Adevarul despre dragostea neconditionata si sacrificii: copiii, investitiile egoiste ale parintilor

Oana Baltoc,

Un parinte bun isi iubeste copilul si ar face orice pentru binele lui. Dincolo de aceasta credinta universala s-ar ascunde o explicatie mult mai pragmatica si mai greu de acceptat la nivel social. Cati parinti sunt dispusi sa accepte ca dragostea neconditionata si sacrifiicile pe care le fac in numele iubirii parintesti sunt, de fapt, investitii egoiste de la care asteapta sa dea roade pentru a se simti rasplatiti?

Abordarea psihologului Jay Belsky, cercetator in cadrul Universitatii din California, tine de teoria evolutionista, care pune accentul pe ,,datoria genetica": cea de a duce mai departe specia umana prin reproducere. Rol care ne-ar defini ca fiinte egocentrice inclusiv in statutul de parinte, oricat de lipsita de sentiment pare aceasta explicatie.

Copiii pe care ii aducem pe lume ar reprezenta, dincolo de ideea romantata a legaturii unice dintre copil si parinte si de idealizarea rolului de parinte, o investitie pe care incercam, din clipa in care am facut-o, sa o protejam prin comportamente specifice.

http://adevarul.ro/life-style/parinti/adevarul-despre-dragostea-neconditionata-sacrificii-copiii-investitiile-egoiste-parintilor-1_53ba85d20d133766a836b8ea/index.html

Belsky este de parere ca dragostea si afectiunea nu sunt primele care ii motiveaza pe parinti sa faca totul pentru copii: ,,Cultura si psihologia moderna ne invata, in mod eronat, ca parintii isi iubesc invariabil si neconditionat copiii, cand analiza evolutionista dovedeste ca acestia (copiii-n.r.) sunt investitii pe care parintii le fac, poate in mod inconstient, in asteptarea rasplatei posibile la care se simt indreptatiti in viitor."

Aceasta ar fi o explicatie care sta la baza multora dintre neintelegerile eterne dintre generatii si a dezamagirilor parintilor in raport cu modul in care evolueaza copiii, noteaza Psychology Today. Ca fiinte egocentrice, avem tendinta de a intelege si de a observa lumea din perspectiva care ne este si cea mai familiara, respectiv a noastra. Detinem cele mai multe informatii despre propriile persoane, iar acest lucru influenteaza fiecare judecata si presupunere pe care o facem fata de oamenii cu care interactionam, inclusiv fata de copiii nostri. Bineinteles, judecatile legate de propriile persoane sunt si cele mai subiective.

In adancul lor, cei mai multi cred ca se diferentiaza cumva de marea masa, ca sunt speciali intr-un mod anume. Iar parintii nu fac decat sa reflecte aceste iluzii pozitive si subiective asupra copiilor lor, observa si psihologul Judith Rich Harris, autorul cartii ,,The Nurture Assumption: Why Children Turn Out the Way They Do".

,,Fie ca este un proces constient sau inconstient, parintii ajung sa vada in copiii lor calitati speciale care se reflecta favorabil si asupra propriilor abilitati parentale. Atunci cand copiii se descurca in viata, parintii isi asuma meritele in mod automat, considerand ca succesul propriilor progenituri se datoreaza metodei unice pe care au aplicat-o in cresterea si educarea copilului, fara sa realizeze ca au procedat aproape similar cu alti parinti", spune Harris.

Tot in aceasta idee, ,,parintii ajung sa-si vada copiii intr-o lumina exagerat de pozitiva, mai inteligenti si mai daruiti decat sunt in realitate si, cel mai probabil, si mult mai frumosi decat sunt cu adevarat", se alatura acestei teorii si psihologul Mark Leary, de la Duke University.

Parintii fac o multime de presupuneri despre persoanele care vor deveni copiii lor, asa cum se intampla atunci cand se asteapta sa le calce pe urme din punct de vedere profesional. Cu toate ca influenta mediului parental nu poate fi negata in dezvoltarea copiilor, aceasta este numai o parte a factorilor care influenteaza transformarea lor in adulti. Iar parintilor le este greu sa accepte ca gradul lor de control asupra propriilor copii este mai limitat decat isi pot inchipui.

Mostenirea genetica nu se aplica tuturor trasaturilor care definesc personalitatea unui inidivid, conform Psychology Today, greseala pe care o fac o multime de parinti. ,,Studiile au demonstrat deja ca personalitatea omului este determinata in masura egala de datele genetice si de mediul inconjurator. Iar jumatatea care se refera la mediul inconjurator nu implica, in mod necesar, parintele", atrage atentia psihologul Mark Leary.

Natalitatea scazuta a redus sansele de a recupera ,,investitia"

Adesea, parintii sunt convinsi ca se regasesc in copii lor, dar acest lucru se intampla pentru ca suntem programati sa observam mai ales ceea ce ne apropie de ei, nu ceea ce ne diferentiaza. Mai mult, atunci cand nu ne place ceea ce descoperim la copilul nostru incercam sa ne directionam atentia spre detaliile care ne apropie, un comportament care tine de supravietuirea speciei. ,,In aceste conditii, probabil ca diferentele dintre un copil si parintele sau ar depasi ca numar asemanarile", observa Leary.

Parintii pot influenta in mare masura viata copiilor lor prin scolile catre care ii indruma si prin mediul familial pus la dispozitia lor, dar incercarea parintilor de a modela cu totul comportamentul copiilor nu se dovedeste atat de eficient. Lucru pe care parintii il pot realiza daca se raporteaza la felul in care au fost influentati chiar ei in aceasta directie de proprii parinti. De exemplu, faptul ca un copil preia afacerea familiei nu este o alegere care tine de personalitate sau de comportament, ci mai degraba de o decizie pur financiara. La fel se intampla, de

multe ori, si in privinta alegerii unei profesii similare cu a parintilor.

De asemenea, nevoia stringenta a parintilor din ziua de azi de a-si vedea copiii ca exceleaza in anumite domenii tine de rata scazuta a natalitatii, atrage atentia Leary. In urma cu 40 sau 50 de ani, cuplurile intemeiau familii cu cate trei, patru sau cinci copii, poate mai multi. Astfel, parintii investeau in mai multi copii, nu doar in unul singur sau in doi copii, cum se intampla astazi in cele mai multe familii. ,,Atunci cand toate sperantele tale se concentreaza asupra unui singur urmas, vei investi tot ce ai in acel urmas si vei pune presiune pe el. Dar daca ai sase sau sapte copii, poti investi in fiecare, pentru ca nu doar unul va oglindi rezultatele investitiei facute. De aceea sunt parintii de azi atat de porniti sa vada cum copilul lor se ridica deasupra unui nivel mediu, pentru ca sansele de a-si recupera investitia au scazut dramatic", a precizat psihologul evolutionst Jennifer Hahn-Holbrook pentru Psychology Today.