ADMINISTRAREA CORTIZONULUICortizonul - este hormonul glandelor suprarenale secretat de stratul cortical sau analogi de

sinteza. Acţiune: - antiinflamatorie (inhibă procesele inflamatorii exsudative, necrotice, proliferative); - antialergică.Se administreaza în diferite afecţiuni: RAA, astm bronsic, şoc anafilactic, edem glotic, sau în

hipofuncţie cortico-suprarenală. Cortizonul nu vindecă, ci modifică reacţiile la agentul cauzal. Eficacitatea are un caracter simptomatic, paliativ.

Căi de administrare orală calea orală este calea obişnuită de administrare a cortizonului (când acesta se prezintă

sub formă de tablete); parenterală (injecţii i.m., i.v., intraarticulare, intrarahidiene) locală (pe tegumente si mucoase) respiratorie - aerosoliIntervenţiile asistentei medicale. Reguli de respectat

- respectă doza şi ritmul de administrare;- respectă orarul de administrare pe cale orală prednisonul administrându-se dimineaţa între orele 6 şi 8, când secreţia corticosuprarenală este maximă;- învaţă pacientul să-şi administreze pe cale respiratorie doza, fiind reprezentată de numai de „puf"-uri;- respectă măsurile de igienă a tegumentelor, mucoaselor şi lenjeriei pacientului, pentru preveni infecţile locale;- asigură regimul alimentar al pacientului, care este desodat, hipoglucidic, hiperproteic, cu suplimentare de calciu, potasiu şi fosfor;- supraveghează şi notează zilnic în foaiade temperatură: tensiunea arterială, greutatea corporală, raportul ingestie/excreţie;- recoltează sângele pentru dozarea glicemiei la recomandarea medicului;- sesizează efectele secundare prezentate de pacient şi informează medicul (insomnie, stare de euforie, anxietate, dureri epigastrice, HTA, creşterea în greutate).

Atenţie: este obligatorie agitarea fiolelor, flacoanelor cu suspensie (hidrocortizon acetat) în vederea administrării.

Reacţii secundare:- scăderea rezistenţei organismului la infecţii;- creşterea secreţiei gastrice de HCl;- perturbarea metabolismului sodiului, apei, glucidelor, proteinelor.

Terapia îndelungată induce reacţii adverse: osteoporoza, retenţie de sare, diabet, hipertensiune arterială, tromboflebite, tuberculoză, ulcer gastric, complicaţii psihice. Pe timpul tratamentului cortizonic se recomandă următoarele măsuri de precauţie: antiacide, anabolizante, restricţie de sare. Cortizonodependenţa este un accident care apare frecvent după tratament îndelungat.

RECOLTAREA PROFILULUI LIPIDICLipidele sunt substanţe foarte importante pentru organism, îndeplinind funcţii complexe: reprezintă principala formă de transport şi de depozitare a rezervelor de energie ale

organismului (trigliceride); au rol de izolaţie termică şi mecanică (trigliceridele din ţesutul adipos); sunt constituenţi structurali ai membranelor celulare (fosfolipidele şi colesterolul); au rol reglator al proceselor biologice ale organismului (ca vitamine sau hormoni).Pentru a putea să circule prin sânge, colesterolul are nevoie de ajutorul unor proteine, de care

se leagă. Aceste combinaţii se numesc lipoproteine. Cele mai importante sunt:• LDL colesterolul: este colesterolul „rău“. Transportă colesterolul de la ficat la celulele care

au nevoie de el. Când este în exces, se depune în pereţii vaselor de sânge şi duce la ateroscleroză.• HDL colesterolul: este colesterolul „bun“. El aduce înapoi la ficat colesterolul în exces, de

care celulele nu mai au nevoie.

Pregatire pacientTestul se face după o perioadă de 12 ore în care nu se mănâncă, nu se beau lichide (cu excepţia apei)

şi nu se iau medicamente. Nu va consuma alcool cu 72 de ore înainte de recoltare.TehnicaSe recoltează 2 - 4 ml sânge, prin puncţie venoasăValori normale- colesterolul total– VN = 150 – 250 mg%- LDL colesterol – VN =30 – 135 mg%- HDL colesterol - VN = 35 – 100 mg%- trigliceride - VN = 30 – 150 mg%- lipidemia - VN = 500 – 700 mg%Determinarea nivelului colesterolului evalueaza statusul lipidic si tulburarile metabolice,

riscul de ateroscleroza, stenoza coronariana si infarct miocardic.Recomandari pentru determinarea colesterolului • Monitorizarea factorilor de risc crescut pentru boala coronariana;• Screening-ul dislipidemiilor primare si secundare;• Monitorizarea tratamentului dislipidemiilor. 

PANSAMENTUL PLĂGII CHIRURGICALEOrice intervenţie chirurgicală se încheie cu sutura plăgii operatorii. Scoaterea firelor de la

nivelul plăgii constituie actul final al vindecării, care permite externarea bolnavului chirurgical.De la punerea firelor şi până la scoaterea lor, plaga trece printr-o serie de faze. Dacă plaga

evoluiază fără nici o problemă, firele se scot în a 5-a zi la operaţiile mici, în a 8-a zi la operaţiile mijlocii şi în a 10-12 zi la neoplazici, vârstnici, denutriţi.

Plaga va fi controlată zilnic la vizită. Dacă evoluţia este normală, ea este suplă, nedureroasă, iar pansamentul este curat. În acest caz pansamentul se schimbă la două zile.

Plaga suturată neinflamată se tratează prin pansare sterilă:- se degresează cu benzină tegumentul din jurul plăgii- se dezinfectează cu tinctură de iod, alcool iodat sau alcool pe o distanţă de 6-7 cm,

folosind, la fiecare stergere, alt tampon- plaga suturată se dezinfectează, de asemenea, printr-o singură ştergere u tamponul îmbibat

în tinctură de iod sau alcool- apoi se dezinfectează din nou tegumentul din jurul plăgii- se acoperă plaga cu compresă sterilă care să depăşească marginile plăgii cu 2-3 cm.

Fixarea pansamentului se face în funcţie de regiune.Pansamentul îmbibat cu secreţii se schimbă zilnic, iar dacă secreţia este abundentă, se schimbă

de mai multe ori pe zi, pentru a evita iritarea pielii prin stagnarea secreţiilor.În cazul unei evoluţii nefavorabile a plăgii, în a treia sau a patra zi de la operaţie, apare febra

însoţită de senzaţia de tensiune, durere, usturime la nivelul plăgii. La ridicarea pansamentului se constată o zonă congestionată (roşie, bombată cu tegumente locale calde).

Uneori printre fire se scurge lichid seropurulent. Explorarea plăgii se face cu un stilet sau cu pensa, constatându-se apariţia unei serozităţi, sânge sau puroi. Apariţia puroiului impune scoaterea firelor, debridarea plăgii, spălarea cu apă oxigenată şi cloramină, şi eventual drenarea ei. Se va recolta puroi într-o eprubetă sterilă pentru examenul bacteriologic şi antibiogramă. Plăgile supurate pot conduce la complicaţii severe (septicemii, gangrene, evisceraţii etc.).

Plăgile drenate din timpul operaţiei, vor fi controlate zilnic pentru a se urmări eficacitatea şi calitatea drenajului, permeabilitatea tubului, cantitatea secreţiilor drenate. Când secreţiile se reduc, tuburile vor fi mobilizate, scurte şi fixate cu ace de siguranţă.