ACOLADARevistRevistRevistRevistRevistă lă lă lă lă lunară de literaunară de literaunară de literaunară de literaunară de literatură şi arttură şi arttură şi arttură şi arttură şi artăăăăă

AparAparAparAparApare sub egida Ue sub egida Ue sub egida Ue sub egida Ue sub egida Uniunii Scriitniunii Scriitniunii Scriitniunii Scriitniunii Scriitorilor din Rorilor din Rorilor din Rorilor din Rorilor din Româniaomâniaomâniaomâniaomânia

Editori: Societatea Literară Acolada şi Editura Pleiade Satu Mare

iulie ––––– august 2011 (anul V) nr. 7-8 (46-47) ––––– 28 pagini ––––– 4 lei

7 - 8

DirDirDirDirDirectectectectector general: Radu Ulmeanuor general: Radu Ulmeanuor general: Radu Ulmeanuor general: Radu Ulmeanuor general: Radu Ulmeanu Dir Dir Dir Dir Directectectectectororororor: Gheor: Gheor: Gheor: Gheor: Gheorghe Grigurghe Grigurghe Grigurghe Grigurghe Grigurcu cu cu cu cu R R R R Redactedactedactedactedactororororor-şef: P-şef: P-şef: P-şef: P-şef: Peeeeetrtrtrtrtre Goe Goe Goe Goe Gottttt

Ana Blandiana: Libertateainvizibilă

Gheorghe Grigurcu: În legitimăapărare

Nicolae Prelipceanu:Din Rusia, cu obrăznicie

Expoziţie Ernö Bartha

~~~~~ ~~~~~

Liana Cozea: „Satiră. Duhului”nostru

Magda Ursache: Un prozatorcondamnat la realism

Constantin Cubleşan:Memorialistul Alex. Ştefănescu

Acolada nr. 7-8 - iulie-august 20112

Redacţia şi administraţia:Str. Ioan Slavici nr. 27

Satu MareCod Poştal 440042Fax: 0361806597Tel.: 0770061240

On-line: www.editurapleiade.eu(Revista Acolada în format PDF)E-mail: acolada@editurapleiade.eu

xxxRevista Acolada se difuzează în Bucureşti la librăria Muzeului

Naţional al Literaturii Române(Bulevardul Dacia).

Abonamentele se pot face direct, prin mandat poştal, la adresaredacţiei, abonaţii trimiţând în plus o înştiinţare cu numelelor, suma plătită şi perioada acoperită de abonament. Numaipentru instituţiile bugetare, la Trezoreria Satu Mare, ContRO34TREZ5465069XXX001050. Cod fiscal: RO 638425.

Costul unui abonament pe 3 luni este 17 lei (sau 34 pe 6 lunietc.), acesta incluzând şi taxele de expediere.

Cititorii din străinătate pot plăti abonamentul în sumă de 48euro pe an în contul RO05PIRB3200708229002000 deschis la

Piraeus Bank Satu Mare.

xxx

În virtutea respectării dreptului la opinie, redacţia Acoladei publică odiversitate de opinii ale colaboratorilor, fără a-şi asuma responsabilitatea

pentru acestea.

Manuscrisele primite la redacţie nu se înapoiază. Sunt privilegiatetextele în format electronic.

ISSN 1843 – 5645

Tipografia BrumarTimişoara

Cuprins:Radu Ulmeanu: Vacanţe în România – p. 2

Gheorghe Grigurcu: Mărturii esenţiale– p. 3Barbu Cioculescu: Un Jurnal al speranţei (II) – p. 4

Nicolae Prelipceanu: Din Rusia, cu obrăznicie – p. 4Simona-Grazia Dima: Poezii– p. 5C.D. Zeletin: Toate mă dor – p. 6

Nicolae Coande: Petre Pandrea (II) – p. 6Constantin Mateescu: Desene în peniţă – p. 7

Constantin Trandafir: Mişcarea prozei – p. 8Constantin Călin: Zigzaguri – p. 9

Ion Nete: De-a v-aţi ascunselea cu moartea – p. 10Iulian Caragea: Poezii – p. 11

I. Vasiliu-Scraba: Vulcănescu, inedit – p. 12Ştefan Lavu: Comedia numelor – p. 13

Liana Cozea: „Satiră. Duhului” nostru – p. 14Magda Ursache: Un prozator condamnat la realism (II) – p. 14

Pavel Şuşară: Itinerarii plastice – p. 15Alex. Ştefănescu: Jurnal secret – p. 16

Şerban Foarţă: Lucarnă – p. 16Constantin Cubleşan: Memorialistul Alex. Ştefănescu – p. 17

Adrian Ţion: Marcel Mureşeanu – p. 17Nicholas Catanoy: Alambicul lui Ianus – p. 18

Tudorel Urian: Perlele ascunse – p. 18Florica Bud: Texte cu nume – p. 19Simona Vasilache: Drumuri – p. 19

Angela Furtună: Salutul exilaţilor – p. 20Viorel Rogoz: Claudia... urmaşa lui Stalin cu Fustă– p. 21

Luca Piţu: Amintiri (vai, cenesasice) de la Junimea – p. 22Nicolae Florescu: Reevaluări – p. 23

A.D. Rachieru: Eonul transmodern şi sentimentul Apocalipsei – p. 24Mariana Şenilă-Vasiliu: Dacă Hitler... – p. 25

Charles Squier. Traduceri de Olimpia Iacob – p. 27Gh. Grigurcu: În legitimă apărare – p. 28

Ana Blandiana: Libertatea invizibilă – p. 28

Radu ULMEANU

Vacanţe în RomâniaDe câte ori încerc să fac în ţară o vacanţă cât de cât

culturală, am parte de surprize de proporţii care, având învedere caracterul repetitiv, nici măcar n-ar mai trebui să fiesurprize. Acum vreo zece ani am cutreierat Bucovina şi NordulMoldovei, în căutare de mânăstiri, dar nu numai. Am avut, depildă, năstruşnica idee să mă duc până în Botoşani, ca să măabat, cu firească emoţie, chiar religiozitate, până la Ipoteşti.Am intrat deci cu maşina în Botoşani, pe deplin încrezător înedilii oraşului, mai precis în disponibilitatea lor de a le uşuraturiştilor iubitori de asemenea pelerinaje, prin indicatoarerutiere şi o diversitate de alte mijloace, orientarea spre Mecca

poeziei româneşti. Asta pentru că văzusem la Londra o mulţime de indicatoare ce teîndrumau către Stratford, oraşul natal al lui Shakespeare şi mă gândeam că rumâniinoştri nu pot fi mai prejos, mai ales că, spre deosebire de Anglia, unde capitala e despărţităde câteva zeci de kilometri, dacă nu mă înşel, de oraşul marelui Will, între Botoşani şiIpoteşti abia dacă sunt vreo 3 kilometri. Desigur că mă înşelam, căci oricât am umblatteleleu Tănase n-am găsit nici cel mai vag indiciu. Nici cei trei sau patru botoşăneni pecare i-am întrebat nu păreau să fi auzit vreodată de Ipoteşti. Când în sfârşit unul şi-a adusaminte că există o asemenea localitate pe şoseaua spre nu mai ştiu care oraş, mi s-apărut că l-am prins pe Dumnezeu de picior şi am pornit-o glonţ într-acolo. Deziluzie!Ajunsesem cu câteva minute după orele 17 şi casa memorială era deja ferecată, loculabsolut pustiu, doar alături, în dreapta, vestigiile preistorice ale unui mic amfiteatru cuscaune de plastic aminteau de ambiţia fostului ministru al culturii, Ion Caramitru, care în1999, cu aniversarea trecerii la cele veşnice a marelui poet, se dăduse în stambă recitând

pentru posturile de televiziune în funcţie pe atunci din creaţia celui născut, iar nu făcut,marele nostru poet, după care sistase orice lucrare, misia fiindu-i îndeplinită.

Mult mai recent, am pornit-o spre sud-vestul ţării, unde socoteam să mă bucurde peisajul mirific din Clisura Dunarii, despre care auzisem atâtea şi atâtea. N-a fost săfie! Peisajul, ca peisajul, că e dat de la Dumnezeu, cu vestitele Cazane, deşi inundate învederea construirii complexului hidroenergetic al Porţilor de Fier, care pare să fi avut caprincipal scop scufundarea şi pierderea definitivă a insulei Ada Kaleh... Dar, apropo deasta, ceea ce a făcut şi mai face aici mâna omului n-are egal. Din cauza pensiunilorînşirate ca mărgele pe aţă pe tot malul românesc, de la Işalniţa până la Cazane, pensiunicare îşi varsă dejecţiile direct în Dunăre, apa pute literalmente a budă infectă pe toatălungimea, aşa că orice gând de a face o baie în acest sfânt Gange al nostru trebuieînlăturat cât mai rapid. Iar capul sculptat în stâncă al lui Decebal nu poate decât săcontemple, ca în cel mai amar vis de kitsch, mutrele vizitatorilor ce vin să-şi încarcesufletul şi privirea cu sfintele moaşte a ceea ce a fost odată ca niciodată.

La Târgu-Jiu am repetat experienţa de la Botoşani, făcând din nou operă dedetectiv pentru a găsi parcul şi complexul Brâncuşi, mai apoi Coloana, ascunsă cu totulvizitatorilor, de parcă n-ar exista, opiniile localnicilor fiind cât se poate de diverse înprivinţa locului de amplasare.

O menţiune aparte merită şi indicatoarele rutiere propriu-zise, făcute şi plasatecu atâta skepsis încât te poţi oricând rătăci în propria ţară. Dar mai ştii dacă nu tocmaiăsta le e scopul? Felicitări, Poliţie română, edili şi toţi ceilalţi ce puneţi umărul. Halal săvă fie!

Acolada nr. 7-8 - iulie-august 2011 3

Cronicaliterară

Cronica literară

Mărturii esenţialeAşa-zisul Jurnal esenţial al Monicăi Lovinescu,

alcătuit de Cristina Cioabă, ne îngăduie încă o întîlnirecu o personalitate de excepţie. Stîlp al conştiinţeiromâneşti în perioada comunistă, prin intermediulEuropei libere a cărei voce de aur, alături de VirgilIerunca, a fost timp de trei decenii, aceasta se vede azitratată nu o dată cu rezerve (chiar acolo unde te aşteptaimai puţin) minimalizată, hărţuită. Est-etica, conceptintrodus de diaristă în circuitul autohton, e de asemeneaprivit cu suspiciune, luat subţire în derîdere. Să fie oregurgitare ideologică sau pur şi simplu ingratitudine,mediocritate morală? Probabil ambele. Privireapenetrantă a Monicăi Lovinescu nu ne cruţă nicipostum. Căci jurnalul său nu e, după cum ne-a mărturisit

într-un Cuvînt înainte, un „pact autobiografic”, ci un şir de pagini „scrise despre şi pentrualţii”. Miza lor o alcătuieşte examenul nu doar al evenimentelor parcurse, o suculentăcronică a epocii, ci şi al oamenilor implicaţi în aceste evenimente, antrenaţi astfel înperspectiva deschisă a istoriei. Avem a face cu o impresionantă defilare de personaje dinţară şi din exil. Am impresia că e, pînă la ora actuală, cel mai cuprinzător album al unorportrete conturînd epoca noastră, cu o centrare românească. Unele, de pildă cel al luiGabriel Liiceanu, executate în tuşe ferme, fixate dintru început, altele vălurite deschimbările intervenite în optica autoarei, nuanţate, cîteodată cu judecata de valoaredureros răsturnată, cum s-a întîmplat în cazul lui Goma. La baza lor nu se găseşte, aşa aafirmat cineva, convenţional, „generozitatea”, ci vigilenţa, circumspecţia, pandant alaccesării existenţei în mult mai mică măsură ca o contemplaţie decît, vorba diaristei, ca„o agitaţie”. Nu „prietenia” literară cu exigenţele scăzute este practica habituală a MonicăiLovinescu, ci luciditatea pururi trează: „A trebuit să ajung pînă la aceşti ani tardivi – însecol şi pentru mine – ca să-mi dau seama că nici în prieteniile cuscriitorii ne-amatori n-am căzut mai bine, de cînd ne-amdespărţit de un Ţepeneag sau un Goma mă tot întreb cum de-am putut avea cu ei relaţii atît de intens amicale? Ca tata cuCamil, Ion Barbu şi – redescopăr cu uimire – chiar Pompiliu Constantinescu, la început”.Aşadar, în pofida aspectului de amplă socializare, o solitudine cercetătoare, realistă ce neaminteşte de părintele scriitoarei, ca autor al Agendelor, „mai singur şi mai vulnerabiltocmai în măsura în care nu putea comunica nimănui această singurătate”.

E oare capabilă Monica Lovinescu de admiraţie? În pofida spiritului său criticnecontenit în alertă, din norocire se dovedeşte a poseda şi această fibră în absenţa căreiaar avea o viziune compact întunecată, riscînd un hadicap moral. Întrucît a nega într-una,fără a observa vreun reper al valorii, înseamnă a aluneca în destructurare, în haos.Polemismul absolut e o demonie cu spectru nevrotic. Drept model înalt îi apare MonicăiLovinescu figura lui Soljeniţîn, omagiată printr-un entuziasm nereţinut: „Soljeniţîn laTeleviziune. Pivot s-a dus la el şi l-a filmat în Vermont. Soljeniţîn a întinerit. Toată luminalui Dumnezeu şi a spoturilor e asupra lui: e magnific de certitudine, măsură, rigoare,concreteţe. A scos un pamflet împotriva «pluraliştilor» (termenul nu mi se pare preafericit). Dar mîinile lui sunt nevocative, albe şi întemeiate. Mă întreb dacă mai există vreoaltă prezenţă în secol care să ne emoţioneze atît, pe V. şi pe mine”. Dintre români, înafară de Goma cu care a rupt relaţiile nu fără a-şi confirma justificarea lor într-o fazăanterioară („îmi pare rău că l-am cunoscut pe Paul Goma. Nu că l-am citit, nu că i-amadmirat şi susţinut «mişcarea» din 1977, ci că l-am cunoscut”), şi de Liiceanu pe care-lsocoteşte „o revelaţie”, preţuirea caldă i se fixează bunăoară asupra lui Matei Călinescu.I se pare, în 1984, că nu ar fi „fericit” la universitatea din Bloogminton, deoarece „erafăcut pentru Paris şi febrilităţi intelectuale, nu pentru provincia aurită de la IndianaUniversity”. Pe acest fundal al unei decepţii intuite, consemnează schimbarea opinieicriticului care a înţeles necesitatea ethosului ca un garant al autenticităţii esteticului.Estetic pe care, tînăr fugos fiind, Matei Călinescu îl resimţea, alături de alţi congeneri, cafiind sieşi suficient, inclusiv într-o Românie comunizată: „s-a înrădăcinat în etic, a descoperitcă marea lacună a lor în România era neinformarea în filosofia istoriei şi în politic, aîncetat să mai relativizeze totul şi se întreabă (…) asupra ravagiilor provocate în literaturaromână de saltul pe care l-au făcut, cu el în frunte, din realismul socialist, direct înestetic”. Dar, explicabil, cele mai numeroase expertize caracterologice oferite de MonicaLovinescu poartă amprentele decepţiei. Exponenţii, fie şi de-o însemnătate ce n-ar puteafi respinsă de plano, ai culturii noastre din perioada comunistă şi ai anilor ulteriori, s-auarătat frecvent „firi slabe”, disponibile conjuncturalismelor. S-au aflat „sub vremi”, în locde-a le domina. Cu o amărăciune al cărei antidot e ironia, Monica Lovinescu adnoteazărăbdător cedările lor. Nu fără a menţiona cu bună credinţă meritul, acolo unde acesta i separe evident. Astfel e pasajul închinat lui Noica, la dispariţia acestuia, ţesut din două firecontrastante: „Orice ar fi spus şi făcut sofistul din el (şi în ultima vreme era pe o pantăalunecoasă), pierderea e imensă; cum să crezi că în penuria spirituală de azi s-ar maiputea ivi un personaj de dimensiunile lui? Ar trebui să-mi amintesc emoţia mea cînd l-amîntîlnit prima oară. Dar încă de atunci ne-a şi decepţionat (să-l lăsăm pe Eliade să vină înţară, să nu repetăm greşeala intelectualilor care n-au colaborat în epoca fanariotă etc.etc.). Ce blestem ca singurul nostru mare filosof să fi fost şi… un sofist”. Cred că nu putemtrece uşor peste atari cuvinte.

Mai puţin cruţătoare se arată Monica Lovinescu în legătură cu Nichita Stănescu,surprinzîndu-i, în expresie concentrată, decăderea: „Nichita a fost probabil cea maineaşteptată şi mare degradare din literatura ivită prin 1960. (…) Goma, trecut pe aiciînainte de a se duce la manifestaţia pentru Polonia – ne spunea ce curajos şi prietenos s-a purtat Nichita cu el în 1977 şi cum, pe de altă parte, a scris un poem cu un vers ce-l priveatransparent: trădător de ţară sau aşa ceva. Alcoolul şi turcirea”. Despre Breban avem omărturie pe muchie de cuţit, deoarece romancierul „vorbeşte clar de paranoia lui, dar esimplu şi nu lipsit de patetism”. Persiflarea, fie şi reţinută, a interlocutoarei, e de tot hazulprin aluzia ei balzaciană: „Vrea acum să cucerească Parisul, degeaba încercăm să-lconvingem, V. şi cu mine, de greutăţile şi inutilitatea unui astfel de proiect, scopul lui efixat. Îi spun că e prea vanitos şi nu îndeajuns de orgolios dacă ţine atît de mult larecunoaşterea celorlalţi, admite şi asta. Pleacă la Bucureşti să-şi scoată romanul Drumulla zid şi apoi… Paris, à nous deux! Nu i se pare mai greu decît Bucarest, à nous deux!”.Dinescu întrupează şi el „marea noastră dezamăgire”, „din seara în care la Doinaş, a urlat

patru ore în şir, lăudîndu-se cît e de «popular»”, după care „i s-a dat şi o vilă”. Tipologia încare intră nu e tocmai onorabilă: „Riscă să devină un fel de Păunescu, mai palid doar înmăsura în care şi momentul istoric e mai îngăduitor cu oamenii”. Să nu omitem faptul căMonica Lovinescu a lăudat pe unii dintre aceşti autori asupra cărora aruncă acum olumină implacabilă. E la mijloc o mobilitate, o evoluţie a reflectării critice, în cadrele unorprincipii ferme, neexcluzînd înscrierea francă a unor decepţii, atunci cînd fiecomportamentul literatorilor în cauză s-a schimbat, fie cînd percepţia diaristei a devenitmai limpede. Corecturi echivalente, pe plan moral, cu „revizuirile” lovinesciene. E vorbamai cu seamă de intelectualii care au jucat în dublă partidă, poftind aprobarea Europeilibere, dar neîndurîndu-se a renunţa la favorurile oficialităţii. Nărăviţi la stimulente dinambele direcţii. Destui dintre ei aflîndu-se încă în viaţă, e de presupus indispoziţia ce-oîncearcă citind aprecierile neretuşate ale Monicăi Lovinescu, cu care cei mai mulţi nucutează a se confrunta frontal, nici măcar în posteritatea „marii Doamne” de la Europaliberă: „mă atacă politicos, dar pervers Eugen Simion (exasperat de interviul meu de laTeleviziune în care demistificam, cred că fără a-l numi, pretextul «autonomiei esteticului»pentru sprijinirea puterii neocomuniste). «Perversitatea» stă în faptul de a încerca să măpună în contradicţie cu teoria lovinesciană – pretinzînd că trădez moştenirea intelectualăa tatei”. Sau despre un alt caz al ambiguităţii: „Buzura ne povesteşte – inocent – că dnaCornea (disidenta) a venit la el, rugîndu-l să-i transmită lui Tudoran banii colectaţi de eala Cluj. Buzura a refuzat. Aşteaptă să-i dăm dreptate?”. În legătură cu autorul Moromeţilor,acest crochiu al fizionomiei umane, cu reverberaţii şi asupra psihologiei creatorului: „Niciodată nu l-am «simţit pe Marin Preda» . Nu mi se părea deloc ţăran, ci mai curînd tipulde periferie ajuns prea devreme în centru. Mahalagiu sau mitocan, dar fără vervă, nicipitoresc. Deşi felul cum stătea la masă era epocal. Numai doi oameni mi-a fost dat să vădmîncînd astfel – hulpav şi indecent – Şeicaru şi cu el. (…) Cu Marin Preda o singură datăam cinat (la «Rotisserie de la Reine Pedauque»), dar mi-a ajuns, am crezut că mi se facerău”. În vizită la Paris, Marin Sorescu e de-o prudenţă meschină, temător ca nu care

cumva să „supere” cîrmuirea de la Bucureşti, „atent” să dea cît maipuţine informaţii: „«Las-o încurcată», conform formulei sale”.Norman Manea surprinde dezagreabil printr-un articol

împotriva lui Mircea Eliade: „Să judeci o carieră de 50 de ani şizeci de cărţi (de la istoria religiilor la literatură – romane – , dar şi memorii, jurnale,publicistică) numai după puţinele articole incriminate este de-o rea-credinţă şi un fanatismcare ne fac să rupem punţile cu Norman Manea”. Aici e sesizată, poate că în premieră,oricum sub unghiul primelor reacţii, acea nedreaptă discrepanţă dintre condamnareadreptei şi muşamalizarea compromisurilor făcute în favoarea comunismului: „Cînd atacipe scriitorii comunişti, ţi se răspunde că întreţii atmosfera «războiului rece». E cu totulbine-venit, în schimb, să-i incriminezi pe scriitorii extremei drepte interbelice (Cioran-Eliade-Noica). Nürenbergurile sunt rezervate numai unora”. Cu acuitate, Monica Lovinescuconstată astfel un fenomen care a luat amploare. Tonul casant susţine o argumentaţie cea rămas întrutotul valabilă după două decenii: „Am impresia unei halucinaţii (şi o scriu).Oare nu cumva ne-am înşelat, am visat, şi în 1989 am scăpat de fascism şi nu de comunism?(…) Numai o astfel de inversare ar face normală acum investigaţia asupra trecutului luiMircea Eliade şi nu al lui… Arghezi, de pildă”. Cu atît mai mult cu cît au prosperat întretimp „publicaţii fascisto-comuniste”, care nu se inspiră din Mircea Eliade, ci din „gînditoricu epoleţi”.

O menţiune aparte se cuvine imaginii din jurnalul în discuţie a lui Andrei Pleşu.Drumul şerpuit pe care l-a urmat reputatul eseist e punctat cu acea dispoziţie mixtă, detoleranţă şi intonaţie ironică, ce constituie o specialitate expresivă a Monicăi Lovinescu.Fiind vizată nu numai „cariera” în răsucirile-i imprevizibile, ci şi discursul d-sale, identicderutant: „la Ministerul Culturii, alt om: gata să critice ca Paleologu, public, Frontul. Şi dinnou «de-dramatizînd» – de fapt minimalizînd tactica neocomunistă a Frontului – la dejunulde la Capşa, cu Hăulică. Şi, în sfîrşit, la cină la el şi Catrinel acasă, înfruntîndu-se de dataasta serios – pînă la limita rupturii cu Liiceanu – pe aceeaşi temă”. Monica Lovinescuvorbeşte despre „enigma Pleşu”. „Enigmă”? Într-un fel, da. E un cameleonism rafinat,care intrigă. Rafinamentul se arată indiferent faţă de „conţinut” estetizîndu-l, putîndu-seaplica la fel pe adevăr şi neadevăr, pe bine şi pe rău. Comportarea lui Pleşu şi-ar fi atins, laun moment dat, potrivit Monicăi Lovinescu, „punctul culminant într-un interviu pe care-l citim, cu uimire, într-un ziar parizian (…), în care afirmă că pînă şi Michnik s-a văzutacuzat în ţara lui de comunism. Şi atunci cum să te mai miri de Iliescu? Simpla alăturarea acestor două nume e o cvasiblasfemie”. Cu toate că din Guvernul Roman, „exit sprecinstea lui” Mihai Şora, Pleşu rămîne în compoziţia sa, deşi scriitorii au insistat ca el „săse sacrifice”. Şi „s-a sacrificat”. Acelaşi Pleşu, care, în 1984, aflat la Paris declaracaragialesc, deşi cu un „umor” ce ar fi trebuit să-i dezamorseze vorbele, dar rămas fărăefect: „Stoichiţă rămîne aici să urmeze soarta lui Mircea Eliade, şi noi ne întoarcem săfacem ca Mircea Vulcănescu”. Ca vecin de frivolitate, nu afirma oare, de curînd,prezidentul Băsescu, al cărui consilier Pleşu nu ratase ocazia a-i deveni, „urc pe Golgota”?Totuşi i se consemnează şarmantului autor al Minimei moralia şi mici revirimentecolocviale. Dar cu cîtă condescendenţă! „E de o căldură şi de o sinceritate care readuc înscenă pe Andrei Pleşu dinainte de a fi ministeriabil şi romanist (de la Roman)”. Să-i fieacum îngăduit subsemnatului să-şi pună niscaiva întrebări colaterale, eventual naive.Dacă Gabriel Liiceanu i-a produs Monicăi Lovinescu simţămîntul covîrşitor al unei„revelaţii” a calităţii, subînţelegîndu-se sub toate aspectele, de ce acesta ezită a se delimita,fie şi minimal, de atît de compozitul în conduită Andrei Pleşu? De ce, în pofida vehemenţeid-sale devastatoare cu alte prilejuri, ţine a face cu Pleşu o figură geminată, din ce în ce maipitorească? Sau, cum spunea Andrei Pleşu, la întîlnirea de la Ateneu cu Adam Michnik, săfie ca „Stan şi Bran”? Întrebări însă pe care, mai mult decît probabil, şi le pun şi alţii…

Jurnalul Monicăi Lovinescu, „esenţial” şi atunci cînd îl considerăm înintegralitate, are meritul de-a ridica draperiile uitării, compromisului, complicităţii de pechipurile unui număr de contemporani ai noştri. Îi putem privi în continuare prin ochiicelebrei diariste, convinşi fiind, în marea majoritate a cazurilor, că nu ne înşelăm.

Gheorghe GRIGURCU

Monica Lovinescu: Jurnal esenţial, ediţie de Cristina Cioabă, prefaţă de IoanaPârvulescu, Ed. Humanitas, 2010, 532 pag.

Acolada nr. 7-8 - iulie-august 20114

Flux-RFlux-RFlux-RFlux-RFlux-Refefefefefluxluxluxluxlux

(Continuare în pag. 26)

Barbu CIOCULESCU

PARANTEZE

Nicolae PRELIPCEANU

Din Rusia, cu obrăznicieAu un rost pe lume şi

obrăzniciile ruseşti. După ce ne-am indignat la declaraţiileimpertinente şi ignorante ale luiTraian Băsescu despre rege şidespre istoria pe care nu ocunoaşte, preşedintele-marionetă al ruşilor face odeclaraţie şi mai obraznică, dincare poţi trage concluzia căromânul nu are voie să seexprime despre istoria ţării lui,

fie şi greşit, dar din punctul de vedere al ţării, ba, mai mult,că Rusia moşteneşte absolut totul de la URSS, deşi secheamă acum Federaţia Rusă. Şi, ca să facă apel lasentimentele omeneşti, Medvedev pomeneşte şi numărulde victime din partea URSS în războiul al doilea mondial.Care e prin apropierea celor estimate ale lui Stalin, în modsigur o mare parte a celor două cifre coincide, adică suntvictime din timpul războiului, dar ale tătucului. Acum, nucă aş fi indiferent la morţii Rusiei, dar mă întreb, vorbaaceea, ca prostul: dar cine a făcut pactul Ribbentrop-Molotov? Regele Mihai, Ion Antonescu? Nu cumva tocmaişeful marii puteri pe care Medvedev şi ai lui o moştenesccu dezinvoltură, fără să sufle o „vorbuliţă” despre asta?

Întâmplarea (?) face ca tocmai pe când Medvedevfăcea declaraţia sa obraznică, să se fi împlinit 70 de ani dela o crimă sovietică pe care Moscova nu se gândeşte să şi-o asume, cum a fost greu să-şi asume crima de la Katyn, şianume deportarea celor peste 35 de mii de basarabeni înSiberia. S-a petrecut în noaptea de 6 spre 7 iulie 1941. A

fost primul semn al fericirii pe care o aducea putereasovietică oamenilor pe care îi stăpânea. Tătucul popoarelorîşi începea educaţia prin deportare şi crimă. Şi noi ne maitemem de nişte camere de supraveghere, instalate în sălileunde se dă bacalaureatul!

Nimeni nu poate spune cu exactitate câţi dintrecei smulşi cu de-a sila de la casele lor în acel iulie blestemats-au mai întors acasă, câţi au rămas într-o altă viaţă, acolo,prin pustiurile Asiei Centrale şi câţi au pierit încă în trenurilemorţii, căci ce altceva erau acele garnituri?, câţi au pieritodată ajunşi la destinaţie, confruntaţi cu condiţiile inumanela care îi constrângea „patria popoarelor”, în frunte cutătucul lor. Cei deportaţi atunci erau aleşi pe sprânceană:tot ce era mai bun în Basarabia, oamenii înstăriţi, cei carefuseseră înscrişi în „partidele burgheze”, fruntaşii satelorşi oraşelor. Scopul nu e greu de ghicit: fără fruntaşi, gloatase rătăceşte şi se supune. Or, ce doreau bolşevicii alta decâtsupunerea necondiţionată. Te şi miri că, azi, din aceioameni care au mai rămas prin Basarabia trecută prin focşi sabie (vorba vine, că era mai mult tanc decât sabie) auieşit atâţia oameni care mai au o conştiinţă a civilizaţieieuropene şi a celei româneşti, cărora le aparţin basarabenii.Sigur, nu poţi compara numărul de victime ale ruşilor înacel război cu numărul celor deportaţi şi ucişi de armatasovietică şi de KGB, în prima fază a ocupaţiei Basarabiei.Iată ce citesc într-un articol despre acele zile: „OperaţiuneaIUG/Sud a început la 6 iulie, ora 02.00, şi s-a încheiat la 7iulie, ora 20.00. Au fost ridicate de către trupele comunistesovietice şi de către NKVD circa 11.293 de familii sau 35.796de persoane – 9.864 bărbaţi, 14.033 femei şi 11.889 copii.Peste jumătate dintre ele au fost considerate drept„chiaburi”, celelalte fiind acuzate de „colaborare cufasciştii”, „apartenenţă la partidele burgheze româneştisau la secte religioase ilegale”.

Cu câteva zile înainte, la năvala trupelorbolşevice, nişte săteni de pe Nistru au avut proastainspiraţie să le iasă în faţă soldaţilor, pentru a-i primi cupâine şi sare. Presupun că ştiţi ce au primit în schimb.Gloanţe, că asta ruşii aveau din belşug, era producţiaprincipală a acelui regim. Pe atunci ştirile nu circulau cumcirculă azi, altfel, la reocuparea Basarabiei, în august 1944,ruşii n-ar mai fi găsit picior de locuitor civil pe-acolo. Pentrucă marile crime şi deportări de-abia începuseră în 1941, eles-au desăvârşit în cea de-a doua parte a robiei sovietice încare a căzut această provincie românească.

O naţiune, ne spun teoreticienii, este suma celorîn viaţă, a celor morţi şi a celor nenăscuţi încă. Prin urmare,Putin şi Medvedev fac parte din aceeaşi naţiune cu Stalinşi Lenin. Aşadar, e normal ca ei să-şi asume fapteleînaintaşilor lor. Nu e normal felul în care o fac. După ce tedeclari democrat, nu mai e normal să continui, de fapt, fieşi declarând altceva, politica celor dinainte. Sau să n-ocontinui chiar în forma aia, dar să o accepţi tacit, dându-tede gol sau „demascându-te singur” cum zicea dl Petre Romanîn 1990 despre ţărănişti, altfel în spirit foarte sovietic.Naţiunile cu un pasiv criminal, dacă fac parte din lumeacivilizată, îşi asumă crimele înaintaşilor, regretându-le şiplătind eventuale despăgubiri celor pe care i-au ucis,torturat, dezmoştenit, mă rog, urmaşilor acestora în celemai multe cazuri. Vezi şi declaraţia de regret pentru crimeledin al doilea război mondial a conducătorilor germani. Aţiauzit vreun regret exprimat clar de un conducător ruspentru crimele lui Lenin şi Stalin? Dacă da, vă rog să măinformaţi şi pe mine, ca să nu mai stărui în greşeală. Ruşiise laudă că au purtat, în anii 1941 – 1945, un „război drept”,„Marele Război de Apărare a Patriei”. Numai că apărareaasta a patriei a mers până dincolo de limitele patriei, camcum a mers, greşit, şi armata română, până la Cotul Donuluişi în Cuban, numai că apărarea asta a patriei a întemeiatlagărul socialist, cu forţa, cu cea mai odioasă forţă din lume,comparabilă cu aceea a naziştilor.

Românii mai bătrâni îşi amintesc de trenurile cu...secară, cum se spunea, de fapt, „se cară”, spre UniuneaSovietică, de după război, când despăgubirea de nu ştiucâte milioane de dolari a fost încasată de zeci şi zeci de ori,prin sovromurile de tristă amintire. La cât am plătit ar fitrebuit să fi distrus cel puţin jumătate din Rusia Sovietică,pentru ca plata să fie justificată. Dar putea cineva să seopună? Şi cine să o facă? Gheorghiu-Dej, Petru Groza, celcu pistolul în buzunar la rege? Sau celelalte cozi de toporcare s-au oferit să-i slujească pe ruşi, după ce regele a fostalungat? Şi, apropo, dle preşedinte, mai degrabă cei cărora

Un Jurnal alsperanţei (II)

„Mister ontologiccentral, persoanaumană despre careGoethe afirma că estecel mai mare dar pecare zeii l -au făcutoamenilor desfidecartografieri precise, iardreapta judecată finalănu-i aparţine decât luiDumnezeu”, scria, în unadin ultimele file ale celuide al doilea tom alÎntrezăririlor, dl. Nicolae

Stroescu Stânişoară într-un studiu dedicat a două destineîncrucişate din istoria politică a ţării noastre, ardeleanulIuliu Maniu şi basarabeanul Constantin Stere. Este unuldin studiile relativ recente din carte, datat „München,august 2008", în succesiunea altora în care ia apărareaposterităţii vreunui apropiat bănuit a fi colaborat cuSecuritatea, pe care acela o dusese de nas.

Mă voi opri asupra acestui studiu într-un moment cândhazardul mediatic aduce în discuţie personalităţi ale vieţiipolitice din trecut, surpând până şi coloanele tronului. Săreţinem că în acest moment mai trăiesc în România doarcâteva mii de persoane absolvente ale ciclului deînvăţământ dinainte de bolşevizarea şcolii. Şi milioane deinşi maturi cu toate studiile efectuate în anii comunismului.Cu optica deformată de manualul lui Roller, în privinţacăruia circula o glumă stupidă, conform căreia, în manualnumele voievozilor noştri ar fi fost Mircea Altman, MişaBrever şi Fane Grosman! Chiar şi aberaţia unui comunismnaţional a pătruns în genele multora... Şi puiază într-oprogramă a învăţământului cu tot mai puţine ore de istorieşi limbă română.

Punerea pe tapet a relaţiilor dintre Iuliu Maniu, calider al partidului naţional din Ardeal, înainte şi după primulrăzboi mondial şi Constantin Stere, lider al Basarabiei,înainte şi după marea unire se înscrie ca un excelentexerciţiu de resuscitare a acelei gândiri corecte, cu lecţieîn prezent, chiar dacă nu la suprafaţă. Se ştie că respectivelerelaţii n-au fost bune în nici o etapă a lor. În studiul dluiStroescu Stânişoară punctul de pornire îl constituiememoriile lui Nicolae Carandino, cronicar de teatru,director al ziarului Dreptatea în ultima fază de existenţă aoficiosului ţărănist şi apropiat al lui Iuliu Maniu.În închisoare, a vegheat ultimele clipe aleilustrului bărbat politic. Împrejurare în careacesta şi-a manifestat regretul faţă de rupturacu Constantin Stere şi Grigore Iunian, ambii eminenteelemente politice, care au şi întemeiat apoi mici partideţărăniste dizidente.

În fapt, atitudinea liderului basarabean, pro antantă şiîmpotriva mai ales a Rusiei ţariste, atât în preajma primuluirăzboi mondial, cât şi în timpul ocupaţiei germane, a fostconsiderată de o mare parte a opiniei publice drept o trădarea intereselor naţionale – şi public sancţionată. Or, IuliuManiu nu i-a întins acea mână care să-l menţină în sânulconducerii naţional ţărăniste. Momentul crucial s-a produscând un număr însemnat de generali a părăsit sala undevorbea Constantin Stere. Au fost şi cercuri care au crezutsau bănuit că gestul le-ar fi fost sugerat generalilor într-oaspectare de care Iuliu Maniu n-ar fi fost străin. Copil fiind,am asistat la convorbiri între tatăl meu şi Radu Cioculescu,acesta familiar restrânsului grup de regăţeni din jurul luiManiu, discuţii în contradictoriu, fără rezultat, odată ce sebazau pe vorbe în circulaţie. Adolescent, aceste convorbirimi-au revenit în minte la lectura romanului „În preajmarevoluţiei”, al lui C. Stere, amplă frescă a îndelungatei saleactivităţi politice, în Rusia mai întâi, apoi în vechiul regat.Roman cu cheie, am găsit, pe ultima foaie, lista personajelor,cu numele lor din realitate. Lui Constantin Stere, lumeapolitică a României i s-a părut frivolă, ţinând de persoaneşi nu condusă de doctrine sau ideologii. Cele mai multe dinpersonaje sunt caricate, nu fără anume maliţie, dacă nurăzbunare. Iuliu Maniu n-a fost cruţat. Devenit fruntaşpolitic liberal, Stere a fost trimis de Ionel Brătianu în maimulte misiuni exploratorii în timpul neutralităţii, laconducătorul partidului naţional din Ardeal – Iuliu Maniu.Şi l-a mai căutat, de asemenea, în timpul ocupaţiei germane,după încheierea Tratatului de la Buftea.

De fiecare dată Maniu s-a arătat rezervat, evitând să-şi ia obligaţii, angajamente, în stilul obişnuit al cancelariilordiplomatice. Om al gesturilor hotărâte, Stere a fost

dezamăgit. În roman, povesteşte cum, de la prima întâlnire,prezenţa gazdei i-a stârnit o stare de inconfort fizic, pecare nu şi-o explica. I-au trebuit ani de zile, noi întrevederi,cu aceeaşi politeţe conduse spre ieşire, ca să aibă revelaţia:ochii lui Iuliu Maniu erau ca aceia ai chinezului Liu ce-ltrecea cu luntrea fluviile siberiene, către locul exilului. Oprivire impenetrabilă, pesemne. În alt rând, la Blaj, într-unmediu confesional greco-catolic, împreună cu Maniu, care-l conducea, a remarcat uşurinţa cu care acesta se mişcaîntre clericii de diferite mărimi, de parcă ar fi făcut partedin cinul lor – aluzie, desigur, la iezuitismul personajului, lagesturile sale de catifea, în încăperi vătuite. Portretul seîngroaşă, apoi, când vine vorba de adoratorii lui Maniu: eise aflau în continua admiraţie a insului cu cel mai marecap din Ardeal! Deloc de mirare. Nicolae Iorga, adversarimplacabil al basarabeanului, apare în roman ca mare

geograf. Numai că savantul care cunoşteafiecare măgură de pe glob, fiecare muşuroi dinTasmania cade, acasă, într-o groapă cu fecale.Un savant de ocazie desluşea originea numelui

comunei Bârnova din barnum ova, adică ou de elefant!Miron Osmanli, alias Ion Luca Caragiale, se înfăţişa catiran domestic, într-o faună unde capitala în care seînvârteau manechinele purta numele de Ciubăreşti. Marelebărbat era inadaptabil. Cel care convorbise în tren cuArtamon Danilov, alias Vladimir Ilici Lenin, ca să cunoascăapoi micimea politicienilor regăţeni, şi-a plătit încă din viaţăpoliţele, până la una. Pe patul morţii, regretul lui Iuliu Maniude a nu-l fi salvat pe Constantin Stere de ceasul politic celmai greu al vieţii acestuia a fost unul creştinesc. Am scosla iveală dedesubturi ce n-ar fi fost de nivelul etic al„Întrezăririlor”, unde un cuget ferm, dar blând, trece pesteomeneştile scăderi, pe care iureşul timpului le spulberă înuitare.

Spirit religios printre cele mai cultivate, autorultranscrie în Jurnal texte ale unor gânditori cu care consună,transmiţându-ni-le întru sinteze. Iată, aşadar, din dizertaţialui Salvador de Madariaga, despre teama de libertate:„Dezrădăcinarea omului modern, influenţa unor maşinidestinate a fi sclavele lui, dar tinzând să-l transforme peom în sclavul lor, acea mecanizare extinsă de la zonatehnicii la cea a socialului şi culminând într-o sociologieconcepută mecanicist, cu consecinţa ei logică,interpretarea exclusiv materialistă a istoriei, economicului,această erezie modernă care subordonează aspectul socialcelui economic, toate acestea, şi nu numai acestea, suntetape pe drumul unei profunde dezamăgiri a oamenilor şi anaţiunilor”.

Tot atâtea motive de pierdere a încrederii în încredere,a speranţei în speranţă. Totodată, de a descoperi în Jurnaluldlui Nicolae Stroescu Stânişoară mai mult decât îşi propunetitlul lui.

Acolada nr. 7-8 - iulie-august 2011 5

P o e z i eP o e z i eP o e z i eP o e z i eP o e z i e

ÎNTÂLNIRE

E-atât de greu să intri, de uşor: templu, biserică?Prea mult spus, poate. Contează oare? O simplă

construcţieunde te simţi fericit. Hramul său – viitorul, dar plinde-o fervoare-a clipei acesteia, de neînlocuit. Fiecare-şi

trăieşteclipa, împreună cu timpul tot. Structură fără greş,se spune. Ori mai degrabă fragilă alveolă?De-o subţirime fără seamăn, ca sub un ou de pasăre

pieliţa.Şi-o linişte-năuntru! Ce ne răscumpără de toată vorbăriaŞi spală neadevăruri spuse şi crezute, ne face să tăcem

din gură,să ascultăm. Printre coloane trece duşmanul, purtândun tort ce se va mânca după milenii. În salănu sunt preoţi, un sfânt prea tânăr împarte indulgenţefără acoperire, gânduri mai mari decât fiinţa lui,răbufnesc flori enorme şi-l iau în petale. Dar nu e alungat.Ci-l creşte inima, şi chiar un câine alb, abia înăbuşindu-şi râsul,îl hrăneşte, cu pâinile zăpezii. Copii năvălesc supăraţi,chei fragede, pline de rouă, le zornăie la brâu.Când intră un animal, unii ar vrea să-l înşface, darMama, desprinsă din zid, se-apropie de el,studiindu-l cu drag şi infinită prudenţă,să nu-i tulbure viaţa. Un nume de ruşine aicinu există, o etichetă pe fiinţe. Şi pietrele sunt vii, atentesă înveţe. Nimeni nu-i socotit fără suflet.Fiindcă icoane nu sunt, îşi simt toţi mângâiat de la sine obrazul.Şi, fără să se mişte cineva, e limpede că s-a petrecut o

întâlnire.Între suflet şi trup, între apă şi pământul care, fără vorbe,primeşte? Cutie-a milei nu există, nimeni n-are nevoie de ea.Pereţii stau direct pe iarbă, pe nisipuri, pe vâltoare,unde-o ia drumul. Dacă ţi-ai înţepa cu un ac gogoaşa, să

ţi-o pătrundăaurora, ai răsări-n poiană, desfoliindu-ţi creştetulproaspăt de brânduşă, cu-nvăţătura isprăvită. Aicimaeştrii-s concreţi – dolmene, brumate statui, intimitate-apietrei mângâiate de untul blând şi corosiv al vremii.Clădirile din naos se mută mereu cu un pas mai încolo,eroi încearcă să îmblânzească maşinării oceanicecare-au ieşit din matcă. Planează ireparabile urgii,dar ei opresc vârtejul la un semn, nimeresc, dintr-osimplă mişcare, numărul orb al tăcerii, ochiul de abur.Stăpânesc mecanismele şi calmul undei poartă clădirea

înainte.

MATUL ACESTUI DRUM

„Matul păşeşte aşa cum ar dansa o flacără... Picioarelelasă amprente, mersul are consecinţe: urmele Matuluisunt arzătoare, el cheamă la trezire, surprinde şiînsufleţeşte, răscoleşte sau distruge totul în cale.”

Marcel PICARD,Tarot. Practici şi interpretări

Simultan rege gata de încoronare şi biet Plantagenetpornit în exil, la primirea unei diffidatio. Între ceea ce

vedeţi şi ceea ce sunt, între cale şi inimă – infinitacălătorie. Proptit într-o mână de solul ce mă devoră,până la a fi doar un rest translucid pe o carcasă,vă vorbesc de dincolo de trup, straie şi limbaj,fac găuri în ţesutul moale de gumă, ca să înţelegeţiunde se încolăceşte în final orice călătorie.

Ca să întrezăriţiacelaşi lucru prin toate cuvintele şi membranele,acelaşi ecran pîlpîitor, meningele indigo, orchestratorulfără teamă-ngheţat, senin, mut de groază, ca să fiula înălţimea unei mărturii din bura prefirată-ntre viaţăşi moarte, din realitatea de unde nu pot fi urnit.

N-am avut niciodată un număr, o parolă, un ecusonpe piept, n-am minţit, spun ceea ce simt: tot pe drum,vă-nşelaţi crezând că veţi ajunge altundeva decâtîn inima voastră – călătoriile sunt petele haotice ale

iubiriiînsă adevărata călătorie-i cu neputinţă de povestit.Cuvintele, cabotini tropăitori, îşi vor scoate pălăriileşi vor tăcea, iepurii trucaţi se vor cuibări, dacă nu veţiveghea, în destinele voastre.

Dar ce e cu acest kobold schimonosit, răutăcios, agitatprin iarbă, la pândă?Manikin... se-aude-un refren batjocoritor, subţire: „de

viaţăde moarte” ce chicot, ce acompaniament fals la chitară! –pelerinajul e perpetuu ironizat de-o mantie din spatele

lui.Trupul mi-a fost aproape complet înghiţitşi ce dacă (flegmatic rezonează cineva)mi-a fost cerut şi l-am datl-am azvârlit în marele athanor al forţei oarbe, sticlinde,fără semne, umblă acum pe lumea cealaltăca un porumbel fără glasmai vedeţi o fărâmă gelatinoasă din el –atotputernicia mea stă în sfâşiere.

Şi diavolul funcţionează cu un carburant de iubireşi cel care, în loc să te iubească, se prăbuşeşte, rănindu-te.Ca ochii lui să-şi aibă clipa de diamant,a trebuit să ardă cărbunele unor ere –abia apoi va cădea definitiv, golit de privire, de minte,de inimă.

Voi spuneţi că mergeţi,eu – că rămâneţi pe loc,dacă nu-ndrăzniţi să vă perforaţi cazematele,să vă lăsaţi înşfăcaţi de labele monstruluidornic să vă mistuie.Acceptaţi să cădeţi în hrubele jinduitoare,sub colţii imperioşi:cu cât mai hărtăniţi, cu atât mai convinşi,în cele din urmă, că rămâneţi intacţi, mai apţisă distilaţi sucul nociv, animalic, ce vi se predăîn neştiinţă, spre-a-l înflori-n AMOR QUINTESENTIALIS.

Îmi zăriţi triunghiurile hainei de clovnori zdrenţele fostului rege Plantagenet,în exil după ce-a primit o diffidatio,dar nu puteţi privi Inima, în grota albastrădin dreapta trupului.Nu vă luaţi după ce vedeţişi, aşa cum desprindeţi petic după petic,spre-a dezgoli vidul în vârtej,descotorosiţi-vă, unul după altul, de cuvinte,de numere, de pelerinaje –de ce atâta grabă?în voi înşivă pătrundeţi, dincolode orice travesti, din păcăleală numaideveniţi hoinari.Mâncat de termite, voi renaşte îndatăcălătorind, necălătorit.

De la ceea ce par la ceea ce sunt –continentul, retroversia în Inimă.Oricum, nu mă puteţi vedea întreg,ies din pagină, deşi merg neîncetat,cuibar al nemişcării sunt,în spirale urc, imuabil,condurii mei roşii ard pămîntul.

Dintr-o străveche artă a focului îmi vin paşii,jubilez mângâind nemişcat

mereu latura bunăa unei lumi în schimbare.

Nu plescăiţi la cina de cuvinte,reamintiţi-vă, în plin ospăţ (nu dispare niciodată)securea călăului:la fiecare strop de miere, unul de sânge,la expozeul din sălile regale,decapitarea anonimă a unui trup singuratic,în cartierul copiilor şi-al plebeilor.O muzică de clopoţei bruiază ca de obicei mesajul,ca vorbele să se retragă-n adânc,după zăgazul invizibil, să gâlgâie,netulburat de nimeni, spiritul,în golful slăbiciunii – imprudenţei – dezonoarei

Nu dormitaţi pe cuvinte, păscuţi de muşte,pe crenelurile ciobite nu cucăiţi ruşinos –a pierde timp pe cuvinte, a te lăsa îmbroboditde ele e un sfârşit lipsit de glorie –ajunge un han din acesta cu ferestre prea luminateşi aţi căzut de pe drum.

La fiecare ochi de luminăo fântînă a nopţii.Vi se va trezi extazulprin şocul unor limbi neînrudite –familiare, sublime ori meteoric-albe –care ţâşnesc din acelaşi cord în tăiere,să vă-mblânzească prin perplexitate,să nu vă fixeze în menghinăun singur fel de rostire.

Din violenţă nu va rămâne cândvanici urmă de mustrareFulgerul poate izbucni de oriundeghiciţi-l, umpleţi-vă chipul de puterea lui,daţi trăsăturile voastremântuitei măşti a Meduzei

Sunt receptaculul întâmplării şi-al providenţeiViaţa se înalţă în operăcare viaţă? chiţăie ranchiunos manikinviaţa, un roi de furnici hăpăitoarehorcăitul care nu se mai audetreacă de la mine tristeţea de moarteîn ogiva fostului meu pieptse trezeşte smaraldul

VISIO

A te naşte înseamnă doar a rămâne,chiar şi primind trup, în prospeţime.Ar trebui să fie foarte uşor, dar ai nimeritaici ca să afli că arta plutirii s-a pierdutşi frumuseţea e numai o pradă, nu partedin privitorul însuşi, iar adevărul se explicăprin propoziţii, că nu mai există iubirea aceeacare lămurea misterul printr-o tresărire,fără să tremure nici aerul. E limpede, aicicuvintele n-au fost înţelese. O jale, un izde sacrificiu tulbură priveliştea, lucrurileau fost rupte în două şi nimeni nu le-a întregit,coroana s-a atribuit cartonului şi inchiziţiaveghează asupra literelor chinuite. Din carcasemânjite cu cioturi de rune te salută, sfios,câte o mână amfibie, abia concede să iasă (deteamă că fără protecţie va pieri). Ai venitca să zbori, dar umplu cerul coduri muribunde,zeppeline cuvioase şi negre. Nu-ţirămâne decât să treci pieziş, cu penajul pliat,în fluidul unui dispreţ hrănitor. La fel de libereşti totuşi să-ţi aminteşti că pe deasupra capuluighirlandele salcâmului sunt una din formele Mamei,ca şi zăpada beatificând eterna ruşine umană,ca suferinţa aceasta sfâşietoare, salutul Ei spreochi închişi, amorfi. O înspinare, apoi erupţiaaurului. De-o parte, urâtul. De cealaltă,tu, care mai poţi să VEZI.

Simona-Grazia DIMA

Acolada nr. 7-8 - iulie-august 20116

Petre Pandrea – doctrina naturalităţiienergetice mic-valahe (II)

„Istoria este mereu o prostituată” (P. Pandrea, Pravila de la Craiova)

Activist febril alapărării pro bono al celoraflaţi în defensivă faţă deautorităţi atotputernice,excelent cunoscător alţării legale, dar şi al celeiprofunde, Pandrea seregăseşte pe sine întemniţele comuniste,prilej nesperat – chiardacă nedorit, evident – dea-şi căli caracterul şi de ase confrunta cu limita

extremă a umanului. Cu toate astea, cel care a făcutelogiul Pravilei de la Craiova, adică al legii morale încare a trăit C. Brâncuşi, nu pare să recunoascănemernicia cosmică a ciumei roşii, fidel idealurilorsale de stânga. În ciuda puşcăriei făcute la comunişti,el nu ar ezita să aleagă între o „dictatură burgheză detip cezaric, fascisto-mussolinian sau hitlerist şidictatura proletariatului de tip fascist.” Fără ezitare,o alege pe cea de-a doua, deşi memoriile sale suntîmpănate de diatribe suculente la adresa unor IosifChişinevschi, Ana Pauker, Gheorghiu-Dej, PetruGroza sau Mihai Ralea, acesta din urmă văzut dreptcanalia nr. 1 a României intelectuale (supranumitImoralea în anumite cercuri). Este ciudat cum nicimăcar anii de detenţie nu-l fac pe Pandrea să-şi deaseama de egalitatea care se impune între aşa zisulumanism socialist şi furorul demoniac nazist. Pentrucă, în ani de libertate, probabil că i-ar fi dat dreptatelui Alain Besançon, atunci când acesta spunea, peurmele lui Pierre Chaunu (comunismul şi nazismulsunt gemeni heterozigoţi), că ambele ideologii „suntcriminale în egală măsură întrucât îşi propun săajungă la o societate perfectă înlăturând obstacolulmalign care le stă în cale. Se pretind filantropi pentrucă urmăresc, unul binele întregii umanităţi, celălaltbinele poporului german, şi pentru că acest ideal adezlănţuit forme entuziaste de devotament şi acteeroice. Dar ce îi apropie mai mult e că ambii şi-auarogat dreptul – sau au considerat că au datoria – dea ucide, folosind în acest scop metode asemănătoare,la o scară nemaiîntîlnită în istorie.” (Nenorocireasecolului, Ed. Humanitas). Cred că Pandrea eradevotat, ca şi alţi intelectuali de stânga din epocă,ideii de antifascism, cea care presupunea automatfaptul că un comunist este, cumva, ca emanaţie aideii de Bine, un „om de omenie”; în timp ce un nazisteste întruchiparea demonului absolut. Numai că,pentru istorici precum François Furet şi Ernst Nolte,cele două ideologii se află într-o interdependenţă carenecesită analiza raportului dialectic dintre ele:„Crimele nazismului au fost atât de mari, şi au devenit,la sfârşitul războiului, atât de universal vizibile, încâtîntreţinerea pedagogică a memoriei lor joacă un rolincontestabil util mult timp după ce generaţiile carele-au comis au dispărut...” (Fascism şi comunism, Ed.ART, 2007). Obsesia antifascistă s-ar hrăni, în opinialui Furet, dintr-un sentiment de teamă care esteperpetuat de „conştiinţa că aceste crime au cevaspecific modern, că nu sunt independente de anumitetrăsături ale societăţilor noastre şi că trebuie cu atâtmai mult evitată reîntoarcerea lor.” Numai căantifascismul pe care sovieticii îl ţineau de port-drapelal politicii lor perfide nu este, în opinia istoriculuifrancez, suficient pentru „instaurarea libertăţii”.

Astfel, obsesia antifascistă a blocat din startanaliza regimurilor comuniste, idee susţinută de Noltecu argumente care vizează nu doar programul stângiigermane, ci chiar al întregului spectru politic dinGermania. Cele două regimuri criminale şi-au avutgradul lor de popularitate, care le-a permis să aibănumeroşi adepţi inclusiv printre intelectuali de la carese aştepta o poziţie mai nuanţată, o „dibuire” aresorturilor ticăloase care pun în mişcare asemeneaideologii salvaţioniste. Cu mici excepţii, majoritateaa aderat la tabăra în care se presupunea că seregăsesc emoţional, ca şi din punct de vedere alconştiinţei, cum este şi cazul lui Pandrea. Acest fapt,al popularităţii celor două mişcări, nu poate ficontestat şi de aceea nu poate fi evitat într-o analizăcare se vrea independentă şi dusă până la capăt. Ceeace detectează cu deosebită sagacitate Furet este

hotărâtor pentru tipul de analiză obiectivă pe care îlpropune acest istoric care nu a ezitat să vadă, întimp, în ideea comunistă una lipsită de temei moral,tocmai el care a fost comunist în tinereţe. Iată la ceconcluzie ajunge, nu înainte de a explica faptul că„în Franţa, existenţa unei tradiţii democraticerevoluţionare venerabile mai degrabă a hrănit iluziacomunistă decât a permis sesizarea secretelor ei.”Cum conchide Furet în privinţa „înrudirii” dintredouă sisteme care se detestă reciproc, dar care nuezită în a-şi da mâna pentru a urî un inamic comun?„Mişcarea fascistă s-a hrănit din anticomunism, iarmişcarea comunistă din antifascism. Dar ambeleau o ură împotriva lumii burgheze care le permite săse şi unească”. Remarcabilă observaţie, caresintetizează vocaţia totalitară a două sisteme politico-militare care găsesc în burghezie ţinta pe caredoresc să o lichideze. Nu altceva spune Pandrea încitatul de mai sus împotriva „dictaturii burgheze detip cezaric…”. Epoca era resentimentară în gradînalt împotriva tipului de democraţie liberală carescotea omul din „organicitatea” susţinută de firiconservatoare – cum se considera şi Pandrea.

E incontestabil însă că Pandrea nu a foststructural un comunist de tip ilegalist, revanşard şisetos de puniţiuni la scară largă – ca şi Ion D. Sîrbu,cel care-şi pierduse toate iluziile după anii de puşcăriefăcuţi în închisorile lui Dej, însă care, ciudat, nuîntrezărea nici el sfârşitul sistemului: „Când toţi vomfi – sau mai bine zis, vom deveni comunişti – atuncinici dracului nu are să-i pese de ce a spus Marx, dece scrie în acel uitat şi prăfuit Manifest al genezei,ce e în capul ruşilor de azi şi ce nu mai e în capulmoromeţilor ce ne planifică fericirile milenare.” (IonD. Sîrbu, Jurnalul unui jurnalist fără jurnal, Ed. ICR,2005).

Dacă ascultăm puţin mărturia lui dinvolumul „Brâncuşi. Pravila de la Craiova” (Ed.Vremea, 2010), putem să ne facem o idee despreprofilul pandrian, aşa cum se vedea pe sine acest„luptător cu pana şi cu acţiunea oralităţii la baratribunalelor”: „Eu nu eram înscris în PCR. Lucram,pe linie antifascistă, ca apartinic încă din 1931. Îmifixasem linia, după sfaturi cu prietenii bulgari laBerlin, şi după oarecare sfâşieri lăuntrice. Nu mi-auspus niciodată secretele lor şi nici eu nu i-am întrebatvreodată, în mod făţiş şi amănunţit pe prietenii meicomunişti şi ilegalişti sau comunişti semi-legali saulegali... Eu am încercat şi m-am străduit mereu de lasosirea din străinătate şi după greva ceferiştilor dela Griviţa şi a petroliştilor de la Ploieşti din 1933, să-mipăstrez şi să-mi multiplic cadrul legalităţii. Mă aflamîn situaţia dificilă de cripto-comunist, ca şi TitusCristureanu, ca şi Pavel Pavel, ca şi AlexandruStănescu (Sahia) – prieteni de bază. Tot capitalulmeu agonisit din Oltenia, din eredităţi şi din uceniciacelor cinci universităţi europene, nu putea da roadepentru o idee-forţă, pentru o doctrină acceptatăvoluntar, decât în aceste condiţii.” Această doctrinăeste, pentru Pandrea, în continuitatea paşoptismuluirevoluţionar al celor întorşi din Occident sălumineze poporul, dar şi o renaştere a vechii pravileîn care se formase cu spirit de „stoic dinamic”! Unidealism care avea să-l coste amarnic mai apoi...

Aceşti doi moralişti necruţători seaseamănă prin luciditatea regăsită la capătul uneivieţi în care au asimilat valorile stângii, dar s-audesprins, în timp, de cătuşele ideologice alecomunismului. Ambii au scris jurnale ale regăsiriide sine, de lucidă şi necruţătoare autoanaliză, dar şidepoziţii ale unor vremuri care au îngenuncheatpoporul din care făceau parte. Adversari aiideologiilor care se confundă cu câte un şef absolut(un Bulibaşa, „şef peste cururi”, cum hâtru explicăSîrbu în jurnal!), ei se izolează în solitudinea scrisuluişi ne lasă mărturii pe cât de patetice, pe atât delucide ale unui timp dominat de „banalitatea răului”ce modifică structural lumea în care trăiesc. Nu şiscrisul lor, care există dincolo de ideologii.

Nicolae COANDE

Toate mă dor...O întâmplare mai veche îmi revine la

răstimpuri în amintire, îmbiindu-mă custăruinţă să reflectez la înţelesurile

medicinii, ale artei de a tămădui, larosturile medicului cele dintâi, caresunt şi cele de pe urmă, atunci cândse întâlnesc la încheierea cicluluice ne e dat să-l parcurgem fiecare

dintre noi...Vine la dispensar un bătrân

sprinten ca o codobatură, mistuit defierbinţeli ascunse, iscodindu-mă cu o mie

de ochi încă înainte de a se aşeza pe scaunulinutil vioiciunii care-l face imponderabil...

– Ce te doare, moşule?– Tot, tot mă doare, tot!– Cum, zic eu, atingându-l cu vârful degetului în diferite locuri ale

trupului firav şi, fără îndoială, suferind: Şi aici? Şi aici? Şi aici? Şi aici?– Toate, domnule doctor, toate mă dor!Pe dată îmi veni în minte o stratagemă prin care să-i astâmpăr

tangajul ce mă anihila, nedându-mi voie să mă fixez şi să-mi înalţschelăria de raţionamente:

– Ştii ce, moşule? Dacă-i aşa, du-te să te vadă altcineva, că eu nu-s doctor de toate...

Un fior îi ordonă bătrânului începutul de haos:– Apăi, stai să vezi, că nu mă dor chiar toate......Ce a urmat e lesne de înţeles şi, în ultimă instanţă, nici nu are

însemnătate. Haosul de la început mi-a apărut însă mai grăitor decâtordinea de la urmă.

Bătrânul avea nevoie de omul din mine, dar numai de cel a căruinatură se confundă cu natura tămăduitorului. Dacă m-aş fi transformatpe loc într-o perfectă maşină de diagnosticat şi de stabilit tratamentulmultelor lui suferinţe, bătrânul bolnav ar fi rămas, într-un fel, tratat pejumătate... Maşinii mereu îi scapă ceva şi ceea ce-i scapă ei se adaugăsuferinţei omului, întregind-o... El avea nevoie de omul din medic. Voiao clipă să-l doară totul, clamorile lui să poată privi totalitatea ţesuturilor,anume pentru a activa în mine totul, în nădejdea ideală că va antrenaîn împletirea scontată a sufletelor noastre esenţa mea umană...

Omul din medic... Locuţiune aparent fără nici un vibrato, ca dealtfel toate adevărurile, cu atât mai şterse în expresia lor lexicală cu câtsunt mai adânci. Scoasă din aria medicinii, ea poate fi extinsă. Dacăromânul numeşte pe un om neom, putem spune foarte bine despreopusul lui că e om om. De aceea nu am tresărit zilele trecute când amdat peste expresia „om uman” în savuroasa carte pe care Rudolf Şuţu oînchina în 1923 Iaşilor de odinioară... Omul medic se cuvine însă a-ldepăşi pe omul om. A fi medic înseamnă a fi om răsfrânt în modnecondiţionat asupra esenţei umane din orişicare semen, ca şi cumprin oricine dintre noi ar trebui să se salveze neamul omenesc. Elrămâne paznicul sublim al nealterării esenţei umane. Medicul vede oomenire viitoare într-un om trecător, fiind în felul acesta şi filozof, şi oomenire trecută în insul clipei prezente, trăind această nostalgie capoet.

Dar elementul ce-l aşează în cea mai înaltă ordine morală stă înaceea că medicul consideră, prin însăşi finalitatea actului medical, omulca unicat, singurul fel în care îi semănăm, într-adevăr, lui Dumnezeu,care e Unul. Numai aşa se explică reprezentările hieratice prin caremileniile au îmbrăcat comuniunea dintre tămăduitor şi suferind, aurasacră ce-l învăluie pe medic... E un respect urcând din adâncuri, prinmijlocirea căruia viaţa, chiar dacă e joc, se ia în serios. Neaccesibilăoricui, această realitate îl face pe medic insubstituibil. Nici chiar decătre cele mai surprinzătoare dispozitive computerizate; oricât de largăle-ar fi baza euristică, de care ţine invenţia şi iniţiativa, calculatoarelenu pot scoate individul din categoria multiplului, în care ele îl aşează.

Rămâne în afara oricărei îndoieli faptul că medicina îşi va asimilainformatica şi că izbânzile a ceea ce s-a numit inteligenţă artificială sevor reflecta avantajos asupra artei vindecării, constituindu-se ca parte– poate partea cea mai însemnată – a progresului ei. Dar excelenţacomputerului va rămâne totdeauna paraumană, hărăzită – dacă oraportăm la desăvârşirea făpturii omeneşti – unui veşnic minorat, ca săne exprimăm printr-un foarte nimerit cuvânt al lui Kant... E un motivpentru care propuneam nu de mult, într-o împrejurare academică,înlocuirea sintagmei „inteligenţă artificială” cu termenul decomputerotehnie.

Acestea toate fiind spuse şi multe altele în acelaşi sens rămânândnespuse, cuvine-se a sesiza o înclinare imperceptibilă a psihologieiştiinţifice contemporane. Încercându-se să se împingă importanţacomputerizării dinspre truism spre axiomă, se săvârşeşte o ocultaţieprin exagerare: e lăsat să se înţeleagă că fapta medicală va putea ficândva înlocuită de activitatea creierului artificial... Această prezentareencomiastică a evoluţiei cunoaşterii şi stăpânirii suferinţei ascundesămânţa uneia dintre cele mai moderne şi mai subtile forme deobscurantism, tocmai prin ignorarea esenţei umane care implică unicul,de-o parte şi de cealaltă a celor doi termeni ai actului medical, bolnav şimedic... Frica de acest germene mi-a deşteptat-o amintirea ieremiadelorbătrânului care venise la dispensar şi pe care-l durea tot... Şi mi-a trezit-o, fiindcă moşul cobora cu tâlcul parabolei lui din viitor în prezent.Cobora zăpăcit dintr-un univers de ordinatoare, labirint de display-urişi terminale, căutând speriat un capăt de privire omenească de care săse agaţe...

C.D. ZELETIN

Acolada nr. 7-8 - iulie-august 2011 7

Tablouri dintr-o expoziţie (4)

Constantin MATEESCU

Nu mi-am imaginat că vaveni o zi în care să văd atâteaclaie de bancnote stivuite, fir-ar ai dracului de bogătani cubanii lor cu tot, că nu se saturăsă tot adune, de parcă i-ar căracu ei pe lumea ailaltă. Dacă arfi fost după a mea, nu m-aş fidus la centru nici să mă pici cuceară dar sarcina e sarcină şicând îţi spune tovarăşul Ciuvicăo vorbă, nu mai există să zicică-ţi place sau nu-ţi place.

În noaptea aia n-amdormit, că trebuia să organizăm localul şcolii. Eram doareu, tovarăşul Ionică de la Propagandă, Drăguţu, un tânărcăruia abia îi dădeau tuleiele, Marincu trimis de B.N.R. şicinci jandarmi care au cărat mobilierul pentru depozitareastivelor de bani. La şase dimineaţa eram gata. Mi se făcuseo foame nenorocită dar toate magazinele erau închise şiînchise vor rămâne, că-n ziua aia banii nu mai făceau douăparale.

Când stau să mă gândesc, n-a fost prea multă osteneală,decât că n-am pus geană pe geană, în schimb mă apăsarăspunderea pe care o aveam, că în caz de se întâmpla,Doamne fereşte, ceva nasol, cine trăgea ponoasele dacănu altul decât tovarăşul Dobrică. Mai era şi chestia cupistolul. Nu ştiu de ce-mi dăduse arma şi cinci gloanţe, cănu mergeam la luptă sau la vreo manifestaţie reacţionarăşi nici n-am întrebat ce rost avea, că poate ar fi trebuit săştiu şi nu voiam să fiu eu ăla prostu, în plus Dogeanu urmasă aducă zece oameni pentru asigurarea liniştii şi ordinii şiştie toată lumea că oamenii lui Saşa cunosc meserie, numaică tovarăşul Ciuvică a zis că trebuie şi cu cuvântul ăstaorice discuţie era moartă.

La şapte dimineaţa se adunaseră deja în faţa şcoliivreo trei sute de oameni cu genţi, sacoşe sau valize pline cubancnote şi oamenii lui Dogu îi dispuseseră pe două rândurica la şcoală, că se înghesuiau de parcă s-ar fi împărţitpomană. Încolo erau cuminţi, stăteau la coadă şi aşteptautăcuţi şi resemnaţi şi pentru mine asta conta în primulrând, să nu fie scandal, să nu vocifereze. Majoritatea dintreei, cum e normal, erau săraci şi mă bazam pe faptul că seconsolau la gândul că bogătanii chiar se leftereau în urmamonetarei, în timp ce ei abia pierdeau acolo, câteva parale.Partidul gândise bine mişcarea cu reforma: era întâia oarăcând nevoiaşii se simţeau egali de-adevăratelea cu cei bogaţi,fiindcă primeau aceeaşi sumă de la stat, indiferent de tonade bancnote pe care burjuii o vărsau în lăzile întocmite denoi în toiul nopţii.

În prima parte a zilei n-am avut prea multe incidenteşi dacă lucrurile ar fi mers aşa până la capăt, totul ar fi fostîn regulă. Primisem de la Comitet cinci fete din clasa aopta de liceu, isteţe foc, pentru că personalul nostru de lacentru nu se prea pricepea la scripte, şi fetele au fostsalvarea noastră, cu ele ne-am făcut mai toată treaba.Problema mea nu era atât să controlez dacă lucrează binecu înscrisurile, că erau o sumă de rubrici şi rubricuţe caremai de care mai tâmpite, ci să le protejez de mocofanii luiIonică de la Propagandă care roiau pe lângă ele şi le ciupeauşi le împungeau ca nişte bădărani, de parcă intraseră cutoţii în călduri. Pe urmă mai erau şi tovii de la Regiune, puşila ştaif, ce ne încurcau mai mult decât să ne ajute, că seînvârteau cu mâinile la spate printre mese şi erau mereunemulţumiţi, ba că aşa, ba că pe dincolo, şi beau cafele şifumau şi mai ţipau la mine şi la tovarăşul Ionică şi latovarăşul Marincu ca să se afle în treabă şi ca să arate cemare sculă sunt, că reprezintă organele superioare.

Probleme au apărut abia în jurul prânzului, până atuncimersese totul ca uns. O cauză poate să fi fost căldura, ocăldură leneşă, copleşitoare, sau faptul că lumea venită să-şi arunce banii pe apa sâmbetei se înmulţise şi coada plecaacum din faţa şcolii, aluneca pe strada Negru-Vodă până îndreptul magazinului de sticlărie Cuşu, cotea pe Praporgescuşi o ţinea totuna până la seminarul Sf. Nicolae. Mulţimeaîncepuse să se enerveze. E un fapt. Se auzeau protesteîncă abia mocnite că de ce nu s-au băgat mai multe centrepentru schimb, că ce sunt ei de stau ca vitele la rând însoare, că sunt bătrâni, că sunt bolnavi şi alte marafeturi şi

tontul de Ionică a intrat în panică şi i-a telefonat Dogeanuluisă mai trimită vreo douăzeci de haidamaci că începe lumeasă se mişte.

Se anunţa furtuna, e adevărat, dar încercam să fiustăpân pe mine, să aştept cu calm ce se întâmplă. Prânzull-am luat în cancelaria profesorilor, ne adusesem de acasăce ne pusese fiecăruia nevasta în pachet. Tovarăşul Ionicăa scos o sticlă de tărie şi pahare şi i-am spus să-şi bagedracu sticla în fund, că nu îngădui să se consume băuturăatâta vreme cât sunt eu şeful centrului. În timpul ăstaschimbul continua şi fetele au fost înlocuite din mers cualte fete, că obosiseră săracele, erau năuce de contactulcu lume de tot felul.

După-amiază nemulţumirile s-au înteţit treptat, odatăcu căldura care o luase razna pur şi simplu. Am hotărât săînfiinţăm două ghişee suplimentare şi să trimitem dupătrei profesori de nădejde care doresc să facă muncăvoluntară. Am pus la poartă cinci jandarmi cu misia săasigure intrarea ordonată în şcoală. Pe staţia de radioficaream difuzat programe de muzică folclorică şi înregistrări cuFernic şi Grigoraş Dinicu. Dar lumea devenea din ce în cemai agitată. La început se auzeau proteste izolate despreaşa-zisa hoţie ce sta la baza reformei monetare, că ei, adicăoamenii de rând de prin ateliere şi şantiere de construcţii,s-au spetit muncind ca să câştige un ban şi să le asigure ozestre fetelor sau să-şi trimită băieţii la învăţătură şi vinestatul să le ia printr-o scamatorie tot rodul strădaniei de-oviaţă. Pe urmă protestele s-au înmulţit şi vocile mulţimii audevenit un vuiet ritmic, ameninţător. Nu mai fusesemconfruntat cu astfel de tâmpenii. Ce facem? m-a întrebattovarăşul Ionică alb la faţă şi tocmai asta aş fi dorit să ştiuşi eu.

Tovarăşii trimişi de la Regiune plecaseră la masaorganizată în cinstea lor de Comitet şi ca să o spun pe-adreaptă, nu mă deranja deloc absenţa lor. În timpul ăstamulţimea a început să fluiere şi să arunce cu pietre îngeamurile şcolii şi oamenii lui Dogu au flancat imediat de-o parte şi de alta şirul, până atunci organizat, ca să împiediceun eventual asalt al huliganilor. Stăteam în pragul şcolii şiurmăream cu câtă dibăcie lucrau băieţii lui Dogeanu, deparcă abia aşteptaseră acest moment ca să-şi arateprofesionalismul. În clipa când oamenii au început să strigesă plece ruşii, să plece comuniştii, jandarmii şi-au scospulanele şi au pornit atacul. Loveau orbeşte în stânga şi îndreapta în trupurile învălmăşite ce încercau să se sustragăordinii căreia i se supuseseră până atunci, căutând unadăpost izbăvitor, un spaţiu de securitate. În locul strigătelorde revoltă se auzeau acum icnelile şi vaietele celor căzuţisub ploaia loviturilor.

Încăierarea să fi durat vreo câteva minute bune, cumomente de încrâncenare maximă în care nu se preaînţelegea de partea cui atârnă sorţii bătăliei. Neavând cuce se apăra, mulţimea folosea sacoşele cu bani şi în scurtăvreme pavajul s-a acoperit cu mii de fluturaşi ce se zbăteauprin aer, făceau volute graţioase şi se aşterneau cuminţipe sol într-o risipă generoasă de hârtie. Pe urmă a apărutdin strada Negru-Vodă un pâlc de militari cu automate, aurăsunat somaţii, împuşcături răzleţe, o parte a beligeranţilorintraţi în panică a părăsit coloana în mare grabă, lăsândca pradă de război valizele ticsite cu bancnote iar cei rămaşiau reintrat în rânduri decişi să se întoarcă în familie cubănuţii noi cu care vor trăi până la prima retribuţie. S-aaşezat apoi o linişte posacă şi coada s-a urnit uşor cătreghişeele improvizate. Trotuarul oferea imagineaapocaliptică a zeci de miliarde ce nu mai valorau nici cât oceapă degerată.

La unsprezece noaptea am ajuns acasă. Eram sfârşit.Abia mă mai ţineau picioarele. Florina mă aştepta cu masa,cum face întotdeauna când vin nervos de pe teren. Ei,cum a fost? m-a întrebat cu o blândeţe matern-prevenitoare. Păi cum să fie, bine. Şi m-am lăsat să cadîntr-un fotoliu.

*Nu înţelegea ce legătură poa’ să fie între nişte

nenorocite de drapele roşii şi închiderea cu mare tărăboi acafenelei Zombo. Că Dudu şi cu el arseseră drapelele înfaţa sediului central al Comitetului şi că fuseseră după aceeasnopiţi în pumni în pivniţele Siguranţei de alde Saşa şigealaţii lui, să zicem că pentru asta s-ar găsi o raţiune dar

cafeneaua, ce avuseseră cu cafeneaua? Nea Zombo nu eomul să-l calci pe bătătură şi el să zică mulţumesc şi uite cătăcuse mâlc iar cafeneaua lui din centru lăcătuită rămăseseşi nici nu se întrevedea vreo perspectivă să se mairedeschidă.

Cafteala de la subterană o să-i rămână multişor înminte. Băieţii ăia de la seceră şi coasă se pricepeau nuglumă la bătaie, aveau stil, asta o spune Titi Sanfrancisco,care se bucură de oarece experienţă în materie. De undemă-sa deprinseseră mârlanii ăia atât de iute meşteşugul,că ieri-alaltăieri trăgeau la hăis şi cea, or meseria asta, demardeiaş, presupune competenţă, nu se ia ca sculamentu,peste noapte. Urmarea a fost că ieşiseră de-acolo chiseliţăşi Dudu ţipa în gura mare că el nu mai rămâne în ţara astade rahat nici dacă-l torni în aur, că am încăput pe mânaunor ţărănoi jegoşi şi fără carte, că face plângere la O.N.U.şi alte aberaţii, sărmanul o încasase rău, avea un ochitumefiat şi patru dinţi din faţă lipsă, arăta ca dracu.

Pe urmă, vine chestia cu Sandy. Pentru că Sandy fusesecu ideea să ardem steagurile bolşevice, că el e cu ideile şinoi cu munca şi când a fost să trecem la fapte, cumstabilisem, adică la sticla cu benzină şi chibriturile, băiatula şters-o binişor, şi Dudu ce ne facem Titi fără el, păi ce săfacem, îi dăm drumul. Mamă, ce vâlvătaie se ridicase înfaţa Comitetului şi până să se mobilizeze arnăuţii, drapelelese transformaseră în scrum şi trecătorii ce se adunaserăacolo se uitau ca nişte viţeluşi, nehotărâţi dacă să aplaudesau să tacă dracului din gură, că e mai sănătos să taci, la oadică.

Acu’, că o înhăţaseră, mai treacă-meargă, oricui sepoa’ să-i vină odată rândul, dar cafeneaua era o instituţie,cu instituţiile nu te joci aşa cum vrea Sulică. E ca şi cum aişterge din peisaj o şcoală sau un spital sau Primăria chiar.Avea dreptate Zombo să se şucărească, numai că ei doarcă arseseră nişte nenorocite de drapele, de un’ să ştie căbolşevicii, cu mintea lor de pitulice, or să închidă cafeneaua?Şi Zombo îi chemase în apartamentul său mişto de la etaj,deasupra cafenelei, şi întânirea aia, la barosan acasă, parcăfusese mai nasoală decât mardeala caraliilor.

Întâi, patronul îi luase uşurel, cu măi băieţi, voi vreţisă faceţi revoluţie cu două steaguri arse? Voi nu pricepeţică ăştia sunt organizaţi, că sunt o forţă, au şcoală bună,sovietică, ce dracu o fi fost în tărtăcuţa voastră seacă? Şidacă ţii neapărat să-i subminezi, atunci gândeşte bineacţiunea, aşază bomba unde trebuie, la temelia edificiului,fă treaba asta noaptea, în secret, sub taina întunericului,nu ieşi în faţă ca berbecul, să vadă toată lumea cât eşti tude brav, de dat în mă-ta.

După această introducere blajină, a luat-o pe tarla, camitocanul. Şi deci aşa, vă daţi deştepţi pe barba mea, văfaceţi mendrele cum vreţi iar Bonzo, fraierul, le încasează.Ce credeţi mă, nenorociţilor, că io înghit afronturile unorvidanjori ca voi, că nenea iartă faptul că din pricinaidioţeniei voastre, a poftei voastre de a vă da în bâlci, euam rămas pe drumuri iar cafeneaua, rostul vieţii mele, încare am pus suflet, a fost închisă?

Vreun sfert de oră ne-a tot ţinut aşa, în corzi, că îmivenea la un moment să sar de la etaj, pe urmă a început săobosească, sau cel puţin aşa credeam, s-a rezemat cu spateleîn fotoliul lui de ştăbălău şi şi-a aprins trabucul. Şi Dudu nu-ş’ ce naiba îi veni şi zice Sandy e de vină în toată chestiaasta cu drapelele, că el ne-a dat ideea, ei doar au puschibritul. Şi abia în clipa aia Bonzo a devenit o fiară, nu-lmai văzusem niciodată aşa turbat, şi a început să urle căsuntem nişte căcăcioşi şi turnători nenorociţi, că adicăcum, noi n-avem minte să gândim cu capul nostru, că facemce ne spune unu şi-altu, ca nişte manechine împuţite, habarn-am ce-i venise, şi când s-a ridicat de pe fotoliu şi a făcutun pas spre noi am înţeles că n-aveam altă variantă decâts-o ştergem cât mai repede şi am ieşit pe uşă în mare grabăsub tirul unor vorbe de mi-e şi ruşine să le spun şi abia cândam ajuns în stradă am prididit să respirăm ca oamenii, căcine ştie ce avea de gând nebunu.

Acolada nr. 7-8 - iulie-august 20118

MIŞCAREA PROZEI

„Orbitor”- ul lui Mircea Cărtărescu (II)„ P a c t u l

autobiografic” se extindecovârşitor în călătorialăuntrică tot maifabuloasă de la Travesti,Gemenii, Orbitor. Aripastângă, la reiterărileverbioase din Orbitor.Corpul. Serialul continuăcu „povestea”distorsionată a luiMircişor, a părinţilor lui,a lui Herman, a corpului.Spre deosebire deMircea Nedelciu şiGheorghe Crăciun, eiobsedaţi de simbolistica

şi reprezentarea corpului, la Mircea Cărtărescu aventuracorporală produce textul planturos, alcătuit din împletituribaroce. Şi aşa „corpul neîndoielnic” (Barthes) se instituieca o uriaşă metaforă culturală, ca un corp transparent. Ohartă de piele, reflectarea ambigenă în oglindă, re-scriereade către eul scindat etc. – definesc raportul care se creeazăîntre exterior şi interior, cum e chiar autoportretulnaratorului: „Ochi prea mari pe o faţă triunghiulară, buzeaustere sub mustaţă, bărbie fermă de om singur. Părîncâlcit, nu prea curat, cu pelicule de mătreaţă. Trup subţireşi mic, cu pielea totuşi foarte fierbinte, un sex cu cap vânăt,haine ponosite pe deasupra – asta se vede, asta vede «se»în oglindă. «Se» inventează din apele oglinzii, trecând oclipă prin cameră ca un peşte dezgustător de abis, ca unpăianjen palid într-un terariu, acest trup, cu umbrele lui, cugesturile lui, cu privirea lui de-o clipă aruncată în oglindă –privindu-te-n ochi pe tine, «se», tu cel fără faţă, trup, haineşi umbre – pentru ca apoi oglinda să rămână goală, să sevadă-n ea, încremenite, doar recamierul, peretele vernil şitabloul”. Aventurile biografice, biologice, istorice şicotidiene sunt absorbite în acest corp textual hipertrofic,fără prea multe relaxări ale scriiturii, care creează impresiade multilingvism.

Dar Orbitor. Corpul nu s-a bucurat de entuziasmul cucare a fost primit întâiul volum şi nici de rezervele celui deal treilea. Când Simona Sora l-a inclus în cartea sa despreregăsirea intimităţii a recurs mai mult la Gemenii, Visulchimeric, Travesti şi la Orbitor în ansamblu, fără referinţespeciale la Orbitor. Corpul. Doar că autorul nu elaboreazăaici „o poetică a trupului interior, a trupului scris, rezervatiniţiaţilor, nici o teosofie a divinului relevat în trupul literă”.În cazul lui Mircea Cărtărescu, rămâne hotărâtoare tezadiferenţei limbajului de corp, dovedită într-o specialăconstrucţie lingvistic-imaginativă, o nouă poveste a specieiumane. Poveşti în ramă, cea mai insolită fiind „dragostea”cerebral-astrală a lui Herman cu femeia-păianjen Soile.“Canibalism narativ”, cu o expresie textuală, şi ştiinţificpoetizant. La urma urmelor, un metaroman liric, parcăsuficient sieşi.

Spectacolul suprarealist-realist se amplifică în viselevisate, în marele organ de simţ, în „nebunia memoriei”.Până acolo, încât eroul principal îşi închipuie că suferă,cum a citit el într-un tratat de psihiatrie, de «epilepsiemorfeică neconvulsibilă de lob temporal stâng», ori „poate,doar de o dispoziţie mistică sau poetică exagerată, ce aveasă-mi distrugă mintea cu desăvârşire”. Se înţelege, „corpullivresc” e înzestrat cu funcţii prioritar ontologice. Oimersiune într-un corp supra-fantastic: „Construim modelehaotice de turbioane de vânt ce le aduc înspre noi, încercămsă-i înţelegem mesajul moscat, mereu cutremuraţi de gândulcă am fost aleşi şi că nu vom putea face faţă alegerii. Reduşila un mare organ olfactiv, cu nimic altceva în jur decâtmiresme, căci în definitiv trăim în trandafirul fantastic alminţii, lopătăm către noi înşine, către centrul de luminătopită din centrul nopţii, către păianjenul din mijlocul plaseilui, către zona fără mireasmă, dar către care pornescmiresmele, din centrul fiinţei noastre. Către ochiul orb dinmijlocul privirii. Către creierul fără receptori ai durerii dinmijlocul suferinţei. Către punctul imobil al lumii rotitoare.Numai acolo este ieşirea,la intersecţia comisurilor ţestei,doar pe acolo poţi ieşi din acest univers şi-l poţi privi, înfine, ochi în ochi, creier în creier, buze în buze, zâmbet înzâmbet pe Cel ce te aştepta, într-o lume densă, purtând pecreştete, ca o sferă de diamant, al şaptelea Chakra,Sahasrara, arzând orbitor, orbitor, orbitor…”

„Milenaristul” Cărtărescu merge şi mai departe cuaventura de proporţii paroxistice a corpului fizic, spiritualşi, în Orbitor. Aripa dreaptă, a corpului socio-politic. Dinpunct de vedere al structurii narative, ultima parte a trilogieie mai bine clădită, se apropie de idealul construcţieipolifonice, care, se ştie, nu exclude fragmentarismul. Nu-ide crezut nici când mărturiseşte ceva în legătură cu impasulla care a ajuns scriind Orbitor. Aripa dreaptă, dar a fost, sevede şi din carte, ceea ce, cu un clişeu, se numeşte chinulcreaţiei, normal la un autor aşa de devotat scrisului: „Atâtmi-a mai rămas pentru «O3», coajă rigidă, posacă, lipsităde scântei”; „Nu am nici idei, nici inspiraţie, nici personaje,nu ştiu ce să fac cu zecile de descrieri de un onirismautorepetitiv”; „Va fi o aripă paralizată, cu polenul dus, caremai mult va-ngreuna marele şi nefericitul fluture. Darorice-ar fi, merg înainte”. Aşa o fi sau diaristul le dă sugestiicriticilor („insecte”, „scorpioni” – îi gratulează el cu umor),ca să-l plagieze când îl cârtesc. Ironia cărtăresciană nu sedezminte nici în cazul circumstanţelor de mare înălţime:iluminare, apocatastază, fantezii metafizice, mesajeabsolute, nici în cazul situaţiilor anxioase, lugubre, oribile.Doar că ironia lui nu-i surâzătoare ca în Levantul.

E drept că onirismul a devenit acum „autorepetitiv”,dar planul ideatic rămâne la cotă ridicată (partea de sus),cel puţin în episoadele halucinatorii: zborul lui Mirceaprintre cupolele oraşului, formarea fetusului în craniulmisticului Herman, coborârea Tatălui ceresc deasupraIntercontinentalului în carul său mitic, unirea holistică astructurilor universale, puzderia de insecte, larve, fluturi,asaltul statuilor asupra Casei Poporului ş. a. La rândul ei,tema corpului se nuanţează în diversele lui ipostaze:mecanic, dezmembrat, nud, erotic, metamorfozat, spectral,imponderabil. Trecem peste registrul cel mai de jos,„mizerabilist” (cum, de pildă, ia cunoştinţă Miricică, pe lapatru ani, de anatomia diferită a femeii şi bărbatului saudizertaţia despre sexul statuilor), deşi amatorii de anatomiepopulară şi coprofagii găsesc îndestulare în roman.Prevalează, desigur, tehnicile şi elementele de fiziologiemistică.

Şi există, în afară de naratorul ubicuu, de mamă şi detată, alte personaje care pun în mişcare complexul ideaticşi trama. Trei dintre ele sunt memorabile, geamănul Victor,dezvoltând subiectul cunoscut al dublului, strămoşulpolonez, prinţul Witold Czartarowski, şi iubita sa evreicaMiriam. Revine „marele bolnav” Herman. Jocul identităţiişi alterităţii şi mai ales fascinaţia simetriei închipuierecompunerea universului, soluţie a mântuirii râvnite.Bineînţeles, sexualitatea, scatologicul şi eschatologiculrămân stăpânitoare. Până la nunta necesară din cerculvenusian, care încinge creierele de voluptate. Combustiaerotică explodează, iar şi iar, în pagini tulburătoare pentrupoftitorii de senzualism exacerbat, dar şi pentru ceiinteresaţi de analogii literare şi de scriitură stereofonică.Bunăoară, Curva din Babilon o lasă mult în urmă peRaşelica Nachmansohn, iar prinţul Witold e mai mult decâtPaşadia. Pentru modul de a scrie (decent erotizat, suportabilde hârtie), iată un scurt fragment: „Mâinile femeii seplimbau peste şalele şi fesele iubitului ei, cuprins întrepulpele ei albe, desfăcute. Bara lui de carne îi umezea burta,îşi căuta locul în umezeala moale şi fierbinte de sub pubis,şi-n cele din urmă, fără nici un efort, alunecă pe toatălungimea în vaginul deschis ca o floare de gura-leului. Şi-ncepură jocul cu această tijă comună, caldă şi elastică, înaceeaşi măsură ţinând de trupul lui şi al ei, pe care corpurileglisau cu o forţă tot mai eliberată de voaluri şi suavităţi,mai dură şi mai încrâncenată, până ce din tot ritualulpubisurilor izbind unul în celălalt, rămăsese doar căutareasălbatică, fără limite şi oprelişti, a plăcerii, oriunde s-ar fiputut ea ascunde, în dragoste-ură şi-n puritate-abjecţie şi-ngingăşie-cruzime, şi-n tandreţe-violenţă (…) Feselebărbatului izbeau acum ritmic, neiertător. Ouăle, vizibileprin punga lor de piele, loveau anusul şi fesele femeii, care-ncepu să scoată strigăte aspre şi îndemnuri obscene, spusebrutal, întretăiat…”

Registrul „înalt” alternează cu cel „ de jos” în paginilecomico-satirico-populare, potrivite cu flux fantastic sauhalucinatoriu. În afară de faptul că proza îşi conţinemetatextul. Naratorul se scufundă, cum spune, „până lagât sub fustele murdare ale istoriei”.

Cea mai mare parte a romanului, constituită dinpanoramarea iregulară a „epocii de aur”, animă epicul prinoralitate, colaborarea vocilor, vocea mamei, a tatălui, a

străzii, a celor care au de pătimit. O colecţie vastă debancuri despre figurile ridicole ale lui „nea Nicu Ceaşcă” şia „coanei Leana” îi face pe dictatori aproape simpatici.Replica vine din relatările şi invectivele mamei de la cozilepentru „crăpelniţă”, amintind, la un moment dat, prinpropoziţiile simple şi sincopate, de mama lui Darie dinDesculţ. O foame apocaliptică pune stăpânire pe lume subdomnia absurdului. Şi delaţiunea, şi frica. Şi dispozitivelerepresiunii. În amintire, Cenaclul Lunii are ceva şăgalnic,„puşti în blue-jeans care mâncau poezie pe pâine, sarcastici,ironici şi descreieraţi”. Florin citeşte versuri „diversioniste”,Sandu, direct, despre „pupincurişti şi puţopalmişti”, Ninovede cum dezarmaţii îşi bat gloanţe în tâmple, Cărtărescu,care venise în silă la cenaclu, declamă „alexandrinii uneiepopei «despre un dictator şi o revoluţiune»”, Traian recită„o mie de lanţuri pentru o sută de gâturi”, Gaius spunedouă versuri din Internaţionala. Mentorul, „faimosul Nichi,cu vocea lui subţirică şi pergamentoasă”, „frumos ca unactor de la Hollywood”, e chemat la Biroul de Partid alUniversităţii şi cenaclul nu se va mai deschide.

Romanul Revoluţiei din corpul Orbitorului. Aripadreaptă începe cu vestea adusă de mama, profundanticomunistă, că se întâmplă ceva; tatăl, ziaristul-muncitor, regretă deprimat situaţia lui de slujitor alregimului şi are obsesia nesuferitului carnet de partid. Seaude că au fost ucişi patruzeci de mii de oameni, textul seumple de revoltă şi blesteme, de lamentaţii, ca în corultragediilor antice. Cât îl priveşte pe autor, se vede cât degreu e să scrii despre o realitate trăită de cititori, doarviitorimea va găsi ceea ce se consemnează fără a mai finevoie de documentul foarte concret. Mai ales că autorulgăseşte panaceul transfigurării fabuloase, alegorizări aleîntâmplărilor documentare, ficţionalizarea gazetăriei.„Nebunul Ceaşcă” pluteşte prin nişte bolgii, pune la calemitingul din 21 decembrie în Piaţa Palatului, e obligat săfugă, e prins şi împuşcat. Bineînţeles, întrebarea presantăse naşte şi va rămâne: A fost Revoluţie sau lovitură de stat?

Ceea ce urmează e de domeniul circului grotesc şi alpatologiei politice. Naratorul se întreabă patetic, ironic şipoetic: „Cine sunt aceşti oameni pe care, în dimineaţa deneuitat a fugii tiranului, însăşi Revoluţia Română i-a alesdin mulţime, i-a apucat delicat de mijloc cu degetele eifeciorelnice şi i-a pus în balconul Comitetului Central alPartidului, apărându-i apoi cu pieptul ei încărcat de salbecontra tirului primilor terorişti? După ce criterii i-a alesfrumoasa româncă din masa gregară a oamenilor muncii?Le-a putut ea citi-n ochi un curaj, un patriotism, un avântrevoluţionar mai mare decât al celorlalţi? Împrăştiau eiferomonii unei bărbăţii prodigioase?” Sunt saltimbancii:Farfarelli, Cărbuneanu, Bombonel, Omul-cu-două-mame,Omul-fără-gât, Lupoi, Marţian. Circul se transformă îndezmăţ şi acesta în balamuc, un loc din Biblie pe careDumnezeu s-a mâniat, ori ultima treaptă infernală. Orgiase încheie cu violul colectiv al Revoluţiei Române,personificată prin Fata-cu-picioare-lungi, „RomâniaRevoluţionară” a lui Rosenthal, în toată splendoarea eifeminină, hiperbolizată, mai ales în partea de jos.

Orbitor a cucerit locul întâi într-un top al primelorcinci cărţi din deceniul 2000-2010, prin însumareapunctajelor unor critici, majoritatea din generaţia mai nouă.E greu de înţeles de ce romancierul a avut cuvinte denemulţumire în legătură cu testul respectiv. Adevărat, nutoţi l-au trecut cu notă maximă, iar cineva nici nu s-aînvrednicit să-l cuprindă în listă. O fi cum spune Cărtărescu:„Sunt o groază (de critici) care nu au legătură cu literatura”?

În Franţa, proza lui Cărtărescu este încadrată laliteratura ştinţiifico-fantastică: „Asta denotă că ce scrie eleste o fantezie, un exerciţiu de stil, foarte interesant, darnu puternic diferenţiat de ceea ce s-a văzut deja”. La fel debine primit a fost şi în Norvegia, unde mai multe cărţi şiaceasta au fost traduse. Un cotidian din Oslo (Dag og Tid)notează: „Românul Mircea Cărtărescu scrie într-un stildificil şi abundent, ceea ce înseamnă profund, deşi uneoriredundant”. Altă publicaţie norvegiană, Aftenposten, punepunctul pe i: „Numele lui Mircea Cărtărescu străluceştemai departe pe lista candidaţilor la premiul Nobel”.

Constantin TRANDAFIR

Acolada nr. 7-8 - iulie-august 2011 9

ZIGZAGURI

Constantin CĂLIN

Semneleveacului

C â t e o d a t ăîntârzierile constituieun avantaj. Dacă aş fipublicat DosarulBacovia la începutulanilor ’70, zeci depagini, între care şiacestea despresecolul XX, ar fi lipsit.

Multe din ele ar fi fost mai puţin substanţiale, mai puţinexacte, mai puţin ferme şi mai puţin nuanţate. Timpulclarifică, simplifică, adaugă, consolidează.

Perspectiva asupra unui secol se schimbă pe măsurăce acesta urcă şi se întregeşte. Într-un fel apărea secolulXX celor de dinaintea Primului Război Mondial, în alt felcelor de la mijlocul perioadei interbelice, în alt fel celor dedupă Al Doilea Război Mondial, în alt fel nouă în anii ’60-’70 şi în alt fel ne apare astăzi, după un deceniu de la sfârşitullui. Trebuie să încaleci bine pe secolul următor ca vedereasă fie cuprinzătoare.

Nici un secol nu începe distinct, la data indicată decalendar, ci adesea mai târziu. De asemenea, nici un secolnu se decuplează rapid, ca un vagon de tren, de cel dedinaintea lui. Dovadă faptul că, după un deceniu de laintrarea în el, secolul XXI, pe care uneori îl invocăm cusolemnitate, n-are încă un profil propriu. În aproape toatedomeniile, continuitatea e mai pregnantă decât diferenţa.

Nici un secol nu constituie o unitate organică. De

milioane de oameni.Crizele (unele din cele amintite mai sus, dar şi de alt

ordin) au provocat „morţi” şi „dispariţii” şi în domeniulintelectual, literar, artistic: „criza/ moartea ideologiilor”,„criza/ moartea poeziei”, „criza/ moartea romanului”,„criza/ dispariţia genului epistolar”, „criza/ moartea genuluioratoric/ a discursului”, „criza/ moartea conversaţiei”,„criza/ moartea polemicii”, „criza/ moartea artei” etc. S-avorbit chiar, bineînţeles metaforic, şi de „moartea omului”.Dar uneori simultan cu proorocirile sumbre, cu anunţurilefunebre, s-a proclamat „puterea poeziei”, forţa ei de atransforma lumea: „Poésie pas morte!”, ori s-a demonstratpersistenţa şi vitalitatea celorlalte specii trecute la decese.

În secolul al XIX-lea, asemenea „morţi” erau excluse.Nimeni nu se gândea la ele, nimeni nu le anticipa. Nimeninu făcea din propriile-i îndoieli un pretext de neîncredereîn literatură. Literatura şi arta erau teritorii foarte sigure,mai ales la noi, unde unele din specii abia ajunseseră la fazade maturizare. Paradoxal, ideea „morţilor”, a sfârşiturilormai mult ori mai puţin premature a venit odată cu afirmareaavangardelor, care, succesiv, s-au precipitat să impunăconcluzia ieşirii din uz a formelor literare şi artistice clasiceşi academice, cât şi a unora contemporane neagreate.

La rândul lor, cei ce veneau din secolul al XIX-leacredeau, mai ales după Primul Război Mondial, că asistă lao degradare atât a comportamentelor în societate, cât şi acelor literare şi artistice: brutalitate, egoism, „goană dupămaterial”, oportunism, grosolănie, dispreţ faţă de nuanţe.„Un veac de artificialitate”, au zis despre secolul XX şi uniinăscuţi la începutul lui: „Nu mai ştim ce este autentic, numai ştim ce este viu, nu mai putem deosebi ceea ce dureazăde ceea ce imită durata, căci orişice am atinge se prăfuieşte”.

exemplu de cinste în toate planurile. Critica şi cititorii auconstatat că, într-o operă restrânsă, sub 500 de pagini, depoezii şi proză, el a spus despre secolul XX mai mult decâtalţii în zeci de volume.

O pagină de jurnal

Nu dau nici măcar un ban pe opiniile literare aleprimarilor, oricare ar fi numele lor, din trecut şi de azi, cuexcepţia lui Delavrancea, care a fost primar al Capitalei.Cu atât mai puţin pe opiniile unuia ce vine de la manivelă şis-a ocupat cu „păcănelele”. Am reţinut totuşi, pro memoria,vorbele de un grotesc enorm pe care le-a spus, în câtevarânduri, primarul Dumitru Sechelariu despre Bacovia. Nule-aş fi dat atenţie, dacă n-ar fi fost puse, cu litere mari,grase, în titluri. Într-o gazetă locală (decedată între timp),dându-şi în vileag complexele culturale, el a răbufnit:„Vremea lui Bacovia a trecut, (acum) e vremea mea. Eumă lupt ca oraşului (Bacău – n.m.) să i se spună «urbea luiSechelariu». (...) Ţara are nevoie de scriitori? FereascăDumnezeu!” (Interviu, în „Imparţial de Bacău”, 1, nr.27, 2-8 septembrie 1999, p.3)

O comparaţie Sechelariu – Bacovia e posibilă doarîn fabule. Altminteri, nu. Cei doi aparţin nu numai uneiistorii diferite, dar şi unor tipologii diferite. Ce poate ficomun între un „senzitiv” şi un insolent, care, în aproapetoate situaţiile, debordează de vulgaritate? O să trec înrevistă doar una.

Invitat (în 29 ianuarie 2002) de foiletonistul DanDiaconescu la OTV (o televiziune- exutoire), Sechelariu s-a definit, din nou, în contrast cu Bacovia: „Adevărul e căeu am muncit, n-am avut talent ca alţii. Hagi, aţi văzut,

cele mai multe ori seamănă cu o juxtapunere defragmente care nu se prea potrivesc între ele, maiales cele apropiate. După decenii care se înrudesc,urmează altele de o natură opusă, adverse, ca acesteasă fie apoi, la rândul lor, negate. Dezacordurile,rupturile între perioade apropiate, sunt mai frecventeşi mai des evocate decât acordurile. Pentru a-şi marcaindividualitatea, similitudinile şi afinităţile sunt ţinutesub obroc. Ele ies la iveală după distanţe lungi de timpşi sunt, nu o dată, consecinţa nostalgiilor.

Din motivele menţionate, nici un secol nuîncape într-o singură definiţie, cu atât mai puţin secolulXX, unul dintre cele mai frământate, s-a spus, secolulîn care a trăit cea mai mare parte a vieţii sale şi şi-apublicat cărţile Bacovia. Un secol cu „mari răspântii”,mari mobilizări, mari agitaţii; – cu mai multe „epoci”.Un secol în care „boom”-urile economice au alternatcu crizele, deceniile de pace cu războaiele, opulenţacu sărăcia, avânturile cu disperările. Un secol în cares-a construit mult şi s-a dărâmat mult. Un secol de„superbe îndrăzneli omeneşti” şi de groaznice spaime,cu aspiraţii umaniste şi cu reificări, cu înălţărispectaculare şi cu teribile prăbuşiri, ilustrări alemitului lui Sisif şi absurdului. Un secol în care, nu doar odată, „naţiunile dibuie, guvernele caută alianţe, diplomaţiaîmparte universul în tabere”. Un secol de „socializări” şide manifestări egoiste, de dreptate şi de „noi forme desclavie”, de democraţie şi de totalitarism, de „cult alpersonalităţii” şi de extremism. Un secol cu multe manii,superstiţii, excese. Un secol în care omul a fost „luat pe susde iuţeala nebună a timpului”, târât în „vâltori năvalnice”.Un secol în care epitetul „om nou” a fost de la început, saua devenit, o ironie. Un secol care şi-a ascuns bolile mimândveselia. Un secol atroce şi amuzant.

Al cui a fost? Al internaţionalismului sau alnaţionalismelor? Al capitalismului mondial sau alsocialismului? Al elitelor intelectuale sau al maselor? Alprogresiştilor sau al reacţionarilor? Situaţiile fiind atât defluide, complicităţile atât de numeroase, tezele şi antitezeleatât de schimbătoare, e dificil a da câştig de cauză unorasau altora. Tabloul general e divers, plin de contraste,complicat.

A fost bun sau a fost rău? Un răspuns fără rezervecu da sau nu, ar ignora varietatea fenomenelor şiaspectelor care au avut loc în fiecare dintre perioade. Înmemoria colectivă binele şi răul s-au amestecat. În presăşi în cărţi cele mai dese cuvinte au fost însă „criză” şi„moarte”, întâlnite în toţi anii, când într-o latură, când înalta a lumii. Crize de putere, crize diplomatice, crize deproducţie/ supraproducţie, crize financiare, crize generale,crize morale, „criza culturii moderne”, „criza conştiinţeieuropene”, crize naţionale, crize locale. „Criza din vremealui Dimitrie Sturdza”, „criza americană din 1929", „crizadin Orientul Apropiat”, „criza coreeană”, „crizarachetelor”, „criza regimurilor comuniste” etc. Sute de„crize”, care au afectat sau au curmat viaţa a sute de

Criza cea mai gravă, de care majoritatea nu avea habar,era – observau exigenţii – „criza de calitate”, evidentă însupraproducţia din toate genurile.

Sensul definiţiilor şi enumerărilor făcute până aci eacela de a releva rezistenţa lui Bacovia în climatele unuisecol nepotrivit cu firea şi poezia sa. El n-a trăit într-un„turn de ivoriu”, ci a fost doar un izolat, un provincial, unmarginal. E drept, nu l-au luat pe sus vârtejurile „lumiidezlănţuite”, dar, neîndoielnic, ecourile acesteia – cele graveşi cele derizorii – au ajuns la dânsul. Uneori i s-a părut că-lnimicesc, totuşi nu i-au schimbat conduita. În ciudaaspectului fizic delicat, un om de esenţă tare, Bacovia arămas, în toate împrejurările, egal cu sine: poet şi atât! Sănu dispari, când numeroase evenimente par a te nega, e unmare succes. Care-i cheia acestuia? Originalitatea i-a permislui Bacovia să intre în secolul XX, secol care, pentru români,a început odată cu Primul Război Mondial, cu un avans pelinia modernităţii faţă de alţii. După aceasta, riscând săpară anacronic, poetul nu s-a schimbat, nu s-a adaptat lanoile mişcări şi curente, fie că n-a vrut fie că n-a putut să seîncadreze în ele, ci a demonstrat consecvenţă. „Crizele”nu l-au copleşit, „morţile” anunţate nu l-au intimidat, dincontra, la capătul lor a ieşit la suprafaţă cum iese o stâncădin apă; a reapărut în peisaj, provocând uimiri şi comentariielogioase.

O prejudecată cere să spunem că învingătorii suntîntotdeauna cei care – literar, etic, politic – merg în cadenţăcu secolul. În cazul său n-a fost aşa. Bacovia n-a avut spiritmilitant sau de mărşăluitor. Retras pe margine, a meditatîn timp ce ceilalţi băteau tobele ori acţionau, s-a gânditadânc la lucruri şi la oameni, în primul rând la sine, darfără emfază, sincer. Comprehensiunea, strădania de a fisintetic, nuanţat au făcut din el un martor important şi un

două fente şi pac! sau Bacovia! Stătea gagiul pe WCsau o ardea la un şpriţ, dădea poezii una după alta!Avea talent. La mine a fost (ca să ajungă bogat –n.m.) doar muncă”. (Vezi: „Pro Sport”, 6, nr. 1384,31 ianuarie 2002, p.12)

Ceea ce irită cel mai mult în cele douădeclaraţii e că Sechelariu (şi, vai, nu e singurul carestabileşte atare relaţii) asimilează munca literarăcu derizoriul. Lăudându-se că s-a autoconstruit, el sefoloseşte de Bacovia ca de un antonim, dovedind,negru pe alb, că habar n-are de opera „gagiului” cuimaginea căruia se luptă. Auzi colea: aflat întretoaletă şi şpriţ, autorul Plumbului (care bea „vinţărănesc” sau din butelii cu eticheta Ştirbey, nu„şpriţ”) „dădea poezii una după alta”! Aveacarevasăzică aceeaşi facilitate ca Hagi: „două fenteşi pac!” poemul. De aia a scris, se ştie, atât de mult!

Dacă l-aş lua în serios, ar trebui să-i citez omărturisire făcută de poet cuiva: „Versurile melepoate ţi-au plăcut. Aparent se prezintă uşoare. Darcând mă gândesc, la făurirea lor am depus multămuncă”. (Cf. V.D.Manciu, „De vorbă cu poetulBacovia”, în „Ateneu”, 22, nr.2, februarie 1985, p.10)

Sau ar trebui să-i explic operaţiunile intelectuale care intrăîn ceea ce Bacovia numea „munca de visător”, muncaliterară, care e, în mai mult de un caz, chinuitoare,istovitoare, eroică, cum o arată jurnalele atâtor scriitori.Mă îndoiesc însă că asemenea noţiuni pot fi digerate decineva a cărui minte e dominată de prejudecata că„adevărata muncă” e cea făcută cu ciocanul sau cucamionul: „Pe vremea războiului din Iugoslavia am fostacolo cu camionul...” Avea „5 bucăţi”.

Mie, însă, chiar şi atunci când atinge lucruri grave,Sechelariu îmi pare bufon (prin „manera” ostentativă de ase autoevidenţia şi prin judecăţile diverse pe care lesloboade) şi o sursă de comic de limbaj. Totuşi, într-o zi,cineva va trebui să-i explice (Ovidiu Genaru, de pildă, caree apropiat de cercul lui) că primarii „trec”, sunt uitaţi, iarpoeţii (cei mari) rămân, că valoarea lor transcende„legislaturile” (oricât ar fi de multe) şi că tocmai de aceeacomunităţile se definesc prin ei. Şi – dacă cu asta l-ar puteaconsola – să adauge că nu numai primarii se efasează, maidevreme sau mai târziu, în memoria colectivă, ci (lucrubine anticipat de Stendhal) şi prim-miniştrii, ba şi regii şipreşedinţii!

Cert, afirmaţia lui Sechelariu că „Vremea lui Bacoviaa trecut (el crede, săracul, că pe vremea acestuia toţi seocupau cu poezia şi nimeni nu era gospodar), (acum) evremea mea” (a celor ce „dau tunuri” în afaceri) va sunacurând, după un lustru sau doi, mai ridicol decât sună azi.Atunci poate, devenind mai lucid, el îşi va reevalua ambiţiileşi va recunoaşte că „gagiul” l-a învins. Surprins şi intrigat,poate că o să-l şi citească!...

Zilele Acolada: Constantin Trandafir, Simona-GraţiaDima şi Aurel Pop

Acolada nr. 7-8 - iulie-august 201110

;

P r o z ăP r o z ăP r o z ăP r o z ăP r o z ă

De-a v-aţi ascunselea cu moartea Aproape de prânz, cortegiul format la întâmplare seîmpestriţa întruna,înghesuind laolaltă femei de toatevârstele şi bărbaţi tot la fel, o parte dintre ei cu copii deţâţă; cei mai mulţi se ţineau din cei care porniseră pepicioarele lor, acum mergând târâş, grăpiş, mai mult agăţaţide pulpanele hainelor părinţilor sau rudelor, fiecareîmbrăcat curat. Astfel întins, cortegiul umplea, până larefuz, uliţa din capul satului deşirându-se până în dreptulcişmelei fără apă care stăruia să amintească oamenilordin sat că acolo se afla un loc rău de pe care, pustie, seruinase, năpădită şi pe dinăuntru, nu de mult de boji şismirnă, casa, clădită de Duroaica, doar ca să le facă înciudă spăimoşilor din sat şi să arate că nu-i pasă de guralumii. Localnicii nu uitaseră de bătrâna uscată ca o umbrăcu capul înierbat de părul câlţos, a cărei slăbiciune era săse vânture, ca o arătare, în toiul nopţii, prin curtea plină debălării şi cu gardurile pe jumătate dărăpănate. Popa Zamorzidu, prefirându-şi degetele pe sub patrafirulatârnat pe piept, întorcea capul şi tot ridicându-se în vârfulpicioarelor, scruta în adâncime, peste mulţime, de parcăavea neapărată nevoie să ştie cine se află în ultimul rând,apoi, mulţumit de ce zărea, prindea a răsfoi, orbeşte, carteabisericească purtată mai tot timpul în mâna stângă şi seapuca să citească, în isonul celor doi cântăreţi spâni, slujbapentru cei plăcuţi lui Dumnezeu. În încheierea fiecăreifrânturi de slujbă, spre stupoarea alaiului, intona o jelanieaparte, din care lumea nici nu pricepea vreunul dintrecuvintele ciudate precum blagocestiv, boje, pomilai, priidiatecare, aşa presărate, tindeau să prefacă slujba, ca printr-unamestec cu un cheag din alea blestemate, în-tr-un fel deploaie încrâncenată, slobozind grindină cu lopata,înfrigurându-i până la oase pe bieţii flămânzi, care continuausă se ţină scai de căruţa funerară, în aşteptarea râvniteipomeni. Cu toată hămeseala care făcea să li se audăgheorţăiala maţelor, nu îşi înfrânau pornirile potrivnicestrâmbării slujbei oficiate de preot spre un tărâm pe cât demisterios pe atât de străin, valul murmuielilor îngroşându-se, pe măsură ce sporea numărul celor prinşi în horatainică, lălăind cu bărbiile îngropate în piept, cătând sănu se dea de gol, ca într-un joc de copii care fac în aşa felîncât îşi lăsă vorbele să se amestece în forfăială, fără ca,la o adică, să poată fi ghicite numele celor vinovaţi destârnirea vacarmului. Auzi-l cum sare, din una în alta, ca pitpalacul… dinuna în alta… nitam, nisam ajunge şi la vecernie sauutrenie… nici că-i pasă de amărâţii care ascultă şi-lprivesc ca zăbăucii… poate o dă şi pe pricesne, să ajungămai lesne la ale pogribaniei, stâlci-i-s-ar limba cu care îşitot suge buzele, de parcă i le-ar fi uns preoteasa cu miere…Mârâielile se stingeau tot la fel de iute cum se şiaprinseseră în pufneli pe care popa, oricât de atent ar fifost, nu le-ar fi putut deosebi dacă erau de râsete sau purşi simplu oftaturi de durere după cel mort. În dreptul Toloaicii, careva ieşind de prin porumbiidin luncă cu o găleată cu apă prinde a stropi drumul, aşacum sunt întâmpinate alaiurile paparudelor după carecăruţul, cu sicriul în care Cedică dormea împăcat, îşi putucontinua ultima călătorie spre popasul din cimitirul închisîn curtea bisericii, având poarta chiar pe sub clopotniţă.Puhoiul mulţimii înainta şerpuind, după cum îi impuneaforma drumului, într-o curgere alene, lăsând impresia călumea păşea mai mult în loc, ca şi cum s-ar fi ferit să nutulbure somnul mortului. În răstimpuri, răzbătea de peste încovoietura dealuluiUrsoii, dinspre podul Dinii, bătaia prelungă a clopotului,aşternându-se deasupra satului ca un nor împovărător,revenirile din- dangătelor însoţindu-se ca şi cum urmăreau,cumva, să nu rămână niciun cotlon neatins de sunetullor. Mai toţi cei care alcătuiau convoiul tresăreau, dându-şi pe faţă înfricoşarea din suflet ca şi cum numai într-unastfel de moment îşi aduceau aminte că totul e posibil,chiar ca din înaltul Cerului să se deschidă ochiul aceladesenat pe pereţii bisericii, luând seama ca de felul în carese comportau şi cum şi cât de aievea îşi arătau durerea săli se facă parte atunci când are să le vină şi lor clipa deapoi. Îndoindu-şi capetele, cei mai înalţi îşi petrecurătrupurile pe sub poalele merilor , aple-caţi peste curtea luiCodin al Petrii, apoi, ajungând în faţa Troiţei de lângăPodul Dinii, făcură un nou popas, prilej cu care Popa Ghiţă,înfoindu-şi patrafirul, de parcă voia să-i încredinţeze căare loc berechet sub el, încăpându-i pe toţi câţi îl urmau,supuşi şi ascultători, îngână versete încurajatoare,asigurându-i că nu au a-l plânge pe mort întrucât acesta aapucat pe calea cea dreaptă care îl va duce chiar în faţa

Domnului atoateiertător… Cântăreţii, dându-şi toată silinţa,îi întăreau spusele înşirând la ALELUIA pe care le repetau,îndelung, întru luare aminte, pe cele menite a le deschideochii celor îndărătnici şi dedaţi la rele acum când nu eprea târziu. Înduplecându-i că Dumnezeu e bun şi iertător,aşa după cum se vede şi cu sărmanul Cedică, primit, deacum, în rândul celor miruiţi, izbăviţi şi chemaţi spreîmpărtăşire întru veşnică odihnă. Slujba ţinută dinaintea pragului bisericii se prelungisepeste aşteptările alaiului. Oamenii vlăguiţi se strângeauciorchine pe stâlpi ca albinele roiului rătutit de zbor şiascultau cu căciulile mototolite sub braţe, svâcnind, ca şicurentaţi, la auzul intonaţiilor apăsate anume, ca să-i punăîn mişcarea agitată de însăilare a crucilor repezi, piezişeşi cât se poate de mai de-a valma… Apoi intrase în rol Lina, baba prin mâinile căreiatreceau toţi morţii satului, pentru ul-tima scaldă. Dăduse laiveală, ca panglicarii de prin bâlciuri, un capăt de pânzăţesută din bo-rangic, netezindu-l peste obrajii lui Cedică,învioraţi parcă de bătaia soarelui, încât păreau oleacămiraţi de ce i se întâmplă. Vilă şi Florea, lunganii care o urmăriseră din scurtpe Lina, se năpustiră peste ea, neînîngăduindu-i să maiîntârzie niciun pic lângă sicriu, după cum îi era obiceiul dea fi ultima care jeleşte mortul. În ajutorul lor săriră Luicăşi Andreş, gemenii Driei şi meşteriră împreună pânăîncinseră sicriul cu două frângii pe care le prinserăzdravăn de capăt după care, făcându-şi semn din ochi,începură să-l coboare în groapă, lăsându-l cumva săalunece cât mai lin până i s-a auzit hârşiitul făcut la atingereapământului. Totul se petrecuse într-o tăcere apăsătoare,de parcă, pe nesimţite, îngheţase tot ce se afla în curteacimitirului. Dar nu dură mult pentru că liniştea fu spartăde ţipătul brusc al femeilor, care se porniră pe jelit deparcă abia acum îşi dădeau seama că Cedică pleca pentrutotdeauna. Unele strigau după el, amintindu-i că nu e preatârziu să se întoarcă, altele, împăcate, îl implorau peDumnezeu să-l ia în paza Lui, garantând că, în viaţă, a fostun om de treabă, aşezat la casa lui. Încet, încet, văicărealape două tonuri se potoli aşa că nu se mai auzea decâturuitul bulgărilor de pământ curgând peste scândurile detufan. – Mai ca ieri veneam împreună de la gară, îşi înviaLambie, la întoarcerea spre casă, de la cimitir, una dintreamintiri, cu glasul lui fonfăit, aidoma isonului cu careţârcovnicii susţineau cântarea popii. O noapte din alea depomină. Înainte să trecem de mijlocul Pădurii Şirinesii,cam pe la Podul de Pământ, era s-o păţim, am scăpat caprin urechile acului să nu ne mănânce mistreţii. Cedică,aşa plăpând cum era, călca de credeai că nici nu atingepământul. Nu se auzea nici cea mai mică foşnitură în urmapaşilor lui. Asta m-a scos din sărite, ca să vedeţi cu câtăminte mă puteam lăuda şi eu, trecut prin atâtea angaralecare-mi albiseră tot părul din cap. Iacă, aşa, înfuriat, tam-nisam, pe uşurinţa cu care mi se părea că saltă, nu alta, pepotecă, numai ce răcnesc: – Cântă ceva, imediat! Da, fă-o, aşa, din răsputeri!Cum ştii tu! Ia, dă-i drumul, s-aud pădurea răsunând… Dacă e s-o spun pe-a bună, adevărul e că mi sefăcuse frică şi mă bizuiam pe faptul că, dacă aude aşahărmălaie, careva, umblând cu gând rând, că mereu segăsesc netrebnici să le poarte sâmbetele drumeţilorîntârziaţi prin pădure, o să creadă că suntem mai mulţi şine lasă în plata Domnului. – Mai slăbeşte-mă, nene, că nu cânt! Geaba, poţi sămă sileşti! Uite, că nici de-al dracului n-am să fac nici hârnici mâr, s-a înfoiat întocmai ca un cocoşel din ăia de secocoţează prima oară în vârful gardului. Încontrarea lui m-a pus de-a binelea pe gânduri. Adică, de unde şi până undeprinsese el curaj iar pe mine mă îngheţa frica ? O, îmi zic,ia, stai frăţioare, păi tu cu mine ţi-ai găsit să te pui ? Şi încăpe o vreme ca asta? – De ce nu cânţi, mă? Păi, altminteri, după câte ştiu,abia aştepţi să ajungi la un chef sau să primească ordin deîncorporare careva din sat şi odată ce te inviţi singuracolo nu ţi se mai astâmpără gura, cât e petrecerea delungă. Acum, ce ţi s-a năzărit să faci pe-al dracului cu mine? – Mă, nea Lambie, eşti om bătrân, ce naiba, păi, cumai vrea să cânt? Nu vezi ce s-a întunecat? – Şi? Tocmai de-aia, mă arăt mirat, deşi abia îmi maibâcâia inima în piept de frică. – Cum, şi tocmai de-aia, băi, nene? Dacă m-apuc să-mi dau drumul la hăulit, cât pot eu de tare, atâta îi trebuieăluia sau ălora pe care îi bănuieşti că ne pândesc. Întâi căne dăm singuri de gol că ne e frică şi-apoi le dăm semn pe

unde am ajuns ca ei să se poată apropia tiptil, tiptil, pânăne găbjesc. Cât ai zice peşte, îngroşăm şi noi rândul ălorade-au păţit-o, întorcându-se goi puşcă acasă. De-om aveamăcar norocul ăsta şi nu ne fac de petrecanie… – De nu-l auzeam vorbind aşa băţos, nici că mi-aş fiputut închipui, darămite să bănui ce curaj zăcea într-unghem de omuleţ. Aveam să văd cu ochii mei, tot în noapteaaia. Pentru că, aşa cum m-apucasem să vă spui, când neapropiasem de Podul de Pământ numai ce auzim un răpăitrăscolind tufişurile şi sfărâmând, sub călcătură, uscăturilede parcă năvălea o ceată de călăreţi galopând de nicipădurea nu le putea sta în cale. – Aşează-te spate în spate cu mine, a poruncit Cedicăşi l-am văzut cu spatele proptit de trunchiul unui tufanatins de putregai. – Stăm aşa, să ne fie mai la îndemână să ne apărăm.Lipiţi, între noi şi tufan n-au cum să ne atace pe la spate, m-a asigurat, probabil că-l speriaseră mai rău scăpărărileţâşnind din ochii mei, deşi era un întuneric din ăla, maismolit decât dracul. Lăsându-ne soarta pe mâinile lui “fie ce-o fi”, amrămas în aşteptare, ascultând. Răpăiturile se îndeseau, făcând să răbufneascăpădurea. După ce s-au apropiat bine de tot am desluşitgrohăiturile mistreţilor. Abia am avut timp să ne căţărămîn tufan. A stat, mai întâi, el capră, până am ajuns cu mâinilela prima giumânare. Numaidecât ce m-am agăţat de ea, s-a prins de piciorul meu de care nu şi-a mai dat drumul pânănu l-am tras, sus, între crengi. Mistreţii veniseră să deaiama în ghindă, dar legănatul mogâldeţei pe sub crengi îineliniştise aşa că, în loc să se apuce de ronţăit, roiau furioşiîn jurul trupinii tufanului.Tot ridicându-şi râturile, neameninţau cu colţii înspumaţi şi după un timp, să vezi drăciadracului, că s-au apucat să muşte din lemnul putrezit pejumătate… De-ar fi fost noaptea niţel mai lungă n-am maifi avut scăpare. Până în zori izbutiseră să facă o ditamaităietura, cât să-ţi bagi latul palmei. N-ar fi fost de mirare sădovedească tufanul... – Lambie, Lambie, nici că-ţi trece prin cap de ce nu v-au mâncat porcii, bâzâise o vorbă, ca un tăun răzleţit, darviind îndeajuns şi apăsat, ca să se simtă cum vine în răspărcu ce povestise şi la urzirea unor astfel de ghimbuşlucurinumai sfrijitului de Palaghia îi plăcea să se dedea, pitulându-se mai mereu prin spatele câte unui grup de oameni, anumesă nu poată fi descoperit cu uşurinţă, după ce arunca vorbaotrăvită. Mai mult ca sigur, chibzui Lambie, tot de la Palaghiaporniseră şi mormăielile din curtea cimitirului, alarmându-l pe popă că, luându-se după cântările de demult, scăpasecu înmormântarea pe arătură. – Aşteptau şi bieţii porci, reveni, cu mult mai întremată,aceeaşi voce, dar atât de subţiată încât părea că, dintr-oclipă în alta, se preschimbă într-un icnet şuierat de râs.Aia, bă, aşteptau şi mistreţii să te hotărăşti şi tu, odată, ceai de gând cu Cedică: să-i plângi de milă ori să-l faci de râs,că te ajutase să te sui în tufan, lăsându-te să-i pui copita tade ţap pe frunte…

***

Oamenii mergeau strânşi unii în alţii, aşa cumformaseră şi cortegiul care urmase sicriul şi, acum, totîndepărtându-se de curtea cimitirului, se împuţinautreptat, treptat, aşa că, în cele din urmă, Lambie se pomenisingur, casa lui fiind cocoţată tocmai în dâmbul dincolo decare se deschidea vălceaua Oltencii, din gura căreia porneaun alt drumeag spre răscrucea în care se afla prăvălia încare vindea tot felul de vopsele şi gallus-uri bătrânul Anania. Lambie întredeschide poarta apoi zăboveşte, proptitîn latura gardului. Încearcă să pricepă de unde i se trageapăsarea de pe suflet. Niciodată nu se mai simţise atât deabătut şi plouat. Parcă-l străbătuse un adevărat potop. Şi,cum sta aşa, într-o rână, descumpănit, dinaintea ochilor ise deschise groapa cu grămada de pământ prăvălit ca uncapac scos din balamale. Dintr-odată îl luă cu friguri. Parcăabia acum observase că acolo, alături de Cedică, fuseseîngropată şi o parte din corpul lui. Slăbit de puteri, nu maiîndrăzni să-şi deslipescă umărul de uluci. Împinse, cum staproptit cu umărul, atât de tare în gard, încât avu senzaţiacă începe să intre, puţin, câte puţin, în pământ. Nu-i eralimpede dacă o făcea de frică, înainte de a descoperi cucât, anume, mai rămăsese din corp sau îl pălise părerea derău pentru că intrase şi el în hora celor care îl înfruntaseră,în acel cor surd, pe popă, atunci când o luase razna, dând

Acolada nr. 7-8 - iulie-august 2011 11

P o e z i eP o e z i eP o e z i eP o e z i eP o e z i e

S T I H I – u r i

talisman

am văzut cum femeiavorbea stelelorşi lămurea apele

ea pretindea că vorbeştecu mine

ea îmi fascinaîntrebările

ea mă mângâiape mineînsă îmi înduioşadepărtărileîmi copilăreaîntâmplările

Doamne, şi câtă lacrimăînseninatătot atâta pricinăde a/ mă/ înveşnici

****oricum eşti urmăritoricum priveşti peste umăr

oricum vei fi aruncat în fântânipentru a limpezi apele

de fluturi albialbi

ca un mirosredat florii

****iartă-ne şi pe noi cei cu umbre nedesăvârşite

urc şi nu ajung şi mă sufocă ceaţa şi liniştile lumii adunateşi recele-i tăiş de coasă respirat oglindă pentru o vreme

iartă-ne şi pe noi cei cu umbre nedesăvârşite

arcadia

şi eu am vorbit la mobilşi eu am trăit pentru platafacturii la timp

alb mă tăia firul ierniiun singur fir dar câtă iertare sângelui

vântul strânge frunze uscateşi le mută în cer

de pretutindeni adunămâinile în rugăciune

ale mamelor moarte

aştept la ghişeuca la o aură de sticle în contumacie

alb firul coasei tăindu-mi ve ne le

corigenţa în ceriuri

lumina din mine nu se-atingelumina din mine nu este cu păcat

ideea de verde nu se bagă pe foc

deci am scris greşit«un cer azuriuspre carecopacii întindrugătoare lemne de sobă»

azurul de începere a morţiise poate bea din căuşul pălmii mele

deci am scris corect«nuntire a lacrimii cu mirareami-a fost destinul»

cunosc o mie de demonişi un singur înger lumina

părăsită

lumina din mine nu este cu păcat

****o de unde să ştii tuar trebui să ai mai multe suflete ale tale pierdute

şi noaptea oceanul de rece luminăspălându-ţi picioarele mâncate de bube

în mahalaua ca o faleză năucitor de înaltăs-a născut

bucuria

o de unde să ştii tuar trebui să ai mai multe sufletegăsite

totul e o chestiune de intensitate

****a venit lacrimasă îmi caute gândurile

a venit cerulsă îmi caute stelele

de nicăieris-a întors frumuseţea

atât de aproape

semăna cu mine

ca o poartă tăiată

hodină

ca şi liniştea cioplit eradin lumina intactă a luniicâinele meu cu minte

l-am întrebatce fel de înger eşti tuîmi speli cu limba picioareleîmbuni aduceri aminte

iar el licărea în înaltpreste oceanul cel marelefloarei de spumă îmbunându-i picioarele

****şi totuşi părinţii mei sunt acoloşi-şi numără zorii ca pe nişte perdele prin care vezi o vreme

sunt acolo,cu genele apelor încă neîncercate de stele ca o copilărie uriaşe ca inima mea cristalină, aprinsăîn care încăpem toţi

sânt acoloaşteptând să mă nască

sânt acolo,în moarte.

numai doi părinţi am.

după furtună

am văzut copacii urcândcu gâlgîiri de verdespre un munte de fumîn vânt clorofiliczbuciuma un drum

o, şi eudar mă potolesco să-mi pun iarinel un flutur

alb fluturulalb

Iulian CARAGEA

cea sfântă slujbă de îngropăciune pe o gângăveală încare amesteca tot felul de vorbe necunoscute de care,de-ar fi fost să le audă, sufletul lui Cedică s-ar fi bucurataflând în ce închisoare păcătoasă îi fusese dat să zacăatâta timp. Ajungând cu gândul până aici, lui Lambie i seîntâmplă ceva de pomină. Dinaintea lui, dar de partea cealaltă a porţii,după cât putea zări, părea că stă cineva adâncit îniarbă. Vorba vine, că mi se pare aşa, se împotriviLambie să ia de aievea ce îi arată ochii, ce naiba, cădoar acolo e chiar umbra mea, lungită. Sau mă înşel ? După o iscodire îndelungată a locului se văzunevoit să dea îndărăt. Nu, acolo nu e nici urmă de umbră. Era chiar el. Într-adevăr, intrat în pământ, până lagât. Doar capul îi rămăsese pe dinafară. Încercă să şi-l elibereze, printr-o smucitură, dar scorbura părea preamică, să-l poată strecura, fie şi forţat. Cuprins de fioriideznădejdii, se încordă din răsputeri, dezlănţuind unşir de smu-cituri. Zadarnic. Nici să-l clintească din loc.Aşa că se gândi să se lase păgubaş. Era cât pe-aci săînchidă ochii, ademenind somnul şi, chiar atunci, totulse dădu peste cap, mai ceva ca prin minunile de prinpoveşti. Acum îşi vedea chipul de-a binelea. Stânjenitcumva că nu-şi putea petrece şi capul de partea cealaltă. Lambie se iscodeşte îndelung şi se roagă să deapeste ceva, un amănunt oricât de mic, dar numai să-idea un punct de sprijin în a nu se recunoaşte. Îşi mestecăruga speriat că, odată cu fiecare cuvânt şoptit, sporescbroboanele care îi muşuroiesc chipul. Aproape că-i vine să-şi plângă de milă, simţindu-se secătuit după cât se smucise să-şi tragă capul dincolo. După un timp de uimire dureroasă, nu-şi mai poateda seama cât i se pare, din ce vede şi cât este aievea.Apoi, făcând în ciudă presimţirii care îi umpluse pieleade pe tot corpul cu furnici roşii, înclină să creadă cătotul e de adevăratelea. Adică, el este cel care,opintindu-se din toate puteriile, se ridică în picioare şiporneşte să alunece, aidoma ca umbra norilor, aler-gată de lumina soarelui, iţindu-se ca printr-o spărtură acerului.O adiere rece îi cutreeieră car-nea, înfiorându-l din tălpile picioarelor până în creştetul capului. Sesurprinde că,oricum ar sta nu poate să-şi deschidă ochiidecât prin locul unde se chinuise. Acum chiar că numai are nicio îndoială că el era atât cel mortul cât şicel viu. În devălmăşia vedeniilor, habar nu mai are decând umblă împreună. Cedică ţinându-se scai de el şi,după fiecare întorcere a capului, în mintea lui Lambiese aprind ochii îngroziţi cu care îl urmăreşte. Ca şi cumar vrea să-i spună: acum e rândul tău să ai grijă cummergi. Pe undeva, exact prin dreptul tău, moarteapăşeşte pitită, abia aşteptând să încurci paşii… Cum ofaci, haţ, m-a şi băgat în sac. Adu-ţi aminte, cum te-amajutat eu, când cu mistreţii… Dârdâiam de frică, da nute-am lăsat. Am stat capră, să te poţi agăţa de crengi,aşa e că n-ai uitat? Mi-eşti dator, ia, să te văd… Abia acum îl ajunge frica de moarte pe Lambie. Fulgerat de gânduri negre, se văzu grozăvindu-se, povestind, fără să-l fi rugat careva, prin ceîntâmplare trecuse împreună cu Cedică. Doamne, ce m-o fi apucat, când ştiu bine că,după orice înmormântare, trebuie lăsat să treacă untimp bun, ferindu-te să-i spui mortului pe nume. Altfel,poţi să-i ţii sufletul pe loc. De nu păzeşti obiceiul, tepaşte pericolul ca sufletul mortului, auzindu-se chematpe nume, să nu se mai dea dus până nu te ia cu el,dincolo. Cică e singura dată când nu e bine să-ţi fie mi-lă de cineva… Atâtea am bălmăjit, oftează Lambie, că nicidacă m-ar împuşca cineva, n-aş putea să spun cât îlcăinam şi cât ţineam să se ştie că, de mic, Cedică eraaşa de încăpăţânat încât nu putea fi scos cu niciunchip de pe făgaşul lui… Vorba e că ar fi fost mai bine de-mi vedeam dedrum, mai bine pălăvrăgeam câte în lună şi stele, aşa,ca ceilalţi, înainte de a se risipi pe la casele lor. Oricum, şopti ca într-un fel de legământ, să maiprindă curaj, dacă izbutesc să scap de Cedică sau ceumbră s-o fi târând după mine, jur că popa nu mă maiprinde, cât timp o să fiu viu, prin curtea cimitirului.Poate îngropa, liniştit, tot satul şi să-i cânte după cumare chef, că eu m-am lecuit, nu-mi mai trebuie, înviaţă, slujba lui împestriţată…

Ion NETE

Acolada nr. 7-8 - iulie-august 201112

Vulcănescu – ineditUn manuscris al filosofului Mircea Vulcănescu despre multiplele înţelesuri ale

cuvântului „spirit” de-a lungul istoriei culturii europene

Motto: „Lui Nae Ionescu îi era totuna dacă era citat sau nu. Ştia că nu el este sfârşitul, după cum nu el este începutul, şi căspiritul e pretutindeni şi n-are nevoie de certificat de botez” (Mircea Vulcănescu).

În frazaaleasă drept motto,termenul „spirit”are douăînţelesuri, perfectsuprapuse. Pe de-oparte avem pentru„spirit” un sensinterior (agonic).El indică activitateagândirii perfect

libere şi nelimitate de spaţiul sau timpul care a născutanume opere filosofice, din care s-au ivit şi se ivesc înpermanenţă altele. Pe de altă parte, după spusa că lumeanici nu începe şi nici nu sfârşeşte cu opera vreunui gânditoranume, termenul de „spirit” vădeşte în plus un sens exterior,sugerat de „certificatul de botez” al unei gândiriproducătoare de valori culturale.

Primul sens ţine de latura biologică a vieţii umaneconştient creatoare de noi valori culturale. Aceastăaccepţiune a „spiritului” ca activitate creatoare de culturăla modul „agonic” a marcat cultura europeană, care laînceputul secolului XX era foarte amatoare de Nietzsche.Mircea Vulcănescu văzuse în Cioran un „spirit agonic”. Înopinia lui Petre Pandrea, Nae Ionescu s-ar fi scuturat demoda nihilismului nietzschenian cu ajutorul creştinismuluiortodox care i-a ordonat viaţa interioară şi l-a făcut sădevină un „metafizician al religiei”. După „mandarinulvalah”, însuşi Nietzsche ar fi depăşit impasul religios încare l-a dus războiul declarat creştinismului, salvându-seprin afirmarea vitalismului păgân, de factură greco-romană,„fiindcă după Helada şi Italia suspină mereu oameniiNordului” (Petre Pandrea, Călugărul alb, Ed. Vremea,Bucureşti, 2003, msse din 1956).

În plină teroare poliţienească exercitată asupraunei populaţii paşnice, Petre Pandrea nota pe ascuns, – înintervalul de libertate şi şomaj forţat de după întâia saarestare pentru închipuite vini politice (“între 14 aprilie1948 şi 9 nov. 1952, nejudecat şi necondamnat”) –, câtevaamintiri despre fostul său profesor de liceu Nae Ionescu.Acesta îi recomandase să se perfecţioneze în limbi străinecitind Biblia în franceză, germană, engleză şi italiană.Îndemnul faimosului profesor de metafizică a dat în timpnebănuite roade, culminând cu încercarea lui PetrePandrea de a deveni avocatul faimosului preot Ioan Iovanşi al măicuţelor de la Mânăstirea Vladimireşti arestate deoamenii generalului NKVD Nikolschi/ Nicolau spre aîmpiedica ţăranii români să participe la viaţa religioasătradiţională.

La jumătate de secol după atare îndemn la studiudat de Nae Ionescu unui tânăr de 15 ani, Constantin Noica,– după cei şase ani de temniţă (1958-1964) pentru vina de afi dat spre publicare Povestirile după Hegel „unul din celemai periculoase materiale ideologice din ţară” (apud. PavelApostol) –, îi recomanda comunistului D.C. Mihăilescu săînveţe germana citind în paralel Scânteia şi Neuer Weg,ştiindu-se permanent urmărit şi înregistrat de oameniiSecurităţii, ca orice fost deţinut politic.

Între manuscrisele lui Mircea Vulcănescu aflateîn păstrarea d-nei Măriuca Vulcănescu (fiica cea mică afilosofului) se găsesc nişte documente inedite privitoare lacercetările de tinereţe ale tatălui ei în legătură cu problemaspiritualităţii. Fiindcă acestei teme i-a dedicat multe studiişi articole, fie înainte, fie după glorioasa perioadă aconferinţelor organizate de Asociaţia „Criterion”, în 1940,probabil cu prilejul unei tentative de a avansa din postulsău de asistent universitar la catedra lui Gusti, MirceaVulcănescu a alcătuit o listă cu lucrările sale publicate.Aici enumeră următoarele articole pe care le menţionasedeja în 1932 în manuscrisul (inedit) intitulat Spiritualitateaîn generaţia tînără: „Aspiraţia la creştinism şi înţelesul eiactual”, 1923; „Revizuirea de conştiinţă. Cuvinte pentru ogeneraţie”, şi „Însemnări pe marginea crizei morale”, 1928,toate în diferite numere ale «Buletinului A.S.C.R.»; „Scrisoride la Geneva” în „Viaţa universitară” nr. 7, nr.8 şi nr. 9 din1925; „Asupra lui Péguy” în „Ideea creştină” din 1926;„Despre teatrul mistic al lui Gheon” în „Gândirea” din1927; „În marginea centenarului lui Taine”, despre situaţia

spirituală a lui Taine în „Curentul” din 1928; „Nouaspiritualitate”, răspuns la o anchetă iniţiată de PetruComarnescu în „Tiparniţa literară”, 1928; „Max Scheler”,în nr. 1-3 din „Arhiva pentru ştiinţa şi reforma socială”,1929; „În chestia calendarului” în „Cuvântul” nr. 1348, nr.1359, nr. 1360, nr. 1373, nr 1400, nr. 1405, nr. 1410, nr. 1411,nr. 1414 din 1929; „Însemnări pentru o metafizică abucuriei” în „Cuvântul” nr. 1682 din 1929; o scurtă polemicăcu Paul Sterian asupra vieţii interioare în „Cuvântul” nr.1677 din 1929; „Logos şi eros în filosofia creştină”, în„Floarea de foc” din 1932; despre unele concepţii ale luiBerdiaev în „Cuvântul” nr. 2637 şi nr. 2639 din august 1932;„Gânduri pentru starea Bisericii româneşti în statul laic”,în „Lumea nouă”, mai 1932.

Tot în păstrarea Măriucăi Vulcănescu se aflăstudiul de 14 pagini scrise cu cerneală verde, cu adăugiri şiştersături, ce poartă titlul Înţelesurile cuvântului „spirit”din care derivă „spiritualitate”. În cele ce urmează vomtranscrie prima parte (primele şase pagini) din acestremarcabil studiu, din care oricine îşi poate face o idee deanvergura filosofică şi cultural europeană a gândiriivulcănesciene. Pentru cei înclinaţi din obişnuinţă şi dinlene spre comodităţile izolării culturale în care s-au format,poate părea de-a dreptul şocantă perspectivă culturalăintegratoare a culturii româneşti în cultura europeană. LaVulcănescu însă ea este definitorie, putându-se observa şiîn studiul Experienţa în tânăra generaţie publicat în„Universul literar” din 1938.

În eseul intitulat Spiritualitate (v. „fişa dedicţionar” din rev. „Criterion”) perspectiva teoretică estediferită de cea din studiul Înţelesurile cuvântului „spirit”din care derivă „spiritualitate”. Întrucât Mircea Vulcănescuera interesat în principal de cea de-a treia formă despiritualitate – prezentată în „fişa de dicţionar” cu sensulde „viaţă duhovnicească” –, însuşi titlul (provizoriu) dateseului Noua spiritualitate – răspuns la o anchetă iniţiatăde Petru Comarnescu şi publicat de acesta în „Tiparniţaliterară” din noiembrie 1928 – fusese: Spiritualitate şi viaţăduhovnicească. Scris de Mircea Vulcănescu la întoarcereaîn ţară, acest prim eseu pe tema spiritualităţii în culturaromânească îi fusese dedicat unui profesor de logică (LeonZender) de la Academia rusească de filosofie şi teologiedin Paris cu care se împrietenise în Franţa studiilor salepost-universitare.

Diferita abordare teoretică a problemeispiritualităţii în studiul Înţelesurile cuvântului „spirit” dincare derivă „spiritualitate” poate fi sesizată la simpla trecereîn revistă a rezumatului de idei alcătuit de MirceaVulcănescu pentru eseul Spiritualitate, tipărit în volum dupăcăderea comunismului fără acest rezumat de idei alcătuitde autor. Spre a înlătura această regretabilă eroare deeditare transcriem din manuscrisele lui Mircea Vulcănescu,rezumatul de idei pentru studiul Spiritualitate:

„I. Sensurile termenului:A) Viaţă interioară; 1) definiţie; 2) caractere: a)

imediatism; b) activism; c) psihologism (interioritate); d)biologism; 3) rădăcini istorice: a) umanismul Renaşterii; b)protestantismul; c) filosofia romantică germană; 4)Bibliografie.

B) Cultură : 1) definiţie; 2) caractere; 3) rădăciniistorice: a) raţionalismul; b) Kant; 4) Forme tipice: a)umanism; b) naţionalism; c) marxism; 5) Bibliografie.

C) Viaţă duhovnicească: 1) definiţie; 2) caractere:a) realism; b) eteronomie; c) transcendenţă; d) uniuneipostatică (suprafiresc); e) receptivitate; f)intersubiectivitate; g) interioritate; 3) rădăcini istorice: a)religii primitive; b) mistere orfice şi orientale; d) mistica şiasceza creştină; 4) Izvoare clasice: a) răsăritene; b)apusene. 5) Bibliografie apologetică: a) ortodoxă; b) catolică;c) protestantă. 6) Bibliografie critică: a) literaţi; b) psihologişi psihiatri; c) filosofi ai religiei şi sociologi.

II. Circulaţia termenului în cultura românească:A) Geneza discuţiei:1) Originea şi răspândirea preocupărilor

spirituale: a) Cursurile lui Vasile Pârvan şi ale lui NaeIonescu; b) Conferinţe, reviste şi ziare; c) Intrarea tinereigeneraţii în discuţie; d) Rolul lui Nichifor Crainic;

2) Rezistenţele: a) Reviste; b) Cursuri; c) Ziare; d)Ancheta „Tiparniţei literare”.

B) Fazele discuţiei: 1) Momentul spiritual: a)Caracterizare: separarea problemelor; b) rolul „Kalendelor”.

C) Starea actuală a discuţiei. Diversitateapoziţiilor: 1) Sensul duhovnicesc: spiritualismul ortodox; 2)Sensurile culturale: a) marxismul; b) naţionalismul integral;c) naţionalismul umanist; d) spiritualismul absolutist; 3)Sensul interior: agonicii.” (v.Mircea Vulcănescu, mss. dinarhiva familiei)

Surprinzătoare pentru un tânăr gânditor (peatunci contemporan al fenomenelor culturale luate înstudiu) ne pare siguranţa cu care se mişca în lumea valorilorculturale. Impresionează de asemenea flerul său de istoricşi de critic literar, dar mai ales acurateţea cu care MirceaVulcănescu depistează tipul de spiritualitate pe care-lreprezintă creaţia unui autor sau altul: unii cupersonalitatea culturală pe deplin conturată, precum VasilePârvan, Lucian Blaga, Nae Ionescu, etc., alţii la vremeaînmuguririi talentului, iar azi nume de mare răsunet(precum: Mircea Eliade, Dan Botta, Emil Cioran,Constantin Noica, Petru Comarnescu, Eugen Ionescu, D.D.Roşca, Traian Herseni, Pompiliu Constantinescu etc).

Noutăţi şi poate idei de lectură prin biblioteci s-arputea găşi din lista numelor menţionate de MirceaVulcănescu şi ulterior marginalizate de tartorii cenzuriicomuniste care ne-au lipsit atâta vreme de poezia religioasăîn general, şi a lui Paul Sterian în mod special, şi de eseisticafilosofică a doctorului Nicolae Roşu.

Tristă este desigur soarta tuturor cărturarilor devaloare trecuţi în revistă de Vulcănescu, ajunşi a fi, ca şiMircea Vulcănescu, martiri ai temniţelor comuniste (SanduTudor, Dr. Nicolae Roşu, preot prof. Tudor Popescu etc.),ale căror scrieri filosofice şi religioase au fost completinterzise pe toată perioada celor 45 de ani de „ocupaţiecomunistă” (apud. Vasile Băncilă) a României.

MIRCEA VULCĂNESCU-inedit

Înţelesurile cuvântului „spirit”, din care derivă„spiritualitate”

Spiritualitate, stare în spirit, trăire spirituală, felde a fi al cuiva în raport cu spiritul, atitudine sau poziţiespirituală a cuiva.

Termen echivoc. Echivocitatea se datoreşteînţelesurilor diferite ale cuvântului spirit, în raport cu carese defineşte această stare.

Spirit (greceşte: pneuma; latineşte: spiritus;franţuzeşte esprit; nemţeşte: Geist; slav: duh) înseamnă,

I. Din punct de vedere fizic,1) în sens originar: a) suflu, răsuflare; b) corp

care nu poate fi nici văzut nici pipăit; c) fluid subtil care seevaporă şi dispare, ca răsuflarea rezultat al distilării.

În acest sens este întrebuinţat mai întâi încosmologia greacă, apoi de spiritişti şi mai pe urmă deDescartes şi Bacon atunci când vorbesc de „umorileanimale”. Răsuflarea fiind socotită trăsătura esenţială afiinţei vii (însufleţite) s-a ajuns la o a doua accepţie atermenului, cea psihologică.

II. Înţeles psihologicSpirit, în înţeles psihologic, înseamnă: 2) suflet

(greceşte: psyché; latineşte: anima; franţuzeşte: âme;nemţeşte: Seele), principiu nematerial al vieţii, ceea ceface ca fiinţele vieţuitoare să trăiască, să se mişte, să simtăşi să gândească.

În acest sens, termenul nu e totdeauna completidentic cu cel de spirit. Uneori, cei doi termeni sunt identici(Descartes); alteori, spiritul indică numai natura sufletului(creştinism) sau originea lui (platonism); alteori, sufletul e/considerat a fi/ de mai multe feluri, fiecare din funcţiileorganice având un principiu propriu (suflet vegetativ,senzitiv, raţional); dar numai principiul vieţii raţionale poatefi identificat cu spiritul conceput ca suflet al lumii întregi(Aristotel).

;

Acolada nr. 7-8 - iulie-august 2011 13

P o e z i eP o e z i eP o e z i eP o e z i eP o e z i eIII. În perspectiva metafiziciiDin al doilea şi al treilea înţeles /originar/ al

termenului, s-a desprins în filosofia modernă un al patruleasens. /Acesta este/ cel mai răspândit în filosofia modernă.În sens /metafizic/ spirit înseamnă:

Principiu nematerial activ şi inteligent al lumii(res cogitans), fiinţă (substanţă sau atribut) nematerială(neîntinsă) care face să se mişte lucrurile, le dă viaţă şicunoaştere; în sens special, gândire, formă de existenţăneîntinsă.

În înţelesul de res cogitans, spiritul poate ficonceput în mai multe feluri:

A. Sub raportul naturii lui, spiritul e privit de uniica (a) principiu exclusiv din care se constituie lumea(monism spiritualist: Leibniz, Hegel), materia fiind sinonimăcu nefiinţa (Platon), sau nefiind decât o iluzie a spiritului(idealism absolut, Berkeley), sau o prefacere dialectică aspiritului (ideii) /în/ idealismul dialectic /al lui Hegel, deunde şi identificarea abuzivă a idealismului (soluţiegnoseologică, /idealism al cunoaşterii/) cu spiritualismul(soluţie metafizică).

Alţii consideră (b) spiritul ca pe unul din cele douăprincipii din care sunt constituite lucrurile; la Spinoza,spiritul şi materia constituind cele două atribute cunoscuteale substanţei divine: gândirea şi întinderea; la Toma dinAquin /constituind/ cele două elemente ale formeisubstanţiale a lucrurilor (dualism).

Alţii (c) refuză spiritului caracterul de principiu,şi văd în el un fenomen derivat, un „epifenomen”, rezultatal combinării materiei şi mişcării (monism materialist,Büchner), sau formă evoluată şi complexă a energieiuniversale (energetism: Ostwald, Rădulescu-Motru).

B. Sub raportul relaţiilor lui cu mişcarea lumii,spiritul poate fi înţeles ca imanent lumii (dynamismul) sauca transcendent ei. El mai poate fi negat ca principiu almişcării şi considerat în interiorul naturii, ca un rezultat almişcării.

IV. Înţelesul teologic3) Extinderea înţelesului de suflet la ideea lumii

întregi a dus odată cu apropierea săvârşită între creştinismşi filosofia greacă – începând cu veacul al treilea de dupăHristos –, la o nouă accepţie a termenului în care spiritul eînţeles ca fiinţă supranaturală, Dumnezeu, considerat: a)în firea lui (Dumnezeu e spirit); precum şi b) în fiinţa lui(persoana, faţa sau hypostaza lui) atotputernică,omniprezentă şi lucrătoare: adică dătătoare de viaţă şi decunoaştere curăţitoare, mângâietoare şi mântuitoare asufletelor în care locuieşte.

În acest înţeles şi privit în raporturile lui cu lumea,spiritul poate fi conceput: ca imanent lumii (panteism); catranscendent şi fără legătură efctivă cu lumea (deism); catransient, adică transcendent după fire dar prezent în lumeca providenţă (teism), sau chiar ca fiinţă (pan-enteism).Spiritul mai poate fi negat, ca fiinţă şi afirmat numai îninteriorul naturii, ca obiect ideal de credinţă omenească(ateism, de diferite feluri).

În raporturile lui cu Dumnezeirea /spiritul/ poatefi considerat ca fiind (a) de o fiinţă cu Tatăl şi Fiul,procedând de la Tatăl şi închinat şi mărit împreună cuTatăl şi Fiul (dogma trinitară creştină); (b) de o fire cuTatăl şi Fiul dar deosebit de ei ca fiinţă (Sabelianism) sauinferior lor (subordonaţionism); (c) Demiurg, fiinţăintermediară între Dumezeu şi lume (Sabelianism); (d) Modde a fi al Dumnezeirii fără hypostază (substanţă saupersonalitate) proprie (modalism); (e) Dumnezeu, de o fiinţăcu Tatăl şi Fiul, dar procedând de la Tatăl şi de la Fiul(catolicism); (f) făptură a lui Dumnezeu, duh, înger.

Trebuie observat că în toată filosofia creştinăspirit înseamnă simultan trei lucruri. Într-o primă accepţie:Dumnezeu, una din feţele Sfintei Treimi nefăcută. Într-o adoua accepţie: fiinţă nevăzută, putere Dumnezeiască,creată (făcută), fire a fiinţelor nevăzute (înger). Într-o atreia accepţie: dispoziţie sufletească (duhul blândeţii, alînţelepciunii, al răzvrătirii, etc.).

Întrebuinţarea aceluiaşi termen este justificatăde faptul că îngerii sunt socotiţi ca fiinţe intermediare (soli)între Duhul Sfânt şi lume. Multă vreme îngerii n-au fostsocotiţi ca duhuri exclusive, ci părinţii Bisericii le-au atribuitnu numai „putere operatorie”; ci şi trupuri subtile, din ce înce mai grele de-a lungul celor nouă cete, de la Tronuri, laSerafimi, la Heruvimi, la Puteri, Virtuţi, tării, Căpetenii,Arhangheli şi Îngeri propriu-zişi, întemeiaţi poate pe ideeaplatonistă că trupul este indisolubil legat de făptură şi cănumai Dumnezeu e Duh, în sensul absolut al cuvântului.

Numai când opoziţia creator-făptură a dobândit odeplină claritate filosofică, în momentul în care în plinveac al VIII-lea creştinismul a început să prefere formulărilearistotelice celor platonice, şi să înlăture limbajulpanenteist, analog platonismului, afirmând desăvârşita

transcendenţă a Divinităţii (Ion Damaschinul), s-ageneralizat opinia formulată de Augustin cu trei veacurimai devreme a desăvârşitei incorporalităţi a îngerilor. Ceeace îi deosebeşte de Duhul Sfânt, în creştinism nu estenatura spirituală, necorporală şi universală, ci faptul căsunt făpturi imanente, făcute de Dumnezeu, care nu-şi auînsuşirile lor „a se” ca Dumnezeu, ci de la fiinţatranscendentă a căror voie o împlinesc.

Cât priveşte sensul de dispoziţie sufletească, else justifică prin aceea că sufletul omenesc este şi el denatură spirituală, stările lui fiind stări în spirit. Trebuieobservat că şi aici concepţiile au variat în raport cu aceleaşiîmprejurări precum concepţiile despre imaterialitateaîngerilor.

Pentru părinţii primelor veacuri, care foloseaulimbajul platonic, sufletul e de natură spirituală. El esteduh din suflarea Duhului Sfânt care a dat viaţă lui Adam(de unde şi ereziile despre pre-existenţa sufletelor). Părinţiide mai târziu, şi mai ales Apusenii, simţind ceea ce înaceastă doctrină poate crea iluzia naturii divine a sufletului,au adoptat părerea aristotelică după care sufletul e formacreată a trupului. /Ei au/ definit aceasta chiar ca dogmă.Afirmaţia caracterului necreat al sufletelor e o ereziecondamnată de Sinodul al V-lea.

Părinţii răsăriteni au continuat totuşi a admite pelângă natura nematerială a sufletului şi existenţa unei relaţiitainice de asemănare între Duhul Sfânt şi sufletul omului.De aici şi folosirea cuvântului duh pentru stare sufletească.Trebuie observat de asemeni că această folosire atermenului mai e justificată şi de credinţa că Duhul Sfântsălăşluieşte în sufletele drepţilor. Întrucât după învăţăturagenerală sălăşluirea Duhului Sfânt în sufletul omului efăcută posibilă prin uniunea hypostatică a firei dumnezeieşticu cea omenească în Iisus Hristos, continuată în Biserică.Biserica nu este înţeleasă aici sociologic ca instituţie; cimetafizic ca realitate cu dublă natură, ca loc de întâlnireîntre om şi Dumnezeire. Biserica este comunitate deDragoste a lui Dumnezeu cu oamenii. Participarea omuluila viaţa Bisericii îl face părtaş (ca mădular) la unirea cufirea Dumnezeiască.

Catolicismul a accentuat caracterul instituţionalal Bisericii. Prin reacţie, protestanţii au opus catolicismuluiaspectul lăuntric (ca pe un aspect exclusiv), fără a-şi dasema că astfel riscă să rupă comunitatea, prin protest.

Aşa a apărut noua opoziţie dintre spirit (duh) şiliteră (slovă). Primul termen în sens de intenţie sufleteascăşi de viaţă lăuntrică. Al doilea în sens de instituţie, de gestexterior, de rit mecanic.

Se vede astfel care este rădăcina acestei ultimeaccepţii a cuvântului spirit, luat în sensul de viaţă interioară.Simultaneitatea absolută a termenului de „spiritual” cu„interior” („sufletesc”) reprezintă noutatea accepţieiintrodusă de protestantism. Ea nu este admisă în sensul cătot ce e sufletesc e spiritual, ci în sensul că doar ce estesufletesc poate fi şi spiritual. Dar potenţial ea cuprindeidentificarea celor doi termeni. Prin aceasta se revine lasensul psihologist al termenului.

V. Înţelesul axiologicÎn filosofia modernă, începând cu Kant, circulă

un al cincilea sens al cuvântului spirit, rezultat dinîncercarea de a sintetiza înţelesul creştin protestant altermenului (viaţă lăuntrică trăită în dispoziţii deuniversalitate) cu interpretarea idealisă a sensuluiraţionalist (principiu nematerial activ, inteligent şi creatoral lumii)

În această accepţie spirit (Geist) însemneazăactivitatea subiectivă prin care omul se smulgedeterminismului naturii. El opune acestuia voinţa sa liberăşi legislatoare prin care făptuieşte ca o persoană liberăfăurind o lume ideală conformă imperativelor morale(Kant). Într-un astfel de sens axiologic spiritul se opunenaturii. Prin extensiune, devin de sorginte spirituală toaterealităţile care solicită acţiunea unui om. În acest sens, sevede că spirit se identifică în totul cu noţiunea de creaţieumană, adică de cultură.

Prin analogie cu cele trei sensuri creştine, Hegela încercat să sistematizeze în trei concepte diferite celetrei accepţii moderne ale spiritului: (a) spiritul subiectiv(psyché, anima), corespunzător sufletului individual darconsiderat în generalitatea lui; (b) spiritul obiectiv (culturaîn devenirea ei istorică – realităţi ideale corespunzătoareîngerilor); (c) spiritul absolut (pneuma, spiritus) – arcorespunde Duhului divin, fiind însă deosebit de ele prinfaptul imanenţei sale.

Pentru Hegel, cele trei accepţii desemnează treirealităţi aflate în raporturi de derivaţie dialectică. Teza,informă şi nelimitată este constituită de spiritul subiectiv,de postularea unui eu. Prin auto-negaţie (negareasubiectivităţii) se limitează şi se exteriorizează,

obiectivându-se în creaţiile culturale, pentru ca negându-se negaţia să se ajungă la sinteza spiritului absolut în carese complinesc (fiind corelate funcţionale) celelalte douăajunse la conştiinţa de ele însele.

VI. Înţelesul sociologicO nouă accepţie a spiritului derivă din

hegelianism. Este aceea după care spiritul e sinonim cusocietatea. Pentru stânga hegeliană, materialistă, raportuldialectic este altul. Răsturnând sistemul de derivaţiehegelian, care scoate materia din spirit, şi desbărându-sede orice implicaţie metafizică, Marx socoteşte că nuspiritul, ci societatea este sinteza luptei naturii (teza) cuomul (antiteza) care i se opune. Şi că în această societatespiritul nu este decât formă suprastructurală a relaţiilorinterumane prin care omul ia cunoştinţă de ce face. Caatare, societatea e determinată mai întîi de ceea ce omulface efectiv (tehnica) şi apoi de relaţiile în care se aflăomul cu semenii săi în privinţa raporturilor de producţie.Starea tehnică şi raporturile de producţie decid deci destarea tuturor formelor vieţii sociale şi implicit si de celeprin care societatea ia cunoştinţă de sine însăşi. Ele suntvariabile independente; cultura spirituală nu e decît reflexullor.

VII Înţelesul biologic (/Actualist/act pur, G.Gentile)

În sfîrşit, filosofia modernă mai cunoaşte prinbergsonism o nouă accepţie a spiritului, sinonimă cu viaţaconsiderată în activitatea ei conştientă şi creatoare.

Adică viaţa care se depăşeşte necontenit pe sine,veşnic nouă şi neînchistată, originală, autentică şi nesilităde scheme preexistente. Acest sens este totuşi de naturăbiologică. La limită, cu Gentile, spirit devine sinonim cuactivitate pură, opus realităţii considerată ca stare. Acestuiultim înţeles îşi datoreşte cuvântul spiritualitate, precumvom vedea, principalul temei de circulaţie în tânărageneraţie după război.

Isabela VASILIU-SCRABA

Comedianumelor (17)

La PDL, oare mai e de actualitate(e)vanghelizarea şi mit(r)uirea formaţiunii?

xÎn fine, Daniela Sitar Tăut şi-a putut aronda

numele. A devenit ditamai Daniela Univer-sitar Tăut.x

Norman Manea, aproape Norman Mailer.x

Aşa nume de autor, aşa titlu de carte! MedeeaIancu: Divina tragedie.

xMihaela Ursa, bine, dar care Ursă? Mare sau

mică?x

Muzica noastră culinară, de la Florin Salam laSandu Ciorbă.

xDe ce a introdus Adrian Năstase programul

„cornul şi laptele”? Mă bate gîndul că întru cinstirea moşieid-sale de la Cornu.

xÎi doresc din suflet lui Vasile Gogea să nu

gogească.x

Ion Barbu îi spunea lui Ov. S. Crohmălniceanu„bacilul Croh”.

xPropun să-l sărbătorim pe Nicolae Marian Tomi

în Duminica Tomii.

Ştefan LAVU

Acolada nr. 7-8 - iulie-august 201114

Un prozator condamnat la realism:Radu Mareş (II)

Radu Mareş este– cum s-o spun? –concret. Cuvintele nu-sabstracţiuni, sînt niştecărămizi. Romanul etreabă serioasă, zidiresolidă. Stilul îngrijit nu-iunul relaxat. Nu-i placefrumosismul (cuvîntul luiPleşu pentru scrisulfrumos, fără idei). Estrăin de inovaţiitehnice de ultimă oră.Scrie ca Mircea Eliade,

scrie ca Dinu Pillat; ca Sadoveanu, cînd vrea. O mostră?„Zgomotul scîrţîitor de jucărie de plastic pe care-l fac gîzeleîn ultimele raze de soare ale zilei”. Alta? „uguitul ca unlătrat al sutelor de porumbei”. Şi, ca din Creanga de aur:„De altfel ce bărbat poate spune, dacă-i cinstit, că ştie dece zîmbeşte o femeie?”. Limba lui Mareş are ecouri decronică: ruscă, ţentimă, bosiag şi încă roşu. Un cuvîntneaşteptat, ca ringhişpir sare din pagină „cu puteri grozave”ca ale lui Grigore din Caşvana.

„Puteri grozave” are şi Iiuţă, Călugăraşul dinCalafindeşti: nu-l latră cîinii, nu simte nici foame, nici sete,se închină „la ceas neauzit” şi vindecă la fel ca-n scripturi.Curat şi luminat, moare în numele utopiei lui. Împuşcat,deşi nu se împotrivise („nevinovăţia nu cîntăreşte nimic”).„În satul românesc, despre care doar proştii vorbesc cudispreţ, există încă adevărul nestricat al lumii. Nu e uitat, afost pus la păstrare”, crede cu sfinţenie Călugăraşul.

Un talent de marcăproprie se regăseşte în scrierilelui Radu Ulmeanu, poeme,roman, dar şi în comentariilepolitice publicate în Acolada.Fidel sieşi, rămâne mereucaptivant în volumele de versuri,ca şi în romanul publicat în 2009,înzestrarea pentru scris îi estedublată de onestitate,perseverenţă şi judecata la recedin editorialele din anii 2007-

2011 reunite sub titlul Politica, o comedie cu final cunoscut1;ele pot fi citite ca mici proze al căror subiect este politica,viaţa politică, dar şi clasa politică, surprinsă printr-otrăsătură lipsită de indulgenţă: „Lichelismul nu este ocalitate rar întâlnită, tocmai la unii dintre reprezentanţiila vârf ai acesteia”.

În textele cu grijă articulate, demonstrând logică,simţul măsurii nu împiedică afirmarea pasionantă a opiniilorconvingătoare prin argumentele solide, al căror ton nuanţateste susţinut de o cinstită supunere la obiect, iar obiectuleste unul de mare interes. Revoluţia română „a răsturnatpână la urmă dictatura comunistă, cea mai sinistră dupăaceea pusă pe picioare de tătucul Stalin în URSS şi de Maoîn China. Totuşi, revoluţia română a fost negată,minimalizată pe de o parte, preluată cu forţa, pe de altăparte şi fardată în tonuri edulcorate de puterea instalatăpe rănile şi cadavrele celor care s-au pus, de buna credinţă,în slujba ei”. Priveliştea haosului, a destabilizării îi iscăreacţii pline de ironie: „PSD a pus şi ţine cu îndârjire batistape ţambal, agăţându-se cu disperare de o putere iluzoriece-i oferă doar satisfacţia obţinerii sau păstrării unor feudepentru visul de îmbogăţire al baronilor săi”. Pasiunea pentruîntâmplările din cotidian este susţinută de raportareaacestuia la trecut, pe de o parte, dar şi proiectarea lui înperspectivă, pe de altă parte. „Condamnarea comunismuluia rămas un act pur formal, nefiind urmată de absolut niciomăsură practică, iar Raportul Tismăneanu s-a doveditatacabil pentru multe din lacunele şi denaturările sale, toateîn avantajul tocmai al comunismului condamnat”.Prozele polemice ale lui Radu Ulmeanu stârnesccuriozitatea şi stimulează atitudinea critică a cititorului,niciun moment ele nu trenează şi nu cad în derizoriu,scriitorul are ştiinţa de a pune în valoare observaţiilecomentatorului politic, pledoaria este limpede, forţa textuluiînlătură incertitudinile, adevărul îşi afirmă prezenţa, seconturează cu precizie. „Cel mai trist spectacol din ţaraasta, plină de un grosier şi dezasperant humor, este dedeparte acela al diverselor canale de televiziuneromâneşti”, fenomen care „se datorează unei explicabile,până la un punct, candori populare şi atinge straturi destulde groase ale societăţii manelizate, elodizate şitelenovelizate”.Cu binecunoscuta-i ironie şi ştiuta-i maliţie neîndurătoare,Radu Ulmeanu nu este un simplu „privitor ca la teatru”, elculpabilizează starea de prostraţie atât la nivel individual,cât şi la nivel naţional, înfierează neroada acceptare aexplicaţiilor mai-marilor zilei şi denunţă mobilurile şiinteresele politice şi materiale. În pamfletele sale virulentesupune unei analize extrem de atente societatearomânească, în toate articulaţiile ei esenţiale, frica deatitudine, neasumarea niciunei răspunderi sau asumareaei pe jumătate.Scriitorul este neîntrecut în a detecta motivaţiile secreteale politicienilor, este un observator iscusit al alibiurilorlaşităţii la dimensiune naţională, dar şi la cea individuală.„Dar luatul pe arătură nu este un sport exclusiv prezidenţial.O dovedesc acum chiar unii dintre cei la care ne-am aşteptamai puţin, nişte artişti plastici care, ameţiţi de atotputernicalibertate de expresie, joacă tontoroiul pe obrăjorii îmbujoraţide ruşine ai bunului simţ naţional”.Radu Ulmeanu are o uimitoare şi seducătoare inventivitateîn materie de limbaj, satirele sale în proză revelează şi noiperformanţe stilistice ale scrisului său, altele decât celeîntâlnite în Chermeza sinucigaşilor. Sarcasmul său „blând”alternează cu tonul vituperant, ironia se încarcă de gradecrescătoare de incisivitate, încât adesea accentul se punepe latura caricaturală a faptului evocat sau a „personajului”luat în ascuţişul penei. În „baletul prezidenţialelor”, „ocampanie pudrată cu «schime, cântece şi jocuri»”, „CrinAntonescu, o voce încă în formare, amintind de tenorii dela operetă, se păstrează în limitele unor vocalize ce sedoresc încă elegante. Iar Geoană îşi îngroaşă vocea dincolode posibilităţile coardelor lui vocale, scoţând tonuri guturaleşi văzându-se deja călare pe orătania republicană. În fine,prezidentul cochetează la nesfârşit cu postura de nehotărât,

cântărindu-şi cu precauţie şansele de succes, caredeocamdată nu par grozave”. În aceeaşi „campaniepudrată”, tentaţia puterii reuneşte două personaje cestârnesc apetitul zeflemitor al autorului: este „MironCozma, pe care tocmai îl bate gândul de-a candida laalegerile prezidenţiale, alături de un alt pitoresc personaj,principele Radu Duda de România, sau cum s-o mai finumind serenissima alteţă regală. Împărat şi proletar, ambiivopsiţi precum cioara, ambii făcuţi, nu născuţi, în ţărişoaranoastră liber schimbistă, democratică, ezitând etern întreuşa Uniunii Europene şi uşa cortului”.Textele nuanţat satirice cu o ascuţime a viziunii critice şicu o virulenţă a limbajului, care însă nu încalcă normeleurbanităţii, se justifică prin dezamăgitoarea stare de fapt,prin abuzurile sau delăsarea superbilor magistraţi „caremai dăduseră o dată cu băţul în baltă castrând CNSAS-ulde, totuşi, îndoielnica-i virilitate” sau prin „trădarea”intelectualilor, „punctul culminant al odelor [lor] deşănţate”fiind atins de „un cunoscut filosof (ulterior, cu întreaga luitagmă, a fost răsplătit de idolul său cu punerea alături detagma tâmpiţilor) care l-a numit nici mai mult nici maipuţin decât «un preşedinte pentru alte coordonateistorice»”.Nu există decât teme mari în aceste texte politice în carerealităţile naţionale sunt privite în contextul mai larg alistoriei contemporane: „Curge pe străzi sângele negru alistoriei contemporane/ un fluviu cu atâtea meandre, atâteaîntoarceri/ până să ajungă la oceanul murdar al altor istorii/ce, adunate la un loc, formează oceanul deriziunii”.Savuros incitante, pamfletele lui Radu Ulmeanu debuteazădirect, fără oscilaţii şi evoluează, mai ales, în absenţatranzacţiilor de orice fel. Scrieri de mare acuitate, ele îşirefuză efemeritatea mizând pe decantarea lor în timp. Elesunt expresia unui simţ civic treaz şi a unui „prea plin” al„simţirii problematice”, ele exprimă amplificarearăsunetului întâmplărilor cotidiene în conştiinţaneadormită a autorului. Dincolo de atitudine şi de opiniilesale tranşant formulate se afirmă din nou talentul deprozator al autorului, căci gazetarul şi scriitorul trăiescîntr-o perfectă simbioză.Există în aceste texte de satiră acerbă, pe lângă o dispoziţiepentru jocul nuanţat cu cuvintele, seriozitatea omului ce-şiexprimă responsabil reflecţiile asupra condiţiei umane într-un bine definit context actual. O trimitere în acest sens arreprezenta-o remarcabilul efect stilistic dintr-o formularecu valoare de concluzie: „o ţară coruptă e guvernată de ceicare au ridicat corupţia la rang de lege fundamentală. Suntcorupt şi corup la rândul meu, deci exist! ar spune acum unCartesius român – de-al nostru, adică”.

Liana COZEA1 Radu Ulmeanu, Politica, o comedie cu final

cunoscut, Cluj, Editura Dacia XXI, 2011

„Satiră. Duhului”nostru

;

Alături de el e ucis şi Gavril M., ca pe front. „Ucidepăstorul şi turma se va risipi”. Frăţia teandrică, solidaritateamistică au fost spulberate prin glonţ.

Personajul central (un practician social) e om auster,neostentativ, însingurat şi retras. Gavril M., adept alcurăţeniei moral-civice, e tenace şi demn. Modul de a-lînfăţişa cititorului e pe măsură, Mareş deţinînd un controlal stilului desăvîrşit.

Numai un houret, un cîine prost de vînătoare carealeargă aiurea, în toate direcţiile, înghesuie detalii pestedetalii. Pentru un virtuoz în arta detaliului, montajul şidozajul sunt esenţiale. Am acest defect, ca şi personajul luiMareş, Opriţescu: mi se fixează în minte anume amănunte,aparent, doar aparent, irelevante. L-am invidiat pe AntonHolban că l-a pus pe motănelul Ahmet să doarmă cu capulpe volumul Albertine disparue, ca să trimită la Proust. Mareşîmi dă şi mai multe motive de invidie decît Holban: cortelulroz al lui moş Onofrei, contabilul, în rapel cu „o uriaşăminge roz-pal” – tufa de rosa canina. Totul e dozat cu grijă,„milimetric”. Nimic nu-i lăsat la întîmplare: de la nume(armăsarul are nume femeiesc, Nuşka) la faptul importantcă Gavril M. era om însemnat – fără două degete, tăiate demaşinăria care se cheamă frapant, şişcorniţă; ceea ce l-aîmpiedicat să fie preot, dar nu l-a clintit din proiectul de areconstrui biserica voievodului Ştefan, arsă de ruşi.

Nu teoria face romanul, ci vocaţia, harul. Totuşi,Radu Mareş strecoară în prima parte a cărţii o teorie. Cîndîncepe romanul? întreabă autorul. Cînd se terminăamintirile, notele biografice, observaţiile despre cultură,politică, mentalităţi, istorie... Aşadar nu agreeazăinserturile, fie ele descriptive, estetice, jurnalistice, textelede frontieră, „impure”, amestecînd eseul cu „fiziologiile”,documentul cu pseudo-jurnalul, într-un cuvînt,contaminarea genurilor. Este el hablador prin excelenţă.La un moment dat, Radu m-a întrebat telefonic dacă nu-iprea multă etnologie în roman. Nu este, deşi, dezvoltată,nunta Parascuţei ar putea tinde spre un manual de datiniin nuce. Dar la ce nu se pricepe Mareş, de la cai la... duziilui Herr Franz, austriacul care a ales cu inima Bucovina(„Deşi, dacă e vorba de inimă poţi greşi foarte uşor”.)

Lucid şi onest e prezentat şi acel melting-pot (inversdecît la americani) al satului bucovinesc. Tatăl Katriei,ruteanul căruia nu-i plac românii, zice: „la ce le-a trebuitlor, românilor, ţara asta, dacă nu se pricep şi nici nu letrece prin cap s-o administreze ca lumea”.

Satul nu are nici feşter, nici inginer silvic, nicidoctor... Le scoate ţiganca Tina dinţii oamenilor, „cu doardouă degete”.

Unceşului (spus pe bucovineşte) Anton nu-i plac nicinemţii: „Dacă vrei să ştii, pe nemţi nici nu trebuie să-ţiplacă de ei, pentru că nu le pasă, adică n-au nevoie deasta”.

„Mie îmi plac toţi popii la grămadă, chiar şi rabinii.Îmi plac, dar de departe”, spune Octavian Voropkievici, înspatele căruia se ghiceşte însuşi Radu Mareş.

„Sîngele hotărăşte”, zice ovreiul Horovitz.„Încîntării gălăgioase a jidovului” i se opune „prudenţa rece,ţărănească”: „Străin însemnînd ceva cu care, asemenioloiului cu apa, tu n-o să te amesteci niciodată, oricît aivrea”. Pentru că nu toţi suntem egali etnic, asemeneapieselor de domino egale, ci diferiţi. Apud Noica: „Esteromân cine a uitat că e altceva”.

Mareş apără stilul etnic românesc (un scriitor buno face cu eficienţa unei armate), fără teamă de etichete caşovin ori antidemocrat. Nu crede că ideea naţională ecaducă, deşi calitatea românilor a scăzut dramatic şi penedrept.

Faţă de cărţile anterioare, în Cînd ne vom întoarcee mai multă analiză şi mai mult fantastic. Mai ales cînd evorba de Katria, femeia fabuloasă, ca din marea literaturărusă, Mareş încalcă pactul: nu mai suportă condamnareala realism, evadînd în fantastic. Katria îi simte moarteaomului ei, vine pe calul negru, în rochie albă, cu puşcaretezată. Moare, dar trage prima. Personajul intră nesmintitîn logica auctorială; în cazul ei, vocea narativă eatotştiutoare. Ecaterina Suhorveschi se foloseşte, în relaţiacu tatăl ei, ruteanul, de „ucraineana cea muzicală”. Parteacreierului numită de Platon logistikon foloseşte germana,cu „eleganţa ei geometrică”, limba stră-străbunicii Else.Pentru nous – intuiţie are nevoie de româna „ca o pădureîntunecoasă, fără capăt”; Katria ştia să dispreţuiască«nemţeşte», dar pentru Einfühlung apelează la română:„gîndurile ei secrete (...) cereau însă insidios limba română,cuvinte neînchipuit de fragile, nestăpînite cu tot curajul şicare, ca în basme, se prefăceau în abur sau în pulbere

Acolada nr. 7-8 - iulie-august 2011 15

atunci cînd le punea la încercări”. Frumoasă lecţie şielecţie!

Sub titlul Ci bietul om sub vremi, în „Acolada” dedec. 2010, Lia Cozea vorbea despre „înfrîngerea eternă aeternilor inocenţi”. S-a gîndit, cred, la Iliuţă teologul.Întîmplarea tragică nu-i înfrînge pe cei doi iubiţi, nu suntbiete fiinţe sub povara vremilor potrivnice. El se revoltă şimoare; ea se revoltă şi moare. Cu moartea pre moartecălcînd, călcînd-o. Intră în timpul etern, al morţiisacrificiale, prin dragoste ritualică. Mareş, supranumit nudegeaba „cardinalul de Retz”. evită magistral melodrama.

Mă opresc aici, simţind ca Gavril M. „mica ameţealăa stării de bine” în faţa acestei reuşite literare. Bocitoarelecritice ne spun că literatura română nu are roman. Nu ştiudacă avem roman, dar sigur avem romane. Unul este Cîndne vom întoarce. Rămîne doar ca roata norocului de scriitorsă-l scoată long-seller.

Să nu uit: „Ne vom întoarce într-o zi” e titlul poezieide temniţă a lui Radu Gyr, din care citez strofa ultimă:

„Şi-n lacrimi ori în mîngîieri,/ Tot noi vom curge, zide zi,/ În tot ce mîine, ca şi ieri,/ Va sîngera sau va iubi.”

Magda URSACHE

Vedere de pe acoperişul lumii

Faptul că, aparent, Ernö Bartha este sculptor, nusatisface nici cea mai puţin exigentă încercare de a-lclasifica rezonabil. Pentru că, în cazul său, nerezonabilăeste chiar tentaţia clasificării. Dacă vom încerca să facemun pas înainte, iarăşi din acea firească nevoie de a ieşi dinconfuzie (asta e, absenţa identificării este o sursă majorăde nelinişti şi frustrări), şi îl vom striga pe acel nume vag şicomplet lipsit de imaginaţie de artist vizual, vom trăi încăo dată experienţa subită a eşecului, deoarece sintagma esteatît de neputincioasă încît se va face ţăndări la primulcontact cu oricare dintre lucrările sale. Şi atunci nu nerămîne decît să ne lăsăm păgubaşi, iar spiritul cartezian îlvom abandona temporar prin vreun amfiteatru melancolic,uşor promiscuu şi cu aerul îmbîcsit de pedanterii. Asta e,Bartha nu poate fi încadrat, nu pentru că şi-ar fi propus elexplicit acest lucru sau, şi mai grav, că nu l-ar duce capul pebietul privitor, ci, pur şi simplu, pentru că artistul a avutincomoda inspiraţie de a dezerta din genurile consacratate,simultan cu aceea, şi mai gravă, de a nu intra, mai apoi, înnicio ficţiune lingvistică prin care tot felul de victime alecrizelor de identitate încearcă să-şi camufleze neantul. Şitotuşi, ceva, ceva tot este, dar acel ceva este atît de actual,atît de viu şi atît de pregnant încît pe o posibilă spirală aevoluţiei în care prezentul s-ar defini ca o coliziune atrecutului cu viitorul, el s-ar aşeza sigur pe lîngă, într-unconcept arhaic, mai exact anistoric, multora antipatic dinmotive de inacesibilitate, adică în acela pur şi simplu decreator. Poate să sune vetust şi romantic, dar privitorul nu

are nicio vină că Ernö Bartha chiar asta este: un creator.Adică unul care face, care zămisleşte, care este într-un felde incontinenţă epifanică, întrupînd mereu cîte ceva, oimponderabilă, o idee, un sentiment, o transcendenţă. Şiatunci cum să-i spui, dacă nu, pur şi simplu, creator? Adicănu, pardon, mi-a luat-o gura pe dinainte, creator, da, însănici pur, şi nici simplu! Mai întîi, pentru că orice creatoreste impur, puri sînt doar sterilii şi îngerii, pentru că el,creatorul, trăieşte ambiguu, se aşază la intersecţii, se luptăcu amorful şi cu promiscuitatea, cu zoaiele materiei şi cusecreţiile imaginaţiei, cu crisparea şi cu îndărătnicia, darşi cu transparenţele viziunilor şi rarele surîsuri aleposibilului. Creatorul nu este pur pentru că-l bîntuie un felde priapism, suportă o continuă şi dureroasă erecţie, apoiţopăie satiriatic prin ţinuturile sublunare, prin zonele umedeale lumii, pe unde materia este moale şi mlădioasă, iargîndurile casante şi aprige. În al doilea rînd, un creator nu este simplu pentru căeste… nu, n-am să spun complicat, chiar dacă aş aveaperfectă dreptate, e, totuşi, mult prea previzibil şi toatălumea se aşteaptă la asta…, nu, el nu e simplu pentru căelaborează şi transmite mesaje, cu alte cuvinte este unpurtător şi un distribuitor de sens, angajat într-un act majorde comunicare, iar acest lucru nu este nici pe departe unulsimplu, ci, evident, unul extrem de complex, hai, decomplicat, dacă vreţi. Şi creatorul mai e ceva, cevaapofantic, adică ceva ce nu e, de exemplu nu e mascărici,nu ţopăie pe stradă, nu se fotografiază cum scoate limbasau cum îşi dă pantalonii jos, nu strînge trei peturi ca să sedea ecologist, creatorul meditează, avertizează, judecă şisancţionează. Uneori cu tandreţe, cu sarcasm şi cu ironie,alteori vituperant şi năprasnic… Şi uite-aşa, deşi Ernö Bartha face sculptură, face obiectespecifice genului, tridimensionale, în cele mai diversemateriale, el nu este, aşa cum am mai spus-o, de fapt, unsculptor, sau nu unul ca toţi ceilalţi. Spirit ludic şi grav înacelaşi timp, zglobiu şi meditativ, cînd histrion mustăcios,un fel de husar cu privirile pierdute sau, dacă vă place maimult, un jandarm austro-ungar căzut în contemplaţie,Bartha este fundamental un creator de imagini mentale,un depozitar de forme interioare pe care, ulterior, le scoateîn peisaj pentru că nu mai poate rezista presiunii. Şi odatăexteriorizate, aceste agregări launtrice încearcă să-şigăsescă locul, mimînd obiectualitatea şi camuflîndu-se abilîn cele mai diverse substanţe.Mişcare încremenită, / dans cosmic, / gasteropode imense,/ disimulîndu-şi lubricitatea / într-un fel de fosileimponderabile, / femei de bronz, / cu pielea agitată demişcările suave şi baroce / ale unor degete care freamătărodinian, / portrete de piatră, / de o frumuseţe grecească,/ femei de iarbă, / cu ţîţe suave şi fese redundante, / sprecare se iţesc tunurile falice,/ care promit mari canonade /

cu gurile lor deschise,/ jocul de-a materia, de-a elementele– / focul bronzului, / natura chtonică a pietrei, / fluiditateamătăsoasă a ierbii / şi vibraţiile aeriene ale dansului / şi alestării generale de zbor şi de plutire – iată cum se aşază, închip de poem inoportun, ceea ce Ernö Bartha ne oferă, dinpudoarea de a nu fi prea vulnerabil sub privirile noastre,pline de prejudecăţi şi de stereotipii, drept sculptură. De fapt, el re-creează, în joacă, şi cu o voluptate a atingeriiindiscutabil erotică, lumea elementară, reinventeazăsentimentul cosmic, visează megalitic, respiră hesiodicemanaţiile pămîntului şi aruncă iarba în cer. Dar bucuriavitalităţii în aer liber, jubilaţia gestului amplu, performance-ul ritualic pe o scenă mărginită doar de dealuri, de orizontşi de capriciile norilor, nu sînt numai interjecţiile,onomatopeele sau propoziţiile agreste ale unui om singur,care şi-a redobîndit libertatea, şi atît. Ele sînt implicit opunere în gardă, o sancţiune a incapacităţii noastre de atrăi deplin şi a ipocriziei de a fi, de a exista, la limitaconfortabilă a precarităţii. Într-un Cosmos generos şiplenar, în vecinătatea vitalităţii firii şi la un pas de porţilerevelaţiei, noi trăim icnit, pufăind ca o locomotivă cu aburi,respirăm stereotip, fără a simţi aerul proaspăt, şi trecemîncolonaţi şi disciplinaţi, dar singuri, în spatele gratiilor pecare noi înşine le ranforsăm în fiecare clipă. TVmaniadespre asta vorbeşte, în plan discursiv şi moral, iar în planulcelălalt, al capacităţii de a visa, de a imagina, de a construi,de a exorciza, de a se bucura cu melancolie, cu o doză detristeţe şi cu un vag sentiment al deşertăciunii în faţaexcesului de civilizaţie, posibilităţile lui Ernö Bartha sîntnelimitate. Pentru că, asta e, în vreme ce sculptorul, sau oricareartist aşezat docil într-un gen şi într-un material anume, şiîn viziunea căruia obiectualitatea excede şi elimină formainterioară, are orizontul îngust şi spaţiul limitat, creatorul, adică cel care însămînţează şi fecundează realul cunăvalnicile sale forme lăuntrice, gata de hipostaziere înorice material, percepe totul ca pe ceva nemărginit şiposibil. Şi atunci te poţi înveli, ca într-o aură protectoare,mai degrabă cu o vibraţie mistică decît cu sentimentulexhibării, în propriul tău păr, crescut năprasnic, aşa cumdoar lui Avesalom şi lui Samson li s-a mai întîmplat, şi tepoţi aşeza, cu picioarele încrucişate yogin, în chip de Budhauscat şi împădurit, pe acoperişul lumii tale de pe lîngă Cluj,fiindcă, din fericire, ai ce vedea... sper că oarecum aceleaşilucruri pe care eu, vizitatorul său întîmplător, într-o ziminunată de vară, împreună cu Vlad Ciobanu şi cu CopelMoscu, încerc acum să le povestesc...

Pavel ŞUŞARĂ

Ernö Bartha Expoziţie

ITINERARII PLASTICE

Acolada nr. 7-8 - iulie-august 201116

Alex. ŞTEFĂNESCU

Jurnal secret, serie nouă LucarnăLucarnăLucarnăLucarnăLucarnă

Ş e r b a n F o a r ţ ă

Cetăţeni de onoare ai memoriei mele17 iulie

2011. Scriu la luminalumânării. Bate vântulvijelios, salcia plângă-toare se apleacădeznădăjduită până lapământ, iar eu stau încasă şi scriu. Dincauza furtunii, s-aîntrerupt, ca de obicei,curentul electric.

V i j e l i adevine în unelemomente năpraznică,

mi-a răsturnat, chiar acum, o bancă de lemn grea, dingrădină, dar măreţia ei, fie şi devastatoare, îmi place. Cânderam tânăr, ori de câte ori se declanşa o furtună, ieşeamdin casă, ca să o simt direct, lovindu-mă în piept şirăvăşindu-mi părul.

Îmi vin în minte momente din studenţie. Mi-iamintesc pe profesorii mei, dintre care pe unii îi considercetăţeni de onoare ai memoriei mele.

Romul Munteanu m-a uimit, în anul întâi, vorbindtimp de două ore, cu un sarcasm care nu admitea replică,despre noi, cei din băncile amfiteatrului. Începuse în stilullui obişnuit, glacial-neologistic, să ne ţină cursul de teorialiteraturii (care ni se părea foarte bine documentat, dararid) şi ne recomandase câţiva autori reprezentând nouacritică franceză, când, pe neaşteptate, amintindu-şi că înzadar ne recomandă ce să citim, fiindcă noi nu citim, s-adezlănţuit într-o diatribă necruţătoare împotriva noastră.Nu-mi amintesc cuvintele, dar discursul era ceva de genulăsta:

„Nu citiţi nimic, nimic, nimic. Staţi toată ziuaîntr-un fel de prostraţie, cu gândul la sex. În lume selansează noi curente de gândire, se declanşează dispute deidei, apar cărţi care valorifică toată această efervescenţă

sceptici şi mefienţi. Stătea în picioare când vorbea, ca într-untemplu, şi pronunţa cuvintele solemn. Nu era vorba de oatitudine teatrală, ci de un mod de a gândi. Reconstituindbiografia spirituală a poetului, George Munteanu rămâneamereu elevat, fără să cocheteze în vreun fel şi fără sărecurgă – drept captatio benevolentiae – la vreo glumăieftină. Pe de altă parte, nici nu făcea paradă de ştiinţă şinici nu afişa acea emfază de prost-gust pe care o au alţiicând se referă la marele poet. Era, cu adevărat, emoţionat– roşea, ca un îndrăgostit la vederea femeii iubite, înmomentele în care reconstituia ceva din gândireaeminesciană – şi ne transmitea şi nouă emoţia lui. Ţinminte cursul lui George Munteanu ca pe un exerciţiu dezbor la mare altitudine intelectuală.

Ce destin tragic (tragicomic, ar spune cinevamaliţios) a avut acest admirabil profesor! În plinăascensiune, s-a prăbuşit brusc, din cauza unei gafe foartebine exploatate de adversarii săi. Mai exact, el a crezut căun pliant distribuit în sala de teatru cu prilejul unui spectacolcu piesa O noapte furtunoasă a lui Caragiale – pliantconceput cu ingeniozitate şi umor de secretarul literar caun număr din imaginarul ziar Vocea patriotului naţionale –este un ziar real din secolul XIX (nu fusese la spectacol şigăsise pliantul în biblioteca unui bătrân la care se afla învizită!). Cu convingerea că a făcut o mare descoperire, apublicat, în România literară, un amplu articol, cu un titlurăsunător: Vocea patriotului naţionale a existat! În zilelecare au urmat, o explozie de râs a întregii lumi literare i-apulverizat cariera.

Abia după mulţi ani, în perioada postcomunistă,George Munteanu s-a relansat, timid, ca autor de articolede critică şi istorie literară. L-am susţinut cât am putut,publicându-l în România literară (cu acordul lui NicolaeManolescu), dar colaborarea cu el era dificilă. Devenisevanitos şi susceptibil, voia mereu să-şi retragă textul, dacăi se părea că nu sunt destul de entuziast, refuza să sefotografieze (astfel încât la un moment dat a trebuit să-ireproduc în revistă fotografia de pe buletinul de identitate).

Încă de la prima întâlnire, a făcut cu noi un fel descamatorie literară, care ne-a tulburat şi ne-a cuceritinstantaneu. Ne-a întrebat dacă ne place poemul Luceafărulal lui Eminescu. Toţi am răspuns în cor „Daaa!” Ne-aadresat imediat o nouă întrebare: „De ce?”

„Pentru sensul lui filosofic” a răspuns unul dintrenoi (poate chiar eu). „Filosofie mai multă şi mai profundăgăsiţi într-o carte de filosofie”, a replicat NicolaeManolescu. „De ce să căutaţi filosofie în Luceafărul?”

„Pentru cunoştinţele de astronomie”, a presupusalt student. „Dacă vreţi astronomie citiţi cărţi deastronomie”, a intervenit din nou Manolescu.

„Pentru psihologia personajului feminin...” etc.După ce ne-a lăsat să bâjbâim în felul ăsta, tânărul

profesor (era, de fapt, asistent atunci) ne-a explicat că untext literar există prin literaritatea lui, nu prin valori proprii

FABULĂ IV

Cică unii,-n Parlament,Duceau lipsă de pigmentŞi-au rugat un ins corcitSă le dea un colorit.Insul nostru, fost bordo,Juca tare şi angro,Neştiind că mult gălbuiNu văzuse-n tubu’ lui.„Galileu! O, Galileu!”Strigă el precum un leu –Ce eu vreau portocaliu,Mi-iese doar... bordocaliu!”Galileu, în togă roşie:„Na-ţi, exclamă, cât nu-i roşie,Încă, draga pătlăgeaŞi serveşte-te de ea!”

MORALĂ:Nu e cazul...

intelectuală, iar voi vă uitaţi pe pereţi, cufiguri placide. Sunteţi bătrâni înainte de avă maturiza. Singura voastră grijă, penibilă,este să daţi impresia că ştiţi câte ceva, casă luaţi examenul...”

Chiar aşa era! Discursul luiRomul Munteanu m-a zguduit. Îmi întăreaconvingerea – pe care o aveam încă dinprima zi de studenţie – că trebuie să citescmult şi atent, pentru că după terminareafacultăţii prea multe ocazii de a studia dedimineaţa până seara nu voi mai avea.Făcusem, în timpul liceului, toate aceleexperienţe tentante şi periculoase care îlîndepărtează pe un tânăr de învăţătură.Acum nu-mi mai doream decât să citesc şisă gândesc. Colegii mei beau cu entuziasm,jucau poker nopţi întregi, povesteauînfriguraţi până unde au ajuns cu explorareaanatomiei unei fete, în timp ce eu măadânceam în lectură, în camera mea decămin, când ceilalţi erau plecaţi, sau pe obancă în parc.

Despre mine pot spune că amurmat cu adevărat o facultate, din anul Ipână în anul V. Ce-a fost de învăţat acoloam învăţat.

Din 1971 până în 1990, profesorul RomulMunteanu a funcţionat şi ca director al Editurii Univers,unde a făcut figură frumoasă, publicând în avalanşătraduceri din literatura întregii lumi, în special din autoricontemporani, mulţi necunoscuţi în ţările socialiste. (Cândam mers, prin 1982, în Cehoslovacia, i-am uimit pe criticiiliterari de acolo cu ce ştiam – datorită strădaniilor luiRomul Munteanu – despre Jean Starobinski, RolandBarthes, Tzvetan Todorov et comp.) De la un momentdat, profesorul intransigent de pe vremuri a început săducă însă o viaţă dezmăţată, să-i frecventeze pe indivizii dela insalubra revistă Săptămâna, să decadă... (Toate acesteanu le spun eu, ci Romul Munteanu însuşi, în jurnalul său deo sinceritate răscolitoare.) În cele din urmă, s-a îmbolnăvitde diabet şi a orbit. Şi-a petrecut bătrâneţea retras dinviaţa publică şi scufundat în întuneric, dar ţinut la curentde fiica lui, Ana Munteanu, şi ea un eminent editor, cu cese publica în România. La 17 martie a murit.

Alt profesor care m-a impresionat a fost tot unMunteanu, George Munteanu (a nu se confunda cu GeorgeMuntean), care în anul III ne-a ţinut un curs numai şi numaidespre Eminescu. Ne-a cucerit pe toţi, chiar şi pe cei mai

Când a murit, în apartamentul lui de bloc, la începutul luinoiembrie 2001, puţină lume şi-a mai amintit de el. Ţinminte doar un text plin de respect şi înţelegere publicat deMihai Zamfir în România literară.

Ar mai fi şi alţii. Dar cel care a contat cel maimult pentru mine, omul providenţial al biografiei mele, afost Nicolae Manolescu...

Nu auzisem de el în timpul liceului, nu-i citisemcronicile literare săptămânale din Contemporanul, deşi deţinearubrica din 1962. În 1965, când am devenit eu student, aveadeja o anumită notorietate. Am auzit vorbindu-se despretânărul critic încă din anul I. În 1968, în anul IV, la seminarulde literatură română contemporană, a apărut chiar el înfaţa noastră. Era subţire, relativ înalt, purta plete, iar figurai se remarca prin ochii foarte vii. Îmbrăcat întotdeaunaîngrijit, dar cu o notă de nonconformism, se purta politicos,chiar timid, cu studenţii. Când vorbea, era mereu inspirat;nu reproducea idei pregătite de acasă, ci gândea pe loc, lascenă deschisă. Şi se exprima într-un stil decis şi elegant,care îi conferea autoritate. Într-una din cărţile sale,Gheorghe Grigurcu l-a caracterizat mai bine ca oricinealtcineva, evidenţiindu-i „eleganţa de toreador bine strânsîn talie”

altor domenii. Şi a început săvorbească despre ceea ce areliteratura specific...

Practic, a măturatprejudecăţile din mintea noastrăşi ne-a creat posibilitatea săregândim literatura ca literatură.A fost o revelaţie pentru noi (nuchiar pentru toţi; unii n-au înţelesnici până azi ce e cu literatura şimai sunt şi profesori...)

În amintirea mea,Nicolae Manolescu rămâne celcare m-a eliberat din lanţurileprostiei instituţionalizate. Ulterior,aveam să fac multe alteexperienţe intelectuale şi să ajungla convingeri diferite de ale lui, înnumeroase privinţe, dar totul aplecat de la acel moment creat deel.

La un seminar al lui,consacrat operei lui Ion Barbu, i-am făcut o surpriză, venind cudouă poezii scrise de mână, Modşi Rod – prima a lui Ion Barbu şi adoua compusă de mine în stilul lui

Ion Barbu. I-am cerut să le citească cu glas tare şi apoi săo identifice pe cea a lui Ion Barbu.

Nicolae Manolescu a apreciat ingeniozitateajocului propus de mine, dar mi-a explicat că Rod nu poate fipoezia lui Ion Barbu, pentru că el nu celebrează niciodatărodul (ca Lucian Blaga). „Căci vinovat e tot făcutul,/ iarsfânt doar nunta, începutul...”

Discuţia care a urmat şi la care au participat şicolegii mei a fost pasionantă.

La scurtă vreme după acest episod, m-am dus lael cu un volum de versuri proprii, pregătit pentru tipar,Ospitalitate regală, şi l-am rugat să-l citească şi, dacă îiplace, să mă ajute să-l public. După o săptămână, NicolaeManolescu m-a invitat într-o sală a profesorilor şi, cuvolumul meu de versuri pe masă, mi-a spus: „Poţi deveni unfoarte bun critic literar.” Am rămas siderat. „Şi cu poeziilecum rămâne? Mă ajutaţi să le public?” „Te ajut să publicicritică literară. Ai o săptămână ca să scrii primul articol.Ne întâlnim tot în sala asta...” „Poezie să mai scriu?” „Scriecritică literară!”

Zilele Acolada: În asistenţă, Gabriela Grigurcu, Traian Ştef, AngelaFurtună, Felician Pop, Ioan Aniţaş etc.

Acolada nr. 7-8 - iulie-august 2011 17

Memorialistul Alex. ŞtefănescuOarecum surprins a afla că omul „pe măsură ce

îmbătrâneşte, memoria lui devine tot mai bună”, Alex.Ştefănescu, un critic literar recunoscut prin incisivitateacomentariilor sale, ceea ce ar putea conduce la impresiacă este un om mai mult decât sobru, acrit în îndelungata(de-acum) practică exegetică pe care o întreprinde, este înfond un spirit ludic, un om plin de umor, adesea pus pe şotiişi gata oricând să intre într-un joc („un joc literar”) alîntâmplărilor vieţii pe care le savurează sau îi repugnă,respingându-le însă cu o atitudine galantă, culantă chiar,ei bine, iată-l decis a-şi scrie... memoriile. Dar, altfel decâto face majoritatea celor ce se hotărăsc să lase posterităţiimărturia propriilor aprecieri asupra a tot ceea ce au trăit şiau înfăptuit în cursul vieţii. Alex. Ştefănescu, ironic,autoironic şi aparent persiflant, se socoate a da seamadespre unele din multele întâmplări al căror erou sau(măcar) martor a fost („Întâmplările povestite în aceastăcarte1 s-au petrecut cu adevărat. Autorul le-a decupat dinamintirile sale şi le-a istorisit, într-o ordine necronologică”)relatându-le într-un soi de caleidoscopic, fals jurnal de...viaţă, din care „extratereştrii ar putea afla cum se trăieştepe planeta noastră”. Dacă cineva se îndoieşte că acestecrochiuri epice, de un farmec aparte al istorisirii cu sinceramuzament (nu întotdeauna, uneori Alex. Ştefănescudevenind de-a dreptul sentimental) al unor stări conflictuale(cu sine însuşi, cu lumea din jur) trăite în momente diferiteale existenţei sale, nu are decât să ia seama la datările pecare le face cu nonşalanţă, pentru a-i putea recompune –tot episodic – biografia: „În 1953, când familia noastră urmasă se mute de la Lugoj la Suceava...”; „Pe vremea cândaveam nouă-zece ani, eu şi prietenul meu de aceeaşi vârstă,Vladimir Găitan, hoinăream printre ruinele cetăţii luiŞtefan cel Mare...”; „...la Suceava (...) printre elevii şcoliila care învăţam s-a răspândit vestea că va veni în curândsă ne viziteze un mare scriitor de la Bucureşti: Geo Bogza...”;„1970. Nicolae Manolescu are 31 de ani. Eu – 23. În urmăcu o săptămână i-am predat lucrarea de licenţă cu titlulPoezia lui G. Bacovia – un act de exorcism”; „Era în februarie1972, aveam douăzeci şi patru de ani şi lucram ca redactorla revista Tomis din Constanţa...”; „La începutul anilor ’80lucram sub conducerea lui Ion Cristoiu la SLAST...” etc,etc, până la: „La întoarcerea din călătoria noastră înAmerica, din 2009, eu şi Domniţa...”, dar şi: „Stăteam plictisitla masa mea de scris, cu o foaie albă în faţă. Totul era urâtîn jur, nu reauşeam să compun măcar o frază. Îmi lipseaacel elan intelectual care face posibil scrisul”. Ş.a.m.d. Totulpe tonul evocator al unui hâtru răscolitor de amintiri, maimult sau mai puţin hazoase, având în centrul lor, de regulă,figurile unor scriitori apropiaţi: Geo Dumitrescu, NichitaStănescu, Nicolae Velea, Ştefan Bănulescu, Ana Blandiana,Nicolae Manolescu, Gabriel Dimisianu, Emil Brumaru,George Arion, Marin Preda, Constantin Noica şi numeroşialţii încă. „Am multe de povestit – ne încredinţează Alex.Ştefănescu – despre cum au reacţionat, de-a lungul anilor,diverşi scriitori (de ordinul sutelor)...”

Cartea lui Alex. Ştefănescu ar putea să pară, celorcare o parcurg în graba lecturii, una pur anecdotică, cudecupări factologice hazlii din lumea scriitorilor. Ceea ceşi este, într-un fel, numai că autorul ei se dovedeşte a fi, înforumul său atitudinal, un veritabil moralist iar faptul însine impune coordonatele valorice reale ale acestor...povestiri.

Aparent gratuite, poznele regizate de Alex.Ştefănescu (Convenirea cu George Arion ca acesta,deghizat, să cerşească în preajma universităţii, pentru cael să-i poată oferi o suma uriaşă, în ideea de a o impresionape Domniţa căreia îi făcea curte – Vizită neanunţată;organizarea unei petreceri între prieteni în care l-a făcutpe George Pruteanu să danseze ceardaş – Cum a dansatGeorge Pruteanu ceardaş etc.) au un autentic sens moral.Nicidecum moralizator, însă. Rememorarea diverselorincidente... produse, cată a ilumina – fără să se precizezeanume – o atitudine, un mod de a gândi, un atarecomportament, cel mai adesea ridicol sau măcar nefiresc,amendabil cu siguranţă, în raport cu... bunele maniere, cugradul de civilitate, cu exacerbarea orgoliilor etc. Aşa,bunăoară, povestind cum, redactor fiind la revista literarădin Constanţa, a trebuit să participe în cadrul „Lunii cărţiila sate” într-o comună dobrogeană, denunţă cu subtilăinocenţă prefăcută, formalismul acţiunilor culturale de pevremuri. Toată istorisirea are aerul unei stupide aventuri:„Între scriitorii din grup erau un poet excentric, autor alunor versuri alambicate şi ininteligibile, pline de cuvintescrise cu majuscule, şi un prozator ambiţios, cu multtemperament, atras de analiza psihologică (amândoi –scriitori lipsiţi de cine ştie ce talent, dar oameni pitoreşti şiplăcuţi – nu mai sunt azi în viaţă). Eu, în calitate de tânărcritic literar, trebuia să-i prezint publicului, un public format

din „ţărani obosiţi de muncă şi îmbrăcaţi gros”, pentru căla Căminul cultural nu se făcuse foc de mai multă vreme,pe care lecturile prelungite peste măsură ale celor doiscriitori îi plictisea cu evidenţă. La sfârşit, după obicei, aurmat „o masă festivă” la care „activiştii de partid”, de lacentru, care îi însoţiseră, s-au apucat să mănânce vârtos,cu „aerul că îndeplinesc o obligaţie, din devotament faţăde partidul comunist”. Observând zelul gurmanzilor, tânărulcritic, naiv sau numai pozând naivitatea, îndemnat deacelaşi demon din totdeauna al ironiei, a făcut o remarcăîn genul: „Dacă ştiam că se mănâncă aşa de bine, aş fiparticipat de mai multe ori până acum la «Luna cărţii lasate»”, glumă ce a fost raportată imediat forurilorsuperioare care n-au întârziat să-l mustre pentru„denigrarea activităţii de culturalizare a maselor” –Scriitorii la ţară). Alteori descrierea, prin descripţiadetaliilor („La un foc de proporţiile unui incendiu, se frigeaun porc întreg, rotit încet, cu ajutorul unei manivele. Ceicare voiau să ţină post, aveau la dispoziţie un cazan cuiahnie de fasole /eu, fiind evlavios cu intermitenţe, am luatşi din una şi din alta/. Marea surpriză a fost fanfaraţigăneasco-ţărănească adusă de Mircea Dinescu din nuştiu ce sat din Bărăgan. Membrii formaţiei, cu figuri dedraci joviali, cântau cântece de lume ca pe nişte marşuritriumfale. Solistul făcea cunoscute, vers cu vers, poeme deumor nebun, despre viaţa noastră de azi. Se zbânţuia ca unrocker, urmat de toată formaţia. Dar adevăratul dirijor alcântăreţilor năstruşnici, ca şi al întregii asistenţe, eraMircea Dinescu. Mi se părea că îl văd pe Scaraoţchi însuşi,dirijând o orchestră de draci. Chefuiam şi râdeam cu toţii,în ritmul dictat de gesticulaţia funambulescă a poetului.Eram personajele unui infern vesel, eram România însăşi”– Infernul vesel), sunt puse în lumină proporţiile unor stăride fapte profund ridicole, după procedeul denunţului căregele e gol, a manifestării prostiei, devenită agresivă,practicată de autorităţi, ca într-un fel de regulă decomportament. (Pe vremea când era profesor la Caşvana,în nordul Moldovei, publica articole în revista Luceafăruldin capitală, revistă pe care avea grija să o arate colegilorde şcoală şi altora care se arătau extrem de impresionaţide această activitate a tânărului intelectual. Între aceştiaşi primarul, până într-o zi când, vizitându-l acasă, a luat actde maşina de scris a acestuia, rămânând total decepţionat– în prostia, în ignoranţa sa: „ – O maşină de scris?! Uite,dom’le! Şi eu credeam că scrieţi chiar dumneavoastră laziar... Va să zică, nu scrieţi dumneavoastră... Aveţi omaşină...” – Impostorul din Caşvana). Nu le lipseşte nicirevelaţia inutilităţii luptelor politiceşti, de la noi sau deaiurea, din perspectiva unei înţelegeri a existenţei îneternitate (Sihastrul de „aproape o sută de ani” ce locuia„în scorbura unui uriaş stejar bătrân, împreună cu o veveriţădomesticită”, nu ştia nimic din tot ce se întâmpla departede preocupările lui, nici dacă mai trăieşte sau nu GheorgheGheorghiu-Dej, nici dacă mai conduce ţara Ceauşescu sauIliescu. În final, reporterul filosofează cu ironicăamărăciune: „Ce greşeală făcusem! Fusesem obsedat zecide ani de personaje care, iată, pentru cineva, nici nu există”– Ce mai face Gheorghe Gheorghiu-Dej).

Cele mai simpatice episoade rămân cele careevocă momente hazlii din relaţiile cu scriitorii. Nu suntînsă în genul celor pe care le producea Mircea Micu, nicidin cele, istorisite odinioară de Neagu Rădulescu.Anecdotica are la Alex. Ştefănescu un calamburesc alsituaţiilor provocate în care eficienţa umorului este pozată,insinuată. Ceea ce şi dă scrisului acestora, evocator, aspectulunor confesiuni reprezentând mărturia de a fi fost prezent(dacă nu chiar eroul) în mijlocul unor realităţi adeseaaberante, trăite însă fără crisparea lui Kafka, dar şi fărătezismul subtextual al unor Ilf şi Petrov. Aceasta pentrusimplul motiv că Alex. Ştefănescu nu vrea să facă literatură(proză) umoristică (Umorul lui Kafka este absurd). Grotesculfactologic al istorioarelor lui Alex. Ştefănescu (Ceva carenu a existat; Bărbat adormit în fotoliu ş.a.) are ceva dinproza burlescă a ironiştilor de rafinament din totdeauna.Astfel încât tabletele sale ilustrează, în fond, exteriorizareapropriilor trăiri, a propriilor vibraţii... sentimentale (Cu câtăgraţie, fără a pedala pe sentimentalismul posibil, cu caresă stârnească lacrimile unor suflete... gingaşe, este evocatărelaţia copilului/adolescentului cu câinele ce i-a fostcompanion în jocurile năstruşnice de la ţară şi ce dramă afidelităţii trădate a produs plecarea lui la şcoală, despărţindu-i cu brutalitate – Iubire).

Scrisul acesta confesiv, într-un halou de mereubună dispoziţie, de umor cu accente satirice implicate,reprezintă în fapt cealaltă faţetă a personalităţii exegetuluiliterar care amendează impostura sau incompetenţa cufermitate dar nu fără o anume predispoziţie ludică.Discursul epic se află, aşadar, în pandantul celui critic,

MarcelMureşeanu –

vizionarul liniştitPoetul clujean Marcel Mureşeanu nu se mai satură

de scris. De fapt, bine face, pentru că are ce spune. Înultimii ani a scos volum după volum cu o hărnicie aproapesuspectă, dacă n-ar fi vorba despre bucuria de a înduplecaun destin generos la mărturisirea de sine. De cele maimulte ori această desfătare lirică e sinonimă la el cuplăcerea de a fantaza pe marginea miracolului existenţial,copleşitor, disipat în mii de nuanţe. Ar putea fi suspectat degrafomanie, dacă scrisul său n-ar fi ţinut sub control sever,poetul oferind admirabile exerciţii nu numai de legământprin spornicia cuvintelor, ci şi prin tainica tăcere dintreele. Da, Marcel Mureşeanu ştie să instaleze linişteasapienţială peste curgerea zgomotoasă a vorbelor într-osubtilă căutare a echilibrării enunţului. Poate că aceastădibăcie a contragerii spre esenţe s-a accentuat, după cumobserva şi Petru Poantă, din experienţa aforismuluipracticat în Monede şi monade, deşi direcţia frazăriisentenţioase era de multă vreme una din caracteristicilepoeziei lui Marcel Mureşeanu. Structura concentrată,scurtată, criptică a pieselor din volumul Oracol, Casa Cărţiide Ştiinţă, Cluj-Napoca, 2010 (apărut însă în 2011), apelul lareflexivitate, decantare şi calm, sugerat prin întrerupereadiscursului, face evidentă direcţionarea spre îndulcirea şimolcomirea limbajului în faldurile expresivităţii mirabile.

Tăcerea arde în poet cu aceeaşi intensitate ca şicuvântul vulcanic. De aceea, el propune un ritual iniţial şiiniţiatic al limpezirilor necesare înainte de orice demersconstructivist: „Să tăcem împreună/ pe această pagină!/Până în josul ei e un minut.” (1). Mai mult decât atât, elcelebrează actul vizionar, conferind tranzitivitate verbuluiinvocat, într-un fel de sugestie memoratoare: „Să tăcemîmpreună/ cele şapte secunde ale Creaţiei” (2). Odată trecutacest prag, profeţiile nu întârzie să apară în registruluminos, parabolic, ironic, ludic, narativ, preventiv. Cu odeschidere curajoasă, avidă spre zările îndepărtate ale unuiviitor posibil, poetul deplânge avalanşa noilor mituri,imaginează turniruri năstruşnice între forţe oculte, intuindcu precizie metamorfozele nebuloase, incredibile, ceruteimperios de hulpava şi „disperata materie”.

În prefigurarea unui profil adecvat acestor rostirioraculare, desprinse precar din curgerea nesfârşită,vizionarul îndeplineşte sarcina unui ludic apărător alstrăfulgerărilor întrezărite aparent aleatoriu prin pâclastatornicită în orizontul misterului. Dezvăluirea e parţială,niciodată concretizată. Demersul pare din start hazardat,atins de amărăciunea neantizării. Cel ce azvârle cu pietreplate pe oglinda lacului se joacă de-a supravieţuirea clipelordinainte pierdute. Cam aceasta ar fi imaginea nefalsificatăa jucătorului de rând, intrat în rândul risipitorilor înnobilaţide lustrul cuvântului. Din această risipire asumată casuperior act sapienţial, se desprinde desenul ironic, executatîn peniţă subţire, al prevestitorului iluminat, împăcat cusine şi cu lumea: „Mantia ce mă înfăşoară/ nu are nimicînlăuntrul ei./ Trupul mi-i putred/ doar capul se iveştedeasupra/ aşezat într-o ţeapă de aer.” (28).

Felul de a persifla al lui Marcel Mureşeanu dămăsura isteţimii gândului său, izvorât din neastâmpărulcăutărilor. El îmbină adesea umorul paradoxului cu glisareafirească în formula unui ezoterism rafinat, cizelat,personalizat. Sentinţele lui sunt blânde atenţionări, invitaţiila meditaţie. Râsul său nu e ranchiunos, nici sardonic, înciuda gustului acid prins în vârful ascuţit al ideilor sale.Chiar şi atunci când glumeşte comun, făcând haz de necaz,înţepătura observaţiei are bătaie lungă: „ Singurătateanicicând nu-i singură,/ e cu noi./ Ea ciocneşte paharul/ cucraniile noastre.” (49).

Volumul Oracol e o colecţie din cele mai noicaligrame lirice purtând marca inconfundabilă „MarcelMureşeanu”. Desigur, nu ultima.

bine condimentat în expresii polemice, colorat şi viu,vivace, de o francheţe debordantă şi de o simplitate, înconstruirea naraţiunilor, în totul cuceritoare.

Constantin CUBLEŞAN1 Alex. Ştefănescu, Bărbat adormit în fotoliu. Întâmplări.

Viniete de Florin Ştefănescu. Ediţia a II-a. Editura Curtea Veche,

Bucureşti 2011

Adrian ŢION

Acolada nr. 7-8 - iulie-august 201118

Perlele ascunse ale BucureştilorAlambicul luiIanus

Criticul bun la toate este la fel de incompetent capoetul hiperborean, multiplul reverberând inf laţiacuvintelor.

The highest hymns: of the sun are written in thedark. (Dylan Thomas)

Lebăda cântă înainte de-a muri. Anumite persoanear fi preferabil să moară înainte de-a cânta.

Din problemele controversate ale eului multiplu (cupersonalităţi multiple), antropologul Maurice Godelier,format de Braudel şi Lévi-Strauss, ne dă cheile esenţialepentru a aborda crizele majore ale timpului nostru (Aufondement des sociétés humaines. Ce que nous apprendl’anthropologie). Există trei euri diferite, scrie Godelier:eul social (cel al naşterii, al mediului educativ, profesional),eul afectiv (al experienţelor personale, pozitive saunegative) şi eul cognitiv (cel care ne permite să ne situămîn raport cu ceilalţi, să fim înţeleşi şi să-i înţelegem peceilalţi) evitând capcana prejudecăţilor printr-o activitateautocritică permanentă.

– Ocupaţia dumneavoastră favorită?– Să ascult barba cum creşte.

Elucidarea misterioasei morţi a lui Antoine de Saint-Exupéry (Der Spiegel, 13/ 2008). Fiind într-o misiune derecunoaştere, pe data de 31 iulie 1944, Saint-Exupéry,zburând de la Borgo (Corsica) de-a lungul coasteimediteraneene, este doborât de pilotul german HorstRuppert deasupra oraşului Marseille, avionul lui Saint-Exupéry plonjând în apele Mediteranei. Mărturia luiRuppert confirmă cauza dispariţiei lui Saint-Exupéry, după64 de ani de orbecăiri în diferite ipoteze, mai mult sau maipuţin plauzibile. Un presentiment al morţii îl notează Saint-Exupéry într-o scrisoare adresată soţiei lui, Consuelo.

Jurnal. Japonia (a doua călătorie). Kyoto. Dupătravesrsarea Japoniei (axa Nord-Sud), speriat desupraindustrializarea naţiunii şi robotizarea indivizilor,m-am retras în zona de est a oraşului Kyoto, în templul zenTôfuku-ji (construit între anii 1239-1255), unul dintre celemai vechi temple japoneze, cu un dublu portal aurit şi cu uncoridor larg ce duce spre altarul templului, ornat de sculpturiShaka-nyorai şi de figuri Rakan. Pe peretele lateral dinstânga se află un tablou celebru: Intrarea lui Buddha înNirvana, executat de pictorul Mîncho (1332-1431). Peperetele din dreapta, alte tablouri reprezentând călugăribuddişti în actul meditaţiei. Alături se află un hol (Holulmeditaţiilor). În grădina din spatele templului sunt înşiratelocuinţele (25) călugărilor. Unul dintre călugări, Kameyama,ghidul templului, mă invită la o şedinţă de meditaţie. Totansamblul îmi apare ca o reprezentare a armonieiuniversale. Simetria şi liniştea locului sunt elementeleperfecţiunii. Liniştea este predominantă, reprezentând„totul”. Totul şi nimicul. Esenţa zen-ului. După o oră măsimt parcă mai uşor, într-o stare cvasi-eterică. Ne plimbămprintre cireşii în floare. Vorbim despre arta japoneză, carenouă ni se pare a fi decorativă. Simplitatea artei japoneze,însă, reprezintă suflul zen. Amiază, dedicată gastronomiei.Pe-o tavă de porţelan: orez, peşte, salată. Cu bastonaşelede fildeş pescuiesc triada meniului, simplu, o practicăraţională, împiedicând înghiţirea bucăţilor mari şi, implicit,lăcomia. Ceremonie gastronomică zen. Cumpătarea.Amabilitatea. Curtoazia. Plecăciuni reverenţioase laplecare.

Seara asist la un spectacol kabuki (o artă burgheză):spectacol, dans, muzică. Pe afiş, o piesă clasică, adramaturgului Monzaemon (1633-1724), Shakespeare-uljaponez. Scena centrală, goală. Pe marginile scenei, câţivaoameni, eşezaţi pe genunchi, discută vehement. Unul dintreprotagonişti se ridică brusc, părăsind scena. În actul doi,un tânăr şi un bătrân se ceartă, se contrazic, se insultă. Altreilea personaj, care a asistat la duelul verbal al celor doi,se trânteşte pe podea, se ridică apoi încet, fluturând unpumnal sub nasul celor doi şi înmânează apoi pumnalulcelui bătrân, care se sinucide (harakiri). O tragedie pe scenăşi o tragedie personală, neînţelegând nimic din toată piesavăzută.

Aceeaşi nedumerire m-a cuprins în seara următoarela un spectacol no (teatrul cultivat al aristocraţiei). În mod

normal, o piesă no durează 5 zile. Eu m-am mulţumit cuvizionarea primului act. Din nou, o scenă goală. Protagoniştiivin şi ies din scenă. În fundul scenei este o perdea, spaţiulrezervat zeilor, demonilor, strigoilor şi morţii.

Măştile şi costumele, expresioniste, reprezintădemonii şi spiritele interferând cu acţiunile protagoniştilor.Gesturile sunt simbolice. Acţiunea este complicată, punândîn joc toate pasiunile umane, iar finalul cu cohorta de morţieste moralizator, demonstrând sfârşitul celor care nu şi-aufăcut datoria în timpul vieţii. Piesa este acompaniată de-oorchestră formată dintr-un f lautist şi doi toboşari,alternând, disonant, cu mişcările protagoniştilor. Ceea cem-a uluit a fost mulţimea de sinucideri în teatrul japonezclasic, un act despre care scriitorul Erich Fromm ar fispus: „Japonezii sunt un popor necrofil.”

Nicholas CATANOY

Aproape că nu existădrum acasă, la Timişoara, sauîn vreun oraş din Ardeal încare să nu fiu întrebat cu unsoi de compătimire ironică decătre vreo rudă sau prieten dedemult: „Stai la Bucureşti? Şiai reuşit să te adaptezi?” Nuam prea înţeles niciodatăfoarte bine rostul acesteiîntrebări. Bucureşti este un

oraş ca oricare altul, în care te întorci acasă obosit după ozi de muncă, poţi din când în când să mergi la un spectacoldeosebit sau să vizitezi o expoziţie de excepţie, ai şansa săasişti la performanţele vreunor artişti de excepţie. În fond,de ce ar trebui să te simţi ca în Sodoma şi Gomora într-unoraş care ţi-a oferit multe ore de conversaţii memorabilecu oameni pe care ai visat să îi cunoşti şi care, în timp ţi-audevenit prieteni: Alexandru Paleologu, Octavian Paler,Neagu Djuvara, Alexandru George, Mihai Şora, GabrielDimisianu, Alex. Ştefănescu şi chiar fostul meu profesorde la Universitatea din Timişoara, Livius Ciocârlie, devenit,la rândul său, bucureştean cu acte în regulă? Nu numai cănu mă simt frustrat pentru că locuiesc în Bucureşti, dar,pe zi ce trece, constat că este un mare privilegiu.

Editura Cadmos s-a specializat în editarea unorsuperbe albume despre bijuteriile arhitectonice construiteîn vremea lui Carol I. Toată lumea ştie că România modernăs-a născut în intervalul de timp de la sfârşitul secolului alXIX-lea şi începutul secolului al XX-lea când au fost fondateprincipalele instituţii ale unui stat modern: Teatrul Naţional,Banca Naţională, Universitatea din Bucureşti, AteneulRomân. Tot atunci au fost înălţate câteva edificii deveniterepere inconturnabile ale Capitalei: sediul actualului MuzeuNaţional de Istorie a României, Palatul CEC, PalatulCercului Militar Naţional, Palatul Mitropoliei, Palatul BănciiNaţionale, Casa Capşa, Palatul Regal (actualul MuzeuNaţional de Artă al României), clădirea Ateneului Român,Palatul Cantacuzino din Bucureşti (sediul actualului MuzeuGeorge Enescu). Toate aceste splendori arhitectonice care(cu excepţia Palatului Mitropoliei şi, oarecum, a PalatuluiBăncii Naţionale) străjuiesc Calea Victoriei (nume dat în1878, în cinstea eroilor din războiul de independenţă vechiiartere Podul Mogoşoaiei), au transformat într-un timprecord târgul încărcat de praf şi mirosuri pestilenţiale(animalele moarte zăceau cu zilele pe uliţele pline de prafale capitalei, iar oamenii îşi făceau fără complexe nevoilefiziologice la colţul vreunei clădiri sau la adăpostul vreunuigard) în ceea ce călătorii din perioada interbelică au numitMicul Paris.

Privind chipul hâd al construcţiilor cu zeci de etajecare răsar astăzi precum ciupercile, la tot pasul, nu se poatesă nu îţi pui întrebarea cine sunt arhitecţii care în numaitrei-patru decenii au transformat un târg sortit depresiilor(se spune că însuşi Carol I, cuprins de depresie în peisajulsordid al Capitalei, ar fi fost tentat să demisioneze şi să deabir cu fugiţii) într-o capitală cu adevărat europeană. În afaracercurilor de arhitecţi, câţi români ştiu astăzi ceva desprePaul Gotterau (arhitectul Palatului CEC şi al faţadei actualei

Biblioteci Centrale Universitare), Alexandru Săvulescu(arhitectul fostului Palat al Poştelor, azi Muzeul Naţionalde Istorie al României), Albert Galleron (arhitectulAteneului Român), Téophile Bradeau (arhitectul hoteluluiAthénée Palace)? În cărţile de istorie numele lor nu suntmenţionate, activitatea lor nu este predată în şcoli. Şi totuşiei sunt oamenii care au schimbat faţa Capitalei României.

În excelenta serie de albume dedicate Bucureştilordin anii de pionierat ai epocii moderne, doamna CristinaŢurlea publică Centrul istoric financiar-bancar alBucureştilor. Chiar dacă centrul istoric, devenit astăziprincipalul loc monden al Capitalei, este dominat declădirea masivă a Palatului Băncii Naţionale, cu excepţiabătrânilor oraşului, puţini sunt cei care asociază acest arealcu ideea de „centru financiar”. Şi totuşi, la sfârşitul secoluluial XIX-lea şi începutul secolului XX, această zonă era pentruBucureşti ceea ce a fost City of London pentru Anglia sauWall Street pentru Statele Unite ale Americii. Impunătorulpalat al Băncii Naţionale (guvernatorul Mugur Isărescusubliniază în prefaţă că Banca Naţională a României afost, în ordine cronologică, a 16-a bancă centrală din lume)era înconjurat de o mulţime de bănci şi societăţi deasigurări. Citând Anuarul General al României pe anii1896-1897, doamna Cristina Ţurlea reproduce o listă abăncilor care, la vremea respectivă îşi aveau sediul înceea ce astăzi numim centrul istoric: Banca Agricolă(intrarea Şlater), Aleea Carmen Sylva; Banca Naţională,Lipscani, 7; Banca României, Lipscani, 94; Creditul Rural,Colţei, 27; Creditul Urban, Doamnei, 10/12; CreditulAgricol, sucursala Ilfov, Academiei, 12; Elias A.H. fraţii,Lipscani, 80; Ghermani N. Fils, Smârdan, 23; Halfon S. &Fiu, Doamnei, 11; Jeschek & Co, Lipscani, 1; MarmoroschBlank & Cie, Lipscani, 8; Poumaz Jacques Ssor Xanto,Doamnei, 5; Staehly I. & Cie, Doamnei, 12 bis; S.Weisengrün & Reiss, St Nicolai Şelari, 3; Wakdberg M. de,Smârdan, 35; Zahareanu & Cie, Lipscani 47. Acesta a fostdoar începutul. În anii ’20 ai secolului trecut, numărulbăncilor aflate în jurul „Citadelei” s-a dublat. Dincolo derivalitatea dată de activitatea lor financiară, aceste băncise aflau şi într-o rivalitate arhitectonică. În dorinţa de a-şiatrage şi fideliza clienţii, sediile lor au devenit tot maifuncţionale, iar decoraţiunile interioare şi exterioaredădeau întregului cartier un aer de modernitate funcţională.

Apariţia acestui city financiar în inima Capitaleipoate fi considerată actul de naştere al României moderne.Scrie Mugur Isărescu: „Palatul Băncii Naţionale, înălţat înaceastă zonă, a constituit marele semn că feudalismulromânesc părăsise scena istoriei, făcând loc capitalismului.Faptul că Bucureştiul dobândea astfel un «city» veritabilera ilustrativ atât ca fapt de civilizaţie, cât şi ca operă deeducaţie naţională. Zona Lipscanilor, îndeosebi, unde s-aconturat centrul financiar, devenise una dintre cele maicirculate zone”.

Cu rigoare de arhitect, doamna Cristina Ţurleadescrie elementele arhitectonice ale clădirilor din acestareal istoric, reconstituie cu ajutorul unor fotografii de epocăfelul în care era organizat spaţiul interior, mai cu seamăsălile de ghişee pentru public, atrage atenţia asupra unorsuperbe decoraţiuni exterioare, unele dintre ele vizibile şiastăzi, dar ignorate de trecătorii grăbiţi sau indiferenţi latrecutul clădirii. Ca toate albumele din această colecţieCentrul istoric financiar-bancar al Bucureştilor este editatîn condiţii grafice excelente, cu reproduceri foto impecabile,inclusiv după clişee rare de epocă, puse la dispoziţie deArhiva Băncii Naţionale.

Este inutil să spun cât de importantă este astăziapariţia unui astfel de album despre anii în care a fostîntemeiată România modernă. Într-un peisaj cotidiandominat de trivialitate, în care prostul-gust şi grosolăniatind să ne sufoce, iar tinerii îşi caută modele prin ganguri,printre starlete sau printre luptătorii K1, o carte precumcea a doamnei Cristina Ţurlea este ca o Nocturnă deChopin la capătul unei zile istovitoare.

Chapeau!

Tudorel Urian

Cristina Ţurlea, Centrul istoric financiar-bancaral Bucureştilor, Cuvânt-înainte de academician MugurIsărescu, guvernatorul Băncii Naţionale a României, Ediţieîngrijită de Stelian Ţurlea, Editura Cadmos & Meronia,Bucureşti, 2011, 128 p.

Acolada nr. 7-8 - iulie-august 2011 19

TEXTE CU NUME

GabrielaVrânceanu Firea Pandele şi maimult ca... rotundul

Doamna Gabriela VrânceanuFirea Pandele a plecat în lunade miere împreună cujumătatea sa. Poporul românpoate respira uşurat fiindcă şi-arostuit, aşa cum trebuie, încă ofiică... la casa ei, ca apoi să sepoată bucura de acesteveniment, privind cu nesaţprin gaura modernă a cheii,televizorul, nunta-i de vis cudomnul Florentin Pandele.Plecată în luna de miere,

perechea împlinită ne trimite o ilustrată de pe malulzbuciumat al unei mări. Nu a fost să fie Marea Neagră. Nudă bine cu statutul unei perechi de vipuri să facă, nici măcarîn glumă, capital politic unui anumit ministru. De ce săajungă aceşti bănişori în visteria Ţării Româneşti? Pentrucă, vezi bine, nu merită să faci sacrificii pentru poporulcondus de cine ştim noi şi... e trendy să câştigi bani acasăşi să-i spargi aiurea, ca apoi... un an întreg, încă unul, să teplângi de ţara de rahat în care trebuie să trăieşti, până laurmătoarea escapadă în străinătate. Din ilustrata primită reiese că tânăra pereche estebine-mersi, proaspăt fosta mireasă arată la fel de bine încostum de baie ca şi în realitate, pardon, ca la antene.Ceea ce este important pentru ţară e faptul că doamna nuare pic de celulită, iar domnul Pandele nu deţine burtică lapurtător, aşadar... de la mic la mare răsuflăm cu toţii uşuraţi.Ceea ce nu se vede în fotografie şi nici paparazzi numenţionează este tipul, culoarea, gustul şi aromaprezervativelor folosite de proaspătul cuplu, căci... Martefiind în conjuncţie cu oarece planetă... perioada nu ar fipropice procreerii. Dar mai mult ca sigur vom fi informaţidespre aceste minunate amănunte, pe parcursul lunii demiere şi... al altor luni. Ne bucură nespus ilustrata, fiindcă ne-am învăţat răuşi aşteptăm neostoiţi să primim aceste răvaşe către ţarădin partea vedetelor noastre. Neagoe Basarab este un micprunc cu ale sale Învăţături către Teodosie al său, pe lângăvipurile aflate peste mări şi ţări. Cu cât ţărmul este maiînsorit şi mai îndepărtat, cu atât mesajele adresate naţieisunt mai pline de înţelepciune. Pot să spun cu mândrie căpe lângă Preşedinte, Rege, Curte Regală, Parlament,Guvern, micul şi exoticul Grup Parlamentar European maiavem şi un guvern de staruri, deocamdată aflat în exil, darpregătit oricând să salveze ţara de grupul de politicieniveroşi, o liotă de netrebnici, buni doar să primească încreştet scuipatul poporului, chemat seară de seară în ringulteleviziunilor, ca să fie aţâţat de musculiţele moderatoareşi din când în când de către un... muscoi. Este adevărat că doamna Mona Gabor a uitat să maiscrie anunţata sa lettră către ţară, ocupată fiind cu triereamilionarilor americani. Dar o iertăm fiindcă şi în ţară estevremea seceratului şi treieratului, ba mai mult, ea nereprezintă cu succes chiar şi acolo, peste ocean. Şi dupăcum am luat la cunoştină, nici corpul ei nu prezintă urmede celulită, iar de superbele picioare... ce aş mai puteaspune? Cum s-au mai schimbat gusturile! Dacă pe vremeamea vreo domnişoară şi-ar fi etalat pe stradă, de sub fustamini, o astfel de pereche de picioare descarnate, modelrăşchitoare, ca ale Monicăi, tinerii ar fi scuipat-o. Acumtrăim alte vremuri. În sfârşit, a ajuns şi urâţenia la marecinste, dar lucrul acesta se întâmplă pentru că acumcontează numai şi numai frumuseţea... sufletului. Ce timpurifrumoase!!!! Ajunsă cu valul fierbinte de moldovence pornite dupărevoluţie să restabilească ordinea în Capitală şi să dea ţăriiora exactă, doamna Gabriela Vrânceanu Firea Pandele arealizat tot ceea ce şi-a propus. Acum, dacă doar cascăguriţa cu dinţi impecabili, pentru a se arunca la beregatacuiva, nu o face decât pentru o sumă cu multe zerouri în...coadă. Foarte bine, doar este o femeie de carieră, veţi spuneDomniile Voastre Rămase Iritate Încă De La UltimulPamflet! Très bien! Subliniez gândul vostru, gura păcătosuluiadevăr grăit-a! Avem nevoie de oşti alcătuite din asemeneapostsufragete, care să stabilească o nouă ordine economică,

socială, politică şi culturală spre binele naţiei. Dar ce vinăar avea ele dacă naţia nu vrea să prospere sub nicio formă?Se naşte o nouă pătură socială: Pătura Gaielor ModeratoareMisionare Aflate Deasupra Oricărui Interlocutor FenomenProces Legi. Ele fac ordonanţele în anumite televiziuni, fiindposesoarele unei limbuţenii neîntâlnite până acum, depăşitădoar de... obrăznicia lor. Oare li se implantează cipuri? Oriaşa sunt ele, nişte lătrătoare în călduri? Nu în căldurile pecare vi le închipuiţi, Ostaşi Fantasmagorici Dumneavoastră,ci în călduri... astrale! Poate ne ajută Cel de Sus să depăşim şi aceastăetapă, aşa cum am depăşit-o şi pe cea instaurată de RoboţicaEsca. Este adevărat că ea şi salariul său sunt bine-mersi,odihnesc în cartea de istorie, iar sosia ei se imortalizeazăpe... micul ecran. Mesajul transmis, odată cu zâmbetul plinde e-uri, este arhicunoscut: Voi omorâţi-vă, eu vă faccelebri! Cel mai mult îmi place la aceste distinse doamne faptulcă, deşi nu au făcut multe găuri în caşcaval, consideră cămerită salarii fabuloase. Doar ele îşi merită leafa înRomânia! Alţii ba! Oare unde să fi învăţat să se arunce peinterlocutor, aşa... fără nicio jenă, ca nişte veritabilehaiducărese sau procurărese ale poporului? Şi fiindcă cercul trebuia să devină mai mult ca...rotundul, doamna Gabriela Vrânceanu Firea Pandele esteşi scriitoare, şi nu una oarecare, ci una prezentă înmanualele copiilor noştri, ca să nu se lase mai prejosRoboţicăi Esca. Ce neşansă ! Manualul de istorie în careeste păstrată cu sfinţenie prezentatoarea de mai sus, numai avea pagini libere! Se înghesuiseră toţi amărâţii dedomnitori burtoşi, guşaţi, neepilaţi, neparfumaţi! Dar s-agăsit un locşor... acolo... într-un manual de limba şi literaturaromână! Nu ştiu dacă doamna Gabriela Vrânceanu FireaPandele este colegă în acel manual cu poetul Gh. G., lalitera G, dar propun ca în viitoarele manuale de literaturăsă fie pusă şi la litera G, şi la litera V, şi litera F, şi la literaP şi, pentru orice eventualitate, să se păstreze loc liber şi laalte litere, că viaţa omului e lungă şi plină de necunocuteşi... necunoscuţi. Apropo, de criticul Gh. G.! Îi dorescînsănătoşire grabnică, pentru a putea munci în vedereaobţinerii bănuţilor necesari existenţei! Căci vorba mameimele Cornelia Trif: Cine s-a născut muncind aşa va şi muri.Şi-apoi... ce ar face cu atâta bănet scriitorul Gh. G., dacăar fi plătit, să zicem... pildă, cu zece mii de euro pe...apariţie? În primul rând cred că, rămânând repetent lamateria Shopingul e viaţa mea, reputatul critic nu are stilîn a cheltui banii, adică nu-i trece prin cap să-şi facă...cumpărăturile în străinătate, aşa cum este de... bonton.Doamna G. G. nu pretinde poşete de zece mii de euro şinici briliante. Familia G. nu îşi reînnoieşte jurămintele decredinţă în Hawaii, Puerto Rico sau în Gran Canaria... Pentru cele cinci dumicaturi de pâine şi legume careconstituie hrana sa trupească şi pentru mâncarea necesarăcelor şapte câini şi celor şapte pisici, proprietate personalăimpozabilă, îi ajung scriitorului cei câţiva griţari. Fărâmituri,la figurat vorbind, picate de la masa celor răsplătiţi pentrua sluji la stăpân. Generos stăpân! La aşa stăpâni, aşamoderatoare! Cât mai dă din coate madam Creţulescu,vorbind atât de alene de parcă mestecă bagău, ca apoi săse arunce ca o viperă pe bietul interlocutor! Să fie fiicaleneşului din poveste dus la spânzurătoare şi salvat de oboieroaică nimfomană? Să se fi clonat leneşul sau poate...boieroaica? Să fi fost concepută pe tărâmul celălalt? Altfel...cum se explică amestecul de lene cu momentele de allegroallegretto? Aşa îi trebuie cunoscutului critic şi altora ca şi el, sătrăiască în lipsuri! În loc să muncească scriind până laepuizare, ar fi trebuit să înveţe să latre, să guiţe sau săcotcodăcească pe partituri concepute de către alţii!

Pamflet de

Florica BUD

Drumuri...Drumurile literaturii

sunt, de bună seamă, felurite.De la simple daraveri lacursuri complicate, carehotărăsc vieţi şi abat istoria.Fără pretenţii deenciclopedie, le revăd, aici,pe câteva.

Drumurile laînvăţătură . Sunt, ori artrebui, cele în jurul cărora serotunjeşte un destin. Repedeînşiruite, sunt drumuri ale...începutului de drum, aledeschiderii ochilor, cum,

bunăoară, bate boierul Dinicu Golescu. După el, suntdrumurile paşoptiştilor – drumul lui Alexandrescu evocatde Ghica. Drumul lui Creangă, cumplit surghiun, cândînvăţătura îşi ieşise, deja, din coaja mitului şi putea fi privităcu anume cârteală. De care nu-i străin nici Eminescu, niciCaragiale, pe care drumuri – cu trăsura – fac mai repedepărinţii şi amicii lor. Singur Slavici păstrează ceva dinaşezarea de odinioară a drumului la carte. Drumul lui Huţu,bunăoară, e încurcat. Şi, în definitiv, numai pretextul pentruvizitele, joviale şi anunţate tuturor, ale lui Budulea celbătrân: „Budulea nu-şi mai găsea tigna de dinainte şi eramereu dus în drumuri.” Pe urmă, tihna îl părăseşte din ceîn ce, neştiind încotro o s-o apuce, totuşi, feciorul lui. Darteza, de care Slavici nu se desparte, câştigă, fie şi forţat.Umblat la şcoli înalte şi părând a se rătăci între prea multemodele şi, să spun aşa, proiecte de carieră, Budulea Taichiise aşază, brusc, tot în satul de unde a purces. Drumul facevaluri şi-apoi se pierde, ca-n panoramele lui Rebreanu.

Drumurile cu treburi. Vrând, nevrând, de ele eplină literatura. Drumurile paşoptiştilor sunt la oraş –Chiriţa umblă să-şi căpătuiască fetele şi rămâne în pagubă,pe când Iorgu de la Sadagura vrea să se mângâie denecazuri în capitală: „Am alergat aci în Iaşi, nădăjduindc-oi găsi distracţii care să-mi gonească gândurile celeposomorâte.” Drumuri cu speranţe. Cu cât trece, însă,timpul, călătoria devine parşivă. Creştinul lui Caragiale dinIdentitate... e cât pe ce să rămână în drum, la poarta ţării.Cazul lui, în care familiarul îţi joacă feste, e tipic pentru olume chinuită până la epuizare de îndatoririle cele maibanale. Orice deplasare capătă contururile catastrofei.Dacă e iarnă, se cade pe gheaţă. Dacă e vară, începe furtuna.Dacă e oră fixă, se întârzie. Dacă e cu un scop, şi-l ratează. ŞiCănuţă, şi Dl. Lefter, şi Fănică din La hanul lui Mânjoală, şiCaţavencu, şi Rică, şi Dragomir aleg, fiecare în felul lui,drumurile cele mai proaste. Ori lungi, ori cu capcane, orifără rost. Canalia de uliţi nu creşte printre ei. În interbelic,drumurile sunt şi mai complicate. De la Drumul ascuns ladrumul la Paris din O moarte care nu dovedeşte nimic,acaparând totul, stricând totul. Drumul peste Nistru,niciodată început, din Rusoaica. Drumurile scurte,nervoase, din Patul lui Procust, şi drumul cu pretenţii peCalea Victoriei. Un antologic drum cu treabă este al luiMoromete, plecat să vândă grâul. Drum care oglindeşteun altul, al lui Niculae la învăţătură. Deopotrivă, drumurigrele şi pregătind o izbândă prea muncită ca să mai fiedulce.

Nu sunt, în cărţi, două drumuri care să semene.Fiecare pleacă când poate, sau când viaţa îl împinge. Oricumar fi, că au treabă, sau că se află în treabă, ca Aurica, depildă, personajele bat necontenit drumurile, care ajung, deunde erau singulare şi rotunde, multe şi plate.

Drumuri care se înfundă. Sunt drumuri fărănoroc. Drumul lui Nechifor Lipan, al lui Fred, la ultima-iprinsoare cu zborul, al lui Gavrilescu ori al doctoruluiZerlendi. Tot atâtea mistere, unele pe care le învingeperseverenţa, croind alte drumuri, ale datoriei, altele carerămân să plutească în what if-ul literaturii. Li se alăturădrumurile închipuite, ori acelea din vis, drumurile iniţiatice,călătoriile pe celălalt tărâm, drumurile împotriva firii (unuldin cele mai mişcătoare e cel pe care-l face Constandin,din Blestem-ul de mamă al lui Coşbuc). Drumuri neliniştite,care nu duc nicăieri. Doar întăresc dependenţa literaturiişi a vieţii, la urma urmei, de o cale mai tulbure ori maineabătută.

Simona VASILACHE

Acolada nr. 7-8 - iulie-august 201120

NORMAN MANEA – 75

Salutul exilaţilor: HYPOCRINO!

Moto: „Limba vieţii de după moarte, în lumea de dincoace şi de apoi. Închiriere lingvistică, nu proprietate. Hypocrino!” (NormanManea, Întoarcerea huliganului, Ed. Polirom, 2006, p. 270)

Norman Manea, ca şi Paul Celan, nu evită –dimpotrivă, atrageobsesiv – înfruntareainterioară, mistuitoare,cu limba supravieţuirii,care devine atât codulfiinţei persecutate, câtşi codul operei; acestcod e format dintr-oserie de cuneiformepsihografice în caresunt exprimate „mitulidentităţii, surogatelea m i n t i r i l o r ”( Î n t o a r c e r e ahuliganului, Ed. Polirom2006, p. 14). Afinităţile

lui Norman Manea pentru Paul Celan, Kafka sau Sebastiansunt declarate adesea de scriitor, ca o relaţie deopotrivă defrăţie şi filiaţie: „Paul Celan vine din cosmopolita Bucovinăîn care români, evrei, germani, polonezi, ucrainenicoexistau într-un spaţiu de particulară vibraţie spirituală.”(Norman Manea, Despre clovni, Polirom 2005, p 41). (PaulCelan dixit despre Bucovina, citat de Norman Manea: „Eraun ţinut în care trăiau oameni şi cărţi” (p.41)). Altădată, luiRobert Boyars (interviul realizat de Bard College şi ICRNew York), Norman Manea îi mărturiseşte că, dacă ar fitrăit în vremuri normale şi de la bun început într-o societatedemocratică, ar fi evoluat stilistic, ca scriitor, după un modelproustian, însă existenţa sa l-a pus prea des în contact cuabsurdul şi dictaturile, cu haosul şi totalitarismul, aşa încâtmarca sa auctorială a devenit net kafkiană. Iar în prezent,cum nebunia regimurilor totalitare nu se stinge în Europa,mai ales în Est, Norman Manea se simte responsabil şiobligat să rămână mereu atent şi să reacţioneze profilactic,de la distanţă, copleşit realmente de sentimentul de a sesimţi dator să avertizeze umanitatea să rămână vigilentăla tentaţiile extremismelor de tot felul: „Numărulintelectualilor af laţi de partea greşită, pe parteatotalitarismului, nu a fost deloc neglijabil în secolul nostru.Chiar şi acum, în tranziţia Europei de Est spre o societatecivilă, se aud voci care vorbesc despre necesitatea uneibune doctrine, a unei discipline de fier(...) Din nou fantomatiranului bufon...” (Norman Manea, Despre clovni:Dictatorul şi artistul, Polirom, 2005, p. 145).

Sub presiunea antisemitismului, pentru PaulCelan, în epocă, limba supravieţuirii fusese limba germană,în timp ce pentru Norman Manea, această limbă asupravieţuirii este limba română. Cernăuţeanul Celan şisuceveanul Manea sunt doi dintre marii autori originaridin Bucovina cosmopolită care au devenit, fiecare în limbasupravieţuirii sale, scriitori al căror nivel internaţional afost recunoscut la cele mai înalte cote; ei au dus pe culmileexpresivităţii artistice limba supravieţuirii lor, prinmonumentul limbii literare al operelor lor – opere scrise îngermană şi, respectiv, în română – , dar în acelaşi timp autrăit tragedia ca, din aceeaşi limbă a supravieţuirii în carefusese posibilă perfecţiunea estetică să primească şi mesajulultimativ de excluziune, de rasism, de antisemitism (însensul cel mai larg, cf. Lévinas) şi de discriminare. Nici laManea, însă, cum nici la Celan – dacă ar fi să facem ointerpretare comparatistă a genezei operei şi a anamnezeiexistenţiale, culturale şi lingvistice – , nu vom găsi nicăierisoluţia învăluirii în irealitatea ce înfăşoară lumea interioarăextinzându-se înafară (Karen Horney, Conflictele noastreinterioare, Editura Univers Enciclopedic Gold, 2010, p. 96),aşa cum pot fi decriptate revelaţiile scrierilor de substanţăautobiografică ale prozatorului botoşănean M. Blecher(1909-1938) – Întâmplări din irealitatea imediată, 1935,(nota trad.) Paul Celan nu a fost victimă directă adeportărilor transnistrene, însă a fost urmărit toată viaţade sindromul de autoculpabilizare al supravieţuitorului ce aasistat, fără puterea de a schimba tragedia, la deportareaşi moartea părinţilor săi în lagărele de exterminare. A scrisopera poetică fundamentală în limba germană, primindPremiul Brüchner pentru poezie, încă în timpul vieţii, acum51 de ani, din partea Germaniei, care astfel îi recunoşteageniul literar, deşi din aceeaşi limbă germană îi veniseră,cu douăzeci de ani mai devreme, şi ordinele de deportare afamiliei, şi persecuţiile antisemite fasciste. Norman Manea

a fost victimă directă, în România, şi a politicilor fasciste(e deportat în 1941, la numai cinci ani, împreună cu părinţiişi bunicii, în Transnistria, unde, după moartea bunicilor,reuşeşte să supravieţuiască, apoi să revină în ţară însoţitde părinţi), dar şi a ceauşismului antisemit (căruia i s-aopus ca disident şi din cauza căruia a emigrat în 1986).Amintirile, de-a valma, nu contenesc să opereze asupraconştientului auctorial şi a subconştientului uman, cubisturiul lor fin, necruţător: „Când am fost luaţi, primarulnu mi-a dat voie nici papucii să-i pun în rucsac. I-am lăsat încoridor. Maria s-a agăţat în gară de noi, vroia să urce învagon. Nu te lăsa din braţe. La frontieră, la Nistru, la Ataki,ne-au dat jos din vagoane. Vagoane de vite, claie pestegrămadă, ca sardelele!” (Norman Manea, Întoarcereahuliganului, Polirom 2006, p. 95). Când şi când, fotografiilemărturisitoare concurează flash-urile mnezice: „Fotografiinu înseamnă amintiri. Nu există amintiri din anii preliminariIniţierii, anii anulaţi de amnezie. Secvenţelor răzleţe, greude uitat, din Transnistria, le lipsesc fotografiile pierdute înarhiva Istoriei fără arhivă şi înlocuite, azi, de clişeelelamentării...(...) revenirea, în vara lui 45, în Patria care nealungase...” (Norman Manea, Întoarcerea huliganului,Polirom, 2006, p. 203).

Aşadar, limbii şi culturii româneşti, într-un cuvântPatriei (care i-a rezervat, în timpul persecuţiilor, – ipocrităşi histrionică, în funcţie de politicienii versatili –, untratament nedemn), Norman Manea îi lasă moştenire ooperă estetică şi etică de notabilă valoare (recunoscutăinternaţional prin cele mai importante premii literare),precum şi un devotament ce mărturiseşte despre oconştiinţă rară, de mare român.

Obsesia lui Norman Manea pentru limba română,în care continuă să-şi scrie opera literară şi astăzi, ladouăzeci şi cinci de ani de exil american (obs.: e un cazunic de scriitor care nu s-a lăsat asimilat de limba şi culturade adopţie, ci, precum melcul cu casa în spinare, îşi duce înlume casa limbii româneşti ca fiind singurul acoperământşi adevărata ţară natală) este intim legată de obsesiaunificării fiinţei, supusă, succesiv, de-a lungul timpului, uneimultitudini de traume majore venind dinspre regimuriletotalitare, toate cu potenţial disociativ de risc maxim asuprapersonalităţii umane. Având, însă, limba română puternicdezvoltată în personalitatea sa, ca material de construcţie,ca armătură şi ca instinct de apărare, Norman Manea şi-aaplicat, astfel, mereu, soluţia optimă a autoterapiei prinlimba română ca liant al fiinţei ultragiate: „Dacă adevăratulBolnav, care îmbolnăvise ţara, s-ar fi pensionat în aceastăperioadă (pensionare de boală, cum era firesc, sau de vârstă,cum s-ar fi cuvenit deja), aş fi putut probabil să măînsănătoşesc. Aşa, însă, bolnavul devenisem eu, iarportretul Bufonului, atârnat la toate colţurile străzilor, măobliga la refugiul în boală, ultima proprietate privată...”(Norman Manea, Despe clovni: Dictatorul şi artistul,Polirom, 2005, p. 82). Liantul limbii române reuşeşte săsalveze fiinţa autorului de la implozie, pentru că sentimentalsmulgerii rădăcinilor, viu în amintiri, e puternic şi sadic,precum o extragere a inimii din trupul încă viu, ce ar fiputut submina sistematic autonomia coerenţei afective şiidentitare ce urcă din copilăria distrusă: „Întunericulînverzeşte, devine pădure de stepă rusească, văd groapafără nume şi semn din pădurile Transnistriei în care aurămas bunicii dinspre mamă, apoi mormântul acoperit deflori al tatălui tatei, îngropat în oraşul florilor, Fălticeni.”(Norman Manea, Întoarcerea huliganului, Polirom 2006,p. 203). În fond, pentru Norman Manea, limba română sedovedeşte a fi eterna pânză pe care pictorul îşi aşterneculorile şi le amestecă neaşteptat, aşa încât textul să poartemarca unei capodopere revelatorii, să îşi găsească drumcătre conştiinţa martorului, cu care stabileşte o relaţie devrăjire, de complicitate, de defulare şi de salvare, îninteriorul unei fascinante autodefiniri, dar dublate demeditaţie şi de istoricitatea clişeelor şi a efectelor stilistice:„Strămoşii erau ca noi, noi eram ei, trecutul – prezent.Ieşeam, în fiecare an, din nou, din Egipt, ca şi ei, fără săieşim vreodată definitiv, retrăiam, iarăşi şi iarăşi, alt Egipt,soarta lor este a noastră, precum soarta noastră se leagăde a lor, de-a pururi...” (Norman Manea, Întoarcereahuliganului, Polirom, 2006, p.201).

Obsesia întregului, la un om ale cărui amintiridetonează explozibilul care de obicei destructurează fiinţa,

este urmată cu evlavie, aproape detectivistic (poate căasistăm, de fapt, la forme de deconstruire fractală şitransdisciplinară, prin literatură, a sentimentului fiinţei),�deNorman Manea: „Nu doar Dunărea, ci şi Bucovina poatenumi biografia în care nu mai eşti. Limba, peisajul, vârstelenu se anulează, automat, datorită adversităţilor exterioare.Iubirea faţă de ţinutul Bucovinei nu anulează, însă,Jormania. (…) Căci, unde se unea şi unde se despărţeaJormania de România? «�Nimic nu e serios, nimic nu egrav, nimic nu e adevărat în această cultură de pamfletarizâmbitori. Mai ales nimic nu e incompatibil », spunea şiSebastian, urmat poate şi de Culianu” (Norman Manea,Întoarcerea huliganului, Polirom 2006, p. 24).

Sentimentul străinului şi ataşamentul de limbaromână (precum un legământ de fidelitate a fiului faţă demamă) sunt foarte strâns legate, la Norman Manea, caentităţi ce se condiţionează, decurgând una din cealaltă�:„Străinul nu-şi poate cuceri cetăţenia lingvistică decât caun haiduc, ca un huligan, forând intrarea prin oricemijloace? Şi când Patria te expulzează, iei limba, fugi cu ea,pur şi simplu? Ce înseamnă CASA FIINŢEI, Herr ProfessorHeidegger?” (Norman Manea, Întoarcerea huliganului,Polirom 2006, p. 304). Şi, mai departe, efectele secundareale uzului de limbă, precum indicaţiile de folosire ale unuimedicament ce va întoarce muribundul ego din drum: „limbacu rănile limbii, limba infirmă şi cea înstrăinată şi ceainsomniacă, ghemul grecesc hypocrino�? Simulare,disimulare, prefăcătorie? Teatralitatea, jocul retardat de-aimitaţia şi renaşterea, masca şi mascarada�?” (NormanManea, Întoarcerea huliganului, Polirom 2006, p. 190). Nuîn ultimul rând, despre efectele răscolitoare ale dorului delimba română, ale obsesiei discursive în româneşte şi aleefectului de somatizare a emoţiei lingvistice�originare:„Susurul ei nocturn mă trezeşte frecvent, precum un curentelectric vagabond, căutându-şi destinatarul, reţelele freaticeale nopţii captând, în mici valuri tandre şi tumultuoase,monologul somnambul despre bogăţia eşecului şi insomniilebenefice” (Norman Manea, Întoarcerea huliganului,Polirom 2006, p. 174).

În toiul acestor suferinţe induse de exil şi deînstrăinare, când până şi simpla pronunţare a unui cuvântromânesc ori scrierea unui text în limba română devin unact ultimativ de fiire, iar la limită un gest de supravieţuireprin conştiinţa apartenenţei la realitate, nu la irealitate,dar totul fiind trăit prin spasmele evitării perpetue acoşmarului, discuţia cu prietenul Louis, americanul, îllămureşte pe Norman Manea că are toate motivele să seconsidere, de fapt, fericit în nefericirea exilatului. Louisspune: „Da, locuiesc confortabil, într-adevăr, în limbamediului meu american (…) O limbă pe care o mânuiesc,pot spune, la perfecţie. Deosebirea este că tu ai limba ta.Se simte asta, crede-mă. (…) Limba mea, perfectă cumeste, nu-i decât instrument. Pot face orice cu ea, recunosc.Dar tu eşti una cu limba ta. Este coerentă, integritatea,întregirea ta. Şi în exil, mai ales în exil…” (Norman Manea,Întoarcerea huliganului, Polirom 2006, p. 306).

Norman Manea e acel melc pornit în lume cucasa limbii române în spinare. El reprezintă astăzi, cascriitor român şi universal de prim rang, ca personalitatepublică internaţională notabilă şi în calitate de conştiinţăcivică exemplară, un adevărat drapel românesc ce fluturăstatornic, de partea bună a democraţiei, la Bard, lângăHannah Arendt, în Statele Unite ale Americii. În Americaeste casa lui, după exilarea din 1986, după cum îi aminteşteun vechi prieten („Te întorci acasă, nu uita�! Aici e casa ta.Aici, nu acolo! Ăsta-i norocul tău, născut din nenoroc.”(Norman Manea, Întoarcerea huliganului, Polirom 2006,p. 358). Numai că pentru Norman Manea, a cărui Patrieeste limba română, conform propriei asumări, cuvântulhome nu va exprima niciodată identitatea reală şi nici nu-i vaadăposti pe deplin sufletul zbuciumat, de cetăţean alplanetei, condamnat să se refugieze doar în călduracuvântului acasă. Iar cuvântul românesc acasă ţâşneşte şiradiază din amintirea mamei scriitorului, rămasă ofrandăîn pământ bucovinean (fie-i numele în veci lăudat şibinepomenit�!)

Angela FURTUNĂ august 2011

Acolada nr. 7-8 - iulie-august 2011 21

ETNOLOGUL ROMÂN ÎN „EPOCA DE AUR” (XX)Claudia, urmaşa lui „Stalin cu Fustă”

Viorel ROGOZ

Motto: ,,Vrèu-aş fute tri bandita: Lenin, Stalin şi Nikita” (Auzită de la un fost prizonier întârziat prin lagărele din Dombas şi Karaganda)

de Securitate. Pe lista preotului Lászlo Tökes, apare, ca luptătorîn linia I împotriva bisericii pe care episcopul o păstorea, unoarecare maior Jakab Dezsó, reîntregind echipa celor careaveau misia supravegherii a tot ce se ascundea sub turleleaurii, sub cocoş sau sub cruce.

De la C.N.S.A.S. transpiră nume de lucrători înstructuri care s-au născut sau care au supravegheat construcţiaîn bune condiţiuni a socialismului în părţile sătmărene. Unoarecare Aurel Ardelean (Date de identificare: născut la16.11.1924, în comuna/satul Rozavlea, judeţul Maramureş, fiullui Ioan şi Ileana. Decedat în 1997, în Baia Mare) a funcţionatîn fosta regiune Baia Mare (între 1949 şi 1967), căreia îi eraarondată şi o bună parte din actualul judeţ Satu Mare. Familialui Ardelean locuia, în Rozavlea, vizavi de casa în care s-a născutGavrilă Chisăliţă. Mama sa era unguroaică, din Ocna Şugatag.Tatăl îndeplinea funcţia de felcer local; în sat i se spuneaSanitaru’. Mai aveau doi băieţi, purtând nume inspirate deetnia mamei: Tibi şi Jancsi. Cunoaşterea limbii materne i-aavantajat pe membrii familiei Ardylán din Rozavlea, în urmaDictatului de la Viena, odată cu instalarea, în Maramureş, aadministraţiei maghiare fidele lui Horty Miklós. Pe Aurel,ocupanţii l-au promovat sămădău la Primărie. Printe altele,tânărul de nici 20 de ani gestiona bonurile valorice, distribuitepe cap de familie, reprezentând raţia de zahăr, sare, fotoghin,chibrituri, ţilindre de lampă sau lămpaş. Văzându-seadministrator peste atâta avut, fecioraşul s-a crezut însuşi Iosif,intendentul lui Putiphar. A cedat poftelor, acordând unorconsăteni cupoane pe veresie. Fişcaroşii însă erau greu depăcălit. Au mirosit tărăşenia şi l-au luat la vijgălit (cercetat).Aflându-se într-o situaţie fără scăpare, tânărul, speriat, a urcatprecipitat munţii spre Borşa, iar de acolo a coborât, prin PasulPrislop, în Bucovina, unde s-a făcut nevăzut. Prin 1945, odatăcu venirea ruşilor peste noi, a apărut şi Aurel, bătând pas dedefilare, alături de marea Armată Sovietică Eliberatoare. Înanii ce au urmat, ani de mari prefaceri proletare, Aurel s-aşcolit, nu se ştie în ce, dar se bănuie că în tehnici de apărare ademocraţiei populare, tocmai în Măreaţa Uniune.

Un alt securist, căruia documentele C.N.S.A.S. nu-imenţionează numele tatălui, doar parcursul profesional, s-anăscut în plin oraş Satu Mare. A ajuns „Comandant al trupelorde Securitate, adjunct al generalului Băjenaru (şeful operaţionalpe regiunea Caransebeş al Comandamentului Unic constituitde Pantelimon Bodnarenco, zis Pantiuşa, pentru lichidarearezistenţei din munţi). În 1952 este colonel şi şef al birouluispecial înfiinţat pentru lichidarea grupurilor de bandiţi, aflat însubordinea directă a lui Alexandru Drăghici, ministrul SecurităţiiStatului. A creat reţele de informatori foarte numeroase,racolate de prin satele de la poalele Fagaraşului. Alte metodeale lui, mai puţin rafinate: înconjurarea munţilor, nu cu unul, cicu doua-trei cercuri de soldaţi; infiltrarea, formarea grupurilorfalse de partizani, arestarea familiei şi schingiuirea ei, cîiniidresaţi («camioane pline cu buldogi, mopşi şi mai apoi alsacieni,haite întregi carora le dădeau drumul în munţi»). A fost secretarde stat în Ministerul de Interne între 27 ianuarie 1961 şi 11iunie 1963.” E Pavel Aranici şi are, extrase din Arhive,urmatoarele date de identificare: născut la 16.05.1920, în SatuMare, judeţul Satu Mare, fiul Iulianei. Tatăl nu l-a recunoscutoficial niciodată. Iată ce descoperă Marius Oprea, mergând pefirul istoriei orale, referitor la această controversată ascendenţăpatriliniară: „ tatăl lui Aranici se numea Szabo şi era patronulrestaurantului „Huszár” din Oradea. Acesta a botezat personalnou-născutul la Biserica cu Lună din Piaţa Sfântul Ladislau. Cutoate acestea, domnul Szabo nu şi-a recunoscut fiul, deoareceera căsătorit şi mai avea trei copii, două fete şi un băiat”.

În etapa „lichidării bandelor”, sub directa îndrumarea lui Aranici, între cei care au bătut Munţii Făgăraşului se aflaşi un viitor cadru al Securităţii Sătmărene: sergentul GavrilăChisăliţă (v.supra) care nu va putea uita vreodată o friguroasălună decembrie, petrecută, în teribila iarnă a lui 1954, pe VârfulMoldoveanu. Soldaţii au avut de înfruntat viscole, ger năprasnicşi o zăpadă de peste doi metri, prin care cu greu înaintaucroindu-şi, cu lopata, cărare. După lăsarea întunericului, ocrotiţidoar de raţia apreciabilă de votcă, repartizată la cină, de foilede cort şi mantalele ponosite, moştenite din Al II-lea Război,lipiţi cu trupurile unul de altul ca să se încălzească într-unbuncăr îngheţat, împreună cu vecinul de priveghere, aşteptaudârdâind să se-ntâmple vreun zgomot prin troianul imens.Aveau ordin să tragă fără somaţie în tot ce mişcă. Dormeauiepureşte, cu schimbul. Aşteptau să cadă în bătaia puştiigruparea Arnăuţoiu. Ceea ce nu s-a întâmplat. Petre, fratelesău Toma şi iubita acestuia, Maria Plop (cu care avea o fiică dedoi ani, arestată şi ea ca pui de bandiţi) n-au fost capturaţidecât patru ani mai târziu (20 mai 1958), după ce unul dintreoamenii de încredere i-a vândut. Sergentul Chisăliţă a mai

zăbovit trei ani în cazărmile de la Drăgăşani, unde-şi avea sediulunitatea în care, cântărind avantajele, se dăduse pe veci laarmată. Acasă, situaţia familiei nu era atât de consolidată încâtsă-l îmbie a se întoarce la plug şi la coasă. Tânărul sergentrememora cu nostalgie acei ani de fragedă pruncie, când oînsoţea pe bunică-sa, moaşa satului, la casele femeilor lehuze,spre împlinirea ritualurilor cerute de onoranta dumneaeiocupaţiune. Acolo, răsfăţatul nepot avea parte de prăjiturele,lapte de pasăre, cireşe sau pere oarzăne, turte de târg, acadele.Le savura cu fiori de aleasă plăcere, aşa cum, astăzi, aproapeoctogenar, savurează triumfător o noapte de dulce amor, atuncicând reuşeşte să invite la un pahar de vin câte-o megieşăvădană, „aflată la nu mult peste de cinzeci de ai”. Ceea ce pareîntr-adevăr un eveniment năstruşnic în viaţa sa, cu totul şi cutotul ieşit din comun, e faptul că, la una din vizitele cu rosturiobstetrice, alături de bunică, femeia înţeleaptă, înzestrată cumultă pricepere în tăierea buricului, dar şi cu puterea magicăde-a opri orice farmece, într-o seară au ajuns chiar în casafamiliei Belea, unde găzdoaia adusese pe lume o cocoanăfrumoasă şi sănătoasă. Nepotul moaşei, care avea pe atunci 6ani, a asistat cu ochi larg deschişi la ritualul de îmbăiere a nou-venitei. Prunca aceea, o mogâldeaţă cu chipul divin, i-a căzut –se pare – cu tronc la inimă, pentru că îi va deveni, după ani, luiGăvrilă, mireasă, şi, apoi, soţie credincioasă – o viaţă.

În ceasul de cumpănă al vieţii, când a decis să rămână-n armată, Găvrilă purta încă în minte jocurile „de-a moara” încare îl avusese partener de „competiţie” tocmai pe tatălviitorului Preasfinţit Iustin Hodea, vecin şi rudenie apropiată(participase chiar la nunta tăticului de vlădic!). Mai târziu, înplină carieră militară, ca oricărui fiu de moroşan, lui Gavril,religia îi rămăsese la suflet. Doar că, prin regulament, unsubofiţer de securitate nu avea voie să frecventeze locurilemistice. Şi totuşi, de două ori a fost convocat la Şeful de Cadreşi admonestat pentru intrarea în biserică. Prima dată, la ceasulnunţii, când a fost făcut cu ou şi cu oţet pentru că s-a dus,alături de aleasa sa, de s-a spovedit. A doua oară, a fost ameninţatcu excluderea, atunci când cei de la filaj l-au surprins stândsmerit printre credincioşi într-o catedrală obscurantistă,înţesată de lume. Plutonierul (în retragere azi) îşi maiaminteşte, copleşit de emoţie, povestea Fetei de Urieşi careculesese de pe hotar, în catrinţă, un pumn de vietăţi – dupăcum citise adolescentul Gavrilă în broşura „Ţingalăul din guraIe(u)duţului” –, osândite să scurme scoarţa pământului. Fata aluat cunoştinţă, de la tatăl său, că, lilipuţii din zadie se numescoameni şi se chinuie să desţelenească ogorul pe costia aridădin spatele cazematei urieşeşti. De acolo sărise pestemetereze zmeuţica răzgâiată. Ieşise la explorat. A zărit intruşiidegeţei profanându-le proprietăţile. I-a prins de chică şi i-a dustătucului – să vadă ce sabotori a dibuit la poalele dealului.Psihanalizând, descoperim, în substanţa poveştii lui Chisăliţă,un viitor urieş, echipat cu revolver şi uniformă, aplicând braţullegii prin gospodăriile chiabureşti. În 1960, subofiţerul a cerutun loc de muncă mai aproape de casă. Aşa ajunge în Oaş, laNegreşti. Străbătea, dus de şefii ierarhici, zilnic, trasee demunte. Strunea din ambreiaj, volan şi frână, un jip cu douădiferenţiale, nemţesc. Acolo sus, în raiul montan ceresc, auzulpăstorilor era surzit, în premieră, de uruitul strident almotorului. Căutau, vii sau morţi, criminali şi bandiţi, precumGriga lui Ianoş. Ajutat de bijuteria auto a tehnicii germane,moştenită de armia română, din Cel De-Al II-lea Război, Gavrilăîi slujea exemplar pe comandantul Miliţiei Raionale, colonelulZaharia Pizmiş, ca şi pe superiorul direct, maiorul AmbrozieRusu, şeful Biroului de Securitate. Cu un oftat ironic retrăieşteo scenă suculentă, când, aflaţi în misiune la Tarna Mare,aranjaseră, împreună cu şeful, o cină sardanapalescă, lacazangiul din sat, omul lor, colaborator foarte apreciat. Şi,printre fripturi, boace, pahare, hartane de berbece, subalternul,din fire, la minte, ascuţit, băgă de seamă că femeiapălincaroşului pus pe laude şi, într-ale degustării, deja avansat,îl place pe şeful, ba chiar se aprinseseră, în ochii ei, dorinţegreu de-nfrânat. Nu ştia ce să facă să uşureze libidoul năprasnicce pusese stăpânire pe trupul încins al nefericitului săucomandant. În cele din urmă, mânat de puterea instinctului,tot Pizmiş a rezolvat situaţia tensionată, când transpira dejafără noimă, peste măsură de excitat. A sărit brusc de pe scaunpretextând că i-i rău şi-i vine să-şi vomite şi maţele. A ieşitbrusc afară. Femeia săritoare, după el, să-l ajute, să-i ducăprosopul şi apă curată pentru spălat. Descărcarea s-a produsfulgerător, chiar acolo, pe vatră, în tindă. Femeia s-a aşezat, înîntuneric, sprijinită în mâini pe vatra cuptorului, iar şeful a

Col. Ioan Săveanu. A răspuns, din partea Securităţii,de posturile de Miliţie, în tandem cu colonelul miliţian FlorinCopăceanu, originar din Palota Bihor. Aroganţa ofiţeruluisecurist a dus la neînţelegeri ireconciliabile cu reprezentantulmiliţiei, un om destul de paşnic, figură tipică de Moş Teacă,ridicat în grade pentru cuminţenie şi, în relaţiile cu şefii, afişândo mare docilitate, după cum l-am evaluat când venea la şcoalaagricolă din Livada, în biroul directorului Racolţa, unde primea,de regulă, câte-un şteampăl de răchie nefalsificată, cu multdrag, de la seralişti.

Săveanu a fost exclus din Securitate, în urmavolatilizării de pe plaiurile româneşti a unor rude apropiate (osoră? două?) care „nu s-au mai întors dintr-o îndepărtată călătoriela Ierusalim”, cum explică dumnealui. Aşadar, în prudentaSecuritate, nu-şi păstrau locul indivizii cu pete la dosar, nicimăcar cei cu „neamuri la Ierusalim”.

După 1989, colonelul s-a dat grande, rememorând,în faţa unor blazaţi pensionari, misiuni discrete (încredinţatedumnealui de protagoniştii Revoluţiei Române Televizate),transmise prin viu grai, de o legătură reactivată la sugestia luiIon Iliescu însuşi. Cu acel tăinuit contact, păstrat peste 40 deani „în Nord dormind”, Emanatul parcursese, cot la cot, înMăreaţa Uniune, la o universitate tehnică, programe despecializare în hidrotehnică şi stalinism avansat. Aşezarea pefuncţii, la revenirea în patrie, după ce îşi onoraseră jurămintelede vasalitate, s-a bazat tocmai pe lumina orbitoare aspirată dedumnealor zi de zi, pironiţi cu ochii spre Răsărit. Cât de multa prins învăţătura lor în popor aflăm din subversiva creaţieanonimă a fostului ţăran-soldat, combatant în tranşee peFrontul de Est, căzut prizonier, purtat cu anasâna de la Doneţkla Dombas, din Karaganda la Vorkuta şi în alte asemeneacampamente muncitoreşti. Iată kakaia situaţia. prin deceniulVI, oglindită de partea iconoclastă a nemuritorului nostrufolclor: „Vrèu-aş fute tri bandita / Lenin, Stalin şi Nikita”(Distihul are şi alte variante, unele constituind adevăratefrânturi de limbă.)

Este arhicunoscută, în „Parcul Boschetarilor” dinSatu-Mare, fantazia colonelului Săveanu, pe aripile căreiasoldatul nostalgic de odinioară se imaginează agent secrethălăduind prin pusta ungară, precum Laios pe drumul desfundatal Tebei. Îşi atribuie calităţi de observator, abil camuflat înreţelele complicate ale spionajului românesc, trimis, pe frontulnevăzut, „cu ordin expres” de a supraveghea şi raporta mişcăriletrupelor ungureşti în apropierea frontierei cu cinaşul nostruArdeal. În naraţiunea dumnealui, schimbul de mesaje criptatese făcea într-un punct nodal al agenturii, exploatat „cu multăagerime de minte” de observatori acoperiţi, care se perindauzilnic, circumspecţi, printr-un gang cu boltă ovală, situat undevaîn spatele Poştei din Debreţin. Şi câte alte rodomontade n-amai recitat, îmbăţoşat pe băncuţă, venerabilul colonel,reconvertit, în ultima parte a vieţii, în oenolog la PodgoriaRăteşti din comuna Beltiug. Acolo, am avut ghinionul să petreccâteva toamne, în practicile agricole, obosit, tracasat de şefi,cazat în condiţii precare, absolut nefireşti. Făcând haz de necaz,elevele, sastisite şi ele, îşi înecau aleanul ticluind, printrebutaşii de viţă, cântări tragi-comice, dedicate gazdelorrespingătoare, cu fumuri acrite, inginereşti : „Dormim la hotelJoiana, / Fost saivan de oi bârsana...” Se adeverea încă o datăcelebra frază ostilă, rostită, într-o zi, la mânie, în plină cancelarie,de Radu Ulmeanu: „Învăţământul este o ocnă!”, şi, sesubînţelege, profesorul – un paria al lumii comuniste înnumele căreia eram îndopaţi cu nemuritoare poveşti. (Nici înanii disperatei tranziţii, statutul acestuia nu a ajuns chiar peroze. În zilele de interminabile mitinguri, când alte categoriirevendicau, în stradă, drepturi salariale clamate zgomotos,profesorii nu şi-au neglijat „nobila muncă de luminători lacatedră”. Docili şi devotaţi, aceştia s-au transformat, îndiscursurile afectuoase ale tătucului Iliescu, în exemplegraţioase, material didactic demn de arătat „impertinenţilor”care ameninţau că opresc trenurile, că blochează drumurile, şică au în gând multe fărădelegi. „Presa obiectivă” a lăudatmereu supuşenia şi tenacitatea „slujitorilor şcolii”. „Suntoameni care îşi fac meseria din pasiune, cu multă înţelegerefaţă de condiţiile grele prin care trece ţara, acum, când, cupreţul atâtor vieţi, ne-am aşezat în rând cu marile democraţiiale lumii, am scăpat de bezmeticul Ceauşescu, ne-am e - li - be- rat”. Şi de câte alte elogii n-a avut parte „admirabila” dăscălimecare, în ciuda tuturor umilirilor, „a rămas neclintită”. Manifestădoar o abia perceptibilă stare de nervozitate. Frustrările-i,măiestrit stăpânite, defulează în deambulări interminabile,de la uşă la catedră, printre bănci învechite, imagini nostalgiceale grelei moşteniri comuniste la oraş şi la sat.)

Există şi alte personaje născute pe meleagurisătmărene care au îndeplinit oficial, tangenţial, acoperit, munci

(Continuare în pag. 26)

Acolada nr. 7-8 - iulie-august 201122

Amintiri (vai, cenesasice) de la Junimea – Frumos mai erau «lucratela problemă» editurile EpociiDaurite, dragă Watson! – Dar oare cum procedauSecii Gurişti cu concubiniiMuzelor, scumpe Holmes? – Elementar, dragă Watson,

elementar: Aflau dumnealor, de la ciripoi desigur, că unulscria? Aveau deja front de lucru, deci justificare pentru lefibabane sau avansări. După încheierea opului, în caz că nuprocedau la perchiziţie confiscatoare, îndrumau omul, prininterpuşi, spre o editură de stat şi de partid (că de altele nuexistau), unde i se rezerva un redactor de carte racolat. Acestaremitea manuscrisul Serviciului I spre consultare, semnalîndu-i pasagiile problematice, apoi, conform indicaţiilor primitedinspre ofiţerul mulgător, sugera forfecări şi rescrieri infeliceluiauctore, uneori şi texte omagiale în presa neliterară pentruGenialul Conducător, în caz contrar refuzîndu-i referatul depublicare, iar Organul Pretorian se felicita, în rapoartele salecătre superiorii hierahatici, de izbînda împiedicatoare, aşacum fac, mai jos, tovii Ciurlău şi Andronache, păpuşarii,împulecătorii, tartorii din umbră ai culturii moldave cispruticeîn general, ai Editurii Junimea în particoler.

***MINISTERUL DE INTERNEINSPECTORATUL JUDETEAN IASISECURITATENr.114/N.I./0051062/12.09.1986

STRICT SECRETEx. nr.1

Intrare nr. D/0075895Ziua 15 luna 09 1986

CATRE MINISTERUL DE INTERNEDEPARTAMENTUL SECURITATII STATULUI

DIRECTIA I – SERVICIUL 5 – BUCURESTI

La ordinul Dvs.nr.8/0072292 din 09/ 1986 privind eficienţaactivităţii de cunoaştere şi prevenire desfăşurate în edituri,raportăm următoarele: Pe raza noastră de competenţă funcţionează o editură –Junimea – cu un personal ce cuprinde 16 persoane, din care:un director, un redactor şef, şase redactori, doi corectori, unsecretar de redacţie, un tehnoredactor şi patru personal TESA. Reţeaua informativă din cadrul editurii este compusă dindouă surse de informaţie, din care un informator cu studiisuperioare, corector, recrutat în 1983; o sursă, redactor,rezervist MAI1, cu studii superioare. În cursul acestui trimestru va mai fi recrutat un colaboratordin rîndul corectorilor. Cu posibilităţi în ceea ce priveşte activitatea editurii şi înrîndul colaboratorilor externi mai există încă patru surse. Reţeaua cu posibilităţi pe această linie a furnizat informaţiişi a semnalat aspecte privind comentariile şi starea de spirit înrîndul personalului redacţiei, conţinutul anumitor manuscrisepredate editurii, activitatea şi relaţiile unor elemente aflate înpreocupările organelor noastre, intenţii de a publica lucrări cuconţinut interpretabil, publicarea unor cărţi în mod preferenţial. În atenţia altor compartimente este o singură sursă dineditură (redactor), care a contribuit, prin semnalările făcute, lacunoaşterea situaţiei operative la locul său de muncă, însă nupe măsura posibilităţilor. Nu avem elemente din cadrul editurii incluse în baza delucru, nici în DUI, nici în evidenţa dosarului de problemă. În atenţie se află un descendent al unei persoane cuantecedente politice2, care întreţine relaţii cu o familie dinItalia (ea originară din România), unde a fost şi în vizită decîteva ori. Întrucît nu au rezultat aspecte deosebite în cepriveşte activitatea sa, se acţionează pentru atragerea lacolaborare. Persoanele din Italia, cu care întreţine relaţii, nusunt semnalate cu activitate ostilă la adresa ţării noastre. Alte persoane cu antecedente politice sau penale oridescendenţi ai acestora nu lucrează în editură. De asemenea, nu există persoane care să aibă legături înrîndul elementelor din emigraţia ostilă sau printre angajaţiisau colaboratorii postului de radio Europa Liberă. Nu sunt elemente în lucru pe linia altor compartimente. În perioada de referinţă, în vederea prevenirii publicăriiunor cărţi cu conţinut politic necorespunzător, s-a acţionat atîtprin reţeaua informativă, cît şi prin persoane de încredere, înscopul cunoaşterii conţinutului tuturor manuscriselor şisemnalării operative a aspectelor ce prezintă interes. O bunăconlucrare este realizată şi cu factorii de conducere din editură. A fost propus spre publicare un manuscris de cătreLUCHIAN TEODOR din Iaşi, fost condamnat politic. Lucrarea

a conceput-o sub forma unui roman, în două volume, din careprimul se referă la perioada celui de-al doilea război mondial şiavea un conţinut corect, iar celălalt volum făcea referiri laperioada cît a fost în detenţie, al cărui conţinut avea un caractertendenţios. Despre preocupările scriitoriceşti ale celui în cauză s-acunoscut în timpul redactării volumului, şi prin reţeauainformativă s-a acţionat pentru a-i cunoaşte conţinutul. În acestmod a fost interpusă o sursă din cadrul editurii, care să seocupe de publicarea lucrării, intrînd astfel în posesiamanuscrisului. Actualmente elementul respectiv este lucrat prin DUI pelinia problemei foştilor condamnaţi şi se acţionează pentruinfluenţarea lui pozitivă, măsură ce se dovedeşte a fi oportună. Pe linia problemei Artă-Cultură este lucrat prin DUIobiectivul «SUCIU»3, redactor la o revistă ieşeană, care întreţinerelaţii cu scriitorul francez YVES BERGER4. Suspectul aprezentat Editurii Junimea manuscrisul romanului Pelerinulde cenuşă, în al cărui conţinut tratează în mod interpretabilsoarta intelectualului român pînă în 1965. S-au întreprins măsuride a nu-i fi avizată publicarea de către editură, fiind îndrumatde către redactorul de carte (sursa noastră) să elimine pasajelecu conţinut necorespunzător. Nu a fost receptiv la indicaţiadată şi a încercat din nou publicarea la Editura CarteaRomânească, acţiune de asemenea prevenită. În aceastăsituaţie, sus-numitul a afirmat că romanul îl va publica în formainiţială într-o conjunctură favorabilă5. O situaţie similară o constituie cazul numitului «ADRIAN»6,membru al cenaclului Lupta cu inerţia de la CUG din Iaşi, carea redactat lucrarea Sinea mea. Tratat despre revoluţie în carese referă la realităţile actuale prin prisma unor idei filosoficeidealiste. A încercat publicarea pe aceeaşi filieră ca în cazulprecedent7. Cel în cauză este lucrat pe linia altui compartiment8. Nu ne-am înregistrat eşecuri de neprevenire pe aceastălinie. Nu deţinem date despre cazuri evidente de corupţie, cisemnalări privind acordarea unor atenţii din partea autorilorcătre redactorii de carte, pentru a urgenta procedurile depublicare. O serie de comentarii în ce-l priveşte pe directorul editurii,ANDI ANDRIES9, se referă la faptul că acesta, spre a realizaeconomii peste plan, plăteşte drepurile de autor sub minimtarifar, manifestîndu-se nemulţumiri în rîndurile scriitorilor. Cutoate acestea, planul nu se realizează întotdeauna. Alte prevederi: patru pregătiri contrainformative cu ocaziadeplasărilor în străinătate: una influenţare asupra fiuluiadministratorului editurii, rămas ilegal în străinătate în 1985,pentru a avea o atitudine pozitivă faţă de ţară. Concluzii: În genere situaţia operativă din editură este stăpînită înmod corespunzător. Ca urmare a sistemului informaţional constituit s-a reuşitcunoaşterea şi prevenirea publicării unor lucrări cu conţinutnecorespunzător, în unele situaţii acestea realizîndu-se încădin faza iniţială. Se dovedeşte a fi eficientă şi conlucrarea cu persoane deîncredere din instituţie şi din rîndul colaboratorilor, pe liniacunoaşterii şi prevenirii. Se impune dezvoltarea potenţialului informativ atît în editurăcît şi în rîndul celor cu preocupări literare, pentru a creşteeficienţa şi a diversifica măsurile de prevenire. De asemenea, este recomandat a fi adîncite unele informaţii,punerea în mod operativ în lucru şi îmbunătăţirea colaborăriicu celelalte compartimente din cadrul Securităţii Judeţene.

SEFUL SECURITATII JUDETENEColonel Ciurlău Constantin

SEFUL SERVICIULUI IColonel Andronache Ovidiu10

*** Notele lămuritoare şi tardive 1. După toate probabilităţile: Virgil Cuţitaru din Schitu Duca,faimos la vremea lui, ca eminescolog autoproclamat, pringăselniţa cu «triumviratul format din Hyperion, Cătălin şiCătălina». Poate şi prin strigătul triumfalic scos în 1983, dupăperchiziţiile şi anchetele de pe Bahlui: «Gata! S-a dus dreaculuiGrupul din Iaşi! Gata cu rebeliunea noii generaţii!» Şutul primitla Loviluţie îl împingea să-şi tragă un doctorat rapid cuindimenticabilul politruc universitar Liviu Leonte sau cu AlAndriescu, fostul decăcan bolşeviciant al Facultăţii de Filologie;să prindă post de prodecăcan la amicii săi din UniversitateaSuceveană; să facă afaceri avantajoase la Editura-i Virginiapublicând cărţi nevandabile ale lui Stivache Avădanei, mahărulde la Engleză, care-i aducea puradelul, pe Codrin Liviu Cuţitaru,cadavru didactic la Litere, prin proceduri cumetriale bine

rodate. (Oricum, la data respectivă, nu mai putea să fie în jocsecretizat Mihai Grădinaru, plagiantul inginer heideggero-marxian decorticat de Nicolae Tertulian şi, ca sursoi,deconspirat de Doina Mezdrea, editoare, la Humanitas, a unuidosar cenesasic noician, de unde aflăm, graţie notelor saleinformative, cum nu izbutea junimistul redactor de carteantemenţionat să-l determine pe viitorul filosof păltinişan aoua o prefaţă cu citate din Marx, Engels ori Ceauşescu la Diels-Kranz: Fragmentele presocraticilor. Şi iarăşi, o bilă albă Junimii,remarcăm că erea individul cuţitarian un simplu rezervist, nuofiţer acoperit precum, la Editura Meridiane, redactorul ViorelHarosa, subalternul lui Modest Morariu, autodezocultat ca lent-colonel în 1990, pe timpul incidentelor valaho-maghiare de laTg.Mureş). 2. Îl descoperim sub descriere ciurlăuană pe ZahariaSângeorzan, nepotul lui Adrian Marino, la originea multorscandaluri cu autori români emigraţi, gen Ştefan Baciu dinHonolulu sau Michel Steriade din Bruxelles, cărora le cereabani, cînd se afla în Italia, pentru a le scoate, chipurile, operecomplete la edituri din Romania. Avut-a el şi o corespondenţăinteresantă cu Nicu Steinhardt, salvată şi publicată deHumanitas un pic înainte de a-şi da obştescul sfîrşit. 3. Numele real al obiectivului: Valeriu Stancu, poetul,romancierul, gastronomul, speleologul, actantul francofonfiei,prietenul Belgienilor Walloni, o vreme pilot al Croniciipostloviluţionare. 4. Bunăoară: Nebun după America, romanul lui Yves Berger,apărut la Cartea Românească în 1980, tradus de Maria Ivănescu,nevasta lui dom Caesar, şi postfaţat de Valeriu Stancu. 5. Romanul va apărea, într-adevăr, după peste un deceniu,în 2000, la Editura Cronica din Iaşi, aşa cum îl va fi dorit auctorelesău: nedeprepuţat adicătelea de foarfecele cenzurii ciurlăuane,instrument mînuit agilmente şi de smîrcîita Doina Ciornei,ciopîrţitoarea poeţilor optzecişti (repliată postloviluţionar laUniversitatea din Sibiu, unde-i punea beţe în roate coleguluinostru Dumitru Chioaru), şi de incocoşabilul Andi Andrieş, celgăinăţat de cucul din cireş (care-i purta noroc… de vreme ce sevedea ipochimenul readus, sub toate regimurile iliesciene,dereftor la şandramaua editorială în cestiune). 6. E vorba de Adi Cristi, din gruparea Poeţilor Cugişti (alăturide Nicolae Panaite, Aurel Ştefanachi, Alexandru Tacu, CassianMaria Spiridon etc.) 7. Persecutată, arestată, maltratată, cartea se va ivi, multmai tîrziu, la Editura Edict Production, şi va fi premiată defiliala iaşiotă a Uniunii Scriutorilor. 8. Ca unul cu rude în străinătate, Adi Cristi e lucrat informativla Serviciul III, Contrainformaţii, iar corespondenţa îi estecetită de vreo coloneleasă a Serviciul S, Poliţia PoşteiSocialiste. 9. Nenea acesta domnea numai, nu guverna. Decidentulreal, în biroul căruia venea săptămînal maiorul Ioan Negru, erarezervistul M.A.I. antemenţionat, alungat de Loviluţie şi înlocuitcu Nicolae Creţu de la Universitatea Cuzană, arondat, el, vai,aceleiaşi Gărzi pretoriene; nenea acesta, Andişor Andrieş, cuce imagine voi fi rămas eu de la dînsul?... Ultima mea amintirejunimistă cu el din 1990 iaşte, cînd, la vremea mitingurilorantifesenii organizate de Liviu Antonesei în Piaţa Unirii, îlzăream, pe margine, în conversaţie amicală cu colonelulConstantin Ciurlău, fostu-i superior ideologic şi cenzorial,carele, înlocuit la timona Noii Sexcurităţi Sereiste cusubalternul său Florinel Viziteu, comenta, resemnat, cam aşa:«Ei, lehăie ei ce lehăie, dragă Andiţă, apoi se duc acasă, iar eumă întorc la bază ca să-mi scriu raportul». Acum, pesemne, îşipapă amîndoi pensiile nesimţite pe la casele lor, foste uneoride protocol, sau ies cu animalele de companie în micţiune pestradelele Păcureţului pitoresc, dîndu-se, cui îi ascultă, dreptprofesori liceali de română în retragere. 10. Andronacul acesta, prea puţin Tuzluc, merită o notiţăantropo-sociologică în inconfundabilul deja stil al universitaruluiViorel Rogoz ot Baia Mare. Nu de alta, dar… erea fumeia sacolegă, la liceul Garabet-Ibrăileanu de pe Copou, cu Cici, nevastadistinsului meu coleg Săndel, de unde, nu, vai, partuzelesubsecvente, ci salutaţiunile lor stradale obsecvioase. Pînă lademararea perchiziţiilor + anchetelor securiene din mai 1983,implementate, ele, Grupnicilor Bahluvieni. După, colonul aveasă înceteze a le răspunde cu fineţuri cînd îi dădeau, timizi,bineţe soţii călinescieni, prefăcându-se, spre disperarea lorsocietală de moment, că nu-i veade, nu-i cunoaşce, nu ciocneştecu ei ouă roşii de Paşte. Acum, doar canişii din dotare, cînd iesvesperal la preumblare şi se amuşină sub coadă, îi mai potreinstala în bunele relaţii din tinereţea lor zurlie.

Luca PIŢU

Acolada nr. 7-8 - iulie-august 2011 23

REEVALUĂRI

Argumentul tardiv al reevaluării (III)Trăim într-o epocă a decăderii sociale şi a mizeriei

morale, a disoluţiei etnice şi a incapacităţii de afirmare aidentităţii naţionale. Consumăm o vreme aconjuncturismelor şi a acceptării vinovate a prelungiriiagoniei comuniste pentru interese exclusiv materiale,strivind orice ideal şi orice credinţă în cultivarea tradiţiilorşi în configurarea specificităţii vieţii româneşti de astăzica dimensiune caracteristică, într-o existenţă profundeuropeană.

Toleranţi pînă la refuzul recunoaşterii de sine,stricăm limba de acasă prin promovarea barbară aanglicismelor şi a expresiilor uzuale în spaţii lingvisticeanti-latine. Lăsăm inconştienţa tribală a minoritarilor sădecidă asupra destinului istoric al poporului din care facemparte.

O simplă privire asupra celor ce ne reprezintă înParlament astăzi sau a structurii guvernamentale şi a celeiprezidenţiale actuale îngrozeşte pînă şi spiritul binevoitoral timpului de faţă prin expresia majoritară a înstrăinăriide românitate, prin nivelul agresiv al subintelectualităţiidominante, prin tupeul sectarist al intereselor de clan politic.

Ce s-a întîmplat cu noi? Cum de şi-a atins scopulterorist ocupantul sovietic după doar patruzeci şi cinci deani de convieţuire obligatorie cu populaţiile de la Carpaţi,Dunăre şi Mare? Care au fost argumentele politice,intelectuale şi social-economice ce ne-au determinat săpromovăm, aproape în exclusivitate, prin vot democratic,elementul alogen în structurile de conducere ale Ţăriinoastre?

Mi-aduc aminte acum, cînd oftez în margineaunor asemenea cutremurătoare realităţi ale nefiinţei, deun articol trist, însă extrem de lucid, semnat de VirgilIerunca într-o publicaţie a exilului românesc anticomunist,într-un aprilie fără speranţele renaşterii spirituale, din chiaranul în care Mihail Sadoveanu avea să poposească, înveşnicie, în preajma locului nemuririi lui Mihai Eminescudin ţintirimul de la Bellu şi întrezăresc în glosele ieruncienede atunci o serie de interogaţii de acelaşi tip, oarecumapropiate de cele cu care ne-am îngăduit să deschidempaginile de faţă1.

Gazetăria exilului caută însă, în mod firesc, să-şiatenueze observaţiile critice de pe parcursul demersuluiacuzator la adresa comunismului şi al caracterului săudistrugător printr-o sperată revenire la normalitate, adicăprin conştientizarea şi încrederea în preţul tradiţiei şi încapacitatea celor recrutaţi din generaţiile mai noi alevremii, care aveau datoria să nu-şi încalce legea firii şi aneamului lor, să-şi asume jertfa ca noimă a existenţei diurneşi ca expresie a unei datini ce-şi trage substanţa dinexemplul începătorului Constantin Brâncoveanu – „boiervechi şi domn creştin”, cum îl extrăgea din baladă,caracterizîndu-l încă o dată astfel, Virgil Ierunca – sfîrşindîn surghiunul „unor mari fii spirituali ai acestui neam,cununaţi cu marea, sfînta Negaţie”, ceea ce ar fi trebuit săinfirme „patrimoniul poliţist al unei culturi totalitare”, prinposibilitatea de a „răscumpăra oricînd prăbuşirea însmintirea” la care se referea în acel moment gazetarulromân din exil.

Atunci cînd aducea în discuţia sa publicistică„turcirea conştiinţelor” intelectuale româneşti în perioadacotropirii comuniste de sorginte moscovită a poporuluinostru, abandonat istoric de anglo-franco-americani, VirgilIerunca trimitea spre reflecţia cronicarului Miron Costinasupra „căderii omului sub vremi” şi situa într-o asemeneacategorie, în dezacord cu orice îngăduinţă, „cazul unorMihail Sadoveanu şi Tudor Arghezi”, cărora le reproşa „înplecarea capului” şi „o iniţiativă, o supralicitare” ce depăşescimplacabilul dezastruos al timpului.

Mi se pare şi astăzi extrem de sugestivă afirmaţiaierunciană potrivit căreia conceptul de „actualitate” înregimurile comuniste şi postcomuniste nu este altceva decît„o plasă de păianjăni întinsă sistematic de regim tuturorcelor ce încearcă evaziunea, fie ea nobilă, mai ales nobilă,în ştiinţă, în trecut, în artă”. În felul acesta se poate vorbi –şi aspectul în cauză nu poate fi trecut cu vederea, pentrucă are, în istorie, consecinţe mult mai profunde decît celmaterial, social-economic – de o dictatură spirituală, multmai catastrofală decît războaiele nimicitoare sau decîtcataclismele naturale, compromiţînd printr-o radicalăsimplificare însăşi ideea de umanitate, robotizînd specia,sclavizînd conştiinţa.

Regimurile totalitare, observa Virgil Ierunca înarticolul pe care-l comentăm aici, sînt dominate tocmai de„funcţionarii tocmiţi să întreţină zarva cotidiană asistemului”, deoarece creatorul încetează de a mai exista;el sucombă prin directive, supus rigorilor ideologice careegalizează semenii la nivelul de jos al inteligenţei. „Rimăsau gest, culoare sau doctrină, osana sau genunchi”, totulse aprobă, se dirijează şi se acceptă în măsura în carestăpînirea politică singularizată ajunge să administrezedesăvîrşit transformarea într-o propagandă continuă adisoluţiei şi a negării tuturor celorlalte dimensiuni ale trăiriiîn afara dictaturii sociale. O sociologizare a impotenţei şi odegenerescenţă, o reproiectare a umanităţii între limiteleexclusive ale factorului animal ni se determină fărăîngăduinţă.

Iată de ce Virgil Ierunca propunea, în aprilie 1961,o hartă a sufletelor moarte dintr-o Românie contemporană,„pătată cu umbre, greu de localizat cu precizie”, căci„relieful spiritual al hărţii e mutilat de o neclintită poliţie aconştiinţelor, care înceţoşază totul, podişul şi înaltul,izvoarele şi bălţile”. Ca şi în Examen leprosorum, excelentuleseu al lui Mircea Eliade, publicat în Terre Roumaine,„supplément de la revue Preuves”, în 1953, la Paris,comentatorul jurnalistic al Românului newyorkez era dispussă constate lucid, opt ani mai tîrziu, că, totuşi, „totul nu eîncă pierdut”, dar soluţia salvării, dincolo de „avîntul la«turcire»”, promovat sub impulsul terorii sau al condamnăriila exterminare, s-a întrezărit iarăşi numai prin diminuarearavagiilor conjuncturii politice a „războiului rece” şiacceptarea generalizată mai apoi a „coexistenţei paşnice”,oficializată prin înţelegerile „diplomatice” şi simili-securistice la Helsinki din anii ’60 ai veacului trecut, ce auvalidat, la aproximativ două decenii de la Conferinţa depace de la Paris, nedreptăţile instituite la nivel mondialprin recunoaşterea forţată a jurisdicţiei militare a celei de-adoua conflagraţii mondiale, cu sovietele, America, imperiulbritanic şi Franţa, situate pe aceleaşi poziţii ale împărţiriilumii în „zone de influenţă”.

„Peste hotare ferecate, peste cimitire de arseetape, e mai mult decît probabil că nouă ne este hărăzit –într-o imensă procură invizibilă – să desluşim limbile celorcare, din Ţara lor, privesc spre noi cei fără ţară, ca maiaproape de ei” – spunea atunci, direct implicat în exilare şiîn condiţia ei existenţială, Virgil Ierunca. Şi, mai departe,spre a înţelege cu adevărat mesajul oarecum testamentaral reevaluărilor necesare: „Dacă şi noi tăcem, nu se va maiauzi decît glasul mercenarilor ce ţin isonul stăpînirii, într-opermanentă bălmăjeală festivă”.

După două decenii de redobîndire a libertăţiicuvîntului, păstrăm, din păcate, o inexplicabilă şi ruşinoasăscleroză intelectuală ce ne prelungeşte afazic destinulrevoltător al orbilor în muţenia postcomunismului europeande astăzi.

*Ca întotdeauna tranşant în intuiţia lui genială,

Mihai Eminescu aplica istoriei şi un verdict optim alcondamnării timpului în care trăim astăzi, într-oinconştienţă şi o dezarmare muribundă: „O generaţiunedecăzută nu e capabilă de a recunoaşte nici binele, niciadevărul. Trebuie atîta alungată cu pietre pînă va cădea înmormînt” – remarca, scîrbit peste măsură, marele poet alsufletului românesc în termeni foarte apropiaţi deavertizarea gravă prin care Mircea Eliade, mai apoi,întrerupea, la rîndul lui, brusc şi definitiv, orice „cochetare”interbelică, aşa-zicînd „intelectuală”, cu comunismul2.

Sîntem situaţi din nou de destin în condiţiainadmisibilă în care supravieţuirea, ca normă a existenţeidiurne, îşi prelungeşte, în mod gratuit, insinuarea într-odeghizată pseudo-eliberare, pe care, şi în acest caz,revelaţia conservatorismului eminescian a înregistrat-o cusemnificaţii aproape apocaliptice: „O epocă de tranziţiunee o epocă de disoluţiune internă”, iar „într-o societate îndisoluţiune, fiecare individ privilegiat caută numai interesullui propriu şi, prin asta, disoluţiune a interesului comun”.

Problema comunistă şi post-comunistă actuală nuare deziderate ideologice şi nu a avut niciodată în conştiinţaromânească, unde profunde accente panslaviste, ţaristo-ruseşti şi masonice, de expresie sovietică, a căror acţiuneimperialistă, anticreştină şi antinaţională au urmăritpermanent distrugerea tradiţiilor istorice, promovareaobligatorie a limbii ruse, preluarea colectivistă a tuturor

bogăţiilor solului şi subsolului ţărilor subjugate militar saupropagandistic, ceea ce a dus la totala ruinare materială,morală şi spirituală a răsăritului european de astăzi, lasclavizarea sistematică a populaţiilor de pe aceste teritorii.

De curînd, Gheorghe Grigurcu, într-un substanţialarticol, punînd în discuţie receptarea lui Eminescu ieri şiazi3 şi observînd „defazarea” contemporană a expresieieminesciene şi a substanţei ideatice pusă în circulaţieprintr-o covîrşitoare operă, îşi exemplifica aserţiunilepolemice prin citarea unor afirmaţii scleroide, de ultimăoră, ale lui Horia-Roman Patapievici, fizicianul culturologce nu reţine, în aproximativa lui „eseistică”, pulsul realităţiitimpului, ci acreditează propagandistic ceea ce i s-a indicatpolitic, poate chiar de la Cotroceni, sau ar dori să susţinăpentru nimicirea unei întregi mentalităţi istorice: „Ca poetnaţional, Eminescu nu mai poate supravieţui, deoarece noiieşim azi din zodia naţionalului!”. Pretextul propulsării unorasemenea „convingeri” constă în exacerbarea preceptelorprost înţelese şi încă şi mai detestabil interpretate, prinpreluarea, ca de obicei, a unui imperialism postcomunist,travestit actualmente în aspiraţie pseudo-europeistă.Stupoarea pe care o impune tranzitivul „internaţionalism”al d-lui Patapievici se bazează pe inventarea unor concepteestetice precum „profundul” sau „interesantul”, care – dupăopinia ridicolă a „eseistului” în cauză – nu şi-ar mai găsilocul (şi dacă, totuşi, şi-l găsesc?) în conştiinţa„postmodernă” şi, deci, n-ar mai fi ca atare „prizată deintelectualii progresişti”.

Categoria astfel definită ar vrea să ne întoarcăvizibil cu cel puţin o jumătate de veac în urmă, în plinproletcultism sovietizant, căci „progresiştii” sînt produseale instrucţiei unui sistem ideologic rudimentar, şi nurezultatul unei evoluţii; inversul naţionalului, care, departede a conserva specificitatea în formele extremiste denegare a dezvoltării spirituale a unui neam, propune cu atîtmai mult în modernitatea încarcerată a imperialismelorde tot felul, o dobîndire majoră a identităţii ridicată dininstinct spre relevarea conştiinţei de sine sub zodiasuperioară a metafizicului.

Ura împotriva înţelesului naţional se dezlănţuieastăzi, ca şi ieri, de altfel, din incapacitatea populaţiilorprimitive, supuse – repet – imperialismelor, de orice naturăpolitică ar fi, spre egalizarea socială şi economică a uneisclavizări involutive, chiar pe scara biologicului, prin refuzulsau degradarea dimensiunilor spirituale ale umanului, cenu-şi poate nicicînd recunoaşte valorile în afara structurilorcontributive ale semnificaţiilor istorice relativiste.

Naţionalul există ca aspiraţie supremă spreabsolut, individualizînd şi particularizînd creaţia categoriilordiferenţiate ale popoarelor ce nu acceptă distrugereasemenului şi nici autodistrugerea speciei.

Ideea ciudată a d-lui Patapievici – cînd denigratorgrosolan şi răuvoitor al specificităţii româneşti, cînd adeptpropagandistic al preceptelor postcomuniste la nivelulrusofil al zilei – potrivit căreia „cultura română din ultimiiani, în lupta pentru integrare euro-atlantică nu doreştedecît să scape de tot ce este învechit, adică să fieprogresistă”, încearcă să mistifice adevărul istoric şi săinsinueze un proces de adaptare la un egalitarism ideologicpe care nimeni nu l-a admis vreodată în numelespiritualităţii noastre naţionale. Avînd în vedere „funcţia”pe care o deţine astăzi „propagandistul” de la „InstitutulCultural Român”, ca şi anteriorul Augustin Buzura, cocoţatîn acelaşi fotoliu mai bine de un deceniu şi jumătate, efectultribal al mentalităţii lor kgb-iste miroase urît şi seautodefineşte prin „profundul” sens şi prin „interesantul”înţeles al trădării de conştiinţă, adică prin „progresista”expresie a vizualizării lor europene.

Nicolae FLORESCU

Note:

1. Vezi: Virgil Ierunca, Dacă putem vorbi..., în Românul,

New York, aprilie 1961.

2. Vezi: Mircea Eliade, Mentalitatea francmasonică, în

vol. Oceanografie, Ed. Cultura poporului, 1934, p. 163 şi urm.

3. Articol apărut în Jurnalul literar, an XXII, nr. 1-6

(ianuarie-martie) 2011, p. 1 şi 16.

Acolada nr. 7-8 - iulie-august 201124

RADAR

Eonul transmodern şi sentimentul Apocalipsei (II) „Ceea ce omida numeşte sfârşitul lumii, maestrul numeşte fluture” (Richard Bach)

Chiar şi fără a răsfoi manualul lui Régis Debraydespre Buna folosinţă a catastrofelor, putem conchide căo lungă tradiţie stă în spatele celor care, azi, „se joacă de-aApocalipsa” (cf. Dan Stanca), bagatelizând o temă gravă şidevalorizând însăşi ideea de profeţie. Evident, profeţii „noi”,nostradamizând iresponsabil, nechemaţi să dea socotealăpentru panica iscată, se dovedesc farsori de duzină; dar eiau la îndemână nu doar argumentele religioase ci şi celeştiinţifice şi, în plus, beneficiază de şansa mediatizării,isterizând globul. Astfel de „hermeneuţi de ocazie” nu ţincont de sfatul-avertisment lansat de Thomas H. Greco Jr.:„pronosticarea e o afacere periculoasă”. Pomenitul autor,profeţind, la rându-i, „sfârşitul banilor” (v. The End ofMoney and the Future of Civilization, tradusă recent la

frustrare (în „confruntarea” cu standardele dominante),omul acestui început de mileniu acuză, inevitabil, preţulbunăstării materiale (în decont intră, desigur, şisingurătatea, anxietatea, instabilitatea). Cursa achizitivă,stimulată de impactul publicitar este, se spune (şi nu fărătemei), o parte a identităţii. Spirala consumativităţii nedefineşte (parţial) câtă vreme studierea motivaţiilor înprivinţa nevoilor de consum evidenţiază ostentativismul,„tirania mărcilor” (Naomi Klein), vânzarea de simboluri,prezenţa acelor fashion victims. Ar fi eronat să restrângemimpactul fenomenului publicitar doar la seducţia tehnicilorcomerciale, să punem în relief doar efectele economice,ignorând latenţa celor culturale. În fond, publicitatea –avertiza André Akoun – înseamnă „matricea unui anumit

o falsă democraţie prin standing şi dorinţa ascensiuniisociale, trezind nevoi „ascunse”, inclusiv vânzareaapartenenţei. Dresajul publicitar face din pulsiunea decumpărare o relaţie erotică (persoana fiind posedată deprodus); obsesia consumeristă, imperativul hedonist,exaltând abundenţa şi inventând nevoi artificiale,acţionează, totuşi, constrângător, impunând un ideal deconformitate în „raiul” terestru (supermarket-ul). Totuşi,să nu ignorăm că fenomenul publicitar „acoperă” nu doarnevoile individului dar şi pe cele ale societăţii, ambalândmotorul economic într-o „piaţă înfometată”. Ideologiaconsumului în „civilizaţia destinderii” acţionează pentru ointensificare a cererii prin accelerări artificiale, elogiindforţa consumatoare a masei, asigurând, deopotrivă,

Curtea Veche Publishing)speră într-o metamorfozăa umanităţii;nădăjduieşte, aşadar, într-o maturizare a omenirii.Şi, în consecinţă,optimismul său – fixattemeinic în binomulmegacriză şimetamorfoză – indică orenaştere spirituală, fărăa ignora germeniideziluziei ori criza globalăîn care ne-am scufundat.Şi, în pofida tendinţelor(„despre care raţiuneacomună afirmă că nu potcontinua”), crede într-unviitor suportabil. Ceea cepresupune o schimbare înconştiinţa colectivă; o reorientare, deci, o schimbare deparadigmă, urmând „programul f luturelui”, conformspuselor lui Richard Bach. Cu alte cuvinte, tabloul crizistne aruncă în alertă dar civilizaţia ar putea fi salvată. De lacelebra The Limits of Growth (1972), reactualizată (The30 – Year Update) situaţia nu s-a ameliorat; dimpotrivă.Predicţiile se confirmă: inegalitatea economică, bombademografică, poluarea, modificările geoclimatice, iarnanucleară, spolierea mediului, epuizarea resurselor(consumate cu voracitate), erodarea instituţiilordemocratice, alienarea socială ş.a. creionează un tablousumbru. Încât Lester R. Brown, un guru al mişcăriiambientaliste, atent la ceea ce numeşte „amprentaecologică” stă cu ochii pe ceas. Economia abundenţei,încurajând risipa, democraţia hiperconsumistă, acel„sistem eronat de contabilitate” (ascunzând adevărulecologic) obligă la o restructurare a economiei globale.Piaţa, zeificată, nu ne spune adevărul – afirmă ritos acest„erou al ambientalismului global” (cf. E.O. Wilson). Iar noiar trebui să fim „generaţia care schimbă direcţia”, evitândcolapsul economic şi ecologic. Implicit schimbând opticaasupra conceptului de securitate, blocând comportamentulinerţial al statelor „eşuate” (ataşate unui model acţionalpăgubos, ignorând costurile indirecte).

Dincolo de zvonistica înfloritoare, astfel de veşti-şoc, cochetând cu scenariul apocaliptic, alertând lumea,prind bine. Ele ne-ar putea responsabiliza, refuzând„egoismul de generaţie”. Şi gândind la un viitor comun,gestionând pachetul problematic fără a mai sacrificainteresul general. Fiindcă zeul piaţă, prin mercantilism,beţia publicitară, isteria noului, comercializarea vieţiiîntreţine „compulsia maniacală de a acumula”, nota PascalBruckner. Cum sistemul nevoilor e nelimitat, cum ideologiaprofitului, în escaladă, e, negreşit, o „creaţie istorică”(sărăcind viaţa privată), aşa-numita economie a fericirii(mizând pe abundenţă, propunând o societate „a vitrinei”)ne „învaţă” consumerismul neînfrânat, în numeleindividualismului triumfător. Iar lumea modernă, constataacelaşi Pascal Bruckner, „şi-a pierdut sufletul”, imaginaruldominant fiind cel comercial.

Îndopat, aşadar, cu bunuri de consum, captiv alunei societăţi care încurajează proliferarea obiectelor şi adivertismentelor, pendulând între mercantilizare şi

tip de sociabilitate”. Ea, negreşit, are şi o funcţie deintegrare; valorizând produsele, creând legături emoţionale,publicitatea propune şi impune o viziune asupra lumii.

Sensibilitatea ecologică a epocii (degradareaecosferei, epuizarea resurselor naturale) a remodelat şiconsumerismul, odată cu intensa mediatizare a scenariilorapocaliptice. A apărut categoria alterconsumatorilor – neavertizează Gilles Lipovetsky – , făcând trecerea la unconsum responsabil, supus interogaţiilor etice. Să observămînsă că aceşti noi consumatori (căutând alimente bio şimărfuri de calitate, procurând mărci) nu sunt„deconsumatori”; dimpotrivă, ei cheltuiesc mai mult şidezvoltă tropismul consumerist, despărţindu-se (oare?) deconsumul distructiv. Or, Edenul consumerist manipuleazăideologia fericirii în sensul realizării de sine prin consum.Hedonismul individualist, mitologia fericirii personale seleagă de logica pieţei şi difuzarea de masă a obiectelorrâvnite. Responsabilitatea, scrie Gilles Lipovetsky, nu estedoar a producătorilor ci şi a consumatorilor; dar lucidulsociolog francez ne previne, întristat, că „nu există niciosoluţie de schimbare”.

Într-o societate centrifugă, acuzând, odată cuopulenţa informaţională, sărăcirea vieţii relaţionale,comunicarea îşi păstrează, negreşit, rolul de liant social.Că ea are şi o dimensiune publicitară, activând codulpublicitar, nu mai trebuie dovedit. Dacă orice mesaj este oinformaţie cu sens (un discurs cu mai multe niveluri), elimpede că fenomenul publicitar (ca fenomencomunicaţional, vehicol al informaţiei colective) ocupă aziscena. Şi chiar, mai grav, după Fr. Brune, câmpulconştiinţei a fost înlocuit de câmpul publicitar, fiind vorbadespre o nouă mitologie tribală. Adevărat, consumul seînvaţă, ne socializează, spunea şi Jean Baudrillard (1970)iar visul publicitar, condiţionând nevoile în creştereexplozivă este, până la urmă, „imnul” autocontemplativ alsocietăţii de consum care, necesarmente, trebuie denunţat.Încât discursul euforic din era opulenţei va fi gardat de unrechizitoriu nemilos, un antidiscurs – cum propuneaBaudrillard –, critic, mohorât, moralizator, punând la ziddisfuncţia narcotizatoare întreţinută de înf loritoareaindustrie a divertismentului.

Supra-consumul a inculcat datoria plăcerii şiprincipiul „dovezii sociale” (urmându-i, mimetic, pe ceilalţi),

abundenţa de bunuri şiaccesul larg, omogenizantşi alienant. Faţă decapitalismul tradiţional,pedalând, se ştie, pep r o d u c t i v i t a t e(raţionalizarea producţiei şimaximizarea profitului),accentul, azi, s-a mutatînspre distribuţie, dirijând şimodelând nevoilec o n s u m a t o r i l o r ,influenţând atitudinea lorsocială, inducând cereripliate nevoilorproducătorilor, educând„comportamentul deconsum”. Iar mediatizareaare un uriaş potenţial deinf luenţare, consumul

mediatic şi retorica comercială slujind conjugat tocmaiethosul consumist. Materialismul societăţii de consum, grijaostentativă pentru lifestyle, shopping-ul ca terapie,cheltuielile ostentative (miliardari, vedete de cinema orisportive) fac din lumea de azi un imens mall. Societatea sepublicizează, observa Marcel Gauchet. Şi dacă, examinând„parcursul laicităţii”, sociologul francez sesiza eclipsareligiosului (credinţa nemaiavând un rol structurant în„edificiul civic”, cândva funcţionând sub tutela religiei),omul contemporan află „raţiunea ultimă” în prosperitateape care i-o poate oferi această viaţă, într-o democraţie careafişează „sacralitatea de contaminare”.

Evident, supraconsumul, invazia divertismentuluiînseamnă, observa tot Pascal Bruckner, o „logică lacomă”,atrofiind viaţa psihică şi fragilizând viaţa comunitară; utopiamaterialistă întreţine frenetic războiul economic şi un noumesianism (comercial, bineînţeles), „transfigurând”produsele. Prosperitatea devine propriul ei ideal, înmulţindaberant „sistemul nevoilor” (excitare, inovare, mimetism).Departe de a fi o lume pacificată, piaţa mondializată,volatilizând frontierele, vampirizând resursele, transformăsocietatea într-un apendice; des clamată, ieşirea dineconomism, din „ebrietatea bursieră” ar fi „ultimaspiritualitate”, obligându-ne la a înţelege lumea. Spectrulpenuriei, mondializarea îndoielilor, divergenţa intereselor,conştientizarea limitelor (Planetei), depresiunea post-totalitară ar demitologiza şi capitalismul, ieşind dinreligiozitatea economicului. O societate bolnavă,vulnerabilă, iresponsabil exaltată sub stindardulprogresismului, iluzionându-se că şi-ar stăpâni destinul, „înpilotare automată”, de fapt, sedusă de consumerismulneînfrânat şi de o prosperitate „trivială” (inechitabilrăspândită, dar încurajând risipa) îşi află forţa prin a şti / arecunoaşte diagnoza. Şi de a acţiona convergent,responsabil, vigilent-critic, schimbând „direcţia”, dovedindun scepticism activ. Altminteri, viitorul, examinat sub lupadefetismului frivol, ni se înfăţişează ca un cadou otrăvit;iar Apocalipsa e aproape.

ADRIAN DINU RACHIERU

Zilele Acolada: Traian Ştef, Liana Cozea, Radu Mareş

Acolada nr. 7-8 - iulie-august 2011 25

Arta sub semnul svasticii

Dacă Hitler... „Acest om este viitorul Germaniei. Într-o zi întreaga lume va vorbi despre el” Dietrich Eckart

Ce-ar fi fost dacă...? Întrebarea asta care bântuieomenirea a fost pusă după fiecare cataclism istoric. Şi-aupus-o cei prinşi în menghina evenimentelor, şi-o punoamenii de cultură, e repetată insistent de istorici. Existăchiar volume concepute à rebours, de genul „Vă place aşaistoria?” în care personalităţi şi evenimente sunt privitedin unghiul diametral opus celui comun, prin care s-aîncercat reabilitarea unor inşi percepuţi în viziunea comunăca nişte monştri asemeni lui Nero, de exemplu. Împingândlucrurile mai departe, în „Război şi pace”, Lev Tolstoi seîntreba care ar fi fost destinul Rusiei dacă ar fi fost cucerităde francezi în 1812. Răspunsul pe care singur şi l-a dat estedeconcertant: „Nimic. Un popor civilizat ar fi cucerit Rusiaşi ar fi adus-o la nivelul său de civilizaţie”.

După al Doilea Război Mondial întrebarea „Ce-ar fi fostdacă?” a fost repetată insistent şi din cele mai diferiteunghiuri. Ce-ar fi fost dacă planul lui Hitler de cucerire aEuropei ar fi reuşit? Ar fi fost învinsă? Ce s-ar fi întâmplatdacă Hitler nu ar fi ajuns la putere? Ce s-ar fi petrecut dacăplanul nazist al realizării bombei atomice ar fi reuşit? Ce s-ar fi întâmplat dacă Hitler l-ar fi prins viu pe Stalin? – laultima întrebare a răspuns însuşi Hitler: l-ar fi făcutGauleiter pentru teritoriile din Răsărit. Sic! Ce s-aîntâmplat cu Europa după victoria aliaţilor se ştie, Stalin apus gheara pe jumătate din ea, dar după 44 de ani deocupaţie sovietică şi regim totalitar comunist, partea decontinent picată sub dominaţie comunistă şi eliberată în1989 încă se mai întreabă care ar fi fost soarta ei dacă laYalta, între două pahare de whisky, Churchill n-ar fi calculatacel odios procentaj prin care a fost livrată căpcăunului dela Kremlin şi ar fi spus un foarte englezesc şi sec „No!”.Visele celor doi monştri totalitari, Stalin şi Hitler, au fost încele din urmă spulberate de mersul istoriei. Cel de-al TreileaReich, a cărui existenţă trebuia să se întindă pe o mie deani, n-a durat în realitate decât 13 ani, iar de planuleternizării comunismului – „Trăiască în veci şi pe tot globulpământesc” – s-a ales praful la doar 60 de ani de laînscăunarea lui Stalin la Kremlin în 1929. Istoriei, se pare,nu-i plac cochetăriile regimurilor totalitare cu timpul şi,mai cu seamă, nu pe termen lung, sau nelimitat. Vieţile atrei generaţii de ruşi şi două de est-europeni, acesta a fostcostul himerei ideologice cultivate la Kremlin de ucenicullui Lenin şi de Lenin însuşi. Milioane de morţi şi vieţinenorocite, nesfârşite câmpuri de ruine ce se întindeaudin Rusia până în Franţa şi Anglia, aşa arăta Apocalipsadezlănţuită de Hitler. La care, bineînţeles trebuie adăugate„realizările” acoliţilor săi, Franco şi Mussolini.

Ce-ar fi fost însă dacă Stalin ajungea popă, iar Hitlerpictor, cum îşi dorise? Diavolul ar fi psalmodiat în biserică,iar un pictor oarecare ar fi îngroşat rândul mediocrităţilorartistice. Ce-ar fi fost dacă în locul lui Stalin ar fi venit laputere Troţki, iar Hitler ar fi pierdut alegerile din 1933?Troţki a câştigat simpatie postumă prin faptul că a fostvictima lui Stalin, însă modul său de a gândi nu era diferitde cel al Tătucului. Cât despre Hitler, de n-ar fi fost ales el,s-ar fi găsit altul, poate nu la fel de odios şi criminal, caresă-l înlocuiască. Stalin şi Hitler au fost produsele unorideologii totalitare, în aparenţă diferite, în realitate trasela indigo.

Hărnicia excesivă a monştrilor totalitari a costattotdeauna omenirea, chiar şi atunci când a fost, hai săzicem, „constructivă”.

Indiferent că ei s-au numit Lenin, Stalin, Hitler,Mussolini, Franco, Mao sau Ceauşescu, doar metodele aufost diferite, însă rezultatul a fost acelaşi: îndobitocire,distrugere generală, vieţi mătrăşite, morţi. La care seadaugă, în cazurile extreme, lagărele concentraţionare şiexecuţiile în masă.

Exasperat de hărnicia administrativă şi militară a luiNapoleon I, Costant, valetul său, a exclamat: „Dumnezeuar fi făcut bine dacă i-ar fi dat puţină lene împăratului”. Eibine nu, dictatorii sunt totdeauna harnici, insomniaci, –„La Kremlin, Stalin veghează!” –, în perpetuă căutare denoi planuri şi obiective, de noi metode de a-l împiedica peom să gândească şi de a-l transforma într-un robotexecutant al măreţelor lui idei. Hitler, un autenticinsomniac, clocea noaptea orchestrarea planurilormăcelului general din Europa şi, de ce nu, şi de cealaltăparte a Atlanticului. Care ar fi fost însă soarta bătrânuluicontinent dacă în marea lui milostivenie, Dumnezeu şicomisia de admitere ar fi acceptat intrarea lui Hitler la

Academia Regală de Artă vieneză?Visul iniţial al lui Adolf Hitler a fost să devină pictor,

drept care a dat concurs de admitere la Academia Regalăde Artă de la Viena. Interesant de consemnat că printrecontracandidaţii săi se af lau Egon Schille şi OskarKokoshka, doi dintre cei mai buni şi interesanţi pictorimoderni austrieci. Hitler a fost respins. – „M-a lovit (vestea)ca un trăsnet din senin” – a mărturisit el ulterior. Cu toateacestea, în cei cinci ani pe care i-a petrecut la Viena şiBerlin, a continuat să facă copii după cărţi poştale, lucrucare îi reuşea, pare-se. După cărţi poştale a pictat şi Utrillo,dar ce diferenţă uluitoare între cei doi: Utrillo atransformat banalitatea în artă, pe când copiile lui Hitlerau devenit mai stupide decât banalitatea însăşi. În plus,copierea repetată a cărţilor poştale i-a atrofiat total simţulde observaţie, era pur şi simplu incapabil să vadă în spaţiu.Desenele şi acuarelele lui erau plate, fără pic deexpresivitate, fără urmă de zvâcnet artistic. Paradoxal, insulacesta, nul artistic, odată ajuns dictator, a decis soartaartelor în Germania nazistă. Parafrazându-l pe JacobHeilbrunn (The New York Times Book Review), a fi unantitalent şi o mediocritate artistică „nu este o condiţienecesară pentru a deveni criminal în masă; pe de altă parte,nu este un impediment”. Refulările şi umilinţele înghiţitepe plan artistic l-au făcut pe Hitler să ia poziţie radicalăîmpotriva artei moderne pe care a numit-o degenerată, acondamnat-o vehement şi, ca în timpul Inchiziţiei, a trimis-o pe rug în 1937. În 1933 a făcut rug din cărţile pe ai cărorautori îi ura. Din protector al artelor, cum se voia, înrealitate a devenit călăul lor. Refulatul s-a răzbunat pe ceeace îi era inaccesibil şi de neînţeles, tot aşa cum, în final, adorit să se răzbune şi pe poporul german pe motiv că nu-lmeritase. El voise ca Germania să piară într-o Apocalipsăapoteotică, odată cu el şi doar deciziile raţionale ale câtorvaconducători nazişti, printre care era şi arhitectul său AlbertSpeer, au împiedicat dezastrul care se prefigura. Hitler uraParisul pentru faima sa de oraş al artelor şi pentru libertateaal cărei simbol era. A decis ca şi Parisul să fie aruncat înaer, însă nici acest plan sinistru nu i-a reuşit. Cu toate căsub fiecare monument important de artă din capitalafranceză fuseseră amorsate încărcături de explozibil,comandantul militar al Parisului ocupat a refuzat să aplicehotărârea dementă a Führer-ului.

După ce a ratat cariera de pictor, Hitler a început săviseze la arhitectură. N-a mai repetat însă eroarea de aîncerca să facă studii, aşa că a rămas un simplu amator.Dorinţele sale cele mai secrete în materie de arhitecturăşi-au găsit însă un executant talentat şi docil în persoanalui Albert Speer. Descoperirea subitei sale a doua şi celeimai mari iubiri s-a datorat întâmplării. La 22 octombrie1915, când regimentul din care făcea parte şi Hitler eraîncartiruit în localitatea franceză Fournes, a descoperit unexemplar privind istoria arhitecturii berlineze intitulat„Berlin” al cărei autor era Max Osborn. Deşi evreu, M.Osborn avea opinii identice cu ale lui Hitler: era vădit pornitîmpotriva artei moderne în general şi a picturii în special,singurii pictori pe care îi admira erau mediocrii AdolfMenzel, Moritz von Schwind şi, bineînţeles, pe pictorulMax Lieberman, prietenul său. Nici în materie dearhitectură, opiniile sale nu erau diferite de cele ale luiHitler. După criticul german, cea mai mare admiraţie omeritau arhitectul K.F. Schinkel, care exprimase princonstrucţiile sale reci „marţialitatea prusacă”, şi autorulPorţii Brandenburg, K.G. Langhans, care redase prinarhitectura sa „esenţa pură a prusianismului”. E lesne deînţeles atracţia pe care cărţulia despre arhitecturaberlineză a lui M. Osborn a avut-o asupra lui Hitler şi de ceacesta, cu toate că autorul volumului „Berlin” intrase pelista cărţilor interzise, iar în 1940 emigrase în SUA, acontinuat să o păstreze în biblioteca personală până lasfârşitul vieţii. La ora actuală, istoria arhitecturii berlineze,ferfeniţită de atâta frunzăreală, una din cele trei mii deexemplare aparţinând lui Hitler confiscate de americanise află în sectorul de cărţi rare al Bibliotecii CongresuluiAmerican.

În timpul ofensivei britanice contra trupelor germane,în ultimul atac cu gaze care a mai avut loc pe front la 13octombrie 1918, caporalul Adolf Hitler a orbit vremelnic.Episodul accesului de orbire s-a repetat, de astă dată pefond nervos, atunci când Hitler a aflat de capitulareaGermaniei. Ce s-ar fi întâmplat însă cu el dacă nu şi-ar fi

recăpătat vederea? „Nimic”, vorba lui Tolstoi, ar fi îngroşatrândul militarilor mutilaţi şi al infirmilor din Primul RăzboiMondial care rătăceau pe străzile Berlinului. Astfel, capitalagermană ar fi fost scutită de acele răvăşeli arhitectonice şiurbanistice la care a supus-o arhitectul cabotin, başca deimensele distrugeri provocate de bombardamenteleconcertate ale trupelor aliate care au transformat Berlinulîntr-o mare de ruine, tot din cauza lui Hitler. Din totprogramul arhitectural pe care şi-l propusese Führerul, nui-a reuşit decât ceea ce el însuşi denumise „esteticaruinelor”. Nu doar capitala de pe Spree a avut de suferit depe urma conceptului hitlerist de „estetică a ruinelor”,întreaga Europă a devenit un câmp experimental alaberantei sale „estetici”. Hitler a pozat în de toate, inclusivîn colecţionar de artă, cu specificarea că, până la urmă,niciuna din „poze” nu i-a reuşit. Ce fel de colecţionar esteacela care nu trăieşte frisonul descoperirii operei de artă,nu se îndrăgosteşte de ea, nu are insomnii din cauză că nuo posedă şi care ar da oricât să obţină obiectul dorinţeisale? Care, în schimb, ordonă jaful sistematic al muzeelorşi colecţiilor pariculare în ideea alcătuirii unui grotesc muzeubazat doar pe spolierea muzeelor din ţările ocupate şijefuirea colecţiilor evreilor trimişi să crape în lagăre pentrusimplu fapt că sunt proprietarii unor pânze, tapiserii, obiectede artă pe care le râvneşte de-a valma, cu poftă de căpcăun?Familia Camondo, a unui bogat om de afaceri evreu, adispărut până la ultimul membru în cuptoarele de gazareale lagărelor unde au fost trimişi. Motivul? Jaful colecţieide artă datând din secolul XVIII pe care se axase NissimCamondo. Justificarea? Erau evrei, iar Hitler era unantisemit feroce, dăscălit şi dădăcit de Dietrich Eckart.Mentorul intelectual al viitorului Führer îi prevăzuse încăde la începutul legăturii lor un viitor strălucit şi-l numea„steaua polară” a mişcării naziste. „Urmaţi-l pe Hitler! Elva dansa, dar eu am ales melodia!” – a spus Eckart la unmoment dat. (apud Timothy W. Ryback). Al doilea ins carel-a inf luenţat în atitudinea sa antisemită a fost AntonDexler, conducătorul Partidului Muncitoresc German, unreciclat din mecanic de locomotivă în doctrinar al mişcăriinaziste care era obsedat de prezenţa evreilor în toatedomeniile vieţii germane şi care afirma că 80% din avuţiaGermaniei este în mâna evreilor. Termenii „eradicare” şi„exterminare” au fost lansaţi întâia dată de A. Dexler.Antrenat politic de Eckart şi Dexler, intoxicat la maximumde ideile acestora, împins de la spate şi susţinut de cei doi,Hitler a devenit omul providenţial, „conducătorul care săfie obişnuit cu zgomotul produs de mitraliere. Cineva caresă-i poată înfricoşa pe oameni”, cum se exprimase DietrichEckart. Sub influenţa celor doi, Hitler nici măcar nu maiera om ci „o stare” de spirit cum se exprimase uncaricaturist politic din acea vreme. O stare de teroare şiintoleranţă, de isterie militaristă revanşardă contrafrancezilor, englezilor, evreilor şi bolşevicilor, contra a totce era uman. D. Eckart şi A. Dexler au reuşit să creeze„maimuţa înfumurată care le va da Roşilor ce li se cuvineşi care nu va da bir cu fugiţii de îndată ce îi aruncă cinevaun picior de scaun în cap”, cum spunea acelaşi Eckart.(apud Timothy W. Rybach)

Războiul împotriva artei moderne a început cu multtimp înaintea declanşării celui de al Doilea Război Mondial;ideea de a jefui muzeele europene a premers jaful propriu-zis cu ani buni. Nimic n-a fost lăsat la voia întâmplării,nimic n-a fost accidental, rigoarea germană şi-a spuscuvântul în felul în care a fost conceput planul de jefuire şidistrugere. Un singur lucru n-a fost prevăzut, înfrângereaGermaniei.

În 1944, când trupele aliate strângeau laţul în jurulGermaniei şi toate rezervele interne ale regimului nazisterau mobilizate în exclusivitate pentru purtarea războiului,la Berlin continua să apară, în condiţii grafice excepţionale,revista „Bildkunst”, oficiosul artistic al regimului nazist. Pecoperta revistei, sub bustul Atenei, zeiţa înţelepciunii, serăscrăcăna hidoasă şi agresivă svastica levogiră, creaţia„artistică” personală a lui Hitler. Răstălmăcită din simbolsolar şi semn al binelui, cu braţele frânte întoarse în sensinvers, ea devenise semnul suprem al răului. Prin ea, Hitlerînhămase însăşi arta la carul demenţei şi al crimei.

Mariana ŞENILĂ-VASILIU

Acolada nr. 7-8 - iulie-august 2011

~ Continuări ~ Continuări ~ Continuări ~ Continuări ~ Continuări ~ Continuări ~ Continuări ~

26

Din Rusia, cu obrăznicie

În legitimă apărare

le aparţineţi dvs. au fost slugile ruşilor decât Regele Mihai,ultimul monarh din Europa de Est care a rezistat în faţatăvălugului bolşevic.

Dacă n-am fi aici, alături de Rusia, geograficvorbind, ar trebui chiar să admirăm consecvenţa asta cucare sunt urmărite scopuri trasate cu mult înainte deregimul bolşevic, care le-a reformulat dar nu le-a schimbatîn substanţa lor, după cum un fel de reformulare suferă eleşi acum, sub regimul aşa zis democratic, în care ziariştiicare critică puterea îşi pierd viaţa, vezi Politkovskaya, încare Georgia este atacată cu tancurile pentru că vrea săse alieze vestului şi i se şi ia o parte din teritoriu cu ocaziaasta. Dar, din păcate, scopurile lor ne ating pe noi în primulrând, ca vecini apropiaţi, astfel încât mare detaşare ţi-artrebui ca să le mai poţi admira consecvenţa. Dar numaiconsecvenţa ar fi de admirat, pentru că scopul este aceladintotdeauna al imperialismului rusesc, acela de a controlacât mai multe teritorii din jurul ţării, colonizând tot ce sepoate. Căci nu o colonizare a făcut Uniunea Sovietică, dândcu tifla puterilor occidentale, după războiul trecut, când cu„lagărul socialist”? Şi încă o colonizare fără precedent, înmijlocul Europei! Or, pe dedesubt, Rusia face acelaşi lucruşi azi, cu miliardarii ei instituiţi de puterea sovietică înmomentul dizolvării acesteia, pentru a cumpăra tot ce sepoate de jur împrejur, ba chiar şi dincolo de simplul jur-împrejur. De aceea nu permite nici un fel de judecată asupraunor fapte reprobabile ale înaintaşilor săi. Pentru că sesimte solidară, de fapt complice cu ei, cu ele.

Şi mare lucru dacă şi atmosfera asta de haos şihoţie, de corupţie şi neseriozitate, de iresponsabilitate şiminciună, de la noi, nu este întreţinută, subteran, tot de ei,pentru a putea să-şi facă programul mai uşor. Dacă nu eîntreţinută de ei, atunci în orice caz îi avantajează.

Nicolae PRELIPCEANU

amplu comentariu ditirambic la adresa Monicăi Lovinescu,semnat de-o oarecare Elvira Iliescu, cică pentru«reechilibrarea» perspectivei”. Şi, nu mai puţin grav, că„întregul grupaj era precedat de-o prezentare a lui Gh.Grigurcu, unde şeful revistei făcea plecăciuni adînci cătrevenerabila pariziană”. Nemaipomenit! Cum de nu m-amgîndit să-i cer voie, smerit, polemistului absolut, după ce i-am publicat cu strîngere de inimă propoziţiile mustind detoxine, să aprobe introducerea în revistă a altor texte?Cum de nu l-am rugat să alcătuiască d-sa întregul ei sumar?Aşa cum stau lucrurile, Laszlo Alexandru socoteşte, cu unbun simţ infatigabil, că s-ar fi petrecut o „manevrămurdară”. Numai că nemulţumitului nu i se mai poate luadarul! Şi spre a-şi aronda „indignarea”, îmi atrage atenţiacă m-aş fi comportat „ca un Teodor Vârgolici sau ValeriuRâpeanu”. Prin urmare, ce mai încoace-încolo, „curatmurdar”. Numai că asocierea mea cu Valeriu Râpeanu e,din nefericire pentru colocutor, fie o necuviinţă de totgrosolană, fie un semn de obnubilare a minţii. Nu văd cumar putea ieşi din această dilemă…

Susţinînd că nu-i trece cu una-cu două supărareagenerată de Columna, că ar fi fost „abuzat” (nădăjduim cănu sexual!), Laszlo Alexandru mai vîntură o dată şi„incidentul legat de Mihail Sebastian”. Se arată iritat foartede o serie de trei „volete” ale subsemnatului, publicate „laloc de cinste”, în România literară, cu prilejul aniversăriinaşterii scriitorului brăilean, năzărindu-i-se că aş fi„răsturnat pe dos” ceea ce lăudasem într-o analiză maiveche. Aidoma unui Don Quijote cu condei critic în mînă,polemistul absolut vede peste tot monstruozităţi, fără altargument decît „fandacsia” ce-l propulsează spre o viziunenestrăină de extazul în care a început să-l cufunde o anumecategorie de autori cu o calificare etnică. O întrebare detot şcolărească pe care o pune: „Pe ce anume se bazaGrigurcu, speculînd că, dacă ar fi trăit, Sebastian s-ar fi datcu comuniştii?!”. Păi pe ce altceva decît, întîi şi-ntîi, pefrazele din jurnal în care scriitorul îi salută ca pe niştemîntuitori pe soldaţii sovietici, făcîndu-se că nu vede nicimăcar vandalismele la care se dedau în proximitatea sa?Pe un ton patetic, interlocutorul meu îl admiră pe autorulStelei fără nume ca fiind „Evreul care a scăpat miraculosde pogromurile înşirate unul după celălalt”. În realitate, M.Sebastian a făcut parte din rîndul acelor foarte numeroşievrei de pe teritoriul României, care au fost salvaţi depogrom şi lagăr de către Mareşalul Antonescu, care arefuzat să aplice la noi „soluţia finală” preconizată de nazişti.

C

acţionat vertiginos, zguduit de plăcerea juisării prin dos.Subalternul a îndeplinit doar sarcina uşoară de-a manifesta opoftă nebună de închinat zgomotoase pahare, de cântat şi deţâpurit, capitol la care stăpânul casei se pretindea de neîntrecut.De altfel, teroarea rutului nici n-a durat prea mult. Ofiţerul aexplodat cu un icnet amarnic, deloc prefăcut, întorcându-se-ncasă complet relaxat. Îşi mai atinsese o dată idealul în viaţă:„Demâncat! De băut! De futut!” Într-o ultimă etapă, părăsind Negreştiul, după apariţiajudeţelor, îşi trăieşte perioada judeţeană a funcţiei. Alături decamarazii Victor Curileac şi Balogh Mikloş, fie zi cu soare saucerul noros, a asigurat transportul corespondenţei speciale,mapele doldora de informaţii secrete cu adresabilitatenemijlocită către organul de stat. Nu putea fi încredinţatămanipulanţilor din Poşta Română o activitate cu caracterultrasecretizat.

Avem date şi despre o femeie ofiţer, antemergătoarecelebrei Claudia (...). [Lucrările ştiinţifice ale profesoareiclujene Magyari-Vincze Enikő îmi sugerează, pornind de laporecla Anei Pauker, o posibilă viitoare cercetare din categoriastudiilor de gen: Femeia-securist sau Stalin cu Fustă în RomâniaComunistă] Se numea Kaufman Lica. În perioada cât a fostanchetatoare la regiune, la Baia Mare, atribuţiile ei de serviciuacopereau şi ţinutul Satu-Mare. Din arhive parvin câteva datedespre biografia dumneaei: „locotenent de Securitate,anchetator la Iasi. A emigrat în Israel. Îi bătea, pe cei anchetaţi,la palmă. Apare si pe lista lui Cicerone Ioniţoiu, ca angajat alSecurităţii Baia Mare, în anii ’50”. Metoda ei de tortură neface să revenim la o foarte „deranjantă” întrebare, care, rămâne,vai!, extrem de actuală: Oare cei de la Biroul „S” Satu Mare

Urmaşa lui Stalin cu Fustă

Dovada? Iată nişte rînduri scrise defel conjunctural, ci în1956, în Statele Unite, de către cine credeţi? De vreunextremist de dreapta, de un falsificator al istoriei? Cîtuşi depuţin. De către Wilhelm Filderman, fost preşedinte alUniunii Comunităţilor Evreieşti din România şi preşedinteal Uniunii Evreilor Români: „În timpul perioadei dedominaţie hitleristă în Europa, eu am fost în legăturăsusţinută cu Mareşalul Antonescu. Acesta a făcut tot ce aputut pentru a îmblînzi soarta evreilor expuşi la persecuţiagermanilor nazişti . (…) Am fost martor al unor mişcătoarescene de solidaritate şi de ajutor între români şi evrei înmomentele de grea încercare din timpul infernului nazistîn Europa. Mareşalul Antonescu a rezistat cu succespresiunii naziste, care impunea măsuri dure împotrivaevreilor. (…) Graţie politicii sale, bunurile evreilor au fostpuse sub un regim de administrare tranzitorie, care, făcîndu-le să pară pierdute, le-a asigurat conservarea în scopulrestituirii la momentul oportun”. Să mai adaug şi aprecierilesimilare ale fostului rabin şef al României, în aceeaşiperioadă, Alexandru Şafran, devenit rabinul şef al Genevei?Consider că în acest loc ar fi de prisos. Îl mai scandalizeazăpe Laszlo Alexandru afirmaţia mea că Mihail Sebastian amurit „prudent”, în 1945, bucurîndu-se de „şansa de arămîne de-a pururi tînăr, strict egal cu propria-i conştiinţăpe care istoria n-a pus-o la încercare”. Este extrapolareaunei sintagme a lui G. Călinescu, care s-a referit astfel lascriitorii noştri ce-au părăsit această lume în preajmamarilor brutalităţi ale instaurării comunismului. Nu sunt,cum îi apar polemistului absolut, cu obrajii din nou înroşiţide-o „indignare” jucată, „rînduri persiflatoare”. Oareautorul Istoriei literaturii române de la origini pînă înprezent, pronunţîndu-se astfel, de exemplu, despre IonPillat, a dorit să-l „persifleze”? Cum şi-ar putea motiva LaszloAlexandru „indignarea” faţă de ceea ce am scris despre M.Sebastian, dacă afirm răspicat, în concluzie (cuvinte citateimprudent de d-sa), că acesta rămîne „unul dintre cei maide seamă oameni de litere din interbelicul românesc”?Vedem încă o dată că argumentaţia polemistului absolutare mai multe găuri decît o bucată de şvaiţer…

Ne-am fi mirat dacă Laszlo Alexandru ar fi omisdin textura ghimpoasă la care a trudit figura lui Paul Goma.„Vinovăţia” gravisimă ce ar apăsa pe umerii celebruluioponent al comunismului s-ar răsfrînge şi asupra modestuluiautor al prezentelor rînduri, care, „în Jurnalul naţional din5 septembrie 2007, a lansat un vibrant omagiu la adresaromancierului aflat în centrul scandalului şi ne-a asigurat,pe noi toţi, că «oricîte obiecţii în bună ori rea credinţă i-amaduce, Goma se cade a fi socotit atît drept unul din scriitoriinoştri de seamă, cît şi drept un reper moral de primordin»”.Să fim bine înţeleşi: nu mi-e ruşine nici de rîndurilepe care le-am aşternut cu privire la Monica Lovinescu şinici de cele asupra lui Paul Goma. Ambele personalităţi, înpofida unor disensiuni ce-au intervenit între ele, reprezintăembleme ale vieţii noastre literare şi civice, cărora e deaşteptat ca istoria să le acorde un credit încă respins, dinmotive prea lesne de înţeles, de către unii contemporani.Săptămîna roşie a lui Paul Goma e o carte cu alurădramatică, în cuprinsul căreia se află numeroase acuzepunctuale cărora nu li se poate răspunde decît printr-oanaliză punctuală, obiectivă. Posibil să aibă pe alocuri unsuflu generalizator exagerat, să conţină un procent deinformaţii nejustificate, însă nu mă îndoiesc de fundalulsău de adevăr istoric. Prea ne-am obişnuit, dintr-ocomoditate culpabilă, să măsurăm epoca anilor 30’-40’exclusiv prin prisma deformatoare a propagandeicomuniste. Dacă polemistul absolut crede că l-ar ţineputerile să doboare discursul lui Goma, ne dăm seama căar trebui să se angajeze într-o luptă corp la corp şi cu niştefraze fără echivoc ale lui N. Iorga, referitoare la celeîntîmplate cînd Basarabia şi Bucovina de Nord au intratsub ocupaţia sovietică, în 1940: „Înalţi magistraţi şi braviofiţeri cari şi-au riscat viaţa ca să apere cu puterile lorretragerea şi exodul românilor, au văzut cu ochii lornenumărate acte de sălbăticie, uciderea nevinovaţilor,lovituri cu pietre şi huiduieli. Toate aceste gesturi infame şicriminale au fost comise de evreimea furioasă, ale căreivaluri de ură s-au deslănţuit ca sub o comandă nevăzută.De unde atîta ură? Aşa ni se răsplăteşte bunăvoinţa şibunătatea noastră? Am acceptat acapararea şi stăpînireaiudaică multe decenii şi evreimea se răzbună în ceasurilegrele pe care le trăim şi de nicăieri o dezavuare, o ruperevehementă şi publică de isprăvile bandelor ucigaşe desectanţi sangvinari. Nebunia organizată împotriva noastrăa cuprins tîrguri, oraşe şi sate”. Multhulitul MareşalAntonescu, căruia nu i-am putea trece cu vederea o laturăîntunecată, e o figură complexă, aşa cum am sugerat maisus. Goma nu scrie „neghiobii” şi nici n-avem dreptul să-l

apostrofăm cu „să-ţi fie ruşine”, fără ca asemenea formulesă nu se întoarcă asupra noastră ca un bumerang…

E, ca să spun aşa, înduioşătoare încă o chestiunepe care o pune Laszlo Alexandru, raportîndu-mă la mişcareade protest a lui Goma, din anii ’70: „Unde era pe vremeaaceea Gheorghe Grigurcu, de nu i s-au auzit elogiile laadresa lui Goma? Ei, un’ să fie, scria neşte versuri”. Un’ săfi fost, decît la Oradea şi apoi în Amarul Tîrg, scos dinserviciu pentru mulţi ani, deoarece n-a scris nimic desprepolitica multînţeleaptă a partidului şi nici nu l-a citat pe„geniul Carpaţilor”, într-o vreme cînd asemenea citatealcătuiau un impudic ritual? Într-un fund de provincie, izolat,sărac, fără dreptul de-a se muta într-un centru cultural,supravegheat de ochii vigilenţi ai oficialităţilor, anchetat şipercheziţionat, pentru că a cutezat să fluiere în biserică.Cum? Ei, uite cum: între altele, a scris în acei ani primulcomentariu profund dezaprobator asupra ultraoficializatuluiAdrian Păunescu, primul articol de disociere faţă deidolatrizatul Nichita (puţin înainte), ambele cu suficientrăsunet, i-a discutat într-un duh slobod, cu care nu erauobişnuiţi, pe cîţiva tabuizaţi precum Marin Sorescu sauEugen Simion, cei postaţi cu schepsis în două luntri, apublicat interviuri şi răspunsuri la anchete dintre cele maineconformiste, la ultimele margini îngăduite de cenzură(cu rînduri şterse de buretele acesteia), a luat cuvîntul laConferinţa tinerilor scriitori de la Iaşi, pe un ton vehement,atins acolo doar de către Dorin Tudoran. În consecinţă, afost mereu apreciat de Europa liberă, împrejurare ce,îndrăzneşte să specifice, i-a creat o anume popularitate înţară… În cele din urmă, mă mai ia la rost Laszlo Alexandrupretinzînd că ar fi aflat din însemnările subsemnatului căd-sa ar fi „un lefegiu dubios”, fiindcă şi-ar fi vîndut „marfaproastă – scrisul pe bani buni”. Fals. Am scris aşa:„Stratagemele ieftine ale lui Laszlo Alexandru trădează unpartizanat, după cum se zvoneşte, materialmenteprofitabil”. Aşadar „se zvoneşte”, adică nu e neapăratadevărat. „Zvonul” în cauză e însă, din păcate, cît se poatede real…

Concluzia? Rămîn cu gustul amar al uneiprezumate prietenii trădate, dar şi cu consolarea căinsolenţa poate uneori deveni amuzantă. Pentru a revenila liniile cu care am început, să precizez că M. Ralea, sprea dovedi catastrofalul efect al confuziei punctelor de vedere,id est moartea inteligenţei, aducea în scenă două studente,aflate într-o dispută de specialitate. Una avea argumente,alta nu prea. Excedată de argumentaţia celei dintîi, cea de-a doua încheia controversa aruncîndu-i în obraz colegeisale: „aşa-mi trebuie, dacă stau de vorbă cu o tuberculoasă!”Regret că ex-prietenul meu (m-am lămurit acum: prieten…unilateral!) Laszlo Alexandru, atins de „crampe biografice”,se află în postura studentei numărul doi.

Gheorghe GRIGURCU

Acolada nr. 7-8 - iulie-august 2011 27

Zilele Acolada: Ion Vădan, Simona-Grazia Dima, Gheorghe Grigurcu, Radu Ulmeanu

Voci pe mapamond: Charles SQUIERS-a născut în 1931, în Milwaukee, şi a crescut în Shorewood, Wisconsin, bucurându-se de priveliştea şi

şoaptele Lacului Michigan. Povestirile mamei sale despre indienii care au poposit la ferma bunicului lui, despreuneltele de piatră, dar şi alte obiecte care au fost scoase la lumină de plugul de pe câmp, precum şi relatărilestrămoşilor lui l-au ajutat să-şi îndrepte atenţia asupra începuturilor istoriei americane. A studiat la Harvard. A activatîn Armata Statelor Unite la sfârşitul războiului coreean; s-a întors la Harvard pentru masterat; mai târziu, în 1963, şi-a susţinut doctoratul la Universitatea din Michigan. Şi-a desfăşurat activitatea la Departamentului de limbă englezădin cadrul Universităţii din Colorado, unde a predat cursuri („Shakespeare”; „Literatură Renascentistă”). Ca profesorinvitat a vizitat câteva universităţi: Universitatea din Liverpool, Anglia, Universitatea Paul Valéry din Montpellier,Franţa, Institutul de Limbi Străine din Tianjin, China. Şi-a încheiat activitatea de profesor la Universitatea dinColorado în 1999.

În prezent joacă în numeroase producţii teatrale locale şi este membru al Societăţii de Oratorie Shakespearedin Colorado.

Wihio se plimba prin prerie, Dând ascultare vântului şi petrecând un erete cuprivirea.A zărit o ciudăţenie de om care se vorbea pietrelorZicând:“Rostogoliţi-vă, pietrelor!”Şi pietrele s-au rostogolit.“Rostogoliţi-vă, pietrelor!”Şi pietrele s-au rostogolit.Şi Wihio i-a zis:“-Lasă-mă pe mine acum”.Şi omul i-a zis:“-Bine, te las,Nu e greu.”Şi omul i-a arătat lui Wihio cum să facă.“-Vezi, Wihio, Nu e greu, Poţi şi tu să faci asta!Şi acum bagă de seamă,Ai voie să faci asta doar de patru ori,Ţine minte,Doar de patru ori, atât, nu mai mult.”Şi omul s-a dus.Şi Wihio a zis:”Rostogoleşte-te, piatră!”Şi piatra s-a rostogolit.Şi Wihio a zis:” Rostogoleşte-te, piatră!”Şi piatra s-a rostogolit.“Hei, hei, pietrele s-au rostogolit!” a strigat Wihio.Şi el s-a chitit pe dans.“Hei, hei, pietrele s-au rostogolit!”“Rostogoleşte-te, piatră!”Şi piatra s-a rostogolit.

“Hei, hei, pietrele s-au rostogolit!”“Rostogoleşte-te, piatră!”Şi piatra s-a rostogolit.“Hei, hei, pietrele s-au rostogolit!”Şi el s-a chitit pe dans.“Rostogoleşte-te, piatră!”Şi piatra s-a rostogolit peste Wihio.Şi Wihio s-a pus pe fugă,Dar piatra se rostogolea mai iute,Şi s-a rostogolit peste Wihio.Şi piatra şedea chiar pe Wihio.Iar Wihio nu mai putea să mişte.Şi Wihio a strigat:”Vai, Părinte bivol,Vino de mă ajută.”Şi bivolul a venitŞi a împins piatra cu putere,Dar piatra era aşa de mare,Da, era aşa de mare piatraCă nici măcar un bivol nu putea să o urnească.Şi coarnele i s-au rupt,Bivolul şi-a rupt coarnele.Bătrânul Bivol nu putea să o urnească.Şi Wihio a strigat-o pe Antilopă,Dar nici Antilopa nu a putut să o urnească.Şi Wihio l-a strigat pe fratele Lup-de-Prerie,Dar nici Lupul-de-Prerie nu a putut să o urnească.Oh, înţeleptul Lup-de-Prerie a cugetat şi a tot cugetat,Dar nu a putut să o urnească.Nici un animal nu a putut să o urnească,Iar Wihio tot privea şi privea

Dar nici urmă de ajutor.Doar departe,În înalt, departe tare,O pasăre a nopţii în zbor.Şi Wihio a strigat,“ Oh, surioară, ascultă,Oh, surioară, ascultă.Am să-ţi şoptesc ceva de rău. Piatra asta zice că eşti hâdă,Piatra asta zice că tu eşti o pasăre hâdă,Piatra asta zice că zborul tău e jalnic,Piatra asta zice că tu eşti o biată prădalnică,Piatra asta zice că ai ochi slabi,Piatra asta zice că ciocul tău e strâmb,Piatra asta zice că eşti o pasăre hâdă.Am zis, ajunge, piatră,Am zis, tu, piatră, minţi,Şi piatra s-a supărat tare şi s-a rostogolit chiar pestemine.Uită-te ce mi se întâmplă acum, fiindcă nu las piatra sătot mintă.”Şi pasărea de noapte şi-a luat zborul,Pasărea de noapte şi-a luat zborul,Pasărea de noapte şi-a luat zborul ajungând doar unpunct pe cerŞi s-a lăsatŞi s-a tot lăsat Lovind piatraCu ciocul,Lovind piatra,Cu ciocul,Chiar în inimă,Şi a lovit-o, prefăcând-o în bucăţi.Şi Wihio s-a ridicatŞi Wihio s-a ridicatŞi a luat-o spre casă.

Traduceri: Olimpia IACOB

(Din volumul UNDER THE WHITE WING / SUB ARIPAALBĂ de CHARLES SQUIERPublicat în Statele Unitede Cross-Cultural Communications, 2011)

(compartimentul de luptă cu inamicii poporului al tovarăşeicolonel Claudia..., soţia poetului ocupant al primelor două locuriierarhice între toţi poeţii ţării, după clasificarea unui alt mareliric modern semnatar de angajament – zice-se, deocamdată –, prin ani, rămas neonorat), în nefericitul an 1984 al Epocii deAur, prin ce metode i-au făcut de petrecanie justiţiarului IoanTernaru? Nici într-un caz, nu s-au rezumat la a-l plesni cu nuiauaîn palmă ca să i se piardă definitiv urma, atât pe Pământ, cât şiîn labirintul de sub clădirea Securităţii Satu Mare. („Harânjilètrag în sat, / Mortu’ unde-o fi-ngropat?” – jeluieşte, cu o zadarnic

îndreptată spre cer implorare, un „pianto rituale funebreromeno”).

Nota Bene. Mai mulţi cititori mi-au atras atentia că,în episodul din numărul precedent al „Acoladei”, pe alocuri,am afişat un stil cabalistic. Că, pe unii mai negri, intenţionat i-am albit, altora, mai albinoşi, le-am atenuat stigmatulprevalându-mă de metoda „vopsit-revopsit”. De draguladevărului, îi informez că incontinenţa discursului (prineliminarea unor nume şi contexte) nu a fost opţiunea mea.

Conducerea revistei, cu mansuetudinea-i cunoscută, a decis canumele unor securişti-literaţi să fie ocrotite prin şarade,cimilituri, cuvinte încrucişate, hiatusuri. Asta, şi pentru aînviora ascuţimea de minte a lectorului. Şi, e de domeniulevidenţei, pentru a face plăcere celor care, admirându-le geniul,îşi doresc cu ardoare ca foştii pupincurişti să fie exoneraţi detoate crimele. Le-au săvârşit cu dăruire, pentru că aşa cereacuvântul Partidului, iar dânşii adorau viaţa prosperă de activiştifericiţi.

Viorel ROGOZ

Acolada nr. 7-8 - iulie-august 2011

Actualităţi

28

Gheorghe GRIGURCU(Continuare în p. 26)

Ana BLANDIANA

Libertatea invizibilăLibertatea ca fericire nu e posibilă decât sub

forma vectorială a eliberării. Nu te simţi liberdecât atunci când te eliberezi sau când îţi simţilibertatea ameninţată de o interdicţie sau de olimitare. Ea, libertatea, nu există, deci, sau înorice caz nu devine palpabilă, decât în măsuraîn care este mărginită de negaţia ei sau estelocuită de valorile interdependenţei. Atâta timpcât nu e contrazisă de nimic şi nu e negată depropriile ei excese, libertatea este invizibilă,insesizabilă, o descoperim doar în momentulîn care dispare, există aureolată doar înnostalgii retroactive şi în vise de viitor.Aşa cum omul invizibil al lui Wells nu putea fi

zărit decât îmbrăcat, pentru că hainele care îlînveleau, se vedeau, libertatea în sine nu este

decât un gol – uneori înspăimântător, asemenea unei găuri negre – ale căreicaracteristici depind de substanţa pe care o găzduieşte. Ea, libertatea, nu este reasau bună, periculoasă sau binefăcătoare, decât în funcţie de conţinutul turnat înrecipientul ei. Golul ei mereu disponibil poate fi umplut cu intenţii bune sau cuplanuri criminale, dar fără acest loc gol niciuna dintre marile idei, sentimente,acţiuni umane nu şi-ar găsi locul. De aceea, oamenii au luptat întotdeauna pentrulibertatea fără de care binele nu ar fi fost posibil asumându-şi riscul tuturor relelorpe care le primeau astfel, în mod fatal, la pachet. În fond, istoria omenirii nici nueste decât efortul continuu de a despărţi binele de rău, marile ei personaje sedefinesc prin felul cum au optat în cadrul libertăţii pe care puterea le-a pus-o ladispoziţie şi pe care ei au lăsat-o, sau nu, şi la dispoziţia celorlalţi.

Nici chiar Dumnezeu nu s-a oprit după facerea lumii, mulţumindu-se cuperfecţiunea al cărei autor era, ci a simţit nevoia să o supună probei libertăţii, săvadă cum reacţionează. Pomul Binelui şi al Răului este de fapt Pomul Libertăţii de aopta, de a alege, o libertate care s-a dovedit în egală măsură creatoare şi dezastruoasă.De altfel, în pofida rolului pe care misoginismul i l-a repartizat Evei (observaţi căAdam nu este vinovat de alegerea răului,ci doar de slăbiciunea de a nu fi rezistatcelei care i-l oferea), de-a lungul mileniilor următoare femeia este cea care a înţelesmai bine – şi a făcut-o întotdeauna din instinct – cât de riscantă şi pustie poate filibertatea (sinonimă atât de uşor cu solitudinea), dacă nu este locuită de valoriledragostei, solidarităţii, colaborării, valori care reprezintă tot atâtea dependenţe,deci limitări de libertate. Pentru că ea, asemenea artistului, a înţeles că libertateadevine creatoare doar prin limită. De aceea pentru majoritatea femeilor apoteozadestinului nu este libertatea şi independenţa, ci nunta, care e întotdeauna odependenţă.

La urma urmei, întrebarea nu e atât ce este libertatea?, ci, mai ales, cesuntem noi să facem cu ea?

În legitimă apărareUn text binecunoscut al lui M. Ralea caracterizează inteligenţa drept capacitatea de

a nu confunda punctele de vedere, oferind şi un exemplu edificator. Tocmai o asemeneaconfuzie o vădesc ultimele comentarii pe care Laszlo Alexandru le socoteşte nimerit a leînchina subsemnatului. Nemaiavînd, după toate probabilităţile, muniţia necesară pentru a-şicontinua ostilităţile în planul polemicii literare, d-sa abordează planul biografic. Tace mîlc înprivinţa articolului meu, Un partizanat păgubos (Acolada, nr. 5 / 2011), dar nu ezită a mă abordape ocolite, prin învăluiri existenţiale, doar-doar ar mai putea fi cît de cît convingător. Recurgela lovituri ad hominem. Altfel zis, schimbă regula în cursul jocului. Nedispunînd de un instrumentraţional eficient, ciupeşte coarda sentimentală. Amestecă lucrurile apelînd la înduioşareapublică, ceea ce, vai, nu e o atitudine bărbătească. Să încercăm a le descîlci pe rînd. Mai întîipolemistul absolut manifestă o stranie magnanimitate, mărturisind că la debutul d-sale editorial,cu volumul Între Icar şi Anteu, l-am surprins „printr-o cronică foarte călduroasă, entuziastă(…), tipărită în România literară, revistă-etalon a acelor momente din cultura română”. Mărog! Pe aceeaşi pantă aprobatoare pe care zăboveşte preţ de o clipă, Laszlo Alexandru putea sămai amintească şi textul, aşijderea foarte elogios, pe care i l-am transmis la cerere, printr-o,dacă îmi amintesc, dictare la telefon, care a fost citit, ca prim moment al referinţelor, cuprilejul solemn în care i s-a decernat titlul de doctor. Însă, după cum vom mai vedea, memoriainterlocutorului meu, atent uneori la infinitezimale, e selectivă… În continuare, d-sa se opreşte,pe larg, asupra unui episod dureros al vieţii mele, în care într-adevăr mi-a stat alături într-unchip remarcabil. Cînd m-am pomenit diagnosticat cu o boală gravă, ne-a găzduit, pe mine şi pesoţia mea, în locuinţa sa din Cluj, transportîndu-mă la şi de la Clinică de cîte ori era nevoie,vizitîndu-mă acolo cu aerul că mă veghează, şi în cele din urmăaducîndu-mă în Amarul Tîrg. În anii următori, obligat a veni lacontroale medicale, am poposit nu o dată în apartamentul ce mi seînfăţişa ospitalier al celui în cauză. Recunosc – cum să nu? – toate acestea. N-aş putea decît să-i fiu recunoscător confratelui meu, aşa cum se comporta odinioară. Aveam simţămîntul uneiempatii prieteneşti ce se revărsa din parte-i asupra mea, cu toate că acum nu ştiu ce să mai zic,de vreme ce intervenţia d-sale ultimă începe cu următoarele vorbe descumpănitoare: „Nueram ceea ce s-ar numi un amic al lui Gheorghe Grigurcu”. Să fi fost atît de întristătorindiferent sau un inamic mascat, de la început? Atunci care să fi fost mobilul… interesului ce mil-a arătat? Prefer a nu merge mai departe pe calea unei posibile, extrem de jenante explicaţii.Credeam, aşadar, în autenticitatea unei apropieri între noi, atît în sfera unor opinii critice şi nunumai, cît şi în cea, mai preţioasă, a unei afinităţi umane. Dacă cineva mi-ar fi prezis o rupturăa relaţiei cu Laszlo Alexandru, o astfel de predicţie mi s-ar fi părut nu numai neverosimilă, ci şiofensatoare. Şi totuşi ea s-a produs! Cîtuşi de puţin din vina subsemnatului. Spre marea measurprindere, prietenul (căci sub unghiul moral l-am socotit, fie şi cu naivitate, prieten) LaszloAlexandru a scos sabia din teacă. A început din senin să mă atace în comentarii nedrepte, pedeasupra utilizînd un limbaj dur, de care în ruptul capului nu l-aş fi crezut în stare în ce măpriveşte (mostră relevantă, chiar din capul locului: „absurdităţi aiuritoare”). M-a silit astfel la olegitimă apărare. Apărare ce se vede că, în mod ilogic, l-a deranjat cumplit, întrucît a continuat,timp de ani buni, să arunce asupră-mi acuze înveninate, nu puţine de-o inconsistenţă stupefiantă.Bineînţeles că am ripostat. Nu eu am ales calea beligeranţei, dar odată ce m-am văzut împinsîn această direcţie nu aveam altă alegere. La ora actuală, tot Laszlo Alexandru e cel ce scînceşte,insinuînd ingratitudinea, cerşind prin urmare mizericordia publică. Gratitudine sau polemică?Una e una, alta e alta. Să urmărim mai bine aserţiunile polemistului absolut, din ce în ce maigreu suportabile prin efortul d-sale de-a demonstra ceea ce n-ar putea fi demonstrat, de-aacorda cu orice preţ un statut de realitate unor fantasme neguroase.

Nu l-au mai satisfăcut pe Laszlo Alexandru cronicile literare ce i le-am consacrat(başca multe alte ocazii în care l-am amintit laudativ), cu toate că, din cîte ştiu, nimeni nu l-acomentat într-o anume perioadă, dacă nu pe durata întregii d-sale activităţi, cu mai multăbunăvoinţă şi mai insistent decît subsemnatul. Aflu în premieră că, în ochii interlocutoruluimeu, cronicile în chestiune „erau toate amplu descriptive, rezervate ca ton şi calibru al elogiilor”şi, culmea, că eu i-aş fi „explicat înţelept” (sic!) că procedez astfel ca „să evităm suspiciunile”.Ce fel de suspiciuni? Nemulţumirea e coroborată cu o fabulaţie! Să fie în cauză acel proverb cuprivire la ucigă-l toaca, căruia dacă-i dai un deget îţi cere mîna toată? M-am străduit să fiu cîtmai aproape de scrisul polemistului absolut, cu valenţe remarcabile pe care nu le-aş puteacontesta nici azi, să-l ajut să iasă dintr-o izolare care deja se profila cu putere şi care, între timp,a devenit cvasitotală. Am reprodus pe coperta a IV-a a uneia din cărţile mele, Amurgul idolilor,o apreciere a lui Laszlo Alexandru, alături de altele ale unor autori foarte cunoscuţi, ceea ce, peatunci, părea să-l fi bucurat mult. Ba chiar o slăbiciune prietenească m-a făcut să-l evoc într-opoezie, care de asemenea aş spune că nu i-a displăcut. Dar, iată, o vanitate teribilă, mult pestelimitele normalului, care pare a fi a sa faculté maîtresse, îi eclipsează tot mai frecvent judecata,îl face să dorească, pesemne, drept un pandant al polemicii absolute pe care se învredniceştes-o înfăptuiască, elogiul absolut. Meditez cu tristeţe la o patologie a numitei trăsături. N-amîncotro. Se vede bine că Laszlo Alexandru doreşte ca toţi analiştii, toată suflarea literară să i seprosterneze la picioare ca-n faţa unei zeităţi antropofage (zic aşa, întrucît obişnuieşte a senăpusti de-a valma asupra tuturor celor care i se năzare că i-ar sta în cale, neţinînd cont nici decei care l-au receptat favorabil, neînstare de vreo consecvenţă, rupînd cu sadism toate, absoluttoate relaţiile cu oamenii de litere, repezindu-se asupra tuturor, cu o singură excepţie, însă e încauză un autor cu o formaţie de istoric!) Justiţiarul – mai încape discuţie? – absolut îşi propunesă-i culce la pămînt de-a valma pe adversari şi pe cei de care s-ar cuveni să stea alături. Curăţăgrijuliu terenul spre a rămîne, pentru siguranţa întreprinderii, unicul. Unul! Fără a-şi recunoaştenici umbra vreunei slăbiciuni, nicio eroare fie şi cît un fir de praf, visează un necontenit triumf,o suită de omagii pentru toate actele d-sale literare şi chiar în genere… Continuăm: „Amînregistrat în trei, la invitaţia lui Ovidiu Pecican, o serie de convorbiri culturale, pe care eu le-am transcris migălos şi care ulterior au apărut în volumul Vorbind. Nu reţin să-mi fi mulţumitpentru efort” (nerecunoscătorul aş fi tot eu, nevrednicul!). Îmi spunea deunăzi cineva cămulţumirile s-ar fi cuvenit să vină, dată fiind diferenţa sensibilă de vîrstă dintre noi, din partealui Laszlo Alexandru, dar… să trecem. Mai curînd aş vrea să-l ajut pe d-sa să-şi reducă uneleamnezii prea bătătoare la ochi. Rememorîndu-i, bunăoară, propunerea pe care mi-a făcut-o,cînd am împlinit o vîrstă rotundă, de a-mi alcătui un volum omagial. Luîndu-l în serios, i-amtrimis reviste, cărţi, fotografii. După o aşteptare îndelungată, văzînd că treaba nu se urneşte,evident că i-am cerut să mi le restituie. Vă imaginaţi că ultrapretenţiosul cu alţii Laszlo Alexandrua articulat măcar o explicaţie, a bîiguit măcar un cuvînt de scuză? Singura-i reacţie a fostaceasta: „Dacă asta vreţi, vi le dau înapoi”! Şi acum să ne întoarcem la Vorbind. Întreitul dialog,avînd iniţial un caracter oral, era transcris într-adevăr de Laszlo Alexandru care-mi trimitea

capitolele lui pentru a-mi completa şi stiliza partitura. Una din completările mele,legată de Nae Ionescu, în care mă disociam de opiniile d-sale, n-a mai apărut în carteatipărită. Dificil i se părea prin urmare să-mi dea o replică, încă mai dificil i s-a părut săpublice adaosul meu. Probitatea polemistului absolut este astfel suplimentar probată…

Fapt ce nu-l împiedică, ba se pare chiar că-l stimulează să mă moralizeze încontinuare. Cu impecabila politeţe ce-l distinge, Laszlo Alexandru scrie astfel: „Dupăce a trăit cîteva decenii cu imaginea de victimă, căci a fost lipsit de-un domiciliuadecvat, de-o carieră glorioasă şi-o publicaţie pe care s-o coordoneze, GheorgheGrigurcu s-a trezit dintr-odată (sic!) la şefia revistei Columna”. Gestul, încă prietenesc,al subsemnatului de a-i oferi cronica literară la acest mensual din Amarul Tîrg, care,din lipsă de fonduri băneşti, a avut o viaţă foarte scurtă, e receptat ca un soi de siluire:„a insistat să-mi ofere pagina de cronică literară”. Deci aş fi „insistat” pe lîngă un inscare ţinea să-şi păstreze „libertatea”, cam aşa ceva. Şi acum, ţineţi-vă bine, eu aş fi„stăruit” că aş vrea „să-l clasicizez”!: „însă el a stăruit că vrea să mă clasicizeze” (sic!)Nici acum nu izbutesc să-mi închipui cum, Doamne, l-aş fi putut „clasiciza” pe LaszloAlexandru! Probabil voia să spună că intenţionam să-i proclam geniul, dar din sfială n-a putut apela la vocabula adecvată... Ce a făcut prin urmare polemistul absolut? Mi-aînfăţişat un text colcăind de observaţii negative la adresa Monicăi Lovinescu. Deşiîmi cunoştea atitudinea faţă de admirabilul cuplu parizian, se vede că decenţa l-aîndemnat să-şi inaugureze astfel rubrica de cronică literară. Procedînd ca un individcare, intrînd prima dată în casa celui ce l-a invitat cu căldură, n-ar face decît săocărască tot timpul pe un bun prieten al amfitrionului. I-am publicat totuşi paginilerăuvoitoare, pentru a rămîne consecvent cu promisiunea făcută. Reacţia lui LaszloAlexandru la ceea ce a fost negreşit o atitudine de fair-play s-a produs în doi timpi.Îndată după ce şi-a deşertat reavoinţa în coloanele Columnei, m-a anunţat că renunţăla cronica literară (în treacăt fie spus, am impresia că aceasta a fost singura revistă cei-a oferit vreodată o asemenea şansă!). Cum ar veni, un „mulţumesc” specific. Pe unton de revoltă, d-sa îmi reproşează acum că: „cronica mea literară era urmată de un