și care se împiedică pe cale. – Cugetăride pe Muntele Fericirilor, pag. 192, 193.

Cel mai bun tratat științific asupra etichetei. Cel mai valoros tratat înprivința etichetei, care a fost scris vreodată, este prețioasa învățătură datăde Mântuitorul și de apostolul Pavel, sub inspirația Duhului Sfânt – cuvintecare ar trebui înscrise, fără a fi șterse vreodată, în memoria oricărui om,tânăr sau bătrân.

„Cum v-am iubit Eu, așa să vă iubiți și voi unii pe alții.”„Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate: dragostea

nu pizmuiește; dragostea nu se umflă de mândrie, nu se laudă, nu se poartănecuviincios, nu caută folosul său, nu se mânie, nu se gândește la rău, nu sebucură de nelegiuire, ci se bucură de adevăr, acoperă totul, crede totul,nădăjduiește totul, suferă totul. Dragostea nu va pieri niciodată.” – Educație,pag. 242.

[425] Biblia ne cere în mod imperios să fim curtenitori; și ea ne prezintămulte ilustrații ale unui spirit lipsit de egoism, ale harului blândeții, ale unuicomportament atrăgător care caracterizează adevărata politețe. Acesteasunt doar reflecții ale caracterului lui Hristos. Amabilitatea și curtoaziaautentică ce există în lume, chiar și printre cei ce nu recunosc Numele Său,provin de la El, iar El dorește ca aceste trăsături de caracter să fie reflectate

în mod desăvârșit în copiii Săi. Scopul Său este ca oamenii să poată vedea înnoi frumusețea Lui. – Id., pag. 241, 242.

Creștinismul va face din om un gentleman. Domnul Hristos S-a purtatfrumos chiar cu persecutorii Săi; iar urmașii Lui adevărați vor avea acelașispirit. Priviți-l pe Pavel când a fost adus în fața conducătorilor. Cuvântarea saînaintea lui Agripa constituie o ilustrare a adevăratei curtoazii, ca și a uneielocințe convingătoare. Evanghelia nu încurajează politețea de formă,întâlnită în mod obișnuit în lume, ci acea curtoazie care izvorăște dintr-obunătate autentică a inimii. – Divina vindecare, pag. 489, 490.

Noi nu suntem pentru manifestarea a ceea ce lumea numește curtoazie, cipentru acea curtoazie pe care oricine o va lua cu sine în locașurile cerești alecelor mântuiți. – Signs of the Times, 13 aug. 1912.

Adevărata curtoazie izvorăște din dragoste. Cea mai atentă cultivare aconveniențelor exterioare ale vieții nu este suficientă pentru a îndepărtanemulțumirea, judecata aspră și vorbirea indecentă. Rafinamentul autenticnu va fi niciodată dat pe față atâta vreme cât eul reprezintă obiectivulsuprem. Iubirea trebuie să sălășluiască în inimă. Un creștin adevărat are camotivație a acțiunilor sale atașamentul profund al inimii față de Mântuitorul.Iar din această rădăcină a iubirii sale pentru Hristos izvorăște atenția sa fațăde frații lui. – Divina vindecare, pag. 490.

Din toate lucrurile care sunt căutate, nutrite și cultivate, nimic nu este atâtde valoros în ochii lui Dumnezeu ca o inimă curată și o atitudine demulțumire și pace.

[426] Dacă armonia divină a adevărului și iubirii există în inimă, aceasta varadia în exterior, în cuvinte și fapte… În inimă trebuie să domnească spiritulbunăvoinței autentice. Iubirea conferă posesorului ei har, atenție și farmecîn comportament. Dragostea luminează înfățișarea și influențează pozitivvorbirea; ea rafinează și înnobilează întreaga ființă umană. Ea îl aduce înarmonie cu Dumnezeu, căci ea este o caracteristică a cerului. – Mărturiipentru comunitate, vol. 4, pag. 559, 560.

Adevărata curtoazie nu se învață doar prin practicarea regulilor etichetei.Modul de comportare trebuie avut întotdeauna în vedere; ori de cât ori nueste compromis principiul, respectul față de alții va conduce la conformareacu obiceiurile acceptate; însă adevărata curtoazie nu cere sacrificareaprincipiului pentru convențional. Ea ignoră casta. Ea încurajează prețuirea desine, respectul pentru demnitatea omului, considerație pentru fiecare

membru al marii familii omenești. – Educație, pag. 240.Iubirea este exprimată prin priviri, cuvinte și acțiuni. Mai presus de toate

lucrurile, părinții ar trebui să-și înconjoare copiii cu o atmosferă de voioșie,curtoazie și iubire. Căminul în care domnește dragostea și în care aceastaeste exprimată în priviri, cuvinte și fapte este un loc în care îngerilor le faceplăcere să locuiască. Părinților, lăsați ca strălucirea iubirii, voioșiei, fericirii șimulțumirii să pătrundă în inimile voastre și faceți ca influența lor dulce săînvăluie căminul. Dați pe față un spirit bun, răbdător, și încurajați acelașilucru în copiii voștri, cultivând acele haruri care vor aduce strălucire vieții dincămin. Atmosfera astfel creată va fi pentru copii ceea ce este aerul și raza desoare pentru lumea vegetală, aducând sănătate și vigoare minții și trupului.– Signs of the Times, 2 oct. 1884.

Gusturile frumoase, conversația voioasă și faptele iubitoare vor legainimile copiilor de cele ale părinților lor prin funiile de mătase ale iubirii șivor contribui mai mult în a face căminul un loc atrăgător decât cele maiprețioase ornamente [427] ce pot fi cumpărate cu aur. – Signs of the Times,14 noi. 1892.

Trebuie asociate temperamente diferite. Așa a rânduit Dumnezeu capersoane cu temperamente diferite să se asocieze. Când se întâmplă astfel,fiecare membru al familiei trebuie să privească cu sfințenie sentimentele șisă respecte drepturile celorlalți. În acest fel, vor fi cultivate respectulreciproc și stăpânirea de sine, vor fi îndepărtate prejudecățile, iar părțileaspre ale caracterului vor fi netezite. Astfel, poate fi asigurată armonia, iarasocierea diferitelor temperamente poate fi un beneficiu pentru fiecare. –Signs of the Times, 4 apr. 1911.

Nimic nu poate înlocui lipsa curtoaziei. Aceia care pretind că sunt urmașiai lui Hristos, dar sunt în același timp aspri, lipsiți de bunătate șinecurtenitori în cuvinte și comportament, nu au învățat nimic de la Isus. Unom care tună și fulgeră dorește să stăpânească, înăbușindu-i pe toți în jur,unul care caută necontenit greșeli nu este un creștin; căci a fi creștinînseamnă a fi ca Hristos. Comportamentul unor așa-ziși creștini este atât delipsit de bunătate și curtoazie, încât în loc să fie vorbiți de bine, ei suntvorbiți de rău. Sinceritatea lor nu poate fi pusă la îndoială; corectitudinea lornu poate fi discutată, însă sinceritatea și corectitudinea nu pot ține loculbunătății și curtoaziei. Creștinul trebuie să fie tot atât de iubitor, credincios,milos și curtenitor pe cât este de corect și cinstit.

Orice neglijare a bunătății și amabilității din partea fratelui față de frate,orice neglijare a cuvintelor bune, încurajatoare, în cercul familiei, părințiifață de copii și copiii față de părinți sunt o confirmare a unor obiceiuri caredenotă lipsa unui caracter asemenea lui Hristos. Însă, dacă aceste lucrurimici sunt împlinite, ele devin lucruri mari; cresc în proporție mare. Ele setransformă într-o mireasmă dulce, care se înalță către Dumnezeu, ca tămâiasfântă. – Manuscript 107, 1898.

[428] Mulți tânjesc după amabilitate. Mulți tânjesc cu dor după afecțiune,prietenie… Trebuie să nu fim egoiști, ci să căutăm mereu ocazii, chiar înlucrurile mici, de a ne arăta mulțumirea pentru bunăvoința pe care ne-auarătat-o alții și să căutăm ocazii de a-i înveseli pe alții, de a-i însenina și de ale ușura durerile și poverile prin fapte de bunătate și amabilitate și prin micifapte de iubire. Aceste atenții care, începând din familia noastră, se extind înafara cercului familiei vor contribui la fericirea vieții noastre, iar neglijareaacestor lucruri mici va aduce amărăciune și durere în viața noastră. –Mărturii pentru comunitate, vol. 3, pag. 539, 540.

Prin relațiile sociale intrăm în contact cu lumea. Creștinismul intră încontact cu lumea prin relațiile sociale. Fiecărui bărbat sau femeie care agustat dragostea lui Hristos și a primit în inimă iluminarea divină, Dumnezeuîi cere să reverse lumină pe cărarea întunecoasă a acelora care nu aucunoscut o cale mai bună. – Id., vol. 4, pag. 555.

Noi putem manifesta o mulțime de mici atenții, prin cuvinte prietenoase șipriviri plăcute, care se vor reflecta în cele din urmă și asupra noastră.Creștinii lipsiți de considerație pentru cei din jurul lor dovedesc prin aceastăneglijență că nu sunt în legătură cu Hristos. Este imposibil să fii într-o relațiecu Hristos, și totuși să fii lipsit de bunătate față de alții și să nu ții cont dedrepturile lor. – Id., vol. 3, pag. 539.

Noi toți trebuie să devenim martori pentru Domnul Hristos. Puterearelațiilor sociale, sfințită prin harul lui Hristos, trebuie îmbunătățită princâștigarea sufletelor la Mântuitorul. Faceți ca lumea să vadă că noi nusuntem în mod egoist absorbiți în propriile noastre interese, ci că noi dorimca și alții să se împărtășească de binecuvântările și privilegiile noastre.Faceți-i să vadă că religia noastră nu face din noi niște oameni lipsiți deiubire și exigenți. Fie ca toți care mărturisesc că L-au găsit pe Hristos sălucreze slujind așa cum a făcut El, în folosul oamenilor. [429] Noi nu trebuie sădăm niciodată lumii falsa impresie că oamenii creștini sunt un popor

mohorât, nefericit. – Hristos, Lumina lumii, pag. 152.Dacă suntem curtenitori și amabili în cămin, vom duce cu noi mireasma

unui comportament plăcut și atunci când suntem plecați de acasă. Dacădovedim stăpânire de sine, răbdare, blândețe și tărie de caracter în cămin,vom putea fi o lumină în lume. – Signs of the Times, 14 noi. 1892.

70

Voioșia [430] Creștinul adevărat va fi voios. Nu îngăduiți ca îngrijorările și

încurcăturile vieții de zi cu zi să vă tulbure mintea și să vă înnegureze chipul.Căci altfel va exista întotdeauna câte ceva care să vă neliniștească, să vătulbure. Viața este așa cum ne-o facem și vom găsi ceea ce căutăm. Dacăvom căuta tristețe și tulburare, dacă mintea ticluiește numai exagerareamicilor dificultăți inerente, vom găsi din acestea din belșug, ca să umplem cuele gândurile și conversațiile noastre. Însă, dacă vom căuta partea luminoasăa lucrurilor, vom găsi suficiente motive să fim voioși și fericiți. Dacă oferimzâmbete, acestea ne vor fi înapoiate; dacă rostim cuvinte plăcute, optimiste,și nouă, la rândul nostru, ne vor fi adresate astfel de cuvinte.

Când creștinii sunt mohorâți și deprimați, ca și când ar fi lipsiți de prieteni,părăsiți, ei dau o impresie greșită despre religie. În unele cazuri, s-a susținutideea că voioșia nu se potrivește cu demnitatea caracterului creștin, însăacest lucru este o greșeală; cerul este numai bucurie; iar dacă noi adunăm însufletele noastre bucuriile cerului și, pe cât posibil, le manifestăm princuvinte și comportament, vom fi mai plăcuți Tatălui nostru ceresc decât dacăam fi mohorâți și triști.

Datoria fiecăruia este să cultive voioșia, în loc să zăbovească mereu asupranecazurilor și supărărilor. Mulți nu doar că ajung de compătimit în acest fel,însă ajung chiar să-și sacrifice sănătatea și fericirea unei imaginații bolnave.Împrejurul lor sunt numai lucruri neplăcute, iar înfățișarea lor este mereuposomorâtă și, mai mult decât cuvintele, aceasta exprimă o stare denemulțumire. Aceste simțăminte deprimante [431] le sunt foarte dăunătoarepentru sănătate, deoarece, îngreunând digestia, ei își dau peste capalimentația. Întristarea și neliniștea nu pot remedia nici un singur rău, însăpot provoca multe rele; dar voioșia și optimismul, în timp ce luminează caleaaltora, „sunt viață pentru cei ce le găsesc și sănătate pentru întregul trup.” –Signs of the Times, 12 feb. 1885.

În vremuri grele, Ellen White a fost optimistă.* Mă vedeți voi vreodatămohorâtă, abătută, descurajată sau plângându-mă de ceva? Eu am ocredință, și nu pot face acest lucru. O înțelegere greșită a idealului adevăratcu privire la caracterul creștin și serviciul creștin ne conduce la astfel deconcluzii. Lipsa religiei autentice produce întristare, descurajare și mâhnire.

Creștinii serioși caută să-L imite pe Domnul Isus, căci a fi creștin înseamnă afi asemenea lui Hristos. Este într-adevăr esențial să avem concepții corecteîn legătură cu viața lui Hristos, obiceiurile Lui, pentru ca principiile Sale săpoată fi respectate în noi, care vom fi asemenea Lui.

O slujire pe jumătate, iubind lumea, eul, distracțiile frivole, îl fac pe slujitorsă fie timid, laș; el Îl urmează pe Hristos o mare parte din cale de la distanțămare. O slujire din inimă, binevoitoare față de Isus, produce o religieluminoasă. Cei care Îl urmează pe Hristos îndeaproape nu sunt mohorâți. ÎnHristos este lumină, pace și bucurie pentru totdeauna. Avem mai multănevoie de Hristos, nu de atâta vorbărie, mai multă nevoie de Hristos și maipuțin egoism. – Manuscript 1, 1867.

Umblați ca niște copii ai luminii. Nu este voia lui Dumnezeu ca noi să fimposomorâți sau nerăbdători și nici ușuratici și superficiali. Este planul bineticluit al lui Satana de a-i împinge pe oameni când într-o extremă, când într-alta. Ca niște copii ai luminii, Dumnezeu dorește ca noi să cultivăm un spiritvoios, fericit, pentru a-I putea aduce laude Lui, care ne-a chemat dinîntuneric la lumina Sa minunată. – Australian Union Conference Record, 1noi. 1904.

Să câștigăm afecțiunea copiilor. Zâmbiți, părinți! Zâmbiți, profesori! Dacăinima vă este tristă, nu lăsați ca fața să exprime acest lucru. Faceți castrălucirea ce vine dintr-o inimă iubitoare, mulțumitoare, să vă luminezefața. Debarasați-vă de demnitatea de fier, adaptați-vă nevoilor copiilor șifaceți-i să vă iubească. Trebuie să le câștigați atașamentul, dacă doriți să leimprimați în inimă adevărul cu privire la religie. – Fundamentele educației creștine, pag. 68.

Mențineți o înfățișare plăcută și o voce melodioasă. Părinților, fiți voioși,nu ușuratici, ci mulțumitori, ascultători și supuși Tatălui ceresc. Nu avețilibertatea de a vă manifesta simțămintele, dacă se ivesc lucruri care văenervează. A câștiga iubirea în educația copiilor noștri înseamnă a fiasemenea apelor adânci care curg mereu. Ei sunt mielușeii turmei luiDumnezeu. Aduceți-i pe cei micuți la Hristos. Dacă părinții vor să-și educecopiii pentru a fi plăcuți, ei n-ar trebui să le vorbească niciodată pe un ton deceartă. Educați-vă pe voi înșivă să aveți o înfățișare plăcută și puneți toatădulceața și melodia posibilă în voce. Îngerii lui Dumnezeu sunt întotdeaunalângă cei micuți ai voștri, dar tonurile vocilor voastre aspre, tari și irascibilenu sunt plăcute pentru urechile lor. – Manuscript 126, 1897.

Mama trebuie să cultive o atitudine voioasă, mulțumitoare, fericită. Oriceefort în această direcție va fi răsplătit cu îmbelșugare atât în ce priveștebunăstarea fizică, [433] cât și caracterul moral al copiilor ei. Un spirit vesel vaaduce fericire în familia ei și va îmbunătăți într-o mare măsură propriasănătate. – Divina vindecare, pag. 374.

Îndepărtați umbrele și ușurați povara. Priviți lucrurile într-o manierăluminoasă, căutând să îndepărtați umbrele care, dacă ne concentrăm asupralor, vor învălui sufletul. Cultivați simpatia față de semeni. Faceți ca în căminsă domnească voioșia, bunătatea și iubirea. Aceasta va spori dragosteapentru exercițiul religios, iar datoriile, mari și mici, vor fi îndeplinite cu oinimă senină. – Signs of the Times, 1 sep. 1898.

Voioșia care nu are de-a face cu ușurătatea este un har creștin. Noiputem avea adevărata demnitate creștină și în același timp putem fi voioși șiplăcuți în purtarea noastră. Voioșia, care nu are de-a face cu ușurătatea,este unul dintre harurile creștine. – Mărturii pentru comunitate, vol. 4, pag.62.

71

Vorbirea [434] Vorbirea este un talant. Vorbirea este un talant încredințat și ar

trebui folosit pentru ajutorarea, încurajarea și întărirea semenilor noștri.Dacă părinții Îl vor iubi pe Dumnezeu și vor merge pe calea Lui, făcânddreptate și judecând după dreptate, limbajul lor nu va fi afectat de unsentimentalism bolnav, ci va avea un caracter sănătos, curat, edificator. Fiecă sunt acasă sau în afara căminului, cuvintele lor vor fi bine alese. Ei nu sevor înjosi vorbind într-un mod ușuratic. – Manuscript 36, 1899.

Orice cuvânt are o influență. Fiecare cuvânt rostit de tata sau de mamaare o influență asupra copiilor, spre bine sau spre rău. Dacă părinții vorbescîn mod pătimaș, dacă ei manifestă acel spirit care se întâlnește la copiiiacestei lumi, Dumnezeu îi socotește copii ai acestei lumi, și nu fiii și fiiceleSale. – Manuscript 100, 1902.

Un cuvânt rostit la vremea potrivită poate fi precum sămânța cea bună înmințile fragede și poate avea ca rezultat călăuzirea piciorușelor lor pecărarea cea dreaptă. Însă un cuvânt nepotrivit le poate conduce pașii pecalea spre ruină. – Review and Herald, 24 iun. 1890.

Îngerii aud cuvintele care se rostesc în cămin. De aceea, niciodată nucicăliți, ci faceți ca influența cuvintelor voastre să fie asemenea mirosului detămâie, care urcă spre cer. – Letter 10, 11912.

Părinții trebuie să întrețină atmosfera din cămin curată și înmiresmată, cucuvinte amabile, cu atenție și iubire; însă în același timp, ei trebuie să fiehotărâți față de principii. Dacă sunteți hotărâți cu copiii voștri, ei ar puteacrede că nu îi iubiți. Este un lucru la care vă puteți aștepta, însă nu arătaținiciodată asprime. Dreptatea și mila trebuie să-și dea mâna; nu trebuie săexiste gesturi șovăitoare sau impulsive. – Review and Herald, 30 mar. 1897.

[435] Limbajul să fie o exprimare în exterior a harului lăuntric. Cerințaprincipală pentru limbaj este să fie curat, amabil și adevărat – „o exprimareîn afară a harului lăuntric…” Cea mai bună școală pentru studiul acestuilimbaj este căminul. – Educație, pag. 235.

Cuvintele bune sunt precum roua sau ploaia blândă pentru suflet.Scriptura spune despre Domnul Hristos că harul era turnat pe buzele Sale„ca să știe cum să vorbească la vreme potrivită pentru a înviora cu vorba pecel doborât de întristare”. Nouă, Domnul ne poruncește: „Vorbirea voastră

să fie întotdeauna cu har, ca să aducă har celor ce ascultă.” – The Youth’sInstructor, 31 mar. 1908.

Cultivarea vocii trebuie făcută în cămin. Instruirea pentru perfecționareavocii trebuie făcută în cămin. Părinții trebuie să-și învețe copiii să vorbeascăatât de clar încât cei care ascultă să înțeleagă fiecare cuvânt pe care îlrostesc. Ei trebuie să-i învețe să citească Biblia clar, pronunțând distinctfiecare cuvânt, într-un mod care să-I aducă onoare lui Dumnezeu. Când seadresează lui Dumnezeu, cei care se pleacă pe genunchi la altarul familial nutrebuie să-și pună fețele în mâini și să se cufunde în scaunul pe care sesprijină, ci ei să-și ridice capetele și, cu respect sfânt și îndrăzneală, să vină latronul de har. – Manuscript 4, 1901.

Vorbirea voastră să fie curată. Cultivați un ton blând și convingător, nuunul aspru și dictatorial. Oferiți-le copiilor lecții de dicție. Educați-ledeprinderile de vorbire până ce niciun cuvânt aspru sau dur nu le va mai ieșiîn mod spontan de pe buze atunci când vin încercările asupra lor. –Manuscript 60, 1903.

Întreținerea glasului este un subiect care are mult de a face cu sănătateașcolarilor și studenților. Copiii trebuie învățați cum să res-pire corect și cumcă citească, astfel ca gâtul și plămânii să nu fie forțați, iar respirația să serealizeze prin mușchii abdominali. Dacă se vorbește din gât și se lasă sunetulsă vină din partea de sus a corzilor vocale, sănătatea în ansamblu esteslăbită, iar aceste organe își reduc eficiența. [436] Mușchii abdominali sunt ceicare trebuie să facă partea cea mai grea, gâtul fiind doar un canal. Au muritmulți oameni care ar mai fi putut trăi, dacă ar fi fost învățați cum să-șifolosească vocea în mod corect. Folosirea corectă a mușchilor abdominali lacitit și vorbit se va dovedi un remediu pentru multe deficiențe ale vocii sautoracelui și un mijloc de prelungire a vieții. – Sfaturi pentru profesori, părințiși studenți, pag. 297.

Efectul cuvintelor aspre, cicălitoare. Într-un cămin în care se rostesccuvinte aspre, nervoase, cicălitoare, copilul plânge mult; iar copilul care esteatât de sensibil este deja marcat de nefericire și simte discordia. Mamelor,faceți ca înfățișarea voastră să fie plină de strălucire. Zâmbiți, dacă puteți, iarmintea și inima copilului vor reflecta lumina înfățișării voastre, așa după cumplanșa plină de luciu a unui artist reflectă trăsăturile umane. Asigurați-vă,mamelor, că Hristos locuiește în voi, pentru ca mintea maleabilă a copiluluivostru să fie impresionată de asemănarea cu divinul. – Review and Herald, 8

sep. 1904.Să nu fie nicio umbră de ceartă. Nu îngăduiți ca cearta sau neînțelegerile

să pătrundă în casa voastră. Vorbiți blând. Niciodată nu lăsați ca vorba să văfie aspră. Păstrați-vă calmul. Îndepărtați căutarea de greșeli și orice fel defalsitate. Spuneți-le copiilor voștri că doriți să-i ajutați să se pregăteascăpentru un cer sfânt, unde există numai pace, unde nu se aud certuri. Avețirăbdare cu ei când trec prin încercări, care vouă poate că vi se par mici, însăpentru ei sunt mari. – Manuscript, 14, 1905.

Când tata și mama sunt convertiți, va exista o schimbare adevărată aprincipiilor lor de conducere. Gândurile lor vor fi convertite; limba lor va ficonvertită…

Nu va exista vorbire cu voce tare, mânioasă, în cămin. Cuvintele vor fi deun asemenea caracter, încât vor înmuia și binecuvânta pe ascultător…Îndepărtați toate trăsăturile urâte din vorbirea voastră. – Letter 75, 1898.

[437] Noi trebuie să ne supunem temperamentul pripit și să ne stăpânimcuvintele și în acest fel vom obține mari victorii. Dacă nu ne stăpânimcuvintele și temperamentul, noi suntem robii lui Satana. Suntem supuși lui.El ne ține captivi. Toate cuvintele zornăitoare și urâte, nerăbdătoare,nervoase, sunt o ofrandă adusă maiestății sale satanice. Și aceasta este ojertfă costisitoare, mai costisitoare decât orice sacrificiu pe care l-am puteaaduce lui Dumnezeu; căci ea distruge pacea și fericirea întregii familii,distruge sănătatea și în cele din urmă va duce la pierderea vieții și fericiriiveșnice. – Mărturii pentru comunitate, vol. 1, pag. 310.

Cuvintele să aducă lumină sau negură? Este important să ne educămcopiii și tinerii, ca ei să vegheze asupra cuvintelor și faptelor; căci cursulacțiunii lor produce lumină sau negură, nu numai în propriul lor cămin, ci șiîn viața tuturor acelora cu care vin în contact. – The Youth’s Instructor, 5 noi.1896.

Nefericirea este cauzată adesea de folosirea neînțeleaptă a talantuluivorbirii. Cuvântul lui Dumnezeu nu autorizează pe nimeni să vorbeascăaspru, creând în acest fel simțăminte neplăcute și nefericire în familie.Ceilalți membri ai familiei își pierd respectul pentru cel care vorbește astfel șiacesta, dacă s-ar stăpâni, ar câștiga de fapt încrederea și afecțiunea tuturor.– Manuscript 60, 1903.

Cuvinte plăcute rostite către copii; cuvinte respectuoase, adresatepărinților. Părinții să rostească numai cuvinte plăcute către copiii lor, iar

copiii, numai cuvinte respectuoase către părinții lor. [438] Trebuie acordatăatenție acestor lucruri în viața de cămin; căci, dacă copiii își formeazădeprinderi corecte în lucrarea de formare a caracterului lor, va fi ușor ca eisă fie învățați de Dumnezeu și să fie ascultători față de cerințele Sale. –Review and Herald, 17 noi. 1896.

Evitați vulgaritatea sub orice formă. Taților și mamelor, soților și soțiilor,fraților și surorilor, nu vă lăsați duși de valul vulgarității în acțiune, cuvintesau gânduri. Vorbele grosolane, glumele vulgare, lipsa amabilității și aadevăratei curtoazii în viața de familie vor deveni o a doua natură și veți finecorespunzători pentru societatea acelora care sunt sfințiți prin adevăr.Căminul este un loc prea sacru pentru a fi pângărit prin vulgaritate,senzualitate, învinuiri reciproce și scandaluri. Să dispară cuvintele rele;îndepărtați gândul nesfințit pentru că Martorul Credincios cântărește fiecarecuvânt, dă o anumită valoare fiecărei acțiuni și declară: „Știu faptele tale.” –Signs of the Times, 14 noi. 1892.

Vorbirea josnică, ieftină, comună, nu trebuie să-și găsească locul în cămin.Când inima este curată, din ea vor țâșni adevărate comori de înțelepciune. –Review and Herald, 17 mai 1898.

Nu îngăduiți vorbirea prostească în căminul vostru. Chiar copiii cei maimici vor beneficia de „rostirea de cuvinte sănătoase”. Însă cuvintelenefolositoare și aruncate aiurea, prostește, schimbate între tată și mamă,vor conduce la rostirea aceluiași fel de cuvinte între copii; așa cum cuvintelefrumoase, nevinovate, sincere, adevărate, serioase vor duce la folosireaaceluiași fel de cuvinte de către toți din familie și vor conduce de asemeneaspre fapte bune. – Review and Herald, 14 apr. 1885.

Relele produse de cuvintele mânioase, pripite. Când adresați vorbemânioase copiilor voștri, voi sunteți de partea cauzei vrăjmașuluineprihănirii. Oferiți o șansă cinstită fiecărui copil încă din pruncie. Lucrareade învățare trebuie să înceapă în copilărie; să nu fie însoțită de asprime șiagitație, tulburare, ci să fie făcută cu bunătate și răbdare; și această instruiretrebuie continuată de-a lungul anilor până ce ei ajung la maturitate. –Manuscript 53, 1912.

Fie ca fiecare familie să-L caute pe Domnul în rugăciune seri-oasă pentruajutor spre a face lucrarea lui Dumnezeu. Fie ca toți să biruiască obiceiul de avorbi pripit și de a-i învinovăți pe alții. Fie ca toți să caute să învețe cum săfie buni și amabili în cămin, cum să-și formeze obiceiul de a purta de grijă și a

fi atenți cu ceilalți. – Manuscript 31, 1907.Cât de dăunătoare este rostirea în familie a cuvintelor lipsite de [439]

răbdare, căci vorbirea nerăbdătoare a unuia îl face și pe celălalt să ripostezeîn același spirit și în același mod. Apoi, urmează cuvintele răzbunătoare,cuvintele de îndreptățire de sine și prin acest fel de cuvinte se lucrează unjug greu, care va da roade; căci toate aceste cuvinte amare se vor întoarce lavoi ca un seceriș veninos. – Review and Herald, 27 feb. 1913.

Cuvintele grele hărțuiesc inima prin intermediul urechii, trezind la viațăcele mai josnice patimi ale sufletului și ispitindu-i pe bărbați și femei să calceporuncile lui Dumnezeu… Cuvintele sunt ca și semințele care sunt semănate.– Letter 105, 1893.

Cuvintele pătimașe – un fel de jurământ. Printre membrii multor familiise practică obiceiul de a spune cuvinte necontrolate, supărătoare; iarobiceiul de a rosti cuvinte care necăjesc, de a spune cuvinte aspre, devinetot mai puternic, pe măsură ce este îngăduit, și astfel se spun cuvintecondamnabile, care vin din porunca lui Satana, nu a lui Dumnezeu… Cuvintepătimașe, înfierbântate, nu ar trebui rostite niciodată, căci în ochii luiDumnezeu și ai sfinților îngeri ele sunt ca un fel de jurământ. – The Youth’sInstructor, 20 sep. 1894.

Cum a pierdut un tată încrederea copiilor săi. Fratele meu, cuvintele taletirane i-au rănit pe copiii tăi. Pe măsură ce cresc, tendința lor de a critica seva mări. Căutarea de greșeli îți pângărește viața și se extinde și la soție, și lacopiii tăi. Copiii tăi nu sunt încurajați să aibă încredere în tine sau să-șirecunoască greșelile, deoarece ei știu că va urma o mustrare severă dinpartea ta. Cuvintele tale sunt adesea ca o grindină care cade ca un prăpădpeste niște plante firave. Este imposibil a se estima vătămarea produsă înacest fel. Pentru a evita ca tu să le spui cuvinte aspre, copiii tăi își ascundfaptele. Ei ascund adevărul pentru a scăpa de critică și pedeapsă. Poruncagrea, rece, nu le face niciun bine. – Letter 8a, 1896. [440]

Un angajament sugerat. Ar fi bine ca fiecare bărbat să semneze unangajament prin care să se hotărască să vorbească frumos în familia sa, sălase ca legea iubirii să stăpânească în vorbirea sa. Părinților, nu vorbiținiciodată pripit. Dacă copiii voștri greșesc, corectați-i, însă prin cuvinte plinede duioșie și dragoste. Ori de câte ori cicăliți, pierdeți o ocazie prețioasă de ada lecții de stăpânire de sine și răbdare. Fie ca dragostea să fie trăsăturadominantă atunci când vreți să îndreptați răul. – Letter 29, 1902.

Conversația de la masă. Cât de multe familii își condimentează meselezilnice cu îndoieli și critici! Ei discută caracterele prietenilor lor și le pun pemasă ca pe un desert delicat. Felii de calomnii sunt trecute de la unul la altulpentru a fi comentate, nu numai de către adulți, dar și de copii. În acest fel,Dumnezeu este dezonorat. – Mărturii pentru comunitate, vol. 4, pag. 195.

Spiritul de critică și de căutare de greșeli nu trebuie să-și găsească loc încămin. Pacea căminului este prea sacră pentru a fi stricată cu acest spirit.Însă cât de adesea, când se așază la masă, membrii familiei servesc și „felulde mâncare” alcătuit din critică, găsirea de greșeli și scandal. Dacă DomnulHristos ar veni astăzi, câte familii așa-zise creștine ar găsi El, nutrind acestspirit de critică și lipsă de bunătate? Membrii acestor familii nu sunt gataspre a se uni cu familia de sus. – Signs of the Times, 17 feb. 1904.

Fie ca discuțiile din consiliul familiei să fie astfel calculate, încât să lase oinfluență înmiresmată asupra minților copiilor. – Manuscript 49, 1898.

Bârfa și flecăreala. Ne gândim cu oroare la canibalul care se ospătează cucarnea încă tremurândă și caldă a victimei sale; însă chiar și acest obicei esteoare mai teribil decât agonia și nervozitatea, [441] produse de prezentareafalsă a motivelor cuiva, de defăimarea reputației cuiva, de criticareacaracterului cuiva? Fie ca atât copiii, cât și tinerii să învețe ce spuneDumnezeu despre aceste lucruri: „Moartea și viața sunt în puterea limbii.” –Educație, pag. 235.

Spiritul de bârfă și flecăreală reprezintă unul dintre mijloacele speciale alelui Satana de a semăna discordia și cearta, de a despărți prieteni și de asubmina credința multora dintre noi. – Mărturii pentru comunitate, vol. 4,pag. 195.

Semănarea semințelor neîncrederii constituie un ajutor dat vrăjmașului.Pentru ființele omenești este un lucru firesc să rostească vorbe tăioase.Aceia care cedează acestei tentații îi deschid ușa lui Satana, ca să intre îninimile lor și să-i facă să-și aducă aminte mereu de greșelile altora. Eizăbovesc asupra eșecurilor acestora, le notează deficiențele și rostesccuvinte care duc la o lipsă de încredere într-unul care face tot ce poatepentru a-și îndeplini datoria sa ca împreună-lucrător cu Dumnezeu. Adesea,semințele neîncrederii sunt semănate, deoarece persoana respectivă credecă ar fi trebuit să i se acorde favoruri și nu s-a făcut acest lucru. – Letter 169,1904.

Dumnezeu îi cheamă pe credincioșii Săi să înceteze să caute greșeli, să

înceteze să vorbească pripit, fără bunătate. Părinților, vorbiți-le copiilorvoștri cuvinte bune și plăcute, astfel ca îngerii să aibă ajutorul vostru în a-iatrage la Hristos. Este nevoie de o reformă deplină în biserică. Fie ca aceastasă înceapă de îndată. Fie ca orice murmurare, orice nemulțumire și oricecicălire să înceteze. Aceia care sunt nemulțumiți și cicălesc alungă îngeriicerului și-i invită înăuntru pe demoni. – Letter 133, 1904.

Pledoarie pentru răbdare și stăpânire de sine din partea părinților.Părinților, când simțiți că sunteți nervoși, nu comiteți păcatul atât de marede a otrăvi întreaga familie cu această iritabilitate periculoasă. În asemeneamomente, [442] fiți de două ori precauți și rezolvați în inimă ce aveți derezolvat, astfel ca să nu faceți niciun rău cu buzele, ci să rostiți numai cuvinteplăcute, amabile. Spuneți-vă vouă înșivă: „Nu voi strica fericirea copiilor meiprin cuvinte tensionate.” Stăpânindu-vă astfel, veți deveni puternici.Sistemul nervos nu va mai fi așa de sensibil. Principiile dreptății vă vor faceputernici. Conștientizarea faptului că vă faceți cu credincioșie datoria vă vaîntări. Îngerii vă vor aprecia eforturile și vă vor ajuta. – Mărturii pentrucomunitate, vol. 1, pag. 386, 387.

Taților și mamelor, vorbiți-le frumos copiilor voștri; aduceți-vă aminte câtde sensibili sunteți voi, cât de ușor vă simțiți vinovați; cugetați asupraacestui lucru și fiți conștienți că și copiii voștri sunt ca și voi. Nu punețiasupra lor ceea ce voi nu puteți suporta. Dacă voi nu puteți suporta critica șiînvinuirea, nici copiii voștri nu pot, căci ei sunt mai slabi decât voi și nu potîndura atât de mult. Faceți ca vorbele voastre plăcute, amabile, să fieprecum razele de soare în familia voastră. Roadele stăpânirii de sine, aleamabilității și hărniciei de partea voastră vor fi însutite. – Id., pag. 401.

Timp pentru liniște sau cântec. Este adevărat, vor veni încercări chiarpentru aceia care sunt pe deplin consacrați. Răbdarea celor mai răbdători vafi aspru pusă la probă. Soțul sau soția poate rostește cuvinte care s-ar puteasă provoace un răspuns pripit, însă ar fi bine ca acela căruia îi sunt adresatesă tacă. Tăcerea înseamnă siguranță. Adesea, tăcerea este cea mai severămustrare care poate fi adresată unuia care a păcătuit cu buzele. –Manuscript 70, 1903.

Când ei (copiii și tinerii) își pierd controlul și spun cuvinte pătimașe,păstrarea tăcerii este adesea calea cea mai bună de urmat, nefiind nevoie dereproșuri, certuri sau condamnare. Tăcerea, care este de aur, va valoraadesea mai mult decât toate cuvintele care pot fi rostite. – Manuscript 59,

1900.Când alții în jurul nostru sunt nerăbdători, nervoși și nemulțumiți, [443] și

acest lucru se întâmplă pentru că eul nu este supus, începeți să cântați dincântările Sionului. În timp ce Isus lucra în atelierul de tâmplărie, erau uneoriunii în jurul Lui care încercau să-L provoace să fie nerăbdător; însă El începeasă cânte din frumoșii psalmi și, înainte de a-și da seama ce fac, ei I sealăturau în cântare, influențați desigur de puterea Duhului Sfânt care era acolo.– Manuscript 102, 1901.

Lupta pentru stăpânire de sine în vorbire. Dumnezeu dorește ca părinții,prin stăpânire de sine, printr-un puternic exemplu de caracter solid clădit, săîmprăștie lumină în cercul imediat din preajma lor, în mica lor turmă. Nutrebuie îngăduit niciun fel de conversație flecară, obișnuită. Dumnezeuprivește asupra fiecărui lucru ascuns al vieții. Unii duc o luptă continuă învederea stăpânirii de sine. Zilnic ei luptă în liniște și cu rugăciune împotrivaasprimii în vorbire și purtare. Aceste lupte s-ar putea să nu fie niciodatăapreciate de ființele omenești. S-ar putea să nu vină laude de pe buzeleoamenilor pentru abținerea de a rosti cuvinte pripite. Lumea nu poate vedeaniciodată aceste lupte, iar, dacă ar putea să le vadă, n-ar face decât să-idisprețuiască pe cei învingători. Însă în cărțile din ceruri ei sunt trecuți cabiruitori. Există însă Unul care este martor la fiecare luptă obținută în linișteși El spune: „Cel care este încet la mânie este mai bun decât cel puternic; iarcel care este stăpân pe sine, decât cel care cucerește o cetate.” – Signs ofthe Times, 23 aug. 1899.

Dacă nu vrei să cicălești, să faci furtună sau agitație în jurul tău, Domnul teva învăța cum să procedezi. El te va ajuta să-ți folosești talantul vorbirii într-omanieră asemenea lui Hristos, astfel încât trăsături prețioase precumrăbdarea, liniștea și iubirea să existe în cămin. – Manuscript 67, 1901.

72

Ospitalitatea [445] Astăzi pot fi primiți îngerii. Biblia se referă mult la ospitalitate. Nu

numai că o prezintă ca pe o datorie, dar ne prezintă și multe tablourifrumoase ale exercitării acestui har și a binecuvântărilor pe care le aduce.Printre acestea, se află în primul rând experiența lui Avraam…

Acestor fapte de amabilitate, Dumnezeu le-a atribuit suficientăimportanță, raportându-le în Cuvântul Său; și cu mai mult de o mie de animai târziu, un apostol inspirat s-a referit la ele: „Să nu dați uitării primirea deoaspeți; căci prin aceasta mulți au găzduit, fără să știe, pe îngeri.”

Privilegiul acordat lui Avraam și Lot este și la îndemâna noastră. Dovedindospitalitate față de copiii lui Dumnezeu, și noi putem primi îngeri înlocuințele noastre. Chiar și în zilele noastre, îngeri cu chip omenesc intră încasele oamenilor și sunt găzduiți de ei. Iar creștinii care trăiesc în luminaprezenței lui Dumnezeu sunt totdeauna însoțiți de îngeri nevăzuți, și acesteființe sfinte lasă în urma lor o binecuvântare în căminele noastre. – Mărturiipentru comunitate, vol. 6, pag. 343, 344.

Ocazii și privilegii neglijate. „Primitor de oaspeți” este o calitate aflatăprintre trăsăturile celui stăpânit de Duhul Sfânt care are o răspundere înbiserică. Chiar întregii biserici i se dă porunca: „Fiți primitori de oaspeți întrevoi, fără cârtire, ca niște buni ispravnici ai harului felurit al lui Dumnezeu,fiecare din voi să slujească altora după darul pe care l-a primit.”

Aceste sfaturi au fost în mod ciudat neglijate. Chiar printre aceia carepretind a fi creștini, adevărata ospitalitate este doar puțin pusă [446] înpractică. Chiar în poporul nostru, ocazia de a dovedi ospitalitate nu esteprivită așa cum ar trebui să fie, ca un privilegiu și o binecuvântare. Îngeneral, există prea puțină sociabilitate, prea puțină dispoziție de a mai faceloc pentru încă două sau trei persoane fără a ne simți stânjeniți sau fără aface paradă. – Id., pag. 342, 343.

Scuze nepotrivite. I-am auzit pe mulți scuzându-se că nu i-au primit încăminele și în inimile lor pe sfinții lui Dumnezeu. „De ce? Nu au nimicpregătit; nu au nimic gătit; trebuie să se ducă în altă parte.” Și în acel loc potgăsi alte scuze inventate pentru a nu-i primi pe cei care au nevoie deospitalitate, iar simțămintele oaspeților sunt profund afectate și ei pleacă cuimpresii neplăcute despre acești așa-ziși frați și surori. Dacă nu ai pâine, sora

mea, imită cazul relatat în Biblie. Du-te la vecina ta și spune-i: „Prietena mea,împrumută-mi trei felii de pâine. Un prieten de-al nostru a trecut pe la noi încălătoria sa și nu am nimic să-i pun înainte.”

Nu avem niciun exemplu că lipsa pâinii ar fi fost vreodată scuză pentruprimirea unuia care bate la ușă. Când Ilie a venit la văduva din Sarepta, ea aîmpărțit bucățica ei cu profetul lui Dumnezeu, iar acesta a făcut o minune, șidatorită acestui lucru, pentru că a oferit un loc de odihnă slujitorului Său șiși-a împărțit bucățica de pâine cu el, ea însăși a fost ajutată și viața ei și afiului ei salvată. La fel se poate întâmpla și cu alții, dacă vor face acest lucrucu bucurie pentru slava lui Dumnezeu.

Unii se plâng că nu au sănătate – le-ar plăcea să facă acest lucru dacă aravea putere. Unii ca aceștia s-au ferecat atât de mult în ei înșiși, gândesc atâtde mult la ce simt bieții de ei și vorbesc atât de mult despre suferințele,încercările și necazurile lor, încât aceasta a devenit „adevărul lor prezent”. Einu se pot gândi decât la ei înșiși, [447] oricât de mare ar fi nevoia deîmpreună-simțire și ajutor din partea altora. Tu, care suferi din cauza uneisănătăți precare, există și pentru tine un remediu. Dacă-l îmbraci pe cel gol,îl aduci în casa ta pe săracul care este aruncat afară și îți împarți pâinea cucel flămând, „atunci lumina ta va străluci ca zorile, și vindecarea ta va încolțirepede”. Facerea de bine este un remediu excelent pentru boală. Cei care seangajează în această lucrare sunt invitați să ceară ajutor de la Dumnezeu,căci El S-a pus pe Sine Însuși garant spre a le răspunde. Sufletul lor va fisăturat atunci când va fi secetă și ei vor fi ca o grădină bine udată, ale căreiape nu seacă. – Id, vol. 2, pag. 28, 29.

Binecuvântări pierdute din cauza egoismului exclusivist. Dumnezeu nuare plăcere de interesul egoist atât de adesea manifestat față de „mine șifamilia mea”. Fiecare familie care nutrește acest spirit trebuie să fieconvertită prin intermediul principiilor curate, exemplificate în viațaDomnului Hristos. Cei care se închid în ei înșiși și care nu vor să primeascăoaspeți pierd multe binecuvântări. – Id, vol. 6, pag. 344.

Îngerii așteaptă să vadă dacă folosim ocaziile pe care le avem la îndemânăspre a face bine – așteptând să vadă dacă noi îi vom binecuvânta pe alții,pentru ca ei, la rândul lor, să ne poată binecuvânta pe noi. Domnul Însuși ne-a făcut diferiți – pe unii săraci, pe unii bogați, pe alții necăjiți – pentru ca toțisă aibă ocazia de a-și clădi caracterul. Dumnezeu a rânduit să existe săraci,

pentru ca noi să putem fi încercați, puși la probă, și să scoatem la iveală ceeace este în inimile noastre. – Id, vol. 2, pag. 28.

Când spiritul de ospitalitate moare, inima ajunge paralizată de egoism. –Manuscript 41, 1903.

Față de cine să fim ospitalieri? Relațiile noastre sociale nu trebuiecălăuzite de obiceiurile lumii, ci de Duhul lui Dumnezeu și învățătura dinCuvântul Său. Israeliții, în toate sărbătorile lor, îi includeau și pe săraci,străini și pe levit, [448] care era atât ajutorul preotului la Sanctuar, cât și unînvățător religios și misionar. Aceștia erau priviți ca oaspeții poporului, fațăde care să-și dovedească ospitalitatea în toate ocaziile de bucurie socială șireligioasă și cărora să le poarte de grijă în suferință și nevoie. Unii ca aceștiatrebuie să fie bineveniți în casele noastre. Cât de mult ar face o asemeneaprimire pentru a înveseli și încuraja pe sora misionară sau pe învățător, pepurtătorul de poveri, pe mama care lucrează din greu, pe cei slabi sau învârstă, atât de adesea fără un cămin și luptând cu sărăcia și multedescurajări.

„Când dai un prânz sau o cină”, spune Domnul Hristos, „nu chema peprietenii tăi, nici pe frații tăi, nici pe neamurile tale, nici pe vecinii tăi bogați;ca nu cumva să te cheme și ei la rândul lor pe tine și să iei astfel o răsplatăpentru ce ai făcut. Ci, când dai o masă, cheamă-i pe săraci, pe schilozi, peșchiopi, pe orbi. Și va fi ferice de tine, pentru că ei n-au cu ce să-țirăsplătească; dar ți se va răsplăti la învierea celor neprihăniți.”

Aceștia sunt oaspeți care nu sunt o povară spre a-i primi. Ei nu au nevoiede o primire specială sau care să (te) coste. Nu e nevoie să faci niciun efort.Căldura unei primiri plăcute, un loc lângă soba ta, un loc la masa ta,privilegiul de a împărtăși cu tine binecuvântarea ceasului rugăciunii, vor fipentru mulți dintre aceștia ca o licărire a cerului.

Simpatiile noastre trebuie să depășească limitele eului și zidurile familiei.Sunt atâtea ocazii prețioase pentru aceia care vor face din căminele lor obinecuvântare pentru alții. Influența socială constituie o putere minunată.Noi o putem folosi, dacă vrem, ca pe un mijloc de a-i ajuta pe cei din jurulnostru. – Divina vindecare, pag. 352-354.

[449] Un refugiu pentru tinerii ispitiți. Căminele noastre ar trebui să fie unloc de refugiu pentru tinerii ispitiți. Sunt mulți dintre ei care se află larăscruce de drumuri. Fiecare influență, fiecare impresie le determinăalegerea care le va hotărî destinul atât pentru aici, cât și pentru veșnicie.

Păcatul îi invită. Mijloacele prin care acesta se prezintă sunt strălucitoare șiatractive. Ele conțin ceva tentant pentru fiecare nou venit. Pretutindeni, înjurul nostru, sunt tineri care nu au cămin și mulți ale căror familii nu au aceaputere care să le fie ajutor, înnobilatoare, iar tinerii sunt târâți spre păcat. Eialunecă aspre ruină chiar înăuntrul umbrei propriilor noastre uși.

Acești tineri au nevoie de o mână întinsă spre ei cu iubire. Cuvinteamabile, rostite în mod simplu, mici atenții, acordate în mod simplu, vorînlătura norii ispitelor care se adună asupra sufletului. Adevărata expresie ainimii, care provine de sus, are puterea de a deschide ușa inimilor care aunevoie de mireasma cuvintelor creștinești și de atingerea simplă, delicată, aspiritului iubirii lui Hristos. Dacă dorim să arătăm interes față de tineri, să-iinvităm în căminele noastre și să-i înconjurăm cu o atmosferă amabilă, să lefim de folos și mulți dintre ei își vor îndrepta pașii cu bucurie pe cărarea careduce spre ceruri. – Id., pag. 354.

Păstrați simplitatea în familie. Când vin musafiri, și acest lucru seîntâmplă frecvent, nu trebuie să absoarbă tot timpul și atenția mamei;bunăstarea fizică și spirituală a copiilor ei trebuie să fie pe primul loc. Timpulnu trebuie folosit pentru pregătirea unor prăjituri, plăcinte complicate și aunor mâncăruri grele, nesănătoase, pentru a fi puse pe masă. Toate acesteaconstituie o cheltuială în plus și mulți nu își pot permite acest lucru. Însă răulcel mai mare provine din exemplul care s-ar da în acest fel. Păstrațisimplitatea în familie. Nu încercați să dați impresia că voi vă permiteți un stilde viață care, de fapt, este dincolo de puterile voastre. Nu încercați să părețiceea ce nu sunteți, [450] nici prin preparatele pe care le puneți la masă, niciprin maniere.

În timp ce vă tratați musafirii cu amabilitate și îi faceți să se simtă caacasă, trebuie să aveți totdeauna în minte că voi sunteți învățători pentrucopiii pe care vi i-a dat Dumnezeu. Ei vă urmăresc și niciun gest de-al vostrunu ar trebui să le îndrepte pașii pe o cale greșită. Fiți față de musafiri exactașa cum sunteți în familie în fiecare zi – plăcuți, respectuoși și amabili. Astfel,toți pot fi educatori, un exemplu de fapte bune. Ei vor da mărturie în acestfel că există ceva mai important decât doar ce mâncăm, ce bem și cu ce neîmbrăcăm. – Christian Temperance and Bible Hygiene, pag. 143.

Mențineți o atmosferă de pace și odihnă. Noi am fi mult mai fericiți șimult mai utili, dacă viața noastră de familie și relațiile noastre sociale ar ficălăuzite de blândețea și simplitatea Domnului Hristos. În loc de a trudi

pentru a etala și pentru a trezi admirația sau invidia musafirilor, noi ar trebuisă ne străduim să facem totul în jurul nostru plin de fericire, prin optimismul,simpatia și iubirea noastră. Musafirii să vadă că noi luptăm să fim așa cumdorește Domnul Hristos. Să-i facem să vadă în viața noastră, chiar dacăaceasta este umilă, modestă, un spirit de mulțumire și recunoștință.Atmosfera potrivită pentru un cămin cu adevărat creștin este aceea de paceși odihnă. Un asemenea exemplu nu va fi fără efect. – Review and Herald, 29noi. 1887.

În ceruri se ține un cont al cheltuielilor. Domnul Hristos ține un cont altuturor cheltuielilor care se fac pentru primirea de oaspeți de dragul Său. Eloferă tot ce este necesar pentru această lucrare. Aceia care, de dragul luiHristos, îi primesc pe frați, făcând tot ce pot mai bine pentru a face vizitaplăcută atât pentru oaspeți, cât și pentru ei înșiși, sunt înregistrați în ceruri,ca fiind vrednici de binecuvântări deosebite…

[451] Domnul Hristos a dat prin viața Sa o lecție de ospitalitate. Când a fostînconjurat de mulțimea înfometată, pe malul mării, El nu i-a trimis acasă înacea stare. El le-a spus ucenicilor Săi: „Dați-le voi să mănânce” (Mat. 14,16).Și printr-un act al puterii Sale creatoare, El a pus la dispoziție hranăsuficientă pentru a le satisface nevoia. Cu toate acestea, ce hrană simplă afost aceea pe care le-a oferit-o! Niciun fel de delicatese! El care avea, la porunca Sa, toate resursele cerului,ar fi putut întinde în fața acelor oameni un ospăț bogat. Dar El le-a oferitnumai ceea ce le era suficient pentru a le satisface nevoia, ceea ce constituiehrana de zi cu zi a pescarilor de pe malul mării.

Dacă oamenii ar fi astăzi simpli în obiceiurile lor, trăind în armonie culegile naturii, ar exista resurse din belșug pentru toate nevoile familieiomenești. Ar exista mai puține dorințe închipuite și mai multe ocazii de alucra pentru Domnul…

Sărăcia și lipsurile nu trebuie să fie o barieră în a ne arăta ospitalieri. Noitrebuie să împărțim cu alții ceea ce avem. Sunt oameni care se luptă pentruexistență și care au mari greutăți în a-și acoperi toate nevoile cu venitul pecare îl au; însă ei Îl iubesc pe Domnul Isus în persoana sfinților Săi și suntgata să dovedească ospitalitate atât față de cei credincioși, cât și față de ceinecredincioși, încercând să facă din vizitele acestora ceva folositor. Înconsiliul familiei și la altarul familial, musafirii sunt bine primiți. Momentulrugăciunii în familie face impresie asupra celor ce sunt primiți în casă și

uneori o simplă vizită poate însemna salvarea unui suflet de la moarte.Domnul ține seama de această lucrare și spune: „Voi răsplăti”. – Mărturiipentru comunitate, vol. 6, pag. 344, 345, 347.

Sunt ocazii, treziți-vă! Treziți-vă, frați și surori! Nu vă temeți de faptebune. „Să nu obosim dar în facerea de bine; căci la vremea potrivită vomsecera, dacă nu vom cădea de oboseală.” Nu așteptați să vi se spună ce săfaceți. Deschideți ochii, ca să vedeți [452] ce este în jurul vostru; căutați să-icunoașteți pe cei care sunt neajutorați, necăjiți și lipsiți. Nu vă ascundeți deei și nu căutați să treceți cu vederea nevoile lor. Cine dorește să posedeadevărata religie, așa cum spune Iacov, curată, neîntinată de egoism? Cineeste nerăbdător să facă tot ce-i stă în putere pentru a-și aduce contribuția înmarele plan al mântuirii? – Id., vol. 2, pag. 29.

Partea a XVI-aCaminul si relatiile sociale

73

Nevoile noastre sociale [455] Dumnezeu a avut în vedere nevoile noastre sociale. Din rânduielile

privind educația poporului ales reiese clar că o viață care Îl are în centru peDumnezeu este o viață deplină, desăvârșită; El caută să dezvolte oricecapacitate cu care ne-a înzestrat.

Autor a tot ce este frumos, El Însuși fiind un iubitor al frumosului,Dumnezeu a avut în vedere să împlinească în copiii Săi dragostea de frumos.El n-a trecut cu vederea nici nevoile lor sociale, nici asocierile prietenești șifolositoare, care fac atât de mult pentru cultivarea simpatiei, pentru a dastrălucire vieții și a o îndulci. – Educație, pag. 41.

Influența asocierii. Oricine își găsește tovarăși sau și-i face. Și prieteniaaceasta va exercita o influență spre bine sau spre rău. Toți oamenii își facprieteni și vor avea influență asupra acestora și vor fi influențați la rândullor. – Mărturii pentru comunitate, vol. 4, pag. 587.

Cuvântul lui Dumnezeu pune mult accentul pe prieteniile pe care ni lefacem, atât bărbații, cât și femeile. Influența asocierii este cu mult mai mareasupra minții și caracterului în dezvoltare al copiilor și tinerilor! Prietenii pecare și-i fac, principiile pe care le adoptă, obiceiurile pe care și le formeazăvor fi decisive în ce privește utilitatea lor aici, cât și în privința destinului lorviitor.

Este inevitabil ca tinerii să aibă prieteni și să fie influențați de aceștia.Acestea sunt legături tainice, care leagă sufletele laolaltă, astfel ca inimaunuia să răspundă inimii celuilalt. Unul prinde ideile, sentimentele și spiritulceluilalt. Această asociere poate fi o binecuvântare sau un blestem. Tinerii sepot ajuta și întări unul pe celălalt, [456] își pot îmbunătăți comportamentul,caracterul, cunoștințele; sau, dacă își îngăduie să devină nepăsători șinecredincioși, ei pot exercita o influență demoralizatoare. – Sfaturi pentruprofesori, părinți și studenți, pag. 220.

S-a spus bine: „Spune-mi cu cine te însoțești, ca să-ți spun cine ești.”Tinerii nu își dau seama cât de mult le este afectat atât caracterul, cât șireputația, prin alegerea tovarășilor lor. Fiecare caută compania unuia careare gusturi și obiceiuri asemănătoare cu ale lui. Cel care preferă societateacelor ignoranți și plini de vicii, și nu a celor înțelepți și buni, arată prinaceasta că propriul caracter este deficitar. Gusturile și obiceiurile sale pot fi

la început cu totul diferite de gusturile și obiceiurile acelora a cărorcompanie o caută; însă, pe măsură ce se amestecă cu această clasă,gândurile și sentimentele lui se schimbă; el sacrifică principiile cele drepte șipe nesimțite și inevitabil scade la nivelul tovarășilor săi. Ca și pârâul caredevine părtaș la proprietățile solului prin care curge, principiile și obiceiuriletinerilor ajung în mod inevitabil îmbibate de caracterul tovarășilor lor. – Id.,pag. 221.

Tendințele naturale sunt în jos. Dacă tinerii ar putea fi convinși să seasocieze cu tineri curați, integri, prietenoși, efectul ar fi binefăcător. Dacă îșialeg prieteni care se tem de Domnul, influența acestora îi va conduce laadevăr, datorie și sfințenie. O viață creștină adevărată este o putere sprebine. Însă, pe de altă parte, cei care se împrietenesc cu bărbați și femei cu unmoral discutabil, cu principii și obiceiuri rele, curând vor merge pe aceeașicale. Tendințele inimii firești sunt în jos. Cel care se asociază cu un sceptic vadeveni curând sceptic, cel care alege compania celor stricați cu siguranță vaajunge și el la fel. [457] A te duce la sfatul celor răi este primul pas spre amerge pe calea celor păcătoși și a te așeza pe scaunul celor batjocoritori. –Mărturii pentru comunitate, vol. 4, pag. 587.

Pentru tinerii lumești, iubirea de tovărășii și plăceri devine o pasiune careîi absoarbe. Etalarea de îmbrăcăminte, vizitele, îngăduirea poftei și apatimilor și învârtirea într-un cerc social destrăbălat le pare că este cel maimare țel al vieții. Dacă sunt lăsați în singurătate, ei sunt nefericiți. Dorința lorde căpătâi este să fie admirați și flatați și să facă senzație în societate; și,când această dorință nu este satisfăcută, viața li se pare de nesuportat. – Id.,vol. 5, pag. 112.

Cei cărora le place societatea își îngăduie în mod frecvent aceastătrăsătură, până ce aceasta devine o pasiune dominatoare… Ei nu pot suportasă citească Biblia și să contemple lucrurile cerești. Dacă nu există ceva caresă-i țină treji, ei se simt nenorociți. Ei nu au în ei înșiși puterea de a fi fericiți,ci depind în privința fericirii de compania altor tineri ca și ei. Puterile care arputea fi folosite în scopuri nobile, ei le folosesc în destrăbălare nesăbuită. –Id., vol. 4, pag. 624.

Binecuvântările sociabilității creștine. Sociabilitatea creștină este îngeneral prea puțin cultivată în poporul lui Dumnezeu… Cei care se închid înei înșiși, care nu vor să iasă din această stare și să fie o binecuvântare pentrualții, prin asocieri prietenoase, pierd multe binecuvântări; căci prin legături

mutuale mințile se ascund, se rafinează; prin relații sociale se formeazăcunoștințe și prietenii care au ca urmare o unitate în inimă și o atmosferă deiubire, care este plăcută în ochii cerului.

În special cei care au gustat iubirea lui Hristos ar trebui să-și pună la lucruputerile pentru a fi sociabili, căci în acest fel ei pot câștiga suflete pentruMântuitorul. Domnul Hristos nu trebuie să stea ascuns în inima lor, [458]

închis ca o comoară la care se râvnește, sacră și dulce, de care să se bucuredoar ei; iar dragostea lui Hristos nu trebuie manifestată numai față de cineavem noi plăcere. Tinerii trebuie învățați să fie asemenea lui Hristos,dovedind interes, amabilitate, sociabilitate față de aceia care sunt în cea maimare nevoie, chiar dacă aceștia nu sunt prietenii lor. În orice vreme și înorice loc, Domnul Hristos a dovedit un interes plin de iubire pentru familiaomenească și a revărsat în jurul lui lumina unei vieți evlavioase, pline deoptimism. – Id, vol. 6, pag. 172, 173.

74

Prietenii sănătoase și nesănătoase [459] Lucruri care ne influențează pe noi și pe copiii noștri. Orice prietenie

pe care ne-o facem, oricât de restrânsă ar fi, exercită o anumită influențăasupra noastră, iar măsura în care cedăm acelei influențe va fi determinatăde gradul de apropiere, de consecvența relației și de dragostea și felul încare îl venerăm pe cel cu care ne asociem. – Mărturii pentru comunitate, vol.5, pag. 222, 223.

Dacă ne facem prieteni a căror influență are tendința de a ne face săuităm marile cerințe pe care le are Domnul față de noi, invităm ispita șidevenim prea slabi în ce privește puterea morală de a-i rezista. Noi ajungemsă împărtășim spiritul și să nutrim ideile celor cu care ne asociem și săașezăm lucrurile sacre și veșnice pe o treaptă mai jos decât ideile prietenilornoștri. Pe scurt, suntem influențați în direcția în care plănuiește vrăjmașulneprihănirii.

Tinerii sunt mult mai influențabili decât cei mai în vârstă. Totul faceimpresie asupra minților lor – chipurile la care privesc, vocile pe care le aud,locurile pe care le vizitează, prietenii pe care și-i formează, cărțile pe care lecitesc. Este imposibil de evaluat importanța pentru lumea aceasta, dar șipentru cea viitoare, a prieteniilor pe care le legăm atât pentru noi înșine, câtmai ales pentru copiii noștri. – Id., pag. 543.

Pericolele asocierii cu cei necreștini. Lumea nu trebuie să constituiepentru noi un criteriu. Nu trebuie să ne asociem cu cei necreștini și să nefacem părtași spiritului lor, căci ei ne vor îndepărta inima de Dumnezeucătre închinarea la dumnezei falși. Sufletul neclintit, tare în credință, poateface mult bine; el poate oferi multe binecuvântări, la cel mai înalt grad, celorcu care se asociază, fiindcă Legea lui Dumnezeu este în inima sa. Însă nu neputem asocia în mod voit cu [460] cei care calcă în picioare Legea luiDumnezeu, păstrându-se totuși credința curată și nealterată. Ne vom molipside spiritul lor și, dacă nu ne despărțim de ei, vom fi legați de ei în cele dinurmă și vom împărtăși aceeași soartă. – Manuscript 6, 1892.

Prin asocierea cu idolatrii și participarea la serbările lor, israeliții au ajunssă calce Legea lui Dumnezeu și să atragă judecățile Lui asupra națiunii. Înacelași fel și acum, făcându-i pe urmașii lui Hristos să se asocieze cunecreștinii și să participe la distracțiile lor, Satana are cel mai mare succes în

a-i ispiti spre păcat. „Ieșiți din mijlocul lor și despărțiți-vă de ei”, spuneDomnul, „și nu vă atingeți de ceea ce este necurat”. Dumnezeu cerepoporului Său de acum să se despartă cu totul de lume, în fapte, obiceiuri,principii, așa cum i-a cerut și lui Israel în vechime. – Patriarhi și profeți, pag.458.

Alegerea lui Samson. Providența lui Dumnezeu a fost asupra lui Samson,pentru ca el să poată fi pregătit să îndeplinească lucrarea la care fusesechemat. Chiar la începutul vieții sale, el a fost înconjurat de condițiifavorabile pentru a avea tărie fizică, vigoare intelectuală și curăție morală.Însă, sub influența tovărășiilor rele, el s-a lăsat deposedat de ceea ce primisede la Dumnezeu și de ceea ce constituie singura tărie a omului, și a fostcapturat și distrus de curentul răului. Aceia care, în îndeplinirearesponsabilităților, întâmpină dificultăți, să fie siguri că Dumnezeu îi vaapăra; însă, dacă în mod voit oamenii se așază sub puterea ispitei, maicurând sau mai târziu, vor cădea. – Id., pag. 568.

Influența ascunsă a nelegiuirii. Dragi tineri, zi și noapte rugăciunilepărinților voștri vă vor urmări. Ascultați-le rugămințile și avertizările și nu văalegeți prieteni nepotriviți. Voi nu aveți puterea de a prevedea felul în carenelegiuirea vă va întina mintea, vă va afecta [461] obiceiurile și, călăuzindu-văsă vă formați obiceiuri rele, vă vor face să vă dezvoltați un caracternesănătos. S-ar putea să nu vedeți în aceasta un real pericol și să credeți căveți fi în stare să faceți binele la fel de ușor ca înainte de a fi cedat ispitei,însă aceasta este o greșeală. Părinții și profesorii care se tem de Dumnezeuși Îl iubesc vă pot avertiza, sfătui și îndemna, însă totul poate fi în zadar dacăvoi înșivă nu vă supuneți lui Dumnezeu și nu cultivați talanții pe care vi i-adat spre slava Sa. – The Youth’s Instructor, 18 ian. 1894.

Feriți-vă de cei indiferenți față de religie. Dacă copiii stau împreună cu ceiale căror conversații sunt despre lucrurile lipsite de importanță, pământești,mințile lor vor fi la același nivel. Dacă ei aud ironii cu privire la principiilereligioase și la credința noastră, dacă pe nesimțite obiecții cu privire laadevăr ajung la urechile lor, aceste lucruri se vor fixa în mintea lor și le vormodela caracterele. – Mărturii pentru comunitate, vol. 5, pag. 545.

Nimic nu poate fi mai eficient în a împiedica sau îndepărta impresiile șidorințele bune decât asocierea cu persoane ușuratice, superficiale, corupte.Oricâtă inteligență, sarcasm și umor ar poseda astfel de persoane, faptul căele tratează religia cu ușurătate și indiferență constituie un motiv suficient

ca să nu se întovărășească cu ei. Cu cât se implică mai mult în diverse altelucruri, cu atât mai periculoasă va fi compania lor, deoarece viața lor lipsităde religie are atâtea atracții primejdioase. – Id., vol. 3, pag. 126.

Întovărășirile lumești atrag și desensibilizează simțurile până acolo încâtevlavia, teama de Dumnezeu, credincioșia și loialitatea nu mai au puterea dea-i face pe oameni să se împotrivească. În general, viața umilă și modestă aDomnului Hristos nu pare atractivă. Pentru mulți care pretind a fi fii și fiiceale lui Dumnezeu, Domnul Hristos, Maiestatea cerului, este ca „un lăstarieșit dintr-un pământ uscat; fără frumusețe și fără înfățișare care să atragă”.– Manuscript 6, 1892.

[462] Nu vă legați afectiv de rudele lumești. Noi nu-L putem sluji peDumnezeu și lumea în același timp. Noi nu trebuie să ne legăm afectiv derudele lumești, care nu iubesc adevărul. Noi trebuie să căutăm, pe orice caleposibilă, când suntem alături de ei, să lăsăm să strălucească lumina noastră;însă cuvintele noastre, comportamentul nostru, obiceiurile și practicilenoastre nu trebuie să fie în niciun fel influențate de ideile și obiceiurile lor.Noi trebuie să prezentăm adevărul în toate relațiile cu ei. Dacă nu putemface acest lucru, cu cât avem mai puține legături cu ei, cu atât mai binepentru spiritualitatea noastră. – Mărturii pentru comunitate, vol. 5, pag. 543.

Evitați-i pe cei cu standarde joase, fără principii. Este un lucru greșit cacei creștini să se întovărășească cu cei de moravuri ușoare. Este primejdiossă ai legături apropiate, zilnice, care ocupă timpul fără a contribui cu nimic laconsolidarea morală și intelectuală. Dacă atmosfera care îi înconjoară peoameni nu este curată și sfântă, ci întinată, aceia care trăiesc în aceastăatmosferă vor descoperi că aceasta afectează aproape insensibil intelectul șiinima, otrăvind și distrugând. Este periculos să discuți cu persoanele josnice.În mod treptat și pe nesimțite, cei care în mod natural sunt conștiincioși șiiubesc curăția vor ajunge la același nivel și vor fi părtași, simpatizând cuimbecilitatea și imoralitatea acelora cu care vin în mod permanent încontact. – Id., vol. 3, pag. 125.

Un nume bun este mai prețios decât aurul. Există o tendință a tinerilor, șianume aceea de a se asocia cu cei care sunt inferiori la minte și camoralitate. Oare un tânăr se poate aștepta la fericire autentică prin legăturicu persoane care au un standard scăzut în ce privește gândurile,sentimentele și comportamentul? Unii sunt josnici în privința gusturilor șidestrăbălați în obiceiuri; toți cei care își aleg astfel de tovarăși le vor urma

exemplul. [463] Trăim în vremuri primejdioase și toți ar trebui să fie precauți.– Id., vol. 4, pag. 588.

Mulți cedează ispitei pentru că se tem de ridicol. Copiii… ar trebui să aibăprieteni care să nu batjocorească ceea ce este curat și demn, ci care să fie departea a ceea ce este drept, cinstit. Teama de ridicol îi conduce pe mulțitineri să cedeze ispitei și să meargă pe calea celor fără Dumnezeu. Mamelepot face mult, prin exemplu și cuvinte, pentru a le arăta copiilor cum să fiedemni și cinstiți în mijlocul disprețului și batjocurii. – Review and Herald, 31 mar. 1891.

Oare de ce nu vor tinerii noștri să țină seama de faptul că cei care suntgata să-i conducă pe alții pe căi greșite sunt ușor biruiți de ispită și eireprezintă agenții prin care Satana încurajează obiceiuri dezordonate șibatjocura la adresa acelora care sunt conștiincioși și care vor să-și păstrezecaracterul integru? – The Youth’s Instructor, 18 ian. 1894.

Trăiți în prezența altora ca în prezența lui Dumnezeu. Prieteni tineri, nupetreceți niciun ceas în compania acelora care v-ar abate de la lucrareacurată și sfântă a lui Dumnezeu. În fața unor străini, nu faceți niciun lucru pecare nu l-ați face înaintea tatălui și a mamei sau de care v-ați rușina înainteaDomnului Hristos și a sfinților îngeri.

Se poate ca unii să creadă că aceste sfaturi nu sunt necesare păzitorilorSabatului, însă cei cărora li se potrivesc știu despre ce vorbesc. Vă spun,tinerilor, să vă feriți; căci nu puteți face nimic care să nu le fie descoperitîngerilor și lui Dumnezeu. Nu puteți face un lucru rău și alții să nu fie afectațide acesta. În timp ce demonstrează esența caracterului vostru, acțiunilevoastre au influență puternică și asupra altora. Niciodată nu pierdeți dinvedere că Îi aparțineți lui Dumnezeu, că El v-a cumpărat cu un preț și că vatrebui să dați socoteală înaintea Lui pentru talanții pe care vi i-a încredințat.– Mărturii pentru comunitate, vol. 5, pag. 398, 399.

[464] La vreme de nevoie este făgăduit un ajutor deosebit. Noi nu trebuiesă creăm condiții, astfel încât copiii noștri să fie în situația de a se întovărășicu cei destrăbălați și josnici. Uneori, Dumnezeu, în providența Lui, poate faceca tinerii să intre în legătură cu cei care sunt lipsiți de curăție și nestăpâniți.El le va da tărie și putere de a rezista ispitei, așa cum a dat lui Daniel șitovarășilor lui în Babilon, dacă sunt dispuși să colaboreze cu El. Ei trebuie săfie într-o continuă comuniune cu Dumnezeu. Ei trebuie să se păstreze curați,refuzând să facă ceva care L-ar dezonora pe Dumnezeu și trăind doar pentru

slava Sa. Ei trebuie să vegheze în privința sufletelor oamenilor, lucrând cuseriozitate pentru aceia în care chipul lui Dumnezeu a fost denaturat,căutând să-i schimbe, să-i înalțe, să-i înnobileze. – Manuscript 18, 1892.

Căutați-vă tovarăși serioși, integri. Tinerii care sunt în armonie cu Hristosîși vor alege prieteni care să-i ajute să facă ceea ce este bine și vor evitacompania acelora care nu le sunt de ajutor în formarea unor principii drepteși unor țeluri nobile. În orice loc sunt tineri cu un caracter îndoielnic. Cândvin în contact cu această categorie, cei care s-au așezat fără rezervă departea lui Hristos vor sta neclintiți acolo unde rațiunea și conștiința le spuncă este drept. – Sfaturi pentru profesori, părinți și studenți, pag. 226.

Fie ca toți cei care vor să-și formeze un caracter drept să-și aleagă prieteniserioși, oameni integri, înclinați spre religie. Cei care au evaluat prețul și vorsă clădească pentru veșnicie trebuie să folosească material bun în clădire.Dacă ei acceptă lemne putrede, dacă se mulțumesc cu lipsuri în caracter,clădirea este sortită pieirii. Fie ca toți să ia seama cum clădesc. Furtunaispitei va lovi asupra clădirii și, dacă aceasta nu este construită [465] cuhotărâre și credincioșie, nu va rezista în fața probei. – Mărturii pentrucomunitate, vol. 4, pag. 588.

Prin asocierea cu cei care trăiesc conform unor principii sfinte, chiar ceinepăsători vor învăța să iubească neprihănirea. Și, prin punerea în practică afacerii de bine, se va crea în inimă un dezgust pentru ceea ce este ieftin șicomun, în contradicție cu principiile din Cuvântul lui Dumnezeu. – Sfaturipentru profesori, părinți și studenți, pag. 222.75

Călăuzirea părintească în legăturile sociale [466] Influențele rele sunt aproape covârșitoare. Influența răului în jurul

copiilor noștri este aproape covârșitoare; aceasta le degradează mintea și îiconduce spre pierzare. Mintea tinerilor este în mod firesc înclinată sprenesăbuință; și, la o vârstă fragedă, înainte de a-și forma caracterul și de aavea o judecată matură, ei manifestă frecvent preferință pentru tovarășicare au asupra lor o influență vătămătoare. – Mărturii pentru comunitate,vol. 1, pag. 400, 401.

Dacă glasul meu ar putea fi auzit de toți părinții din țară, i-aș avertiza sănu cedeze dorințelor copiilor lor de a-și alege ei tovarăși sau asociați. Părințiisunt foarte puțin conștienți de faptul că impresiile vătămătoare sunt multmai repede primite de către cei tineri decât impresiile divine; de aceeaprieteniile lor trebuie să le fie favorabile creșterii în har și în adevăruldescoperit în Cuvântul lui Dumnezeu, care trebuie să ajungă în inimă. – Id.,vol. 5, pag. 544, 545.

Fie ca tinerii să fie așezați în cele mai prielnice circumstanțe posibile; căciasocierile pe care și le fac, principiile pe care le adoptă, obiceiurile pe care șile formează vor hotărî utilitatea lor atât acum, cât și în viitor, cu ocertitudine care nu dă greș. – Id., pag. 545.

Pericolul libertății nelimitate. Părinților, fiii și fiicele voastre nu suntapărați în mod corespunzător. Nu ar trebui să li se îngăduie să plece și săvină când vor ei, fără cunoștința și consimțământul vostru. S-a dovedit călibertatea nelimitată acordată copilului la această vârstă a dus la ruină mii deoameni. Cât de mulți sunt lăsați să stea noaptea pe stradă, iar părinții suntmulțumiți să nu știe cu cine sunt [467] copiii lor. Prea adesea sunt aleșitovarăși a căror influență tinde numai să corupă.

Când se lasă întunericul, băieții se adună în grupuri și iau primele lecții înprivința jocurilor de cărți, a jocurilor de noroc, a fumatului și băuturii. Fii aiunor oameni credincioși se duc la bar unde își permit o cină cu stridii saualtceva de felul acesta și astfel se așază ei înșiși în calea ispitei. Însășiatmosfera din aceste locuri este îmbibată cu blasfemie și pângărire. Nimeninu poate rămâne mult în asemenea locuri fără a se întina. Prin astfel deîntovărășiri, tineri promițători ajung bețivi și nelegiuiți. Trebuie mare grijă săfie păziți de începutul frecventării unor astfel de locuri. Părinților, cu

excepția când știți că locurile unde se află ei sunt cu totul sigure, nu lepermiteți copiilor voștri să stea pe străzi după căderea nopții, pentru a seangaja în diferite jocuri sau pentru a se întâlni cu alți băieți spre a se distra.Dacă această regulă va fi pusă cu strictețe în aplicare, supunerea față de eaar deveni un obicei, iar dorința de a o încălca ar înceta curând. –Fundamentele educației creștine, pag. 63.

Părinții trebuie să aleagă prieteni pentru copiii lor. Părinții trebuie să nuuite că asocierea cu cei cu moravuri ușoare și cu un caracter grosolan vaavea o influență dăunătoare asupra tinerilor. Dacă ei dau greș în a alege ocompanie potrivită pentru copiii lor, dacă le îngăduie să se întovărășească cuunii de moravuri discutabile, ei își așază copiii sau le îngăduie să seangreneze într-o școală în care se predau și se practică lecții de destrăbălare.Poate consideră că scumpii lor copii sunt suficient de tari spre a rezistaispitei, însă cum ar putea fi ei siguri de acest lucru? Este mult mai ușor săcedezi influențelor rele decât să te împotrivești lor. Înainte ca să devinăconștienți de acest lucru, copiii lor pot ajunge deja îmbibați [468] de spiritultovarășilor lor și ajung stricați și ruinați. – Sfaturi pentru profesori, părinți șistudenți, pag. 120.

Pericolele pentru cei tineri sporesc mult atunci când ei se află în companiamai multor tineri de vârsta lor, cu caractere și obiceiuri de viață diferite. Înaceste împrejurări, mulți părinți sunt înclinați să nu facă nimic, în loc să-șiîntețească eforturile de a-și păzi copiii și a veghea asupra lor. – Id., pag. 332.

Cu rugăciune și în unitate deplină, tatăl și mama trebuie să poarteîmpreună responsabilitatea gravă a îndrumării corespunzătoare a copiilorlor. Să neglijeze orice altceva, însă niciodată să nu-și lase copiii să meargă șisă facă ce vor, distrându-se și alegându-și tovarăși răi. La judecată, aceștipărinți vor afla că, din păcate, copiii lor au pierdut cerul pentru că în căminnu li s-au făcut restricții. – Review and Herald, 8 sep. 1904.

Unde sunt petrecute serile? Orice fiu sau fiică trebuie să dea explicațiicând lipsește de acasă noaptea. Părinții trebuie să cunoască prietenii copiilorlor în ale căror case și-au petrecut aceștia serile. Unii copii își înșală părinții,spunându-le minciuni pentru a evita demascarea faptelor lor rele. – Sfaturipentru profesori, părinți și studenți, pag. 332, 333.

Buruienile năpădesc câmpul necultivat. Tații și mamele își lasă preaadesea copiii să-și aleagă ei înșiși modul de a se distra, tovarășii și ocupația.Rezultatul nu este altul decât cel care poate fi de așteptat pe drept. Lăsați un

câmp necultivat, și curând acesta va fi năpădit de spini și pălămidă. Nu vețivedea niciodată o floare frumoasă sau un soi de arbust străbătând printreburuieni. Ierburile fără valoare vor crește din abundență, fără să le purtămde grijă, în timp ce plantele [469] care sunt utile sau frumoase cer o îngrijiremeticuloasă. Așa stau lucrurile și cu copiii noștri. Dacă avem în vedereformarea unor obiceiuri bune și întemeierea unor principii drepte, atuncieste necesară o muncă serioasă. Dacă sunt de îndreptat obiceiuri greșite,este nevoie de silință și străduință. – Review and Herald, 18 sep. 1881.

Obișnuiți-i pe copii să se încreadă în judecata părinților. Părinților,vegheați asupra principiilor și obiceiurilor copiilor voștri și păziți-i ca pe ochiidin cap. Nu le îngăduiți să se întovărășească cu copii pe care voi nu îicunoașteți bine. Nu le îngăduiți să aibă legături apropiate până nu sunteți cutotul siguri că acestea nu le vor fi vătămătoare. Obișnuiți-i pe copii să seîncreadă în judecata și experiența voastră.

Faceți-i să înțeleagă faptul că voi aveți un discernământ mai clar decât ei,care sunt lipsiți de experiență, și că deciziile voastre nu trebuie trecute cuvederea. – Sfaturi pentru profesori, părinți și studenți, pag. 120.

Hotărâre, dar cu bunătate. Părinții nu trebuie să cedeze înclinațiilorcopiilor lor, ci trebuie să meargă pe calea cea simplă a datoriei pe care atrasat-o Dumnezeu, punându-le restricții cu bunătate, trasându-le limite cuhotărâre și neclintire, și totuși cu iubire, în privința dorințelor lor, și cu efortserios, cu rugăciune și stăruință să le conducă pașii din lumea aceasta cătreceruri. Copiii nu trebuie lăsați să plutească încoace și încolo, pe orice calesunt înclinați, și să rătăcească pe orice potecă s-ar ivi, care i-ar duce departede cărarea cea dreaptă. Nimeni nu este într-un pericol mai mare ca cei carenu se tem de primejdii și neglijează sfatul și povața. – Mărturii pentrucomunitate, vol. 5, pag. 545, 546.

Păziți-vă copiii, pe cât vă este cu putință, de orice influență rea; căci încopilărie ei sunt mai receptivi atât în privința demnității morale, a curăției șifrumuseții caracterului, cât și a egoismului, necurăției și neascultării. Odatălăsați să fie influențați de spiritul de murmurare, [470] de mândrie, vanitate șinecurăție, viața lor va fi irosită. – Signs of the Times, 16 apr. 1896.

Motivul pentru care tinerii nu doresc să fie supuși autoritățiicorespunzătoare este faptul că educația în cămin este deficitară. Eu suntmamă; știu despre ce vorbesc când spun că, atunci când sunt ținuți în frâu înmod sănătos, copiii sunt mai în siguranță și mai feriți decât atunci când sunt

lăsați să urmeze propriile înclinații. – Fundamentele educației creștine, pag.62, 63.

Vizitele făcute fără însoțitori nu sunt recomandate. Unii părinți greșescacordându-le copiilor prea multă libertate. Uneori, au prea multă încredereîn ei și nu își văd greșelile. Este greșit a le îngădui copiilor, cu o anumităcheltuială, să plece în vizită, la distanță, neînsoțiți de părinții lor sau de altepersoane de încredere. Acest lucru are o influență rea asupra copiilor. Eiajung să-și dea importanță și să considere că anumite privilegii le aparțin, iar,dacă acestea nu le sunt acordate, se simt maltratați. Ei amintesc de copiiicare merg încoace și încolo și au multe privilegii, în timp ce ei au atât depuține. Iar mama, temându-se că o vor considera nedreaptă, le satisfacedorințele, care la sfârșit se dovedesc foarte vătămătoare pentru ei. Copiiicare pleacă de acasă neînsoțiți, fără ochiul veghetor al părintelui asupra lor,pentru a le vedea și corecta greșelile, sunt adesea atât de rău influențațiîncât vor fi necesare luni de zile pentru a îndepărta acele influențe. –Mărturii pentru comunitate, vol. 1, pag. 401, 402.

Cum întâmpinăm sfatul neînțelept. Păstrați-vă copiii în cămin; dacăoamenii vă spun: „Copiii voștri nu vor ști cum să se poarte în lume”, spuneți-le că nu sunteți îngrijorați de acest lucru, ci că voi doriți să-i duceți laMântuitorul pentru a-i binecuvânta, așa cum mamele din vechime și-au duscopiii la Isus. Spuneți-le sfătuitorilor voștri: „Copiii sunt moștenireaDomnului și vreau să fiu [471] găsit credincios în ceea ce mi s-a încredințat…Copiii trebuie crescuți astfel încât să nu fie influențați de lume, ci, când suntispitiți spre păcat, ei să fie în stare să spună un NU răspicat, din inimă…”Spuneți-le prietenilor și vecinilor voștri că doriți să vă vedeți familia înăuntrulcetății celei minunate. – Signs of the Times, 23 apr. 1894.

Încercări puternice în fața tinerilor noștri. Copiii trebuie educați șiinstruiți pentru a ști cum să întâmpine greutățile, ispitele și pericolele. Eitrebuie să fie învățați să fie stăpâni pe sine și să învingă greutățile cudemnitate; și dacă ei nu se aruncă în mod voit în vâltoarea pericolului și nuse așază fără a fi necesar în calea ispitei, dacă ei evită influențele rele șicompania periculoasă, vor avea tărie de caracter pentru a sta de parteadreptății și a apăra principiul și vor păși înainte în puterea lui Dumnezeu cumoralul neatins. Puterile morale ale tinerilor care au fost educați în modcorespunzător și care și-au pus încrederea în Dumnezeu vor fi suficientepentru a face față celui mai puternic test. – Health Reformer, dec. 1872.

76

Sărbători și aniversări [472] Nevoia de călăuzire în privința sărbătorilor. Am văzut că sărbătorile

nu trebuie petrecute după modelul lumii, dar nici trecute cu vederea, căciacest lucru va aduce neplăcere copiilor noștri. În aceste vremuri, când existăpericolul ca micuții noștri să fie expuși influențelor rele și să fie întinați deplăcerile și senzațiile lumii, părinții trebuie să caute serios să studieze cu cepot înlocui acele distracții periculoase. Faceți-i pe copiii voștri să înțeleagăfaptul că aveți în vedere binele și fericirea lor. – Mărturii pentru comunitate,vol. 1, pag. 514, 515.

Prin ținerea sărbătorilor, oamenii, atât din lume, cât și din biserici, au fosteducați să creadă că aceste zile, în care se lenevește, sunt esențiale pentrusănătatea și fericirea lor, însă rezultatele au arătat că ele sunt pline de rele. –Fundamentele educației creștine, pag. 317.

Noi am încercat cu seriozitate să facem sărbătorile cât mai interesante,atât pentru tineri, cât și pentru copii, neprocedând în acest fel. Obiectivulnostru a fost să-i ținem departe de scenele de distracții ale necredincioșilor.– Review and Herald, 29 ian. 1884.

Va scrie oare îngerul: „O zi pierdută”? După ce se termină o zi de căutarede plăceri, unde este satisfacția căutătorului de plăceri? Ca lucrători creștini,pe cine au ajutat ei în vederea unei vieți mai bune, mai înalte, mai curate?Ce ar vedea ei, dacă ar putea, ce scrie îngerul în raportul său? O zi pierdută!Pentru sufletul lor a fost o zi pierdută, o zi pierdută pentru cauza lui Hristos,pentru că nu s-a realizat niciun bine. Poate au avut și alte zile pierdute, însăaceastă zi rămâne irosită în van, în discuții deșarte, fete cu băieți și băieți cufete.

[473] Niciodată nu vor mai avea aceleași ocazii. Mai bine ar fi ales o muncăfoarte grea în acea zi de sărbătoare. Ei n-au folosit bine acea zi de sărbătoareși aceasta a trecut în veșnicie, iar la judecată, în dreptul ei, va fi scris irosită.– Letter 12, 1892.

Zilele de naștere – ocazii de a-I aduce laudă lui Dumnezeu. În rânduialaiudaică, după porunca lui Dumnezeu Însuși, la nașterea copiilor era adusă ojertfă. În zilele noastre, îi vedem pe părinți trudind din greu pentru a le facecadouri copiilor lor cu ocazia zilei de naștere; ei fac din aceasta o ocazie de a-l onora pe copil, ca și când datorăm onoarea ființei omenești. Satana și-a

avut aportul în această stare de lucruri; el a abătut mințile și a orientatdarurile spre ființele omenești; astfel, gândurile copiilor sunt dirijate către eiînșiși, ca și când ei sunt obiectul unor favoruri deosebite…

Cu ocazia zilei de naștere, copiii trebuie învățați că au motive să-Imulțumească lui Dumnezeu pentru purtarea Sa de grijă, plină de bunătate,în viața lor pentru încă un an. Astfel, pot fi date lecții foarte prețioase.Pentru viață, sănătate, hrană și îmbrăcăminte, cât și pentru nădejdea viețiiveșnice, noi suntem datori Dătătorului tuturor îndurărilor; și tot datorită luiDumnezeu, noi recunoaștem darurile care vin din mâna Lui și ne prezentămdarurile de mulțumire Celui mai mare binefăcător al nostru. Aceste daruri,cu ocazia zilei de naștere, sunt apreciate de cer. – Review and Herald, 9 dec.1890.

Un răgaz de a se trece în revistă anul care a trecut. Învățați-i să facă unbilanț al anului care a trecut și să cugete dacă le-ar produce bucurie să vadăce este scris în dreptul acestui an în cărțile din ceruri. Încurajați-i să segândească dacă atitudinea, cuvintele și faptele lor Îi sunt pe plac luiDumnezeu. S-au străduit ca viața lor să se asemene tot mai mult cu cea aDomnului Isus, să fie frumoasă și [474] plăcută lui Dumnezeu? Învățați-icunoașterea de Dumnezeu, a căilor Sale, a preceptelor Sale. – Review andHerald, 23 dec. 1884.

Cauza lui Dumnezeu pe primul plan. Eu am spus familiei mele șiprietenilor mei că nu doresc să mi se facă vreun dar de ziua mea de nașteresau de Crăciun, decât dacă mi se îngăduie ca respectivul dar să îl dau maideparte pentru vistieria Domnului, ca să fie întrebuințat pentru întemeiereade misiuni. – Review and Herald, 27 dec. 1906.

Cum trebuie să sărbătorim Ziua Recunoștinței?* Se apropie ZiuaRecunoștinței. Va fi oare și de această dată, așa cum a mai fost de multe ori,o zi de recunoștință față de noi înșine? Sau va fi o zi de recunoștință față deDumnezeu?

Ocaziile legate de Ziua Recunoștinței pot fi transformate în momentedeosebit de favorabile atât pentru sufletele noastre, cât și pentru alții, dacăvom face mai mult ca să ne amintim de săracii din mijlocul nostru…

Sunt o sută de căi pe care le putem născoci pentru a-i ajuta pe cei săraciîntr-o manieră atât de delicată încât să-i facem să simtă că ne fac un favorprimind darurile din partea noastră și împreuna noastră simțire cu ei. Să neamintim că este mai bine să dai decât să primești. Atențiile fraților noștri

sunt mult mai generoase față de aceia pe care dorim să-i onorăm și la alcăror respect râvnesc, dar care nu au deloc nevoie de ajutorul lor. Obiceiul șimoda ne spun: „Dă celor care îți vor da și ei ție”; însă nu aceasta este regulabiblică în privința dăruirii. Cuvântul lui Dumnezeu este împotriva acestuimod de a satisface eul, făcând daruri în acest fel, și spune: „Cel care dă celorbogați va ajunge să râvnească.”

Va veni timpul când principiile noastre vor fi puse la încercare. Să începemsă ne gândim ce putem face pentru a-i ajuta pe cei în nevoie. Prin noi, ei potajunge beneficiarii binecuvântărilor lui Dumnezeu. Gândiți-vă, ce văduvă, ceorfan, ce familie săracă puteți alina, nu într-un mod prin care să facețiparadă asupra cazului, ci pentru a fi un canal prin care ceea ce vine de laDomnul să curgă ca [475] o binecuvântare către săracii Săi…

* Thanksgiving Day este o zi de sărbătoare națională în S.U.A. (N.T.)Însă datoria noastră nu constă numai în aceasta. Adu un dar, o ofrandă

celui mai bun Prieten al tău; recunoaște-I mărinimia; arată-ți mulțumireafață de harul Său; adu-I un dar de mulțumire lui Dumnezeu… Frați și surori,de Ziua Recunoștinței pregătiți o masă simplă, iar din banii care rămân, pecare i-ați fi cheltuit pe delicatese pentru a satisface pofta, aduceți un dar demulțumire lui Dumnezeu. – Review and Herald, 18 noi. 1884.

Fie ca nicio altă Zi a Recunoștinței să nu fie sărbătorită făcând pe plac șisatisfăcând pofta sau ridicând în slăvi eul. Avem motive să intrăm în curțileDomnului cu daruri de mulțumire, pentru că ne-a păstrat viețile încă un an…Dacă trebuie să fie sărbătoare, atunci să fie pentru cei care sunt în nevoie. –Review and Herald, 23 dec. 1884.

O zi în care să aducem mulțumire.* Cred că fiecare avem ceva pentrucare putem aduce mulțumire. Ar trebui să fim veseli și să ne bucurăm înDomnul, pentru că El S-a îndurat mult de noi… Dorim ca Ziua Recunoștințeisă fie tot ce implică aceasta. Să nu lăsăm ca această ocazie să fie pervertită,amestecată cu zgură; ci să facem ca ea să fie ceea ce implică numele – oocazie de a aduce mulțumire. Să facem ca vocile noastre să se înalțe înlaudă. – Ibidem.

De ce nu sărbători pentru Dumnezeu? Nu ar fi bine pentru noi să păzimsărbătorile pentru Dumnezeu și să readucem în minte felul cum S-a purtat Elfață de noi? Nu ar fi bine să luăm aminte la binecuvântările Sale din trecut șisă ne aducem aminte de avertizările făcute sufletelor noastre ca să nu-Luităm pe Dumnezeu?

Lumea are multe sărbători și oamenii se afundă în petreceri, curse [476] decai, jocuri de noroc, fumat și beții…

N-ar trebui oare ca poporul lui Dumnezeu să aibă mai des adunări sfinte,în care să-I mulțumească lui Dumnezeu pentru binecuvântările Sale bogate?– Sfaturi pentru profesori, părinți și studenți, pag. 343.

Sărbătorile aduc ocazii de lucrare misionară. Dorim să avem în bisericăoameni care să aibă abilitatea de a organiza și de a-i instrui pe tineri pentrulucrarea de alinare a nevoilor omenirii și de a lucra pentru mântuireasufletelor bărbaților, femeilor, tinerilor și copiilor. Nu va fi posibil ca aceștiasă-și dedice tot timpul acestei lucrări pentru că trebuie să-și câștigeexistența. Totuși zilele de sărbători și multe alte ocazii le pot dedica pentruserviciul creștin și pentru a face bine pe această cale, dacă nu pot contribuicu alte mijloace. – Letter 12, 1892.

Când aveți o sărbătoare, faceți din aceasta o zi plăcută și fericită pentrucopiii voștri; de asemenea, faceți din ea o zi plăcută și pentru cei săraci șinecăjiți. Nu lăsați ca acea zi să treacă fără a-I aduce mulțumire și daruri demulțumire Domnului Isus. – Review and Herald, 13 noi. 1894.

77

Crăciunul [477] Crăciunul ca sărbătoare. „Vine Crăciunul” este vestea care răsună

pretutindeni în lumea noastră, de la răsărit la apus și de la nord la sud.Pentru copii, tineri, adulți și chiar pentru cei în vârstă, este un timp debucurie și veselie mare. Însă ce este Crăciunul în fond, ca să i se acorde atâtde multă atenție?

Ziua de 25 decembrie se presupune a fi ziua nașterii lui Isus Hristos șisărbătorirea acesteia a devenit un obicei popular. Totuși nu existăcertitudinea că noi ținem adevărata zi de naștere a Mântuitorului nostru.Istoria nu ne dă nicio asigurare în acest sens. Biblia nu ne dă timpul precis.Dacă ar fi considerat această cunoaștere esențială pentru mântuireanoastră, Domnul ne-ar fi vorbit prin profeții și apostolii Săi, astfel ca săputem ști totul despre acest subiect. Tăcerea Scripturilor în această privințăconstituie pentru noi dovada că, din motivele cele mai înțelepte, acest lucrune-a fost ascuns.

În înțelepciunea Sa, Domnul a ținut ascuns locul unde l-a îngropat peMoise. Dumnezeu l-a îngropat pe Moise, l-a înviat și l-a luat la cer. A ținutascuns acest lucru pentru a preveni idolatria. El, împotriva căruia s-aurăzvrătit israeliții în timp ce se afla la conducerea lor, pe care l-au ațâțatmereu aproape peste limita suportabilului, a fost venerat aproape caDumnezeu după ce s-a despărțit de ei prin moarte. Tot din același motiv, El aascuns ziua exactă a nașterii Domnului Hristos, astfel ca acea zi să nuprimească onoarea care ar trebui dată Domnului Hristos ca Răscumpărătorullumii, un Mântuitor care trebuie primit, în care trebuie să ne încredem și pecare să ne bazăm că poate mântui pe deplin pe toți cei care vin la El.Adorarea sufletului [478] nostru trebuie să se îndrepte către Domnul Isus, FiulDumnezeului celui nemărginit. – Review and Herald, 9 dec. 1884.

Ziua nu trebuie ignorată. Deoarece ziua de 25 decembrie este sărbătorităpentru a comemora nașterea Domnului Hristos, deoarece copiii au fostînvățați prin cuvânt și exemplu că aceasta a fost cu adevărat o zi de veselie șibucurie, vă va fi foarte dificil să treceți peste ea fără a-i acorda o anumităatenție. Ea poate fi folosită pentru a servi unui scop foarte bun.

Copiii și tinerii trebuie tratați cu foarte multă grijă. De Crăciun ei nutrebuie lăsați să-și satisfacă propriile capricii, să fie interesați doar de plăceri

și distracții, care se vor demonstra a fi în detrimentul spiritualității lor.Părinții pot veghea asupra acestui lucru, îndreptând mințile și darurilecopiilor lor către Dumnezeu, cauza Sa și mântuirea sufletelor.

Dorința după distracție, amuzament, în loc de a fi năruită sau interzisă înmod arbitrar, trebuie avută în atenție de către părinții care, cu efort serios,să-i călăuzească pe copii. Dorința de a dărui poate fi orientată spre scopurisfinte, care să aibă ca rezultat binele semenilor, prin umplerea vistierieivastei și măreței lucrări pentru care a venit Domnul Hristos în lume.Tăgăduirea de sine și sacrificiul de sine au marcat cursul acțiunilor Sale. Fieca acestea să fie prezente și în viețile noastre, ale celor care pretindem că Îliubim pe Domnul Isus, deoarece pe El se bazează speranța noastră de viațăveșnică. – Ibidem.

Oferirea reciprocă de daruri, un simbol al afecțiunii. Când se apropiesărbătorile, timpul pentru oferit cadouri celor dragi, tinerii și bătrâniideopotrivă studiază ce anume ar putea oferi prietenilor lor ca simbol alafecțiunii pe care le-o poartă. Este plăcut să primim un dar, oricât ar fi demic, de la aceia pe care îi iubim. Este o asigurare că nu suntem uitați [479] șise pare că ne leagă mai mult de aceștia…

Este bine să ne oferim unul altuia simboluri ale iubirii, ca amintire, dacăprin aceasta nu Îl uităm pe Dumnezeu, cel mai bun Prieten al nostru. Trebuiesă oferim daruri care să se dovedească de un real folos primitorului. Eu așrecomanda cărți care să fie de ajutor în înțelegerea Cuvântului lui Dumnezeusau care să ne mărească dragostea față de acesta. Oferiți ceva ce poate ficitit în aceste lungi seri de iarnă. – Review and Herald, 26 dec. 1882.

Pentru copii sunt recomandate cărțile. Sunt mulți care nu au cărți șipublicații referitoare la adevărul prezent. Acesta constituie un domeniu vast,în care banii pot fi investiți în siguranță. Sunt mulți dintre cei micuți care ardori să li se ofere cărți. The Sunshine Series, Golden Grains Series, Poezii,Sabath readings* etc., toate acestea sunt cărți prețioase, care pot fiintroduse cu siguranță în fiecare familie. Mărunțișul cheltuit în mod obișnuitpe dulciuri și jucării inutile poate fi pus deoparte pentru a se cumpăra acestevolume…

Fie ca aceia care doresc să facă daruri valoroase copiilor lor, nepoților șinepoatelor să procure pentru ei cărțile menționate mai sus. Pentru cei tineri,cartea Viața lui Josef Bates este o comoară; de asemenea cele trei volumeale Spiritului Profetic.** Aceste volume trebuie să existe în fiecare familie.

Dumnezeu ne dă lumină din cer și nicio familie nu trebuie să fie lipsită deaceasta.

Fie ca darurile pe care le veți face să constituie raze de lumină pe [480]

calea către ceruri. – Review and Herald, 11 dec. 1879.Domnul Isus nu trebuie uitat. Frați și surori, în timp ce voi vă gândiți ce

daruri să vă faceți unii altora, eu v-aș aminti de Prietenul nostru ceresc – nuuitați de cerințele Lui. Nu Se va bucura El oare dacă noi arătăm că nu L-amuitat? Domnul Isus, Prințul vieții, a dat totul pentru a ne face posibilământuirea… El a suferit chiar până la moarte, ca să ne poată da viațaveșnică.

Prin Domnul Hristos noi primim fiecare binecuvântare… Nu trebuie oareca și Binefăcătorul nostru ceresc să Se împărtășească de simboluri alemulțumirii și iubirii noastre? Veniți, fraților și surorilor, veniți cu copiii voștri,chiar cu pruncii în brațe și aduceți-vă darurile lui Dumnezeu după puterilevoastre. Cântați-I din inimă și lauda Lui să fie pe buzele voastre. – Reviewand Herald, 26 dec. 1882.

Crăciunul – un timp pentru a-L onora pe Dumnezeu. În lume, sărbătorilesunt petrecute în destrăbălări și extravaganță, în ospețe și etalare… Mii dedolari sunt mai rău decât aruncați de Crăciun și Anul Nou pe îngăduințeinutile. Este însă privilegiul nostru să ne depărtăm de obiceiurile și practicileacestui veac decăzut; și, în loc de a cheltui bani numai pentru satisfacereapoftei sau pentru ornamente inutile ori articole de îmbrăcăminte, noi putemface din sărbătorile care vin o ocazie prin care să-L onorăm și să-L glorificămpe Dumnezeu. – Review and Herald, 11 dec. 1879.

Domnul Hristos trebuie să fie obiectivul suprem; însă prin felul în care s-asărbătorit Crăciunul, slava care I se cuvenea Lui a fost îndreptată către omulmuritor, pentru care, din cauza caracterului păcătos și plin de defecte alacestuia, a fost necesar ca El să vină în lumea noastră.

[481] Domnul Isus, Maiestatea cerurilor, Regele cerurilor, a lăsat la o parteprerogativele Sale, tronul Său de slavă și sceptrul Său înalt de conducător și avenit în lumea noastră pentru a oferi ajutor divin omului decăzut, slăbit în ceprivește puterea morală și corupt de păcat…

Părinții trebuie să prezinte aceste lucruri copiilor lor și să-i învețe, cuvântcu cuvânt, precept după precept, care este datoria lor față de Dumnezeu –nu datoria lor unii față de alții pentru a se onora și glorifica prin daruri șicadouri. – Review and Herald, 9 dec. 1884.

Îndreptați gândurile copiilor într-o nouă direcție. Sunt multe lucruri carepot fi inventate cu gust și la un preț mult mai mic decât cadourile inutile,care se fac atât de frecvent copiilor și rudelor noastre, și prin aceasta neputem arăta curtoazia, și astfel fericirea poate fi adusă în cămin.

Îi puteți învăța pe copiii voștri o lecție în timp ce le explicați motivulpentru care ați făcut o schimbare în valoarea cadourilor lor, spunându-le căsunteți convinși că până acum ați avut mai mult în vedere plăcerea lor decâtslava lui Dumnezeu. Spuneți-le că mai înainte v-ați gândit mai mult la propriavoastră plăcere și la satisfacerea ei și ați ținut să fiți în armonie cu obiceiurileși tradițiile lumii, făcându-le daruri acelora care nu aveau nevoie de ele, și v-ați gândit mai puțin la înaintarea lucrării lui Dumnezeu. Ca și înțelepții dinvechime, puteți oferi lui Dumnezeu cele mai bune daruri ale voastre și să-Iarătați prin darurile față de El că voi apreciați Darul Său către o lumepăcătoasă. Îndreptați gândurile copiilor voștri pe un nou făgaș, neegoist,încurajându-i să aducă daruri lui Dumnezeu pentru darul Unicului său Fiu. –Review and Herald, 13 noi. 1894.

[482] „Să avem pom de Crăciun?” Dumnezeu ar avea plăcere dacă deCrăciun fiecare comunitate ar avea un pom de Crăciun, în care să fie agățatedaruri,* mari sau mici, pentru aceste case de închinare.** Ne-au sositscrisori în care suntem întrebați: E bine să avem pom de Crăciun? Nu va fiaceasta în felul lumii? Noi răspundem: puteți să faceți cum face lumea, dacăvreți neapărat să faceți așa, sau s-o faceți într-un mod deosebit de lume,dacă este posibil. Nu este păcat a se alege un brad plăcut mirositor, pe caresă îl așezăm în comunitățile noastre, însă păcatul este legat de motivul carene determină să facem acel lucru și de felul în care sunt folosite darurile caresunt așezate în pom.

Pomul poate fi atât de înalt și crengile sale atât de ample cât se potriveștecel mai bine momentului; însă ramurile lui să fie încărcate cu roada de aur șiargint a bunăvoinței voastre de a fi darnici, pe care s-o prezentați înainteaLui ca darul vostru de Crăciun. Fie ca donațiile voastre să fie sfințite derugăciune. – Review and Herald, 11 dec. 1879.

Sărbătorile de Crăciun și de Anul Nou pot fi și trebuie să fie ținute înfolosul celor lipsiți. Dumnezeu este glorificat atunci când noi dăm pentru a-iajuta pe aceia care au familii numeroase de întreținut. – Manuscript 13,1896.

Un pom încărcat cu daruri nu este păcat. Părinții nu trebuie să considere

că un brad așezat în biserică pentru bucuria copiilor la Școala de Sabat esteun păcat, deoarece aceasta poate fi o mare binecuvântare. Înaintea mințilorlor trebuie păstrată ideea de binefacere, de a oferi celor în nevoie.Obiectivul acestor întruniri nu trebuie să fie numai amuzamentul. Deși s-arputea să fie unii care să transforme aceste ocazii în momente deneseriozitate și nepăsare, mințile acestora neprimind impresiile divine,pentru alții aceste ocazii se vor dovedi deosebit de benefice. [483] Eu sunt pedeplin mulțumită că se pot inventa multe substituente nevinovate pentruunele întruniri care au efect demoralizator. – Review and Herald, 9 dec.1884.

Străduiți-vă ca în ziua aceasta să existe bucurii nevinovate. Nu vreți să vătreziți, frați creștini, și să vă implicați, cu teamă de Domnul, rânduind astfellucrurile în această privință încât ocazia să nu fie seacă și neinteresantă, ciplină de bucurie nevinovată, care să poarte pecetea cerului? Știu că aceiacare sunt mai săraci vor răspunde acestor sugestii. Cei mai bogați vor arătade asemenea interes și își vor oferi darurile și donațiile proporțional cumijloacele pe care Dumnezeu le-a încredințat lor. Fie ca în cărțile din cerurisă se noteze că niciodată nu s-a mai văzut un asemenea Crăciun datoritădonațiilor care vor fi făcute pentru susținerea lucrării lui Dumnezeu șiclădirea Împărăției Sale. – Ibidem.

78

Familia – un centru misionar [484] Părinții trebuie să le dea copiilor o orientare bună. Noi, ca părinți și

creștini, trebuie să le dăm copiilor o orientare dreaptă. Ei trebuie îndrumațicu grijă, cu înțelepciune și duioșie pe calea slujirii, asemenea DomnuluiHristos. Suntem legați prin legământ sacru de Dumnezeu spre a ne creștecopiii în vederea slujirii Sale. Cea dintâi datorie a noastră este aceea de a-iinfluența să aleagă o viață de slujire și de a le oferi instruirea necesară. –Divina vindecare, pag. 396.

Copiii pot fi Daniel și Estera vremurilor noastre. Scopul lui Dumnezeupentru copiii care cresc alături de inimile noastre este mai cuprinzător, maiprofund și mai înalt decât poate cuprinde viziunea noastră limitată. În trecut,aceia pe care El i-a văzut credincioși, dintre cei mai umili, i-a chemat să deamărturie pentru El în locurile cele mai înalte din lume. Și mulți tineri deastăzi, crescând precum Daniel în căminul său iudaic, studiind Cuvântul luiDumnezeu și lucrările Sale și învățând lecțiile serviciului credincios, vor sta șiei în adunări legislative, în camere de justiție sau în curți regale, ca omărturie pentru Regele regilor. Mulți vor fi chemați pentru o lucrare și maimare. Lumea întreagă se deschide pentru Evanghelie… Din fiecare colț allumii noastre, vine strigătul inimilor afectate de păcat, care doresc să-L cunoască pe Dumnezeul iubitor… Noi, care avem aceastăcunoștință, și copiii noștri, cărora le-o putem împărtăși, avem datoria de arăspunde strigătului lor. La fiecare familie și la fiecare școală, la fiecarepărinte, profesor și copil asupra căruia a strălucit lumina Evangheliei, ajunge,în această criză, întrebarea pusă Esterei în acea criză de moment [485] dinistoria lui Israel: „Cine știe dacă nu pentru o vreme ca aceasta ai ajuns laîmpărăție?” – Educație, pag. 262, 263.

Căi eficiente de a da mărturie pentru Hristos. Nu toți pot merge camisionari în țări străine, însă toți pot fi misionari în familiile lor și între veciniilor. Sunt multe căi prin care membrii bisericii pot oferi solia celor din jurullor. Una dintre cele mai eficiente căi este aceea de a trăi o viață de creștinutilă, neegoistă. Aceia care sunt prinși în bătălia vieții, într-o luptă pe viață șipe moarte, pot fi revigorați și întăriți prin mici atenții, care nu costă nimic. Cuvintele amabile, simple,micile atenții vor alunga norii ispitirii și îndoielii care se îngrămădesc asupra

sufletului. Adevărata exprimare din inimă a împreunei-simțiri, asemeneaDomnului Hristos, manifestată în simplitate, are putere de a deschide ușainimilor care au nevoie de atingerea simplă, delicată, a Spiritului lui Hristos.– Mărturii pentru comunitate, vol. 9, pag. 30.

Există un vast câmp de lucru atât pentru femei, cât și pentru bărbați. Estenevoie de ajutorul tuturor: al bucătăresei pricepute, al spălătoresei și al soreide caritate. Membrii familiilor sărace trebuie învățați să gătească, să-șiconfecționeze și să-și repare îmbrăcămintea, să îngrijească de cei bolnavi șisă poarte de grijă în mod corespunzător căminului. Chiar și copiii pot fiînvățați să facă mici servicii, din iubire și milă pentru cei mai necăjiți decât ei.– Id., pag. 36, 37.

Copiii și tinerii să se asocieze în lucrarea de slujire a oamenilor. Dindorința de a se scuza, unii spun: „Timpul și mijloacele îmi sunt absorbite dedatoriile față de familie și față de copii.” Părinților, copiii voștri trebuie să fiemâna care să vă vină în ajutor, mărindu-vă puterea și capacitatea de a lucrapentru Domnul. Copiii sunt membrii mai tineri ai familiei lui Dumnezeu. Eitrebuie îndrumați să se consacre lui Dumnezeu, căruia Îi aparțin prin creație [486] și răscumpărare. Eitrebuie învățați că toate puterile lor, ale trupului, minții și sufletului, sunt aleLui. Ei trebuie instruiți să fie de ajutor în diverse domenii de serviciuneegoist. Nu le îngăduiți copiilor voștri să fie niște opreliști. Copiii voștritrebuie să poarte împreună cu voi atât poverile spirituale, cât și cele fizice.Ajutându-i pe alții, ei își sporesc propria fericire și utilitate. – Id., vol. 7, pag.63.

Dacă în fiecare comunitate tinerii și tinerele s-ar consacra lui Dumnezeu,dacă ar pune în practică tăgăduirea de sine în viața de cămin, ajutându-șimamele obosite și copleșite de griji, ce schimbare s-ar produce încomunitățile noastre! Mama ar găsi timp să facă vizite vecinilor. Când seivește ocazia, copiii pot fi de ajutor, făcând, chiar când sunt micuți, miciservicii din iubire și milă spre binecuvântarea altora. În acest fel se poatepătrunde în mii de case ale celor săraci și nevoiași. În multe case pot fi dusecărți de sănătate și cumpătare. Răspândirea acestor cărți este o lucrareimportantă; căci ele conțin cunoștințe prețioase cu privire la tratamentulbolilor – cunoștințe care pot constitui o mare binecuvântare pentru cei carenu își pot permite să plătească o consultație la medic. – Manuscript 119,1901.

Copiii să fie mici misionari. Dumnezeu dorește acest lucru. Dumnezeudorește ca fiecare copil, încă de la o vârstă fragedă, să fie copilul Lui, să fieadoptat în familia Sa. Deși sunt tineri, ei pot fi membri ai familiei creștine șisă aibă o experiență deosebit de prețioasă. – Letter 104, 1897.

Chiar și când sunt foarte mici, copiii pot fi utili în lucrarea lui Dumnezeu…El le va da harul Său și Duhul Său cel Sfânt astfel ca ei să poată biruinerăbdarea, agitația și orice păcat. Domnul Isus iubește copiii. El arebinecuvântări pentru ei și Îi place să-i vadă că sunt ascultători de părinții lor.El dorește ca ei să fie micuții Lui misionari, [487] care își tăgăduiesc propriileînclinații și dorințe egoiste în favoarea slujirii Lui; și această slujire este la felde acceptată de Dumnezeu ca și cea a tinerilor sau adulților. – Review andHerald, 17 noi. 1896.

Părinții trebuie să-și învețe copiii, prin cuvânt și exemplu, cum să lucrezepentru cei neconvertiți. Copiii trebuie astfel educați încât să fie împreună-simțitori cu cei în vârstă și cu cei necăjiți și să caute să aline suferințele celorsăraci și nenorociți. Ei trebuie învățați să fie sârguincioși în lucrareamisionară; și astfel, din cei mai fragezi ani, li se vor întipări în mintetăgăduirea de sine și sacrificiul pentru binele altora și înaintarea cauzei luiDumnezeu, ca să poată fi împreună-lucrători cu Dumnezeu. – Mărturiipentru comunitate, vol. 6, pag. 429.

Fie ca părinții să-și învețe copiii adevărul așa cum este el în Isus. Iar copiii,în simplitatea lor, vor repeta ceea ce au învățat celor cu care au legături. –Manuscript 19, 1900.

Biserica are de lucru pentru tineret. Fie ca cei cu răspunderi în biserică săelaboreze planuri prin care tinerii să poată fi instruiți spre a-și pune la lucrutalanții încredințați lor. Membrii mai în vârstă ai bisericii să caute să lucrezeîn mod serios, cu suflet, pentru copii și tineri. Pastorii să-și pună la lucrutoată iscusința în a inventa planuri prin care membrii mai tineri ai bisericii săpoată fi determinați să coopereze cu ei în lucrarea misionară. Să nu văînchipuiți însă că le veți putea stârni interesul doar ținând o predică lungă încadrul întâlnirii în vederea lucrării misionare. Întocmiți planuri prin carepoate fi aprins un interes viu. Fiecare să aibă ceva de făcut. Instruiți-i petineri să facă ceea ce li se dă și învățați-i ca, săptămână de săptămână, să-șiaducă rapoartele la întrunirile misionare, când să spună ce experiențe auavut și, prin harul lui Hristos, succesele pe care le-au dobândit. Dacă s-araduce astfel de rapoarte, de către lucrători consacrați, întrunirile misionare

nu s-ar desfășura atât de greoi și plictisitor. [488] Ar fi pline de interes și nu arfi absențe în auditoriu. – Mărturii pentru comunitate, vol. 6, pag. 436.

Căutați ocazii favorabile în împrejurimi. Ocaziile favorabile sunt laîndemâna oricui. Apucați-vă de lucru în împrejurimi, căci pentru aceastălucrare sunteți răspunzători. Nu așteptați ca alții să vă impulsioneze săînaintați. Acționați fără întârziere, fiind conștienți de răspunderea personală,pe care o aveți față de Acela care Și-a dat viața pentru voi. Acționați ca șicând L-ați auzi pe Domnul Hristos chemându-vă personal, pe nume, pentru avă trezi din somn și pentru a pune la lucru toate capacitățile pentru a-L slujipe El. Nu căutați să vedeți pe altcineva care ar fi gata să răspundă inspirațieiCuvântului Dumnezeului celui viu. Dacă sunteți pe deplin consacrați, prinintermediul vostru, El va aduce la adevăr și pe alții pe care îi poate folosidrept canale pentru a transmite lumina multor suflete care se află înîntuneric. – Manuscript 128, 1901.

Familiile creștine să pătrundă în zone care se află în întuneric. Dumnezeucheamă familiile creștine să pătrundă în regiuni care se află în întuneric șirătăcire și să lucreze cu înțelepciune și consecvență pentru Domnul. Estenevoie de sacrificiu de sine pentru a răspunde acestei chemări. În timp cemulți așteaptă să fie îndepărtate toate obstacolele din cale, există sufletecare mor fără speranță și fără Dumnezeu în lume. Mulți, foarte mulți, dedragul avantajului lumesc, din dorința de a dobândi cunoștințe științifice, seaventurează în regiuni periculoase și îndură greutăți și lipsuri. Unde suntaceia care vor să facă acest lucru din dorința de a spune altora despreMântuitorul? Unde sunt bărbații și femeile care să vrea să meargă în zone încare este nevoie de Evanghelie ca să-i poată îndruma pe cei aflați în întunericcătre Mântuitorul? – Mărturii pentru comunitate, vol. 9, pag. 33.

Dacă unele familii s-ar stabili în regiuni întunecoase din punct de vederespiritual, în locuri în care oamenii sunt învăluiți în negură, și acestea ar faceca lumina lui Hristos să strălucească în jurul lor, o mare lucrare ar putea fiîndeplinită. Fie ca aceștia să-și înceapă lucrarea în liniște, cu umilință fără ase bizui pe fondurile Conferinței, până ce interesul pentru solia lor s-ardezvolta atât de mult încât ei să nu-și mai poată continua lucrarea fărăajutorul unui pastor. – Id., vol. 6, pag. 442.

Copiii vor lucra atunci când alții nu vor putea. Când ființele cerești văd căoamenilor nu le mai este permis să prezinte adevărul, Spiritul lui Dumnezeuîi va lua în stăpânire pe copii și ei vor face lucrarea de proclamare a

adevărului, lucrare pe care oamenii adulți nu o pot face, deoarece calea leeste îngrădită. – Id., pag. 203.

În scenele finale ale istoriei acestui pământ, mulți dintre acești copii șitineri îi vor uimi pe oameni cu mărturia lor de partea adevărului, care va fiprezentată simplu, și totuși cu spirit și putere. Ei au fost învățați să se teamăde Domnul, iar inimile lor au fost atinse prin studiul atent și cu rugăciune alBibliei. În viitorul apropiat, mulți copii vor fi luați în stăpânire de Duhul luiDumnezeu și vor face lucrarea de proclamare a adevărului, care în acel timpnu va putea fi făcută de membrii mai vârstnici ai bisericii. – Sfaturi pentruprofesori, părinți și studenți, pag. 166, 167.

Școlile bisericii noastre sunt rânduite de Dumnezeu pentru să-ipregătească pe copii pentru această mare lucrare. În ele, copiii trebuieinstruiți cu privire la adevărul special pentru aceste vremuri și cum să facă înmod practic lucrare misionară. Ei trebuie să se înroleze în armata lucrătorilorcare le dau o mână de ajutor celor bolnavi și suferinzi. Copiii pot lua parte lalucrarea misionară medicală și, prin faptele lor mărunte, pot ajuta laînaintarea acesteia… [490] Prin ei, solia lui Dumnezeu va fi făcută cunoscută șisănătatea Lui mântuitoare va fi dusă la toate popoarele. De aceea, bisericatrebuie să simtă o povară pentru mieii turmei. Copiii să fie educați și instruițisă lucreze pentru Domnul. – Mărturii pentru comunitate, vol. 6, pag. 203.

Învățați să lucrați lucrând. Din iubirea și credincioșia față de DomnulHristos izvorăște adevărata slujire. În inima atinsă de iubirea Lui se naștedorința de a lucra pentru El. Această dorință trebuie să fie încurajată șiîndrumată corect. Fie că este în cămin, între vecini sau la școală, prezențacelor săraci, necăjiți, ignoranți sau nenorociți, trebuie socotită nu ca ogreutate, ci ca pe ocazie prețioasă pentru slujire.

În această lucrare, ca în oricare alta, iscusința se dobândește lucrândefectiv. Eficiența este asigurată prin instruirea în vederea îndepliniriidatoriilor obișnuite ale vieții și în lucrarea de slujire a celor lipsiți și însuferință. Fără acestea, cele mai bine intenționate eforturi sunt adesea înzadar și chiar dăunătoare. Oamenii învață să înoate în apă, nu pe uscat. –Educație, pag. 268.

Partea a XVII-aRelaxare si recreatie

79

Recreația este esențială [493] Puncte de vedere extremiste cu privire la recreație. Există persoane

cu o imaginație bolnavă, pentru care religia este un tiran ce stăpâneșteasupra lor cu un toiag de fier. Acestea au mereu ceva de murmurat cu privirela destrăbălare și presupuse rele. În inimile lor nu există iubire; și sunt mereuîncruntați. Rămân reci la râsul nevinovat al tinerilor și al oricui. Ei considerăcă orice fel de recreație și amuzament este păcat și gândesc că minteatrebuie să fie mereu încordată. Aceasta este o extremă. Alții consideră cămintea trebuie să fie încontinuu preocupată să inventeze noi distracții, șiaceasta pentru a dobândi sănătate. Ei se obișnuiesc să depindă de emoții tariși nu se simt în largul lor fără acestea. Adevăratele principii ale creștinismuluideschid în fața tuturor o sursă de fericire a căror dimensiuni – înălțime șiadâncime, lungime și lățime – sunt nemăsurate. – Mărturii pentrucomunitate, vol. 1, pag. 565.

Pentru a înviora spiritul și întări trupul. Este privilegiul și datoriacreștinilor să caute să-și învioreze spiritul și să-și întărească trupul prinrecreație nevinovată, cu scopul de a-și folosi puterile fizice și mintale pentruslava lui Dumnezeu. Recreație nu înseamnă un mod de distracție lipsită desens. Trebuie să ne organizăm felul în care ne recreăm, să beneficiem câtmai mult de recreație și, în același timp, aceasta să fie o sursă de înălțarepentru aceia cu care ne asociem, astfel să putem deveni apți, atât noi, cât șiei, pentru a îndeplini cu succes responsabilitățile care ne revin în calitate decreștini. – Health Reformer, iulie 1871.

[494] Mi-a fost arătat că păzitorii Sabatului sunt un popor care munceștedin greu, fără să-și permită o schimbare în activitate sau perioade de odihnă.Recreația este necesară pentru aceia care sunt angajați într-o muncă fizică,dar esențială pentru cei care lucrează în principal cu mintea. Nu este binepentru mântuirea noastră, și nici pentru slava lui Dumnezeu, ca mintea să fieneîncetat la lucru, în mod excesiv, chiar dacă este vorba de activitățireligioase. – Mărturii pentru comunitate, vol. 1, pag. 514.

De subiectul recreației, sunt mult legate împrejurimile casei și ale școlii.Atunci când se alege locul pentru o casă sau pentru o școală, trebuie avuteîn vedere unele lucruri. Cei pentru care bunăstarea mintală și fizică sunt maiimportante decât banii și cerințele sau obiceiurile societății vor căuta pentru

copiii lor folosul învățăturii din natură și recreația în mijlocul ei. – Educație,pag. 211, 212.

Recreația este esențială pentru o lucrare bună. Timpul petrecut înmișcare fizică nu este pierdut… Exercițiul fizic echilibrat, care are influențăasupra tuturor organelor și capacităților corpului nostru, este esențialpentru realizarea unei lucrări bune. Când creierul este mereu încordat, întimp ce celelalte organe sunt inactive, se produce o pierdere de putere fizicăși mintală. Fizicul este jefuit de tonusul sănătos, mintea își pierdeprospețimea și vigoarea, iar urmarea este o iritabilitate bolnavă. –Fundamentele educației creștine, pag. 418.

Trebuie să fim atenți în privința orelor de somn și de lucru, ce trebuie săfie regulate. Trebuie să ne luăm timp pentru odihnă, timp pentru recreere șitimp pentru meditație… Principiile cumpătării sunt mult mai vaste decât îșiînchipuie unii. – Manuscript 60, 1894.

Elevii și studenții au nevoie de relaxare. Cei care sunt angajați în studiuau nevoie de relaxare. Mintea nu trebuie ținută mereu în încordare, [495]

deoarece mașinăria delicată a creierului slăbește. Trupul și mintea trebuie puse la lucru. – Sfaturi pentru profesori, părinți șistudenți, pag. 333.

Recreația și mișcarea fizică vor întrerupe fără îndoială rutina obișnuită alucrului de la școală, însă această întrerupere nu se va dovedi o pierdere.Acest timp și efort vor fi răsplătite de o sută de ori prin înviorarea minții și atrupului, care are ca rezultat nutrirea unui spirit neegoist și apropiereaelevului de profesor prin legăturile unor interese comune și ale unei asocieriprietenoase. Energia aceea fără astâmpăr, care este atât de adesea o sursăde primejdie pentru tânăr, va beneficia de o scăpare binecuvântată. Ca oapărare împotriva răului, preocuparea minții cu ceea ce este bine este maide dorit decât nenumăratele bariere ale legii și disciplinei. – Educație, pag.213.

Cei care lucrează la birou au nevoie de recreație. Am văzut că doar puținiîși dau seama de munca obositoare, continuă, a acelora care poartărăspunderea lucrului în birouri. Ei sunt închiși între patru pereți, zi de zi șisăptămână de săptămână, timp în care încordarea constantă a puterilorminții le slăbește corpul și vitalitatea. Nu sunt ființe nemuritoare și, dacă nuse produce o schimbare, ei se vor istovi și nu vor mai putea munci.

Pentru noi, frații A, B și C sunt daruri prețioase. Nu ne putem îngădui să-i

lăsăm să-și ruineze sănătatea trudind continuu …Rar s-a produs o variație în viața lor, cu excepția cazului când au avut

febră sau vreo altă boală. În viața lor trebuie să existe o schimbare în modfrecvent. Ei ar trebui să-și consacre adesea o zi întreagă pentru a se recreaîmpreună cu familiile lor, care sunt aproape în întregime lipsite de companialor. Nu toți pot lăsa lucrul în același timp; [496] însă ei trebuie să-și organizezelucrul în așa fel încât unul sau doi să poată pleca, lăsându-i pe alții să le ținălocul și apoi să-i lase și pe aceștia să aibă aceeași înlesnire.

Am văzut că acești frați, A, B și C, ar trebui să considere o datoriereligioasă aceea de a-și îngriji sănătatea și puterea pe care le-a dat-oDumnezeu. Domnul nu le cere să devină tocmai acum martiri pentru cauzaLui. Ei nu vor dobândi nicio răsplată pentru acest sacrificiu, căci Dumnezeudorește ca ei să trăiască. – Mărturii pentru comunitate, vol. 1, pag. 515, 516.

Căutați modalități de recreație nevinovată, constructivă. Existămodalități foarte benefice de a ne recrea atât mintea, cât și trupul. Mintealuminată, inovatoare, va găsi multe modalități de recreare și distracție nudoar nevinovate, dar și constructive. Recreația în aer liber, contemplarealucrărilor lui Dumnezeu în natură vor fi de cel mai real folos. – Id., vol. 4, pag.653.

Eu cred că, atunci când căutăm să ne înviorăm spiritul și să ne întărimtrupul, Dumnezeu ne cere să ne folosim toate puterile și în toate ocaziilepentru cel mai bun scop. Ne putem aduna laolaltă, așa cum o facem astăzi,aici*, și să facem totul spre slava lui Dumnezeu. Ne putem rândui ocaziile derecreare în așa fel încât să fim în stare să ne îndeplinim mai cu succesdatoriile care ne revin și astfel influența noastră va fi mai binefăcătoarepentru aceia cu care ne asociem. În special este vorba de ocazii ca acestea,care trebuie să fie un moment de voioșie pentru toți. Ne putem întoarceacasă cu mintea refăcută și trupul împrospătat și pregătiți pentru a ne apucadin nou de lucru, cu mai multă nădejde și mai mult curaj. – Id., vol. 2, pag.586.

[497] Invitația lui Dumnezeu pentru tineri. Invitația lui Dumnezeu seadresează fiecărui tânăr: „Fiule, dă-mi inima ta; Eu o voi păstra curată; Eu îivoi satisface dorul după adevărata fericire”. Lui Dumnezeu Îi place să-i facăpe tineri fericiți și de aceea El ar vrea ca ei să-I dea inimile, pentru ca toatefacultățile ființei, date de Dumnezeu, să poată fi păstrate într-o bună starede sănătate și vigoare. Ei dețin darul vieții dat de Dumnezeu. El face inima să

bată; El dă putere fiecărei facultăți. Bucuria curată nu va înjosi niciunuldintre darurile lui Dumnezeu. – The Youth’s Instructor, 5 ian. 1887.* Parte dintr-o compilație rostită unui grup de aproximativ două sute de persoane, adunate pentru a

se bucura, recreându-se la Lacul Goguac, lângă Battle Creek, Michigan, în mai 1870.

80

Ce să jucăm? [498] Înlocuiți ceea ce este păcătos cu ceea ce este nevinovat. Tinerii și

copiii nu pot fi atât de liniștiți și echilibrați ca cei în vârstă. În timp cedistracțiile păcătoase sunt condamnate, și așa ar trebui să fie, părinții,profesorii și supraveghetorii copiilor ar trebui să le ofere în locul acestoraplăceri nevinovate, care să nu-i întineze din punct de vedere moral. Nu-iconstrângeți pe tineri cu reguli rigide și restricții care să-i facă să se simtăoprimați și să-i determine să dărâme barierele și să pornească pe cărărinesăbuite, spre pierzare. Cu braț hotărât, cu bunătate și înțelegere, ținețifrâul îndrumării, călăuzirii și controlării planurilor și scopurilor, totuși, înacelași timp, cu blândețe, cu înțelepciune, cu iubire, în așa fel încât ei să știecă aveți în vedere cel mai mare bine al lor. – Sfaturi pentru profesori, părințiși studenți, pag. 335.

Sunt distracții, ca dansul, jocul de cărți, șahul, damele, cu care noi nuputem fi de acord, pentru că cerul le condamnă. Aceste distracții deschid ușapentru mari păcate. Ele nu sunt folositoare, ci au o influență excitantă,producând în unele minți pasiunea pentru acele jocuri care conduc sprejocuri de noroc, risipă și destrăbălare. Toate aceste jocuri trebuiecondamnate de creștini și trebuie înlocuite cu altceva cu totul nevinovat. –Mărturii pentru comunitate, vol. 1, pag. 514.

Dacă le punem restricții copiilor noștri în privința plăcerilor lumești, caretind să corupă și să conducă pe o cale greșită, trebuie să le oferim în locmodalități de recreație nevinovate; care să îi conducă pe căi bune, pe carenu există niciun pericol. Niciun copil al lui Dumnezeu nu trebuie să aibăexperiențe triste sau sumbre. Poruncile și făgăduințele divine ne arată acestlucru. Căile înțelepciunii sunt „căi plăcute și toate cărările ei sunt pașnice”. –Review and Herald, 29 iun. 1884.

[499] În timp ce evităm ceea ce este fals și artificial – cursele de cai, jocurilede noroc, loteriile, meciurile de box, luptele, băuturile alcoolice, fumatul –,trebuie să oferim plăceri, curate, nobile și înălțătoare. – Special Testimony,„Living by Principle”, 1898, pag. 19, 20.

Locul util al gimnaziului. Exercițiile de gimnastică ocupă un loc folositor înmulte școli, însă, dacă nu sunt supravegheate cu grijă, acestea sunt adeseafolosite până la exces. În gimnaziu, mulți copii, din dorința de a-și încerca

puterea, și-au produs vătămări pe viață.Exercițiul fizic în gimnaziu, oricât de bine ar fi condus, nu poate ține locul

recreației în aer liber, și pentru aceasta școlile noastre ar trebui să oferecondiții favorabile. – Educație, pag. 210.

Jocurile cu mingea – principii călăuzitoare de bază. Eu nu condamn joculsimplu cu mingea; însă, chiar și acesta, cât este de simplu, poate fi exagerat.

Mă dau înapoi aproape întotdeauna de la efectele acestor distracții.Acestea conduc la cheltuieli care ar putea fi folosite pentru a duce luminaadevărului unor suflete care pier fără Hristos. Jocurile și cheltuielile pentruinstruirea în astfel de jocuri, care conduc pas cu pas la înălțarea eului,dezvoltă o pasiune nefavorabilă desăvârșirii unui caracter creștin.

Felul în care au fost folosite la colegiu nu poartă pecetea cerului. Ele nufortifică intelectul. Nu rafinează și nu conduc la curăție de caracter. Ele neconduc spre obiceiuri și practici lumești, iar cei care le practică devin atât deabsorbiți și înnebuniți după ele, încât ei sunt înregistrați în ceruri ca iubitorimai mult de plăceri decât de Dumnezeu. În loc ca intelectul să fie fortificatpentru a-și putea face mai bine lucrul, ca studenții să-și poată aduce [500] maibine la îndeplinire datoriile de creștini, practicarea acestor jocuri le umplecreierul cu gânduri care le distrag mintea de la studii…

Au aceste jocuri ca țintă doar slava lui Dumnezeu? Eu știu că nu.Dumnezeu este pierdut din vedere. În timpul de probă, ființele inteligenteînlocuiesc ceea ce ar trebui să le constituie ocupația – căci au voia luiDumnezeu descoperită în acest sens – cu speculații și invenții ale omuluicare îl are pe Satana de partea sa, insuflându-i spiritul său… DomnulDumnezeul cerurilor protestează împotriva pasiunii aprinse pentru acestejocuri atât de ademenitoare. – Notebook Leaflet, vol. 1, No. 30.

Problema multor sporturi atletice. Elevii trebuie să facă mișcare fizică înmod viguros. Puține rele sunt mai înspăimântătoare decât indolența șinepăsarea. Cu toate acestea, orientarea majorității sporturilor atleticeconstituie un subiect ce îi preocupă pe aceia care au pe inimă bunăstareacopiilor și tinerilor. Profesorii sunt îngrijorați datorită influenței pe care o auaceste sporturi atât asupra programului elevului în școală, cât și asupraconsecințelor acestora pentru viața lui de mai târziu. Jocurile care ocupă atâtde mult timp distrag mintea de la studiu. Ele nu sunt de folos pentrupregătirea tinerilor pentru lucrul practic serios în viață. Influența acestora nuconduce către rafinament, generozitate sau adevărata bărbăție.

Unele dintre cele mai mari distracții, cum ar fi fotbalul și boxul, au devenitșcoli ale brutalității. Ele dezvoltă aceleași trăsături precum jocurile din Romaantică. Dorința de a domina, mândria de a avea forță, de a fi brut,desconsiderarea nesăbuită a vieții, exercită asupra tinerilor oînspăimântătoare putere demoralizatoare.

Alte sporturi, deși nu sunt la fel de brutale și sunt mai puțincondamnabile, nu sunt recomandate datorită excesului în care suntpracticate. [501] Ele stimulează iubirea de plăcere și senzații tari, ajungându-se să se nutrească dezgust pentru munca utilă și predispoziția de a evitadatoriile și responsabilitățile practice ale vieții. Ele tind să distrugă plăcereapentru realitățile vieții și bucuriile liniștite ale acesteia. În acest fel, sedeschide ușa spre destrăbălare și nelegiuire, cu toate urmările lor teribile. –Educație, pag. 210, 211.

Când viața era mai puțin complicată. În vremurile de demult, cândoamenii erau călăuziți de Dumnezeu, viața era simplă. Ei locuiau aproape deinima naturii. Copiii munceau împreună cu părinții lor și studiau frumusețileși tainele comorii naturii. Și acolo, în liniștea câmpului și a pădurii, ei cugetaula acele adevăruri mărețe, transmise ca o moștenire sacră din generație îngenerație. O astfel de instruire a produs oameni puternici.

În veacul acesta, viața a devenit artificială, iar oamenii au degenerat. Dacănu ne putem întoarce cu totul la obiceiurile simple ale acelor vremuri, noiam putea învăța din ele lecții care să facă din momentele noastre derecreare ceea ce însuși numele implică - momente în care cu adevăratclădim atât pentru trup, cât și pentru minte și suflet. – Id., pag. 211.

Plimbări cu familia. Mai multe familii care locuiesc în același oraș sau sattrebuie să se adune împreună, să lase deoparte ocupațiile care le-au istovitfizic și mintal și să facă o excursie la țară, pe malul unui lac frumos sau într-un crâng, unde peisajul natural este minunat. Să-și ia cu ei hrană simplă,sănătoasă, cele mai bune fructe și cereale și să se așeze la masă la umbraunui copac sau sub baldachinul cerului. Plimbarea, mișcarea fizică și peisajulvor stimula pofta de mâncare, ei se pot bucura astfel de o masă pe carechiar regii o pot invidia.

[502] În asemenea ocazii, părinții și copiii trebuie să se simtă liberi de griji,muncă și îngrijorare. Părinții să se poarte ca niște copii cu copiii lor, făcândca totul să fie cât se poate de plăcut pentru ei. Toată ziua să fie pusădeoparte pentru recreație. Pentru cei care lucrează în interior și a căror

muncă este sedentară, mișcarea în aer este binefăcătoare pentru sănătate.Toți cei care socotesc acest lucru ca o datorie să facă așa. Nu se va pierdenimic, ci se va câștiga mult. Ei se vor întoarce la ocupațiile lor cu o nouăputere de viață și cu curajul reînnoit, apucându-se de lucrul lor cu zel și fiindmai bine pregătiți să facă față bolilor. – Mărturii pentru comunitate, vol. 1,pag. 514, 515.

Găsiți fericire în mijlocul naturii. Să nu vă gândiți că Dumnezeu dorește canoi să renunțăm la tot ce ne poate face fericiți. Lucrurile la care El ne cere sărenunțăm nu sunt pentru binele și fericirea noastră.

Dumnezeul care a făcut să crească pomii cei falnici și i-a îmbrăcat cu unfrunziș atât de bogat, care a creat atâtea flori frumoase și încântătoare, carea făcut cu mâna Lui lucrări atât de minunate în natură, nu dorește ca noi săfim nefericiți; El nu dorește ca noi să nu avem plăcere pentru aceste lucruri.El le-a făcut ca să ne bucurăm de ele. Scopul Său este ca noi să ne bucurămde tot ceea ce constituie farmecul naturii, care este creația Sa. – Review andHerald, 25 mai 1886.

Întâlniri sociale utile. Întâlnirile cu caracter social devin folositoare în celmai profund sens și instructive atunci când cei care se adună laolaltă, cuinimile clocotind de dragostea lui Dumnezeu, discută lucruri din Cuvântul luiDumnezeu, metode pentru înaintarea lucrării Sale și soluții pentruajutorarea semenilor. Când Duhul lui Dumnezeu este primit ca un oaspetede seamă la aceste adunări, [503] când nu se spune și nu se face nimic caresă-L îndepărteze, Dumnezeu este onorat, iar cei care se adună laolaltă suntînviorați și întăriți. – The Youth’s Instructor, 4 feb. 1897.

În cadrul adunărilor noastre, noi ar trebui să ne purtăm în așa fel încât,atunci când ne întoarcem acasă, să fim liniștiți că nu L-am supărat peDumnezeu și că nu i-am rănit sau jignit în vreun fel pe cei prezenți. – Sfaturipentru profesori, părinți și studenți, pag. 337.

Domnul Isus Își găsea plăcere în momente de bucurie nevinovată.Domnul Isus a respins îngăduința de sine în toate formele, totuși, prin naturaSa, El era sociabil. El a acceptat ospitalitatea tuturor claselor sociale, făcândvizite atât în casele celor bogați, cât și ale celor săraci, ale celor învățați și alecelor neștiutori, căutând să le înalțe gândurile de la problemele viețiiobișnuite la acele lucruri care sunt spirituale și veșnice. El nu a fost de acordcu destrăbălarea și nicio umbră de ușurătate lumească nu i-a afectatcomportamentul; cu toate acestea, El Își găsea plăcere în momente de

bucurie nevinovată și, prin prezența Sa, aproba întrunirile sociale. Un ospățde nuntă iudaic a constituit o ocazie deosebită și bucuria acestuia nu I-adisplăcut Fiului omului…

Pentru Domnul Isus, bucuria sărbătorilor de nuntă arătau înainte, cătrebucuria zilei când El avea să-Și aducă mireasa acasă, în casa Tatălui Său, cândcei răscumpărați, împreună cu Răscumpărătorul, aveau să stea laolaltă laospățul nunții Mielului. – Hristos, Lumina lumii, ed. 1990, pag. 150, 151.

Exemplul Său în conversație și comportament. Când Și-a început lucrarea,atunci când era invitat la masă sau la un ospăț de către un fariseu sau unvameș, El accepta invitația… În astfel de ocazii, Domnul Hristos conduceadiscuția de la masă și dădea multe lecții prețioase. Cei prezenți Îl ascultau;oare nu El fusese Acela care le vindecase bolnavii, le alinase durerile și leluase copiii în brațe și [504] îi binecuvântase? Vameșii și păcătoșii erau atrașila El, iar atunci când El începea să le vorbească, atenția le era ațintită asupraLui. Domnul Hristos i-a învățat pe ucenicii Săi cum să se poarte cu ceinereligioși și cu cei religioși. El i-a învățat, prin exemplul Său, că, atunci cândparticipă la adunări publice, nu trebuie să ceară neapărat să spună ceva. Însăconversația Lui era cu totul diferită de ceea ce ascultaseră ei la sărbători, întrecut. Fiecare cuvânt pe care îl rostea El era o mireasmă de viață spre viațăpentru ascultătorii Săi, care ascultau cu toată atenția. – Welfare Ministry,pag. 287.

Ellen G. White și o plăcută întrunire socială. La încheierea lungii melecălătorii în est, am ajuns acasă la timp ca să pot petrece ajunul Noului An înHealdsburg. Sala mare a colegiului a fost potrivită pentru o reuniune a Școliide Sabat. Ghirlande de chiparoase, frunze de toamnă, rămurele de brad șiflori erau aranjate cu grijă; și un clopot mare de brad atârna în bolta de laintrarea în sală. Pomul era foarte încărcat cu daruri care aveau să fie folositepentru săraci… Cu această ocazie, nu s-a spus și nici nu s-a făcut ceva ce ar fiputut împovăra conștiința cuiva.

Unii m-au întrebat: „Sora White, ce părere aveți despre aceasta? Este înacord cu credința noastră?” Eu le-am răspuns: „Este, cu credința mea.” –Review and Herald, 29 ian. 1884.

Atrageți-i pe tineri cu putere pentru a-i câștiga. Dumnezeu dorește cafiecare familie și fiecare comunitate să exercite acea putere de atracție șicâștigare a tinerilor cuprinși de plăcerile seducătoare ale lumii și deîntovărășirea cu aceia [505] a căror influență este vătămătoare. Căutați să

vedeți ce puteți face pentru a-i câștiga pe tineri la Isus. – Ibidem.

81

Recreația care aduce satisfacții de durată [506] Mișcarea care dezvoltă brațele, mintea și caracterul. Cel mai mare

folos nu se obține doar de pe urma jocului sau a simplului exercițiu fizic. Prinsolicitarea mușchilor în aer proaspăt și curat, prin exercițiu fizic, într-adevărse obține ceva folos; însă, dacă folosiți aceeași energie în îndeplinirea unordatorii utile, beneficiul va fi mai mare și va fi urmat de un simțământ desatisfacție; căci o astfel de mișcare fizică poartă cu sine simțul utilității șiaprobarea conștiinței pentru datoria împlinită. – Fundamentele educațieicreștine, pag. 418.

În copii și tineri trebuie trezită ambiția de a face mișcare fizică, făcândceva ce va fi util pentru ei înșiși și de folos celor din jur. Mișcarea fizică cedezvoltă mintea și caracterul, care deprinde brațele să fie utile și îi învață petineri să-și aducă și ei contribuția în purtarea poverilor vieții, este aceea caredă tărie fizică și stimulează orice facultate. Și va fi o răsplată pentru hărnicieși cultivarea obiceiului de a trăi pentru a face bine. – Id., pag. 418, 419.

Nici o recreație care le este de folos doar lor nu se va dovedi o așa demare binecuvântare pentru copii și tineri ca aceea care îi face să fie de folosși altora. Fiind prin natura lor entuziaști și impresionabili, tinerii răspundrepede sugestiilor care li se fac. – Educație, pag. 212.

Exemplul lui Isus ca tânăr. Viața lui Isus a fost plină de hărnicie; El făceamișcare fizică îndeplinind diferite sarcini potrivite cu capacitatea Lui fizică îndezvoltare. În îndeplinirea lucrului care [507] îi era încredințat, El nu aveatimp pentru distracții inutile. El nu lua parte la ceea ce ar fi putut otrăvimoralul și înjosi puterea fizică, ci era instruit pentru munca utilă și chiarpentru a rezista în fața greutăților. – The Youth’s Instructor, 27 iul. 1893.

În viața Sa pământească, Domnul Hristos a fost un exemplu pentruîntreaga familie omenească; El era ascultător și de folos în căminul Său. El aînvățat meseria de tâmplar și a lucrat cu propriile mâini în micul atelier dinNazaret…

Biblia spune despre Isus: „Și pruncul creștea și se întărea; era plin deînțelepciune și harul lui Dumnezeu era peste El.” Mintea și trupul sedezvoltau în timp ce El lucra în copilărie și tinerețe. El nu-Și folosea puterilefizice în mod nechibzuit, ci le exersa în așa fel încât să le păstreze într-o bunăstare de sănătate, ca să poată face cea mai bună lucrare în orice domeniu. El

nu voia să fie nedesăvârșit nici măcar în mânuirea uneltelor. El a fost unlucrător desăvârșit, așa cum era caracterul Lui. Prin cuvânt și exemplupersonal, Domnul Hristos a acordat atenția cuvenită și a onorat lucrulfolositor. – Fundamentele educației creștine, pag. 417, 418.

Reînviorare prin lucru variat. Tinerii băieți ar trebui să nu uite că ei suntrăspunzători pentru toate privilegiile pe care le-au avut, pentru felul în careși-au folosit timpul și pentru folosirea corespunzătoare a talentelor lor. S-arputea ca ei să întrebe: „Noi nu ne putem distra deloc sau recrea? Doar sămuncim, să muncim și iar să muncim, fără să existe nicio variație?” – Sfaturipentru profesori, părinți și studenți, pag. 337.

Schimbarea lucrului fizic, care a solicitat prea mult organismul, poate fifoarte necesară pentru un timp, pentru ca ei să se poată apuca din nou delucru, depunând efort în continuare cu mai mare succes. Însă în ceea ceprivește puterea fizică, cu cele mai bune rezultate, s-ar putea ca să nu le fienecesară odihna deplină. Ei nu ar trebui, nici chiar atunci când sunt obosițidupă un anumit fel de lucru, să risipească momente prețioase. Atunci ei potcăuta să facă ceva ce nu este prea istovitor, dar care să fie [508] obinecuvântare pentru mama și surorile lor. Ușurându-le grijile, luând asupralor cele mai dure poveri pe care acestea le au de dus, ei pot descoperi aceadistracție care izvorăște din principiu și care le va aduce adevărata fericire șiastfel timpul lor nu va fi irosit pe nimicuri sau îngăduință de sine. Timpul lor poate fi folosit întotdeauna în mod util și ei pot fi reînviorațimereu printr-o varietate a acestuia, iar prin răscumpărarea timpului, fiecaremoment va fi bine întrebuințat pentru cineva. – Mărturii pentru comunitate,vol. 3, pag. 223.

Mulți susțin că este necesar pentru sănătatea fizică să-și îngăduie să sedistreze în mod egoist. Este adevărat că este nevoie de schimbare pentru obună dezvoltare a corpului, deoarece mintea și trupul sunt înviorate și întărite prin schimbare; însă acest obiectiv nu este atins prinîngăduirea distracției lor nesăbuite și neglijarea datoriilor zilnice pe caretinerii le au de făcut. – The Youth’s Instructor, 27 iul. 1893.

Un program pentru studenți, pe care Dumnezeu l-a binecuvântat. Noitrebuie să-i educăm pe tineri, astfel ca ei să-și pună la lucru atât puterilemintale, cât și cele fizice. Exercițiul sănătos al întregii ființe va conferi oeducație completă, deplină.

Am avut serios de lucru în Australia pentru a-i instrui în această privință

atât pe părinți, cât și pe tineri; însă am perseverat în eforturile noastre pânăce lecția a fost învățată, astfel că, pentru a avea o educație completă, timpulde studiu este împărțit între dobândirea cunoștințelor din cărți și acumulareaunor cunoștințe prin lucru practic.

O parte din fiecare zi era petrecută în lucru util, studenții fiind învățațicum să curețe pământul, cum să-l cultive și cum să construiască, să ridicecase, timp care altfel ar fi fost petrecut jucând diferite jocuri sau căutândalte distracții. Iar Domnul i-a binecuvântat pe [509] studenții care și-auconsacrat timpul unor lecții de utilitate practică. – Letter 84, 1909.

Dumnezeu ne-a pus la dispoziție ocupații utile pentru dezvoltareasănătății, și aceste ocupații folositoare îi vor face în stare pe studenți să seajute pe ei înșiși și pe alții. – Review and Herald, 25 oct. 1898.

În loc de a căuta diversificarea doar de dragul de a se amuza, trebuie luatemăsuri în vederea acelor exerciții care se vor dovedi utile. – Pamphlet,Recreation, pag. 47.

Lucrarea misionară este un exercițiu ideal. Există o mulțime de lucrurinecesare, utile, de făcut în lumea noastră, care fac ca distracțiile de dragulplăcerii să fie cu totul inutile. Creierul, oasele și mușchii vor dovedirezistență și tărie prin folosirea lor într-un anumit scop, gândind bine șiprofund și făcând planuri care-i vor instrui să-și dezvolte puterile intelectualeși organele interne și folosind în mod practic talentele date lor deDumnezeu, cu care să Îi poată aduce slavă. – Notebook Leaflet, Education,No. 6, pag. 1.

Este datoria noastră de a-i orienta întotdeauna pe tineri să-și foloseascăbine mușchii și creierul, ca să poată fi de folos celor din jurul lor, ajutându-iîn lucrul lor, alinându-i pe cei în necaz, încurajându-i pe cei descurajați,rostind cuvinte de mângâiere celor fără speranță și abătând mințilestudenților de la ceea ce constituie doar distracție și zbenguială, lucruri careadesea îi coboară de la demnitatea de bărbați și femei la rușine și dizgrație.Domnul dorește ca mintea să fie înălțată, căutând mereu canale mai nobilede utilitate. – Id., pag. 2.

Având în vedere capacitatea de extindere a minții și a mușchilor, tineriipot inventa căi și mijloace pentru o categorie cu totul mai înaltă de exercițiu,și anume făcând lucrare misionară, care îi va face împreună-lucrători cuDumnezeu și îi va educa pentru o utilitate mai mare în această viață, în lucrulutil, practic, [510] care constituie ramura cea mai importantă în educație…

Nu este acesta oare lucrul pe care fiecare tânăr ar trebui să-l facă, lucrândde partea lui Hristos? Aveți de partea voastră ajutorul lui Hristos. Ideilestudenților se vor înmulți. Ele vor fi foarte vaste și puterile în ce priveșteutilitatea chiar în viața voastră ca studenți vor fi în continuă creștere.Brațele, mâinile, pe care Dumnezeu le-a dat, trebuie folosite pentru facereade bine, ca la sfârșit să puteți auzi: „Bine, rob bun și credincios.” – Id., pag. 1,2.

Recomandare pentru invalizi. Am fost instruită că bolnavii trebuieîncurajați să-și părăsească încăperile în care au stat și să petreacă timp în aerliber, îngrijind florile sau făcând o altă muncă ușoară, plăcută, în felul acestamințile lor nu vor mai fi concentrate doar asupra lor înșiși, ci vor fiîndreptate către ceva mai dătător de sănătate. Mișcarea în aer liber esterecomandată ca o necesitate benefică, dătătoare de viață. – MedicalMinistry, pag. 234.

Nu putem decât să fim voioși, ascultând muzica păsărelelor vesele șidesfătându-ne ochii privind câmpiile și grădinile în floare. Să ne obișnuimmintea să fie interesată de toate acele lucruri mărețe pe care Dumnezeu nile-a dat cu mână largă. Și, în timp ce cugetăm asupra acestor dovezi aleiubirii și grijii Sale, s-ar putea să uităm de neputințele noastre, să fim veseli șiinimile noastre să cânte Domnului. – Health Reformer, iul. 1871.

Timp de ani de zile, din când în când, mi s-a arătat că cei bolnavi trebuieînvățați că este greșit să înlăture orice muncă fizică în vederea redobândiriisănătății. Procedând astfel, voința ajunge să dormiteze, sângele se mișcăgreoi prin corp și devine tot mai puțin curat. Iar atunci când bolnavul este înpericolul de a-și imagina că situația sa este mai gravă decât în realitate,nepăsarea va produce cu siguranță cele mai nefericite rezultate. [511] Muncabine plănuită îl ajută pe invalid să conștientizeze că nu este cu totul inutil înlume, că poate face și el câte ceva. Voința aceasta îi aduce satisfacție, îi dăcuraj, tărie, pe care distracțiile deșarte nu i le pot da niciodată. – Mărturiipentru comunitate, vol. 1, pag. 555.

Dumnezeu ne oferă adevărate plăceri. Dumnezeu a pus la dispozițiatuturor plăceri – de care să se bucure atât cel bogat, cât și cel sărac –plăcerea dobândită prin cultivarea curăției gândului și a utilității în acțiune,plăcerea care vine din rostirea de cuvinte amabile și facerea de fapte bune.De la cei care îndeplinesc un asemenea serviciu strălucește lumina luiHristos, aducând lumina în viețile înnegurate de multe necazuri. – Mărturii

pentru comunitate, vol. 9, pag. 57.

82

Cum își alege creștinul recreația [512] Recreația și distracțiile lumești. Există o deosebire între recreație și

distracție. Recreația, dacă este ceea ce spune numele – recreație – va întăriși clădi. Chemându-ne să ne lăsăm deoparte grijile și ocupațiile obișnuite, eaaduce prospețime minții și trupului, făcându-ne astfel în stare să ne întoarcemcu forțe noi la lucrul aprig al vieții.

Distracția, pe de altă parte, este căutată de dragul plăcerii și adesea estefolosită în exces; aceasta ne lipsește de energia necesară muncii și astfel sedovedește un obstacol în calea adevăratului succes în viață. – Educație, pag.207.

Între întâlnirile urmașilor lui Hristos, în vederea unei recreeri creștine, șiîntrunirile lumești pentru plăcere și distracție va exista un contrast vădit. Înloc de rugăciune și menționarea numelui lui Hristos și a lucrurilor sacre, dingura celor lumești se va auzi un râs prostesc și conversații goale. Ideea loreste să petreacă bine. Distracțiile lor încep cu nesăbuință și sfârșesc îndeșertăciune. – Review and Herald, 25 mai 1886.

Este mare nevoie de cumpătare în distracții, ca în orice alt lucru.Caracterul acestor distracții trebuie avut în vedere cu multă atenție și cutoată grija. Fiecare tânăr at trebui să se întrebe: Ce influență vor avea acestedistracții asupra sănătății fizice, mintale și morale? Va fi mintea mea atât depreocupată de altceva încât să nu-mi mai amintesc de Dumnezeu? Voi încetaEu să am ca țintă slava Lui? – Sfaturi pentru profesori, părinți și studenți, pag.333, 334.

[513] O regulă prin care pot fi recunoscute plăcerile îngăduite. Să nupierdem niciodată din vedere că Domnul Isus este un izvor de bucurie. El nuÎși găsește plăcere în nenorocirea ființelor omenești, ci Îi place să le vadăfericite.

Creștinii au multe surse de bucurie la îndemână și ei pot spune fără greșcare plăceri le sunt îngăduite și folositoare. Ei se pot bucura de acelerecreații care nu-i vor conduce spre destrăbălarea minții sau înjosireasufletului, care nu-i vor dezamăgi și care nu vor lăsa în urmă acea influențătristă, care nimicește respectul pentru sine și pune obstacole în caleautilității practice. Dacă Îl pot lua pe Isus cu ei și pot menține un spirit derugăciune, ei sunt în deplină siguranță. – Review and Herald, 19 aug. 1884.

Orice distracție asupra căreia poți cere binecuvântarea lui Dumnezeu cucredință nu va fi periculoasă. Însă orice distracție care te lipsește derugăciunea tainică, de momentele devoționale de la altar sau de participareala serviciul divin la adunare nu este sănătoasă, ci periculoasă. – Sfaturipentru profesori, părinți și studenți, pag. 337.

Distracții care dăunează îndatoririlor obișnuite. Noi facem parte din aceacategorie care crede că este privilegiul nostru ca în fiecare zi din viațanoastră să Îi dăm slavă lui Dumnezeu pe pământ, că noi nu trăim în aceastălume doar pentru propria noastră distracție, doar pentru a ne place nouăînșine. Noi suntem aici pentru a fi de folos omenirii și pentru a fi obinecuvântare pentru societate; dar dacă lăsăm ca mințile noastre săplutească doar pe acel liman josnic pe care mulți caută doar deșertăciune șinesăbuință, cum am putea fi de folos neamului și generației noastre? Cumputem fi o binecuvântare pentru societatea din jurul nostru? Nu ne putemîngădui cu nepăsare orice distracție care ne dăunează îndeplinirii cucredincioșie a datoriilor obișnuite. – Id., pag. 336.

Bunăstarea sufletului nu trebuie pusă în pericol prin satisfacerea oricăreiplăceri egoiste și noi ar trebui să evităm orice distracție care fascinează într-atât mintea încât datoriile obișnuite ale vieții par banale și neinteresante.[514] Prin îngăduirea unor astfel de plăceri, mintea pornește într-o direcțiegreșită, iar Satana pervertește astfel gândurile, încât răul îl face să pară bine.Atunci, ascultarea și supunerea față de părinți, de care Hristos a dat dovadă,par de nesuportat. – The Youth’s Instructor, 27 iul. 1893.

Întruniri sociale condamnabile. Sunt multe lucruri bune care, pervertitede Satana, se dovedesc a fi o cursă pentru cei nechibzuiți. – Letter 144, 1906.

Așa cum sunt organizate în mod obișnuit, petrecerile pentru plăcere…constituie un obstacol în calea adevăratei dezvoltări, atât a minții, cât și acaracterului. Atitudinile frivole, obiceiurile extravagante, căutarea de plăceri,și prea adesea de destrăbălare, vor canaliza întreaga viață spre rău. În loculacestor distracții, părinții și profesorii pot face mult pentru a le oferidistracții sănătoase și dătătoare de viață. – Educație, pag. 211.

În localitatea ... se obișnuiau întâlniri sociale, petreceri de dragul plăcerii,care s-au dovedit a fi o dezonoare pentru instituțiile noastre și pentrubiserică. Acestea încurajează mândria prin îmbrăcăminte, prin înfățișare,prin mulțumire de sine, ilaritate și neseriozitate. Satana este oaspete deonoare și el îi ia în stăpânire pe aceia care încurajează acest fel de întruniri.

Mi-a fost prezentat cum se desfășoară o astfel de întâlnire, unde erauadunați aceia care mărturiseau că sunt de partea adevărului. O persoanăstătea la instrument și dădea frâu liber unor cântece care îi făceau pe îngeriipăzitori să plângă. Se distrau, râdeau grosolan, erau din cale-afară deentuziaști și inspirați într-un anumit fel; însă bucuria aceea era de aceanatură pe care doar Satana știe s-o creeze. Acesta este un entuziasm, opornire nesăbuită, de care toți aceia care Îl iubesc pe Dumnezeu se vorrușina. Acestea îi pregătesc pe cei părtași la ele în vederea unor gânduri șiacțiuni nesfinte. Am motive să cred că unii care s-au angajat [515] cu poftă înacea scenă s-au pocăit apoi de rușinoasa performanță.

Mi-au fost relatate multe întruniri de acest fel. Am văzut veselia, etalareaîn îmbrăcăminte, împodobirea personală. Toți vor să pară strălucitori și să sededea la râsete, glume prostești, lingușire și râs gălăgios. Ochii scânteiază,obrajii se îmbujorează, conștiința doarme. Mâncând, bând și veselindu-se, eifac tot ce pot pentru a-L uita pe Dumnezeu. Scena plăcerii constituieparadisul lor. Iar cerul privește asupra lor, văzând și auzind totul. – Sfaturipentru profesori, părinți și studenți, pag. 339, 340.

Întâlnirile pentru distracție fac credința confuză, învăluie motivele înnesiguranță. Domnul nu acceptă o inimă împărțită. El dorește întreaga ființă.– Id., pag. 345.

Puține distracții populare sunt sigure. Multe dintre distracțiile populare înlumea de astăzi, chiar în rândul acelora care pretind a fi creștini, tind să aibăacelași sfârșit ca și cele ale păgânilor. Există într-adevăr puțini printre ei pecare Satana să nu-i dea peste cap și să-i folosească pentru nimicireasufletelor. Prin dramă, el a lucrat timp de secole pentru a trezi pasiunea și aridica în slăvi viciul. Opera – cu etalarea fascinantă și muzica tulburătoare,mascaradă, dans, joc de cărți – este folosită de Satana pentru a dărâmabarierele principiului și a deschide ușa îngăduinței senzuale. În orice întâlnirede dragul plăcerii, în care este încurajată mândria sau îngăduită pofta, încare omul este făcut să-L uite pe Dumnezeu și să piardă din vedereinteresele veșnice, acolo Satana împresoară sufletele cu lanțurile sale. –Patriarhi și profeți, pag. 459, 460.

Creștinul adevărat nu va dori să meargă în niciun loc de distracție sau săse angajeze în vreo distracție asupra căreia nu poate cere binecuvântarea luiDumnezeu. El nu va fi găsit la teatru, în sala de biliard sau de popice. El nu vaparticipa la valsuri și nu-și va îngădui vreo altă plăcere ademenitoare, [516]

care Îl va izgoni pe Domnul Hristos din minte.Acelora care pledează pentru acest fel de distracții le răspundem: nu ni le

putem îngădui în Numele lui Isus din Nazaret. Binecuvântarea lui Dumnezeunu poate fi cerută asupra timpului petrecut la teatru sau la dans. Niciuncreștin nu va dori să cunoască moartea în astfel de locuri. Niciunul nu va dorisă fie găsit acolo când va veni Domnul Hristos. – Review and Herald, 28 feb.1882.

Teatrul – focarul imoralității. Printre cele mai periculoase surse deplăcere se numără teatrul. În loc să fie o școală pentru moralitate și virtute,așa cum pretinde că este, el constituie însuși focarul pentru imoralitate. Prinaceste spectacole, se încurajează și se preiau obiceiuri vicioase și înclinațiipăcătoase. Cântece, gesturi, expresii, atitudini josnice și obscene, toateacestea pervertesc imaginația și înjosesc moralul. Orice tânăr carefrecventează astfel de spectacole va ajunge să aibă principiile alterate. Nuexistă în țara noastră influență mai puternică pentru a otrăvi imaginația, adistruge impresiile religioase și a toci gustul pentru plăcerile liniștite șirealitățile echilibrate ale vieții ca reprezentațiile teatrale. Plăcerea pentruastfel de scene crește odată cu fiecare îngăduință, la fel cum dorința dupăbăuturi alcoolice crește odată cu folosirea lor. Singura cale sigură este aceeade a evita teatrul, circul și orice alt loc de distracție discutabil. – Sfaturipentru profesori, părinți și studenți, pag. 334, 335.

Dansul – o școală de destrăbălare. În multe familii de credincioși, dansulși jocul de cărți au ajuns distracții de salon. Se susține că acestea suntdistracții de casă, liniștite, de care cei tineri se pot bucura sub ochiulpărintesc. Însă prin acestea se cultivă plăcerea nestăpânită, și ceea ce seconsideră nevătămător [517] acasă va ajunge să nu mai fie socotit caprimejdios nici în afara casei. Totuși din aceste distracții nu se obține nimicbun. Ele nu dau vigoare trupului și nici odihnă minții. Ele nu inspirăsentimente virtuoase sau sfinte. Dimpotrivă, ele distrug interesul pentrugânduri serioase sau servicii religioase. Într-adevăr este o mare deosebireîntre petrecerile selecte ale claselor înalte și întrunirile degradante,dezordonate, cu dans josnic, din diferite case. Totuși, și unele, și alteleconstituie pași pe calea destrăbălării. – Review and Herald, 28 feb. 1882.

Jocul lui David nu poate fi socotit un precedent. Jocul lui David, în bucuriereverențioasă în fața lui Dumnezeu, a fost citat de iubitorii de plăceri pentrua justifica dansul modern, însă un astfel de argument nu are temelie. În zilele

noastre, dansul este asociat cu chefurile și destrăbălările din timpul nopții.Moralitatea și sănătatea sunt sacrificate pentru plăceri. Pentru cei carefrecventează balurile, Dumnezeu nu poate constitui un subiect de gândiresau închinare; rugăciunea și cântările de laudă nu-și găsesc locul în adunărilelor. Acest test trebuie să fie decisiv. Distracțiile care au tendința de a slăbiplăcerea pentru lucrurile sfinte și de a ne micșora bucuria de a-L sluji peDumnezeu nu trebuie căutate de creștini. Muzica și jocul de bucurie, plinede laudă la adresa lui Dumnezeu, odată cu aducerea chivotului nu au niciourmă de asemănare cu destrăbălarea dansului modern. Unul avea ca țintăamintirea lui Dumnezeu și înălțarea Numelui Său sfânt, iar celălalt vrea să-ifacă pe oameni să-L uite pe Dumnezeu și să-L dezonoreze. – Patriarhi șiprofeți, pag. 707.

Jocul de cărți – preludiu pentru crimă. Jocul de cărți ar trebui să fieinterzis. Asocierile și scopurile acestuia sunt periculoase. Prințul puterilorîntunericului prezidează camera de joc. Îngerii cei răi sunt oaspeți obișnuiți[518] ai acestor locuri. În astfel de distracții nu există nimic binefăcător pentrusuflet sau trup. Nu există nimic care să fortifice intelectul, nimic care să-ifurnizeze idei valoroase pentru a fi de folos în viitor. Conversația este asupraunor subiecte triviale și josnice… Abilitatea în jocul de cărți va conducecurând la dorința de a folosi această cunoaștere și tact în beneficiu personal.Întâi, se pune ca miză o sumă mică, apoi una mai mare, până se ajunge lasete după jocul de cărți, care va conduce la ruină sigură. Pe cât de mulți i-acondus această distracție periculoasă la obiceiuri păcătoase, sărăcie,închisoare, crimă și la spânzurătoare! Și totuși mulți părinți nu văd vârtejulteribil al ruinei care se năpustește asupra tinerilor. – Mărturii pentrucomunitate, vol. 4, pag. 652.

Teama de a fi deosebit. Cei care pretind a fi creștini, dar au un caracterdiscutabil și o experiență religioasă superficială, sunt folosiți de cătreispititor ca momeli ale sale. Această categorie este întotdeauna gata pentruîntâlniri de dragul plăcerii sau pentru unele sporturi, iar influența acestora îiatrage și pe alții. Tineri și tinere care au încercat să fie creștini conformBibliei sunt convinși să se alăture în acele petreceri și ei sunt atrași în ring. Einu cercetează cu rugăciune standardul divin pentru a afla ce a spus DomnulHristos în privința rodirii pomului creștin. Ei nu își dau seama că acestedistracții sunt cu adevărat banchetul lui Satana, pregătit de el pentru aîmpiedica sufletele să accepte invitația la ospățul nunții Mielului și să

primească haina albă a caracterului, care este neprihănirea DomnuluiHristos. Ei devin confuzi și nu mai știu ce este bine să facă, în calitate decreștini. Ei nu vor să fie deosebiți, considerați ciudați, și în mod firesc înclinăsă urmeze exemplul altora. Astfel, ei ajung sub influența acelora care nu ausimțit niciodată atingerea divină a inimii sau a minții. – Sfaturi pentruprofesori, părinți și studenți, pag. 340, 341.

[519] Evitați primul pas către îngăduință. S-ar putea să nu vedeți un pericolreal în a face primul pas în privința căutării de plăceri și a neseriozității și săgândiți că, atunci când doriți să schimbați cursul pe care ați apucat, vă va fiașa de ușor să faceți ceea ce este bine, cum v-a fost atunci când ați cedatspre a face ceea ce este rău. Însă acest lucru este o greșeală. Prin alegereaunor tovărășii rele, mulți au fost conduși pas cu pas pe cărarea neascultării șidestrăbălării, lucru care odinioară li se părea că este imposibil să seîntâmple. – Id., pag. 224.

O afirmare clară a principiilor creștine. Dacă aparțineți cu adevărat luiHristos, veți avea ocazii să dați mărturie în favoarea Lui. Când veți fi invitațisă frecventați locuri de distracție, veți avea ocazia să dați mărturie pentruDomnul. Dacă Îi sunteți credincioși lui Hristos, atunci nu veți încerca săformulați scuze pentru că nu veți participa, ci veți afirma cu claritate șimodestie că sunteți copii ai lui Dumnezeu și că principiile voastre nu văpermit să vă aflați într-un loc în care nici măcar pentru o ocazie să nu putețicere prezența Domnului. – The Youth’s Instructor, 4 mai 1893.

Scopul lui Dumnezeu este acela de a face cunoscute, prin intermediulpoporului Său, principiile Împărăției Sale. Și pentru ca ei să poată descoperiprin viața și caracterul lor aceste principii, El dorește să-i separe deobiceiurile și practicile lumești…

Scene minunate stau să se desfășoare în fața noastră; și în aceste vremuri,în viețile acelora care pretind că fac parte din poporul lui Dumnezeu trebuiesă existe o mărturie vie, astfel ca lumea să poată vedea în acest veac, în carerăul domnește pretutindeni, că există totuși un popor care lasă deopartevoia sa și caută să facă voia lui Dumnezeu – un popor în ale căror inimi șivieți este scrisă Legea lui Dumnezeu.

Dumnezeu așteaptă ca aceia care poartă Numele lui Hristos să Îlreprezinte. Gândurile lor trebuie să fie curate, cuvintele lor nobile șiînălțătoare. [520] Religia lui Hristos trebuie să fie vădită în tot ceea ce fac șispun… Dumnezeu dorește ca poporul Său să arate prin viața lui că, într-

adevăr, creștinismul este superior lumii și că ei lucrează pe un plan mai înalt,mai sfânt. – Sfaturi pentru profesori, părinți și studenți, pag. 321-324.

83

Momeala plăcerii [521] Inima firească este în căutare de plăcere. Mintea firească este

înclinată spre plăcere și mulțumire de sine. Iar tactica lui Satana este de afabrica o mulțime din acestea. El caută să umple mințile oamenilor cudorința după distracții lumești, astfel ca ei să nu aibă timp să-și punăîntrebarea: Ce va fi cu sufletul meu? Iubirea de plăceri este molipsitoare.Cedând față de aceasta, mintea se grăbește de la una la alta, mereu încăutare de amuzament. – Sfaturi pentru profesori, părinți și studenți, pag.337.

Plăcerile lumești zăpăcesc; și, pentru bucuria de moment, mulți sacrificăprietenia Cerului, cu pacea, iubirea și bucuria pe care aceasta le oferă. Însăaceste plăceri ajung curând dezgustătoare și nu aduc nicio satisfacție. –Review and Herald, 29 ian. 1884.

Milioane dau năvală în locurile de distracție. În acest veac al lumii, existăo pasiune fără precedent pentru plăcere. Destrăbălarea și extravaganțanesăbuită domină pretutindeni. Mulțimile sunt dornice de distracții. Mintease ocupă cu fleacuri și devine frivolă, pentru că nu este obișnuită să cugete șinici disciplinată în vederea studiului. Sentimentalismul ignorant estefrecvent întâlnit. Dumnezeu dorește ca fiecare suflet să fie cultivat, rafinat,înălțat și înnobilat. Însă prea adesea se neglijează țintele valoroase înfavoarea etalării modei și pentru plăceri superficiale. – Review and Herald, 6dec. 1881.

Distracțiile incitante ale timpului nostru mențin mințile bărbaților șifemeilor, dar în special ale tinerilor, într-o febră de frământare, agitație, careare repercusiuni asupra vitalității lor într-o măsură mai mare decât studiilesau munca fizică și are tendința de a pipernici intelectul și de a corupemoralul. – Health Reformer, dec. 1881.

[522] Tinerii sunt măturați de curentul popular. Aceia care învață săiubească plăcerea de dragul plăcerii deschid ușa unui potop de ispitiri. Ei sededau la veselii sociale și distracții nesăbuite. Ei merg dintr-o formă dedestrăbălare într-alta, până ce pierd atât dorința, cât și capacitatea de a aveao viață utilă. Aspirațiile lor religioase sunt amorțite; viața lor spirituală esteînvăluită în întuneric. Toate facultățile nobile ale sufletului, tot ceea ce leagăființa omenească de lumea spirituală, sunt înjosite. – Mărturii pentru

comunitate, vol. 9, pag. 90.Printre iubitorii de plăceri sunt mulți membri ai bisericii. Mulți sunt

dornici să participe la distracții lumești, demoralizatoare, pe care Cuvântullui Dumnezeu le interzice. Astfel, ei își întrerup comunicarea cu Dumnezeu șiintră în rândurile iubitorilor de plăceri ale lumii. Păcatele care au dus lanimicirea antediluvienilor și a cetăților din câmpie există și astăzi – nu numaiîn regiunile păgâne, nu numai printre creștinii cu o credință populară, ci șiprintre aceia care așteaptă venirea Fiului omului. Dacă Dumnezeu v-arprezenta aceste păcate așa cum apar în ochii Lui, v-ați umple de rușine șigroază. – Id., vol. 5, pag. 218.

Dorința pentru distracții aducătoare de emoții și plăceri constituie o ispităși o capcană pentru poporul lui Dumnezeu și în special pentru tineri. Satanapregătește continuu tentații pentru a distrage mințile de la solemna lucrarede pregătire în vederea evenimentelor ce vor avea loc în viitor. Prinintermediul lucrurilor lumești, el îi momește încontinuu pe cei nechibzuițipentru a se alătura plăcerilor lumești. Sunt spectacole, lecturi și o varietatenesfârșită de distracții plănuite să conducă la iubirea de lume; și prin aceastăunire cu lumea, credința slăbește. – Sfaturi pentru profesori, părinți șistudenți, pag. 325.

Satana – un fermecător dibaci. În general, tinerii se poartă [523] ca și cândceasurile prețioase ale timpului de har, când îndurarea este prelungită, ar fio vacanță mare și ca și când ei ar fi așezați în această lume doar pentrupropria lor distracție, pentru a fi mereu satisfăcuți cu diferite plăceri. Satanaa făcut eforturi deosebite conducându-i să-și găsească fericirea în plăcerilumești și să se îndreptățească pe ei înșiși prin a se strădui să arate că acestedistracții sunt nevătămătoare, nevinovate și chiar folositoare pentrusănătate. – Mărturii pentru comunitate, vol. 1, pag. 501.

El (Satana) prezintă calea sfințeniei ca fiind dificilă, în timp ce căileplăcerilor lumești sunt presărate cu flori. El împodobește lumea cu plăcerileei în culori false și ademenitoare și o prezintă tinerilor. Însă plăcerilepământești ajung în curând la un sfârșit și ceea ce s-a semănat va trebui șisecerat. – The Youth’s Instructor, 1 ian. 1907.

El este, în fiecare sens al cuvântului, un înșelător, un fermecător dibaci. Elare multe plase țesute fin, care par nevinovate, dar care sunt pregătite cuabilitate pentru a se încurca în ele cei tineri și cei nechibzuiți. – Sfaturi pentruprofesori, părinți și studenți, pag. 325.

Educația este pipernicită prin iubirea de plăceri. Părinții fac o greșealăatunci când își zoresc copiii să intre în societate la o vârstă fragedă,temându-se că nu vor ști nimic dacă nu participă la petreceri și nu seamestecă printre aceia care sunt iubitori de plăceri. Chiar pe când sunt încăîn școală, ei le îngăduie copiilor lor să participe la petreceri și să se amesteceîn societate. Aceasta constituie o mare greșeală. În acest fel, tinerii învațărăul mult mai repede decât materiile de la școală, iar mințile lor suntumplute cu lucruri inutile, în timp ce pasiunea lor pentru distracții sedezvoltă într-așa măsură, încât le este imposibil să dobândească cunoștințechiar în ramurile cele mai obișnuite ale educației. Atenția lor este împărțităîntre educație și iubirea de plăceri și, cum iubirea de plăceri predomină, [524]

înaintarea lor intelectuală este înceată. – The Youth’s Instructor, 27 iul. 1893.

Ca și Israelul din vechime, iubitorii de plăceri mănâncă, beau și se scoalăca să se distreze. Ei trăiesc în plăceri, chefuri, râsete și veselie. În toateacestea, tinerii urmează exemplul autorilor cărților care le sunt așezate înmâini pentru studiu. Cel mai mare rău al tuturor acestor lucruri este efectulpermanent pe care acestea îl au asupra caracterului. – Mărturii pentrucomunitate, vol. 8, pag. 66.

Ultima solie a lui Dumnezeu, privită cu indiferență. În timp ce timpul lorde har se apropia de încheiere, antediluvienii s-au dedat la plăceri și serbărisenzuale. Cei care aveau influență și putere s-au deprins să acaparezemințile oamenilor cu plăceri și distracții, pentru ca niciunul să nu fieimpresionat de ultima avertizare solemnă. Nu vedem același lucrurepetându-se în zilele noastre? În timp ce slujitorii lui Dumnezeu duc solia căsfârșitul tuturor lucrurilor este iminent, lumea este absorbită de căutarea deplăceri și distracții. Există un cerc continuu de frământare care produceindiferență față de Dumnezeu și îi împiedică pe oameni să fie impresionațide singurul adevăr care îi poate salva de la distrugerea care va urma. – Patriarhi și profeți, pag. 103.

Păzitorii Sabatului vor fi puși la probă și încercați. Tinerii păzitori aiSabatului care au cedat influențelor lumii vor fi puși la probă și încercați.Pericolele ultimelor zile sunt asupra noastră, iar în fața tinerilor se află oîncercare pe care mulți nu au anticipat-o. Ei vor fi puși într-o dilemă teribilăși autenticitatea credinței lor va fi pusă la probă. Ei susțin că Îl așteaptă peFiul omului, însă unii dintre ei au fost exemple jalnice pentru necredincioși.

Ei nu au vrut să renunțe la lume, ci s-au unit cu lumea, participând lapicnicuri* și alte întruniri [525] pentru plăceri, măgulindu-se pe ei înșiși căsunt distracții nevinovate. Însă tocmai aceste îngăduințe îi despart deDumnezeu și fac din ei copii ai lumii…

Dumnezeu nu-l socotește ca urmaș al Său pe căutătorul de plăceri. Doaraceia care sunt tăgăduitori de sine și care trăiesc o viață serioasă, umilă șisfântă sunt adevărații urmași ai lui Isus. Iar aceștia nu găsesc plăcere înconversațiile ușuratice, seci, ale aceluia care iubește lumea. – Sfaturi pentruprofesori, părinți și studenți, pag. 327, 328.

Un lucru care merită toată atenția. Nimeni să nu creadă că distracțiilesunt esențiale și că nesocotirea cu nepăsare a Duhului Sfânt, în oreleafectate plăcerilor egoiste, trebuie privită ca un lucru de mică importanță.Dumnezeu nu Se lasă batjocorit. Fiecare tânăr, fiecare tânără să chibzuiască:„Sunt eu astăzi pregătit să-mi închei viața? Este inima mea pregătită pentrua fi corespunzătoare lucrării pe care Domnul mi-a dat-o mie să o fac?” – TheYouth’s Instructor, 14 aug. 1906.

84

Călăuzirea gândirii tinerilor ın privinta recreatiei [526] Standardele sunt coborâte. Părinții fac loc înclinațiilor iubitoare de

lume ale copiilor lor. Ei deschid ușa pentru distracții pe care odată lainterziceau din principiu. – Manuscript 119, 1899.

Chiar printre părinții creștini s-a îngăduit prea mult plăcerea pentrudistracții. Părinții au preluat regula de conduită a lumii și s-au conformatpărerii generale, după care primii ani ai copiilor și tinerilor trebuie irosiți înlenevie, distracții egoiste și îngăduințe nesăbuite. În acest fel, s-a formatgustul pentru senzații tari, iar mințile copiilor și ale tinerilor s-au deprins săse delecteze în etalări de senzație; iar responsabilitățile serioase, de folos,ale vieții, sunt privite cu neplăcere. Ei trăiesc o viață care este mai mult dupărânduiala care există în lumea animalelor. Gândurile lor nu sunt îndreptatecătre Dumnezeu sau realitățile veșnice, ci zboară precum fluturii înanotimpul lor. Ei nu se poartă ca niște ființe sensibile, ale căror vieți să sepoată compara cu cea a lui Dumnezeu și care să-I poată da socoteală pentrufiecare ceas al vieții lor. – The Youth’s Instructor, 20 iul. 1893.

Mamele să inventeze și să supravegheze distracțiile. În loc să-și trimităcopiii de lângă ea, ca să nu fie tulburată de zgomotul lor sau să fie plictisităde multele lor dorințe, mama trebuie să simtă că timpul ei nu poate fi folositîn niciun mod mai bine decât căutând să le aline și să le ocupe mințile lorneastâmpărate, active, cu ceva care să-i amuze sau cu vreo ocupație ușoară,care să le producă bucurie. Mama va fi din plin răsplătită pentru eforturile[527] pe care le face și pentru timpul petrecut pentru a inventa distracțiapentru copiii ei.

Copiilor mici le place societatea. În general, ei nu se pot bucura când suntsinguri; iar mama trebuie să simtă că, în majoritatea cazurilor, locul în caretrebuie să stea copiii când sunt în casă este camera în care se află ea. Astfel,ea îi poate supraveghea și se poate pregăti să rezolve micile lor divergențe,atunci când ei vor acest lucru, să le corecteze obiceiurile greșite saumanifestarea egoismului ori a pasiunii și să le îndrepte mintea în direcția ceabună. Ei vor învăța să se bucure de ceea ce îi este pe plac mamei și estefoarte normal ca ei s-o consulte pe mama în lucruri mici, în care au ajuns înîncurcătură. Iar mama nu trebuie să rănească inima copilului ei sensibiltratând acel lucru cu indiferență sau refuzând să se lase deranjată de lucruri

atât de neînsemnate. Ceea ce poate părea un lucru mic pentru mamă esteun lucru mare pentru ei. Și un cuvânt de îndrumare sau precauție, spus latimpul potrivit, se va dovedi adesea de mare valoare. – Solemn Appeal, pag.136, 137.

Nu-i lipsiți de plăceri nevinovate. Din lipsă de timp sau de dispoziție,multe mame le refuză copiilor unele plăceri nevinovate, în timp ce degeteleocupate și ochii neobosiți sunt preocupați doar cu lucrul care are în vedereîmpodobirea, lucru care, în cel mai bun caz, va servi doar pentru a încurajavanitatea și extravaganța în mințile lor tinere. Pe măsură ce copiii se apropiede vârsta maturității, aceste lecții vor aduce roadele mândriei și lipsei devaloare morală. Mama suferă din cauza greșelilor copiilor, însă nu își dăseama că recolta pe care o culege este din sămânța pe care ea însăși asemănat-o.

Unele mame nu sunt consecvente în felul în care își tratează copiii. Uneori,ele sunt prea indulgente, în dauna lor, pentru ca după aceea să le refuze oplăcere nevinovată, [528] care le-ar face inima lor de copil foarte fericită. Înacest fel, ele nu Îl imită pe Hristos; El a iubit copiii; El le-a înțelessentimentele și a simțit împreună cu ei în bucuriile și încercările lor. – Divinavindecare, pag. 389, 390.

Cum și-a ținut în frâu copiii sora White. Când copiii vă roagă să-i lăsați sămeargă împreună cu cineva sau să participe la o petrecere unde să sedistreze, să le spuneți: „Nu vă pot lăsa să mergeți, copii; stați jos aici lângămine și vă voi spune de ce. Eu am de făcut o lucrare pentru veșnicie șipentru Dumnezeu. Voi mi-ați fost încredințați și trebuie să am grijă de voi.Eu stau în locul lui Dumnezeu pentru voi, copiii mei, de aceea eu trebuie săveghez asupra voastră ca una care într-o zi trebuie să dea socoteală luiDumnezeu. Vreți voi ca în dreptul numelui mamei voastre să fie scris încărțile din ceruri că nu și-a făcut datoria față de copiii ei, că i-a dat voievrăjmașului să intre și să ocupe locul pe care Dumnezeu trebuia să-l ocupe?Copii, vă voi spune ce este bine să faceți și apoi, dacă voi alegeți să întoarcețispatele mamei și să porniți pe căi nelegiuite, mama voastră va fi fără vină,dar voi va trebui să suferiți pentru propriile voastre păcate.”

Acesta este modul în care eu am procedat cu copiii mei, și înainte ca voi săajungeți să terminați ce aveți de spus, ei vor începe să plângă și să spună:„Nu vrei să te rogi pentru noi?” Desigur, niciodată n-am refuzat să mă rogpentru ei. Am îngenuncheat alături de ei și m-am rugat pentru ei. Apoi,

plecam și Îl imploram pe Dumnezeu în rugăciune până ce se ivea soarele pecer, toată noaptea, pentru ca fascinația vrăjmașului să poată fi sfărâmată șiaveam biruință. Deși mă costa o noapte de trudă, mă simțeam totușirăsplătită atunci când copiii se agățau de gâtul meu și îmi spuneau: „O,mamă, suntem așa de bucuroși că nu ne-ai lăsat să mergem atunci când amvrut. Acum ne dăm seama că ar fi fost rău.”

[529] Părinți, acesta este modul în care trebuie să lucrați, ceea ce spunețiașa să și simțiți. Acest lucru trebuie să ajungă o preocupare pentru voi, dacăvă așteptați să aveți copiii mântuiți în Împărăția lui Dumnezeu. – UndatedManuscript 70.

Probleme la vârsta adolescenței – vârstă greu de înțeles. În stareaprezentă a societății nu este o sarcină ușoară pentru părinți să-și țină copiiiîn frâu și să-i învețe potrivit cu Biblia ceea ce este bine. Copiii devin adeseanerăbdători când sunt ținuți în frâu și vor să plece și să vină după bunul lorplac. În special de la zece la optsprezece ani, ei sunt înclinați să creadă că nue niciun rău dacă merg la întruniri ale tinerilor din lume. Însă părinții creștini,cu experiență, pot vedea pericolul. Ei sunt obișnuiți cu temperamentelecopiilor lor și știu ce influență pot avea acele lucruri asupra minților lor; și,dacă le doresc mântuirea, îi vor ține departe de astfel de distracții lumești. –Sfaturi pentru profesori, părinți și studenți, pag. 325.

Este nevoie de vigilență în special după convertire. Când copiii decid săpărăsească plăcerile lumii și să devină ucenici ai lui Hristos, ce povară seridică de pe inima părinților grijulii, credincioși! Totuși, chiar în acelemomente, eforturile părinților nu trebuie să înceteze. Acești tineri tocmai auînceput o luptă serioasă împotriva păcatului și împotriva relelor care sunt îninima firească și ei au nevoie într-un sens special de sfatul și supraveghereaatentă a părinților lor. – Id., pag. 327.

Secretul prin care copiii sunt păziți de atracțiile lumești. Cât de mulțipărinți se plâng că nu-și pot ține copiii acasă, că aceștia nu-și iubesc căminul!La o vârstă fragedă, au dorința de a fi în compania străinilor; și, de îndată cecresc destul, ei dau la o parte ceea ce li se [530] pare o restricție fără rost și nuțin seama nici de rugăciunile mamei, nici de sfaturile tatălui. Cercetărilearată că, în general, păcatul este al părinților. Ei nu au făcut din cămin ceeace ar fi trebuit să fie – un loc atractiv, plăcut, strălucitor prin cuvinteamabile, priviri plăcute și dragoste adevărată.

Secretul pentru salvarea copiilor voștri constă în a face din căminul vostru

un loc plăcut și atrăgător. Indulgența părinților nu îi va lega pe copiii mici deDumnezeu, nici de cămin; însă o influență hotărâtă, evlavioasă în privințainstruirii și educării corespunzătoare a minții, îi va salva pe mulți copii de laruină. – Review and Herald, 9 dec. 1884.

Este datoria părinților de a veghea asupra plecării și venirii copiilor lor. Ei îivor încuraja și le vor da motive prin care să fie atrași de cămin și îi vor face săvadă că părinții lor se interesează de ei. Ei vor face din cămin un loc plăcut șivesel. – Mărturii pentru comunitate, vol. 1, pag. 400, 401.

Partea a XVIII-aVeti fi rasplatiti85

Răsplata de acum și de mai târziu [533] O răsplată bogată îi așteaptă pe părinții credincioși. Oferindu-le

copiilor o educație corespunzătoare, părinții vor fi ei înșiși fericiți, văzândroada creșterii în asemănarea cu Domnul Hristos în caracterul copiilor lor. EiÎi aduc lui Dumnezeu cel mai înalt serviciu, prezentând lumii familiiordonate, disciplinate, care se tem de Domnul, Îl onorează și Îi aduc slavăprin influența lor asupra altor familii; ei își vor primi răsplata. – Review andHerald, 17 noi, 1896.

Părinți credincioși, aveți asupra voastră răspunderea de a călăuzi pașiicopiilor voștri, chiar în experiența lor religioasă. Dacă Îl iubesc cu adevăratpe Dumnezeu, ei vă vor binecuvânta și vă vor respecta pentru grijamanifestată față de ei și pentru credincioșia cu care le-ați ținut în frâudorințele și voința. – Mărturii pentru comunitate, vol. 1, pag. 403.

Va fi o răsplată pentru că sămânța adevărului a fost semănată încă detimpuriu în inimă și păzită cu grijă. – Sfaturi pentru profesori, părinți șistudenți, pag. 144.

Părinții ar trebui să lucreze pentru secerișul din viitor. Când seamănă culacrimi, trecând prin atâtea momente de descurajare, ei trebuie să facă acestlucru cu rugăciune serioasă. S-ar putea să nu vadă decât semne ale unuiseceriș târziu și sărac, totuși ei nu trebuie să înceteze să semene. Ei trebuiesă semene în ciuda împrejurărilor, căutând orice ocazie în folosul lor și alcopiilor lor. Nu va fi zadarnică semănarea în acest fel a seminței. În timpulsecerișului, mulți părinți se vor întoarce cu veselie când își vor strânge snopii.

[534] Oferiți-le copiilor voștri o zestre culturală vastă și o instruire moralăautentică. Fortificați-le mințile lor fragede cu principii hotărâte, curate. Oride câte ori aveți ocazia, ajutați-i să pună bazele unei maturități nobile.Munca voastră va fi răsplătită înmiit. – Id., pag. 131.

Părinții vor fi respectați de copiii care corespund pentru ceruri. ÎnCuvântul lui Dumnezeu găsim o frumoasă descriere a unui cămin fericit și afemeii care veghează asupra acestuia: „Fiii ei se scoală și o numesc fericită;bărbatul ei, de asemenea, o laudă.” Ce recunoștință mai mare decâtasemenea elogii își poate dori stăpâna casei? – Health Reformer, dec. 1877.

Dacă adevărata soție și mamă se îndreaptă către Dumnezeu pentru tărie șimângâiere, cu înțelepciune de la El, și în teamă de Domnul caută să-și facă

datoria zi de zi, ea își va lega soțul de inima ei și își va vedea copiii ajungândla maturitate ca niște bărbați și femei onorabile, având tăria morală de aurma exemplul mamei lor. – Signs of the Times, 29 noi, 1877.

Stimulentul principal pentru mama care trudește, care este atât deîmpovărată, ar trebui să fie acela ca fiecare copil, educat în modcorespunzător, care are acea podoabă lăuntrică a unui duh blând și smerit,să fie potrivit pentru ceruri și să strălucească în curțile Domnului. – Mărturiipentru comunitate, vol. 3, pag. 566.

Bucuriile cerului să înceapă în cămin. Cerul și pământul nu sunt maideparte astăzi unul de altul decât atunci când păstorii ascultau cânteculîngerilor. Omenirea este tot așa de mult obiectul grijii cerului ca și atuncicând oamenii simpli, cu ocupații obișnuite, au întâlnit îngeri în miezul zilei șiau vorbit cu solii cerești prin vii și câmpii. Cerul poate fi foarte aproape denoi, pe drumurile obișnuite ale vieții. Îngerii din locurile cerești vor sprijinipașii acelora care vin și merg la porunca lui Dumnezeu. – Hristos, Luminalumii, ed. 1990, pag. 48.

[535] Viața de pe pământ este începutul vieții din ceruri, educația primităpe pământ constituie o inițiere în principiile cerului; opera vieții întregi peacest pământ este o instruire pentru opera vieții de acolo. Ceea ce suntemaici, în ceea ce privește caracterul și slujirea noastră, reprezintă o umbră aceea ce vom fi. – Educație, pag. 307.

Serviciul făcut cu sinceritate, din inimă, are o mare răsplată. „Tatăl tăucare vede în ascuns îți va răsplăti.” Caracterul se formează prin viața pe careo trăim prin harul lui Hristos. Frumusețea originală începe să fie restaurată însuflet. Sunt împărtășite atributele caracterului lui Hristos, iar imagineadivinului începe să strălucească. Fețele oamenilor care umblă și lucrează cuDumnezeu exprimă pacea cerului. Pentru aceste suflete, Împărăția luiDumnezeu a început deja. Ei au bucuria lui Hristos, bucuria de a fi obinecuvântare pentru omenire. Ei au onoarea de a fi fost acceptați în slujbaMaestrului; au fost găsiți vrednici de a face lucrarea Sa în Numele Lui. –Hristos, Lumina lumii, ed. 1990, pag. 312.

Toți trebuie să corespundă pentru societatea din cer. Dumnezeu doreșteca planul cerului să fie adus la îndeplinire, iar ordinea și armonia divină caredomnesc în ceruri să existe în fiecare familie, în fiecare biserică, în fiecareinstituție. Dacă această iubire ar influența societatea, am vedeamanifestarea principiilor nobile în caractere creștine rafinate, amabile, pline

de milă, căci au fost cumpărate prin sângele lui Hristos. Transformareaspirituală ar fi văzută în toate familiile noastre, în instituțiile noastre, înbisericile noastre. Când are loc transformarea, acestea devin mijloacele princare Dumnezeu va trimite lumina cerului către lume și astfel, printr-odisciplinare și instruire divină, oamenii vor ajunge să corespundă pentrusocietatea cerului. – Mărturii pentru comunitate, vol. 8, pag. 140.

[536] Răsplata finală din ziua cea mare. În lucrarea pe care o faceți pentrucopiii voștri, prindeți-vă de puterea fără margini a lui Dumnezeu.Încredințați-vă Domnului copiii, prin rugăciune. Lucrați pentru ei cuseriozitate, neobosit. Dumnezeu vă va auzi rugăciunile și îi va atrage la El. Iarla sfârșit, în acea mare zi, îi veți putea aduce înaintea lui Dumnezeu și vețiputea spune: „Iată-mă, eu și copiii pe care mi i-ai dat.” – Manuscript 114,1903.

Când Samuel va primi cununa de slavă, el o va prezenta în fața tronului cao onoare și recunoștință fericită pentru lecțiile pline de credincioșie alemamei sale, prin meritele lui Hristos, recunoscând că prin aceasta a fostîncununat cu slavă nemuritoare. – Good Health, mart. 1880.

Lucrarea părinților înțelepți nu va fi niciodată apreciată de lume, însă cândva începe judecata și se vor deschide cărțile, lucrarea lor va fi apreciată așacum o vede Dumnezeu și va fi răsplătită înaintea oamenilor și a îngerilor. Seva vedea că un copil care a fost crescut pe calea credinței a devenit o luminăpentru lume. A costat lacrimi, îngrijorare și nopți nedormite pentrusupravegherea formării caracterului acestui copil, însă lucrarea a fost făcutăcu înțelepciune, iar părinții vor auzi glasul Stăpânului: „Bine, rob bun.” –Signs of the Times, 13 iul. 1888.

Titlul, calificarea pentru intrarea în palatul Regelui. Tinerii și copiii să fieînvățați să aleagă pentru ei înșiși haina regească, țesută în războiul de țesutal cerului, „inul subțire, curat și alb”, pe care toți cei sfinți de pe pământ ovor purta. Această haină, caracterul fără pată al Domnului Hristos, esteoferită gratuit fiecărei ființe omenești. Însă toți o vor primi și o vor purta aici.

Copiii să fie învățați că ei îmbracă acest frumos veșmânt al caracteruluiatunci când au mintea deschisă pentru gânduri curate, iubitoare, și fac faptebune și de folos. Aceste veșminte îi vor face frumoși și iubiți aici, [537] iar maitârziu vor constitui titlul, calificarea lor pentru primirea în palatul Regelui.Făgăduința Lui este: „Vor umbla alături de Mine, îmbrăcați în alb; căci suntvrednici.” – Educație, pag. 249.

Un bun-venit divin pentru cei răscumpărați. Am văzut un mare număr deîngeri aducând din cetate coroane de slavă – câte o coroană pentru fiecaresfânt, având numele scris pe ea. Isus cerea coroanele, îngerii I le aduceau și,cu mâna Lui cea dreaptă, bunul Domn Isus așeza coroanele pe capul sfinților.Apoi, în același fel, îngerii au adus harfele și Isus le-a dăruit sfinților. Îngeriiau intonat cele dintâi acorduri, apoi toate vocile s-au înălțat în laudă, plinăde mulțumire și fericire; și fiecare mână a atins cu dibăcie corzile harfei,intonând o muzică melodioasă, în tonuri ample și desăvârșite.

Apoi, L-am văzut pe Isus conducând ceata celor răscumpărați prin porțilecetății. El a apucat poarta cu balamalele ei strălucitoare, a deschis-o și ainvitat să intre popoarele care au păzit adevărul. În interiorul cetății era totce putea delecta ochiul. Pretutindeni puteai privi slava plină de măreție.Apoi, Isus i-a privit pe sfinții Săi răscumpărați; înfățișarea lor radia de slavă;și, pe când Își avea ochii plini de iubire fixați asupra lor, a spus cu voceputernică, melodioasă: „Privesc rodul muncii sufletului Meu și suntmulțumit. Această slavă bogată este a voastră, pentru a vă bucura veșnic deea. Necazurile voastre au luat sfârșit. Nu va mai fi moarte, nici durere, niciplânset și nici suferință nu va mai fi.” Am văzut ceata celor răscumpărațiaplecându-se și aruncându-și coroanele strălucitoare la picioarele lui Isus; iarapoi, după ce mâna Sa iubitoare i-a ridicat, ei și-au atins harfele de aur și auumplut întregul cer cu muzica lor maiestuoasă și cu cântări la adresaMielului…

[538] Limbajul este prea slab ca să poată reda o descriere a cerului. Și, întimp ce această scenă se înalță în fața mea, mă simt copleșită de uimire.Atrasă de splendoarea de neîntrecut și de slava minunată, las pana jos șiexclam: „O, ce iubire, ce iubire uimitoare!” Cel mai înălțător limbaj nu poatedescrie slava cerului sau adâncimile de nepătruns ale iubirii Mântuitorului. –Early Writings, pag. 288, 289.

86

Viața în căminul din Eden [539] Edenul restaurat. Grădina Edenului a rămas pe pământ mult timp

după ce omul a fost alungat din locurile plăcute ale acesteia. Neamului căzutîn păcat i s-a permis mult timp să privească la căminul cel inocent, însăintrarea acestuia era blocată de îngerii păzitori. Gloria divină era descoperităla poarta păzită de heruvimi. De partea aceasta veneau Adam și fiii săi să seînchine lui Dumnezeu. Aici ei și-au reînnoit legământul privind ascultareafață de Legea pe care o călcaseră, motiv pentru care fuseseră izgoniți dinEden. Când fluxul nedreptății s-a răspândit pretutindeni în lume șinelegiuirea oamenilor a dus la distrugerea lor prin apele potopului, mânacare așezase acolo Edenul l-a luat de pe pământ. Însă, la refacerea finală,când vor fi „un cer nou și un pământ nou”, acesta va fi restaurat și va fi maiglorios împodobit decât la început.

Atunci cei care au păzit poruncile lui Dumnezeu vor respira vigoareanemuritoare a pomului vieții; și prin veacuri fără sfârșit, locuitorii lumilornecăzute în păcat vor putea privi, în acea grădină încântătoare, o mostră alucrării desăvârșite a creației lui Dumnezeu, neatinsă de păcat – o mostră aceea ce întregul pământ ar fi devenit dacă ar fi împlinit gloriosul plan alCreatorului. – Patriarhi și profeți, pag. 62.

Marele plan al mântuirii își va găsi împlinirea în aducerea în întregime alumii sub protecția lui Dumnezeu. Tot ce s-a pierdut prin păcat esterestaurat. Nu numai omul, dar și pământul este răscumpărat pentru a fisălașul veșnic al celor credincioși. Timp de șase mii de ani, Satana s-a străduitsă-și mențină stăpânirea asupra pământului. Acum, scopul divin al lucrării decreație este îndeplinit. „Sfinții Celui Preaînalt vor lua împărăția [540] șiîmpărăția va fi a lor pentru veșnicie, din veșnicie în veșnicie.” – Id., pag. 342.

„Răscumpărarea posesiunii cumpărate.” Scopul inițial al lui Dumnezeuprin crearea pământului va fi împlinit atunci când acesta va fi făcut locașulveșnic al celor răscumpărați. „Cei neprihăniți vor moșteni țara și vor stăpâniîn ea pentru vecie.” A sosit timpul spre care au privit cu atâta dor sfinții încăde când sabia cea înfocată a împiedicat pătrunderea primei perechi în Eden– timpul pentru „răscumpărarea posesiunii cumpărate”. Pământul dat laînceput omului ca împărăție a sa, predat de el însuși, prin trădare, în mâinilelui Satana și deținut atât de mult timp de vrăjmașul cel puternic, a fost

câștigat înapoi prin marele plan al mântuirii. – Signs of the Times, 29 dec.1909.

Tot ceea ce a fost pierdut de către primul Adam va fi restaurat prin aldoilea. Profetul spune: „La tine, turn al turmei, deal al fiicei Sionului, la tineva veni și la tine va ajunge vechea stăpânire, împărăția fiicei Ierusalimului!”

Iar Pavel îndreaptă atenția mai departe, către „răscumpărarea posesiuniicumpărate”.

Dumnezeu a creat pământul pentru a fi locuința ființelor sfinte, fericite.Acest scop va fi adus la îndeplinire atunci când, reînnoit prin puterea luiDumnezeu și eliberat din păcat și durere, el va deveni căminul veșnic al celorrăscumpărați. – Review and Herald, 22 oct. 1908.

Adam readus în căminul său din Eden. După izgonirea sa din Eden, viațalui Adam pe pământ a fost plină de durere. Fiecare frunză care se veștejea,fiecare animal care era adus ca jertfă, orice vătămare a înfățișării plăcute anaturii, fiecare pată asupra curăției omului, toate făceau ca amintireapăcatului său să-i fie proaspătă în minte. Grozavă era agonia remușcării cândprivea nelegiuirea invadând pretutindeni și, ca un răspuns la avertizările lui,întâmpina acuzații aduse lui ca fiind cauza păcatului. Cu umilință răbdătoare,a purtat aproape o mie de ani pedeapsa călcării de lege. S-a pocăit pe deplinde păcatul său, s-a [541] încrezut în meritele Mântuitorului făgăduit și a muritîn nădejdea învierii. Fiul lui Dumnezeu a răscumpărat greșeala și cădereaomului; iar acum, prin lucrarea de ispășire, Adam este repus în prima luistăpânire. Încântat, plin de bucurie, el vede pomii care odinioară eraudesfătarea lui – chiar pomii aceia ale căror roade le adunase el însuși în zilelenevinovăției și bucuriei lui. Vede via pe care propriile mâini au cultivat-o,chiar acele flori pe care odinioară le iubea și le îngrijea. Mintea lui prinderealitatea scenei; înțelege că acesta este în adevăr Edenul refăcut, maiplăcut acum decât atunci când a fost alungat din el. Mântuitorul îl conducela pomul vieții, rupe fructul slăvit și-i dă să mănânce. Privește în jurul lui șivede o mulțime din familia lui răscumpărată, stând în Paradisul luiDumnezeu. Atunci își așază coroana strălucitoare la picioarele lui Isus și,căzând pe pieptul Lui, Îl îmbrățișează pe Răscumpărătorul. Atinge harfa deaur și bolțile cerului răsună de cântarea biruitoare: „Vrednic, vrednic esteMielul care a fost junghiat și trăiește iarăși!” Familia lui Adam îi urmeazăexemplul și își așază coroanele la picioarele Mântuitorului, când se pleacă înadorare înaintea Sa.

La această întâlnire sunt martori îngerii, care au plâns la căderea lui Adamși s-au bucurat atunci când Isus, după înviere, S-a înălțat la cer, deschizândmormântul pentru toți aceia care vor crede în Numele Său. Acum vădlucrarea de mântuire împlinită și își unesc glasurile în cântări de laudă. –Tragedia veacurilor, pag. 647, 648.

Locuințe pregătite pentru peregrinii de pe pământ. Teama de a face camoștenirea viitoare să pară prea materială i-a condus pe mulți săspiritualizeze chiar acele adevăruri legate de ceea ce va fi căminul nostru.Domnul Hristos i-a asigurat pe ucenicii Săi că Se [542] duce să pregăteascălocuința pentru ei în casa Tatălui. Aceia care acceptă învățăturile luiDumnezeu nu vor fi cu totul neștiutori în privința locuințelor din ceruri…Limbajul omenesc este insuficient pentru a descrie răsplata celor drepți.Aceasta va fi cunoscută numai de aceia care o privesc. Nicio minte mărginitănu poate înțelege slava Paradisului lui Dumnezeu.

În Biblie, moștenirea celor mântuiți este numită o țară. Acolo, Păstorulceresc Își conduce turma la fântâni de apă vie. Pomul vieții aduce roadă înfiecare lună, iar frunzele pomului sunt în folosul neamurilor. Sunt pârâuricare curg necontenit, limpezi precum cristalul, iar de-a lungul lor copaci carese unduiesc își aruncă umbrele pe cărările pregătite pentru cei răscumpărațiai Domnului. Acolo, câmpiile întinse se înalță până ce devin dealuri de ofrumusețe uimitoare, iar munții lui Dumnezeu își înalță piscurileimpunătoare. Pe acele câmpii liniștite, lângă acele râuri de viață, poporul luiDumnezeu, atât de mult străin și călător, va găsi un cămin. – Review andHerald, 22 oct. 1908.

Există cămine pentru peregrinii de pe pământ. Există haine pentru ceineprihăniți, coroane de slavă și ramuri de palmier ale victoriei. Tot ceea cene-a uimit din providența lui Dumnezeu ne va fi făcut cunoscut clar în lumeaviitoare. Lucrurile greu de înțeles își vor găsi atunci explicație. Tainele haruluivor fi desfășurate înaintea noastră. Acolo unde mințile noastre mărginite audescoperit numai confuzie și făgăduințe neîmplinite, vom vedea cea maidesăvârșită și cea mai frumoasă armonie. Vom ști atunci că iubirea infinită arânduit experiențele care păreau cel mai greu de îndurat. Când ne vom daseama de grija duioasă a Aceluia care face ca toate lucrurile să lucrezeîmpreună spre binele nostru, ne vom bucura cu o bucurie nespusă și plină deslavă…

Suntem în drum spre casă. Acela care ne-a iubit atât de mult încât a murit

pentru noi ne-a zidit o cetate. Noul Ierusalim este locul nostru de odihnă. Încetatea lui Dumnezeu nu va fi tristețe. Nu se [543] va mai auzi niciodată vaietde durere, nici bocet de speranțe frânte și de sentimente reprimate. Încurând, veșmintele întristării vor fi schimbate cu haina de nuntă. În curând,vom fi martori la încoronarea Împăratului nostru. Aceia a căror viață a fostascunsă cu Hristos, aceia care pe acest pământ au luptat lupta cea bună acredinței vor străluci de slava Răscumpărătorului în Împărăția lui Dumnezeu.– Mărturii pentru comunitate, vol. 9, pag. 286, 287.

Privilegiile celor mântuiți. Cerul este un loc bun. Tânjesc să fiu acolo, să-Lprivesc pe iubitul meu Domn Isus, care Și-a dat viața pentru mine, și să fiuschimbată după chipul Său slăvit. Oh, ce limbaj ar putea să exprime slavastrălucirii lumii viitoare! Sunt însetată după acea apă a vieții, care aducebucurie în cetatea Dumnezeului nostru.

Domnul mi-a dat să văd o priveliște a altor lumi. Mi-au fost date aripi și unînger m-a însoțit într-un loc strălucitor și plin de slavă. Iarba din acel loc erade un verde viu, iar păsările ciripeau un cântec dulce. Locuitorii acelui locerau de toate dimensiunile; erau nobili, maiestuoși și iubitori. Ei erauasemenea lui Isus, iar fețele lor radiau de sfântă bucurie, expresie a libertățiiși fericirii din acel loc. L-am întrebat pe unul dintre ei de ce erau mult maiatrăgători decât ființele de pe pământ. Răspunsul a fost: „Noi am trăit înstrictă ascultare de poruncile lui Dumnezeu și nu am căzut prin neascultare,ca cei de pe pământ…” L-am implorat pe îngerul meu însoțitor să mă lase sărămân în acel loc. Nu puteam suporta gândul de a mă întoarce în aceastălume întunecată. Atunci îngerul a spus: „Trebuie să te întorci; iar dacă eșticredincioasă, împreună cu cei o sută patruzeci și patru de mii, vei aveaprivilegiul să vizitezi toate lumile și să privești lucrarea mâinilor luiDumnezeu. – Early Writings, pag. 39, 40.

[544] Unirea familiei din ceruri și de pe pământ. Acolo, cei mântuiți vor„cunoaște așa cum sunt cunoscuți”. Dragostea și simpatia pe care ÎnsușiDumnezeu le-a sădit în suflet vor fi trăite acolo în modul cel mai plăcut,autentic. Comuniunea curată cu ființele sfinte, viața socială armonioasă cuîngerii și cu cei credincioși din toate veacurile, care și-au spălat hainele și le-au albit în sângele Mielului, legăturile sfinte care unesc laolaltă întreagafamilie din cer și de pe pământ – toate acestea contribuie la fericirea celorrăscumpărați. – Tragedia veacurilor, pag. 677.

Popoarele celor răscumpărați nu vor cunoaște o altă lege decât legea

cerului. Toți vor fi o familie fericită, unită, îmbrăcată cu veșminte de laudă șirecunoștință. În această priveliște, stelele dimineții vor cânta împreună, iarfiii lui Dumnezeu vor sălta de bucurie, în timp ce Dumnezeu și DomnulHristos vor declara împreună: „Nu va mai fi păcat, nu va mai fi moarte.” –Profeți și regi, pag. 732, 733.

De la acea scenă a bucuriei cerești (înălțarea lui Hristos), vine înapoi la noi,pe pământ, ecoul cuvintelor minunate ale Domnului Hristos: „Mă duc laTatăl Meu și la Tatăl vostru, la Dumnezeul Meu și la Dumnezeul vostru”.Familia din ceruri și de pe pământ sunt una. Pentru noi S-a înălțat la cerDomnul nostru și pentru noi trăiește El. „De aceea și poate să mântuiască închip desăvârșit pe cei ce se apropie de Dumnezeu prin El, pentru că trăieștepururea ca să mijlocească pentru ei.” – Hristos, Lumina lumii, ed. 1990, pag.835.

Deși a întârziat, făgăduința este sigură. Mult am așteptat noi întoarcereaMântuitorului nostru. Însă aceasta nu înseamnă că făgăduința este mai puținsigură. Curând, vom fi în căminul promis. Acolo, Domnul Isus ne va conducela râul de viață, care izvorăște din tronul lui Dumnezeu, și ne va explicaprovidența prin care ne-a călăuzit pe acest pământ, ca să ne desăvârșimcaracterele. Acolo, noi vom privi [545] cu ochii limpezi frumusețile Edenuluirestabilit. Aruncând la picioarele Mântuitorului coroanele pe care El le-aașezat pe capul nostru și atingând harfele de aur, noi vom umple cerul întregde laudă pentru Acela care șade pe tron. – Mărturii pentru comunitate, vol.8, pag. 254.

Fie ca tot ce este frumos în căminul nostru de pe pământ să neamintească de râul de cristal și de câmpiile cele verzi, de pomii care seunduiesc și de fântânile vii, de cetatea strălucitoare și de cântăreții îmbrăcațiîn haine albe – să ne amintească de căminul nostru din ceruri – acea lume deo frumusețe pe care niciun artist nu o poate înfățișa și nicio limbă nu o poatedescrie. „Ochiul nu a văzut, urechea nu a auzit și la inima omului nu s-au suit– așa sunt lucrurile pe care le-a pregătit Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc. –Review and Herald, 11 iul. 1882.87

Pana descrie noul pământ [546] Viziuni ale slavei viitoare. Cu Isus alături de noi, am coborât cu toții

din cetate din nou pe acest pământ, pe un munte mare și grozav, care nu L-aputut susține pe Isus, și acesta s-a despărțit și s-a făcut o câmpie foartemare. Apoi, am privit în sus și am văzut cetatea cea mare, cu douăsprezecetemelii și douăsprezece porți, câte trei de fiecare parte, și un înger stând lafiecare poartă. Noi am strigat tare: „Cetatea, cetatea cea mare vine, coboarăde la Dumnezeu din ceruri!” Aceasta a coborât și s-a așezat pe locul undestăteam noi. Atunci am început să privim la lucrurile minunate din afaracetății. Acolo am văzut cele mai strălucitoare case, care păreau de argint șierau sprijinite pe patru stâlpi din nestematele cele mai strălucitoare deprivit. Acestea aveau să fie locuite de către sfinți. Fiecare avea pragul de aur.I-am văzut pe mulți dintre sfinți intrând în case, dând jos coroanele lorstrălucitoare și lăsându-le pe prag, apoi ieșind afară în câmpia de lângă casepentru a face ceva cu pământul; nu ceea ce avem noi de făcut cu pământulaici – nu, nu. O lumină glorioasă a strălucit în jurul capului lor și ei cântaunecontenit laude lui Dumnezeu.

Am văzut un alt câmp, plin de tot felul de flori, și, pe când le culegeam, amstrigat: „Nu se vor ofili niciodată!” Apoi, am văzut un câmp cu iarbă înaltă,cel mai încântător de privit; era de un verde viu și avea strălucirea argintuluiși a aurului – și se unduia cu mândrie spre slava Regelui Isus. Apoi, am ajunsîntr-o altă câmpie plină ce tot felul de animale: lei, miei, leoparzi, lupi – toatelaolaltă, într-o unire desăvârșită. Am trecut prin mijlocul lor, iar ele ne urmaupașnic.

[547] Apoi, am intrat într-o pădure, nu ca pădurile întunecate pe care leavem aici – nu, nu; ci luminoasă și plină de slavă; crengile pomilor se mișcauîncoace și încolo și noi toți am strigat: „Vom fi în siguranță în pustie și vomdormi în păduri.” – Early Writings, pag. 17, 18.

O lucrare continuă acolo. Credeți că nu vom învăța nimic acolo? Noi nuavem nici cea mai slabă idee de ceea ce va fi deschis în fața noastră acolo.Vom merge cu Hristos alături la apa vieții. El ne va desfășura frumusețea șigloria naturii. El ne va descoperi ceea ce este El pentru noi și ce suntem noipentru El. Adevăruri pe care nu le putem cunoaște acum datorită mărginiriinoastre atunci le vom cunoaște. – Sfaturi pentru profesori, părinți și studenți,

pag 162.Familia creștină constituie o școală de instruire, pe care copiii trebuie să o

absolve pentru a trece mai departe în școala mai înaltă din locuințelepregătite de Dumnezeu. – Review and Herald, 30 mar. 1897.

Cerul este o școală; câmpul său de studiu, universul; învățătorul său, CelNemărginit. O ramură a acestei școli a fost întemeiată în Eden; și, o datăîmplinit planul de mântuire, educația va fi îmbunătățită în școala din Eden…

Între școala stabilită în Eden la început și școala viitoare se întindeîntreaga istorie a acestei lumi – istoria căderii în păcat și a suferinței omului,a sacrificiului divin, a biruinței asupra morții și păcatului… Refăcut prinprezența Sa, omul va fi învățat din nou, ca la început, de către Dumnezeu:„Poporul Meu cunoaște Numele Meu: …Ei vor ști că Eu sunt Cel care levorbește; iată, Eu sunt…”

Acolo, când vălul care ne întunecă privirea va fi dat la o parte și ochiinoștri vor privi acea lume de o frumusețe din care acum prindem doar licăririca prin microscop; când vom privi slava cerului, [548] acum cercetată cutelescopul; când ceața păcatului va fi îndepărtată și întregul pământ vaapărea „în frumusețea Domnului Dumnezeului nostru”, ce câmp ni se vadeschide pentru studiu! – Educație, pag. 301-303.

În ceruri cunoștința va crește treptat. Toate comorile universului vor fideschise spre studiul mântuiților lui Dumnezeu. Neîncătușați de moarte, eiîși iau zborul neobosit către lumile îndepărtate - lumi ce au fost mișcate dedurere și au tresăltat în cântări de bucurie la vestea unui suflet salvat. Cu obucurie de nedescris, copiii pământului intră în bucuria și înțelepciuneaființelor nevăzute. Ei se împărtășesc de comorile de cunoștință și înțelegerecâștigate prin veacuri de veacuri din contemplarea lucrărilor mâinilor luiDumnezeu. Cu o viziune neumbrită, ei privesc slava creațiunii - sori, stele șisisteme, în ordine, înconjoară tronul Dumnezeirii. Numele Creatorului estescris pe toate lucrurile, de la cel mai de pe urmă și până la cel mai mare și întoate se manifestă bogățiile puterii Sale.

Și anii veșniciei, în desfășurarea lor, vor aduce descoperiri și mai bogate șimai glorioase despre Dumnezeu și Domnul Hristos. Pe măsură ce creștecunoștința, crește și dragostea, respectul și fericirea. Cu cât oamenii vorcunoaște pe Dumnezeu mai mult, cu atât mai mare va fi admirația lor pentrucaracterul Său. – Tragedia veacurilor, pag. 677, 678.

Viața socială. Acolo vom cunoaște așa cum suntem cunoscuți. Acolo

dragostea și simpatia pe care Dumnezeu le-a sădit în suflet își vor găsiexercitarea cea mai curată și cea mai plăcută. Comuniunea curată cu ființelesfinte, viața socială, armonioasă, cu îngerii binecuvântați și cu cei credincioșidin toate veacurile, părtășia sfântă, care unește laolaltă întreaga familie [549]

din cer și de pe pământ – toate acestea sunt experiențe viitoare. – Educație,pag. 306.

Ocupații pe Noul Pământ. Pe pământul înnoit, cei răscumpărați vor aveaocupațiile și plăcerile care au adus fericire lui Adam și Evei la început. Va fitrăită viața din Eden, viața în grădină și pe câmp. „Vor zidi case și le vor locui;vor sădi vii și le vor mânca roadele. Nu vor zidi case ca alții să locuiască înele; nu vor sădi ca alții să mănânce; căci zilele poporului Meu vor fi ca zilelecopacilor și aleșii Mei se vor bucura de lucrul mâinilor lor.” – Profeți și regi,pag. 730, 731.

Acolo, fiecare capacitate va fi dezvoltată, fiecare putință va crește. Celemai mari întreprinderi vor fi aduse la îndeplinire, cele mai înalte aspirații vorfi atinse, cele mai mari avuții vor fi realizate. Și totuși, vor rămâne noi culmide atins, noi minuni de admirat, noi adevăruri de înțeles, ținte noi, care săsolicite puterile minții, ale sufletului și ale corpului. – Educație, pag. 307.

Pe pragul împlinirii. Trăim într-una din cele mai solemne perioade dinistoria omenirii. Nu mai există timp pentru păcat; a fost întotdeaunaprimejdios să continuăm să păcătuim, însă acest lucru este adevărat într-unsens special în prezent. Noi ne aflăm acum chiar la hotarele lumii veșnice șine aflăm în cea mai solemnă relație cu timpul și veșnicia, ca niciodatăînainte. Fie ca fiecare persoană să-și cerceteze acum propria inimă și săcaute razele strălucitoare ale Soarelui Neprihănirii, care să alunge totîntunericul spiritual și să curățească de orice întinăciune. – Mărturii pentrupastori, pag. 147.

Pentru noi, care ne aflăm chiar pe pragul împlinirii lor, ce momentprofund, ce interes viu reprezintă descrierea lucrurilor viitoare – evenimentepentru care, [550] din momentul când primii noștri părinți au plecat din Eden,copiii lui Dumnezeu au stat de veghe și au așteptat, le-au așteptat cu dor șis-au rugat!

Frați peregrini, ne aflăm încă printre umbrele și zarva activităților de pepământ, dar în curând Mântuitorul nostru va veni pentru a ne aduceeliberare și odihnă. Să privim prin credință binecuvântările viitoare, așa cumsunt ele descrise de mâna lui Dumnezeu. – Profeți și regi, pag. 731, 732.

Apel pentru pregătire personală. Vă îndemn să vă pregătiți pentruvenirea lui Hristos pe norii cerului. Zi de zi, îndepărtați iubirea de lume dininimile voastre. Căutați să înțelegeți din experiență personală ce înseamnăpărtășia cu Hristos. Pregătiți-vă pentru judecată, astfel ca atunci când El vaveni pentru a fi admirat de toți cei ce cred, să puteți fi printre aceia care Îlvor întâlni în pace. În acea zi, cei mântuiți vor străluci în slava Tatălui și aFiului. Îngerii, atingându-și harfele de aur, vor spune bun venit Regelui șitrofeelor biruinței Sale – aceia care au fost spălați și curățiți în sângeleMielului. Un cântec de biruință va răsuna, umplând tot cerul. Domnul Hristosa învins. El intră în curțile cerești, însoțit de cei răscumpărați, martori cămisiunea Sa, prin suferință și sacrificiu, nu a fost în zadar. – Mărturii pentrucomunitate, vol. 9, pag. 285, 286.

Indexul textelorGenesa1,26.................................. 252,18.................................. 252,24.......................... 25, 3413,16................................ 1153,19.................................. 274,9................................. 16824,67................................ 7433,13.14......................... 21839,9................................ 331 Exod20,12......... 73, 75, 199, 283, 292-296, 302, 360-36420,14...................... 340-34720,15........................ 58, 392 Levitic19,32.............................. 363 Deuteronom7,3.4.6........................ 61, 62 Judecători13,8................................ 237 1 Samuel2,30.......................... 28, 322 2 Samuel22,36................................ 34 1 Regi3,1................................... 64 Estera4,14........................ 484, 485Iov38,7................................ 544

Psalmi1,1................................. 45737,29.............................. 54046,1................................ 18685,1................................ 311101,3-7.......................... 409111,10............................ 324144,12............................ 234 Proverbe3,9................................. 3893,17................................ 4984,22................................ 4315,5................................... 5911,15.............................. 39113,4................................ 39113,11.............................. 39114,23.............................. 39116,22.............................. 26616,32.............................. 44318,21.............................. 44118,22................................ 4619,14................................ 4621,6................................ 39122,7................................ 39122,16.............................. 47422,29.............................. 39123,21.............................. 39123,26...................... 297, 49728,2................................ 39131,11.12........................... 4631,26.............................. 34531,26-39.......................... 4631,28.............................. 534Eclesiastul9,10................................ 287 Cântarea Cântărilor4,7................................... 26 Isaia8,18........................ 269, 53627,5................ 207, 208, 214

50,4................................ 43553,2................................ 46153,11.............................. 53758,8................................ 44759,19.............................. 21465,21.22......................... 549 Ezechiel14,20.............................. 29816,49.............................. 138 Daniel7,18................................ 540 Amos3,3................................... 66 Mica4,8................................. 5406,8................................. 184 Matei5,14.................................. 365,32................................ 3406,4................................. 5356,22.................................. 566,28.29................... 222, 2237,12................................ 42312,30................................ 9512,34.............................. 33314,16.............................. 45114,20.............................. 38118,1-4..................... 279, 28018,19................................ 6619,5.................................. 2519,8................................ 34019,14.............................. 27325,21...................... 510, 53625,45.............................. 168 Marcu10,21................................ 63

Luca2,40........................ 290, 5072,52........................ 290, 2973,38................................ 18112,23................................ 9012,27.............................. 22214,12-14........................ 44814,20.............................. 35116,10...................... 297, 38718,22................................ 63 Ioan1,12.................................. 362,1.2............................... 1002,1-11.............................. 265,17................................ 28713,34.............................. 42420,17.............................. 54421,15.............................. 170 Faptele Apostolilor20,35.............................. 474 Romani6,12................................ 12312,1................ 123, 301, 30212,10...................... 421-42312,11................................ 2313,8................................ 393 1 Corinteni2,9................................. 5456,19................................ 4097,39.................................. 629,25................................ 1239,27................................ 12310,31.............................. 36913,4-8............................ 42413,11.............................. 21313,12.............................. 54416,2........................ 368, 389 2 Corinteni

3,2................................... 326,14............................ 61-696,14-18............................ 626,17................................ 460 Galateni6,9................................. 451 Efeseni1,14................................ 5403,15........................ 544, 5494,13................................ 2134,29................................ 4355,2................................. 1145,19................................ 4805,22-25.......................... 1145,25.26........... 115, 116, 1235,29.................................. 256,1-3.............................. 294 Filipeni2,13................................ 207 Coloseni3,12................................ 1143,18........................ 115, 1163,19................................ 1163,20................................ 2954,6................................. 435 1 Tesaloniceni5,22.................................. 52 1 Timotei2,9.10............................. 332 2 Timotei2,22.................................. 59 Tit1,8................................. 445 Evrei

1,14................................ 4052,13........................ 269, 5363,14................................ 3383,15................................ 3587,25................................ 54413,2................................ 44513,4.................................. 26 Iacov3,17.18............................. 184,7.8............................... 214 1 Petru1,13............................ 54, 573,4................................. 5344,9.10............................. 445 Apocalipsa3,4................................. 5373,20................................ 35014,4................................ 54314,5................................ 40419,8................................ 53621,1................................ 539

Index generalAdam, după cădere s-a închinat la porțile Edenului, 539Dumnezeu Însuși i-a dat o tovarășă lui, 25, 99, 159a primit instrucțiuni de la Dumnezeu, 181reuniunea lui cu Hristos, 540, 541a păcătuit la solicitarea Evei, 115înconjurat de tot ce-i putea dori inima, 26Adam și Eva, Dumnezeu le-a dat grădina ca s-o păzească, 135, 143au pierdut Edenul prin neascultare, 143Adolescență, sfaturi pentru tineri la vârsta adolescenței, 81tineri aflați la vârsta adolescenței nu judecă bine în privința tovarășului de viață, 79Adolescenții, problemele tulburătoare ale adolescenților, 529rezultatele sălbăticiei la adolescență, 200-202Adulter, învățătura lui Hristos cu privire la, 340, 341în poporul lui Dumnezeu să nu se întâlnească, 329Aerisirea, importanța aerisirii, 148, 149, 153Aerul, curat, înviorează, 134Afaceri, precauție necesară pentru a avea succes, 72necinste și vorbire evazivă în, 392datoria și prudența în, 381grija pentru afaceri să nu dăuneze fericirii în cămin, 211, 214, 218, 221, 224lumești, succesul în, rezultat al binecuvântării lui Dumnezeu, 369Afecțiune, oarbă, rezultatul, 307filială, egoismul închide inimile copiilor în ce privește, 72, 73căminul să fie sediul celei mai curate, 195, 198, 426, 427reciprocă, între soț și soție, 345părinții să câștige... a copiilor, 432adevărată face un paradis din cel mai umil cămin, 156nu un sentiment, ci un principiu, 50numai unde domnește Hristos, 68, 94trece cu vederea greșelile, 47neîncercată, poate fi curată, dar superficială, 105Agricultură, dați lecții practice de, 145, 146Amabilitatea, copiii să fie învățați amabilitatea, 298, 307importanța amabilității în cămin, 37, 83, 94, 107, 108, 111, 120, 179, 183, 196-198, 319amabilitatea față de semeni, o sursă de plăcere autentică, 474Amărăciunea nu poate vindeca nici un rău, 431Ana, o femeie a rugăciunii și a sacrificiului de sine, 242Aniversări, cum să fie sărbătorite, 473Anul Nou, sărbătoarea, 482, 504

Apartenența de biserică și divorțul, 319, 320Apetit, îngăduirea apetitului, 384, 515mama să învețe stăpânirea apetitului, 261deschis prin activitate în aer liber, 501apetit și pasiune, îngăduirea, 256, 457Aprecierea, este un stimul minunat, 107Artificial, să-i dea mai puțină atenție, 132, 135, 150, 222, 223, 499, 501Ascultarea devine obicei dacă sunt puse în aplicare reguli, 467Biblia oferă motive pentru ascultare, 189asprimea și severitatea nu sunt necesare pentru a asigura ascultarea, 308Isaac a învățat să ducă o viață de ascultare, 74adevărata fericire se găsește numai în ascultare, 145părinții să fie fermi în a cere ascultarea, 212, 323, 361urmările ascultării ce au însoțit primii ani de domnie ai lui Solomon, 63, 64Ascultător, locuința veșnică din cer a celui ascultător, 539Asociere, binecuvântările asocierii prietenoase, 457, 458influența, 455-530rezultatul asocierii cu lumea, 44, 201, 202Asprimea, a se păzi de, soții să biruiască,conduce pe copii în plasa lui Satana, 308, 309, 314Atitudine, importanța unei asocieri potrivite, 105, 345Atmosfera, cerului, poporul lui Dumnezeu să fie înconjurat cu, 424, 535din cămin, 15-20, 105, 117, 197, 213, 228, 426, 434, 450Atracții lumești, secretul păzirii copiilor de atracțiile lumești, 529, 530A ține în frâu, copiii vor pierde cerul pentru că nu au fost ținuți în frâu, 468Autori, necredincioși, pericolul citirii, 413căile spre suflet, păziți, 371-389Autoritate, lipsa de respect pentru, 470cu umilință totală să exercite, 215Averi, nu aduc satisfacții,Avraam, ca un tată credincios, 184exemplul lui, în educația din cămin, 317ospitalitate, 445*Baseball, să nu devină o pasiune nebună, 499-500Basme închipuite și mituri, 413, 414Batjocură, evitați pe cei ce tratează religia cu batjocură, 463Băieți, tatăl să se preocupe în mod special de băieții săi, 220Bătrânii, au nevoie de lumina soarelui și aer, 149respect pentru, 293, 294, 360-364, 487Bârfa și clevetirea, agenții lui Satana pentru a semăna spiritul de conflict, 440, 441

Betel, căminul să fie un Betel, 19, 255Biblia, sfatul Bibliei să fie luat în seamă înainte de căsătorie, 70trebuie pus în practică în viață, 180, 184, 187, 189neglijată când sunt fascinați de o curtenie neînțeleaptă, 58singurul ghid în creșterea copiilor, 306cererile Bibliei, curăția în gând și vorbire, 63studiul Bibliei produce un tonus sănătos al minții, 417învățăturile Bibliei să fie aduse în viața de cămin, 214, 237Biliard, sala de, adevăratul creștin nu va fi găsit la, 515Bine, un adevărat creștin este o putere spre bine, 456aduceți tot binele posibil în viață, 95, 177, 197, 198, 506facerea de bine, un remediu excelent pentru boală, 447răul se dezvoltă mai repede decât binele, 201tații să exercite o influență puternică spre bine, 222mințile să fie preocupate de bine, 495mamele, un model al binelui pentru copii, 267să reflecte numai bine, 243Bine sau rău, educația spre bine sa spre rău începe în copilărie, 285Biserica, datoria ei de a atrage pe tineri de la plăcerile lumești, 504, 505fericirea și succesul bisericii depind de influența căminului, 353mai multă putere în biserică, dacă ar fi mai multă religie autentică în cămin, 318-319are nevoie de forța spirituală a membrilor, 38nu este singură responsabilă pentru convertirea copiilor, 188, 189responsabilitatea bisericii față de orfani, 167, 168succesul bisericii depinde de cămin, 15biserica să poarte de grijă în mod special de copiii turmei, 358, 359să instruiască pe tineri pentru lucrarea misionară, 487-490unirea cu Hristos se va vedea în unitatea în biserică, 179Blândețea, harul ei face din cel mai umil cămin un paradis, 156să se manifeste în cămin,174, 319, 429Boală, este cauzată de concentrarea atenției către sine, 148, 149, 160Bucuria, curată, nu va înjosi darurile lui Dumnezeu, 483, 497cerească, 430, 431, 541, 544în binecuvântarea omenirii, 535grija pentru părinții în vârstă, 363Isus, sursa bucuriei, 513dragostea lui Dumnezeu nutrită în suflet aduce bucurie, 19rezultatele slujirii din iubire în cămin, 218, 223Satana creează o falsă bucurie, 487Vezi, de asemenea, FericireBunătate, copiii să manifeste bunătate, 307față de părinții în vârstă, 360, 362, 363

tată să arate bunătate în cămin, 214, 215importanța bunătății, 37, 83, 94, 107, 108, 111, 120, 179, 183, 196-198, 319bunătatea mai de preț decât luxul, 156rezultatele bunătății, 297bunătatea să fie cultivată în căsătorie, 342, 345bunătatea universală, să fie legea căminului, 421-429, 433Bunătatea, o trăsătură a iubirii curate, 195iubirea față de bine să fie implantată în sufletul copilului, 74iubitorii adevăratei bunătăți, descurajați prin încăpățânare, viciu, 328lumea de azi este lipsită de bunătatea adevărată, 201, 202Bunăvoința, contracarează egoismul, 167, 370Bunul simț, necesar în căsătorie, 55, 84Buruieni, lecții învățate de la buruieni, 146, 200-202, 468*Cale, conduceți pe copii pe o cale plăcută, 498mulți aleg calea fatală, 59, 463nimeni să nu dea greș în ce privește calea datoriei, 63calea spre sfințenie, Satana o prezintă ca fiind grea, 523Camaraderia, binecuvântată în familie, 192Caracterul, afectat de alegerea tovarășilor, 456frumusețea caracterului, 223, 227, 469, 473afectat prin defecte de, 200cel mai bun test al căminului creștin, 32formarea caracterului pentru veșnicie, 321, 322copiii să fie îmbrăcați cu caracterul lui Hristos, 536, 537Hristos a fost desăvârșit în, 507principiile lui Hristos să fie descoperite în, 519creștinul să fie vigilent și harnic, 23asemănarea cu Hristos în caracter, necesită un efort serios, 240rezultat al efortului omenesc combinat cu ajutorul divin, 207deformat prin influențe imorale, 406degradat prin necinste, 392dezvoltarea caracterului, lecții învățate prin cultivarea pământului, 143formarea unui caracter drept, 53, 88, 90, 136, 212, 417, 535părinții, responsabili pentru caracterul copiilor, 241, 261, 314temelia caracterului pusă prin ascultare, 361caracterul lui Dumnezeu, reflectat în Adam, 26, 27trăsăturile rele de caracter, mama este cea mai indicată să le țină în frâu, 191caracterul de aici, o umbră a vieții viitoare, 535rezultatul unui caracter nedesăvârșit, 342, 395influența obiceiurilor din primii ai asupra caracterului, 297este capital, 404mama să-și dezvolte un caracter desăvârșit, 243

modelat sub disciplina cumpătării, 390trăsături nobile de, 47, 48, 160, 228nu se dezvoltă prin flirt, 55nu se schimbă după moarte, 16caracterul fraților, influențat de soră, 35, 185caracterul copiilor, să fie modelat de părinți, 74, 164, 187, 189, 265, 266, 536să strălucească precum lumina, 251, 252caracterul părinților, oglindit în copii, 173, 256desăvârșirea caracterului, 36, 376, 544efectul continuu al iubirii de plăceri asupra caracterului, 524puneți cele mai bune materiale în formarea caracterului, 463-465trăsăturile aspre ale caracterului să fie domolite, 427să fie înmiresmate cu un caracter bun, 178un caracter stabil dobândit prin efectuarea lucrului desemnat, 286-288nesănătos, cauzat de influența nefastă a răutății, 460-463virtuos, 51slăbiciunea de caracter biruită prin multă rugăciune, 316haina albă a caracterului, 518ruinat prin îngăduință senzuală, 326formarea caracterului, obiceiuri bune în ce privește, 437

Carne, mâncare de carne, dieta poate fi sănătoasă fără mâncare cu carne, 127

Cartea vieții, numele mamei adevărate scris în, 244Casa, clădirea, mobilarea și decorarea casei, 148-156

Cauza lui Dumnezeu, trebuie să ne amintim de, în timpul vieții, 397

Căile spre suflet, păziți, 401, 418Călăuzirea divină, promisă părinților, 204, 208Căminul (casa), și relațiile lui sociale, 455-458, 466-471căminul, un refuciu pentru tinerii ispitiți, 449atmosfera căminului să fie plină de pace și odihnă, 450evitați vorbele nechibzuite în cămin, 438clădirea, mobilarea și decorarea căminului, 148-156precauție în vinderea casei, 373căminul fără copii, un loc pustiu, 159copiii să ia parte la datoriile căminului, 282-290, 295, 298, 300, 301căutarea locului de casă, 131-134căminul creștin, o fortăreață împotriva ispitei, 406aveți în vedere influența căminului când plănuiți căsătoria, 44nu vorbiți cu alții de greutățile din cămin, 38neascultarea de Dumnezeu aduce nenorocire în cămin, 67, 72, 83, 84, 111, 112, 224-228educația făcută cu credincioșie în cămin, cea mai bună pregătire pentru școală, 185lucrul făcut în cămin, un exemplu pentru alții, 33, 38, 39influența îndepărtată a căminului, 31-39

alegerea căminului pământesc pentru Isus de către Dumnezeu, 132-133fericirea căminului depinde de unitate, 84, 102-104, 106, 107, 112, 118-120, 178, 179, 211-218rezultatele simplității în cămin, 150mobila costisitoare nu face căminul fericit, 154, 155avantajele unui cămin la țară, 131-134, 137-140, 141-147influența căminului este dusă în viața de comunitate, 318, 319iubirea pentru etalare în cămin duce la neglijarea copiilor, 154, 155căminul iubitor, atrăgător, secretul salvării copiilor, 530căminul făcut neprimitor prin cuvinte tăioase, 83, 107, 247, 249primul cămin al omului, pregătit de Dumnezeu, 25, 132, 135, 143amintirile din cămin, un loc al păcii și fericirii, 21căminul, cel mai important câmp misionar, 35trebuie să crească în har în cămin, 180rugăciunea nu e respectată în cămin, în cadrul căsătoriilor interzise, 65căminul, deschis pentru orfani și cei fără prieteni, 170a avea propriul cămin dă un simțământ de siguranță, 372, 373prin economie, 395mamele să facă din cămin un loc plăcut, 245căminul salvează pe copii de influențele rele, 110căminul otrăvit prin cuvinte lipsite de iubire, reproșuri amare, 79, 111poziția și răspunderile tatălui în cămin, 211-218prezența lui Isus necesară în fiecare cămin, 255principii în decorarea căminului, 149-156religia în cămin, 317-325evitați dezordinea în cămin, 179împrejurimile căminului să exemplifice adevărul, 146căminul – cea mai bună școală pentru studiul vorbirii, 435, 436căminul, prima școală a copilului, 181-186căminul să fie o mică biserică, 323- un loc de bucurie, 156- un loc retras, binevenit din ispitirile lumești, 185- centrul celei mai curate afecțiuni, 195- cel mai fericit loc de pe pământ, 102- lumină în lume, 36-39, 96- cel mai atrăgător loc din lume, 21, 108, 154-156căminul să fie prevăzut cu aerisire, lumina soarelui, canale de scurgere, 148căminul în care nu există închinare față de Dumnezeu este ca o navă fără pilot, 350căminul în care sălășluiește Duhul lui Dumnezeu este cel mai dulce tip al cerului, 15, 17, 100, 112, 118căminul deasupra căruia nu se ridică niciodată umbrele, 67căminul în care domnește iubirea adevărată, 37curtea căminului să fie înfrumusețată, 37Vezi, de asemenea, Eden, CăsătorieCăminul din Eden, natura ne reamintește de, 147

Cărți, copiilor să li se pună la îndemână cărți utile și interesante, 284părinții să învețe copiii să iubească cărțile bune, 410, 411, 479rezultatele rele ale citirii cărților, 412-417să fie puse în circulație cărți despre sănătate și cumpătare, 486Vezi, de asemenea, Autori, CititCărțile cerului, comportamentul din cămin este înregistrat în, 317Dumnezeu scrie toate cuvintele în, 309dragostea copiilor față de părinți înscrisă în, 361rapoarte din, 17Vezi, de asemenea, Îngeri, RaportCăsătoria afectează viața de acum și cea viitoare, 45, 49, 71, 72, 80, 84, 94o binecuvântare sau un blestem pe o viață întreagă, 80indiferență alarmantă față de sfatul Bibliei privind căsătoria, 61unirea prin căsătorie se poate face cu siguranță doar prin Hristos, 68căsătoria – un pas pentru o viață, 340atitudinea față de soțul necredincios în căsătorie, 348-352mai bine de a se desface logodna decât de a se despărți după aceea, 48cântărirea cu calm a celor esențiale de ambele părți, 73trăsăturile soției, 110alegerea partenerului de viață pentru căsătorie, 43-49, 72Hristos în inimă, aduce unitate în căsătorie, 114-120, 179continuați cu cele dintâi atenții în viața de căsătorie, 106căsătoria întinată în zilele lui Noe, 121căsătoria timpurie are ca urmarea adesea despărțiri neplăcute, 79-80factori care determină succesul sau eșecul în căsătorie, 79-96căsătoria celebrată prima dată în Eden, 25, 99pentru mulți tineri, căsătoria este sfârșitul experienței religioase, 66scopul lui Dumnezeu pentru soț și soție în căsătorie, 99, 100căsătoria protejează curăția și fericirea neamului omenesc, 26căsătoria fericită, cu succes, 105-113căsătoria pripită, imatură, rezultatele ei, 79-82rezultate în ruină veșnică, 83-86cerul privește cu plăcere asupra căsătoriei călăuzite de Scriptură, 70, 121căsătoria onorată prin prima minune a lui Isus,26, 99, 100, 341căsătoriile din impuls sunt, în general, eșecuri nenorocite, 48în majoritatea cazurilor, căsătoria e un jug ce roade, 44, 80, 85influența lui Hristos asupra căsătoriei, 114influența unei soții egoiste în căsătorie, 109, 110cunoștințele gospodărești indispensabile în căsătorie, 87-93câteva ore de curtenie, 56scopul înalt al lui Dumnezeu privind căsătoria nu este atins prin flirt, 55mulți acționează în căsătorie ca niște copii indisciplinați, 118, 119, 213, 226, 296mulți produc numai nenorocire în căsătorie, 44, 67, 72, 80, 83-85, 94, 111, 112

obligații reciproce în căsătorie, 114-120necesitatea sfatului înainte de căsătorie, 70-75căsătoria să nu distrugă individualitatea, 103, 116, 231, 351obligația soțului când este convertit după căsătorie, 69căsătoria ocupă mintea, excluzând gândurile nobile, 52când se pășește în căsătorie cu ușurință, din impuls, din pasiune, 72părinții să fie consultați în alegerea tovarășului de căsătorie, 75creștinul va căuta călăuzirea lui Dumnezeu când face planuri pentru căsătorie, 43, 49, 50, 54privilegii și datorii în căsătorie, 121-128calitățile viitorului soț, 47, 48, 92calitățile viitoarei soții, 45, 46, 87-93căsătoria are putere de vrajă, 52, 70, 85lucruri de avut în vedere în perspectiva căsătoriei, 44-47urmarea pasiunii, noutății, curând sfârșește, 56, 85, 105Satana luptă să înstrăineze pe soți în căsătorie, 106- îi zorește pe tinerii lipsiți de experiență în căsătorie, 80, 94- țese o plasă pentru a-i prinde în ea pe tinerii neînțelepți, 56, 57evitați lipsa de respect în, 47îmbinarea a două vieți, 101, 102marea decizie a căsătoriei, 43-49mulți se întovărășesc, dar nu se potrivesc în căsătorie, 44, 85căsătoria cu necredincioșii, un cămin de deasupra căruia umbrele nu pleacă niciodată, 67sfat privind căsătoria, 61-69, 95adevărata convertire, o cerință absolut necesară în căsătorie, 94-96, 103căsătoria nefericită, rezultat al unei curtenii secrete, 58, 70gluma neînțeleaptă poate cauza înstrăinarea în căsătorie, 177căsătoria înțeleaptă, cel mai eficient mijloc de a-i ruina pe tineri, 43, 70, 71rezultatele ei, 53, 83-86când se are în vedere, a se considera influența ei, 44, 45Căsătoria, altarul, promisiunile solemne făcute la altarul căsătoriei, 99-104Căsătoria, ca instituție, scopul bine studiat al lui Satana de a perverti instituția căsătoriei, 326căsătoria, relația de, abuzarea de relația căsătoriei, 121, 122, 124puțini au vederi corecte privind relația căsătoriei, 44un soț aspru, odios pentru soție, 225, 226, 228iubire și armonie desăvârșită în relația căsătoriei, 103Căsătoria, ceremonia, ilaritatea să nu fie prezentă, 101Căsătorie, legământul de, credincios și tare ca oțelul în legământul căsătoriei, 103soțul să fie credincios legământului căsătoriei, 336, 337a rupe legământul căsătoriei, 85, 112, 114, 118încălcarea legământului căsătoriei când soția vorbește de necazurile ei unui alt bărbat, 338Căsătorii, cauza căsătoriilor ruinate, 79-89Cântările Sionului, când alții sunt nerăbdători, se plâng, 443

Cântecele frivole depărtează mintea de la adevăr, 407, 408josnice la teatru, 516mama să cânte frumos, atrăgător, 350cântarea Mielului în ceruri, 537, 541cântarea care îi face pe îngeri să plângă, 514Cântecul, de biruință al cerului, 550Celibatul, Domnul Isus nu a impus, 121Cercul familial, aduceți strălucirea soarelui, iubirea, afecțiunea în cercul familial, 295Ceruri, copiii educați în mod corespunzător vor străluci în curțile din ceruri, 534părinții credincioși primesc răsplată în ceruri, 533-550slava cerului dincolo de orice descriere, 537-550căminul să fie un tip al cerului, 15, 17, 38, 99, 112, 118, 146, 306investiții în banca cerului, 397cerul este numai bucurie, 430, 431, 436, 541, 544cerurile nu vor fi tulburate de copii neascultători, 295cerurile sacrificate pentru plăceri lumești, 521Satana lucrează continuu pentru a eclipsa slava cerului, 404Cheltuielile banilor, țineți o socoteală amănunțită a, 374, 386în limitele venitului, 374-376, 382, 386, 396Chip, copiii studiază chipul părinților, 271, 322expresia chipului influențează în bine sau în rău, 34luminat de iubire, 426, 432importanța seninătății, 111, 196, 216părinților, reflectată în copil, 459Chipurile, poporului lui Dumnezeu exprimă pacea cerului, 535sfinții, radiază de slavă, 537, 543Cinste, tatăl să fie un exemplu de cinste, 212lipsa cinstei încurajată prin înșelăciunea mamei, 313, 314principii privind cinstea, 391-394Circul, să fie evitat, 516Clădiri, satisfacerea mândriei prin, 370Colegiul, tinerii care lucrează în timpul colegiului au beneficii, 387Conducerea căminului, părinții să împartă răspunderile în conducerea căminului, 312-316principii privind conducerea căminului, 305-311Conducerea necorespunzătoare a căminului înseamnă ruină pentru copil, 310, 315părinții să-și asume răspunderi în conducerea căminului, 312-316Conștiința, aprobarea conștiinței pentru îndeplinirea bine a datoriei, 506fermitate în a urma ce dictează conștiința, 464a nu forța conștiința, 116, 351omul în robia pasiunii este surd la glasul conștiinței, 51conștiința înviorată prin dăruirea sistematică, 369

conștiința la petrecerile pentru plăcere, 515conștiința nu ofensează, 503Conversația, la masă, 440exemplul lui Hristos în ce privește conversația, 503, 504Convertirea, un lucru necesar pentru un cămin fericit, 94-96, 103nu va fi convertire la a doua venire, 319Copiii, învățați să muncească vor avea plăcerea a avea o ocupație, 286-289moștenirea Domnului, 159, 268, 280o încredințare sacră, 161îngrijirea copiilor în caz de boală, 263să fie avute în vedere confortul și bunăstarea copiilor, 154, 155lăudați pe copii ori de câte ori e posibil, 18convertirea copiilor nu este responsabilitatea numai a pastorului sau a bisericii, 188, 189destinul copiilor, în mâinile mamei, 238, 243descurajați prin critică neîntreruptă, 308, 309copiii neascultători nu au parte de noul pământ, 295datoria copiilor de a fi de ajutor în cămin, 282-290, 295, 298, 300, 301să fie misionari, 487, 490să consulte pe părinți în privința planurilor legate de căsătorie, 72-75, 80să cinstească pe părinți, 292-296, 302, 360-364să refuze să-l necinstească pe Dumnezeu, 464să privească pe mamă ca fiind regina, 232să-L caute pe Dumnezeu devreme, 297-302să se încreadă în judecata părinților, 469intră în viața de căsătorie conduși de pasiuni copilărești, 79fericirea copiilor depinde în mare măsură de părinți, 44, 74ușor de mulțumit, 21, 309sunt importanți, 197inimile copiilor, cele mai sensibile la învățăturile lui Isus, 275marele preț pe care îl pune cerul pe copii, 279-281ajutați pe copii să obțină biruința, 197zilele de sărbătoare să fie făcute plăcute pentru copii, 472, 476, 478, 481-483importanța împrejurimilor de la țară pentru copii, 133, 134copiii disciplinați necorespunzător cheltuiesc bani într-un trai destrăbălat, 398incitați la rău prin povestiri necorespunzătoare sau imagini, 407influențarea copiilor prin repetarea a ceea ce au învățat, 487în mintea copiilor, imaginile închipuite sunt realități, 407învață răul mai repede decât cunoștințele utile, 523conduși să asculte prin a privi la părinți, 198, 199privesc la tată pentru sprijin și îndrumare, 211, 212sunt înnobilați prin îmbrăcarea caracterului Domnului Hristos, 536, 537mulți vor ajunge să ia poziție în sălile legislative, 484

oglindesc obiceiurile și comportamentul mamei, 267au nevoie de însoțirea părinților, 190-194, 220-223au nevoie de cuvinte blânde, încurajatoare, 196cei nevoiași să fie așezați în condiții favorabile, 167neglijați, ajung să semene sămânța morții, 201, 202copiii pastorilor, cu caractere urâte, 356părinții necredincioși, să asculte întâi de Dumnezeu, 293moștenirea părinților față de copii, 172-174părinții să vegheze asupra obiceiurilor în privința lecturii copiilor, 410-418calea către ceruri este potrivită pentru capacitatea copiilor, 281perioadele acomodării unei libertăți prea mari, 466-468, 470lipsa de acasă în timpul nopții, 467-468vizitele la distanță fără părinți, 470prezența copiilor în cămin este scumpă și înnobilează, 160instruiți în mod corespunzător, vor influența pe alții, 17, 36sesizează repede inconsecvența în disciplină, 312răbdători, cu un ton iubitor, 242primesc prima educație în cămin, 181-186educația religioasă a copiilor în cămin, 317-325drepturile copiilor să fie respectate, 306, 356ruinați printr-o educație inconsecventă, capricioasă, 310, 315se grăbesc să intre în societate la o vârstă fragedă, 523Satana își începe lucrarea cu copiii la nașterea lor, 202își scutesc multe dureri, ascultând de părinți, 73, 190, 191de-abia ajunși la vârsta adolescenței, își permit intimități, 52secretul în a o salva, 529, 530sfat cu privire la copiii cu voință puternică, 309, 310să fie educați pentru cer, 146să fie păziți să nu vadă nedreptate, 403, 406, 407să fie învățați, să formeze obiceiuri corecte în vorbire, 435-443economia, hărnicia, 184, 185, 289, 374, 375, 388cum să câștige și să folosească banii, 93, 386-390lecții de integritate, 288curățenie și ordine, 184să nu fie admiratori ai societății, 322să nu fie influențați de lume, 470, 471ascultarea, 16, 199, 212, 279respectul, 28, 198, 222, 305stăpânirea de sine, 52, 383, 386tăgăduirea de sine, altruismul, 52, 383, 386, 481, 482încrederea în sine, 184, 185obiceiuri simple în viață, 386

să evite îmbrăcămintea, dieta, casele, mobila scumpă, 386să fie de ajutor celorlalți, 184, 185să fie sociabili, buni, 185stăpânirea poftei, 261să vegheze asupra cuvintelor și faptelor, 437să-și țină socotelile, 386să iubească adevărul, 186cu tăgăduire de sine, să-și pună banii în pușculițe, 388să rămână neclintiți în mijlocul batjocurii, 463să stea pentru dreptate, să păstreze principiile, 471credincioșia, 233valoarea banilor, 388Vezi, de asemenea, Părinți, a învăța.să proclame adevărul când alții nu pot, 489, 490foarte mici, sensibili la influențele divine, 320, 321calea greșită a copiilor care se plâng în legătură cu datoriile gospodărești, 284, 300a înșela, a acoperi, 313, 314exagerarea și minciunile, 313ingratitudinea față de părinți, 361Vezi, de asemenea, Tineri.

Coroană, fiecărui sfânt i se prezintă o coroană, 537, 541

Crăciun, pomul de, proprietatea lui, 482, 483Crăciunul, cum să sărbătorim, 477-483

Creațiunea, Edenul refăcut, o mostră a creațiunii desăvârșite a lui Dumnezeu, 539

Credință, este pusă în încurcătură prin întâlnirile pentru distracții, 515-522tatăl să îndrepte pe copii spre Dumnezeu prin felul lui de viață, 212neclintire în credință, 459autenticitatea credinței pusă la probă, 524credința în Hristos, singura noastră certitudine, 341pierderea credinței prin asocierea cu necredincioșii, 460, 461prin căsătoria cu necredincioșii, 65, 66, 70, 71credința mamelor care se roagă, 274părinții să dea lecții copiilor privind mântuirea prin credință, 238aruncați armele credinței în jurul copiilor, 321lucrați în credință, 208rezultatul adevăratei convertiri, 95credința întărită prin viața la țară, 137credința lucrează prin iubire și curățește sufletul, 31Creștere, tinerii să mențină o creștere continuă, 510Creștin, să fie rațional, 68creștinul sincer, caută călăuzirea lui Dumnezeu când face planuri pentru căsătorie, 43, 49, 50, 54nu va face planuri pe care Dumnezeu nu le aprobă, 49

creștinul practic nu trăiește pentru el însuși, 488cel credincios este o putere în bine, 456Creștini, ocupați cu lucruri vremelnice, pierd din vedere cerul, 404, 405niciodată să nu fie triști, nefericiți, 429creștinii superficiali, folosiți ca momelile lui Satana, 518să fie culți, rafinați, nobili, 521credincioși în datoriile zilnice, 35împreună-simțitori, 427să aibă o iubire și duioșie sfințite, 51creștinii credincioși nu vor fi niciodată lipsiți de bunătate, 362Creștinismul, avantajul creștinismului asupra lumii, 519, 520trăit în cămin, revarsă lumină pretutindeni, 39face din om un gentleman, 425mărturia creștinismului unei familii ordonate este mai mare decât aceea a unei predici, 32Crimă, cine seamănă fărădelegea, culege nelegiuirea, crima, 407rezultatul neglijării rugăciunii, 330Crima și viciul, Satana folosește orice mijloc pentru a face popular crima și viciul, 406Critica și găsirea de greșeli, în cămin, 439, 440Cultura minții, a obiceiurilor, 87, 543necesitatea culturii personale în cămin, 172, 180spirituală, 376Cumpătarea, în timpul sarcinii mama să dovedească o cumpătare strictă, 258necesară în căsătorie, 123principiile cumpătării cuprind un domeniu vast, 494Cunoștința divină, lipsa dorinței după cunoștința divină, 407Curaj, tatăl să fie un exemplu de, 212Curățenia, totul din preajma mamei trebuie să reflecte, 253, 254însemnătatea și importanța curățeniei, 21, 22necesitatea curățeniei, 88-90neglijarea curățeniei duce la boală, 22în cămin, 422copiii să fie învățați prin purtarea de haine curate, 253, 254Curățenia și ordineacopiii să fie învățați, 184, 236indispensabile în cămin, 21, 22să nu fie duse în extrem, 152, 153Curăția, copiii lui Dumnezeu vor îmbrăca haine curate, 424cum dobândim curăția, 134, 137lecții de curăție din natură, 146, 147iubirea pentru curăție să fie sădită în sufletul copilului, 74, 208, 267, 280, 469căsătoria protejează curăția, 26, 64bărbații să nu decadă într-o clipă de la curăție la destrăbălare, 330, 331

curăția în închinare, 331necesitatea menținerii curăției, 123, 124, 338, 404mamele să învețe pe copii curăția prin purtare de haine curate, 254soțul să posede curăția inimii, 228deprinderile privind curăția gusturilor, a apetitului, 301părinții să ajute pe copii să atingă standarde înalte de curăție, 208viața de început a lui Samson într-un mediu de curăție, 460femeile protejate prin cercul sacru al curăției, 334tinerii să păstreze curăția, 464Curtea înfrumusețată contribuie la fericirea familiei, 149, 153Curtenie, practici obișnuite în curtenie, 55-60obiceiuri înșelătoare, 55, 57, 58, 70cei sfinți și drepți vor urma principiul, 55orele târzii nu sunt plăcute lui Dumnezeu, 56ocupă mintea, excluzând din ea gândurile nobile, 52a te juca cu inima este o crimă în ochii lui Dumnezeu, 57Curtenie și căsătorie, rezultatele curteniei și căsătoriei neînțelepte, 53, 54, 83-86Curtoazie, dragostea exprimată în fapte mici de, 198mama uneori nepăsătoare în privința curtoaziei, 249copiii să manifeste curtoazie creștină, 307să strălucească în fiecare cămin, 37, 319, 421-429manifestată de Hristos, 228tatăl să cultive, 216-219importanța curtoaziei, 16, 18, 31, 95, 118rezultatele lipsei de curtoazie, 38, 83dragostea lui Hristos manifestată prin curtoazie, 34principiile nobile ale curtoaziei, 535părinții să facă religia atrăgătoare prin curtoazie, 323fericirea adevărată depinde de, 15, 156ilustrată de Pavel înaintea lui Agripa, 425Cusutul și gătitul, fetele să fie învățate cusutul și gătitul, 91, 92Cuvânt, copiii să se împotrivească cuvintelor pătimașe, 307orice cuvânt are o influență, 434cuvintele aspre niciodată să nu iasă de pe buzele părinților, 309, 358, 432, 434, 438, 441cuvintele pripite să fie ținute în frâu, 198Cuvântul lui Hristos era o mireasmă de viață spre viață, 504cuvintele nechibzuite pot închide ușa spre ceruri, 38nu rostiți cuvinte destrăbălate, 333Cuvintele amare se întorc cu un seceriș veninos, 439cuvintele aprinse, un soi de jurământ, 439să fie rostite cuvinte plăcute, blânde, amabile, 18, 21, 50, 212copiii au nevoie de cuvinte blânde, de încurajare, 196, 216, 217, 227, 228

cuvinte de încurajare, mai vindecătoare decât medicamentele, 216, 217, 227, 228cuvinte înmiresmate de iubirea lui Hristos, 37păziți cuvintele în cămin, 180cuvintele aspre rănesc și descurajează pe copii, 308, 439cuvintele nerăbdătoare, zornăitoare, nervoase, o ofrandă a lui Satana, 242, 437cuvintele amabile, blânde aduc fericire în familii, 50, 104, 111, 120, 362, 435, 485, 530cuvinte nobile, înălțătoare, 519, 520părinții să vegheze asupra cuvintelor copiilor, 268cuvintele să mângâie pe cei fără nădejde, 509, 511cuvinte de descurajare niciodată să nu iasă de pe buzele tatălui, 222copiii să-și arate dragostea prin cuvinte plăcute, 295influența puternică a cuvintelor, 107-109, 111Biblia pretinde curăția în cuvinte, 63efectul cuvintelor de critică, 436cuvinte de încredere, serioase, conduc la fapte bune, 438lipsa cuvintelor de iubire în cămin, 79

*Daniel, exemplul lui Dumnezeu, în ce privește stăpânirea de sine, 301, 464Dansul, deschide ușa pentru un mare rău, 498, 515-517Daruri de mulțumire lui Dumnezeu, 475de ziua nașterii, 473, 474cărțile recomandate ca, 479daruri de Crăciun, 474, 478-481îngerii țin un raport exact al darurilor, 368pentru Hristos, de Crăciun, 480-483Datoria părinților, de a-i învăța pe copii să se încreadă în judecata lor, 469de a fi primii învățători ai copiilor, 181-186de a fi prieteni ai copiilor lor, 190-184de a lega inimile copiilor prin dragoste, 316de a alege tovarăși copiilor lor, 466-469de a avea în vedere confortul și bunăstarea copiilor, 154, 155de a controla lecturile copiilor, 410-418de a cultiva grădina inimii copilului, 200-203de a devota serile familiilor lor, 192de a îndruma activitățile copiilor, 285, 286de a disciplina pe copii cu bunătate, dar și hotărâre, 252, 308, 469, 498, 530a educa pe copii pentru acum și veșnicie, 298, 316a încuraja pe copii să se încreadă în ei, 190, 191a simți împreună cu ei în jocurile, bucuriile și necazurile lor, 192, 309a câștiga încrederea copiilor, 198, 199a încuraja și iubi pe copii, 185, 190, 196a veghea asupra obiceiurilor, principiilor copiilor, 468, 469a călăuzi sentimentele tinerilor, 74

a ajuta pe copii să ajungă la desăvârșire, 305a menține atmosfera căminului înmiresmată cu cuvinte amabile, vesele, 434, 442a veghea mereu asupra copiilor, 202a face din Biblie călăuza lor, 180, 184, 187, 189, 306a face din zilele de sărbătoare ocazii plăcute pentru copii, 472, 476, 478, 481-483a face religia atrăgătoare, 323a arăta interes față de copii, 530a oglindi iubirea lui Isus, 199a modela caracterul copiilor, 74a îndrepta pe copii la Hristos ca Mântuitor personal, 205a pregăti pe copii pentru cer, 146, 436, 549, 550a fi de folos celor cu care se asociază, 235, 236a avea în vedere dorințele copiilor în alegerea unui tovarăș, 75a le îndrepta viețile după Legea lui Dumnezeu, 310, 311a căuta înțelepciune divină, 202a da exemple bune copiilor, 16, 305, 309, 450a împărți răspunderile în conducerea familiei, 312-316a semăna sămânța adevărului și iubirii, 319a sta în locul lui Dumnezeu pentru copiii lor, 293, 320a înlocui plăcerile dăunătoare cu plăceri nevinovate, 472, 483, 498-502, 504, 505, 514a înconjura pe copii cu influențe bune, 136-147a simpatiza și a se ruga pentru și cu copiii, 73, 74a se prinde de puterea nemărginită a lui Dumnezeu, 206, 207a educa pe copii pentru Dumnezeu, 183-190a face față încercărilor, 471a se încrede în puterea lui Hristos de a face transformarea în tineri, 174Datorie, îndatorirea de a evita datoria, 405Datorii zilnice, să fie îndeplinite cu credincioșie, 405Datoriile mamei, să susțină reforma sanitară, 251să acorde atenție dietei, 252să fie prietenă cu copiii ei, 191-194să conlucreze cu pastorul, 236model de bunătate și curăție, 267să-și lege copiii de inimă prin iubire, 21, 309să-i aducă pe copii la Isus, 350să creștineze familia, 235, 255să aibă în vedere fericirea soțului și a copiilor, 253să cultive binele, să respingă răul, 267, 268să cultive o dispoziție veselă, fericită, 258să dea dovadă de credincioșie și iubire ca și îngerii, 24să țină frânele conducerii cu fermitate și bunătate, 252să instruiască, să călăuzească și să țină în frâu pe copii, 237să inventeze și să îndrume distracțiile copiilor, 526-530

să aibă ochii fixați asupra lui Hristos, 237să facă din cămin un loc plăcut, 24să fie atrăgătoare, 252-254să așeze picioarele ferm pe principii, 251să laude pe copii pentru lucrul lor, 289să se roage cu copiii, 266să învețe pe copii să poarte răspunderi în cămin, 282-290, 295, 298, 300, 301să instruiască pe copii, 184, 264-269fiecare mamă este un învățător, 319mama credincioasă, înscrisă în cartea cu renume nemuritor, 238exemplul evlavios al mamei, 268sănătatea și înfățișarea mamei, 251-254sănătatea mamei influențată de un spirit vesel, 433să fie avută în vedere în creșterea familiei,162, 163influența mamei, 236, 238, 239, 240-243, 248micșorată prin îmbrăcăminte murdară, sărăcăcioasă, 252-254iubirea mamei reprezintă iubirea lui Hristos, 199mama are nevoie de tandrețea soțului, simpatia lui, 227, 228mama lui Samuel, un exemplu de credincioșie, 536singura speranță a mamei este în Dumnezeu, 241ocaziile mamei de a influența spre o viață mai înaltă, 23, 24poziția mamei, misionară în cel mai înalt sens, 245nici o altă lucrare nu egalează lucrarea mamei în importanță, 237mama să fie regină în cămin, 87, 231-239imposibil a estima influența mamei care se roagă, 266efectele influențelor prenatale asupra mamei, 255-259prezența mamei, cea mai mare atracție în cămin, 21responsabilitatea mamei de a lucra temeinic, 251să aibă o minte cultivată, 87, 110să imprime în mințile în dezvoltare gândurile lui Dumnezeu, 245să formeze și să modeleze caracterul, 231, 233, 234, 242stă în locul lui Dumnezeu pentru copii, 528educă pe copii pentru societatea îngerilor, 163, 164răsplata mamei adevărate, copiii cu tăria de a face binele, 250respectul soțului, 250cea mai duioasă legătură pământească între copii și mamă, 240lipsa de considerație față de copii, un păcat înregistrat împotriva lor, 73simpatia și aprobarea mamei sunt de preț pentru copii, 190mama să dezvolte o minte echilibrată, un caracter curat, 243influența membrilor familiei, spre o viață mai înaltă, 110, 242mama să dovedească iubire pentru ordine, 23mama să-și păstreze demnitatea, să mențină o conducere bună, 23mama să învețe continuu pe copii iubirea și harul lui Hristos, 235

- lecții din natură, 110- disciplina, curățenia și ordinea, 236să trăiască o viață nobilă, curată, 280să învețe pe fiice să gătească, să coasă, 91, 92Vezi, de asemenea, și Copiii, să fie învățați credincioșia, 268lucrarea mamei pentru veșnicie, 232, 234, 236, 238, 266, 267- în educația copiilor, vizitatorii nu o pot întrerupe, 266, 267concepții greșite cu privire la lucrarea mamei, 244-250căi greșite, asumarea de poveri inutile, 249, 250lucrarea mamei mai degrabă robie, 23, 24, 100ascunderea de către mamă a greșelilor copiilor față de tată, 313, 314încruntare și asprime, 252, 308, 309mama ce se socotește martir, 248mama îngăduitoare cu copiii spre ruina lor veșnică, 261, 264îngăduința, răsfățul și idolatrizarea copiilor, 280neglijarea datoriilor din cămin lucrând pentru alții, 245-247mici afecțiuni, 197neconsecvență în tratarea copiilor, 527, 528pune la îndoială disciplina tatălui în fața copiilor, 314, 315refuză copiilor plăceri nevinovate, 527, 528critica și murmurarea, 247, 249învață pe copii să înșele, 313vezi și Mama vitregăDăruirea continuă, înfometează lăcomia, 370motivele în dăruire înregistrate în ceruri, 368Dăruirea sistematică, o binecuvântare pentru fiecare familie, 368, 369, 423, 426Decență, modestie, legile decenței încălcate prin ore târzii petrecute pentru curtenie, 49lipsa decenței face ca destrăbălarea să nu pară păcat, 51părinții să-i ajute pe copii să atingă un standard înalt în ce privește decența, 190-191femeile să păstreze decența, 307-308Decorare, principii în decorarea interioară, 149-156Demnitatea creștină, 433 lucrul util conduce la demnitate, 90, 91morală a copiilor, 469Desăvârșire, părinții să lupte pentru desăvârșire, 316Desăvârșirea bărbăției, Adam, exemplu de, 26Desfrâul nu este iubire, 123Despărțirea de un soț necredincios, 344, 345Destrăbălarea a adus judecățile asupra lui Israel, 326, 327destrăbălarea, păcatul special al acestui veac, 328-330Deznădejdea, provocată de lipsa religiei adevărate, 431Dieta, cea mai bună pentru om, 139

în timpul copilăriei, 260-262în timpul sarcinii, 256-258efectele dietei asupra minții și comportamentului, 252mama să înțeleagă principiile în dietă, 87Disciplină, deficitară, de ce nu sunt tinerii înclinați spre religie, 318, 319să fie blândă, dar hotărâtă, 17, 279, 309Vezi, de asemenea, Ținere în frâu.Disensiune în cămin, 436Dispoziția, influențată de dietă, 252nestatornică, scoasă la iveală în viața de căsătorie, 57, 84veselă, voioasă să fie încurajată, 258, 426, 429, 432îmbunătățită printr-o întovărășire corespunzătoare, 456dispoziția manifestată în cămin va fi scoasă la iveală la înviere, 16poate fi schimbată, 200, 345dispoziția copiilor, modelată de mamă, 221, 241care sunt răsfățați și serviți tot timpul, 294încăpățânată, cum să fie stăpânită, 197Distracții, copiii să se bucure, după îndeplinirea datoriilor, 286primejdioase, care dăunează rugăciunii, 513, 515, 516deschid ușa pentru rele, 498-500dăunătoare, părinții să le înlocuiască cu plăceri nevinovate, 472, 483, 498-505, 514nu sunt necesare pentru sănătate, 508, 523populare, puține sunt sigure, 515care izvorăsc din principiu, 508față de recreație, 512-520lumești, pe care le frecventează partenerul necredincios, 66Satana ispitește pe tineri prin, 431, 460Distracții sociale, nu după modelul lumii, 447, 448care sunt ospățul lui Satana, 518Divorț, sfat cu privire la divorț, 340-347căsătoriile pripite adesea duc la divorț, 80nu este nevoie de divorț dacă există supunere față de Legea lui Dumnezeu, 106Domnul Hristos, binecuvântând copiii, 273, 274viața de copilărie a Lui, 132, 133exemplul Lui, ca tânăr, 506, 507în ce privește datoriile din cămin, copiii să-L urmeze, 290, 297în ce privește ospitalitatea, 450, 451în relațiile sociale, 457, 458, 503, 504sub provocare, 443prima misiune a Lui, cinstirea căsătoriei, 26, 341încredințați-vă Lui, înaintea oricărui prieten pământesc, 67marele Învățător al omenirii, 181

Hristos în inimă Se va manifesta prin curtoazie și bunătate, 34secretul unității în familie și biserică, 179va fi adus în familie, 17, 20, 323iubirea pentru Hristos nu va fi înlocuită de iubirea omenească, 67iubirea lui Hristos fortifică iubirea omenească, 68, 94revenirea Lui, aproape, 544, 550consacrarea față de Hristos, necesară într-un cămin fericit, 27, 28, 95, 96simpatia lui Hristos pentru mamele creștine, 204a învăța lecții spirituale din natură, 144, 145a fost o binecuvântare în fiecare cămin, 156întâmpinând pe cei răscumpărați în cetatea lui Dumnezeu, 537lucrarea pentru Hristos, să înceapă în cămin, 35Dragostea nebună pune stăpânire pe tineri ca o molimă, 64Drama, viciul înălțat prin ațâțarea pasiunilor, 515Drepți, răsplata dreptății, 504Duhul Sfânt, un oaspete binevenit la adunările sociale, 502, 503desconsiderarea Duhului Sfânt, 525copiii să fie înzestrați cu Duhul Sfânt, 17, 274, 275, 489influența Duhului Sfânt în cămin, 114, 118, 120protecția Duhului Sfânt este pierdută prin căsătoria cu un necredincios, 67rezultatele prezenței Duhului Sfânt în viață, 84, 178, 350influența mângâietoare a Duhului Sfânt, 342cel mai dulce tip al cerului este căminul în care domnește Duhul Sfânt, 15dă tărie în har părinților, 206lucrarea Duhului Sfânt, 422Dumnezeu onorat printr-o familie ordonată, 27, 32, 36, 322, 533este Prietenul și Sfătuitorul care nu dă greș niciodată, 74ne pretinde afecțiune supremă, 43, 47, 54, 95, 223Duritate, păziți-vă de, 74

*Economia să nu degenereze în zgârcenie, 254datoria părinților de a practica economia, 385, 395-398, 422să învețe pe copil economia, 185, 374, 375este cheltuirea cu prudență a banilor, 374misionarii să practice economia, 165Eden, frumusețile naturii din Eden, 27, 132educația din Eden avea ca centru familia, 181căminul din Eden, al primilor noștri părinți, 25, 99, 132, 135, 143pierdut prin neascultare, 143căsătoria și Sabatul instituite în Eden, 341nu erau semne de păcat și decădere în Eden, 26, 27Edenul refăcut, slava Edenului refăcut, 539-541, 545

Educația în cămin, 181-186metode de educație în Israel, 181o responsabilitate pe care părinții nu o pot transfera asupra altora, 187-189rezultatele educației în cămin, deficitare, 470orice altceva este secundar educației în cămin, 183educația în cămin pregătește pentru răspunderile din viață, 183educația în cămin în mod trist neglijată de părinți, 182Egoismul închide inimile copiilor, 72, 73păzirea continuă împotriva egoismului, 96, 103, 108, 370, 527egoismul expulzat din inimă prin bunăvoință, 167, 168egoismul câștigă supremație în casele fără copii, 159egoismul ucide roada prețioasă a iubirii, 196spiritul ospitalier, 447egoismul manifestat pentru că nu există ascultare de Legea lui Dumnezeu, 372, 373nevoie mai mult de Hristos, mai puțin de egoism, 431egoismul să nu fie motiv în căsătorie, 70egoismul mamei influențează copilul, 241egoismul dezvăluit în judecată, 383Elisabeta, mama înaintemergătorului Mântuitorului, 242Emoțiile care deprimă sunt dăunătoare sănătății, 430, 431Enoh a ajuns la o experiență mai înaltă după nașterea fiului său, 160primirea de oaspeți, dorința după primirea de oaspeți, o capcană, 522exemplul văduvei din Sarepta, 446primirea musafirilor, 153, 377, 449, 450Ereditate, legea eredității, 172-174Etalare, conformarea față de modă, caracterul este neglijat, 521Dumnezeu nu aprobă etalarea, 379, 422în îmbrăcăminte, 222, 223, 514, 515în îmbrăcăminte și împodobirea casei conduce la rivalitate, 151iubirea pentru etalare duce la extravaganță, 376duce la neglijarea copiilor, 154, 155ispita etalării, 384nepotrivită în fața vizitatorilor, 450lumea petrece sărbătorile în etalare, 480Vezi, de asemenea, Îmbrăcămintea, ÎmpodobireEtichetă, tratat de, 424, 425Eva creată pentru a sta alături de Adam, 25, 115, 159sfatul lui Dumnezeu către Eva, 115Exagerare, cum se dezvoltă la copii, 313Exemplul evlavios, o inspirație pentru cei din jur, 32Exercițiul fizic, face bine organelor corpului, 27, 134, 142esențial pentru cea mai eficientă muncă, 494, 495

ideal pentru activitate misionară, 509, 510influența exercițiului fizic asupra corpului, minții și caracterului, 284, 289, 506, 508exercițiul fizic în aer liber înviorează, 134, 251, 499, 501, 510studenții, elevii au nevoie de exercițiu viguros, 500Extravaganța oferită de viața la oraș, 135Dumnezeu nu aprobă extravaganța, 379obiceiurile extravaganței să fie alungate din viață, 375, 514mama încurajează extravaganța în copii, 527extravaganța familiei duce la faliment, 383dăruirea sistematică păzește împotriva extravaganței, 369cu banii împrumutați pe încredere de la Dumnezeu, 367, 376Extreme, scopul lui Satana este de a ne împinge spre extreme, 432

*Familia, cu toții să ia parte la răspunderile din familie, 180dăruirea sistematică în familie, 368, 369mai bine să salvezi o parte din familie decât să o pierzi pe toată, 352binecuvântările din familie rezultă din unirea cu Dumnezeu, 217, 218familia fără copii să poarte de grijă copiilor fără cămin, 168, 169familiile creștine să fie lumină în lume, 535sfat pentru părinții cu familie mare, 163-166cheltuielile familiei să nu depășească venitul ei, 374-376, 382, 386, 393factorii în determinarea mărimii familiei, 162-166tatăl, capul familiei, 117conducerea greșită a familiei este ruinarea copilului, 310, 315critica și murmurarea dăunează fericirii familiei, 247, 249influența fericită a familiei, 50, 83, 95să fie unită, în ceruri, 544pericolele vieții în orașe mari a familiei, 131-140influența familiei dezordonate este dezastruoasă, 33în familie să fie nutrite bunătate și iubire, 178, 179membrii familiei să fie înconjurați de o atmosferă cerească, 535familia să se angajeze în slujire creștină, 32, 33, 35-39, 53sfaturi cu privire la familia pastorului, 353-359nevoia familiei de a se bucura de atenție prioritară a mamei, 377niciodată familia nu se desparte când Hristos locuiește în inimi, 94să fie avute în vedere intimitatea familiei, 337, 338religia în familie, 317-325simplitatea familiei să fie păstrată de față cu oaspeții, 449-450economii sistematice pentru familie, 395, 396să se cultive ospitalitatea în familie, 447, 448seara să fie un moment plăcut în familie, 110căminul să fie un loc plăcut pentru oaspeți, 152, 153familia să fie un centru misionar, 484-490

o putere educativă, 33, 36plăcută, 198familia recunoscută ca membri ai familiei de sus, 159familia, reprezentanții lui Hristos, 31, 32secretul unității în familie, Hristos în inimi, 179rezultatele, 37familia bine disciplinată, ordonată, o onoare la adresa lui Dumnezeu, 27, 32, 322, 353familia creștină, un argument pe care cei necredincioși nu îl pot tăgădui, 36prezența familiei pentru cel mai înalt serviciu către lume, 533familia, cercul, pacea să pătrundă în cercul familiei ca un parfum prețios, 17, 155să fie păstrată sfințenia cercului familiei, 177, 179cercul familiei să fie o școală de instruire, 181-186părtășie în, binecuvântările părtășiei familiei, 190-194responsabilitățile în conducerea familiei să fie împărțite, 312-316viața de, curtoazia și bunătatea să lumineze viața de familie, 421-429îndepărtarea de țară, 501, 502închinarea în, binecuvântarea închinării în familie să fie împărtășită cu oaspeții, 448, 451datoria părinților de a menține închinarea familiei, 212Familială, legătura cea mai strânsă, cea mai duioasă, 18, 177Familiaritate nepotrivită, să fie evitată, 331-333fetele care îngăduie familiaritatea, 52o singură faptă de familiaritate poate pune în primejdie sufletul, 404Familiile creștine să se mute în localități retrase, 488, 489să fie un simbol al familiei din cer, 15, 17, 28, 38, 99-102, 112, 118, 146, 177, 306Fapte de curăție, cerute de Biblie,Femei, Hristos este cel mai bun prieten al femeilor, 204datoriile femeilor sunt mai sacre decât ale bărbaților, 231credincioșia și iubirea femeilor la fel de sinceră ca a îngerilor, 24promptitudinea femeilor, 326, 328slujba femeilor este sacră, 255femeile rele, 58, 59învățate să-și poarte de grijă, pregătite pentru orice caz de urgență, 91să manifeste rezervă și decență, 331-338Fericire, aduceți toată fericirea posibilă în cămin, 282, 307, 422fericirea înmormântată de egoism, 108numai Hristos poate aduce fericire, 28, 274creștinii au multe surse de fericire, 513depinde de influența căminului, 37, 95, 150, 353căsătoriile timpurii conduc rareori la fericire, 79ocupația este necesară pentru fericirea omului, 27tatăl să aducă fericire în cămin prin bunătate, 217, 218, 220găsiți fericire în farmecul naturii, 502

fericirea viitoare, primejduită de căsătorie cu necredincioși, 61fericirea dobândită prin facerea de bine, 286, 287, 289fericirea în căsătorie, 46, 47fericirea în două lumi, depinde de îmbunătățirea în una dintre ele, 301căsătoria lui Isaac, o imagine a fericirii în familie,74, 80fericirea în viață legată de datoriile obișnuite, 89fericirea în lucrurile mici, 108fericirea împiedicată prin rivalitatea în etalare, 151, 155- nervozitate, 437, 441, 442- vorbire pripită, 349- soție ineficientă, 91- lipsa stăpânirii de sine, 118- critică și murmurare, 247, 249- soțul egoist, dictator, ce domină, 225-228- voința proprie puternică, 107fericirea poate fi împiedicată în primul an de căsătorie, 103, 105ruinată prin căsătorie neînțeleaptă, 43, 68, 70, 71, 80, 85, 91banii nu pot da fericire, 372fericirea nu depinde de cât este de scumpă mobila, 154, 155fericirea într-o etalare seacă, 150, 151, 154fericirea posibilă în căsătoriile neînțelepte, 68, 85fericirea obținută prin îngrijirea copiilor nevoiași, 169- părtășia în familie, 190, 193- dăruire, 398- a privi partea luminoasă, 430- distracții în direcția bună, 508fericirea copiilor depinde în mare măsură de părinți, 44, 74restrângerea fericirii sănătoase duce la, 470fericirea familiei depinde de faptul dacă se gătește bine, 89soțul să promoveze fericirea, 337fericirea e importantă, 197, 472interesul pe care îl are Dumnezeu în fericirea copiilor Săi, 540fericirea în cămin depinde de unitate, 84, 102-104, 106, 107, 112, 114, 118, 178, 179, 211, 218tatăl să aibă o parte importantă în ce privește fericirea în cămin, 211fericirea să fie nutrită cu stăruință în fiecare zi, 195fericirea soțului și copiilor depind de mamă, 253contribuiți continuu la fericirea altora, 423fericirea părinților, de a vedea în copii dezvoltarea unui caracter asemenea lui Hristos, 533căsătoria protejează fericirea familiei, 26fericirea celor răscumpărați, 544, 548fericirea tinerilor, 497calea spre fericire are multe primejdii ascunse, 255, 256fericirea e posibilă dacă sunt înțelese cerințele căsătoriei, 122

fericirea este promovată prin fapte de iubire, 34, 95, 118- spirit optimist, 433- religia în familie, 94- ajutorarea semenilor, 388, 486- iubire, simpatie, curtoazie, 15, 83, 95, 156, 195, 421-423, 428fericirea, rezultat al unui caracter frumos, 223al unei adevărate convertiri, 95fericirea ruinată printr-o căsătorie neînțeleaptă, 70, 71, 80, 85, 91fericirea să fie cultivată, 432fericirea adevărată se găsește prin comuniunea cu Dumnezeu în natură, 132, 137- ascultare, 145fericirea adevărată trebuie să aibă binecuvântarea cerului, 67adevăratele principii ale creștinismului, o sursă de fericire, 493tinerii lumești nu au fericire, 457Fete, care îngăduie familiaritate nepotrivită, 52Ficțiune, evitați cultivarea gustului pentru ficțiune, 412, 413Fiicele, răsfățate, mândre, 52Vezi, de asemenea, FeteFinanțele familiei, principii în, 372-380Finanțare a familiei, principii de, 413-420Flatare, feriți-vă de flatare, 335Flirtul, urmările flirtului, 55, 57Flori și copaci, proprietățile dătătoare de sănătate ale florilor și copacilor, 147

*Găsirea de greșeli, îndepărtează spiritul lui Dumnezeu, 272Gătit, meșteșugul, necesar pentru sănătate, 89Gătit și cusut, fetele să fie învățate, 91, 92Gândul, cultivați curăția gândului, 63, 402-404, 511, 519orice gând să fie supus lui Hristos, 128Gânduri și sentimente, sfințirea, 53Gândurile, influențate de ceea ce citim, 416gândurile copiilor să nu fie îndreptate spre sine, 258curtenia preocupă mintea excluzând gândurile nobile, 52este nevoie de efort hotărât pentru stăpânirea gândurilor, 53, 54supuneți gândurile pentru a fi potriviți pentru serviciul lui Hristos, 409încurajați gândurile serioase la copii, 473gândurile necurate conduc la fapte necurate, 408gândul lui Hristos, să fie prezent în orice ocupație, 144gândurile inimii, judecate de Legea lui Dumnezeu, 337gândurile mamei influențează moștenirea transmisă copiilor, 241gânduri curate lărgesc și înnobilează mintea, 410

Satana caută să pervertească gândurile, 514gândurile să fie stăpânite, 334, 335gânduri nesfinte, 514gânduri nereale și triviale, 411lumea are o mare influență asupra gândurilor, 405Gelozie, cauza geloziei, 68, 126să fie dezrădăcinată, 196Gentleman, creștinismul face din om un gentleman, 425Gimnastica, exercițiile de gimnastică, în școală, 499Gospodine să aibă condiții, să le fie ușurat lucrul, 23, 24principii pentru gospodine, 21, 24Grădinăritul, rânduit pentru Adam și Eva, 143valoarea grădinăritului, 141-147

*Haina, regească țesută în războiul de țesut al cerului,Har, lipsă de creștere în har, 407pentru creșterea în har, alegeți-vă prieteni care să vă ajute, 466tainele harului, nedezvăluite în cer, 542harul lui Dumnezeu, arătat de cel care posedă adevărata dragoste, 50, 51puterea harului, în cămin, 31, 36, 96, 100, 112, 118, 131, 180, 201, 205, 206, 208, 235, 241, 251, 252,266, 274, 298, 299, 305, 319, 323, 325, 331, 338, 343, 345, 361, 401, 403, 426, 486, 535Haruri care dau strălucirea vieții de familie, 421-452Hărnicie (harnic), obiceiuri privind hărnicia, 345, 374, 375în cămin, 422învățați pe copii să fie harnici, 184, 185, 289răsplata hărniciei virtuoase, 506, 507tatăl să fie un exemplu de, 212Hrana, simplă, igienică, 501

*Idolatria, zeci de orașe mari dedate idolatriei, 136Igiena în cămin, 87-90Imaginația, cultivați o imaginație curată, 415inima coruptă prin imaginație, 408otrăvită prin mergerea la teatru, 516Imoralitatea, preponderența imoralității astăzi, 326-338Impresii, importanța unor impresii bune în copilărie, 201, 202, 275, 297fixate pentru totdeauna în mintea copiilor, 469impresii vătămătoare primite mai repede decât cele divine, 466, 467impresii distruse prin frecventarea teatrului, 516Impuls, rezultatele impulsului orb, 61dragostea stârnită de impuls când este pusă la probă, 50, 51, 56

se intră în relația de căsătorie din impuls, 72, 80cei conduși de impuls culeg o recoltă amară, 63, 85tinerii se lasă prea mult pe seama impulsului, 55

Impulsurile generoase, să nu fie reprimate, 107Indiscreție, cineva poate primejdui sufletul prin indiscreție, 404Individualitate, căsătoria să nu distrugă individualitatea, 103, 116, 231, 351Infidelitatea, puterea vrăjitoare a infidelității asupra minții, 413Influența, copiii să exercite o bună influență asupra altora, 17, 301influența dăunătoare a unei mame indulgente, 314influența întovărășirii, 455-530influența căminului creștin, 325, 450- a femeilor rele, 58, 59- lucrări rele asupra altora, 463influența tatălui să fie mai puternică decât ispitele lumii, 221influența familiilor fericite, 50influența familiei în biserică, societate, 318, 319influența căminului este îndepărtată, 31-39, 110, 182, 183, 187influența unei familii dezordonate este dezastruoasă în societate, 33influența soției pastorului, 354-356influența mamelor, 236, 238, 239, 240-243, 248, 266influența părinților asupra copiilor, 182, 183, 187, 194, 450influența iubitorilor de plăceri, 518, 524, 525influența sorei asupra caracterului fratelui, 35, 185influența adevărului rafinează, 422influența familiilor ordonate, 27, 32, 322, 533, 535influența a ceea ce este omul este mai mare decât a cuvintelor pe care le spune, 353influența sfințitoare a relației de familie, 19Influențe demoralizatoare deformează caracterul, 406importanța unor influențe bune pentru copii, 136-147influențele căminului afectează societatea, biserica, națiunea, 15să nu fie afectați de influențe lumești, 470, 471importanța influențelor prenatale, 255-259tendința naturală a tinerilor de a urma influențe firești, 200Ingratitudine, reprimați orice ingratitudine în vorbire, 295Inima, tendințele naturale ale inimii sunt în jos, 456, 529inima copilului, impresionată dacă i se vorbește mereu de iubirea lui Hristos, 235nimic nu este mai valoros în ochii lui Dumnezeu decât o inimă curată, 426comorile bogate ale înțelepciunii țâșnesc din inimă, 438inima consacrată va fi călăuzită de Isus, 380Instruirea în problemele de gospodărie importante, 87-93Integritatea, lipsa integrității încurajată prin înșelăciunea mamei,mama să învețe pe copii integritatea,în afaceri, 391-394Invalizi, mișcarea fizică regulată recomandată invalizilor, 510Investiții ale banilor pentru a ajuta cauza lui Dumnezeu, 394

Invidia, să fie smulsă din rădăcină,Ioan Botezătorul umplut cu Duhul lui Dumnezeu de la naștere, 274, 275educația lui Ioan Botezătorul, 133, 134Iochebed, a modelat caracterul lui Moise, 242Iosif, exemplul lui, 331Isaac, exemplul lui Isaac prin a îngădui tatălui să-i aleagă o soție, 74, 80Ispitirea, copiii întâlnesc la fiecare pas, 406copiii educați corespunzător sunt fortificați împotriva ispitirii, 17închideți ușa potopului de ispitire prin viețuire la țară, 136, 141, 143norii ispitirii împrăștiați de cuvintele amabile, 449îndrumarea în cămin, o apărare împotriva ispitirii, 194, 406cum să ripisiți ispitiri neașteptate, 214, 338iubirea de distracții deschide ușa ispitirii, 522mulți tineri sunt ispitiți să cedeze de teama batjocurii, 463o dată cedat în fața ispitirii se poate schimba sensul vieții, 59deschizând ușa ispitirii, 404părinții să apere pe copii de ispitire, 136-140ispitirea mai puternică nu este o scuză pentru păcat, 331, 336Ispitiri, tinerii întâmpină ispitiri puternice, 408, 410Israel, destrăbălarea lui Israel a dus la decăderea lui, 326, 327Iubirea, un atribut ceresc, 426, 427iubirea stârnită de impuls piere când este pusă la încercare, 50-56iubirea leagă inima copiilor de mamă, 21iubirea oarbă, o boală molipsitoare, 84feriți-vă de, 45copiii respinși prin lipsa de împreună simțire, 242iubirea dă naștere unui spirit de mulțumire, fericire, 34, 95iubirea vede calitățile mai degrabă decât defectele, 47, 95, 105iubirea de durată, țesută în războiul de țesut al cerului, 112, 113fiecare cămin să fie un loc în care să domnească iubirea, 18, 19, 83, 94, 120, 150, 155, 185, 190, 193,218, 443tatăl să ofere iubire în cămin, 214, 225iubirea autentică față de membrii familiei, 422iubirea verificată prin ascultare, 307iubirea omenească nu poate înlocui iubirea lui Isus, 67numai Dumnezeu poate face ca iubirea să rămână curată și nobilă, 19, 95, 99, 100iubirea trebuie să-și extragă cele mai strânse legături din divin, 68, 69, 94influența iubirii asupra tovarășului necredincios, 69lipsa iubirii dă multă durere de inimă oamenilor, 107, 108, 198manifestarea iubirii pregătește inimile pentru sămânța adevărului, 18adâncimile de nepătruns ale iubirii Mântuitorului, 538iubirea necesară în îndreptarea copiilor, 173

iubindu-i pe copii, mama câștigă lucrând cu ei, 286, 287iubirea de cea mai mare valoare pentru mamă, 254părinții să lucreze cu iubire pentru copii, 208, 432puterea iubirii, 195-199iubirea curată Îl are pe Dumnezeu în vedere în toate planurile, 50, 51iubirea disprețuitoare a mamei, un păcat împotriva copiilor, 73iubirea se întărește prin controlul cu natura, 137iubirea este pusă la încercare prin atitudinea față de cei în nevoie, 167, 170, 171iubirea să fie exprimată în cuvinte și fapte, 37, 107-109, 111, 198devoțiunea prin iubirea adevărată este reală și dăinuitoare, 51, 94căminul să radieze de iubire, 530iubirea este un principiu înalt și sfânt, 50, 123, 124iubirea este înțeleaptă și face deosebire, 51iubirea privește dincolo de ceea ce se vede, 51iubirea nu este nici irațională, nici oarbă, 50, 123, 124iubirea unde domnește Hristos, 69, 94când este pusă la încercare, iubirea este profundă și puternică, 105, 106de lume, urmarea egoismului, 137de sine, nutrirea, 159, 160lui Dumnezeu să fie supremă, 128lui Isus să fie oglindită în părinți, 199

*

Îmbrăcăminte, curățenia în îmbrăcăminte, 22etalare în îmbrăcăminte, 151, 253iubirea de îmbrăcăminte pune stăpânire pe minte, 457mama să înțeleagă principiile în îmbrăcăminte, 87îmbrăcămintea mamei să fie potrivită, 252, 253simplă, neîmpodobită, 238mândria în, 370, 514Vezi, de asemenea, Împodobire, EtalareÎmbrăcămintea, să fie potrivită, decentă, 253, 254Împrejurimi, tinerii să facă lucrare misionară în împrejurimi, 485, 488, 490Încercare, în timpul ce încercare, agățați-vă de Isus, 207Încercările, necazuri vor veni la fiecare suflet, 18, 111, 178alinați necazurile copiilor, 196vorbiți despre necazuri numai lui Dumnezeu, 338Închinarea să fie un principiu în viața copilului, 320Înclinații, copiii să-și tăgăduiască propriile înclinații, 487părinții să nu îngăduie copiilor să-și urmeze propriile înclinații, 469, 470Înclinația în ce privește folosirea banilor nu este controlată, 368, 372, 375mama să încurajeze orice înclinație bună în copii, 246să nu contravină cerințelor lui Dumnezeu, 324

înclinația tinerilor de a se întovărăși cu cei inferiori lor, 462urmările înclinației în a dobândi superioritate, 64, 84reprimarea înclinației de a avea propria cale și voință, 310împotrivirea față de orice înclinație spre păcat, 403înclinația triumfă în unirea cu cei necredincioși, 65Încredere, învățați pe copii să-și mențină încrederea unii în alții, 222încrederea pierdută prin cuvintele aspre ale părinților, 439părinții să câștige încrederea, 190, 192, 193, 199, 222, 287, 288simplă a copilului în tată, 160Încurajare, rostirea de cuvinte de încurajare aduce vindecare, 217, 228încurajarea copiilor, 185, 190Înfățișare, exterioară, a onora pe Dumnezeu, 22, 254mândria, 514Îngeri, căzuți îi însoțesc pe cei care își petrec nopțile, 56-57oaspeți obișnuiți în camera de jocuri, 517, 518buni, toate lucrurile sunt văzute de ei, 463, 515întotdeauna îi înconjoară pe copii, 432însoțesc pașii copiilor lui Dumnezeu, 534atrași de casa ordonată, 17, 18au blocat intrarea în Eden, 539, 540alături de părinții temători de Dumnezeu, 205, 214discutau liber cu Adam și Eva, 26se delectează în căminul unde Dumnezeu este onorat, 28, 31, 323întristați de autoritatea dictatorială, 226întristați de scene de plăceri destrăbălate, 514aud vorbele rostite în cămin, 434, 441influențează inima și mintea, 405observă schimbările în viața de cămin, 22primiți în cămin prin ospitalitate, 445sunt bucuroși la vederea părinților stăpâni pe ei înșiși, 442vizitează căminul înfrumusețat prin dragoste, 19, 94, 109, 422, 426veghează asupra mamelor copleșite de griji, 244în fiecare familie, 315pentru a vedea dacă familia este o binecuvântare pentru alții, 315Îngerul, raportor, o înrolează pe mamă printre cei mai mari misionari, 235înregistrează ziua pierdută, 472înregistrează darurile, 368Vezi, de asemenea, Cărțile cu rapoarteÎngrijorarea nu poate îndrepta niciun singur rău, 431în supravegherea formării caracterului copiilor, 536Înșelăciunea cum este învățată de copii, 313, 316Întâlniri sociale, la care pot fi obiecții, 514, 515

utile, 502, 503Înțelegere, părinții să conducă pe copii cu înțelegere,Înțelepciune, Dumnezeu sursa înțelepciunii, 143comorile bogate ale înțelepciunii se revarsă dintr-o inimă curată, 438

*Jocul de cărți deschide ușa pentru rele mari, 498, 515, 517, 518Jocuri, distrag mintea de la studii, 500Vezi, de asemenea, Distracții, RecreereJudecata de cercetare, raportul judecății de cercetare, 368Judecată, respectul lui Isaac pentru judecata tatălui său, 74este nevoie de judecată matură în alegerea tovarășului de viață, 79, 85judecata nevătămată, rezultat al curăției vieții, 301Jurământ, cuvintele pătimașe, un soi de jurământ, 439*Lăcomia se îndreaptă prin bunăvoință continuă, 370să fie dezrădăcinată, 196Lectura și influențele sale, 410, 418, 459efectele lecturării dăunătoare trezesc pasiuni nesfinte, 406, 408lectura nepotrivită educă pe tineri în nelegiuire, 403, 404, 406-408lectura în pripă, superficială, 415necumpătarea în lectură, 414, 415lectura neprofitabilă, 409, 411Legăturile familiale întărite prin împărțirea responsabilităților, 312, 316Legea lui Dumnezeu, ținerea Legii lui Dumnezeu într-o comunitate de necredincioși, 32învățați ascultarea de Legea lui Dumnezeu, 16să fie standardul pentru părinți, 235, 310, 311Legile care conduc natura ne conduc și pe noi, 144, 145Lenevia, roade, 138este păcat, 88pericolele leneviei pentru copii, 283, 284, 289Limba, cuvintele rostite de limbă, să fie păzite, 404Logodnă, mai bine să fie desfăcută decât să se ajungă la despărțire după căsătorie, 48Lot, experiența lui Lot în Sodoma, 138Lucrător, Hristos a fost un lucrător desăvârșit, 507Lucrul, lucrare, copiii să ia parte la lucrările din cămin, 282-290, 295, 296, 298, 300, 301lucrul este bun pentru copii, 286lucrul util închide ușa în fața ispitelor lui Satana, 300pentru studenți, 508Lucrurile mici însumează fericire în viață, 108, 109atenția acordată lucrurilor mici serioase, 428tinerii să arate credincioșie în lucrurile mici, 297, 299

Lume, căminul păzit cu grijă de corupția lumii, 19chiar la hotarele lumii veșnice, 549starea lumii în prezent, rea, plină de înșelăciune, fraudă, mizerie, 249lumea are nevoie de oameni buni, 38Lumi, locuitorii lumii fără păcat privesc Edenul refăcut, 539Lumina, mamele să lase lumina să strălucească, 245, 252căminul să fie lumina lumii,36-39, 96, 279, 429, 535Lumina soarelui, locuințele să aibă din plin lumina soarelui, 148, 149, 153, 154Lumină și aer în cămin, 149Luxul, efectele luxului, 389, 390

*Mama, îngerii veghează asupra mamei copleșite de griji, 244mama creștină discerne repede pericolele ce impresionează pe copii, 241vitregă, datoria mamei vitrege față de copiii soțului, 270-272Mamele, încurajarea mamelor de către Hristos, 273-276privilegiul mamelor de a dezvolta în sufletul omenesc asemănarea cu divinul, 237promisiunea călăuzirii divine față de mame, 240-248vor secera cu amar ceea ce seamănă prin neglijență, 250mamele care se încred în Hristos vor socoti poverile mai ușoare, 204datoria lumii față de mamele bărbaților curajoși, 243Maniere blânde, 422Mărturia pentru Hristos când suntem invitați în locuri de distracții, 519Mândria încurajată în întâlnirile de dragul plăcerii, 514, 515nutrită de fiice, 52nu este niciodată satisfăcută, 132lecții de mândrie, în copilărie, 375, 376, 470banii cheltuiți pentru satisfacerea mândriei, 370, 372, 376Mântuire, planul de mântuire,539, 541Mântuiții, Hristos va spune bun venit mântuiților în cetatea lui Dumnezeu, 537Memoria, este consolidată prin îndeplinirea sarcinilor desemnate, 286Mici, sumele mici cheltuite pentru mulțumirea de sine totalizează sume mari, 379, 383, 388, 393, 395Mijloace (bani), investirea mijloacelor în cauza lui Dumnezeu, 394amânarea dispunerii de mijloace până la moarte, 397, 398economisirea mijloacelor, provizii pentru viitor, 395-398Vezi și BaniiMintea, atrasă în sus prin harul lui Dumnezeu, 331lărgită, înălțată prin gânduri curate, 410Hristos a izgonit din minte plăcerile ademenitoare, 516stăpânirea minții, 54, 401întinată prin influența nefastă a răutății, 460-463degradată prin necinste, 392

mintea care face deosebire va găsi mijloace de recreare, 496, 513mintea înșelătoare și josnică, 330mintea educată în a se familiariza cu păcatul, 406efectele dietei asupra minții, 252înnobilată prin lucrarea misionară, 509-511mintea care se sprijină pe sine în loc de Dumnezeu, 61îngerii cei buni exercită o influență cerească asupra minții, 405păziți-vă mintea, astfel ca Satana să nu o poată păcăli, 57sănătatea minții este vătămată prin zarva și zgomotul orașului, 136, 137tonusul sănătos al minții, prin citirea Bibliei, 417mama să cultive o minte bine echilibrată, 243să păstreze o stare de fericire a minții, 260mintea naturală e înclinată spre plăceri, mulțumire de sine, 521puterea nobilă a minții adusă în robia pasiunii, 51mintea să nu fie expusă efortului continuu, 494mintea care sălășluiește asupra unor subiecte necurate, 334mintea copilului, ușor impresionabilă, 436principiile drepte să fie întemeiate în mintea copilului, 323mintea viitoarei mame să aibă pace, 259orice lucru lasă o impresie asupra minții tinerilor, 459mintea să fie preocupată de bine, 495mintea rafinată și înnobilată prin contactul cu natura, 143, 144echilibrul minții prin a face lucrările desemnate, 286, 288Satana nu poate pune stăpânire pe minte fără a avea consimțământul, 402- știe să farmece mintea, 407, 408mintea să fie cultivată, rafinată, înălțată, 521mintea disciplinată a zăbovi pe canalele potrivite, 412mintea fortificată prin principii ferme, curate, 534mintea să nu zăbovească asupra unor subiecte interzise, 403pentru a păstra o minte sănătoasă, fugi de poftele tinereții, 59mintea neechilibrată prin necumpătare în lectură, 414, 415lucrul util conferă energie minții fără astâmpăr, 90, 91

Mințile copiilor, îndreptate în mod natural spre nebunii, 466au nevoie de ocupație, 282-289părinții dau greș în a educa mintea, 155impresiile făcute asupra minților copiilor greu a fi șterse, 201, 202mințile ținute în febra excitării, 521Satana are ca țintă să pună mințile în încurcătură, 518, 522mințile fortificate prin muncă, 286, 288sunt puține mințile echilibrate, 414Misionar, centru, familia ca centru misionar, 484-490spiritul, lipsa spiritului misionar, datorat neglijării evlaviei în cămin, 33

Misionară, lucrare făcută prin îndeplinirea cu credincioșie a îndatoririlor zilnice, 35zilele de sărbătoare oferă ocazii pentru lucrare misionară, 476, 478activitatea dezvoltă puterile mintale, 509, 510Misionari, căminurile creștine pregătesc cel mai bine misionari, 35Mituri și basme, închipuite, 413, 414Mobila, satisfacerea mândriei prin, 370Moda, influența modei asupra tinerilor,adepții modei, 238Moise, credința de neclintit a lui Moise, o mărturie privind educația primită de la mama sa, 238Moravuri, evitați pe cei cu moravuri josnice, 462moravurile tinerilor, determinate de societate, 15Mulțumire, datorată lui Dumnezeu pentru binecuvântările Lui, 108influența mulțumirii să pătrundă în cămin, 154, 426lipsa mulțumirii, 111, 112mulțumirea să domnească în cămin, 154cu lucruri simple face căminul fericit, 154-156Muzica, de la operă, ce tulbură, 515în vechiul Israel, 517ce se cântă la petrecerile pentru plăcere, 514atracția muzicii populare, 407, 408muzica amplă, melodioasă, a cerului, 537

*Natura și sănătatea, 510frumusețile naturii aduc pace și fericire, 131, 132, 502în Eden, 27, 132foloasele învățăturii din natură, 494, 496slava naturii pe Noul Pământ, 546, 547slava și iubirea lui Dumnezeu sunt descoperite prin fiecare lucru din natură, 27, 145legile naturii să ne conducă, 144, 145lecții din frumusețile naturii, 141-147în semănarea seminței, 18, 145, 146, 200, 356, 410, 413, 417, 434, 439, 533de simplitate și curăție, 146, 147lemne solide pentru construcții, 464, 465semănarea de neghină, 59, 200pârâiașul, 456spin, 173buruieni, 146, 468iubirea pentru natură întărită prin înfrumusețarea curții, 150mama să învețe pe copii natura, 110rezultatele studierii naturii, 133Națiune, prosperitatea națiunii depinde de cămin, 15

Neascultarea de Dumnezeu are ca urmare nenorocire, 67Nebunii, scopurile nobile ale tinerilor dedate la, 457Necazul, nu căutați necazul, 430Necăjiți, oferă ocazia de a-i ajuta, 490Necinste, Biblia condamnă orice fel de necinste, 58caracterul degradat prin necinste, 392Necredincioși, sfaturi privind căsătoria cu necredincioșii, 61-69Neghina, semănarea neghinei în tineri poate amărî întreaga viață,Neprihănirea lui Hristos, 518rezultatul lipsei de armonie a inimii cu neprihănirea lui Hristos, 81învățați pe cei nepăsători să iubească neprihănirea lui Hristos, 465Nervii se calmează prin rugăciune tăcută pentru ajutorul lui Dumnezeu, 242nervii calmi, rezultat al curăției vieții, 302puterea voinței, potențial alinător al nervilor, 252, 259Nervozitate, copiii să biruie, 486nu otrăviți familia cu păcatul nervozității, 294, 295, 441-443mamele să nu cedeze nervozității, 242nervozitatea părinților, notată de îngeri, 432nervozitatea Îl alungă pe Isus din cămin, 422, 425nu faceți loc nervozității, 226Nevoiași, să ne amintim de, 474-476să fim ospitalieri față de nevoiași, 451, 452tinerii să ajute pe cei nevoiași, 490Noe, excesele din zilele lui Noe, 121Noul Pământ, slava Noului Pământ, 539-550ocupațiile de pe Noul Pământ, 549Nume bun, un capital de o valoare mai mare decât aurul, 335, 462Nunta, 101Nunți, extravaganța, ilaritatea nu sunt potrivite la nunți, 100, 101

*Oameni, lumea are nevoie de oameni buni, 38Satana îi doboară pe oamenii din poziții de răspundere, atacându-i în punctele slabe, 327, 332oameni puternici, 464, 501, 508, 509Obicei, evitați orice obicei rău, 184cultivați obiceiul de a trăi pentru a face bine, 506a da să devină un obicei, 370Obiceiuri păgâne, adoptate de israeliți, 460Obiceiurile artificiale ne lipsesc de fericire, 150importanța obiceiurilor corecte, 31, 90, 134, 184, 194, 202, 390obiceiurile rele ale reveriei din timpul zilei și clădirii de castele, 334, 335obiceiuri de a vorbi pripit, să fie biruite, 438

obiceiuri de a ocoli adevărul și necinstea, 392obiceiuri de a-și face iluzii deșarte, 439obiceiuri care despart de Dumnezeu, 138obiceiul dezordinii, 25, 254obiceiuri prin influența nelegiuirii, 460-463părinții să învețe pe copii obiceiuri corecte în folosirea minții, 411obiceiurile copiilor determină bunăstarea lor prezentă și viitoare, 306părinții să-i ferească de obiceiuri, 468, 469obiceiurile mamei afectează pe copil, 255obiceiurile părinților sunt repetate de copii, 172-174obiceiurile copiilor le determină destinul veșnic, 455, 456, 466influența puternică a obiceiurilor asupra caracterului, 297obiceiuri virtuoase influențează societatea, 15obiceiuri corecte, determină pe copii să asculte de Dumnezeu, 437obiceiurile economiei, hărniciei să fie învățate de copii, 285, 374, 375, 388simplitatea în obiceiuri, 386, 451obiceiuri păcătoase ce corup sufletul, 329obiceiurile neasemănării cu Hristos să nu fie cultivate, 427cum se cuibărește obiceiul greșit, 313, 314mama să îndrepte obiceiurile copiilor, 527rezultatele obiceiurilor cultivate în copii, 200-203obiceiurile să fie biruite, 89, 462, 463Obiceiurile și practicile din poporul lui Dumnezeu să fie deosebite de lume, 460, 462, 480, 419Ocupație, copiii au nevoie de schimbări făcute în ce privește ocupația, 289mamele să îndrepte pe copii spre ocupații senine, voioase, 286, 287, 526e nevoie de ocupație pentru fericirea omului, 27, 88, 90, 137, 138ocupația copiilor să fie potrivită pentru vârsta lor, 282, 284, 285, 287ocupația utilă în vederea sănătății, 508, 509ocupație în grădinărit, 142Vezi, de asemenea, Exerciții fizice; Lucruutilă, un scut pentru tineri,Odihnă, copiii au nevoie de perioade dese de odihnă, 289perioadele de odihnă, necesare, 494Omenirea, nevoia omenirii de iubire, 169Omul, Dumnezeu dorește omul întreg, 515Optimismul, mamele să cultive optimismul, 205, 258să se manifeste, 450să fie adus în viața mamei, 218să fie adus în viața părinților în vârstă, 362Ordinea, totul din preajma mamei să vorbească despre ordine, 253, 254necesară pentru un cămin fericit, 22, 23Vezi, de asemenea, Curățenie și ordine

Orfani, grija față de, 167-171Ostașii lui Hristos, lucrarea ostașilor lui Hristos este cuprinzătoare ca și veșnicia, 33

*Pace, Hristos aduce pacea mamei și copiilor, 274distrusă de voința proprie, 107soțul să creeze o atmosferă de pace, 228iubirea lui Dumnezeu nutrită în suflet aduce pace, 18, 19, 37pacea cerului exprimată pe chip, 535pacea căminului tulburată de critică și căutare de greșeli, 440cuvintele lipsite de răbdare, nervoase, 437pacea să fie nutrită, 195copiii care împărtășesc datoriile din cămin răsplătiți cu pacea minții, 288mama să aibă pace, 259urmarea păcii, slujirea din iubire în cămin, 218adevărata convertire, 95unde Hristos locuiește în inimă, 350, 431Pacea și fericirea dobândită prin dăruire, 398Pasiunile, să fie aduse în armonie cu Isus Hristos, 123, 255, 527supuse puterilor de sus,Pastorul, datoria pastorului privind gusturile și poftele, 383pastorul să-și țină în frâu casa sa, 354să fie un tovarăș pentru copiii săi, 356pastorul să instruiască pe tineri pentru lucrare misionară, 487-490pastorul să trateze pe copii cu bunătate, 358, 359datoria pastorului față de cei care îl întrețin, 356familia pastorului, 353-359cea dintâi datorie a pastorului față de copiii săi, 353, 354, 358, 359propășirea nepotrivită să fie respinsă, 335, 336pastorul nu este el singur responsabil pentru convertirea copiilor, 188, 189apel către un fiu de pastor, încăpățânat, 357, 358Pastorilor, soțiile pastorilor să adopte orfani, 169, 170să fie atente în ce privește influența, 354-356greșeala de a călători cu un copil neastâmpărat, 356Patima aprinsă pentru câștig la jocuri, 500păcătoasă, trezită prin ceea ce se citește și privește, 406, 408secerișul amar al celor conduși de patimă, 63, 85, 100se intră în relația de căsătorie cu patimă, 72, 79, 94, 95patima întărită prin abuzarea de primejdiile din căsătorie, 121-128urmările patimii nesfinte, 61, 85, 123, 162, 172-174, 256patima față de dragostea adevărată, 50-54, 123-128Pavel înaintea lui Agripa, 425Păcatul, rezultatul neglijării rugăciunii, 330

urmările păcatului, 402, 403sămânța păcatului semănată în inimă prin mituri și basme închipuite, 413cea mai puternică ispită nu este o scuză pentru păcat, 331, 336lupta contra păcatului, 529Pământul, familia de pe pământ și familia din ceruri sunt una, 544Părinți, datoria copiilor de a-și cinsti părinții în vârstă, 360-364copiii vor cinsti pe părinții care le reprimă greșelile, 292părinții creează atmosfera din cămin, 16neînțelegerile între părinți provoacă același spirit în copii, 16părinții credincioși primesc răsplată în ceruri, 533-550principii călăuzitoare pentru părinți, 305, 306serviciul cel înalt al părinților care prezintă lumii familii ordonate, 533influența părinților asupra copiilor, 182, 183, 187, 194moștenirea părinților față de copii, 172-174neglijența părinților, răspunzătoare pentru copiii încăpățânați, 187urmările neglijării datoriei, 138lucrarea sacră încredințată părinților, 44succesul părinților în educația copiilor, 208de a învăța pe copii administrarea banilor, 93cum să se roage, 317să ia parte la datoriile din cămin, 282-290Vezi, de asemenea, Copiii să fie învățațiPărinților, greșeala de a critica mereu pe copii, 308, 309de a se critica unul pe altul în fața copiilor, 314de a acorda prea multă libertate copiilor, 466-468, 470indiferența față de școala bisericii, 406îngăduința față de copii spre ruina lor veșnică, 264, 530neglijarea educației religioase a copiilor, 319a nu restrânge pe copiii iuți, 52a îngădui copiilor să stea pe străzi noaptea, 467, 468a da averi copiilor, 389a otrăvi familia cu iritabilitate, 441-443a zori pe copii în societate de mici, 523a fi sclavii copiilor lor, 283-285, 301a fi prea poruncitori și dictatori, 192Părinții să fie consultați de tineri când fac planuri de căsătorie, 72-75, 80Părinții și copiii să colaboreze cu Dumnezeu, 19Păzirea Sabatului să fie un principiu ferm în viața copilului, 320Păzitorii Sabatului testați și încercați, 524, 525Perseverență, cum se atinge, 134Petrecerile pentru plăceri un obstacol în calea creșterii, 514Pietate, copiii ușor influențați spre pietate, 275

în viața zilnică, dă putere mărturiei publice, 353pietatea personală să nu fie neglijată, 23Plăcerea, înălțătoare la îndemâna tuturor, 132a căuta un scop mai înalt în viață mai degrabă decât plăcerea, 266iubirea de plăcere asaltează pe tinerii din orașe, 135devine o pasiune care înrobește, 457iubitorii de plăcere, 499, 500momeala plăcerii, 521, 522mamele refuză copiilor plăceri nevinovate, 527să nu se ciocnească cu cerințele lui Dumnezeu, 323, 324plăcerea egoistă să fie tăgăduită, 487plăcerea senzuală, mulți sunt atrași de, 255plăcerea superficială, 521Plăceri, să fie satisfăcute plăceri firești, 134creștinii pot spune cu exactitate care sunt plăcerile legitime, 513pericolul de a fi întinați de plăcerile lumești, 472părinții să înlocuiască plăcerile vătămătoare cu plăcerile nevinovate, 472, 483, 498, 501, 502, 514grija față de plăcerile altora, o sursă adevărată de plăcere, 511Vezi și Fericire; SporturiPodoaba, unui duh blând și smerit, 534Podoabă, lăuntrică, 534artificială, învățați pe copii să nu o dorească, 223Vezi, de asemenea, Etalare, Îmbrăcăminte și etalare, inutilă,Podoabe inutile, cheltuirea banilor pentru, 480Politețe, definiția adevăratei politeți, 422-426nu luptați pentru politețea lumească, 156Pomul vieții, 539, 541Poziții de încredere, utilitate, câștigate prin îndeplinirea datoriilor din cămin, 288Prieteni, primirea prietenilor, 152, 153să nu fie însoțită de bârfă și clevetire, 441Prietenie, părinții să cultive prietenia copiilor, 192puterea prieteniei de a influența viața, 455căldura adevărată a prieteniei, o pregustare a cerului, 106Prieteniile care plac lui Dumnezeu, 457, 458grija tinerilor în formarea de prietenii, 44Primirea de oaspeți, dorința după primirea de oaspeți continuă, o capcană,exemplul văduvei din Sarepta,primirea musafirilor,ospitalitatea, binecuvântările primirii de oaspeți în cămin, 445-452scuze pentru lipsa oaspeților, 446, 447împiedicată printr-o economie neînțeleaptă, 377Principii în afaceri, Biblia, o sursă de, 391, 392

Principiile, mama să fie călăuzită de principiile Bibliei, 241să învețe pe copii principiile, 36, 37o proclamare clară a principiilor creștine, 519principiile să devină tot mai puternice, 350principiile veșnice să fie așezate înaintea copiilor, 323mulți copii datorează principiile de neclintit, mamelor care s-au rugat, 239lipsa unor principii ferme face dificilă împotrivirea față de ispită, 249fortificați mințile copiilor cu principii ferme, curate, 187, 534Dumnezeu cere despărțirea de lume în principii, 460principiile călăuzitoare pentru părinți, 305, 306educația de pe pământ, o inițiere în principii veșnice, 535oamenii care au adoptat principiile lui Dumnezeu, 181principii nobile, rafinate, în curtoazie, 535părinții să vegheze asupra principiilor copiilor, 468, 469tatăl să fie călăuzit de principiile Cuvântului lui Dumnezeu, 213inima trebuie să fie pregătită pentru principiile adevărului, 205principiile implantate în societate de familiile evlavioase, 318principiile tinerilor le determină destinul veșnic, 455, 466evitați pe cei care trec repede peste principii religioase, 461principiile drepte exclud gândurile rele din minte, 410importanța principiilor, 180, 194, 212, 442principii adevărate, o sursă de fericire pentru creștini, 493principii neșovăielnice au ca urmare sănătatea trupului, minții și sufletului, 302principii care conduc spre adevăratul succes, 391

Principiile de viață, căminul creștin să ilustreze adevăratele, 31

Principii, aderarea la principii aduce binecuvântare, 84, 115distracțiile să fie călăuzite de principii, 508pofta și pasiunile să fie stăpânite de principii, 255, 256a fii ferm, neclintit în probleme de principii, 134, 186, 434copiii să fie învățați să păstreze principiile, 471principiul corupt prin frecventarea teatrului, 516fiecare creștin să fie stăpânit de principii, 328, 329să fie nutrit cu grijă orice principiu bun, 196principiul iubirii lui Isus să sălășluiască în cămin, 117principiul moral, înăbușit prin neglijența părinților, 200-202principiul, adesea sacrificat prin căsătoria cu necredincioși, 65nu cedați față de principiul adevărului, 349părinții să fie călăuziți de principii hotărâte, 251, 256, 314să practice economia din principiu, 385principiul judecății creștine, când este pus la probă, 68copiii să facă din lucrul util un principiu religios, 300rezultatul asocierii cu cei care merg după principii, 464, 465

baza acțiunii să fie principiul sfânt, 122Satana a căutat să submineze loialitatea lui Solomon față de principii, 64învățați pe copii și tineri să fie credincioși față de principii, 16, 305principiul Mântuitorului în a lucra cu oamenii, 198principiul călăuzitor în folosirea banilor, 375curtoazia nu pretinde sacrificarea principiului drept, 426iubirea este un principiu înalt și sfânt, 50, 123, 124Probă, încheierea timpului de probă pentru antediluvieni, 524tinerii petrec timpul de probă ca și când ar fi o mare sărbătoare, 523Providența, Hristos ne va explica providența divină prin momentele grele, 542, 544Publicațiile bisericii, să fie găsite în cămin, 415, 416influența publicațiilor josnice și stricate, populare, 406, 414, 415Vezi și ZiarePublicațiile denominaționale să fie găsite în cămin, 415, 416Puterea, familia să fie o putere educativă, 33, 36Putere socială, exemplul lui Hristos, 457, 458să fie îmbunătățită, 428influența minunată a puterii sociale, 448Puterea tinerilor, să fie cât mai bine folosită,sacrificată pentru lux,

*Radioul, principii călăuzitoare ce pot fi aplicate în folosirea radioului, 406-409Rafinament, mințile primesc rafinament prin prietenii reciproce, 457principii nobile de rafinament, 535lipsa de rafinament adevărat, creștin, 332rafinamentul învățat în școala lui Hristos, 425, 426Rațiunea e oarbă când oamenii sunt nechibzuiți, 71, 80face loc desfrâului, 59, 85, 123, 124înclinația naturală trece peste rațiune, 64Răbdare, copiii care dovedesc răbdare, 298exercitarea răbdării față de soțul necredincios, 349tatăl să dovedească în cămin, 214, 225cum se cultivă răbdarea, 106, 143răbdarea impresionează inima acolo unde predica dă greș, 353importanța răbdării în cămin, 83, 118, 151, 159, 173, 178, 179, 183, 208, 212, 255, 429mama să dovedească răbdare, 242, 244, 252, 319răbdarea în necazuri, 18părinții să arate răbdare față de copii, 205, 436, 438, 440răbdarea să fie cultivată în căsătorie, 342aspru încercată, 442, 443răbdarea față de părinții infirmi, 362, 363Răscumpărătorul, devotarea minții în slujba Răscumpărătorului, 53

Răul, a evita vederea, auzirea răului, 406-408copiii învață mai repede răul decât știința, 523păziți căile de acces spre suflet împotriva răului, 403cum dobândesc copiii înclinația de neînvins spre rău, 241răul se mărește mai repede decât binele, 201îngăduința față de rău distruge spiritualitatea, 412influența răului aproape copleșitoare, 466, 467scutirea de poveri a copiilor îi duce la rău, 284răul este atractiv pentru tineri, 449mintea preocupată de bine este o protecție împotriva răului, 495mamele să respingă orice rău în copii, 268pregătirea pentru a birui răul începe înainte de naștere, 256împotrivirea față de rău, 134să ne păzim de începuturile răului, 467răul nu va atrage pe tinerii care se bucură de părtășie în familie, 193, 194femeile să evite orice aparență a răului, 331, 332, 338Răutate, influența nefastă a răutății întinează mintea și obiceiurile,eforturi hotărâte pentru a reprima răutatea,Râs aspru, gălăgios, 514, 515râsul nevinovat al tinerilor este respingător pentru unii, 493când nu este potrivit râsul,463Recreația, definirea recreației, 501călăuzirea gândirii tinerilor în privința recreației, 526-530distincție între distracții și recreație, 512-520mintea iluminată va găsi mijloace pentru recreație, 496, 513recreația este esențială, 284, 493-497recreația potrivită și nepotrivită, 498-505, 512-520recreația dă naștere la satisfacții de durată,Reforma sanitară, mamele să susțină reforma sanitară, 251Regula de aur, să fie legea familiei, 423, 424Regulile, să fie aplicate cu înțelepciune și iubire, 18Relații sociale, exemplul lui Hristos în privința relațiilor sociale, 503, 504creștinii vin în contact cu lumea prin relații sociale, 428căminul să fie centrul relațiilor sociale, 455-458, 466-471Relaxare, elevii, studenții au nevoie de relaxare, 494, 495Religie, păziți-vă de cei indiferenți față de religie, 461religia în familie este o putere minunată, 94religia se întâlnește în căminul bun, 318, 319religia lăsată deoparte de tineri nechibzuiți, 50, 51, 71religia lui Hristos țesută în toate lucrurile, 520religia practică să fie o parte a educației în cămin, 317-325religia senină, produsă de un serviciu binevoitor, 431

Reputația, afectată de alegerea tovarășilor, 456bârfa și clevetirea dăunează reputației, 441lipsa curtoaziei, 38copiii să păstreze reputația părinților, 293Respect, copiii să fie învățați respectul, 198, 222, 305respect față de bătrâni, 293, 294, 363, 423respect față de Legea lui Dumnezeu, 16, 305respectul încurajează lupta pentru desăvârșire, 107adevărata curtoazie învață respectul pentru demnitatea omului, 426respectul pentru Cuvântul lui Dumnezeu este distrus prin lecturi fictive, 417respectul față de drepturile altora, 395-427respectul necesar în cămin, 83respectul copiilor, de cea mai mare valoare pentru mamă, 254respectul soțului față de soție, 227, 250, 350respectul cuvenit părinților să nu fie dat nici unei alte persoane, 293, 294, 302hotărâre în a cere respect, 323respectul, urmare a iubirii și încrederii, 192, 193Reverență, îngerii se delectează în căminul în care se învață reverența, 28copiii care învață reverența, 322cum învățăm pe copii reverența, 198reverența copiilor față de părinții credincioși, 533Revistele în cămin, 406, 407, 411, 415Rezervă, să nu fie lipsă de rezervă, 404Risipind timpul noaptea, conduce adesea la ruină, 55Rivalitate, cauzată de întrecerea în etalare, 150, 151Romane, citirea de romane, 411, 412, 414Rude, cei lumești își concentrează atenția asupra rudelor, 462Rugăciunea unui tată pentru stăpânire de sine, 214, 215o protecție împotriva înșelăciunilor lui Satana, 341copiii să aducă totul în rugăciune înaintea lui Hristos, 299nevoie dublă de rugăciune când se are în vedere căsătoria, 71, 73rugăciunea în familie să fie un principiu hotărât în viața copilului, 320ceasul binecuvântat al rugăciunii să fie împărtășit cu musafirii, 488, 451rugăciunea neglijată în căminul cu un soț necredincios, 65lipsa rugăciunii determină pe oameni la păcat, 330importanța rugăciunii de dimineață și seara, 37mamele să se roage în liniște când sunt nerăbdătoare, 242rugăciunea necesară pentru conducerea familiei, 315, 316părinții să-și încredințeze copiii Domnului prin rugăciune, 536învățați pe copii cum să înalțe rugăciunea, 435învățați pe copii să se roage serioși, 533Vezi și Închinarea în familie,

Rugăciunile, imposibil a estima puterea rugăciunilor mamei, 265, 266rugăciunile părinților, moștenitorii lui Dumnezeu, 205-207Sala de popice, adevăratul creștin nu va fi găsit la, 515*Samson, alegerea liberă a lui Samson, 460Samuel, cununa lui Samuel, datorată mamei credincioase, 536Sarcasm, evitați pe cei care tratează religia cu sarcasm, 461Sarcină, importanța deprinderilor corecte în timpul sarcinii, 255-259Sarepta, văduva din, ospitalitatea, 446Satana, și îngerii lui lucrează pentru a ne distruge, 405prin neglijența părinților, adesea Satana seamănă semințele morții, 201, 202Satana își începe lucrarea asupra copiilor la naștere, 202Satana își întinde hățurile la petrecerile pentru plăceri, 515Satana nu poate stăpâni mintea fără a avea consimțământ, 402Satana lucrează continuu să dezrădăcineze credința, 111Satana înșală, prinde în cursă, ademenește, înstrăinează pe soț de soție, 106Satana pune în încurcătură mințile tinerilor, 401, 402, 518Satana eclipsează slava cerului, 404Satana umple mintea omului cu dorința după distracții, 521, 522Satana îi zorește pe tinerii lipsiți de experiență spre căsătorii neînțelepte, 56, 57, 61, 63, 66, 72, 80, 81, 94Satana pervertește instituția căsătoriei, 326Satana ispitește poporul lui Dumnezeu în punctele slabe, 327Satana slăbește stăpânirea de sine în căsătorie, 124Satana este un lucrător aprig și perseverent, 81îi place să vadă mizerie și ruină, 72a avut succes în despărțirea lui Solomon de Dumnezeu, 63, 64Sănătatea, copiii care iau parte la datoriile gospodărești răsplătiți cu sănătate, 288Hristos Și-a păstrat toate puterile fizice în stare de sănătate, 290capacitățile date de Dumnezeu să fie păstrate în sănătate, 497sănătatea este vătămată printr-o încordare continuă a puterilor mintale, 495, 496- prin case cu igrasie, fără canale de scurgere, 148, 149- emoții deprimante, imaginație bolnavă, 430, 431- nerăbdare, nervozitate, 437- ore târzii în noapte, 56, 57- îngăduință senzuală,172, 173puse în primejdie prin viața în orașe mari, 131, 132, 135-138mamele să-și păstreze sănătatea, 251-254să înțeleagă principiile de sănătate, 87-90sănătatea nu este susținută prin căsătorii timpurii, 80obligația față de Dumnezeu de a ne menține corpul într-o stare de sănătate, 122, 123sănătatea trupului și a sufletului întreținută prin împreună simțire, duioșie, 111sănătatea, rezultat al unor principii hotărâte, neșovăielnice, 302răspunderea părinților privind sănătatea copiilor, 187

sănătatea familiei depinde de faptul dacă se gătește bine, 89, 91, 92influența cultivării vocii în sănătatea elevilor, studenților, 435, 436viața în aer liber favorizează sănătatea, 135, 141, 142, 501, 502distracțiile nu sunt necesare pentru păstrarea sănătății, 508, 512, 523sănătatea întreținută de lumina soarelui și aerul curat, proaspăt, 149sănătatea sacrificată prin lupta pentru lux, 151pentru păstrarea sănătății, fugi de poftele tinereții, 59Sănătatea și natura, 510Săraci, să fie vizitate casele săracilor, 486, 490o parte din venit să fie devotat săracilor, 369, 370dovediți ospitalitate față de săraci, 447, 452Sărbători, cum petrecem timpul de sărbătoare, 472-483Sceptici, urmările asocierii cu cei sceptici, 456Scopul, neclintit, necesar în cămin, 33, 135Scopuri nobile ale tinerilor îndreptate spre nebunii, risipă, 457evitați tovărășiile care vă împiedică să vă dezvoltați scopurile, 464Semănarea seminței, ilustrarea semănării seminței, 145, 146, 356, 410, 413, 417, 434, 439, 533Semințe, Satana vrea să smulgă sămânța bună, 402Sensibilitate, mamele să nu arate sensibilitate, 253sensibilitatea copiilor față de nedreptate, 308, 309Sentimentalism bolnav, adesea conduce la ruină sigură, 70să nu orbească viziunea cu privire la Dumnezeu, 56prevalența sentimentalismului bolnav, 328sentimentalismul bolnav ca și lepra, 51-54Sentimente, nu le lăsați să zăbovească asupra unor lucruri nepotrivite, 54joaca cu, 57, 58înălțați, 53banii, un test continuu al, 372părinții să călăuzească sentimentele tinerilor, 74, 79Dumnezeu cere sentimente supreme, 43, 47, 53, 95, 223să fie cultivate, nu reprimate, 15tineri, nu vă legați unul de altul, fără să-L căutați pe Dumnezeu, 81detestați să le tulburați sentimentele lor, 73, 80Senzualitate, căminul este prea sacru pentru a fi întinat cu senzualitate, 438Serviciul creștin, copiii să se unească în serviciul creștin, 485-488pentru Învățătorul, toți să se angajeze în, 32, 33, 35-39, 53bucuria pentru serviciul creștin slăbește prin dragostea pentru distracții, 517serviciul creștin perfect oferit lui Dumnezeu, 123serviciul creștin oferit cu sinceritate va fi răsplătit, 535serviciul plin de sacrificiul de sine al lui Hristos în primii ani de viață, 133serviciul binevoitor produce o religie senină, 431Sfatul, necesar când se fac planuri pentru căsătorie, 70-75

Sfințenia din cămin adusă în biserică,Sfințenie, Satana ispitește pe tineri pe calea sfințeniei, prin căsătorii neînțelepte, 81sfințenia lui Dumnezeu să pătrundă în cămin, 19Sfinții din ceruri să fie întâi sfinți în propria lor familie, 16, 317Sfinților, căminul sfinților pe Noul Pământ, 546sfinților li se oferă coroane, 537, 541Siguranță prin iubire, 195-199Simpatie, împreună simțire, creștinul să dovedească simpatie prietenoasă, 427, 433simpatie între părinți și copii,asemenea lui Hristos, 485cultivată printr-o asociere utilă, 455soțul să-și ajute soția prin simpatie, 218, 228importanța simpatiei în cămin, 155, 159, 179, 185, 190, 211, 222, 434lipsa simpatiei respinsă de copii, 309e nevoie de simpatie asemenea îngerilor, 108tinerii ispitiți au nevoie de simpatie, 449simpatia să depășească limitele eului, 448simpatia față de cei dragi, 422Vezi și CompasiuneSimplitate, o viață de simplitate, favorabilă dezvoltării copilului, 261copiii să fie învățați deprinderi de simplitate, 386, 451lecții de simplitate din natură, 146-147e nevoie de simplitate naturală în cămin, 108, 132-134, 150, 155, 156, 501simplitatea copilăriei, o mare binecuvântare, 160păstrați simplitatea familiei când primiți oaspeți, 449, 450Simțuri, căile de acces către suflet, 401Sine, iubirea de, 431simpatiile să depășească limitele iubirii de sine, 448tăgăduirea de, binecuvântările tăgăduirii de sine, 95, 108, 109copiii să fie învățați tăgăduirea de sine, 52, 383, 386, 469, 487urmați pe Hristos în tăgăduirea de sine, 381pentru slava lui Dumnezeu, 369, 370importanța tăgăduirii de sine, 123, 124, 133, 307, 376, 383rezultatele tăgăduirii de sine, 297tinerii să dovedească tăgăduirea de sine în cămin, 35Sine, cutii are tăgăduirii de sine, 388Sine, bizuirea pe, cum se învață, 134, 184, 185Sine, respectul de, copiii să fie învățați, 16să fie nutrit, 404curtoazia adevărată învață respectul de sine, 426Sine, sacrificiul de, reciproc în căsătorie, aduce binecuvântare, 95Sine, suficiență de, tinerii simt, 81

Socoteală, a cheltuielilor pentru primirea de oaspeți, Hristos ține o, 450, 451

Socoteli, învățați pe copii să-și țină propriile lor, 386Sociabilitate, binecuvântările sociabilității creștine, 457, 458sociabilitatea să fie inspirată de Duhul lui Hristos, 447, 448prea puțină sociabilitate între creștini, 446, 457

Societatea, viitorul societății depinde de tinerii de azi, 182influența familiei dezordonate în societate, 33iubirea de societate devine o pasiune, 457părinții care zoresc pe tineri să pătrundă în societate de mici, 523bunăstarea în societate depinde de cămin, 15, 44, 100, 172, 182, 318, 353Sodoma, păcatele care au dus la distrugerea Sodomei, 138Solie, ultima solie a lui Dumnezeu, privită cu indiferență, 524Solomon, urmările în viața lui Solomon, prin căsătoria cu femei necredincioase, 63, 64Solul, lecții învățate din cultivarea solului, 141, 142, 144, 145Somn, orele de somn să fie regulate, 494odihnitoare după lucru sănătos, 289Soț, sfat către un soț care și-a părăsit căminul, 344datoria soțului de a da săptămânal soției o sumă de bani, 378să fie grijuliu, atent, constant, credincios, împreună-simțitor, 228să fie atent cu soția, 125soțul să fie în mod special atent cu soția în perioada sarcinii, 257soțul să fie credincios față de votul căsătoriei, 336, 337soțul să cultive rafinamentul și curtoazia, 227soțul să exercite autoritatea cu umilință, 215soțul să iubească și să aibă grijă de soție, 107, 114, 215soțul să biruie asprimea, brutalitatea, 227soțul să ofere o relaxare veselă, 217soțul să ofere condiții de lucru soției, 378, 379soțul să împărtășească poverile familiei, 216-218aptitudinile ideale ale soțului, 117greșelile unui soț dictator, arbitrar, ce domină, 116-120, 225, 226- plin de sine, intolerant, 227- care caută greșeli, 224-227- nervos, certăreț, 226- care îngăduie soției să se înstrăineze de Hristos, 351, 352- egoist, morocănos, tiran, 227- necurtenitor, 226poziția și răspunderile soțului, 211-215calitățile viitorului soț, 47, 48, 92soțul să posede trăsături de caracter curate, bărbătești, 47, 48soțul și soția să cultive iubirea și respectul reciproc, 15să păzească sfințenia cercului familiei, 177

Soția poate găsi în Mântuitorul înțelepciune pentru problemele vieții, 67trăsături ale unei soții egoiste, 109-110sfat către o soție prost tratată, 343, 344descurajată de căutarea de greșeli a soțului, 225, 228datoria soției față de soț și copii, 114-116, 166, 245, 246datoria soției față de soțul necredincios,soțul să ofere săptămânal o sumă de bani soției, 378să-i ofere condiții de lucru, 378, 379individualitatea soției să nu fie sacrificată, 231trăsăturile ideale ale viitoarei soții, 45, 46, 87-92trăsături ale soției, 110cultivarea minții și a obiceiurilor, 87prin cunoașterea datoriilor practice, 87să se sprijine pe sentimentele puternice ale soțului, 216, 217soția îngăduitoare față de sine, un canal de scurgere continuă a comorilor, 374, 375

Spirit lumesc, avantajele creștinismului asupra spiritului lumesc, 520nevoie mai mare de Hristos, mai puțin de spiritul lumesc, 431Sporturi, atletice, pericolele, 500Vezi și Distracții, Recreare

Standarde, evitați asocierea în standarde josnice, 462Standarde morale în cămin, 326-328

Stăpânire de sine, importanța,

Stăpânirea de sine, în fața soțului necredincios, 349copiii să fie învățați stăpânirea de sine, 307, 383, 386tatăl să exercite stăpânirea de sine, 214importanța stăpânirii de sine, 15, 177, 180influența stăpânirii de sine asupra copiilor, 421în căsătorie, 118, 123, 124lipsa stăpânirii de sine duce la nenorocire și ruină, 80, 111, 118, 124, 165mama să exercite stăpânire de sine, 242, 244, 252în timpul sarcinii, 255, 258părinții să exercite stăpânire de sine, 320, 322Studentul tânăr să fie precaut în curtenie, 53Succes, secretul adevăratului succes, 391Suflet, păziți căile spre suflet, 401-418cei călăuziți de pasiune își pot pierde propriul suflet, 63Sugari, îngrijirea și hrana sugarilor, 260-263

*Șah, jocul de, nu este aprobat, 498Școala bisericii, indiferența părinților față de, 406Școala de după-aceea, 547-549

Școala de Sabat nu poate înlocui educația din cămin, 188, 189Școală, căminul, prima școală a copilului, 181-186*Talentul banilor, părinții să-l încredințeze copiilor, 397Talente, Dumnezeu a binecuvântat femeia cu talente, 166îmbunătățirea talentelor pentru slava lui Dumnezeu, 461, 463mamele să-și cultive talentele date de Dumnezeu, 236talentele tinerilor nu sunt decât comori împrumutate, 280să fie educate pentru slujirea lui Dumnezeu, 487talente oferite de Dumnezeu, 367Tandrețe, a tatălui față de copii, 220a soțului față de soție, 217, 218, 227bătrânii să fie tratați în mod special cu tandrețe, 363Tată, un tată care dezonorează, e un păcat împotriva copiilor, 73datoria tatălui de a fi tovarăș copiilor lor, 190-194, 220-223să îmbine afecțiunea cu autoritatea, 222, 225niciodată să nu rostească cuvinte lipsite de amabilitate, 222, 227să-și facă partea sa în creșterea copiilor, 225să conducă la rugăciunea în familie, 212să cultive iubirea, 227să intre în casă cu zâmbet și cuvinte plăcute, 211, 212, 214, 217, 220, 221, 224să cultive o relaxare veselă, 217să împartă poverile familiei, 216-218să-și educe copiii spre a fi utili, 221influența tatălui să fie mai puternică decât fascinația lumii, 221poziția și răspunderile tatălui, 211-215responsabilitatea tatălui ca preot al familiei, 324Tatăl și mama, atmosfera ce înconjoară pe tata și mama umple căminul, 16să lege inimile în cea mai strânsă, fericită unire, 316Tații și mamele sunt regi și regine, 141să-L pună pe Dumnezeu pe primul loc, 27Tăcerea, adesea cea mai aspră mustrare, 442Teatrul, creștinul adevărat va evita teatrul, 406, 516Televiziune, principii care pot fi aplicate televiziunii, 406-409Temeinicie, mama să-și facă lucrarea cu temeinicie,Temperament atrăgător, 426tatăl să-și stăpânească temperamentul, 314temperamentul pripit să fie supus, 307, 437urmările unui temperament optimist, vesel, 227Satana începe să lucreze cu temperamentul copilului la naștere, 202temperamentul plăcut să fie cultivat, 252temperamentul lipsit de iubire, 356

Temperamente, variate să fie asociate, 427Tendințe moștenite în copii să fie reprimate cu răbdare, 173tendințe moștenite spre rău biruite prin putere divină, 205, 206Testamente, datoria cu privire la testamente, 396-398Thanks giving (Ziua Recunoștinței), cum să sărbătorim, 474-476Timpul, tinerii vor da socoteală pentru timp, 280consacrați timpul pentru a fi potriviți în serviciul lui Dumnezeu, 409fiecare ceas va fi luat în calcul, 526socotiți bine timpul, 508folosirea greșită a timpului în lecturi cu privire la care se poate obiecta, 411, 416Tinerii, avantajele tinerilor care lucrează în timpul colegiului, 387felul cum arată tinerii să-L onoreze pe Dumnezeu, 22trăsăturile tinerilor orbiți de Satana care nu pot înțelege adevărul lui Dumnezeu, 294tinerii care se simt tari, nu vor să fie ținuți în frâu, 81tinerii nechibzuiți pierd interesul pentru religie, au rațiunea oarbă, 71lipsa virtuții la tineri, 51mulți tineri cedează ispitei de teama batjocurii, 463în mod natural, tinerii disprețuiesc economia, 377tinerii răspund repede sugestiilor, 506sentimentalismul tinerilor amestecat cu religia, 53tinerii se încred prea mult în impuls, 55de ce nu sunt tinerii înclinați mai mult spre religie, 318tinerii lumești admiratori ai plăcerilor, măgulirii, 457pericolele tinerilor în ce privește căsătoria pripită și neînțeleaptă, 44-49, 52, 66, 70, 72-75, 79, 80, 84, 94riscurile vieții la oraș pentru tineri, 135-139tinerii influențați de alegerea tovarășilor, a distracțiilor, 455-530semănarea neghinei poate umple de remușcări toată viața, 59, 200educația și caracterul tinerilor afectează societatea, 15sfătuiți pe tineri să facă din Biblie povățuitorul și călăuza lor, 62, 63, 407tinerii nu învață binele și răul fără a face diferența, 201salvați pe tineri pentru cauza lui Dumnezeu, 382Dumnezeu încearcă pe fiecare tânăr, 59cea mai înaltă datorie a tinerilor este în cămin, 35lucrați pentru tineri să învețe să-și păzească cuvintele și faptele, 437tinerii să fie educați să caute societatea curată și nobilă, 74tinerii să ofere ospitalitate celor ispitiți, 449tinerii de azi determină societatea viitoare, 182răspunderea tinerilor de a-și alege cu grijă și seriozitate prietenii, 464, 465de a cultiva obiceiuri bune în privința lecturii, 410-418de a face lucrare misionară,de a păzi căile de acces spre suflet, 509-510de a împărtăși altora principiile căminului creștin, 31

de a ușura pe mamele obosite, 486de a reprezenta frumusețea naturală, 202, 203de a căuta pe Dumnezeu devreme, 297-302răspunderi solemne stau asupra tinerilor, 407, 408tinerii educați corespunzător vor rezista unor încercări puternice, 471Satana încearcă să pună în încurcătură mințile tinerilor, 401, 402, 518lucrul util, paza sigură a tinerilor, 284, 285e nevoie de tact pentru a păzi pe tineri împotriva influențelor rele, 52, 136Tovarășii răi, conduc pe calea spre destrăbălare, 456, 462, 463, 519influența tovarășilor, 455-465tinerii să fie atenți în alegerea tovarășilor, 44

*Unitate, secretul unirii în familie, Hristos în inimă, 179Urechile, să fie folosite spre slava lui Dumnezeu, 401, 403, 404, 406-409

Ușurătatea, voioșia fără ușurătate, un har creștin, 433căsătoria este tratată în glumă și cu ușurătate, 72scene de ușurătate nepăsătoare, 482evitați pe cei care tratează religia cu ușurătate, 461Vezi, de asemenea, Glumă

*Vanitatea încurajată în copii de mamele neînțelepte, 527să fie smulsă din rădăcină, 196Vecinătate, tinerii să facă lucrare misionară în vecinătate, 485, 488, 490

Vecinii, nu vă luați la întrecere cu vecinii în privința modei, 384

Venit (câștig), cerințele lui Dumnezeu legate de venit pe primul plan, 369-371păstrarea cheltuielilor în limita venitului, 374-376, 382, 386, 398când o mare parte din venit este dat lui Dumnezeu, restul este binecuvântat, 369

Veșnicie, tinerii să clădească pentru veșnicie, 464

Viața, copiii privesc la părinți pentru o viață consecventă, 322datoriile vieții neglijate de tinerii nechibzuiți, 72calea către viața veșnică este îngustă și aspră, 67preț prea mare pentru a risca pierderea vieții, 68experiențele vieții cunoscute pe deplin în ceruri, 542, 544, 547, 548viața de pe pământ, începutul vieții în ceruri, 535viața reală are umbre și necazuri, 111problemele aspre ale vieții, 411Viața de familie a pastorului, 353, 358Viața la țară, binecuvântările, 131-134, 137-140exemplificat de patriarhi, 134Viața socială în ceruri, 544, 548, 549

Viciul, preponderența viciului, 328Satana folosește orice mijloace pentru a face viciul popular, 406Victorie, copiii să obțină victorie prin putere divină, 205, 206, 403orice victorie îi așază pe copii deasupra vrăjmașului, 299ajutați pe copii să câștige victorie, 197cum să obținem victorie, 403, 437Virtutea, copiii ușor de influențat spre virtute, 275asocierile rele abat de la calea virtuții, 519virtutea păzită prin modestie, 334iubitorii de viciul izbitor, 328virtutea creștinilor în contrast cu imoralitatea lumii, 329tinerii duc lipsă de virtute, 51Visul din timpul zilei, duce la inutilitate, 53Vizitatori, cum să primim vizitatorii, 445-452Vocea, un talant încredințat, 434iubirea să fie simțită în tonul vocii, 109, 179mama să vorbească cu voce calmă, 242vocea părinților influențează pe copii, 322, 359calitățile vocii blânde, 421lipsa de asprime, 436nu e ascuțită, 107plăcută, 422dulce și convingătoare, 435supusă prin iubire, 426dulce și melodioasă, 432supusă voinței lui Dumnezeu, 409Voința tatălui să fie supusă voinței lui Dumnezeu, 213supunerea voinței copilului, 533puterea voinței, potențial alinător al nervilor, 252, 259Satana începe lucrarea asupra voinței copilului la naștere, 202sfat pentru părinții unui copil cu voință puternică, 309, 310Vorbirea, folosirea corectă a mușchilor în vorbire, 436cultivarea vorbirii și folosirea ei corectă, 434-443vorbirea pripită duce la nefericire, 349obiceiuri în vorbire ce trebuie biruite, 438vorbirea în cămin să fie pe un ton jos, calmă, 179bunătatea în vorbire, 198curăția în vorbire, 16talantul vorbirii, 401vorbirea nepotrivită, 425Vezi, de asemenea, CuvinteVulgaritate, evitați orice formă de vulgaritate, 437, 438

*Zâmbet, tatăl să intre în casă cu zâmbet, 211, 212Zgârcenia, un abuz față de mărinimia lui Dumnezeu, 379Ziarele în cămin, 406, 407, 411, 415Ziua socotelilor, influența mamei scoasă la iveală în ziua socotelilor, 239

*White E.G. la o întrunire socială,experiențele E. G. White în educația copiilor,