Nicotina este un compus utilizat pe scară largă găsit în mod natural în tutun (tigari,

trabucuri, tutun de mestecat), și în prezent disponibil în preparate farmaceutice, cum ar

fi guma de mestecat, patch-uri de piele, și spray nazal. Unii ar lua în considerare

nicotina printre drogurile cele mai cunoscute care creeaza dependenta și indiferent care

este forma de utilizare, există un potențial de dependență. Fumatul este metoda cea mai

raspandita pentru nicotina.

Dependenta apare atunci când o persoană folosește nicotină într-un mod

dezadaptativ care:

-include nevoia de cantitati crescute de substanță pentru a obține efectul dorit

(toleranță);

-petrece o mare parte din timp pentru obținerea sau utilizarea nicotinei, cum ar fi

lanț fumat;

-folosește substanța în cantitati mai mari sau pentru perioade mai lungi de timp

decât este necesar;

-fără succes, încearcă să controleze sau să oprească utilizarea de nicotina, si

continua utilizarea în ciuda problemelor fizice sau psihologice.

Cazul de mare potențial de dependență de nicotină devine chiar mai convingătoare

atunci când având în vedere că expunerea inițială duce de obicei la greață și amețeli.

După utilizare obișnuită, pot fi raportate ameliorare de concentrare si a starii de spirit,

scădere a furiei.

Un pattern dezadaptativ de uz de o substanţă care duce la deteriorare sau detresă

semnificativă clinic manifestată prin trei sau mai multe din următoarele şi care survine oricând încursul aceleiaşi perioade de 12 luni:

(1) toleranţă, aşa cum este definită de oricare dintre următoarele:(a) necesitatea de cantităţi considerabil crescute de substanţă pentru a ajunge la intoxicaţie sau la efectul

dorit;

(b) efect redus considerabil prin continuarea uzului aceleiaşi cantităţi de substanţă;

(2) abstinenţă, manifestată prin oricare dintre următoarele:(a) sindromul de absinenţă caracteristic substanţei (se referă la criteriile A şi B ale setului de criterii

pentru abstinenţa de substanţele specifice);

(b) aceeaşi substanţă (sau o substanţă strâns înrudită) este luată pentru a uşura sau evita simptomele de

abstinenţă;

(3) substanţa este luată adesea în cantităţi mai mari sau o perioadă mai lungă de timp decât

era preconizat;

(4) există o dorinţă persistentă sau eforturi infructuoase de a suprima sau controla uzul de

substanţă;

(5) o mare parte a timpului este risipită în activităţi necesare obţinerii substanţei (de ex.,

vizitarea mai multor doctori sau condus pe distanţe mari), uzului substanţei (de ex., fumatul înlanţ)

(6) activităţi sociale, profesionale sau recreaţionale sunt abandonate sau reduse din cauza

uzului de substanţă;

(7) uzul de substanţă este continuat în dispreţul faptului că ştie că are o problemă somatică

sau psihologică, persistentă sau recurentă, care este posibil să fi fost cauzată sau exacerbată de

substanţă (de ex., uz curent de cocaină deşi ştie că aceasta induce depresie, sau băut continuu deşi

ştie că un ulcer este agravat de consumul de alcool).

Criteriile de diagnostic Abstinenţa de Nicotină

A. Uz zilnic de nicotină, timp de cel puţin cateva săptămani.

B. incetarea bruscă a uzului de nicotină sau reducere a cantităţii de nicotină utilizată,

urmată in decurs de 24 ore de patru (sau mai multe) dintre următoarele semne:

(1) dispoziţie depresivă sau disforică;

(2) insomnie;

(3) iritabilitate, frustrare sau stare coleroasă;

(4) anxietate;

(5) dificultate in concentrare;

(6) nelinişte;

(7) scăderea ritmului cardiac;

(8) apetit crescut sau plus ponderal.

C. Simptomele de la criteriul B cauzează o detresă sau o deteriorare in domeniul social,

profesional sau in alte domenii importante de funcţionare.

D. Simptomele nu se datoreză unei condiţii medicale generale si nu sunt explicate mai

bine de altă tulburare mentală.

Speranta de viata scade:cu 5-8 ani la cei care nu se imbolnavesc

18-22 ani la cei care se imbolnavesc!

Argumente economice: costul ingrijirilor medicale ale bolilor cauzate de fumat

Mortalitatea :1 deces din 9 este datorat fumatului

fumat = cea mai importanta cauza evitabila in tarile dezvoltate (1/3 din decesele barbatilor de varsta medie)

Cancerul bronhopulmonar: Incidenta 124%

Din acestea sunt datorate fumatului :La barbati 85%=risc x22,

La femei 30%=risc X12

Durata fumatului este mai importnata decat doza;

Durata X2 = risc X 20

Consumul zilnic X 2 = risc x 2

Bolile cardiovasculare:Incidenta 108%

Sunt datorate fumatului : la barbati 40%, la femei 11%

Bolile pulmonare cronice: incidenta 90%emfizemul pulmonar, bronşita şi bolile obstructive cronice

Tabagismul pasiv:Copii 60% riscul de infectii respiratorii

Riscul de cancer bronhopulmonar 26%

Riscul de accidente cardiovasculare cerebrale 30%

La femeia insarcinata:Creste riscul de retard de crestere intrauterina

X2 riscul de moarte subita a sugarului (SIDS)

Astm

DAR: doar 40% se opresc din fumat la inceputul sarcinii (doar 5 % dupa aceea);

DOAR 20% raman in sevraj complet, 40% fumeaza la 6 luni, restul mai tardiv

Cordul - (elibereaza catecolamine care cresc tensiunea arteriala, frecventa cardiaca si nevoia de oxigen)

Sistemul nervos - (se leaga de receptorii colinergici centraltiin 7'' de la inhalare - activeaza caile neuronaleneurotransmitatori elibereaza hormoni)

O tigara scurteaza viata cu 5-7 minute

Un pachet de tigari scurteaza viata cu:

140 minute/zi

51.100 minute/an

35.49 zile/an

Bine de stiut

Dependata data de nicotina este maiputernica decat cea produsa de alcool si este

comparabila cu a heroinei

PREVALENŢA FUMATULUI In Regiunea Europeană

In 2001, aproximativ 30% din populaţia adultă fumau regulat (38% dintre bărbaţi şi 24% dintre femei ).

In Statele Unite In 2003, 21.6% dintre adulţi fumau regulat —24.1% dintre bărbaţi şi 19.2%

dintre femei.

22% din liceeni fumeaza (high-school studenti)

Aprox 20% din populatie = fosti fumatori (≈45 mil)

In Romania Prevalenta a crscut: 25,9% în 1989 => 36,1% în 2000.(48% bărbaţi şi 25%

femei).

20,8% dintre adolescenţi fumează ( peste 15 ani )- 2000

Prevalenţa fumatului în licee = 18% - 1999

In Franta 33% fumatori : 42 % barbati, 31% femei

25 % din femeile insarcinate, 50% din tinerii de 15-20 ans au fumat

DE CE FUMEAZA OAMENII? Se reduce stresul

Se reduce plictiseala

distractie/placere

socializare*

cresterea atentiei si a capacitatii de concentrare

controlul greutatii*

Femeile raporteaza un spor ponderal mai mare ca al barbatilor.

DEPENDENTA de NICOTINA

Cei mai multi din fumatoriide tigari obisnuite devindependenti fizic si psihic, continua fumatul si intimpinadificultati in a renunta la fumat chiar si atunci cind sintmotivati sa il opreasca.

Dependenta tabagica(WhO ICD 10)

Dependenta nicotinica(APA DSM IV)

Modificarile fizice determinate de renuntarea la fumat

scaderea ratei metabolismului (~8%)

scaderea nivelelor de adrenalina & cortizol

reducerea functiei cognitive

scaderea frecventei cardiace (8 – 10 bpm)

modificari EEG ( cresterea amplitudinii undelor alfa lente)

tremor redus

scaderea ratei de metabolizare a cafeinei sau a altor droguri;

cresterea temperaturii, ulceratii bucale, accentuarea tusei, constipatie

scaderea nivelului de nicotina nu are numai efect psihologic

Abordare integrativa pentru tulburarea absitinenta de nicotina

1. Plan de interventie pentru abstinenta de nicotina

Selctarea problemei (abstinenta de nicotina):

• dispoziţie depresivă;

• insomnie;

• iritabilitate, frustrare sau stare coleroasă;

• nelinişte;

• scăderea ritmului cardiac;

• apetit crescut sau plus ponderal.

Definirea:Clientul este determinat in actiunea lui de a renunta, dar in urma faptului ca de 2 zile nu

mai fumeaza deloc descrie urmatoarele stari care-i creaza disconfort cum ar fi o dispzitie

depresiva, este usor iritabil, adoarme greu, are stare de neliniste si un apetit crescut.

Împreună cu clientul se poate întocmi o listă a principalelor probleme şi a efectelor pe

care acestea le au asupra vieţii lui. Se pot, apoi, împărţi sarcinile aşa încât totalul obiectivelor să

constituie tema clientului. Contribuţia terapeutului va consta în a alege modalităţile de a reuşi

acest lucru. Este etapa în care se specifică, se defineşte, se intră în miezul lucrurilor. În timpul

definirii obiectivelor acordam importanţa prevenirii recăderilor. Aceasta, când este cazul, trebuie

să influenţeze planificarea.

Dezvoltarea scopurilor:

A venit la cabinet pentru ajutor suportiv pentru a renunta la fumat. Este faza în care

se delimitează unele ţeluri pe termen lung care să indice rezolvarea problemei.

Construcţia obiectivelor:

-renuntarea la fumat

- sa-si recapete buna dispozitie

- sa aiba un somn odihnitor

-sa-si regasesca calmul si linistea

-gestionarea apetitului

-schimbarea stilului de viata

-identificarea situatiilor riscante

-restructurarea relatiilor in familie

Evaluare

Testul de dependenţă Fagerstrom; Scala Rosenberg (stimei de sine); Scala de

coping (chestionarul COPE); ATQ – scala gandurilor automate disfunctionale; BAI –

nivelul de anxietate; Inventarul BDI – nivelul de depresie; Interviul clinic structurat in

conformitate cu criteriile din DSM pentru abstinenta de nicotina; obsevatia.

Conceptualizarea cazului

Interventie

Determinarea diagnostică exactă:

Dosarul psihoterapeutului

A. Fisa clientului

1) Date de identificare a persoanei

2) Consensul în cunoştinţă de cauză/ planul de tratament

3) Evaluare şi testare diagnostică/ interviu (modelul multinivelar);

Contextul de viata: Aspect ale dezvoltarii umane; mediul, conditii de trai;

stadii de dezvoltare ale identitatii; varsta biologica=varsta psihologica; sanatatea sub

aspectul dificultatilor: dintotdeauna sau de cat timp?

Cognitiv: Stadiul proceselor cognitive/deteriorare; simptome; distorsiuni

cognitive

Emotional: Suferinta; frustrari; frici

Corp: Constientizarea propriului corp; somatizare; probleme medicale

Comportamental: Capacitate de constientizare; coerenta; cum se manifesta

Spiritual: Relatia cu Divinitatea

4) Background (mediu) şi date importante : probleme actuale, istoria socială şi

personală, evoluţie, sănătate fizică, istoria internărilor pentru probleme psihologice/

psihiatrice, istoria administrării unor medicamente, istoria familiară, profesională şi

sexuală, periculozitate pentru sine sau pentru alţii, istoria abuzuriloc comise;

5) Note de progres: relatate de client în terapie, observate de terapeut, intervenţii

folosite, temele acasă şi tot ceea ce presupune tratamentul în desfăşurare;

6) Orice evaluare psihologică/psihiatrică prezentă sau trecută;

7) Medicamente pe care clientul şi le administrează încă;

8) Diagnostic;

9) Rezultatul unei eventuale consultări a terapeutului cu un coleg mai

expert;

10) Luarea unor notiţe referitoare le fiecare discuţie telefonică cu clientul

şi ce anume s-a spus;

11) Când anume clientul nu duce la bun sfârşit ceea ce s-a stabilit în

timpul şedinţelor;

12) Absentarea de la şedinţe sau anularea lor;

13) Ce iese la suprafaţă în timpul supervizării;

14) Prognostic;

15) Pregătirea unui modul pentru informarea unor terţe persoane;

16) Notiţe la sfârşit de tratament: cum a fost luată decizia, care obiective

au fost atinse, eventuala trimitere de a continua tratamentul;

17) Toate informaţiile obţinute, cu aprobarea clientului, de la terţe

persoane: medicul acestuia, părinţi. Informaţiile esenţiale ce trebuie incluse în dosar-fişă (Moline şi co., 1998)

B. Interviul Clinic

Vizeaza dobandirea de informatii si intelegerea functionarii

psihologice a unui client prin focalizarea asupra trairilor acestuia si

punand accent pe relatia stabilita cuprinde:

•Date de identificare

•Motivul solicitarii consultatiei

•Istoria problemei/ bolii actuale

•Probleme medicale anterioare

•Aanamneza

•Examinarea statusului mental

•Descriere generala

• Motivul solicitarii consultatiei,

identificarea si descrierea problemei

Cu ce vă pot ajuta?

Aş vrea să-mi spuneţi mai multe despre asta…Luaţi vreun medicament sprea vă simţi mai bine şi pentru a face faţă mai uşor acestei

probleme?

Când a apărut această problemă?

Ce s-a întâmplat atunci?

Ce aţi simţit atunci?

Care credeţi că este contribuţia dumneavoastră la apariţia problemei?

Cum credeţi că apariţia problemei a afectat relaţia dumneavoastră cu cei din jur?

Ce s-a schimbat în viaţa dumneavoastră o data cu aparitia problemei?

După apariţia problemei aţi putut dormi la fel ca înainte?

Care este situaţia actuală, cum vă simţiţi acum?

Ce doriţi să obţineţi în urma terapiei? Permite identificarea şi stabilirea

obiectivelor terapiei, în raport cu aşteptările clientului.

Cine credeţi că ar observa schimbările survenite ca urmare a terapiei?

Am reuşit să-mi fac o imagine despre problema dumneavoastră, dar

înainte de a vorbi despre ea aş vrea să vă întreb dacă ştiaţi cât de

puternic sunteţi. Pentru că numai oamenii puternici vin la cabinet,

căutând prin terapie sprijinul care să-i ajute să depăşească complet

problema. Activarea resurselor de care dispune clientul

Ce alte resurse mai aveti care să ne ajute în rezolvarea problemei

dumneavoastră? Identificarea resurselor clientului.

Alte probleme din istoria personala pe care le-ati depasit?

Cum a-ti facut asta? Identificarea modelului de functionare in situatii

dificile; capacitatea de analiza, decizie si actiune in vederea rezolvarii

problemei.

Obiective pe termen scurt şi mediu

•Dezvoltarea relaţiei terapeutice. Crearea unei atmosfere de acceptare, de respect, înţelegere empatică şi de susţinerea a

clientului şi a nevoilor acestuia, în care să fie posibilă explorarea personală (Greenberg,

Watson şi Goldman, 1998).

•Furnizarea unui mediu securizant. A) Impulsionarea persoanei să coopereze (să renunţe fumat).

B) Evaluarea adecvării susţinerii sociale.

C) Intensificarea nivelului de îngrijire, dacă este necesar: flexibilitatea orelor de

întâlnire în funcţie de nevoile lui, asistenţa în spitale.

D) Stabilirea unui contract sigur, cu privire la fumat: persoana va suna la cineva, pentru

a primi ajutor imediat, înainte de a comite astfel de acte.

•Trimiterea pentru o evaluare medicală.

A) Dacă dependenta de nicotina continuă de ceva timp şi influenţează calitatea vieţii,

trimiterea persoanei către o evaluare medicală.

B) Evaluarea prezenţei unor caracteristici psihotice nu mereu identificate.

•Inlocuirea placerii de fuma cu alte activitati placute

A) Creşterea frecvenţei activităţilor plăcute (Lewinsohn şi co., 1986): participarea la cel

puţin două activităţi plăcute în timpul săptămânii.

B) Învăţarea manifestării deschise şi spontane a bucuriei.

C) Intensificarea bunei dispoziţiei.

D) Educarea celuilalt cu privire la tulburarea dependentei de nicotina.

E Creşterea nivelului zilnic de energie.

F) Reducerea cantităţii de timp petrecută în activităţi sedentare.

G) Dezvoltarea şi utilizarea unor abilităţi adecvate pentru a face alegeri.

H) Îndemnarea clientului să participe în mod activ la tratament, să aibă un control activ

al propriei bunăstări. De exemplu, să ducă la bun sfârşit, cu implicare, temele stabilite în

şedinţă, cum ar fi scrierea zilnică în jurnalul clinic în care să noteze informaţiile cu

precizie (Downing- Orr, 1998).

•Identificarea si intelegerea emotiilor si reflexelor care incita la fumatA) Invatarea acceptarii emotiilor, gestionarea lor pentru a le putea disocia de tigara.

B) Dezvoltarea stimei de sine (pentru fumatorii cu fobii sociale sau cu timiditate).

C) Sa gestioneze stresul (relaxare, respiratii).

D) Reintarirea motivatiei.

•Diminuarea comportamentelor abuzive

A) Absenţa alcoolului şi a drogurilor reprezintă doar primul pas pentru indivizii

depresivi, care utilizează substanţe (Hales şi Hales, 1998). Uneori, e de ajuns să se

înceteze comportamentul abuziv pentru aproximativ două luni pentru ca unele

dintre simptomele depresiei să se atenueze.

•Încurajarea (a da speranţe)

A) Informarea clientului că o mare parte dintre persoanele care fac tratament pentru a

renunta la fumat, reusesc. Primele semne de îmbunătăţire au loc în trei/ patru luni de la

începere tratamentului (Hales şi Hales, 1998).

B) Întărirea /Recompensarea clientului atunci când vorbeşte de obiective sau când pune

accentul pe lucruri ce vrea să le facă sau trebuie făcute în viitor.

C) Oferirea de informaţii clientului cu privire la tulburare, folosind un limbaj acordat

cât mai mult cu cel al clientului, şi cu privire la marile procente de vindecare (Downing-

Orr, 1998).

D) Încurajarea clientului în a considera posibile schimbările, relaţia personală,

bunăstarea (Downing-Orr, 1998).

•Intensificarea abilităţilor de rezolvare de probleme.

A) Definirea clară a problemelor (Gutsch, 1988).

B) Efectuarea de brains-storming în căutarea soluţiilor plauzibile (Nezu, 1986).

C) Identificarea rezultatelor şi consecinţelor diverselor soluţii găsite.

D) Luarea unei decizii care să fie cea mai potrivită situaţiei problematice.

E) Pregătirea persoanei asupra faptului că nu întotdeauna strategia duce la rezultatele

aşteptate, deci să fie deschisă imprevizibilului.

F) Creşterea frecvenţei comportamentelor direcţionate către un scop.

G) Sprijinirea pacientului în a-şi identifica obiectivele pe termen scurt, mediu şi lung şi

strategiile pentru a le atinge (Downing-Orr, 1998).

H) Subdivizarea temelor, deciziilor şi obiectivelor complexe în paşi intermediari, mai

uşor de înfruntat.

•Intalnire cu membrii familiei:

A) Este o discutie confidentiala intre membrii familiei. Se discuta in mod special

despre problema dependentei, dar mai ales despre modalitatile de tratament ale

dependentei, despre cum poate proceda familia pentru a ajuta o persoana dependenta

sa accepte tratament pentru dependenta sa.

B) Uneori si membrii familiei ar fi bine sa faca anumite schimbari in atitudinea si

comportamentul fata de persoana dependenta pentru ca aceasta sa urmeze mai repede

un tratament sau pentru a mentine mai usor abstinenta, dupa parcurgerea unui

tratament. In acest sens, sedintele de consiliere familiala ajuta membrii familiei sa

constientizeze atitudinile, comportamentele si rolurile pozitive din cadrul familiei,

care contribuie la iesirea din dependenta a celui bolnav si mentinerea

abstinentei/neconsumului total.

C) Poate una din masurile cele mai importante in cadrul tratamentului este obtinerea

sustinerii celor din jur si reintegrarea persoanei in familie, cerc de prieteni.

Motivaţia de a renunţa la fumat

poate fi evaluată, în cel mai simplu mod, prin întrebări directe, precum: „Doriţi să

renunţaţi la fumat (acum)?”, „Dacă v-aţi hotărî să renunţaţi credeţi că aţi reuşi?/ Ce

şansă de a reuşi vă acordaţi?”, „Care este motivul pentru care doriţi să renunţaţi la

fumat?”, „Cât de important este pentru dv. să renunţaţi la fumat?”

Modelul clasic după care se cuantifică motivaţia aparţine lui J.O. Prochaska şi

C.C. DiClemente. Conform acestui tipar, procesul de renunţare la fumat parcurge mai

multe etape:

‐ pre-contemplarea (comportamentul faţă de fumat satisface pe deplin pacientul şi

el nu simte nevoia vreunei schimbări);

‐ contemplarea (pacientul sesisează necesitatea unei schimbări, dar aceasta nu este

suficient de puternică pentru a declanşa vreo acţiune în acest sens şi subiectul nu-şi

face încă nici un plan de acţiune);

‐ pregătirea (pacientul s-a decis să încerce o schimbare vis-a-vis de

comportamentul său de a fuma, şi e pregătit pentru această schimbare în viitorul

apropiat);

‐ acţiunea (pacientul începe efectiv tentativa de renunţare la fumat).

Nu există un instrument de măsurare exactă a motivaţiei, dar se poate apela la o

scală de la 1 la 10, pe care pacientul să se autoaprecieze exact unde se află pe baza

propriilor răspunsuri la întrebările despre motivaţia sa de a stopa fumatul. Nivelul 1 ar

corespunde unui eşec sigur şi nivelul 10 unei certitudini de reuşită.

Scopuri pe termen lung

•Dezvoltarea capacităţii de recunoaştere, acceptare a emotiilor.

•Alinarea dispoziţiei depresive şi întoarcerea la nivelul anterior de

funcţionare afectivă.

•Dezvoltarea unui model cognitiv sănătos şi de încredere în sine însuşi şi

în lume, astfel încât să se diminueze simptomele depresive.

•Diminuarea gândurilor disfuncţionale şi intensificarea celor pozitive,

dezvoltarea unui limbaj interior pozitiv.

•Dezvoltarea unui stil de viaţă în care să fie prezente activităţi plăcute

(serviciu, activităţi sociale, hobby-uri).

•Dezvoltarea, reconstructia identitatii personale.

•Identificarea, formularea sensului vietii

•Misiunea!

Hipnoza tehnica terapeutica integrativa

Metodele hipnoterapeutice cel mai frecvent folosite sunt:

relaxarea,

întărirea eului,

sugestii directe şi indirecte,

recadrarea cognitivă şi

hipnoanaliza.

O abordare obisnuită este crearea scenariilor imaginare (de

exemplu, vizitarea unui loc preferat asociat cu liniştea şi

calmul), terapeutul ajutând clientul să contruiască aceste

imagini utilizând diverse modalităţi senzoriale (vizual, olfactiv,

kinestezic, auditiv). În timpul transei, terapeutul îi poate oferi,

clientului, sugestii directe sau indirecte (metafore, poveşti

terapeutice) legate de simptomele resimţite în vederea

ameliorării acestora sau dispariţiei lor (Dafinoiu, I., Varga Jeno-

Laszlo, 2007).

Procesul de transa de diagnosticare

Transa de diagnostic implica o explorare a diferitelor imagini si

asocieri inconstiente legate de problema. Procedurile necesare sunt

foarte simple.

1. Mai intai, se cere clientului sa inchida ochii, sa se relaxeze cateva

minute si apoi sa se concentreze asupra senzatiilor sau sentimentelor

neplacute pe care ei le asociaza cu nemultumirile existente

2. Se cere clientului sa astepte cu rabdare si liniste in timp ce isi

analizeaza aceste senzatii neplacute si sa povesteasca pur si simplu orice

ganduri sau imagini le vin deodata in minte.

3. Se cere clientilor sa gaseasca un gand sau o imagine care inlatura

sau schimba locul sentimentelor neplacute.

Pasii din procesul hipnoterapeutic

O sedinta de transa de hipnoterapie este alcatuita din urmatorii pasi:

Pasul 1: Tranzitia catre transa

Pasul 2: Inducerea transei

Pasul 3: Directionarea metaforica catre sursa si/ sau solutia problemei

Pasul 4: Afirmatii sau sugestii directe in legatua cu sursa si/ sau solutia

Pasul 5: Terminarea transei

•repetitie si revizuire

•confirmare

•reorientare

•distragere

Pasul 6: Evaluare finala