Activitatea antropică şi deteriorarea mediuluiDezvoltarea societăţii umane a determinat creşterea presiunii exercitată de aceastaasupra mediului natural. Necorelarea caracterului limitat al resurselor naturale cu nivelul încreştere al consumului şi necunoaşterea funcţionării sistemice a mediului a produs treptatapariţia unor disfuncţionalităţi majore ale acestuia. Primele semnale despre efectele negativeale activităţii umane apar în a doua parte a secolului XIX (P.G. Marsh, 1864; E. Reclus, 1877;M. Tribolet, 1886). Semnalul de alarmă este dat de lucrarea Silent Spring (Rachel Carson,1962), în care este denunţat pericolul unor activităţi agricole şi industriale pentru sănătateaoamenilor. Astăzi, ideea potrivit căreia nici un loc de pe Pământ nu este imun la influenţaomului (B. Commoner, 1972) a devenit un truism.Activitatea umană care generează disfuncţionalitatea mediului poate fi grupată înurmătoarele trei categorii:

• introducerea în mediu a unor substanţe organice sau anorganice diferite de celenecesare funcţionalităţii acestuia, sau într-o cantitate care depăşeşte capacitatea de preluare decătre mediu, definită drept poluare;• preluarea din mediu a unor resurse minerale sau organice şi, prin aceasta, perturbareafuncţionalităţii acestuia, deteriorarea calităţii peisajului, diminuarea rezervelor, şi periclitareadezvoltării durabile a societăţii umane;• modificări în structura mediului prin diferite categorii de amenajări (îmbunătăţirifunciare, irigaţii sau desecări, navigaţie, turism) sau prin construcţii industriale sau socialculturale,consum de spaţiu şi saturarea demografică şi tehnică a peisajului geografic.

Marile aglomerări urbane supradimensionează elementele perturbatoare şi amplificădisfuncţionalitatea nu numai a arealului ocupat direct, ci a unui spaţiu natural mult mai mare.Dintre cauzele care determină modificări complexe în mediul înconjurător şi care au laorigine activitatea umană, menţionăm: incendiile, supraexploatarea pădurilor, suprapăşunatul,supraexploatarea resurselor oceanice, introducerea de noi specii în ecosisteme,supraexploatarea zăcămintelor naturale, construcţiile hidrotehnice, agricultura şi zootehnia,urbanizarea şi activitatea industrială, transporturile etc. Fiecare în parte sau acţionândsimultan, sunt poluatoare ale mediului înconjurător. POLUAREA SOLULUIPoluarea solului este un proces permanent produs de industrie, agrozootehnie şiactivitatea menajeră. Degradarea naturală a solurilor sau cea determinată de activităţiantropice sunt procese rapide comparativ cu cele de pedogeneză. Poluarea solului prezintă ungrad ridicat de risc deoarece nu exista procedee de depoluare, iar refacerea solului prinprocese naturale este lentă. Poluarea poate fi directă (deşeuri solide, pesticide sauîngrăşăminte) sau indirectă, prin aport de poluanţi din atmosferă (gaze, pulberi, soluţii saususpensii apoase) sau din apă (precipitaţii, ape industriale, ape menajere). Poluanţii din solsunt înglobaţi în masa vegetală, iar din aceasta, prin intermediul lanţurilor trofice, ajung laanimale şi om.Poluarea cu pulberi radioactiveAre un caracter mai limitat decât poluarea radioactivă a aerului sau apei. Surse: depuneride pulberi radioactive din atmosferă, depozitarea pe sol a unor minereuri (steril) sau reziduuri.O parte din radionuclizii din sol sunt adsorbiţi de plante şi intră astfel în circuitul trofic,ajungând în final la om.

1

Poluarea chimicăEste produsă mai ales de agricultură şi zootehnie, la care se adaugă industria şiactivităţile de transport (rutier şi prin conducte).Poluarea cu pesticidePesticidele au o mare stabilitate la agenţii fizico-chimici şi nu sunt biodegradabile; au oremanenţă în sol, între 15 şi 40 ani. Sunt puţin solubile în apă, dar sunt liposolubile.Tratamentele repetate cu aceste substanţe determină acumularea lor progresivă în sol, caredevine treptat un rezervor de toxicitate în care concentraţiile variază între 0,1-5,0 ppm. Dincca. 600 de substanţe cu efect pesticid, se realizează peste 120.000 de produse comerciale.Cele mai răspândite sunt pesticidele organoclorurate şi cele organofosforice. Deşi au o acţiuneselectivă, afectează şi alte organisme decât cele ţintă. Conţin numeroase metale cu potenţialtoxic ridicat. Efecte: încetinesc sau blochează activitatea de fotosinteză a algelor din sol şi,prin aceasta, blochează aprovizionarea microflorei cu energie; diminuează procesele dehumificare şi de fixare a azotului. Sunt supuse unor procese lente de degradare sub acţiuneamicroorganismelor, insectelor, viermilor, şi a plantelor sau sunt degradate prin mecanismechimice şi fotochimice.Poluarea cu îngrăşăminte chimiceCele mai importante şi mai utilizate sunt îngrăşămintele pe baza de azot (azotaţii deamoniu, de calciu şi de potasiu), de sulf (sulfatul de amoniu şi superfosfatul) şi de potasiu.Efecte: modifică circuitul biogeochimic al N şi P; inhibă sau blochează reciclarea substanţelororganice şi humusului; produc poluarea apelor subterane şi de suprafaţă; induc scăderea biodiversităţii ecosistemelor acvatice şi productivitatea lor biologică. La om, reduccapacitatea de oxigenare a ţesuturilor, generând anemii severe.Poluarea cu metale grele şi ape rezidualeSurse: îngrăşăminte chimice, industria, transporturile rutiere, deşeuri solide sau lichide(industriale, agro-zootehnice, stradale, menajere). Efecte: modificarea calităţii solului şiperturbarea proceselor pedogenetice. Fierul, inhibă procesele de formare a solului fertil,plumbul diminuează procesele de fermentaţie din sol, iar cadmiul frânează sau blocheazăprocesele de denitrificare şi de sinteză a azotului. În România, în apropierea zonelor dedepozitare a deşeurilor, CMA sunt depăşite de până la 15 ori.Poluarea biologicăMicroflora solului se compune din virusuri, bacterii, actinomicete, micete şi alge, iarcantitatea lor poate ajunge la 2,5 - 10 t/ha. Surse: bacterii patogene sau condiţionat patogenecare provin din apele reziduale fecaloid-menajere şi zootehnice, incomplet epurate sauneepurate. Solul este un mediu de reintegrare a apelor reziduale deoarece reţine în masa sasubstanţele poluante; acest proces este sursa principală de poluare. Efecte: modificări fizicochimice,reducerea productivităţii.Calitatea soluluiCalitatea solului rezulta din interactiunile complexe intre elementele componente aleacestuia si poate fi legata de interventiile defavorabile si practicile agricole eadaptatela conditiile de mediu, introducerea in sol de compusi mai mult sau mai putin toxici,acumularea de produse toxice provenind din activitati.Principala masura este conservarea si protejarea fondului forestier si a celui funciarexistent, prevenirea, stoparea sau reducerea tuturor factorilor care influenteazanegativ buna gestionare si exploatare a fondului existent. Având in vedere ca mai

2

exista litigii privind proprietatea asupra terenurilor, fondul funciar privat are tendintede dezvoltare in urmatorii ani, cu specificatia ca se vor modifica si categoriile defolosinta.Odata cu diminuarea calitatii solului cresc riscurile de compromitere a recoltelor side erodare semnificativa a acesteia. Astfel solul ajunge sa fie utilizat ca pasune.Calitatea pamântului propice pentru agricultura depinde de administrarea acestuia.Solurile au nevoie de sute de ani pentru a se reface, dar pot fi distruse incâtiva ani printr-o administrare incorecta.Pentru mentinerea sau imbunatatirea calitatii solului existent s-au avut in vedereurmatoarele masuri:• mentinerea sau reducerea lucrarilor mecanice executate pe aceeasisuprafata;• corectarea reactiei acide a solurilor in vederea imbunatatirii proprietatilorfizice, chimice si biologice ale acestora;• extinderea suprafetelor cu deseuri organice;• efectuarea de controale fitosanitare pentru depistarea bolilor si daunatorilorde carantina in scopul eliberarii buletinelor de avertizare.Pe viitor, având in vedere politica de conservare a solurilor, de protejare a lor atâtdin punct de vedere fizic, chimic, biologic cât si tehnic se vor infiinta la nivelulfiecarei zone agricole comisii care sa gestioneze profesionist solurile.Zone critice sub aspectul degradarii solurilor. Judetul Dolj

Sub acest aspect se poate include ca zona critica ce necesita reconstructiaecologica „Zona nisipurilor din stânga Jiului recunoscuta in triunghiul Sadova-Bechet-Corabia” unde datorita taierilor nerationale a perdelelor de protectie s-aintensificat fenomenul de desertificare si extindere a zonei de aridizare (secetafrecventa).Zone critice care necesita reconstructie ecologica. Judetul Dolj• Programul reconstructiei ecologice forestiere pe terenurile degradate pe osuprafata de 8.164 ha care se vor desfasura pe teritoriile administrativeBailesti, Calafat, Calarasi, Afumati, Bechet, Bistret, Cetate, Cioroiasi,Dabuleni, Galicea-Mare, Gighera, Giubega, Gângiova, Macesu de Jos,Macesu de Sus, Maglavit, Motatei, Negoi, Piscu Vechi, Poiana Mare, Rast,Seaca de Câmp, Sadova, Unirea, Urzicuta, Valea Stanciului;• Programul de amendare cu calcar a terenurilor acide (pentru anul 2006 –10.000 ha);• Programe de ameliorare a terenurilor degradate in urma activitatilor socioeconomice;(redari in circuitul agricol a terenurilor scoase temporar dincircuitul agricol ca urmare a lucrarilor de foraj – extractie petrol si gaze);• Programe de ameliorare a terenurilor cu soluri afectate de diversi factorilimitativi ai productiei agricole (compactare, formarea de cruste la suprafatasolului, exces frecvent de apa in sol sau la suprafata, eroziune puternicexcesivala suprafata, alunecari de teren, rezerva mica si foarte mica dehumus in sol, aciditate sau alcalinitate ridicata, carenta de microelemente,poluare de diverse tipuri, etc.).

3

Presiunile antropice exercitate asupra biodiversitatii sunt numeroase, producând oserie de efectele negative asupra naturii:• Despadurirea masiva si luarea in exploatare agricola a terenurilor, inclusiv acelor nisipoase, au condus la modificari negative, semnificative in ceea cepriveste stabilitatea ecosistemelor naturale, asupra terenurilor nisipoase,distrugându-se tocmai ceea ce asigura stabilitatea nisipurilor, pe suprafeteintinse producându-se o reactivare a acestora sub actiunea vântului;• In urma lucrarilor pentru introducerea in circuitul agricol permanent aterenurilor din Luncile Dunarii si Jiului, suprafetele padurilor de salcie si plops-au redus considerabil, acestea ramânând sub forma lor obisnuita inostroave si de-a lungul digurilor, in fâsia de protectie;• S-au redus sau au disparut baltile si mlastinile pline de vegetatie obisnuita inaceste locuri;• Arealele din zona inundabila a Luncii Dunarii au fost reduse drastic prinindiguire; in acest sector au disparut baltile: Nedeia, Cârna, Balta Neagra; audisparut canalele, gârlele si mlastinile adiacente lacurilor mentionate. Seapreciaza ca din suprafata initiala a zonei inundabile Cetate-Dabuleni, adisparut cca. 50%. Un obiectiv important in acest sens este reconstructiaecologica, care sa asigure refacerea tipurilor de ecosisteme disparute;• Modificarea utilizarii terenurilor care a condus la pierderea unor habitate siindirect a comunitatilor care le populau. Construirea sistemelorhidroenergetice «Portile de Fier I si II» a adus confort uman, dar a indusmodificari directe si indirecte de habitate, areale de distributie a unor specii,comunitati de plante si animale, aparitia unor specii invazive;• Starea actuala a zonelor umede si habitatelor acvatice este afectata direct depresiunea exercitata prin cultivarea legumelor sau constructia caselor devacanta. Indirect, in aceste habitate este afectata lumea pasarilor acvatice,indiferent daca acestea sunt migratoare sau sedentare;• Recoltarea de plante si vânatoarea peste cotele aprobate prin autorizatii si inspecial braconajul au un rol determinant in instabilitatea ecosistemelor;• Vandalizarea habitatelor de vipera cu corn, colectarea juvenililor sau chiar aadultilor de testoasa a lui Hermann pentru comercializare sunt doua exemplein acest sens. De asemenea conventia CITES, ratificata si de România, nucontine in anexele ei specii care in arealul Parcului Natural «Portile de Fier»sunt in pericol iminent (Laleaua Cazanelor Dunarii – Tulipa hungarica),vulnerabile, in conservare, amenintate, specii insuficient cunoscute sauneevaluate;• Proiectul LIFE NATURE (la care A.P.M. Mehedinti este partener), derulat inarealul Parcului Natural «Portile de Fier» a atras atentia asupra impuneriirestrictiilor legale care insotesc aceste categorii de specii iar in planul demanagement sunt prioritizate o serie de masuri ce urmeaza a fi implementatein urmatorii 5 ani de structurile de gestionare a acestei arii protejate;• Comercializarea ilegala de resurse naturale recoltate din flora salbatica ajudetului;• Academia de Stiinte Agricole si Silvice “Gheorghe Ionescu Sisesti” – Centrulde Cercetare Dezvoltare pentru Piscicultura Nucet a realizat un “Studiu

4

privind monitorizarea Acumularii Arcesti, judetul Olt dupa popularea cu puietde peste” in care a tras un semnal de alarma privind faptul ca braconajulpiscicol a atins cote alarmante (citam din studiu) “in fiecare noapte patrundcâte 20–30 de barci din care se intind zeci de km de setci ducând ladiminuarea populatiei piscicole”;• In unele fonduri de vânatoare, situate in zona montana, datorita activitatilor derecoltare a ciupercilor si a fructelor de padure se constata o tulburare a linistiivânatului in habitatul lui, semnalata in special la efectivele de cerb, având caefect schimbarea locurilor de boncanit si o intensitate slaba a acestuia. Aufost inregistrate cazuri de braconaj la urs, caprior, mistret, iepuri, fazani,precum si la peste, situatie mai des intâlnita in lacurile de pe râul Olt, aval deRm. Vâlcea;• Ca urmare a actiunii cumulative a factorilor de poluare cu deficitul deumiditate, atacul de daunatori, pasunatul intensiv, au dus la accentuareafenomenului de uscare partiala a padurilor;• Datorita procentului mic de impadurire si a distributiei preponderent rurala apopulatiei, presiunea antropica asupra padurilor este extrem de mare.Aceasta se manifesta atât prin taierile practicate in delict, iar odata curetrocedarea padurilor catre fostii proprietari fenomenul va lua amploare dacanu se iau masurile de rigoare.DIMENSIUNEA FENOMENULUI DE SECETĂ ÎN ROMÂNIA– PERIOADA 2000 – 2003 –1.1. CAUZELE GENERATOARE DE SECETĂ ŞI ZONELE DE MANIFESTARE AACESTUI FENOMEN LA NIVELUL ROMÂNIEIModificările climatice globale (creşterea temperaturii medii, schimbarearegimului şi cantităţilor de precipitaţii) şi defrişările au determinat, în ultimele decenii,o creştere a suprafeţelor afectate de deşertificare la nivelul întregii planete. De aceea,deşertificarea este considerată ca fiind cel mai mare flagel care ameninţă Terra.Necesitatea de a aborda problemele deşertificării a fost subliniată la ConferinţaNaţiunilor Unite privind Mediul Înconjurător şi Dezvoltarea de la Rio de Janeiro(1992), în urma căreia a fost elaborată Convenţia privind Combaterea Deşertificării(CCD), adoptată la Paris pe 17 iunie 1994 şi intrată în vigoare la 26 decembrie 1994.Începând din 1997 şi România este una dintre ţările semnatare ale acestei convenţii(Legea 629/1997).Pe plan mondial, conform datelor prezentate de Convenţia privind CombatereaDeşertificării, o treime din suprafaţa globului revine terenurilor supuse aridizării şideşertificării. Este afectată o populaţie de peste un miliard de oameni, din 110 ţări depe toate continentele, inclusiv 5 ţări din cadrul Uniunii Europene. Costul anual aldeşertificării este apreciat la 42 miliarde dolari.La recomandarea Naţiunilor Unite, ziua de 17 iunie a fost dedicată „Combateriideşertificării, secetei şi degradării terenurilor”. În acest fel, comunitatea internaţionalăîncearcă, prin marcarea unei date calendaristice, să sensibilizeze opinia publică dinîntreaga lume şi, în special, pe cei care promovează politici de administrare asuprafeţelor de teren să acţioneze în direcţia diminuării efectelor deşertificării, seceteişi degradării terenurilor.

5

Studiile şi rapoartele elaborate de către instituţiile de profil din România şi cătreONU - FAO demonstrează că şi ţara noastră este afectată de secetă, respectiv dearidizare şi, în câteva areale, chiar de deşertificare, însă nu de tip saharian.Fenomenul de aridizare şi deşertificare, în România, s-a declanşat, datorităsecetei, cu mai bine de 100 de ani în urmă, în zona de câmpie din sudul ţării.Principala cauză a constituit-o defrişarea masivă a pădurilor şi, ulterior, distrugereaperdelelor forestiere de protecţie. La aceste deforestări s-au adăugat, în anii din urmă,efectele produse de încălzirea climei, care au accelerat extinderea aridizării şideşertificării.În ţara noastră, ca oriunde pe glob, producerea secetei şi a fenomenelor asociateacesteia (aridizare şi deşertificare) sunt determinate atât de cauze naturale, respectivcantităţile mici de precipitaţii sau lipsa acestora o perioadă lungă de timp, cât şi de oserie de factori de natură antropică. Avem în vedere unele practici cu urmări dintrecele mai nefaste, cum ar fi defrişările iraţionale, lucrările agricole necorespunzătoare,care generează incapacitatea de absorţie a apei de către sol, eroziunea versanţilor şicolmatarea albiilor de râu, acţiuni cu urmări neaşteptate, pe care nimeni nu le-agestionat în mod eficient. Acestor cauze li se mai adaugă construcţia defectuoasă alucrărilor de îmbunătăţiri funciare, nefinalizarea unor lucrări de protecţie a solurilor,precum şi distrugerea sistemelor de irigaţii din zonele cu risc mare la secetă.Seceta în ţara noastră, fără a avea un caracter ciclic foarte strict, revine îngeneral pentru intervale de 12-15 ani, în cadrul acestora existând ani extrem desecetoşi, dar şi unele întreruperi (1-3 ani) cu precipitaţii suficiente.Impactul secetelor şi al fenomenelor asociate, indiferent de cauzele producerii(naturale sau antropice), are în vedere atât aria de producere a fenomenului distructivşi durata acestuia, cât şi elementele de impact de ordin socioeconomic.În momentul de faţă, în România, zonele cele mai afectate de secetă, respectivde aridizare şi deşertificare, cuprind sud-estul ţării, adică cea mai mare parte aDobrogei, extremitatea estică a Câmpiei Române (Bărăganul), sudul CâmpieiOlteniei, sudul Podişului Central Moldovenesc. În aceste areale, care se suprapunzonelor de vegetaţie de stepă şi silvostepă1 , seceta este aproape permanentă, chiar înanii ciclurilor ploioase. În ultimele decenii, agrometeorologii au observat extindereasecetei şi spre vestul şi centrul ţării.În judeţele incluse în aceste zone, fenomenul de secetă înregistrează o frecvenţămai mare şi, implicit, se produce o aridizare şi o deşertificare mai accentuată, deoarecestepa şi silvostepa, ca zone de vegetaţie, corespund climatului temperat, excesivcontinental, ceea ce favorizează perioade de mare uscăciune în sezonul cald.

6

7