actiunile de vedere pe timp de noapte

8/15/2019 Actiunile de vedere pe timp de noapte

1/91

Istoria conflictelor militare demonstrează cu prisosinţă valoarea deosebită

de obstacole a cursurilor de apă, lacurilor, a unor amenajări hidroenergetice şi

importanţa uneori determinantă a acestora pentru obţinerea succesului în luptă.

În această lucrare îmi propun să tratez o temă de interes major atât din

punct de vedere teoretic, dar mai cu seamă practic „Importanţa cunoaşterii în

detaliu a situaţiei inamicului, terenului, condiţiilor de timp, anotimp şi stare avremii pentru obţinerea succesului în luptă. Grupa de infanterie de

transportor amfibiu blindat în ofensivă din contact nemijlocit cu inamicul

pentru forţarea unui curs de apă mijlociu“.

!m realizat o analiză a acţiunilor militare, duse în diferite zone de relief,

influenţa condiţiilor de timp, anotimp şi stare a vremii precum şi abordarea unei

teme legate de forţarea unui curs de apă mijlociu. "piniile e#primate, ideileavansate cu privire la unele aspecte ce particularizează normele şi regulile după

care se forţează un curs de apă, conduc la concluzia că fizionomia acţiunilor de

acest tip nu poate fi luată ca soluţie unică, ci reprezintă puncte de referinţă pe

care le propun pentru dezvoltarea şi aprofundarea unor laturi considerate

fundamentale ale luptei duse pentru nimicirea inamicului.

$esfăşurarea unui eventual război pe teritorial naţional pregătit pentru

apărare, participarea la luptă a altor categorii de forţe decât cele armate, cu

particularităţile lor în ceea ce priveşte organizarea, înzestrarea şi instruirea,

impun folosirea unor procedee şi metode noi de ducere a acţiunilor de luptă,

ţinând seama de condiţiile de timp, anotimp şi stare a vremii precum şi de

teritoriul ţării noastre.

%actorul geografic, e#ercită o firească şi permanentă influenţă în

pregătirea şi ducerea acţiunilor militare şi impune o serie de cerinţe şi

&


2/91

particularităţi în organizarea forţelor armate, stabilirea proporţiilor între diferite

genuri de arme, dislocarea pe teritoriu, înzestrarea cu armament, tehnică de luptă

şi echipament, pregătirea pentru luptă a subunităţilor, alegerea formelor şi

procedeelor de luptă etc.

'uccesul ofensivei cu forţarea unui curs de apă este determinat de o

organizare în detaliu a acţiunilor, de o pregătire de e#cepţie a personalului şi

tehnicii militare, de o coordonare perfectă a acţiunilor tuturor celor implicaţi în

această formă de luptă care asigură întotdeauna victoria asupra inamicului.

(odernizarea structurilor destinate acţiunilor militare este un proces

continuu în toate armatele, determinat în primul rând de schimbările care au loc

în modul de proiectare a scenariilor de acţiune pentru atingerea scopurilor

politico)militare ale războiului. În al doilea rând ea reprezintă o consecinţă

firească a apariţiei unei noi categorii de armament şi tehnică de luptă, dar şi a

unor concepţii moderne de întrebuinţare a forţelor şi mijloacelor în câmpul de

acţiune militară.

*


3/91

1.1. Probleme generale

+onsider că pentru o mai completă înţelegere a conţinutului acestei lucrări

de diplomă, este necesară o prezentare şi clarificare a unor termeni de

specialitate.

(anualele de luptă ale subunităţilor din forţele terestre definesc în

general, ofensiva ca fiind „forma de luptă armată prin care se urmăreşte

capturarea, izgonirea sau nimicirea inamicului” iar scopul general al ofensivei

este „înfrângerea inamicului şi crearea condiţiilor pentru succesul acţiunilor

ulterioare sau pentru încetarea ostilităţilor şi trecerea la acţiuni port-conflict”.1

"fensiva mai poate fi definită ca fiind, „forma de luptă care se adoptă în

scopul nimicirii în timp scurt a inamicului, pentru cucerirea unor obiective din

adâncimea apărării şi asigurarea eliberării teritoriului ocupat de acesta”.*

e#iconul militar -d. &/01 la pag.*213 defineşte ofensiva ca fiind 4formă

a acţiunilor de luptă având drept scop nimicirea inamicului şi cucerirea terenului

pe care acesta în ocupă5.

6nele documente recente, de e#emplu „Doctrina operaţională a forţelor

terestre” publicată în 7evista 8rupelor de 6scat numerele 2 şi 1 din anul &/// precizează la pagina 29 că „fensiva este forma principală de luptă armată,

prin care se urmăreşte capturarea, izgonirea sau nimicirea agresorului în

scopul realizării autorităţii asupra spaţiului !terestru, aerian, maritim, fluvial"

sau obiectivului deţinut de inamic.”

& #anualul grupei de infanterie -provizoriu3, :ucureşti, *99&, pag.*&.* $actica grupei de infanterie -grupa de infanterie3, +urs, !cademia 8rupelor de 6scat, *999,

pag.&9&.2


4/91

iteratura de specialitate prevede pentru subunităţile din forţele terestre

următoarele procedee de trecere la ofensivă

; ofensiva din contact<

; ofensiva din mişcare<

; ofensiva combinată<

; urmărirea<

; lupta de întâlnire<

; ieşirea din încercuire.

fensiva din contact este procedeul prin care se realizează atacarea

inamicului aflat în apărare, plecând la ofensivă din poziţiile deţinute în faţa

acestuia.2

fensiva din mişcare este procedeul prin care se realizează atacarea

inamicului aflat în apărare, după un marş pe o distanţă variabilă.1

fensiva combinată este procedeul -caracteristic eşaloanelor tactic)

operative şi strategice3 prin care se realizează atacarea inamicului aflat în

apărare, cu o parte din forţe din mişcare, iar cu alta din contact.=

!rmărirea este procedeul ofensiv prin care se realizează menţinerea

contactului cu inamicul care)şi părăseşte poziţiile de luptă şi încearcă să se

sustragă acţiunii forţelor atacatoare.>

"upta de înt#lnire este procedeul prin care două grupări de forţe adverse,

în mişcare pe acelaşi itinerar, din sensuri opuse, angajează lupta urmărind

realizarea scopurilor propuse prin acţiuni ofensive.

Ieşirea din încercuire este procedeul ofensiv prin care se realizeazăscoaterea din luptă a forţelor încercuite de sub loviturile inamicului. ?

@e lângă aceste procedee, subunităţile din cadrul forţelor terestre pot

desfăşura următoarele acţiuni cu caracter ofensiv

2 #anualul grupei de infanterie, :ucureşti, *99&, pag.*&.1 %bidem, pag.*&.=

#anualul grupei de infanterie, &ucureşti, '((1, pag.'1.> %bidem, pag. ''

%bidem, pag. '1.?

1


5/91

; cercetarea prin luptă<

; raidul<

; atacul demonstrativ.0

În capitolul II al acestei lucrări de diplomă, voi prezenta acţiunile grupei

în ofensivă cu forţarea unui curs de apă mijlociu, de aceea, pentru o mai bună

înţelegere a conţinutului acestui capitol voi face o prezentare şi clarificare a unor

termeni de specialitate.

%orţarea cursurilor de apă reprezintă o acţiune foarte comple#ă, care

cuprinde măsuri şi acţiuni de luptă duse în scopul înfrângerii inamicului ce se

apără pe malurile acestora trecerii forţelor peste râurile sau canalele respective şi

cuceririi unui cap de pod care să permită dezvoltarea ofensivei în adâncime/.

e#iconul militar -ediţie &//1, pag. &=03 defineşte forţarea cursurilor de

apă ca fiind o „acţiune comple)ă care include ruperea apărării inamicului pe

un curs de apă, trecerea forţelor peste cursul de apă şi cucerirea unui cap de

pod pentru a permite dezvoltarea ofensivei în adâncime.*

+ând ne referim, generic, la forţarea unui curs de apă, definim întregul

comple# de acţiuni, de la acţiunile primelor subunităţi şi până la aducerea pe

malul opus a ultimelor lor forţe şi mijloace. În fapt, însă, noţiunile de „forţare*

şi „trecere* a cursului de apă sunt distincte şi au un specific ce le diferenţiază.

!stfel, forţarea implică traversarea în forţă, folosindu)şi puterea de foc şi

de lovire, a cursului de apă de către forţele aflate în ofensivă, sub acţiunea

directă a focului inamicului care se apără pe malul opus, în timp ce trecerea unui

curs de apă reprezintă activitatea organizată în care forţele traversează, protejat,cursul de apă, înapoia unui front constituit, în afara bătăii focului armamentului

de infanterie, aruncătoare, tancuri etc., a inamicului sau, şi mai simplu, în lipsa

completă a inamicului pe cursul de apă. !stfel spus, subunităţile care trec

primele e#ecută forţarea, celelalte subunităţi ulterioare e#ecută trecerea.

0

#anualul grupei de infanterie, :ucureşti, *99&, pag.*9./ Al.bg.prof.univ.dr. Babian ., +ol.prof.univ.dr. 8oma Ah., +ol.conf.univ.dr. Irimia I., +cţiunile de luptă ale blindatelor în sisteme cu lucrări de idroamelioraţii şi idrotenice şi

în zona acoperite de culturi înalte, ditura !.I.'.(., :ucureşti, *999, pag./.=


6/91

'ectorul de forţare reprezintă porţiunea unui curs de apă împreună cu

fâşia de teren alăturată, de pe ambele maluri, în care se e#ecută amenajări

speciale şi se instalează servicii specifice acţiunii de forţare.&9

ocurile de forţare -pentru transportoarele amfibii3 sunt porţiuni din

cursul de apă, împreună cu fâşiile de teren adiacente, prin care subunităţile de

infanterie înzestrate cu transportoare amfibii blindate din forţele de angajare

imediată e#ecută forţarea.&&

$octrinele de luptă ale tuturor armatelor moderne privesc ofensiva drept

mijlocul principal prin care se pot atinge obiectivele stabilite pentru o luptă,

operaţie sau pentru război, în ansamblul său. @ractic, ofensiva este singura formă

a acţiunilor de luptă ce asigură nimicirea şi înfrângerea completă a inamicului,

care, în esenţă, este scopul luptei armate.

1.2. Cunoaşterea situaţiei inamicului, factor determinant în obţinerea

succesului în luptă

$intotdeauna informaţia a jucat un rol important în obţinerea succesului

în luptă. În ultima perioadă, ca urmare a dezvoltării fără precedent a tehnicii şi

tehnologiilor, a cibernetizării câmpului de luptă, a crescut rolul informaţiei, al

cunoaşterii temeinice a inamicului în adoptarea hotărârilor adecvate situaţiilor şi

în conducerea forţelor proprii.

În general, potrivit opiniilor e#primate în literatura militară, termenul de

situaţie -în sensul de situaţie de luptă3 semnifică un ansamblu concret, integrat şi

unitar în care o subunitate pregăteşte şi desfăşoară o acţiune militară.'ituaţia de luptă poate fi definită ca „un ansamblu de împreurări în care

se află la un moment dat o mare unitate !unitate sau subunitate", aspectul

fotografiat al forţelor sau formaţiunilor de luptă.”1'

&9 Al.bg.prof.univ.dr. Babian ., +ol.prof.univ.dr. 8oma Ah., +ol.conf.univ.dr. Irimia I.,

+cţiunile de luptă ale blindatelor în sisteme cu lucrări de idroamelioraţii şi idrotenice şiîn zona acoperite de culturi înalte, ditura !.I.'.(., :ucureşti, *999, pag.&9.&& %bidem pag.&&.&* upta armată, ditura (ilitară, :ucureşti, &/?0, pag.&=*.

>


7/91

a poate fi stabilă, normală sau periculoasă, avantajoasă sau

dezavantajoasă pentru forţele proprii.

a analiza inamicului trebuie să ţinem seama de natura forţelor sale, să

fim în măsură să adoptăm anumite procedee de luptă în funcţie de înzestrarea şi

dotarea forţelor. 8rebuie să ştim dacă inamicul beneficiază de aportul infanteriei,

al tancurilor, al subunităţilor de vânători de munte sau al artileriei. @e lângă

acestea, valoarea forţelor inamice -pluton, companie, batalion etc.3, influenţează

luarea unor decizii cu privire la acţiunile care urmează să fie întreprinde precum

şi a dispozitivelor de luptă adoptate. 6n alt factor important în analiza situaţiei

inamicului este clarificarea intenţiei acestuia de a desfăşura acţiuni ofensive sau

de apărare sau forme asociate luptei armate -deplasare, staţionare, regrupare sau

înlocuire3 precum şi posibilităţile acestuia în timp şi aparţin. $in acest punct de

vedere creşte importanţa cunoaşterii în detaliu a pierderilor inamicului în tehnică

şi personal şi cunoaşterea capacităţii de luptă, a acestuia. 8otodată trebuie

analizat caracterul terenului şi modul cum influenţează acţiunile de luptă căile

favorabile pentru apropierea de inamic, accesibilitatea terenului -dacă

favorizează sau îngreunează acţiunile forţelor proprii3, condiţiile de observare şi

de e#ecutare a focului, proprietăţile de protecţie şi mascare. @e lângă

cunoaşterea terenului se ţine cont şi de condiţiile de timp, anotimp şi stare a

vremii, precum şi modul cum acestea influenţează organizarea şi desfăşurarea

acţiunilor de luptă.

@rin cunoaşterea detaliată a inamicului se pot descoperii la timp intenţiile

acestuia precum şi sistemul său de foc iar în astfel de condiţii forţele proprii îşi pot desfăşura acţiunile de luptă conform planurilor stabilite.

6n rol important în obţinerea succesului îl constituie realizarea

surprinderii prin manevra de forţe,mijloace şi de foc, prin desfăşurarea unor

acţiuni surprinzătoare şi nu în ultimul rând prin evitarea şablonismului.

+unoaşterea inamicului uşurează alegerea deciziilor în desfăşurarea

acţiunilor iar prin preluarea iniţiativei acţiunile acestuia pot fi canalizate

?


8/91

conform voinţei noastre, pentru a duce în final la încercuirea, capturarea sau

nimicirea lui.

Informaţiile cu privire la natura şi valoarea forţelor inamicului impune

stabilirea misiunilor în deplină concordanţă cu posibilităţile reale ale

subunităţilor, întrebuinţarea în luptă numai a celor strict necesare pentru

obţinerea de rezultate ma#ime cu minimum de forţe şi mijloace şi cu pierderi

reduse sau „pierderi zero”.

+unoaşterea categoriilor de armament ale inamicului are ca urmare

dispunerea forţelor noastre în punctele de sprijin şi în lucrările genistice realizate

cu distanţele impuse de nevoile tactice, astfel încât efectele focului e#ecutat de

inamic să fie minime. În acelaşi timp se poate realiza o concentrare a eforturilor

pentru a crea un raport de forţe favorabil în scopul de a respinge sau nimici

inamicul.

vitarea surprinderii este posibilă de asemenea prin cunoaşterea situaţiei,

posibilităţilor şi intenţiilor inamicului precum şi prin neutralizarea elementelor

de cercetare ale acestuia.

6n factor determinant în obţinerea succesului în constituie componenta

psihologică a militarilor. "bţinem succesul dacă reuşim să anihilăm voinţa de a

lupta a militarilor inamicului.

+unoaşterea situaţiei inamicului este absolut necesară pentru a)i putea

aplica lovituri puternice şi pentru a obţine în final succesul în luptă.

1.3. Principalele caracteristici ale terenului şi influenţa acestoraasupra acţiunilor militare

În desfăşurarea diferitelor acţiuni militare, forţele au de întâlnit toată

varietatea de detalii şi caracteristici specifice terenului, ale căror proprietăţii

tactice vor fi influenţate la rândul lor de condiţiile climaterice şi atmosferice, de

anotimp. 8oate acestea impun cu necesitate o studiere detaliată şi continuă a

terenului.

0


9/91

a studierea terenului se au în vedere următoarele două elemente

topografice

; relieful<

; detaliile de planimetrie<

„/rin relief se înţelege totalitatea neregularităţilor suprafeţei terestre şi

este cel mai important element dintre componentele fizico-geografice ale unei

regiuni date, el având o mare pondere în viaţa şi activitatea omului în

general.”10

@rin detaliile de planimetrie se înţeleg anumite elemente dispuse pe

suprafaţa pământului&1 care după natura sa se împart în

◊ detalii naturale, ca râuri, lacuri, păduri, mlaştini, terenuri

nisipoase, pietroase<

◊ detalii artificiale, ca localităţi, construcţii industriale şi social)

culturale, căi de comunicaţii, linii de transmisiuni, canale, diguri

etc.

$tudierea terenului se referă în principal la următoarele

; studiul general al caracterului terenului<

; studiul detaliat al terenului<

; studiul condiţiilor de observare şi mascare<

; studiul condiţiilor accesibilităţii terenului<

; studiul proprietăţilor de protecţie ale terenului.

%.&.%. 're(entarea reliefului )om#niei prin prisma pre*ătirii şi

desfăşurării acţiunilor militareÎn acest subcapitol prezint principalele forme de relief specifice ţării

noastre precum şi avantajele şi dezavantajele pe care acestea le e#ercită asupra

acţiunilor de luptă.

7elieful 7omâniei este caracterizat prin repartiţia relativ proporţională a

zonelor montane, de altitudini medii -dealuri şi podişuri3 şi a celor joase

&2 $opografie militară, ditura (ilitară, :ucureşti, &/?>, pag. &2.&1 %bidem

/


10/91

-câmpii3. @roporţionalitatea dintre treptele mari de relief rezultă din distribuţia

lor 2=C munţii< 2=C dealuri şi podişuri< şi 29C câmpii şi lunci.

Dicolae :ălcescu făcând referiri la relieful 7omâniei, îl aseamănă cu o

cetate medievală „/odişul ardelean constituie incinta cetăţii, munţii sunt

zidurile de apărare, dealurile reprezintă meterezele, iar apele sunt şanţurile cu

apă ale cetăţii.”&=

Eonele montane ale ţării noastre fac parte din lanţul +arpatic, care începe

de la $unăre, din bazinul Fienei şi se desfăşară neîntrerupt, sub forma unui arc,

pe teritoriul +ehiei, 'lovaciei, @oloniei, 6crainei, 7omâniei şi al 'erbiei,

terminându)se dincolo de $unăre, în valea 8imoGului.&>

$in punct de vedere militar cele trei grupe de munţi -+arpaţii "rientali,

(eridionali şi "ccidentali3 au asemănări dar şi deosebiri care influenţează major

planificarea, organizarea, pregătirea şi desfăşurarea acţiunilor de luptă ale

subunităţilor din forţele terestre.

+arpaţii rientali , delimitaţi la nord de graniţa cu 6craina iar la sud de

Falea @rahovei, formează ramura cea mai întinsă a +arpaţilor din ţara noastră

&29)&19 Gm în lăţime şi apro#imativ 199 Gm lungime şi au o suprafaţă de

apro#imativ 1*999 Gm*.

+arpaţii eridionali sunt cei mai înalţi şi mai masivi munţi din +arpaţii

7omâneşti, fiind orientaţi, în general, pe a#a lor, pe direcţia est)vest. $elimitarea

estică a acestor munţii este realizată de abruptul :ucegilor, pe valea @rahovei,

iar la vest aceştia sunt despărţi de munţii :anatului prin culoarul 8imiş)+erna.

'uprafaţa totală a lor este apro#imativ &=999 Gm*.+arpaţii (eridionali depăşesc în multe locuri altitudinea de *=99 m, cele

mai înalte piscuri găsindu)se în masivul %ăgăraş -*=11 ; Ff. (oldoveanu, *=2=

m Ff. Degoiu3.

&=

icolae &ălcescu 2 /uterea armată şi arta militară la români, ditura (ilitară, :ucureşti,&//9, pag. &*9.&> 3nciclopedia geografică a 4omâniei, ditura Htiinţifică şi enciclopedică, :ucureşti, &/0*,

pag.19.&9


11/91

+arpaţii "ccidentali se întind între văile 'omeşului şi :arcăului la nord şi

$unăre, la sud, fiind caracterizaţi prin altitudini de până la &199 m la sud de

(ureş şi de până &099 m la nord.&?

" caracteristică a cestor munţi este discontinuitatea dintre diferite grupe

de munţi, despărţite fie de fâşii de câmpie, fie depresiuni ce apar ca prelungiri

ale +âmpiei de Fest, spre interiorul zonei montane.

Eonele de teren muntos e#ercită o influenţă considerabilă asupra

organizării şi ducerii acţiunilor de luptă, atât datorită caracteristicilor lor, cât şi

condiţiilor meteorologice specifice.

@rintre principalele caracteristici ale munţilor, cu implicaţii asupra

desfăşurării acţiunilor de luptă, se numărăcompartimentarea accentuată a

terenului, accesibilitatea limitată a versantelor în care predomină solul pietros

e#istenţa unor păduri de dimensiuni mari< numărul redus al sectoarelor şi al

direcţiilor favorabile desfăşurării acţiunilor de luptă de către subunităţi< e#istenţa

unei reţele de drumuri slab dezvoltate şi dificultatea deplasării în afara

comunicaţiilor< numărul mare al spaţiilor defilate şi al căilor de acces ascunse<

schimbarea frecventă a caracteristicilor cursurilor de apă< modificarea bruscă a

situaţiei meteorologice.

+ompartimentarea accentuată a terenului şi accesibilitatea limitată a

versantelor impun ca acţiunile de luptă să fie canalizate pe direcţii, de regulă,

de)a lungul văilor şi pe platouri< forţele şi mijloacele dispun de posibilităţi

reduse de desfăşurare în vederea e#ecutării de contraatacuri sau pentru limitarea

pătrunderii. $in cauza terenului greu accesibil, care separă direcţiile de acţiune,lupta va avea adeseori un pronunţat caracter de independenţă. +a urmare, în

munţi, marile unităţi, unităţile şi subunităţile vor duce acţiuni de luptă în

condiţiile e#istenţei unor intervale mari, având în mod frecvent unul sau ambele

flancuri descoperite.

8erenul accidentat şi acoperit în majoritate cu păduri până la o anumită

altitudine, precum şi căile de acces ascunse creează condiţii favorabile mascării&? Aiurcăneanu, Ileana (uşat, Ah. Ahica, 5eografia 4omâniei, ditura $idactică şi@edagogică, :ucureşti, pag.29.

&&


12/91

forţelor, e#ecutării manevrei, realizării surprinderii, desfăşurării unor acţiuni

îndrăzneţe în flancul şi spatele adversarului. În schimb, deplasările şi acţiunile

blindatelor precum şi aprovizionările şi evacuările se e#ecută anevoios.

+ompartimentarea terenului se repercutează şi asupra conducerii forţelor,

precum şi asupra realizării şi menţinerii legăturii. 6neori din cauza fenomenului

de ecranare, legătura radio dintre staţii relativ apropiate este foarte greu de

realizat, iar unele cazuri devine chiar imposibilă.

8otodată, în zonele muntoase, observarea este influenţată negativ şi de

ceaţa care se lasă în mod frecvent în orele dimineţii şi ale serii. !celaşi fenomen

meteorologic îngreunează orientarea luptătorilor -subunităţilor3 în teren.

+ursurile de apă din zonele muntoase sunt în general sinuoase înguste cu

malurile înalte şi abrupte, iar trecerea personalului dar mai ales a tehnicii a

acestor cursuri este deosebit de anevoioasă uneori chiar imposibilă. 8otodată

trebuie să se ţină seama de faptul că valorile cele mai ridicate ale densităţii

reţelei hidrografice se întâlnesc în regiunile de munte -&)&,* GmGm*3.&0

a aceasta se mai adaugă şi faptul că în perioadele de dezgheţ şi de topire

a zăpezii, râurile îşi modifică radical caracteristicile în sens negativ -lăţimea,

adâncimea, viteza curentului etc.3, cresc. În acest sens, în zonele montane,

debitul ajunge la 19)=9 ls Gm*.&/

ocalităţile din aceste zone sunt puţine la număr, situate la distanţe mari

unele de altele şi nu permit, din acest motiv aprovizionarea normală a

subunităţilor din resurse locale. @e lângă acestea, condiţiile meteorologice diferă

mult de cele e#istente în alte zone de relief. !stfel, variaţiile bruşte detemperatură, precum şi ceaţa persistentă îngreunează şi mai mult observarea şi

e#ecutarea precisă a focului cu toate categoriile de armament.

Eonele muntoase favorizează în general, subunităţile aflate în apărare.

%olosind cu pricepere avantajele oferite de teren, acestea vor putea face faţă cu

succes atacurilor, chiar dacă nu deţin superioritatea în forţe şi mijloace.

&0 3nciclopedia geografică a 4omâniei, ditura Htiinţifică şi nciclopedică, :ucureşti, pag.=1.&/ %bidem, pag.*=.

&*


13/91

În apărare, din cauza acoperirilor şi a porţiunilor de teren greu accesibile,

mijloacele de foc se pot amplasa pe locuri care să domine poziţiile inamicului,

iar câmpul de tragere va cuprinde un număr cât mai redus de spaţii defilate.@rin

spaţiu defilat se înţelege porţiunea de teren dinapoia unei adăpostiri pe care nu

poate cădea nici un glonţ dacă traiectoria rămâne neschimbată.*9 !stfel, în

zonele muntoase, o mitralieră bine amplasată poate ţine în loc un batalion de

infanterie, producându)i pierderi grele. 8otodată subunităţile care acţionează pe

creste au un ascendent moral faţă de cele care luptă de)a lungul văilor. 'e poate

afirma că cel care stăpâneşte înălţimile, stăpâneşte în final valea. !ceasta se

datorează faptului că atacurile e#ecutate în pantă îi supun pe luptători unor

eforturi fizice deosebite, îi demoralizează iar uneori îi determină să renunţe la

acţiunile întreprinse.

'pre deosebire de terenul şes , în care înaintarea se e#ecută prin salturi, în

teren muntos combinarea focului cu mişcarea este facilitată datorită e#istenţei

unui mare număr de denivelări şi de obstacole. $e cele mai multe ori, cu

e#cepţia cazurilor în care acţiunile de luptă se desfăşoară pe văi largi sau pe

platouri întinse, forţele aflate în ofensivă înaintează într)un ritm văzut.

În terenul muntos ofensiva se e#ecută, de regulă, din contact, de)a lungul

crestelor, văilor, comunicaţiilor, platourilor accesibile, a defrişărilor şi poienilor,

combinând acţiunile frontale cu cele de învăluire şi întoarcere e#ecutate cu

detaşamentele de întoarcere şi forţele aeropurtate.

"fensiva în teren muntos este influenţată de anumiţi factori printre care

; relieful puternic fragmentat, compartimentat şi e#istenţa porţiunilor greu accesibile care limitează folosirea tehnicii auto îndeosebi a

tancurilor<

; numărul limitat de drumuri, capacitatea lor redusă şi greutatea

deplasării în afara acestora<

; dificultăţi apărute în orientare, observare, indicarea obiectivelor şi

corectarea focului<*9 %nstrucţiuni, principii şi reguli de tragere cu armamentul de infanterie, :ucureşti, &//2,

pag.19.&2


14/91

; e#istenţa pericolului surpărilor avalanşelor şi incendiilor<

; persistenţa îndelungată s substanţelor to#ice de luptă, în special pe

văi<

; schimbarea bruscă a condiţiilor meteorologice<

; dificultăţi ce se pot ivi în realizarea conducerii, cooperării şi a

manevrei<

; posibilităţi mărite ale inamicului de a crea baraje, obstacole,

ambuscade şi pungi de foc.

(ajoritatea zonelor muntoase se caracterizează prin e#istenţa unor căi de

comunicaţii eterogene sub raportul calităţii şi al dezvoltării, ceea ce îngreunează

deplasarea forţelor, sporeşte consumul de carburanţi şi suprasolicită motoarele

autovehiculelor. $e asemenea e#istă anumite porţiuni din căile de comunicaţie

care pot fi folosite numai de vânătorii de munte şi de infanteria care utilizează

mijloace samarizate.

În teren muntos o atenţia deosebită se acordă staţionării subunităţilor care

trebuie dispuse în apropierea drumurilor şi culoarelor, pentru a asigura ieşirea

rapidă a forţelor pe direcţiile de acţiune şi desfăşurarea oportună în vederea

respingerii atacului inamic. $e asemenea nu este permisă dispunerea în locuri

unde sunt pericole de prăbuşire a unor pietre şi stânci, de avalanşe sau inundaţii.

'iguranţa de staţionare se dispune, pe cât posibil, în raioanelor nodurilor de

comunicaţii, podurilor -viaductelor3, înălţimilor dominante, trecătorilor şi

tunelelor.

8erenul muntos prezintă mari posibilităţi de protecţie şi mascare naturalăa forţelor -subunităţilor3, creează condiţii favorabile e#ecutării lucrărilor de

baraje şi distrugeri, în scopul blocării direcţiilor de acţiune şi întârzierii

acţiunilor inamicului. 8otuşi, în aceste zone datorită terenului pietros, folosirea

utilajelor genistice este limitată.

ste de presupus ca, în comparaţie cu războaiele din trecut, în condiţiile

unui eventual viitor conflict armat, acţiunile militare care se vor desfăşura înzonele muntoase vor prezenta noi caracteristici, determinate de creşterea

&1


15/91

performanţelor armamentului şi ale tehnicii de luptă sub raportul capacităţii de

deplasare, inclusiv a utilizării elicopterelor pe scară largă şi a posibilităţilor de

acţiune în condiţii de vizibilitate redusă.

!semenea munţilor, dealurilor şi podişurilor acoperă întinderi mari în ţara

noastră -2=C3. le sunt forme de relief a căror altitudine este cuprinsă între *99

şi 099 m şi ocupă părţi centrale -@od. 8ransilvaniei3, cele din jurul munţilor

-dealuri subcarpatice3, cele din părţile răsăritene -@od. (oldovei3, sudice -@od.

Aetic3, vestice -$ealurile vestice3 sau sud)estice -@od. $obrogei3.*&

$ubcarpaţii, formează bordura imediată şi mai joasă, prezentând un

caracter de tranziţie între munţi şi podiş sau câmpie. ste demn de reţinut faptul

că formele de relief caracteristice subcarpaţilor se întâlnesc în e#teriorul arcului

+arpaţilor.

În general, subcarpaţii, sunt repartizaţi în patru grupe distincte

; subcarpaţii (oldovei, cuprinşi între râurile (oldova şi 8rotuş<

; subcarpaţii de curbură, dispuşi între Falea 8rotuşului şi 'lănicul de

:uzău<

; subcarpaţii 'lănicului, dispuşi între râul cu acelaşi nume şi râul

$âmboviţa<

; subcarpaţii Aetici, desfăşuraţi între valea $âmboviţei şi Falea

(otrului.

'odişurile de pe teritoriul 7omâniei se împart în două grupe interioare

arcului carpatic şi e#terioare arcului carpatic.

/odişul $ransilvaniei, face parte din categoria podişurilor interioarearcului carpatic şi are o altitudine medie de =99)>99 m fiind împărţim în trei

diviziuni podişul 8ârnavelor, +âmpia 8ransilvaniei şi @odişul 'ecaşelor.

/odişul #oldovei -e#terior arcului carpatic3 situat în partea estică a

7omâniei este delimitat de râul @rut şi râul (oldova având ca diviziuni @odişul

'ucevei, câmpia (oldovei şi @odişul :ârladului.

*& 3nciclopedia geografică a 4omâniei, ditura ştiinţifică şi enciclopedică, :ucureşti, &/0*, pag.1&.

&=


16/91

/odişul 6obrogei are ca specific faptul că este înconjurat de ape din trei

părţi -$unăre şi (area Deagră3 şi reprezintă cel mai vechi pământ din punct de

vedere geologic. 'e subîmparte după altitudini, forme de relief şi structură

geologică în două diviziuni (asivul $obrogei de Dord şi @odişul $obrogei de

sud.

/odişul 5etic este mărginit la nord de subcarpaţi iar la sud de +âmpia

7omână şi are ca subdiviziuni platforma +ândeşti, platforma !rgeşului,

platforma +otmeanca, platforma "lteţului, platforma Jiului.

Dealurile -estice, reprezintă acea bordură cu lăţime variabilă care se

găseşte la limita vestică a +arpaţilor occidentali. +ele mai cunoscute dintre

aceste dealuri sunt 6ealurile 7rasnei, 6ealurile radei, /iemontul 7odrului,

6ealurile $irolului, 6ealurile raviţei.**

Eonele de teren deluros, cum este regiunea subcarpatică din ţara noastră

sau platourile cu înălţimi medii şi mari -*99)099 m3 din interiorul @odişului

8ransilvaniei, permit ; cu e#cepţia unor direcţii ; folosirea tehnicii grele de

luptă, favorizează observarea şi parţial mascarea, asigurând totodată protecţia

împotriva efectelor armelor de nimicire în masă. $e aceea din multe puncte de

vedere acţiunile militare în aceste zone se desfăşoară oarecum asemănător cu

cele care au loc în teren de şes.

'ub raport tactic şi operativ, zonele deluroase cu o mare întindere

avantajoasă în aceeaşi măsură atât ofensiva, cât şi apărarea. (anevra pe plan

tactic este favorizează de condiţiile variate ale terenului precum şi de acoperire

frecvente -păduri, livezi, vii etc.3, putându)se e#ecuta mai uşor decât în terenşes.

Înălţimile lipsite de acoperiri permit adversarului să observe toate

mişcările, indiferent dacă forţele de pe aceste înălţimi se află în apărare sau

ofensivă.

+aracteristicile văilor, ca şi natura obstacolelor şi a formelor de teren

e#istente prezintă o deosebită importanţă pentru desfăşurarea acţiunilor de luptă.** +laudiu Aiurcăneanu, Iuliana (uşat, Ah. Ahica, 5eografia 4omâniei, ditura $idactică şi@edagogică, :ucureşti, &//>, pag.20.

&>


17/91

Faloarea tactică a văilor este determinată de lungimea, lărgimea şi orientarea lor

în raport cu linia frontului. $acă, de e#emplu, lungimea şi lărgimea unei văi sunt

relativ mari, gruparea de forţe aflată în ofensivă va fi mai numeroasă şi va

acţiona un timp mai îndelungat sub bătaia eficace a focului aruncătoarelor şi

armamentului automat, dimpotrivă dacă valea este mai mică, acţiunile se vor

reduce la atacul înălţimilor ocupate de subunităţile din apărare.

!şadar, în acest caz terenul dezavantajează forţele aflate în ofensivă, care

vor fi întâmpinate cu foc puternic şi vor fi obligate în plus, să lupte cu diferite

denivelări înainte de a trece la atacul propriu)zis al înălţimilor. 8otodată,

câmpurile de mine, fugasele, abatizele, precum şi alte obstacole, iar uneori

inundarea văilor prin deschiderea stăvilarelor unor lacuri de acumulare pot

produce pierderi grele subunităţilor care atacă.

8erenul deluros permite amenajarea poziţiilor de tragere pentru e#ecutarea

etajată a focului la distanţe mari. +ontrapantele, şeile şi văile constituie locuri

favorabile pentru adăpostirea militarilor şi a tehnicii militare precum şi pentru

manevra mascată a forţelor şi mijloacelor. @orţiunile de teren accidentat şi

acoperirile naturale e#istente contribuie la reducerea volumului de lucrări

necesare adăpostirii personalului şi tehnicii militare şi asigurarea mascării.

În concluzie, se poate afirma că zonele deluroase permit desfăşurarea cu

succes a acţiunilor de către subunităţile care deţin superioritatea în forţe şi

mijloace. !deseori, acţionând chiar în condiţii de inferioritate, subunităţile care

se apără sunt capabile să echilibreze sau să inverseze raportul de forţe şi să

obţină victoria, dacă folosesc judicios fiecare acoperire, fiecare cută de teren saualiniament favorabil, e#ecutând manevre îndrăzneţe, pentru a)l surprinde pe

adversar.

+#mpiile, regiunile cele mai joase -sub *99 m3, se găsesc dispuse radial

reprezentând apro#imativ o treime din suprafaţa teritorială a 7omâniei.

7âmpia 4omână, situată în sudul ţării este delimitată la nord de @odişul

Aetic şi 'ubcarpaţii 'lănicului şi de +urbură, iar la vest, sud şi est de luncafluviului $unărea.

&?


18/91

@rincipalele diviziuni ale +âmpiei 7omâne sunt 7âmpia lteniei,

5ăvanu-&urdea, 7âmpia &urnazului, 7âmpia 8lăsiei, 7âmpia 9iretului

%nferior .*2

7âmpia $isei sau 7âmpia de 8est , cum mai este cunoscută, reprezintă o

fâşie de teren cu lăţimi de *9)>9 Gm slab înclinată, cu altitudini situate între 09)

/9 m şi uneori peste &99 m. @rincipalele diviziuni ale +âmpiei de Fest sunt

7âmpia 7arei, 7âmpia +radului, 7âmpia 8ingăi, 7âmpia 5ătaia, 7âmpia

9omeşului, 7âmpia 7rişurilor şi 7âmpia $imişului.

!vând aspectul unor suprafeţe plane, mai mult sau mai puţin ondulate,

zonele de teren şes sunt străbătute, în general, de numeroase cursuri de apă şi

canale cu maluri joase. le sunt acoperite cu diferite culturi agricole, cu păşuni,

livezi sau păduri de dimensiuni relativ reduse.

@rin caracteristicile lor, zonele de teren şes, au favorizat sau au

defavorizat întotdeauna desfăşurarea acţiunilor militare.

În general, terenul şes oferă condiţii favorabile subunităţilor aflate în

ofensivă, care îşi pot valorifica la ma#imum superioritatea în forţe şi mijloace.

În teren şes acţiunile ofensive se desfăşoară într)un ritm mai înalt, datorită

tocmai posibilităţii de aplicare a celor mai variate forme de manevră, precum şi

de întrebuinţare pe scară largă a subunităţilor de desant aerian şi a forţelor

aeromobile.

$ispozitivele de luptă adoptate de subunităţi în teren şes sunt vulnerabile

la atacurile aeriene şi la focul artileriei. @entru mascarea lor este absolut necesar

să se acorde o atenţie sporită folosirii cu pricepere a detaliilor de planimetrie,îndeosebi a localităţilor şi a culturilor înalte, precum şi amenajării genistice a

terenului.

'uccesele înregistrate în situaţiile în care apărarea a fost bine pregătită

demonstrează că analiza temeinică a inamicului, adoptarea unor dispozitive

judicioase, e#ploatarea la ma#imum a avantajelor naturale pe care le oferă

terenul, dârzenia forţelor conferă apărării un caracter activ, ceea ce determină o*2 +laudiu Aiurcăneanu, Iuliana (uşat, Ah. Ahica 5eografia 4omâniei, ditura $idactică şi@edagogică, :ucureşti, &//>, pag.1/.

&0


19/91

sporire a eficacităţii acesteia în confruntarea cu un inamic superior din punct de

vedere numeric şi tehnic.

În zonele de teren şes, înclinarea pantelor în teren este de apro#imativ un

grad. În general, terenul nu este accidentat fiind uşor accesibil şi permiţând

folosirea tehnicii grele omnidirecţional. 8otuşi e#istă situaţii în care deplasarea

subunităţilor întâmpină dificultăţi datorită prafului -pe caniculă3 sau noroiului

-pe timp ploios3 precum şi posibilităţilor de mascare reduse. 8otodată mascarea

şi protecţia împotriva efectelor mijloacelor nucleare, bacteriologice şi chimice se

e#ecută cu dificultate din cauza lipsei unor acoperiri pe suprafeţe mari.

"bservarea terestră la nivelul subunităţilor este mai dificil de realizat, dar poate

fi completată, îndeosebi la eşaloanele mari, cu observarea aeriană şi prin

utilizarea mijloacelor radio)electronice. !dăpostirea personalului şi a tehnicii,

ridică de asemenea, unele probleme, în schimb amplasarea la teren şi e#ecutarea

lucrărilor genistice sunt, în general, mai uşor de realizat, ceea ce prezintă

importanţă mai ales în condiţiile întrebuinţării armelor de nimicire în masă.

#istă depline temeiuri să considerăm că şi condiţiile războiului modern,

zonele de teren şes vor fi propice pentru desfăşurarea luptelor şi operaţiilor,

deoarece ele favorizează concentrarea şi deplasarea forţelor şi mijloacelor,

ducerea acţiunilor în ritm susţinut, organizarea şi menţinerea cooperării între

toate genurile de armă, aprovizionarea cu cele necesare luptei etc.

%.&.. Influenţa detaliilor de planimetrie asupra pre*ătirii şi ducerii

acţiunilor de luptă+a şi relieful, detaliile de planimetrie se repercutează asupra pregătirii şi

desfăşurării acţiunilor de luptă.

În cele ce urmează prezint principalele caracteristici ale detaliilor de

planimetrie ; naturale şi artificiale ; de care trebuie să se ţină seama pe câmpul

de luptă.

&/


20/91

Dumărându)se printre cele mai importante obstacole, cursurile de apă,

folosite cu iscusinţă, favorizează organizarea unei apărări stabile cu forţe şi

mijloace mai puţine şi pe un front mai larg.

Faloarea ca obstacol a cursurilor de apă este determinată de următoarele

elemente principale lăţimea, adâncimea, viteza curentului, natura fundului,

accesibilitatea malurilor, e#istenţa vadurilor, a lucrărilor de artă şi a instalaţiilor

hidrotehnice, lărgimea văii, anotimp, starea vremii etc.

ăţimea cursurilor de apă se repercutează asupra modului de dispunere a

forţelor şi mijloacelor. În cazul cursurilor de apă mici, forţele principale se vor

desfăşura în apropierea malului, în timp ce cursurile de apă mijlocii şi mari *1 vor

permite ca forţele principale să fie dispuse chiar de la început în adâncime,

asigurându)se astfel, prin e#ecutarea unor contraatacuri puternice, lichidarea

succesivă a capetelor de pod realizate de inamic.

!dâncimea cursurilor de apă avantajează apărarea în sensul că acestea se

transformă în obstacole antitanc, nepermiţând inamicului să folosească pentru

forţare mijloace confecţionate pe plan local.

Fiteza curentului poate împiedica atunci când depăşeşte o anumită valoare

; manevra ambarcaţiunilor şi construcţia podurilor, precum şi utilizarea

acestora.

Datura fundului cursurilor de apă îl influenţează pe inamic în alegerea

sectoarelor şi direcţiilor pe care urmează să e#ecute forţarea, având importanţă şi

pentru menţinerea raionului de care depinde stabilitatea apărării.

Datura şi configuraţia malului propriu prezintă şi o importanţă tacticădeloc neglijabilă. !stfel, dacă malul propriu este înalt ca cel opus, se poate

organiza în bune condiţii o pânză de foc densă la suprafaţa apei şi totodată este

avantajoasă observarea terestră.

ucrările de artă -în special podurile3, instalaţiile de apă şi cele

hidrotehnice -baraje, diguri etc.3 prezintă o importanţă cu atât mai mare, cu cât

spre ele îşi îndreaptă atenţia, forţele inamice. $istrugerea unui baraj, dig sau*1 +ursurile de apă pot fi mici -lăţime K&99 m3, mijlocii -lăţimea între &99)*99 m3, mari-lăţimea L*99 m3.

*9


21/91

sistem de diguri provoacă mari inundaţii şi daune nu numai lucrărilor de artă,

instalaţiilor hidrotehnice şi locuitorilor din zona respectivă, ci şi forţelor

adversarului.

+ursurile de apă produc mari dificultăţi ofensivei, ca urmare a reperării în

spaţiu a dispozitivelor de luptă, a limitării capacităţii de manevră a subunităţilor,

a introducerii în luptă a forţelor numai pe măsura trecerii lor pe malul opus.

"fensiva cu forţarea cursurilor de apă ridică probleme comple#e, de a căror

rezolvare judicioasă depinde reuşita acţiunilor întreprinse.

uptele în zonele litorale prezintă unele deosebiri esenţiale în comparaţie

cu luptele pentru forţarea sau apărarea unui curs de apă.

În zonele de litoral, apărarea se organizează, în afara contactului şi este

posibilă e#ecutarea unor importante lucrări genistice. !părarea litoralului este

puternic influenţată de unele caracteristici ale terenului, e#istenţa unor plaje

nisipoase sau mlăştinoase, absenţa acoperirilor, în special a pădurilor, e#istenţa

unei salbe cu caracter balnear şi turistic pe mare lungime etc.

$in cauza terenului nisipos, a lipsei de vegetaţie şi a furtunilor frecvente,

lucrările genistice ale apărării sunt adeseori afectate la care se mai adaugă

procesul de continuă erodare, alunecare şi prăbuşire a falezelor.

" caracteristică importantă care influenţează debarcarea forţelor pe plajă

este faptul că în imediata apropiere a litoralului, la adâncimea de &)&,= m sub

nivelul apei şi până la distanţa de 09)&99 m în largul mării, e#istă, în unele

sectoare, un prag de nisip care împiedică apropierea de mal a navelor.

Eonele de teren împădurite, prin particularităţile pe care le prezintă,e#ercită o influenţă evidentă atât asupra concepţiei cât şi asupra pregătirii şi

ducerii luptei.

$in punct de vedere militar, zonele împădurite oferă numeroase avantaje

forţelor aflate în apărare, fiind folosite totodată pentru pregătirea şi ducerea cu

succes de către acestea a acţiunilor ofensive.

*&


22/91

În apărare, pădurea poate oferii condiţii de adăpost subunităţilor împotriva

mijloacelor blindate ale inamicului şi îl împiedică în mare măsură pe acesta să

e#ecute observarea şi focul.

(ascarea în pădure este deosebit de eficace împotriva celor mai moderne

mijloace de cercetare dar în ofensivă forţele întâmpină dificultăţi privind

orientarea şi păstrarea direcţiilor atât ziua, cât mai ales noaptea.

#istenţa zonelor mlăştinoase este legată de cea a cursurilor de apă cu văi

largi şi adânci şi cu lunci inundabile, precum şi a unor depresiuni din apropierea

litoralului.

Eonele mlăştinoase constituie o piedică serioasă în calea desfăşurării

acţiunilor de luptă, deoarece nu permit deplasarea decât de)a lungul unor

drumuri şi poteci de cele mai multe ori foarte înguste.

În general, zonele mlăştinoase defavorizează forţele aflate în ofensivă,

care sunt obligate să pună în mişcare o mare cantitate de tehnică de luptă.

!cţiunile de luptă desfăşurate în astfel de zone sunt similare, în multe

privinţe, cu cele întreprinse pentru forţarea unui curs de apă lat. 'e impune însă

ca, ori de câte ori este posibil, aceste zone să fie ocolite.

$esfăşurarea acţiunilor de luptă în zone nisipoase de dimensiuni mai mari

prezintă următoarele particularităţi terenul oferă slabe condiţii de mascare şi

adăpostire, lucrările de amenajare genistică reclamă cantităţi mari de materiale,

nisipul îngreunează deplasarea subunităţilor atât pe jos cât şi pe autovehicule,

lipsa apei afectează considerabil personalul şi tehnica.

ocalităţile au un rol esenţial în desfăşurarea acţiunilor de luptă. Îngeneral, localităţile favorizează apărarea deoarece acestea pot fi apărate cu forţe

puţine, limitează folosirea tehnicii blindate, oferă condiţii de protecţie şi

adăpost, în localităţi se poate organiza cooperarea între forţele participante,

e#istă posibilitatea concentrării forţelor şi mijloacelor precum şi a focului tuturor

categoriilor de armament.

+u toate acestea, apărarea localităţilor prezintă şi unele dezavantajelimitarea observării şi conducerea centralizată a subunităţilor, e#ecutarea

**


23/91

manevrei şi contraatacurilor cu forţe numeroase este îngreunată de e#istenţa

dărâmăturilor care pot bloca străzile, incendiile care pot apărea frecvent,

legăturile radio cu fir şi cu mijloace mobile se efectuează mai greu,

aprovizionările şi evacuările sunt limitate.

ucrările de hidroamelioraţie influenţează la rândul lor acţiunile de luptă.

!stfel canalele din zonele irigate pot prezenta uneori caracteristicile unui curs de

apă, punând prin urmare atât în faţa forţelor din apărare, cât şi în faţa celor din

ofensivă întreaga problematică a apărării şi forţării râurilor. ucrările de irigaţii

pot constitui, la nevoie un obstacol artificial valoros în calea forţelor aflate în

ofensivă şi influenţează direct focul şi mişcarea subunităţilor atât în apărare, cât

mai ales în ofensivă.

'e poate afirma că lucrările de hidroamelioraţii e#ercită o mare influenţă

asupra desfăşurării acţiunilor de luptă, în general şi asupra e#ecutării manevrei,

în special.

În urma studiului bibliografic am ajuns la concluzia că perfecţionarea

continuă a armamentului şi a procedeelor de ducere a luptei sporesc rolul şi

importanţa terenului în obţinerea succesului. 8otodată, prin diversitatea formelor

sale este posibil ca terenul să constituie un obstacol greu de trecut, să sporească

sau să reducă eficacitatea focului, să avantajeze sau să împiedice e#ecutarea

manevrei. !stfel, în scopul asigurării succesului în luptă, este necesară printre

altele, cunoaşterea temeinică a avantajelor şi dezavantajelor pe care le prezintă

terenul pentru părţile angajate în conflict.

%./ Desfăşurarea acţiunilor de luptă în diferite condiţii de timp, anotimpşi stare a vremii

În acest subcapitol detaliez influenţele pe care le e#ercită timpul -noaptea

în special3, anotimpurile -iarna, primăvara, toamna, vara3 şi diferite fenomene

meteorologice asupra acţiunilor de luptă.

În viitor acţiunile de luptă pe timp de noapte vor sta permanent în atenţia

conducătorilor militari, deoarece asistăm la dezvoltarea în ritm rapid a tehniciimilitare ce poate fi întrebuinţate în condiţiile întunericului.

*2


24/91

În lupta de apărare pe timp de noapte, întunericul permite ascunderea

dispozitivului şi a manevrei şi creează condiţii pentru realizarea surprinderii.

8otuşi trebuie să se aibă în vedere dificultăţile de observare a câmpului de luptă,

posibilităţile diminuate de descoperire şi indicare a obiectivelor, precizia scăzută

a tragerilor e#ecutate cu toate categoriile de armament, determinate de erorile

mari de ochire. $eşi organizarea sistemului de lovire şi mai cu seamă e#ecutarea

focului presupune suficiente inconvenienţe, efectele uneori mai reduse, pot fi

compensate de pierderile provocate personalului şi blindatelor inamicului de

sistemul de baraje, obstacole şi distrugere, a căror eficienţă creşte pe timp de

noapte datorită posibilităţilor reduse ale inamicului de a e#ecuta cercetarea de

geniu şi deminările.

"fensiva pe timp de noapte poate duce la obţinerea unor succese

importante ca urmare a valorificării avantajului întunericului dar totuşi e#istă şi

anumite dezavantaje cum ar fi observarea limitată a obiectivelor şi a

determinării cu dificultate a distanţelor până la ele, direcţiile de atac se menţin

mult mai greu ceea ce implică scăderea ritmului de ofensivă iar zgomotul

puternic produs de motoarele şi şenilele blindatelor anunţă apropierea forţelor.

Întunericul favorizează, totodată, evacuarea tehnicii de luptă deteriorate şi

permite reaprovizionarea în ascuns a subunităţilor cu materiale necesare

refacerii capacităţii de luptă -muniţie, carburanţi etc.3. În situaţia marşului care

se e#ecută de obicei noaptea, forţele pot fi demascate datorită zgomotelor şi

luminilor precum şi a radiaţiilor emise de aparatele de vedere pe timp de noapte.

$atorită dezvoltării fără precedent a tehnicii de luptă şi e#tinderii posibilităţilor aviaţiei de a e#ecuta lovituri puternice, e#istă toate premisele ca

acţiunile de luptă pe timp de noapte să fie mai curând încununate de succes

decât cele care se desfăşoară pe timp de lumină.

$in punct de vedere astronomic iarna constituie o perioadă a anului solar

cuprinsă între solstiţiul de iarnă -** decembrie3 şi echinocţiul de primăvară -*&

*1


25/91

martie3*=, calendaristic, acest anotimp înglobează lunile decembrie, ianuarie şi

februarie.

@rincipala caracteristică a acţiunilor de luptă pe timp de iarnă rezultă din

faptul că acestea se desfăşoară în condiţii climatice deosebit de aspre

temperaturi negative, care scad mult sub zero grade îndeosebi noaptea şi când

vântul se transformă în viscol< ninsori abundente ce reduc vizibilitatea şi au

drept rezultat depunerea unui strat gros de zăpadă, cu urmări negative asupra

accesibilităţii terenului şi deplasărilor< producerea frecventă şi a altor precipitaţii

în afară de ninsoare, ca lapoviţa, ploaia, ceaţa care reduc vizibilitatea, udă

echipamentul luptătorilor, diminuându)le rezistenţa fizică, desfundă terenul şi

îngreunează considerabil deplasările< producerea unor schimbări bruşte în starea

vremii, care nu numai că stânjenesc folosirea corectă a armamentului şi

e#ploatarea tehnicii, dar reduc considerabil capacitatea de luptă a adversarului.

fectele negative ale temperaturii, precipitaţiilor şi mişcărilor aerului sunt

accentuate de faptul că iarna, ziua este mult mai mică decât noaptea, aşa că

majoritatea activităţilor trebuie desfăşurate pe timp de întuneric. Iarna

accentuează caracterul de obstacol unor detalii de planimetrie şi nivelment,

sporind în acelaşi timp, substanţial importanţa localităţilor şi pădurilor pentru

adăpostire.

6nele obstacole naturale -râuri, mlaştini, terenuri irigate etc.3, devin pe

timp de iarnă practicabilitate sau semipracticabile. $atorită îngheţului,

amenajarea genistică a terenului se face mult mai greu, iar drumurile puţin

practicabile din cauza stratului de zăpadă sau a poleiului, fac ca logisticasubunităţilor să funcţioneze cu dificultate.

În apărarea pe timp de iarnă, limita dinaintea apărării trebuie să răspundă

următoarelor cerinţe să se dispună înapoia unui obstacol greu accesibil pentru

mijloacele blindate< aliniamentul ales să fie dominant comparativ cu restul

terenului, pentru a oferi un câmp de observare şi tragere cât mai larg şi mai

adânc şi a permite e#ecutarea unor lucrări de amenajare genistică*= +ol. -r3 Ion 8. 'ocol, t.col. Ion +ristea, upta în condiţii grele de vizibilitate, anotimp şi

stare a vremii, :ucureşti, &/0?, pag.&9/.*=


26/91

corespunzătoare, bine mascate< să dispună spre înapoi de cât mai multe căi de

acces în ascuns, pentru a putea efectua, ferit de vederile inamicului, toate

activităţile legate de împrospătarea cu forţe, de aprovizionare şi evacuare etc.

În afară de aceste condiţii generale, trebuie să se ţină seama de evoluţia

probabilă a vremii şi grosimea stratului de zăpadă, care schimbă configuraţia

terenului, de natura precipitaţiilor ce pot inunda şanţurile de tragere şi

adăposturile şi de temperatura scăzută care impune includerea acoperirilor din

raion -localităţi, platforme industriale, păduri3 înapoia limitei dinainte, pentru a

oferi luptătorilor un adăpost împotriva gerului.

În câmpie, deoarece stratul de zăpadă care ascunde cutele de teren şi

acoperă râpele, dând reliefului un aspect uniform, limita dinaintea apărării se

alege pe drumurile dintre tarlale şi pe ondulaţiile care depăşesc altitudinea

terenului înconjurător, pentru a asigura un câmp de vedere şi de tragere cât mai

larg. În zonele de deal şi de munte, stratul de zăpadă este mai mare dar aşezarea

sa nu va fi uniformă mai gros pe văi şi platouri şi mai subţiri pe pante şi pe

crestele ascuţite. În văile înguste se dispun numai barajele, supravegheate cu foc

iar în văile largi se vor organiza pungi de foc astfel că limita dinainte va avea

aspectul unei bucle ceva mai retrasă pe vale şi mai avansată pe versanţi, unde va

urma creasta militară. @e culmile orientate paralele cu linia frontului, limita

dinainte se poate alege pe pantele dinspre inamic, pe creste sau în contrapantă.

upta ofensivă pe timp de iarnă este puternic marcată de factori

meteorologici. Dinsorile abundente şi ceaţa reduc în mod substanţial observarea,

posibilităţilor de orientare în indicarea obiectivelor, corectarea focului şiconducerea subunităţilor. 'tratul gros de zăpadă reduce mobilitatea, frânează

manevra forţelor şi scade simţitor ritmul de luptă, comunicaţiile, necesitând

eforturi sporite pentru degajarea lor< terenul în afara comunicaţilor este

inaccesibil pentru autovehiculele pe pneuri şi greu accesibile atât pentru blindate

cât şi pentru luptătorii pe jos. Eăpada denivelează terenul, ascunzând barajele

genetice şi obstacolele naturale care devin capcane atât pentru infanterie cât şi pentru autovehicule în funcţie de gradul de nebulozitate ea influenţând

*>


27/91

observarea< zăpada purtată de viscol înlesneşte însă e#ecutarea de către

subunităţi a unor acţiuni prin surprindere.

$e asemenea, temperatura scăzută şi schimbările bruşte în starea vremii

reduc capacitatea de luptă a personalului, îi diminuează rezistenţa fizică şi)l

predispun la îmbolnăviri, iar echipamentul gros pe care îl îmbracă îi stânjenesc

mişcarea şi mânuirea armamentului. Aerul influenţează negativ personalul,

armamentul şi tehnica de luptă, provocând degerături la personal, face invizibile

unele categorii de armament şi îngreunează pornirea motoarelor şi totodată

măreşte substanţial consumul de carburanţi. @e timp de iarnă tratarea sanitară a

personalului, dezactivarea, degajarea şi dezinfectarea armamentului şi tehnicii

de luptă se face cu greutate, crescând importanţa localităţilor şi pădurilor atât

pentru e#ecutarea acestor activităţi dar şi ca adăposturi contra frigului,

precipitaţilor şi vântului.

@e timp de iarnă, zăpada modifică aspectul general al reliefului şi acoperă

drumurile făcându)le greu practicabile< ea reduce accesibilitatea terenului cu 19)

=9C*> şi canalizează acţiunile subunităţilor pe transportoare blindate sau pe jos,

îndeosebi în lungul comunicaţiilor, a crestelor prelungi şi a văilor largi mai puţin

înzăpezite. $atorită temperaturilor scăzute, a îngheţului şi stratului de zăpadă

care îngreunează mişcarea, lupta se va duce pentru comunicaţii şi acoperiri.

!sigurarea acţiunilor şi protecţia forţelor are o importanţă sporită pe timp

de iarnă, deoarece, din cauza condiţiilor atmosferice des schimbătoare,

surprinderea în câmpul tactic se poate produce mult mai uşor având drept

rezultat pierderi materiale şi în personal, precum şi o influenţă negativă asuprastării psihice a luptătorilor.

$in punct de vedere astronomic primăvara constituie o perioadă a anului

solar cuprinsă între echinocţiul de primăvară -*& martie3 şi solstiţiul de vară -**

iunie3 şi include lucrurile martie, aprilie şi mai din punct de vedere

calendaristic.*?

*> +ol. -r3 Ion 8. 'ocol, t.col. Ion +ristea upta în condiţii grele de vizibilitate, anotimp şi stare a vremii, :ucureşti, &/0?, pag.&?2.

*?


28/91

În acţiunile desfăşurate primăvara, la fel ca şi cele e#ecutate toamna,

normele tactice, structura apărării, lărgimea fâşiilor de acţiune şi adâncimea

misiunilor în lupta ofensivă se fi#ează în funcţie de inamic şi de caracteristicile

terenului şi nu diferă de parametrii care se adoptă în condiţii obişnuite. @e timpul

pregătirii luptei, indiferent de forma de luptă, se va acorda o atenţie sporită

analizei terenului, deoarece trebuie să se studieze influenţa precipitaţiilor asupra

solului şi comunicaţiilor, precum şi valoarea ca obstacole a cursurilor de apă. a

analizarea situaţiei meteorologice se vor studia următoarele aspecte evoluţia

probabilă a temperaturii şi influenţa ei asupra stării de îngheţ, natura

precipitaţiilor, posibilitatea apariţiei ceţii şi măsurile suplimentare de siguranţă

ce se impun, direcţia şi viteza vântului, situaţia hidrologică.

$acă se trece la apărare în condiţiile începerii dezgheţului, se vor lua

măsuri organizatorice menite să atenueze efectele negative ale acestuia

e#ecutarea şanţurilor de scurgere şi a puţurilor de colectare a apei în tranşee,

şanţuri de comunicaţie, pe poziţiile de tragere şi în adăposturi, precum şi

consolidarea taluzurilor< amenajarea de adăposturi în cadrul subunităţilor pentru

mascarea echipamentului şi încălzirea personalului< ferirea armamentului şi

tehnicii de luptă împotriva apei şi noroiului şi curăţirea zilnică a acestora.

În cadrul amenajării genistice se acordă o atenţie menţinerii

practicabilităţii drumurilor e#istente precum şi crearea pe anumite direcţii

dominante -cu drenaj natural3 a unor drumuri de coloană, conform nevoilor

tactice.

@e timpul desfăşurării luptei ofensive, în scopul menţinerii unui ritmridicat, pe direcţiile cu drumuri devenite impracticabile, dar de importanţă

tactică, se vor folosi detaşamente suple formate numai din subunităţi de

infanterie care se vor deplasa pe jos şi vor folosi condiţiile de vizibilitate redusă

pentru a lovi inamicul prin surprindere.

*? +ol. -r3 Ion 8. 'ocol, t.col. Ion +ristea upta în condiţii grele de vizibilitate, anotimp şi stare a vremii, :ucureşti, &/0?, pag.*&=.

*0


29/91

Fara este sezonul cuprins între ** iunie şi *2 septembrie -din punct de

vedere astronomic3 şi include anotimpurile iunie, iulie şi august -din punct de

vedere calendaristic3.

6nul din principalii factori ai sezonului de vară care influenţează acţiunile

de luptă este temperatura ridicată care poate duce la epuizarea fizică a

militarilor. În acelaşi timp, căile de acces în acest sezon sunt practicabile dar

praful e#istent pe drumuri poate pune probleme e#ploatării tehnicii blindate.

8otuşi sunt situaţii -mai rare3 când în urma ploilor torenţiale, căile de acces

devin noroioase care îngreunează astfel deplasarea forţelor.

$in punct de vedere astronomic toamna constituie o perioadă a anului

solar cuprinsă între echinocţiul de toamnă -*2 septembrie, când ziua este egală

cu noaptea3 şi solstiţiul de iarnă -*& decembrie când intervalul nocturn are

durata ma#imă3 şi include lunile septembrie, octombrie şi noiembrie din punct

de vedere calendaristic.*0

În acţiunile de luptă desfăşurate toamna normele tactice şi dispozitivele

nu diferă de cele ce se aplică în condiţiile obişnuite, iar pregătirea luptei

comportă aceleaşi activităţi, care se vor desfăşura în funcţie de timpul avut la

dispoziţie.

În procesul analizei situaţiei se studiază la capitolul 4terenM caracteristicile

acestuia în funcţie de modificările survenite datorită precipitaţiilor şi

temperaturii aerului -consistenţa solului, direcţiile cele mai indicate pentru

desfăşurarea acţiunilor, e#istenţa acoperirilor şi posibilitatea folosirilor lor

pentru adăpostirea personalului şi a tehnicii, practicabilitatea comunicaţiilor,instalarea îngheţului, debitul cursurilor de apă etc.3, în apărare se va acorda o

atenţie alegerii traseului limitei dinainte şi al celorlalte tranşee -prin porţiuni de

teren dominante, cu o scurgere naturală a apelor3, iar în ofensivă fi#ării

obiectivului misiunilor astfel încât să includă acoperiri, cute de teren,

mameloane etc. a analiza situaţiei meteorologice se vor studia evoluţia

*0 +ol. -r3 Ion 8. 'ocol, t.col. Ion +ristea upta în condiţii grele de vizibilitate, anotimp şi stare a vremii, :ucureşti, &/0?, pag.*9>.

*/


30/91

probabilă a temperaturii, posibilitatea instalării îngheţului, natura precipitaţiilor,

direcţia şi viteza vântului, situaţia hidrologică.

În acelaşi timp, scăderea temperaturii aerului, depunerea de brumă şi

instalarea îngheţului influenţează e#ploatarea tehnicii fiind necesare luarea unor

măsuri potrivit anotimpului rece.

!naliza anotimpurilor este foarte importantă pentru evoluţia acţiunilor de

luptă, acestea fiind în măsură să)şi e#ercite influenţa asupra forţelor şi nu de

puţine ori fenomenele meteorologice specifice anotimpurilor s)au dovedit un

adversar dificil.

$esfăşurarea acţiunilor de luptă la fel ca şi activitatea economică şi

socială a oamenilor este influenţată în permanenţă de evoluţia timpului sau, cum

se spune în mod curent, de starea vremii. @reviziunea atmosferică, temperatura

şi umezeala aerului şi solului, precipitaţiile, starea şi nebulozitatea cerului,

fenomenelor orajoase şi mişcarea aerului -vântul3 se schimbă vizibil de la o zi la

alta şi în mod radical de la un anotimp la altul, iar aceste modificări sunt

deosebite pentru fiecare zonă geografică.

@resiunea atmosferică diferită în fiecare regiune a ţării, având o mare

influenţă asupra organismului uman.

(ilitarii vor fi supuşi unor variaţii de presiune care influenţează

organismul uman în cazul ridicării la altitudini mari -vânători de munte3 şi în

cazul coborârii la adâncimi mari -scafandrii3 sau pe timpul producerii e#ploziilor

minelor, proiectilelor şi bombelor.

+ând presiunea creşte treptat, atunci ea are o influenţă binefăcătoareasupra corpului uman, deoarece circulaţia sanguină se intensifică, respiraţia

devine mai uşoară şi întregul organism se înviorează.*/

'căderea presiunii provoacă următoarele afecţiunii boala aviatorilor -la

personalul aeronavigant3, boala de aer -la militarii transportaţi pe calea aerului3,

*/ +ol. -r3 Ion 8. 'ocol, t.col. Ion +ristea, upta în condiţii grele de vizibilitate, anotimp şi stare a vremii, :ucureşti, &/0?, pag.

29


31/91

boala înălţimilor şi sindromul de neadaptare -la militarii care e#ecută ascensiuni

sau îşi desfăşoară activitatea în munţii înalţi3.29

În ceea ce priveşte tehnica militară variaţiile presiunii atmosferice se fac

simţite îndeosebi asupra funcţionării motoarelor. !tât căldura, cât şi frigul pot

periclita starea personalului sau pot perturba corecta folosire a mijloacelor de

luptă. uptătorii pot fi supuşi acţiunii temperaturii crescute a mediului ambiant

în următoarele situaţii pe timpul desfăşurării acţiunilor de luptă< în perioada

caldă a anului, sub acţiunea îndelungată a razelor solare în corturi, adăposturi şi

fortificaţii, în cazul aglomerării, creşterii temperaturii şi umidităţii în lipsa

ventilaţiei< în mijloacele blindate pe timp călduros. 6nele afecţiuni caracteristice

anotimpului estival, cum sunt arsurile pielii, insolaţia, ; colapsul caloric şi şocul

caloric ; sunt produse de acţiunea directă a temperaturii ridicate.

'căderea intensă a temperaturii are, de regulă, un efect negativ asupra

organismului, care se accentuează în situaţia când aceasta se produce brusc şi

este însoţită de alţi factori meteorologici nefavorabili umiditate ridicată şi ceaţă,

precipitaţii şi vânt.

8emperaturile negative au influenţe nefavorabile şi asupra asigurării

tehnice, deoarece creşte vâscozitatea lubrifianţilor, se congelează uleiurile şi

unsorile din cartere şi articulaţii, scade tensiunea bateriilor iar electromotoarele

de pornire acţionează greu, se pot produce avarii ca urmare a îngheţării apei în

sistemul de răcire -când nu e#istă antigel3.2&

!supra luptătorilor obligaţi să trăiască în atmosfera liberă şi să desfăşoare

acţiunile de luptă în orice condiţii de vizibilitate şi stare a vremii, norii şinebulozitatea pot avea o influenţă pozitivă sau negativă.

Dorii de tip stratiform au o influenţă pozitivă asupra personalului, atât

vara cât şi iarna. Fara, ei împiedică insolaţia puternică, transpiraţia e#cesivă şi

arsurile ce le provoacă soarele torid, micşorează temperatura aerului ca radiaţia

29 %bidem2& t.col. 6rechiatu Ah., +pt. Firca Ioan, +urs &7:+, ditura !cademiei %orţelor 8erestre,'ibiu, *999, pag.&*2.

2&


32/91

degajată de rocile încălzite de soare pe solurile accidentate, permiţând

e#ecutarea unor deplasări lungi pe timp de zi, în orice teren.

Iarna, aceşti nori contribuie la menţinerea unei temperaturi constante,

micşorând amplitudinea variaţiei diurne, împiedicând îndeosebi răcirea cerului

în timpul nopţii.

@e timpul zilei nebulozitatea parţială nu stânjeneşte vizibilitatea dar dă

atmosferei un aspect mohorât, întunecos, micşorând distanţele până la care ne

putem da seama de natura obiectivelor din teren.

@recipitaţiile, sub multiplele lor înfăţişări, influenţează în mod negativ

desfăşurarea acţiunilor de luptă atât prin efectele pe care le au asupra stării

psihice şi fizice ale luptătorilor, cât şi prin împiedicarea funcţionării la

parametrii normali a tehnicii militare.

În cazuri mai rare, când se depune într)un strat gros de 2)1 cm, bruma

stânjeneşte circulaţia pe căile de comunicaţie asfaltate şi pietruite, făcând să

patineze mijloacele de transport uşoare.

+eaţa influenţează în mod negativ desfăşurarea acţiunilor de luptă,

deoarece reduce vizibilitatea parţial sau total. $eplasările pe jos, transporturile

aeriene, maritime şi cele terestre sunt reduse sau oprite temporar, deoarece ceaţa

limitând vizibilitatea dă naştere la accidente foarte grave.

Fizibilitatea redusă împiedică pe luptători să)şi desfăşoare în mod normal

acţiunile de luptă observarea câmpului de luptă şi descoperirea prezenţei

inamicului, deschiderea focului ochit, orientarea pe timpul deplasărilor,

aprecierea corectă a distanţelor etc.@loile de intensitate slabă sau moderată şi de durată scurtă influenţează în

măsură redusă activităţile de luptă udă echipamentul şi armamentul, aduc

neînsemnate perturbaţii în transporturi, afectând îndeosebi drumurile de coloană

practicate pe un sol argilos.

@loile abundente şi cele de lungă durată aduc prejudicii lucrărilor de

amenajare genistică, drumurilor în coloană, depozitării la sol a materialelor şi perturbă activităţile curente de pregătire şi ducere a acţiunilor de luptă.

2*


33/91

Arindina, fiind formată din bucăţi de gheaţă cu dimensiuni între = şi =9

mm2*, care cad cu viteze mari, constituie un adevărat pericol pentru luptători

cărora le poate provoca răni la părţile neacoperite ale corpului.

Dinsorile abundente, lapoviţa şi viscolul nu numai că îngreunează

manevra materialului de artilerie dar influenţează indirect şi asupra tragerilor,

generând erori în ridicarea topografică a poziţiilor de tragere şi a obiectivelor,

precum şi în ochire, ceea ce duce la o scădere a preciziei tragerii.

!sociat cu temperatura şi umezeala atmosferică, vântul îşi face zilnic

prezenţa producând asupra organismului luptătorilor o influenţă uneori

binefăcătoare, dar de cele mai multe ori neplăcută.

Fântul care bate cu intensitate sporită constituie un obstacol greu de

învins, cerând eforturi mari ; uneori imposibile ; pentru a merge în direcţia din

care el se propagă. "dată cu intensificarea vântului creşte nebulozitatea şi se

ridică cu repeziciune ceaţa, reducând foarte mult vizibilitatea şi îngreunând

deplasarea. În aceste condiţii desfăşurarea acţiunilor de luptă este serios afectată,

observarea realizându)se cu dificultate, nu se pot e#ecuta trageri ochite, iar

transporturile se fac cu greutate. 8otodată la tragerile cu armamentul greu, vântul

influenţează zborul proiectilului pe traiectorie, modificând distanţa şi direcţia sa

de tragere.

$intre electromotori, efectele cu precădere negative are trăsnetul,

deoarece omoară oameni şi animale, incendiază clădiri şi păduri, deteriorează

obiectivele industriale -linii de înaltă tensiune, depozite, instalaţii hidrotehnice

etc.3.În urma studiului realizat am ajuns la concluziile următoare

)tehnica din înzestrarea subunităţilor nu numai că permit desfăşurarea

acţiunilor de luptă în diferite condiţii de timp, anotimp şi stare a vremii, dar

poate şi descoperiri în mod oportun, urmări şi combate acţiunile adversarului

întreprinse în situaţii similare<

2* 3nciclopedia geografică a 4omâniei, ditura Htiinţifică şi nciclopedică, :ucureşti, &/0*, pag.10.

22


34/91

)cu toate că mijloacele de vedere şi de ochire pe întuneric au cunoscut o

dezvoltare accentuată totuşi majoritatea activităţilor, legate de mişcarea în

spaţiul tactic vor continua să se desfăşoare cu precădere în condiţii de vizibilitate

redusă deoarece acestea, combinate cu folosirea corectă a caracteristicilor

terenului şi a mascării, oferă numeroase avantaje<

)desfăşurarea acţiunilor de luptă în diferite condiţii de timp, anotimp şi

stare a vremii prezintă însă multe dezavantaje, care trebuie studiate cu spirit de

discernământ în procesul analizei situaţiei, iar pe timpul pregătirii şi ducerii

luptei anihilate prin măsuri organizatorice.

1.5. Principii de organizare, pregătire şi desfăşurare a apărării

subunităţilor din unele armate străine

În regulamentele armatelor străine se precizează că apărarea este

considerată ca o formă de luptă prin care se urmăreşte câştigarea de timp pentru

crearea condiţiilor favorabile de trecere la ofensivă, realizarea economiei de

forţe pe o direcţie în scopul constituirii unei grupări de forţe decisive pe o altădirecţie, nimicirea sau atragerea inamicului în lovituri nefavorabile lui sau

pentru a reduce capacitatea ofensivă a acestuia, producându)i pierderi cât mai

mari.

!părarea trebuie să fie antitanc, adânc eşalonată, activă şi mobilă.

7egulamentele armatelor străine prevăd două forme de bază ale apărării

; apărarea pe raioane -poziţii3< ; apărarea mobilă şi ducerea acţiunilor întârzietoare pe aliniamente

intermediare22.

!părarea pe raioane se organizează din timp în scopul menţinerii

raionului -aliniamentului3 important de apărat, producerii de pierderi cât mai

mari inamicului, respingerii ofensivei acestuia şi creării condiţiilor favorabile de

trecere la ofensivă. $e regulă, adoptarea procedeului apărării pe raioane -poziţii322 #emorator privind organizarea, înzestrarea, efectivele şi principiile de întrebuinţare înluptă a subunităţilor din trupele de uscat ale armatelor străine, :ucureşti, &/?0, pag.=*.

21


35/91

se face în următoarele situaţii când terenul îngreuiază e#ecutarea manevrei de

forţe şi mijloace, în special antitanc, antiaeriene şi de tancuri şi când e#istă

greutăţi în asigurarea tehnico)materială.

În raport de situaţii, apărarea se organizează din timp sau în grabă, în

afara contactului cu inamicul, sau nemijlocit sub focul acestuia.

!menajarea genistică se realizează pe urgenţe şi începe cu e#ecutarea

locaşelor individuale pentru personalul şi armamentul din înzestrare -puşcă,

puşcă)mitralieră, mitralieră etc.3 şi apoi unirea acestora prin tranşee şi şanţuri de

comunicaţii la profil normal sau redus, trecându)se ulterior la e#ecutarea

adăposturilor pentru personal şi tehnică militară.

!părarea mobilă, se bazează pe folosirea unor acţiuni combinate ca

acţiuni ofensive, de apărare şi întârzietoare în scopul canalizării ofensivei

inamicului pe o direcţie care să ofere apărătorului condiţii optime pentru

e#ecutarea unor riposte ofensive puternice, în flancul şi spatele inamicului, care

în final să ducă la încercuirea şi nimicirea grupării principale de forţe, la

refacerea apărării pe aliniamentul iniţial şi crearea condiţiilor pentru trecerea la

ofensiva hotărâtoare.

În armatele străine grupa de infanterie duce lupta de apărare în cadrul

plutonului iar în funcţie de misiunea primită, caracterul acţiunilor inamicului şi

teren lărgimea poziţiei de tragere a grupei poate fi de 09)&*9 m. @lutonul de

infanterie se poate afla în primul sau al doilea eşalon al companiei şi apără un

punct de sprijin cu o dezvoltare de =99 m de front şi &99)299 m adâncime21.

În toate situaţiile, plutonul amenajează punctul de sprijin în condiţiileducerii apărării circulare. Inamicul aflat în ofensivă se nimiceşte cu armamentul

uşor de infanterie iar mijloacele blindate cu aruncătoarele de grenade antitanc. În

cursul luptei, forţa aflată în apărare caută ocazii pentru a smulge iniţiativa de la

forţa aflată în atac. a se pregăteşte pentru aceasta prin desemnarea forţelor de

contraatac pentru eventuala trecere la ofensivă. Inducerea în eroare face parte

21 #emorator privind organizarea, înzestrarea, efectivele şi principiile de întrebuinţare înluptă a subunităţilor din trupele de uscat ale armatelor străine, :ucureşti, &/?0, pag.=2.

2=


36/91

din pregătirile de apărare pentru a menţine dezechilibrul inamicului şi a)l

determina să se îndoiască de capacitatea sa de a continua atacul.

În regulamentul de luptă %.(. &99)= al 'tatelor 6nite ale !mericii, editat

de 'tatul (ajor al (inisterului 8rupelor de 6scat la &1.9>.&//2 la Nashington

$+, la pagina *9& se arată că 4scopul imediat al ofensivei este de a înfrânge un

atac inamic5. 'ubunităţile se apără numai până în momentul în care acumulează

suficientă forţă pentru atac. $eşi rezultatul luptei decisive este dat de ofensivă,

adeseori este necesară apărarea, poate chiar e recomandată. +omandanţii decid

să treacă în apărare atunci când vor să câştige timp, să păstreze o zonă

importantă sub control, să faciliteze alte operaţii, să dea de lucru inamicului într)

o altă zonă astfel încât forţele proprii să)l poată ataca în altă zonă sau să erodeze

rezervele inamicului, în ritm rapid, întărind astfel operaţiile proprii.

+omandanţii decid acest lucru şi creează condiţiile pentru o trecere netedă

de la ofensivă la apărare sau de la apărare la ofensivă după cum cere situaţia.

Înţelegerea intenţiei comandantului este deosebit de importantă în apărare,

deoarece este necesară în mod normal o sincronizare mai precisă, fiind vitală

munca intensă în echipă. " apărare eficientă constă în componente active şi

pasive combinate în vederea împiedicării inamicului să preia ofensiva. a

utilizează toate armele şi serviciile în combinaţiile cele mai eficiente, pentru

lupta de apărare astfel încât inamicul să)şi piardă poziţia iar apărătorul să)l poată

ataca repede în punctele vulnerabile. +a şi în cazul luptei ofensive, trecerea

liniilor va fi frecventă cu deplasări în toate direcţiile înapoi, înainte şi în lateral

chiar şi în apărare comandanţii caută să aibă o mai mare libertate de manevră.!părătorul face faţă inamicului căutând în acest timp orice ocazie de a

câştiga ofensiva la momentul oportun.

!părarea este caracterizată prin

; poziţii pregătite<

; securitate< ; capacitate de dezorganizare<

2>


37/91

; comasare<

; concentrare şi fle#ibilitate.

$octrina '.6.!. acordă o mare libertate comandanţilor în formularea şi

desfăşurarea apărării în legătură cu cerinţele misiunii.

În estimarea modalităţii de îndeplinire a cerinţelor misiunii, comandanţii

iau în consideraţie factorii (..8.8)8.

; misiune -mission3<

; inamic -enemO3<

; trupe -troops3<

; teren -terrain3<

; condiţii meteo şi timp disponibil.

În acest subcapitol am detaliat apărarea, în general, pentru a pune în

evidenţă faptul că pentru asigurarea succesului luptei şi evitarea surprinderii,

forţele noastre trebuie să cunoască doctrina de apărare a armatelor străine.

2?


38/91

2.1. ocul şi misiunile grupei de infanterie în ofensi!a cu forţarea

unui curs de apă mi"lociu

În ofensiva cu forţarea unui curs de apă, grupa de infanterie acţionează, de

regulă, în cadrul plutonului sau independent, primind direcţii şi obiective de

atac. „biectivul de atac al grupei constă în nimicirea personalului şi

distrugerea miloacelor de foc ale inamicului pe direcţie sa de atac.*2=

În cadrul plutonului, grupa de infanterie de poate găsi în forţele de

angajare imediată sau în cadrul forţelor de angajare ulterioară.

@entru forţarea cursului de apă când acţionează în cadrul forţelor de

angajare imediată, are misiunea de a nimici personalul inamicului de pe direcţia

sa de atac sau a unei piese de armament greu de infanteriei -armament antitanc,

aruncătoare3< distrugerea unui punct de comandă de subunitate, neutralizarea

unui mijloc de transmisiuni, cucerirea unei porţiuni de tranşee aparţinând

inamicului, a unei forme caracteristice de teren sau a unui punct obligat de

trecere.

@entru forţarea unui curs de apă când grupa acţionează în forţele de

angajare ulterioară îndeplineşte următoarele misiuni

; dezvoltarea ofensivei pe direcţia primită<

; participarea la respingerea contraatacurilor inamicului<

; nimicirea unor rezistenţe ale inamicului<

2= #anualul grupei de infanterie, :ucureşti, *99&, pag.>/.20


39/91

; înlocuirea unei grupe din forţele de angajare imediată care şi)a

pierdut capacitatea ofensivă.

În ofensiva cu forţarea unui curs de apă, grupa de infanterie poate acţiona

în cadrul eşalonului superior care poate fi detaşament înaintat sau detaşament

care e#ecută un raid.

'ubunitatea care are „;cel mai mare succes se transformă în detaşament

înaintat, se deplasează cu repeziciune în dispozitivul inamicului şi îndeplineşte

o misiune importantă care să influenţeze desfăşurarea cu succes a ofensivei

forţelor principale.*0


40/91

; elemente importante ale dispozitivului de luptă<

; obiective ale apărării antiaeriene şi ale sistemului de asigurare

materială şi tehnică<

; căi de comunicaţii.

!m ajuns la concluzia că raidul presupune lipsa legăturii de vedere şi de

foc a grupei cu eşaloanele superioare.

$eci, în acest caz, pentru un interval de timp grupa acţionează

indepen

actiunile de vedere pe timp de noapte

Documents