Actul Unic European

Actul unic European a luat nastere in anul 1986 la data de 17 februarie la Luxemburg, fiind semnat de catre noua statemenbre, iar la date de 28 februarie 1986 s-a aliat si Danemarca, Grecia si Italia fiind prima cea ma mare modificare adusa Tratatului de instituire a Comunitatii Economice Europene (CEE). Acesta intrand in vigiare la data de 1 iulie 1987.Unele din principalele etape care au avut loc pentru ca Actul unic European sa ia nastere au fost: Declaratia solemna de la Stuttgart din 19iunie 1983Acest text, elaborat pe baza planului realizat de Hans Dietrich Genscher, ministrul german al Afacerilor Externe si de omologul sau italian, Emilio Colombo, este insotit de declaratiile statelor membre privind obiectivele vizate in domeniul relatiilor interinstitutionale, al competentelor comunitare si al cooperarii politice. Sefii de stat si de guvern se angajeaza sa reexamineze progresele inregistrate in aceste domenii si sa decida daca este posibil sa le incorporeze in Tratatul privind Uniunea Europeana.

Proiectul de tratat privind instituirea Uniunii EuropeneLa solicitarea deputatului italian Altiero Spinelli, se formeaza o comisie parlamentara pentru afaceri institutionale in vederea elaborarii unui tratat care sa inlocuiasca Comunitatile existente cu o Uniune Europeana. Parlamentul European a adoptat proiectul de tratat la 14februarie 1984.

Consiliul European de la Fontainebleau din 25i 26iunie 1984Inspirandu-se din Proiectul de tratat al Parlamentului, un comitet ad hoc compus din reprezentanti personali ai sefilor de stat i de guvern si condus de senatorul irlandez Dooge a examinat aspectele institutionale. Raportul Comitetului condus de M. Dooge invita Consiliul European sa convoace o Conferinta interguvernamentala pentru a negocia un tratat cu privire la Uniunea Europeana.

Cartea Alba despre piata interna din 1985Comisia, la solicitarea presedintelui sau, Jacques Delors, publica o Carte Alba care identifica 279de masuri necesare pentru realizarea pietei interne. Cartea propune un calendar si data limit de 31decembrie1992 pentru realizarea acesteia.La data de 28 29 iunie 1985 la Consiliul European din Milano se propune convocarea Conferintei Interguvernamentale care se deschide pe perioada presidentiei luxemburgheze, la 9 septembrie 1985 si se incheie la Haga, la data de 28 februarie 1986.Obiectivele Actului Unic European este de a lansa procesul de constructie europeana pentru a realiza o piata interna. Dar din cauza tratatelor existente si datorita procesului decizional din cadrul Consiliului carea dorea votul cu umanitatea in domeniul armonizarii legislative.Din acest motiv Conferinta interguvernamentala care a condus Actul Unic European (AUE) a avut parte de un mandate dublu. Intr-o privinta se urmarea incheierea unui tratat in domeniul politicii externe si de securitate comune, iar pe de alta parte se urmarea un act care modifica Tratatul Europei Centrala si de Est (CEE), mai ales in priviinta: Procedurii de adoptare a deciziilor in cadrul consiliului; Puterile comisiei; Puterile Parlamentului European; Extinderea competentelor comunitatilor;. STRUCTURA TRATATULUI Documentul include un preambul, urmat de sapte titluri: Titlul I: include prevederi comune referitoare la Comunitati, politica externa si de securitate comuna si cooperarea judiciara; Titlul II: contine amendamente la Tratatul de instituire a Comunitatii Economice Europene: Titlul III :contine amendamente la Tratatul Comunitatii Europene a Carbunelui si Otelului (CECO); Titlul IV: contine amendamente la Tratatul Comunitatea Europeana a Energiei Atomice (CEEA); Titlul V: introduce prevederi referitoare la politica externa si de securitate comuna (PESC); Titlul VI: include prevederi despre cooperarea n domeniul justitiei si afacerilor interne (JAI); Titlul VII : contine prevederi finale.Prin Tratatul de la Maastricht, Comunitatea Europeana poate adopta actiuni in sase noi domenii: educatie si pregatire profesionala; cultura; tineret; protectia consumatorilor; retele transeuropene; politica industriala. De asemenea, sunt extinse competentele comunitare in domeniul social. Protocolul social, cu toate ca nu a fost semnat de catre Marea Britanie, este anexat la Tratat. Astfel, Statele Membre (cu exceptia Marii Britanii) au adoptat dispozitii comune privind promovarea ocuparii fortei de munca, imbunatatirea conditiilor de munca si viata, protectie sociala, dialog social, dezvoltarea resurselor umane, combaterea excluderii pe piata muncii.

PREVEDERI INSTITUIONALE Tratatul de la Maastricht extinde rolul Parlamentului European. Este creata o noua procedura decizionala: procedura de codecizie, in cadrul careia legatura dintre Parlamentul European si Consiliul de Ministri este mai stransa, iar raporturile intre cele doua sunt institutii sunt mai echilibrate. De asemenea, Parlamentul European are un rol in procedura de confirmare a Comisiei Europene. Este recunoscut rolul partidelor politice europene in crearea unei constiinte europene si in exprimarea vointei politice a europenilor. In cadrul Consiliului de Ministri, este extinsa folosirea votului in majoritate calificata la majoritatea deciziilor adoptate prin procedura de codecizie si la toate deciziile adoptate prin procedura de cooperare.Recunoscand importanta dimensiunii regionale, Tratatul prevede infiintarea Comitetului Regiunilor, organism consultativ format din reprezentanti ai autoritatilor regionale.

PRINCIPIUL SUBSIDIARITATIIIn cadrul competentelor partajate intre Comunitate si statele membre, principiul subsidiaritatii, inscris n Tratatul de instituire a Comunitatii Europene, definete conditiile n care Comunitatea are prioritate de actiune in raport cu statele membre.In afara domeniilor care tin de competenta exclusiva a Comunitatii Europene, principiul subsidiaritatii prevede, pe de o parte, protejarea capacitatii de decizie si de actiune a statelor membre si, pe de alta parte, legitimeaza interventia Comunitatii in cazul in care obiectivele unei actiuni nu pot fi realizate n mod satisfacator de statele membre datorit dimensiunilor si efectelor actiunii preconizate. Introducerea acestui principiu n tratatele europene vizeaz exercitarea competentelor la un nivel cat mai apropiat de cetateni

O CETATENIE EUROPEANA Potrivit articolului 17 al tratatului formand Comunitatea Europeana (fostul articol 8) spuce ca este cetatean al Uniunii Europene orice persoana avand nationalitatea unuia dintre statele membre, conform legilor in vigoare in statul respectiv. Cetatenia europeana nu inlocuieste cetatenia nationala, ci vine in completarea acesteia, adaugand noi drepturi: dreptul de libera circulatie si de stabilire in statele membre; dreptul de a beneficia pe teritoriul unui stat tert (stat care nu este membru al Uniunii Europene) de protectie consulara din partea autoritatilor diplomatice ale unui alt stat membru, in cazul in care statul din care provine nu are reprezentanta diplomatica sau consulara in statul tert respectiv; dreptul de a alege si de a fi ales in Parlamentul European si in cadrul alegerilor locale in statul de rezidenta; dreptul de petitionare in Parlamentul European; dreptul de a depune, la Ombudsmanul European, o reclamatie cu privire la functionarea defectuoasa a institutiilor comunitare.

O UNIUNE ECONOMICA SI MONETARA Decizia de a creea o moneda unica la 1 ianuarie 1999 cu ajutorul Bancii Centrale Europene, reprezinta obiectivul final al integrarii economice si monetare pe piata unica.Tratatul de la Maastricht prevede crearea Uniunii economice si monetare in trei etape:1) prima etapa - pna la 31 decembrie 1993 - liberalizarea circulatiei capitalurilor;2) etapa a doua - incepand de la 1 ianuarie 1994 - o mai larga coordonare a politicilor economice, in scopul de a reduce inflatia, rata dobanzilor si fluctuatiile schimburilor valutare, precum si de a limita deficitele si datoria publica a statelor. Aceste criterii trebuie sa asigure convergenta economiilor statelor membre necesara trecerii la moneda unica. Trecerea este pregatita de Institutul Monetar European.3) etapa a treia - crearea unei monede unice la 1 ianuarie 1999 si infiintarea Bancii Centrale Europene.

POLITICA EXTERNA SI DE SECURITATE COMUNA In baza cooperarii politice stabilite prin Actul Unic European, al doilea pilon al Tratatului de la Maastricht instaureaza o politica externa si de securitate comuna care permite adoptarea unor actiuni comune in politica externa. Deciziile trebuie luate in unanimitate, iar masurile insotitoare prin vot n majoritate calificata.In domeniul securitatii, tratatul defineste o politica al carei obiectiv final este apararea comuna, cu sprijinul Uniunii Europei Occidentale (UEO).Statele Membre pot totusi continua actiunea la nivel national, cu conditia ca aceasta sa nu se abata asupra deciziilor luate in comun.Doua tipuri de acte pot fi folosite in domeniul Politica Externa si de Securitate Comuna (PESC); pozitii comune (Statele Membre sunt obligate sa aplice politici nationale conforme cu pozitia Uniunii referitor la un anumit aspect) actiuni comune (activitati operationale ale Statelor Membre).

JUSTIIE SI AFACERI INTERNE Al treilea pilon a fost conceput pentru a facilita si a face mai sigura libera circulatie a persoanelor pe teritoriul Uniunii Europene. Deciziile sunt luate in unanimitate si fac referire la urmatoarele domenii: politica de azil; reguli de trecere a frontierei externe a Comunitatii si intarirea controlului; imigrarea; combaterea traficului de droguri; combaterea fraudei la nivel international; cooperarea judiciara n materie civila; cooperarea judiciara n materie penala; cooperarea vamala; cooperarea politieneasca.Trei tipuri de acte pot fi adoptate in cadrul acestui pilon: 1. pozitii comune (pozitia UE referitoare la anumite aspecte)2. actiuni comune (instrument care decide o actiune coordonata)3. conventii (de exemplu, Europol a fost infiintat printr-o conventie, semnata n 1995).