adenom pleomorf parotidian gigant prezentare de caz

8/18/2019 Adenom Pleomorf Parotidian Gigant Prezentare de Caz

1/5

Romanian Journal of Medical and Dental Education

Vol. 3, Issue 1, January - June 2014

28

ADENOM PLEOMORF PAROTIDIAN GIGANT

– PREZENTARE DE CAZConstantin MIHAI*, Cristian BUDACU, Iulia CHISCOP

Universitatea de Medicină şi Farmacie “Grigore T. Popa" - Iași, România, Facultatea de Medicină Dentară,Clinica de Chirurgie orală și maxilo-facială

*Autor corespondent : Conf. Dr. Constantin Mihaie-mail: [email protected]

GIANT PLEOMORPHIC ADENOMA OF THE SALIVARY GLAND – CASE REPORT (Abstract):

Salivary gland pathology is a main issue in maxillofacial surgery. Pleomorphic adenoma or mixed tumor is themost common type of salivary gland tumor, representing almost two thirds, 85% involving parotid gland. This

benign tumor with slow and continous, asymptomatic growth can sometimes reach an enormous size.Practitioners must consider the semnificative risk of malignant transformation, especially in tumors with longtime evolution, and also the possibility of postoperative recurrence. We present a case of giant pleomorphicadenoma of the parotid gland in a 92-year-old woman with a history of more than 20 years. Clinical examinationrevealed a giant mass on the right side of the face, without any signs of facial nerve damage. The tumor wascompletely removed by total parotidectomy and preservation of the facial nerve. The tumor measured 15/9/8 cmand weighed 530 g. Histopathologic examination showed a predominat myoepithelial component andschwanom-like areas and no evidence of malignant transformation. Postoperative evolution was favorable, withexcellent functional and aesthetic results.

Key words: pleomorphic adenoma, benign mixed tumor, parotidian tumor

INTRODUCERE

Aproximativ 70% din tumorile glandelorsalivare interesează glanda parotidă, iar 85%din acestea sunt reprezentate de tumori

benigne. Adenomul pleomorf reprezintă 45-74% din totalul tumorilor de glande salivare,85% dintre acestea dezvoltându-se în glanda

parotidă (1,2,3,4). Clinic, adenomul pleomorf se prezintă

sub forma unei tumori cu evoluție lentă,nedureroasă. În literatura de specialitate suntcitate mai multe cazuri de adenoame

pleomorfe gigante, majoritatea fiind publicate înainte de 1980, dar câteva cazuriau fost raportate recent (5).

Raportăm un caz de adenom pleomorfgigant dezvoltat în glanda parotidă șiextirpat prin parotidectomie totală cuconservarea nervului facial.

PREZENTARE DE CAZ

O pacientă în vârstă de 92 de ani s-a prezentat în Clinica de Chirurgie Orală șiMaxilo-facială Iași cu o formațiune tumoralăla nivelul hemifaciesului drept, avînd oevoluție de peste 20 de ani. Examenul clinicrelevă o formațiune tumorală voluminoasă,multinodulară, fermă, cu suprafațăneregulată, nedureroasă, localizată la nivelul

hemifaciesului drept, cu dimensiuni de15/9/8 cm, interesând regiunile parotidiană,maseterină și laterocervicală drepte (Figura1,2). În ciuda dimensiunilor mari aletumorii, nu se observă semne de interesare anervului facial. Tegumentul supraiacenttumorii este subțiat, violaceu și prezintă maimulte zone de ulcerație și congestie venoasă.Ipoteza principală de diagnostic a fosttumoră benignă de glandă parotidă, probabil

adenom pleomorf.


2/5



29

Figura 1, 2. Aspectul clinic al tumorii

Sub anestezie generală s-a practicatextirparea completă, în bloc, a tumorii prin

parotidectomie totală cu conservareanervului facial (figura 3,4). Defectulvolumetric parotidian a fost refăcut prin

procedeul Rauch, utilizând un lambou dinmușchiul sternocleidomastoidian, iar

pierder ea de substanță cutanată cu grefă de piele liberă despicată recoltată de pe fațaantero-externă a coapsei.

Figura 3, 4. Aspecte intraoperatorii

Figura 5. Piesa postoperatorie


3/5



30

Macroscopic, piesa postoperatorie măsoară15/9/8 cm și cântărește 530 g (Figura 5).Microscopic, predomină componentamioepitelială, dar sunt prezente și arii

schwanom-like, izolate zone mixoide, arii dehemoragie și necroză hemoragică. Se remarcă

prezența unor arii de proliferare mioepitelialăcu arhitectură fasciculată, densitate celularărelativ crescută și rare mitoze. Nu s-au decelatarii de transformare malignă. Diagnosticul

final a fost de adenom pleomorf.Evoluția postoperatorie a decurs fără

incidente sau complicații. La 1 săptămână postoperator sunt evidente semnele de pareză

tranzitorie de nerv facial, cu ameliorareacompletă a funcționalității musculaturii facialela o lună după intervenția chirurgicală.Pacienta este consultată anual, nu prezintăcomplicații postoperatorii sau semne derecidivă (Figura 6,7).

Figura 6. Aspect postoperator la 7 zile de la

intervenție

Figura 7. Aspect postoperator la 1 an de la

intervenție

DISCUŢII

Adenomul pleomorf este cea maifrecventă tumoră a glandelor salivare. Aparela orice vârstă, mai ales în decadele a 5-a șia 6-a de viață. Localizarea cea mai desîntâlnită este la nivelul glandei parotide,dezvoltându-se de obicei în lobul superficialsau polul inferior al glandei. Aproximativ10% din adenoamele pleomorfe parotidiene

își au originea în lobul profund. Glandelesubmandibulare și glandele salivare minore,în special cele de la nivelul palatului,mucoasei jugale și buzei superioare suntfrecvent interesate (1,2).

Clinic, adenomul pleomorf se prezintăsub forma unei tumori ferme, mobile, binedelimitate, cu formă neregulată și suprafață

boselată, cu dimensiuni variate. Deși rare, în literatură au fost raportate

mai multe cazuri de adenoame pleomorfegigante, cea mai mare parte din ele

interesând glanda parotidă. În 1989, Schultz-Coulon a revizuit 31 cazuri de adenoame

pleomorfe parotidiene gigante, constatând oușoară preponderență la sexul feminin(64,5%), media de vârstă situându-se între20 și 40 de ani (6,7,8). Buenting șicolaboratorii (1988) au revăzut 10 dintrecele mai voluminoase cazuri de adenoame

pleomorfe publicate în literatura engleză,

cele mai multe dintre ele înainte de 1980. Nouă din cele 10 cazuri au fost femei, cuvârsta medie de 56,2 ani (5).

În majoritatea cazurilor descrise, s-aconsiderat ca lipsa de informare și neglijența

pacienților au fost pr incipalele motive aleevoluției îndelungate a formațiunii tumoraleși prezentării tardive într -un serviciumedical de specialitate, iar în cazul nostrutrebuie luat în considerație faptul că pacienta

locuia singură, fără familie. Microscopic, adenomul pleomorf


4/5



31

este caracterizat printr-o mare diversitatecitomorfologică și arhitecturală.Caracteristică este prezența simultană decelule epiteliale glandulare, mioepiteliale și

mezenchimale (stromale). Identificareaacestor tipuri celulare ce pot varia cantitativde la un caz la altul, este esențială îndiagnosticul histopatologic al tumorii.Celulele epiteliale de forme variabile suntgrupate în plaje sau cavități glanduliforme.Stroma mezenchimală are aspecte variate:mucoidă, mixomatoasă,

pseudocartilaginoasă,hialină, rareoriosteoidă (9,10). Tumora este cunoscută șisub numele de tumoră benignă mixtă. Încazul nostru a predominat componentamioepitelială, dar au fost prezente zone destromă mixoidă și arii schwanom-like.

Incidența transformării maligne înadenomul pleomorf variază între 1,9 % și23,3% (11). Riscul

crește în cazul tumorilor cu evoluțieîndelungată, recidivelor, vârstei înaintate a

pacientului, sexului masculin și localizăriiîn lobul parotidian profund. În general,transformarea malignă trebuie suspectatăcând se observă semne clinice demalignitate ce includ accelerarea ritmului decreștere a tumorii, apariția durerii, fixarea lațesuturile adiacente, apariția la suprafațategumentului a unui desen vascular maiaccentuat, paralizia pe traiectul unor ramurisau pe tot teritoriul de distribuție a nervului

facial, apariția adenopatiei regionale,alterarea stării generale (2). Unii autori auafirmat că riscul transformării malignecrește de la 1,6% în cazul tumorilor cu oevoluție sub 5 ani, la 9,5% pentru tumorilecu evoluție de peste 15 ani (12).

Malignizarea adenoamelor pleomorfeduce la apariția a trei entități patologicedistincte: carcinomul ex-adenom pleomorf,carcinosarcomul și adenomul pleomorf

metastazant benign (1). Dezvoltareacarcinomului pe adenom pleomorf

preexistent se produce în 3-4% din cazuri,conform datelor din literatură (13,14). Înalte studii, 45% din carcinoame apărute peadenom pleomorf evoluau de mai puțin de 3

ani. În studiile lui Spiro și colaboratorii,unele tumori erau prezente de 2 ani sau mai

puțin (15). În cazul nostru, deși au fost prezenți mai

mulți factori ce definesc riscul crescut demalignizare, nu au existat semne clinice sauevidențe histopatologice de transformaremalignă.

Tratamentul de elecție al adenomului pleomorf constă în extirparea completă atumorii cu conservarea nervului facial.Enucleerea nu se mai recomandă în cazulacestui tip de tumoră. La pacienții cuadenom pleomorf al lobului superficial, se

poate practica atât parotidectomia totală, cât și cea superficială, în funcție de

particularitățile clinice ale cazului.Parotidectomia superficială se asociază curate mai mari de recidivă, pe când cea totală

poate crește riscul de apariție a deficituluimusculaturii mimicii. Majoritatea autorilorde la ora actuală sunt de acord că

parotidectomia totală cu conservareanervului facial este indicată la pacienții cuvârsta sub 40 de ani. Pacienții peste 40 deani pot fi tratați prin parotidectomiesuperficială, dat fiind riscul mai mic derecidivă la această grupă de vârstă (2,16,17).

În cazul nostru, ca urmare a

dimensiunilor mari ale tumorii, s-a practicat parotidectomia totală cu conservareanervului facial, cu rezultate funcționale șiestetice excelente.

CONCLUZII

În prezent, tumorile parotidiene gigantesunt rar întâlnite. Lipsa de informare a

pacientului și teama de intervențiachirurgicală sunt principalele motive ale

evoluției de lungă durată ale acestor leziuni.Cu toate acestea, în absența transformării


5/5



32

maligne, adenoamele pleomorfe gigante suntexcizate complet, cu rezultate excelente și

efecte secundare minime.

BIBLIOGRAFIE

1

Ellis G.L., Auclair P.L., Atlas of tumor pathology, Washington, DC: Armed Forces Institute of Pathology,1995.

2 Bucur A., Dincă O., Ionescu H., Compediu de chirurgie oro -maxilo-facială, București: Q Med Publishing,2009.

3 Speight P.M., Barrett A.W., Salivary gland tumours, Oral Dis, Sep 8(5), pg. 229-40, 2002.4 Ledesma-Montes C., Garces-Ortiz M., Salivary gland tumours in a Mexican sample. A retrospective study,

Med Oral. Nov- Dec 7(5), pg. 324-30, 2002.5 Buenting J.E., Smith T.L., Holmes D.K., Giant pleomorphic adenoma of the parotid gland: case report and

review of the literature, Ear Nose Throat J. Aug 77(8), pg. 634, 637-8, 640, 1998.6 Schultz-Coulon H.J., Pleomorphic giant adenomas of the parotid gland, Laryngorhinootologie, Aug 68(8), pg.

445-449, 1989.7 Takahama Jr A., Da Cruz Perez D.E., Magrin J., De Almeida O.P., Kowalski L.P., Giant pleomorphic

adenoma of the parotid gland, Med Oral Patol Or Oral Cir Bucal, Jan 13(1), pg. 58-60, 2008.

8

De Silvaa M.N., Kosgodab K.M.S., Tilekaratnea W.M., Murugadasc P., A case of giant pleomorphic adenomaof the parotid gland, Oral Oncology EXTRA 40, pg. 43 – 45, 2004.

9 Yamamoto Y., Clinical signs and histology of carcinoma in pleomorphic adenoma, Otologia, 87, pg. 1320-1324, 1994.

10 Said M.S., Pleomorphic Adenoma, available from URL: http:// www.medscape.com.11 Auclair P.L., Ellis G.L., Atypical features in salivary gland mixed tumors: their relationship to malignant

transformation, Mod Pathol, Jun;9(6), pg. 652-657, 1996.12 Boneu F., Gonzales-Lagunas J., Huguet P., Bassas C., Massive malignant pleomorphic adenoma of the palate, J

Oral Maxillofac Surg, Jan 56(1), pg 91-96, 1998.13 Mizui T., Ishimaru J.-.I., Miyamoto K., Toida M., Malignant transformation of a gigantic pleomorphic

adenoma of the submandibular gland: a case report, J Oral Maxillofac Surg 58, pg. 1422 – 1424, 2000.14 Eneroth C.M., Zetterberg A., Malignancy in pleomorphic adenoma. A clinical and microspectrophotometric

study, Acta Otolaryngol, Jun 77(6), pg. 426-432, 1974.15

Spiro R.H., Huvos A.G., Strong E.W., Malignant mixed tumor of salivary origin: a clinicopathologic study of146 cases, Cancer 39(2), pg. 388 – 396, 1977.

16 Lazard D.S., Baujat B., Wagner I., Chabolle F., Surgery in superficial-lobe pleomorphic parotid adenoma, FrORL 87, pg. 59-65, 2005.

17 McGurk M., Renehan A., Controversies in the management of salivary gland disease, Oxford University Press,2001.

adenom pleomorf parotidian gigant prezentare de caz

Documents