Activitate extracurriculară dedicată părinţilor:

Bat clopote... Auzi cum bat ? Sunt clopotele strigătului de dor al celui mai sfînt lucru din lume –dorul de părinţi .

Un vînt tomnatic mi-a mîngîiat sufletul şi mi-a adus aminte de mama, m-a purtat printre brazi şi printre stînci şi mi-a adus aminte de tata.

M-am prefăcut în înger, aveam ca aripi mîinile părinteşti,ale mamei şi ale tatălui . Zbor! Zbor! Zbor! Doamne dă-mi lumina şi căldura ta să acopăr durerea şi bucuria nemărginită a părinţilor ce au copii.

Poezia ,,Binecuvîntaţi părinţii „Binecuvîntaţi părinţii toată viaţa pe pămînt E dorinţa şi povaţa şi porunca celui sfînt.Binecuvîntaţi părinţii şi-i iubiţi şi-i ascultaţi,Căci oricît ai vrea de tare nu plătiţi ce datoraţi.

Binecuvîntaţi părinţii chiar şi cînd vă este greu, Ascultînd de ei adesea ,ascultaţi de Dumnezeu. Binecuvîntaţi părinţii chiar şi atunci cînd nu mai sînt, Şi-n povara grea a vieţii nu uitaţi de-al lor mormînt.

Poezia ,, Părinţii”

Părinţii

Părinţii sunt suspin şi dor,sunt lacrima de bucurie,părinţii mă înalţă-n zbor,credinţă-mi sunt şi poezie.

M-au învăţat să fiu cântare,mi-au dăruit razele-n zorisă-mi lumineze clipa-n caremi-e cerul încărcat cu nori.

Cu dragoste m-au ocrotitcând paşii m-au purtat în lumepentru-a-mi afla drumul sortitşi-a deveni un om anume.

Eu lor acum le mulţumescşi îi respect. Într-un cuvânt – ei sunt ai mei şi îi iubesccât voi trăi pe-acest pământ.

1

Cîntecul Ruga pentru parintiEnigmatici si cumiiiiintiTerminându-si rostul looooorLânga noi se sting si mooooorDragi nostri dragi pariiiiintiCheama-i Doamne înapoooooiCa si-asa au dus-o prooooostSi fa-i tineri cum au fooooostFa-i mai tineri decât noooooiSi fa-i tineri cum au fooooostFa-i mai tineri decât noooooi.

Pentru cei ce ne-au facuuuuutDa un ordin, da cevaaaaaSa-i mai poti întârziaaaaaSa o ia de la-ncepuuuuutAu platit cu viata looooorAle fiilor eroooooiDoamne fa-i nemuritoooooriPe parintii care mooooorDoamne fa-i nemuritoooooriPe parintii care mooooor.

Ia privitii cum se duuuuucIa privitii cum se stiiiiingLumânari in cuib de cuuuuucParca tac si parca miiiiintPlini de boli si suferiiiiintiNe întoarcem în pamââââântCât mai sântem, cât mai sââââântMângâiatii pe pariiiiintiCât mai sântem, cât mai sââââântMângâiatii pe pariiiiinti.

E pamântul tot mai greeeeeuDespartirea-i tot mai greaaaaaSarut-mâna tatal meeeeeuSarut-mâna mama meaaaaaDar de ce priviti asaaaaaFata mea si fiul meeeeeuEu sânt cel ce va urmaaaaaDragi mei ma duc si eeeeeuSarut-mâna tatal meeeeeuSarut-mâna mama meaaaaaRamas bun baiatul meeeeeuRamas bun fetita meaaaaaTatal meu, baiatul meeeeeuMama mea, fetita meaaaaa.

2

Continuăm să creştem pînă la adînci bătrîneţi în leagănul de dor al mamei şi nu este carte mai înţeleaptă din care să poţi învăţa la nesfîrşit ca din înţelepciunea mamei. Mama este copilăria noastră îmbătrînită.

Cîntecul ,, Iarta-mă” Iartă-mă, ţi-e părul alb inzăpezit,Iartă-mă, că lângă tine eu nu sânt, Iartă-mă, cu ochii stai mereu la drum, Iartă-mă, de-atâta timp nu ne văzum. Refren: Rozele nu ţie, mamă ţi le-am dus, Pozele nu pe-ale tale rămi le-am pus, Cântece nu pentru tine eu am scris, Iartă-mă, pe alta o visai in vis. Iartă-mă, se duc ţipând cocoarele, Iartă-mă, asfinte rece soarele, Iartă-mă, e timpul nu ştiu cum grăbit,Iartă-mă, nu îndeajuns eu te-am iubit.Refren: Rozele nu ţie, mamă ţi le-am dus, Pozele nu pe-ale tale rămi le-am pus, Cântece nu pentru tine eu am scris, Iartă-mă, pe alta o visai in vis. Rozele nu ţie, mamă ţi le-am dus, Pozele nu pe-ale tale rămi le-am pus, Cântece nu pentru tine eu am scris, Iartă-mă, pe alta o visai in vis, Iartă-mă, pe alta o visai in vïs

Cînd cerul se năruie, venim la mama , cînd stropul de ploie se transformă în lacrimi , venim la mama, cînd tăişul vieţii ne arde necruţător strigăm cuvîntul ,,mama”.

Poezia ,, Dor de mama”Un gînd rănit către tine mă duce,Un dor nesfîrşit de anii pierduţi,Răsfoiesc printre vremuri o carte mai vecheŞi greu mă apasă pereţii cei muţi.

Azi dorul de mama îşi ţese iar pînză,Rămîn iar învinsă în plasele lui.Mai dulce lumină decît este mama,Mai dragă fiinţă în viaţa mea nu-i.

Şi dorul de mama se zbate în mineSintem două lacrimi ce cad dintr-un gînd,Ce cad din amarul ce-n ani ne-a fost vifor,Mai cad şi din zile ce trec rînd pe rînd.

Tu înger ce poartă povară în suflet,Măreaţă lumină spre care mă-ndrept,3

Iaraşi e toamnă şi ceru-i în lacrimi,Se sparg trist de geam, iar eu te aştept.

Tăria stîncii, statornicia văilor,albastrul adînc al mărilor imense, căldura siguranţei sufleteşti o găsim în mîngîierea mînei bărbăteşti de tată.

LEAGANUL PISICII

DE HARRY CHAPIN

IERI A VENIT PE LUME COPILUL CE-L DOREAM

S-A INTAMPLAT ASA CUM O VISAM.

DAR IN CALATORII ERAM PLECAT MEREU

SI A INVATAT SA UMBLE FAR’ SA STIU EU

PRIMELE VORBE CAND LE-A SPUS, ACASA NU ERAM,

SI A CRESCUT SI-L AUZEAM

,,TATICULE, CA TINE AM SA FIU.’’

LEAGANUL PISICII SI LINGURITA DE ARGINT CEA BUNA

BAIETELUL CEL TRIST SI OMUL DE PE LUNA.

,,CAND VII ACASA, TATICULE ?’’ ,,NU STIU,

DAR O SA STAM DE VORBA, PROMIT, CAND AM SA VIU.’’

DEUNAZI BAIETELUL A FACUT ZECE ANISORI

,,MULTUMESC, TATICULE PENTRU MINGE, MI-A SPUS DIN OCHISORI’’ ;

,,HAI SA NE JUCAM

HAI SA MA INVETI S-O ARUNCAM’’ ;

I-AM SPUS : ,,NU AUZI, CA SUNT PE GRABA

SI AM CAM MULTA TREABA’’…

,,IN REGULA’’ A GRAIT

SI A PLECAT SPASIT,

DAR ZAMBETUL NU L-A PARASIT

,,TATICULE, CA TINE AM SA FIU CAND MA FAC MARE,

TATICULE, CA TINE AM SA FIU.’’

,,CAND VII ACASA, TATICULE ?’’ ,,NU STIU,

DAR O SA STAM DE VORBA, PROMIT, CAND AM SA VIU.’’ 4

DEUNAZI S-A INTORS DE LA FACULTATE,

SI RECUNOSC CA-I UN BARBAT SI JUMATATE.

,,FIULE, SUNT MANDRU DE TINE. NU POTI SA STAI ?’’

A DAT DIN CAP SI MI-A ZAMBIT, DAR VAI,

,,AS VREA CHEILE DE LA MASINA SA MI LE DAI,

SI NE VEDEM NOI MAI TARZIU. CE FACI, NU MI LE DAI ?’’

,,CAND VII ACASA, FIULE ?’’ ,,NU STIU,

DAR O SA STAM DE VORBA, PROMIT, CAND AM SA VIU.’’

M-AM PENSIONAT DE MULT SI BAIATUL MEU A PLECAT DE ACASA

L-AM SUNAT DEUNAZI, INTR-O DUPA-MASA,

I-AM SPUS : ,,AS VREA SA TE VAD, DACA N-AI ALT PROGRAM.’’

MI-A ZIS ,,CU DRAG, TATA, DAR AM SI EU CEVA IN PLAN.

VEZI TU, SLUJBA CEA NOUA.’’ SI COPIII CU GRIPA

DAR MI-A FACUT PLACERE SA VORBESC CU TINE, IN PRIPA.’’

CAND AM INCHIS, MI-AM DAT SEAMA SI MI-A FOST RUSINE

CA INTR-ADEVAR S-A FACUT MARE SI E EXACT CA MINE.

BAIATUL MEU CEL DRAG, ESTI LA FEL CA MINE.

,,CAND VII ACASA, FIULE ?’’ ,,NU STIU,

DAR O SA STAM DE VORBA, PROMIT, CAND AM SA VIU.’’

În armonia casei părinteşti ne naştem şi devenim oameni , iar cînd ne ducem în lume şi uităm de

muşcatele din fereastră, de busuiocul de la icoană , mama şi tata rămîn orfani şi casa părintească

plînge.

Cîntecul ,, Casa părintească  

Ascultati-ma surori pe mineSi voi fratii mei ce v-ati sfadit,Ii pacat, nu-i drept, nu este bineSa vinzi casa care te-a-ncalzit.Casa parinteasca nu se vinde,Nu se vinde tot ce este sfant, 5

Inca vin copiii s-o colinde…Nu stiu ca parintii nu mai sunt.

Refren x 2Casa parinteasca nu se vinde,Nu se vinde pragul parintescDintre-atatea locuri dragi si sfinteOchii mamei inca ne privesc.

Bani ne-ar trebui la fiecareToti avem copii si vremea-i greaInsa cum sa vinzi fereastra oare,Cea la care mama ne-astepta.O vom da si vom schimba lacateSi vor pune si ferestre noiSi trecand pe langa ea vreodataVa privi ca la straini la noi

Refren x 2

Om pleca si noi candva din viataSi parintii sus ne-or intrebaCe mai face casa lor cea dragaCine are grija azi de ea?...

Ce mai face casa lor cea dragaCine are grija azi de ea.

Una din cele mai mari dureri universale este durere despărţirii. Despărţirea lasă suflete rănite , sîngerînde ,lasă vise neîmplinite , aşteptări fără sfîrşit ... În astfel de răscruci ale soartei, copiii, aceste flori ale vieţii pierd lumina soarelui ,se usucă ca firile de iarbă într-un pustiu nesfîrşit.

O durere a unui pămînt ... o tragedie a unui popor ... o dramă a copilăriei –plecarea părinţilor în căutarea unei bucăţi de pîine,copiii rămaşi –ochi străpunşi de stele ,de lacrimi.

Rugaciune pentru parintiDoamne cât este de bine,când e mama langa mine.Döamne cât este de rau când nu il vad pe tatàl meu.Tata mama ma iubeste pentru mine itrudeste.Tinei doamne fericiti pe iuiti mei pàrinti.Fa-le parte tot de bine,sa aiba grija de mine.Si mereu cu harul tàu izbàveste-i de cel ràu.AMINI. 6

Scrisori cu lacrimi, scrisori cu dor , scrisori, suferinţe şi aşteptări... Ascultaţi vibraţiile sufletului de copil în aşteptarea mamei... Poezia ,,Orfanul”Mămico, tu te-ai dus în lumeSă aduni bani c-aici nu ai,Şi lacrimi grele-ţi udau faţaÎn braţe tu când mă strângeai. 

Ai spus atunci că nu stai mult,Că o să –ţi fie dor de mine,Eu nu ştiu unde ai ajunsDa-ncep să cred că-ţi este bine.

Tu vii acasă tot mai rar,Mă cresc bunici în loc de mamă,Şi singur sânt acum în lumeDoar nime- acasă nu mă cheamă.

Din când în când, încerci cu bani,Să îmi alini singurătatea,Eu cred că tu îmi trebuieştiDar te-a schimbat străinătatea.

Îmi spui la telefon că viiŞi îmi promiţi atunci de toate,Că am să fiu din nou copil,Dar ştii, mămico;nu se poate...

Când ai plecat, eram micuţŞi am crezut tot ce mi-ai spus,Iar de te hotărăşti să vii,La toate astea vreau răspuns.

Dar lasă nu te supăra,Şi când o fi şi-o fi să vii,Cu banii ce i-ai adunat Să cumperi mame la copii.

Nu-i aşa greu de înţeles,Îs mare acum şi îmi dau seama,Unui copil poţi să-i ei tot Dar nu-i lua, din braţe, mama...

Cîntecul ,, Mama te rog nu pleca”

Durerea unor copii doborîţi de aşteptare îi duce cu bătaia vîntului în căutarea căldurii părinteşti şi atunci bunicii vin cu o desagă de poveşti şi blînd alină durerea unui univers .

Bunicii... poartă-n suflet două lacrimi ca două păsări rănite de dor pentru copii şi pentru nepoţi.

Tu imi esti mamă si bunică,Sora mai mare si amică

Tu mereu mai inteles 7Drum in viata mi-ai ales

Pe un umăr de-al tău eu am plînsPe celalalt umăr am surîsMereu imi eşti sprijin si sperantăCea mai scumpa fiinta din viată

La toti mă laud şi le spunAm o bunica-inger bunIti multumesc ca tu existiMa intelegi si ma alini.

Pentru toţi bunicii care ştiu să ducă povara grea a copiilor ,nepoţilor şi strănepoţilor vă propunem dansul lent al clasei a 5.

Niciodată nu e tîrziu să revenim la origini ,la credinţa sfîntă pentru părinţi. Zboară anii ca clipele şi pentru toate găsim timp , dar la cei care mai mult ca oricine merită alinarea şi recunoştinţa noastră,uităm să venim.

Melodia:

Să le mulţumim părinţilor că sînt mereu în prejma noastră pentru a ne susţine în toate clipele vieţii.

Parintii mei

Parintii mei m-au educat Sa ii respect pe toti pe cale. Sa ii ajut neîncetat Si sa-i iubesc egal pe fiecare.

Sa am coloana vertebrala, Pe nimeni sa nu pacalesc. Si fara a face morala Cu dragoste sa-i rasplatesc.

Multumesc mama si tata Pentru tot ce m-ati invatat. Cu daruire incerc acuma Sa-ascult de bunul vostru sfat.

Ii multumesc lui Dumnezeu Pentru cei mai buni parinti Mereu sa-i apere de rau Si ale raului dorinti.

Parinţii D. Matcovschi

De ce nu stim sa ne iubim parintii?De ce nu stim copii cuminti sa fim?Parintii nostri luminosi ca sfintii,coboratori din dor si suferinte...

De ce nu stim, copii, sa-i pretuim?Ei seamana cu pomii din campiece cresc in timp neobosit si demn,sa adumbreasca pui de ciocarliesi gura de izvor cu apa viela radacina unei cruci de lemn. 8

Dea Domnul pace si dea Domnul ploaie,auru-n spic sa fie cu norocsi ramul, doldora de rod, sa se indoaie,si niciodata sa traiti razboaiecu toata lumea asta la un loc!

Dea Domnul casa sa va fie casa,nicicand straina, tanara in veac:cu frate asezat in cap de masa,cu prunc langa povestea cea frumoasadespre-un cioban in tundra, cu toiag.

Dea Domnul sa-aveti parte de-o iubiremereu senina cum e lacrima,spre ratacire si spre regasirein vorba nerostita, in privire,in fir de iarba si in fir de stea.

De ce nu stim sa ne iubim parintii?De ce nu stim copii cuminti sa fim?Parintii nostri luminosi ca sfintii,coboratori din dor si suferinte...De ce nu stim cinstit sa-i pretuim?

9