acolada nr. 02 acolada nr. 02.pdf · keats şi francis thompson au «lăudat»”. acesta ar fi...

ACOLADARevistRevistRevistRevistRevistă lă lă lă lă lunară de literaunară de literaunară de literaunară de literaunară de literatură şi arttură şi arttură şi arttură şi arttură şi artăăăăă

AparAparAparAparApare sub egida Ue sub egida Ue sub egida Ue sub egida Ue sub egida Uniunii Scriitniunii Scriitniunii Scriitniunii Scriitniunii Scriitorilor din Rorilor din Rorilor din Rorilor din Rorilor din Româniaomâniaomâniaomâniaomânia

Editori: Societatea Literară Acolada şi Editura Pleiade Satu Mare

Februarie 2011 (anul V) nr. 2 (41) ––––– 28 pagini ––––– 4 lei

2

DirDirDirDirDirectectectectector general: Radu Ulmeanuor general: Radu Ulmeanuor general: Radu Ulmeanuor general: Radu Ulmeanuor general: Radu Ulmeanu Dir Dir Dir Dir Directectectectectororororor: Gheor: Gheor: Gheor: Gheor: Gheorghe Grigurghe Grigurghe Grigurghe Grigurghe Grigurcu cu cu cu cu R R R R Redactedactedactedactedactororororor-şef: P-şef: P-şef: P-şef: P-şef: Peeeeetrtrtrtrtre Goe Goe Goe Goe Gottttt

Ana Blandiana: Un personajde Camil Petrescu

Gheorghe Grigurcu: Pe margineaunui articol al d-lui Ion Vianu

Barbu Cioculescu:Eminescu ieri, azi, mâine

Nicolae Prelipceanu:Poezii

Interviul Acoladei:Irina Petraş

Constantin Trandafir:Greii trupei, pe aliniamente avansate

Magda Ursache:Poetul, ca un câmp de bătălie

Luca Piţu:Suita insem(i)nărilor marinologice

Doina Lie: Neagoe Basarab

~~~~~ ~~~~~

Acolada nr. 2 - februarie 20112

Redacţia şi administraţia:Str. Ioan Slavici nr. 27

Satu MareCod Poştal 440042Fax: 0361806597Tel.: 0770061240

On-line: www.editurapleiade.eu(Revista Acolada în format PDF)E-mail: [email protected]

xxx

Revista Acolada se difuzează în Bucureşti la librăriaMuzeului Naţional al Literaturii Române

(Bulevardul Dacia).Abonamentele se pot face direct, prin mandat poştal, laadresa redacţiei. Numai pentru instituţiile bugetare, la

Trezoreria Satu Mare, Cont RO34TREZ5465069XXX001050.Cod fiscal: RO 638425.

Costul unui abonament pe 3 luni este 17 lei (sau 34 pe 6luni etc.), acesta incluzând şi taxele de expediere.

Cititorii din străinătate pot plăti abonamentul în sumă de 48euro pe an în contul RO05PIRB3200708229002000 deschis

la Piraeus Bank Satu Mare.xxx

În virtutea respectării dreptului la opinie, redacţia Acoladei publică odiversitate de opinii ale colaboratorilor, fără a-şi asuma responsabilitatea

pentru acestea.

Manuscrisele primite la redacţie nu se înapoiază. Sunt privilegiatetextele în format electronic.

ISSN 1843 – 5645

Tipografia BrumarTimişoara

Cuprins:

Radu Ulmeanu: Lupul paznic la oi – p. 2

Gheorghe Grigurcu: Un idealist– p. 3Ştefan Lavu: Comedia numelor – p. 3

Barbu Cioculescu: Eminescu ieri, azi, mâine – p. 4Florica Bud: Gheorghe Grigurcu – p. 4

Nicolae Prelipceanu: Poezii – p. 5C.D. Zeletin: Reminiscenţe sufleteşti. Latina gintă – p. 6

Nicholas Catanoy: Alambicul lui Ianus – p. 6Constantin Mateescu: Desene în peniţă – p. 7

Constantin Trandafir: Mişcarea prozei – p. 8Constantin Călin: Zigzaguri – p. 9

Interviul „Acoladei” de Lucia Negoiţă: Irina Petraş – p. 10Florentin Palaghia: Poezii – p. 11

Andrei Alex Mihăescu: Ultimul Vis – p. 12Mircea Moţ: Odiosul nume propriu – p. 13

Pavel Şuşară: Itinerarii plastice – p. 14Simona Vasilache: A doua şansă – p. 14

Magda Ursache: Poetul, ca un câmp de bătălie – p. 15Şerban Foarţă: Lucarnă – p. 15

I.Vasiliu-Scraba: Noaptea de Sânziene despre martirii închisorilor – p. 16Tudorel Urian: Umanismul unui disident – p. 17

Angela Furtună: Libertate publică versus libertate personală – p. 18Maria Niţu: Bujor Nedelcovici 75 – p. 19

Viorel Rogoz: Etnologul român în Epoca de aur (XVI) – p. 20Luca Piţu: Suita insem(i)nărilor marinologice (III) – p. 22

M. Şenilă-Vasiliu: Falimentul artei comuniste – p. 22Nicolae Florescu: Reevaluări – p. 24

A.D. Rachieru: Despre “autocolonizare” – p. 24Radu Ulmeanu 65 – p. 25

César Vallejo. Traduceri de Constantin Abăluţă – p. 27Gh. Grigurcu: Pe marginea unui articol al d-lui Ion Vianu – p. 28

Ana Blandiana: Un personaj de Camil Petrescu – p. 28

Radu ULMEANU

Lupul paznic la oi

În ţara orbilor, chiorul e împărat. Am ajuns să trăimdin plin realitatea acestui dicton. Mă refer, desigur, la aspectulmoral, mental, mai bine zis, al acestuia. Pentru simplul motivcă şmecherul a ajuns să păstorească o turmă de proşti. Sau, săconcedem, naivi. Şi pentru alt motiv, nu tot atât de simplu, că oţară coruptă e guvernată de cei ce au ridicat corupţia la rangde lege fundamentală. Sunt corupt şi corup, la rândul meu, deciexist! ar spune acum un Cartesius rumân – de-al nostru, adică.Iar şmecherul respectiv, ajuns la stadiul maxim al existenţei,se poate juca de-a lupul moralist. Mai rău, paznic la oi, coruptesau necorupte, ce mai contează...

Discursul băsesc din ultimele zile rimează fantastic de bine, în fiecarearticulaţie a lui, cu cele de mai sus. Ba zice că frac-su (sau alţii din propria-i famigliuţă) nuare prieteni corupţi, ba recunoaşte că Bercea Mondial s-a încumetrit cu acesta (deşi, lafigurat, a făcut-o cu însuşi Predicatorul, cu care s-a pupat în văzul lumii şi a cărui soţie aprimit cu oarece recunoştinţă un ditamai colanul de aur de la el), dar la ce i-a folosit? Căla noi justiţia e oarbă, nu vede pile, cunoştinţe, relaţii, PCR-ul de altădată, ajuns acumPDL-PUNR-UDMR şi alte minorităţi.

Şi, pentru că într-o ţară de corupţi la nivel de conducere, care conducere eîmbârligată mereu în mediul de afaceri, – o ţară de existenţi, să le zicem, pentru a ne face

viaţa un pic mai dulce – cel mai simplu şi mai profitabil e să faci precum hoţul ce strigăHoţul!, prezidentul, predicatorul şi prestidigitatorul nostru se face foc şi pară cu oriceocazie. Iar ocazia găsită acum a fost şedinţa de bilanţ de la Ministerul de Interne, la careşedinţă a tunat şi fulgerat cum parcă n-a mai făcut-o până acum, lucru perfect explicabilavând în vedere că de pe-aici i se trage porecla canină şi „uzuală”, ceva mai din toamnă.Şi cum împăratul nostru nu uită şi nu iartă nimic, iată-l împărţind invective nemaiauzitepână acum tocmai în instituţia cu pricina.

Oriunde pui degetul pe-aici, dai de corupţie, zice dânsul. Din păcate, nimeni numai pune degetul, cel puţin deocamdată, pe afacerea cu dispariţia flotei noastre comercialela început de eră postloviluţionară, după cum nu-l pune nici pe afacerea vilei din Mihăileanuşi nici pe altele de aceeaşi sorginte, mai mult sau mai puţin dosite de ochii lumii.

Dreptate, ochii plânşi vor să te vadă, scria, pe la începutul aceleiaşi ere un ziarpe frontispiciul său, număr de număr. Acum însă, din ce în ce mai mulţi orbi încearcăsă-şi deschidă ochii, să vadă sclipirile şmechereşti ale binecunoscutei căutături.

Acolada nr. 2 - februarie 2011 3

Cronica literară

Un idealistPrin 1978-1979, într-o dimineaţă bucureşteană, I.

Negoiţescu mi-a făcut cunoştinţă cu un bărbat în vîrstă,modest înveşmîntat, cu o figură fină ale cărei trăsăturise estompau într-un aer de resemnare, ca şi cum ar fitrecut în viaţă prin multe dificultăţi, gesticulînd vag,vorbind puţin, cu o voce domoală. Era Wolf vonAichelburg. Auzisem de el şi eram bucuros să-l potcunoaşte personal. Wolf von Aichelburg a fost unreprezentant al aripii să zicem exotice a Cercului literarsibian, alături de Umberto Cianciolo, fostul soţ al EteiBoeriu, şi de Henri Jacquier, care mi-a fost profesor laUniversitatea din Cluj. Vlăstar al unei familii nobile dinImperiul habsburgic, stabilită la Sibiu, în 1922, cînd

viitorul scriitor avea zece ani, acesta a avut prilejul de-a cutreiera ţările din Vestul Europei,fără a ocoli experienţele dramatice ale prigoanei din partea regimului comunist, care l-acondamnat la detenţie în mai multe rînduri. Om de largă cultură, înzestrat cu o structurăde artist, Wolf von Aichelburg s-a manifestat ca poet, prozator, compozitor, plastician şi,nu în ultimul rînd, în postură de eseist aplicat fenomenului poetic. Concepţia sa asupracreaţiei poetice poate fi recompusă din textele aşternute în limba română pe care le-apublicat, începînd din 1941, în Revista Fundaţiilor Regale, în Revista Cercului literar, ca şi,în urma unei îndelungate pauze, în decursul anilor ’70, în Secolul XX şi în Transilvania,texte strînse recent în volum cu devoţiune şi acribie filologică de către Dan Damaschin şiIoan Milea, cel dintîi fiind semnatarul unei edificatoare prefeţe. Prin ce se caracterizeazăperspectiva adoptată de Wolf von Aichelburg? Prin aspiraţia către o artă ideală, graţieunei armonii de concepţie şi expresie, vădind o ţinută de gală a emoţiei propice unui modcelebrator. Către o artă ca un triumf al apoliniculuirecognoscibil pe un vast arc temporal, din depărtărileantichităţii pînă-n unele înfăţişări ale modernităţii: „«Totul esă preamăreşti», începe un celebru sonet al lui Rilke. Orfeu,miticul cîntăreţ al Antichităţii, defineşte cu aceste cuvintechemarea poetului care este lauda lumii, preamărirea, «dasRuhmen». Poezia e sărbătoarea sentimentului, spune poetul într-un alt loc. Exprimă aceeaşiidee. Poezia este o stare de transportare a sufletului, o «sfîntă nebunie». Poeţii mari detotdeauna, cîntăreţul imnului soarelui egiptean, Pindar, Trubadurii, Hölderlin, Schiller,Keats şi Francis Thompson au «lăudat»”. Acesta ar fi drumul regal al mînuitorilor lirei.Abaterea de la un asemenea traseu indicat de „străvechea preamărire orfică” ar semnificao alienare a rosturilor poeziei, o dovadă a crizei ce s-ar manifesta din plin în ultimaperioadă a evoluţiei literelor. În ce ar consta această criză? În adîncirea îndoielii carecuprinde însuşi raportul poeziei cu sine, „veridicitatea sentimentului propriu” al acesteia.Declanşatorul unui asemenea fenomen ar fi fost Rimbaud, care „îşi zdrobeşte lira şi fuge,fuge de rezonanţa coardelor sparte pînă departe, pe o coastă aridă unde devine negustor”.Deşi o asemenea disjuncţie a creaţiei de „melosul propriei sale voci” ar plana nefastasupra modernismului, mai cu seamă asupra „subspeciilor lui stilistice”, precum futurismul,suprarealismul, dadaismul, eseistul nu crede totuşi că ar fi vorba de o criză „de fond” apoeziei, ci doar de o „îndepărtare temporală de la izvor”, de un „ciclu de aventuri” denatură istorică a plăsmuirii lirice. Mai exact de o „criză tehnică” iar nu de una „metafizică”,întrucît arta posedă două laturi, una de factură materială, „meşteşugul”, şi alta de naturăideală, „metafizică”, în care i se întrupează destinul. „Experimentatorii” ar ignora acestdestin…

Meditînd astfel, Wolf von Aichelburg se înscrie în cadrul uneia din cele douătendinţe generale ale esteticii, care, după cum s-a conturat din secolul al XIX-lea, poate fio ştiinţă a cunoaşterii sensibile sau o filosofie a artei. Punînd în paranteză „meşteşugul”,adică materia concretă, formativă a poeziei, actul operaţional care-i decide nemijlocit un„fond”, eseistul se concentrează asupra unui spectru ideatic al ei, cu sens de paradigmăclasicizantă. În dorinţa de slujire a acestuia nu se arată tulburat nici de conceptulnietzschean al dionisiacului, în măsură totuşi a pune în discuţie masca apolinică, nici deprefigurarea elină a absurdului care poate fi socotit Destinul semănător de groază, stîrnitorde milă prin cumplitele-i dizarmonii. O atare concepţie se apropie de înaltele planări alegîndului estetic heideggerian, potrivit căruia arta se cade „a pune în operă adevărul”,deoarece ea revelă în chip privilegiat raportul fiinţei omeneşti cu lumea. O fiinţă care,prin intermediul poetului, ia cunoştinţă de ipostaza sa de „păstor”, de „păstrător al sensuluisacru, al naşterii, al morţii şi al lacrimii”. Din miradorul unei viziuni înrudite, Wolf vonAichelburg supune unei critici severe cîteva nume reputate ale poeziei moderne. Mallarmése află în fruntea listei refuzaţilor: „«L’insensibilité de l’azur et des pierres» este aspiraţiacelui sortit să rămînă fără har; sau «l’avare silence et la massive nuit». «Puritatea nefiinţei»e o altă expresie celebră pentru acest tragism al infertilităţii. Semnificaţia acestei atitudinie în fond pierderea de contact cu natura creatoare. Lumea, pentru această poezie, s-aemancipat din mîna creatorului. Fructul rupt din creangă nu mai creşte. Sufletul emancipatde izvorul său dătător de viaţă se oglindeşte şi se reflectează pînă la istovire (La JeuneParque). Inaccesibilul, trecutul absolut, idealul amar sînt expresia morţii în prezent”.Mustrat şi el pentru că vocea i s-ar „răsfrînge fără ecou” şi pentru că s-ar afla pierdut„într-o delirantă deznădejde”, T. S. Eliot ar beneficia de o circumstanţă atenuantă, aceeacă e „profund creştin”, spre deosebire de autorul Irodiadei: „Deosebirea aceasta e maiimportantă decît s-ar crede la început. Din pricina ei, vocea lui Eliot are o dublă rezonanţă,e acompaniată de-o voce subterană, gravă. Indiferenţa, nonpoezia de suprafaţă e secondatăde o luptă aprigă în interior, de o răzvrătire împotriva demonului, ce poartă în sine germenelemîntuirii”. Trăsături pozitive i se conced şi sumbrului Trakl. Vocea inocentei cruzimi dinversurile acestuia ar împlini un rol soteriologic prin „disperarea sa metafizică” cecontrabalansează multiplele răutăţi ale contemporanilor. Stefan George ar întrupa tipulde poeta vates, de inspirat, în genul unui reformator spiritual. Însă „drumul invers” alpoeziei, către prestigiul originilor sale transcendente, l-ar parcurge în chipul cel maiexpresiv Rainer Maria Rilke, care „merge spre transformare în interior, de la substanţamai dură, exterioară, la substanţa mai suplă, mai aeriană din interior. (…) Adică materiacea mai oarbă, cea mai densă, pămîntul, poate fi şi el mîntuit, transformat, transformîndu-se în interiorul sufletului omenesc în suflet, substanţa cea mai transparentă. Acesta edrumul preamăririi”.

În linie generală, Wolf von Aichelburg se manifestă ca un mare inadaptat laepocă. Antimaterialist („Omul nu se guvernează după principii materialiste”), antiliberalşi antiraţionalist („Liberalismul nu a mîntuit lumea. Raţionalismul nu a ridicat omul ci l-aslăbit”), repudiind psihologismul ca un substrat laic al transcendenţei („Metoda analizeipsihologice a distrus ideea teatrului, a subminat structura tragediei. Esenţa omului nueste de natură psihologică, ci metafizică”), e un om al unui ancien régime, un conservatormelancolizat de abdicarea poetului de la vocaţia sa, astfel indicată în formulă succintă:„Numai problemele ideale influenţează destinul poeziei”. Un reflex din mîhnirea adamicăîi lunecă pe conştiinţă. Să fie şi o prelungire ancestrală a unei nobleţi depreciate deistorie, o jale crepusculară a spaţiului imperial în care s-a născut? Posibil. Limanul săusufletesc îl constituie Hölderlin, cel uitat o vreme, recuperîndu-şi cu eclatanţărecunoaşterea: „Hölderlin face parte din acei creatori care sunt redescoperiţi, dezgropaţişi a căror influenţă – ca un fel de reabilitare întîrziată – după o lungă stagnare, creştemereu şi cîştigă cercuri tot mai largi. Se poate constata uneori chiar o depreciere aclasicilor Goethe şi Schiller, în favoarea uitatului Hölderlin, la fel cum s-a întîmplat şi cuBach, care, după aproape un secol de relativă uitare, a dobîndit deodată o strălucire carea umbrit orice altă stea a muzicii din timpul său sau de mai tîrziu”. În atari rînduri eînscrisă neîndoios o speranţă proprie, cea a resurecţiei poeziei în acordurile sale solemne,de conectare cosmică, de recurs la divin: „Viziunea lui Hölderlin este eschatologică: vaveni vremea mîntuirii, eonul armoniei. «Zeii» vor renaşte, vor fi aievea, prezenţi”. Săreamintim că autorul lui Hyperion vedea dezvoltarea artei într-o triadă hegeliană. Aceastaa cunoscut la început o etapă numită Wiege (Leagănul), a comunicării cu elementelecosmice şi cu zeităţile lor, urmată de alta, Entzweinng (Despicarea), a desprinderii deunivers şi de renegare a zeilor. Visul de căpetenie este cel al refacerii armoniei dintre omşi cosmos, dintre existenţă şi spirit, în planul unui eon superior, numit „îndumnezeire”.

Evul de aur şi cel de fier s-ar cuveni depăşite de o nouăapoteoză a legăturii omului cu sacrul, a unei religii cecomasează într-un mod neconvenţional, organic, Frumosul,Binele, Adevărul. Copleşit de timpul faustic, „nervos,spasmodic şi zguduit”, timpul distructiv al actualităţii, celce măsoară criza sufletului modern, Wolf von Aichelburg

se asociază visului hölderlinian. Face figura unui ins izgonit dintr-un Paradis compozit,populat de zeităţi antice şi de simboluri creştine, precum în viziunea lui Holderlin, mai cuseamă cea dintr-o fază mai tîrzie. Elegia sa eseistică este, din această pricină, pătrunzătoare,emoţionantă.

Gheorghe GRIGURCU

Wolf von Aichelburg: Criza sufletului modern în poezie şi alte scrieriromâneşti, Ed. Eikon, 2010, 328 pag.

Comedia numelor (12)Adept al lui Boc: bocciu.

xA aplica dispoziţiile lui Boc: a bocăni.

xOare Sami Damian participă la vreun summit?

xPetru Dumitriu, vorbind despre Ov.S. Crohmălniceanu, îl numea

Porcmălniceanu.x

Se zice că Arghezi ar fi spus despre Nicolae Jianu: „degeaba se pretindeoltean acest ins care a scos un d din numele său”.

xUn nume lipicios: Li-Peng.

xTitlu din Click: „Cristi Pulhac şi iubita lui s-au mutat împreună”. Măi să fie!

xO firmă, SRL & Vampis, dă următorul anunţ: „Livrăm marfa noastră fiind

siguri că ne vom mulţumi clienţii”. Oare ce marfă? Vampe sau vampiri?x

Omul potrivit la locul potrivit: montînd piesa Ivanov a lui Cehov, AndreiŞerban a încredinţat rolul de protagonist lui… Vlad Ivanov.

xCel mai cacofonic nume din literele româneşti: Viorel Cacoveanu.

Ştefan LAVU


Flux-RFlux-RFlux-RFlux-RFlux-Refefefefefluxluxluxluxlux

Eminescu, ieri,azi, mâine

Istoria nu serepetă, după cum recents-a observat, dar seînşiruie în epoci care seoglindesc una într-alta,în acea continuitatenumită istorie. Voci dintrecut ne sună, astfel,familiar, de parcă s-arpronunţa în privinţaunor evenimente tocmaiîn curs. Câteodată, chiarpre întâmpinându - le .Într-o anumităperspectivă, Eschil,

Dante, Machiavelli, Shakespeare ne sunt contemporani,pe când vecinul de peste drum ne rămâne străin. Ai zice căvine dintr-o altă epocă.

Dintre vocile de cea mai bună cunoaştere a lumiinoastre, Mihai Eminescu ne este cea mai apropiată, primajumătate a lunii ianuarie a fiecărui an calendaristic fiindu-i obştesc consacrată – anul acesta semnalul cel mai amplual prezenţei sale în mijlocul nostru îmi pare a fi volumulcuprinzând o selecţie amplă a articolelor lui politice, subtitlul „Patologia societăţii noastre” şi apărut la editura„Vremea” din Bucureşti, editor fiind istoricul NicolaeHenegariu. Este şi cel ce-şi pune, în prefaţa lucrăriiîntrebarea: „Eminescu, actual?”

Prima constatare, a existenţei unei doctrine în miezulpublicisticii politice eminesciene, aparţineunor verificate câştiguri anterioare, interesanteste, însă, punctul de vedere al dlui Henegariuasupra complexului doctrinar în cauză, pecare, de altminteri, îl şi defineşte,enumerându-i temele, din acel unghi devedere conform căruia până în secolul alXVIII-lea în principatele româneştidezvoltarea socială a fost organică, într-oevoluţie naturală, specifică firii naţionale.Şocul europenizării, cu marşul ei forţat, ar fidăunat, apoi, grav biosului însuşi al unui poporcare până atunci înfruntase vitregiile istoriei.Dar care se afla în faţa unui experiment de otoxicitate fără precedent.

Cercetătorul analizează factoriidezorganizatori în chestiune, începând cu ceea ce numeşteinvazia de elemente alogene – masele evreieşti fugare dinRusia ţaristă a pogromurilor, în paralel cu răspândireaideilor cosmopolite liberale din Apus, acestea din urmăpărându-i lui Eminescu chiar mai dăunătoare decât prima.Consecutiv, principiul naţiunii, al evoluţiei naturale estefiresc opus principiului selecţiei inverse, adică supremaţieicelor mai puţin chemaţi , designaţi sub numele de clasăsuperpusă. Un grad înalt de corupţie ar caracterizasocietatea rezultată, pe care Eminescu o aşează în zonasemibarbariei. Atrăgătoare, la o primă atingere, principiileliberale ar deschide, în realitate, calea socialismului,comunismului. Respins pe toată linia, liberalismul va fi luatla o îndeaproape cercetare sub zodia corifeilor săi. Alogeni,în mare măsură, străini de spiritualitatea naţiunii,profesional nepregătiţi, coruptibili – dacă nu gata corupţi.

Cu fineţe, editorul abordează gingaşa problemă aactualităţii publicisticii eminesciene, doctrinar constituită,dar şi îndatorată zilnicelor întâmplări a două decenii de lasfârşitul veacului al XIX-lea. Şi ai căror actanţi intră astăzisub un alt complex de aprecieri. Contemplând visuleminescian al unor vremi de aur, gândul ne duce lanostalgicii perioadei interbelice, eroici supravieţuitori aiacesteia, nu mai puţin la modeştii profitori ai comunismului,care îl regretă. Pe când cei mari ostenesc la crearea uneiclase mijlocii a burgheziei, veseli călcând pe grămezi deoase fără nume. Suprimându-şi conducătorul, clasasuperpusă şi-a asigurat o profitabilă continuitate. Rămânesă punem sub semnul întâmplării densa mixtură de alogeniai primului staff comunist, cel de după 23 august 1944.

Globalizarea, cu triumful unui neoliberalismneînfrânat stârneşte naţionalisme aţipite, pe celeminescian dl. Henegariu îl consideră aparţinător genuluicritic, proslăvind însuşirile de blândeţe, bunătate,inteligenţă ale poporului, fără a-i ascunde cusururile. Unuitrecut măreţ i se opune un prezent minabil: „Şi strănepoţilorle va fi scârbă de noi, cu silă vor căuta, vor voi să se scuturede amintirea prezentului ca de un vis rău, fiindu-le ruşine

de a purta acelaşi nume pe care-l poartă azi trădătorii ţăriişi vânzătorii sângelui, pământului şi a numelui ei”.Recunoscând viziunea ca apocaliptică, dl. Henegariu ridicăîntrebarea dacă nu cumva acea condamnare fără apel avieţii politice a vremii n-ar putea zugrăvi şi ultima jumătatea trecutului secol al istoriei ţării – cu răsunet în prezentulei. Cumplită întrebare, într-adevăr, cu ispititoare alunecări!

La adâncirea publicisticii politice eminesciene,cititorul critic va observa că ea datează, că reprezintă,înainte de toate, expresia purtătorului de cuvânt al uneiforţe politice în opoziţie, istoric defavorizată. Perioada va

fi fost una tensionată, aici s-ar pune premizeleunei asemănări, căreia i s-ar adăuga o alta,de substanţă, vizând o schimbare de structură,în pas, atunci ca şi acum. În cea de a douajumătate a secolului al XIX-lea, Româniareintra în concertul european, plătind preţul.Acesta includea surparea de vechi instituţii,de moravuri, de mod de viaţă, în consecinţăapariţia de oameni noi, cu obscure origini –însă feroce vitalitate. Vechea aristocraţie sevedea marginalizată, clasa ţărănească, atâtde preţuită de publicist, plătea tranziţia, duceaîn spate o burghezie care se alcătuia grabnic.

Cine erau oamenii noi, de undeproveneau, ce urmăreau ei, pe ce temeiurirevendicau – şi obţineau – puterea în stat, cu

ce mijloace o exercitau, cu care garanţii de cinste şieficienţă, de ce onorabilitate se bucurau aceştia însocietate? Se puteau încadra în regimul unei dezvoltăriorganice a societăţii româneşti? Răspunsul e în întregimenegativ, amplificat de puţina plăcere a feciorului codrilorbucovineni pentru insul şesului muntenesc, pentruBucureştii vechiului regat. Aluviunile sud dunărene, debulgari „tâmpiţi”, de greci „pornocraţi” îi par maiprimejdioase decât invazia de mase evreieşti, în Moldova,chiar de zece ori mai periculoase. În fapt, noua burgheziese închega din ce avea la îndemână. În „Momentele” sale,colegul de redacţie al lui la „Timpul”, grecul Ion LucaCaragiale, se va pronunţa la rându-i asupra acestei nounăscătoare clase sociale, în chipul în care Eugen Ionescuîl socotea genial, cu o operă ale căror toate personajelesunt imbecili... Tonurile diferă fundamental.

Pe când Mihai Eminescu vedea topindu-se sub ochiisăi o lume care-i era scumpă, mânia lui lovea în „roşii”,liberalii care guvernau generând birocraţie, legiferândîntru acoperirea propriilor interese, eternizându-se laputere. Strivită, ţărănimea părea a-şi trăi ultimele clipe.Oraşul, aspirând toate prăbuşirile, triumfa. „Aţi comispăcatul de neiertat de care istoria vă va cere un comptsever: acela de a fi zdruncinat cu desăvârşire sentimentulde onestitate între cetăţeni”, îi acuza pe roşii lui IonBrătianu, C.A. Rosetti, Eugeniu Carada ş.a.

Dar, oare, Apocalipsa se repetă? Să reţinem, într-oprimă parte, mărturisirea de bază pentru înţelegereapublicisticii eminesciene: „Întâmplarea m-a făcut ca, dincopilărie încă, să cunosc poporul românesc din apeleNistrului începând în cruciş şi-n curmeziş, pân-la Tisa şi-nDunăre, şi am observat că modul de a fi, caracterulpoporului este cu totul altul, absolut altul decât alpopulaţiunilor de la oraşe, din care se recrutează guvernul,gazetarii, deputaţii ş.a.m.d.”

S-a mai pomenit undeva un asemenea divorţ întreclasa politică şi naţiune?

Gheorghe Grigurcu Sunt în aşteptarede câteva luni. Ei, aş! Sperămcă nu îl aştepţi pe Godot! Nu dealta, dar nu ai fi nici originală,nu ţi s-ar potrivi nici nuanţeleşi pe deasupra ce nebun-nebunăpoate să îl aştepte pe Godot înpoziţie de drepţi, încălţat-încălţată cu pantofi cu toc cui,care pantofi aduc mari anomaliiscoarţei terestre, mă vorbombarda inocenţi, în loculvostru licuricii-spiriduşi, pe care

ieri i-am salutat bucuroasă că mai există în pădurea de pemalul Cernei, la intrarea în Băile Herculane. Gândurile mise întorc mereu spre acele locuri încărcate energetic,dornice să se desfete şi ele măcar o dată pe an în mirajulionilor pozitivi. Să fi aşteptând o biată scrisoare, iar în răstimpsă fi făcut atâta caz de existenţa unor biete sentimenteînsemnate de fierul roşu cu însemnele efigiei R.R.R.? Măvor întreba de data aceasta chiar în locul lor aceiaşi

spiriduşi. Bănuiesc că nu mai ştiţi exact ce exprimă cel de-al treilea R, dar chiar nu are nicio importanţă ce ar puteaînseamna, vă asigur eu, cea care mi-am pierdut o zi şijumătate ca să pot să mi-l reamintesc. Ar fi fost cu totul altceva dacă ai fi aşteptat unSMS, un mail, un bebeluş, o navă spaţială, un asteroidpurtător al antiviruşilor filozofici ori pur şi simplu trecereanemiloasă a clipelor. Ai fi beneficiat de întreaga noastrăclemenţă, mă asiguraţi bucuroşi că mă aflu iarăşi în impas,Zori De Zi Dumneavoastră. Dimineţile Voastre, vă răspund nedorind săvă dezamăgesc a nu ştiu câta oară, aştept doar un bietrăspuns... nu la o întrebare, ci la o propunere. Una dintrepropunerile acelea insolite care îmi plac la nebunie, dar pecare mie nu mi le-a adresat nimeni, niciodată. În momentulurmător sunteţi în stare să mă scoateţi tot pe mine vinovatăpentru acest prejudiciu adus apriori patrimoniului meu. Ei, bine! M-am adresat prietenilor mei Gabyşi Puiu, pe care ştiindu-i singuri i-am interpelat simplu: Nuvreţi să mă înfiaţi? Până la urmă tot o întrebare este chiardacă mi s-a părut că este mai mult de atât. Ei, ia să vedemîn ce dandana am intra cu toţii dacă domniile lor ar fi înmintea mea şi ar răspunde: Da ! Pentru început ar trebui să îmi schimbnumele, devenind Florica G. Bud. Nume care nu ar sunachiar rău şi nici nu mi-ar aduce... prejudicii. Dar odatăînfăptuit ar necesita un certificat de naştere nou, european,aşa cum se poartă acum. Dacă aş obine un act cu acestnume, atunci aş mai fi soţia soţului meu care s-a însuratacum treizeci de ani cu Florica I. Trif? Bietul de el, veţigândi. Să îl înfieze şi pe el, mă veţi scoate din impas,Onor Avocaţi Aflai Din Oficiu, din ce în ce mai bine dispuşi.Da, ar fi simplu. Unde creşte un copil poate creşte şi aldoilea, spune un gând frumos din bătrâni. Dar atunci s-arîntâmpla un lucru groaznic. El, soţul meu, ar deveni fratelemeu. Deci varianta aceasta pică. Nu avem de ales decât sărămânem la varianta că prietenii mei mă înfiază doar pemine. Dacă o vor face, vor fi fericiţii posesori ai celor doinepoţi, Alex şi Roxana. Şi bonus, Anca, soţia viitorului lornepot, Alex. Fericită famile aţi putea să deveniţi dacă...veţi ridica tonusul absurd al acestui text, Controlori AiTraficului De Idei Bune, cu atâţia nepoţi picaţi peneaşteptate. Plus animăluţele mele: Cuca, Graser, Nera,Blaki, Briana... care s-ar adăuga animăluţelor, câini şipisicuţe, de care prietenii mei au atâta grijă. Poate aceastădragoste bolnăvicioasă pentru bietele patrupede estesentimentul puternic ce ne leagă. Dar... există şi un dar.... Dacă părinţii mei nuvor fi de acord cu această înfiere târzie? Eu sunt totuşi uncopil relativ cuminte, care nu le-am dat prea mare bătaiede cap. Deşi, trag eu de timp, ar fi benefică pentru mine,nimănui nu i-a stricat o a doua familie. Deja încep să măgândesc cu jind la răsfăţul care m-ar aştepta din parteafamiliilor reunite. Iarăşi strig: Vivat! înainte de a sări şanţul.Mai bine să mă gândesc ce s-ar întâmpla dacă ar spune dinobisnuinţa bunei creşteri Nu! Atunci ar exista varianta încare mamica şi taticu i-ar înfia pe Gaby şi Puiu şi odată eiajunşi copiii părinţilor mei... ar deveni fraţii mei şi ai soreimele Valeria-Ana. Mă aflu iarăşi în faţa unei dileme... Dintr-odată ar trebui să împărţim pământul moştenit de familiamea din străbuni, în patru părţi egale, în loc de două. Şicând e vorba de împărţitul holdelor, parcă nu aş vrea să îlvăd fărâmiţat... după cum îi cere glasul pământului uneifiice adevărate care sunt, să nu o facă. Atunci bunicaValeria ar deveni automat şi bunica lor, caz în care artrebui să împart cu ei şi bătrâna maşină de cusut Singer, pecare bunica mi-a lăsat-o cu limbă de moarte. Şi apoi... cumpoţi să împarţi o maşină de cusut în mai multe părţi? Încazul acesta mai bine să rămână celui care ştie să coasă,asemeni bunicii, cei mai frumoşi colţişori pentru lenjeriadin damasc, pentru trebuinţa mireselor din vremurileapuse. Se înscrie cineva la concursul anunţat? S-ar rezolva problema mult mai simplu dacăcei doi prieteni ar fi înfiaţi de părinţii mei abia după ce ei,adică Gaby şi Puiu m-ar fi înfiat deja pe mine. Dacă s-arîntâmpla acest lucru minunat atunci eu aş deveni fiică şi înacelaşi timp nepoata lor, iar copiii mei ar ajunge strănepoţiilui Puiu şi Gaby şi în acelaşi timp stră-strănepoţii părinţilormei, plus bonusul Anca, soţia stră-strănepotului lor. În cazulacesta nu ştiu care ar fi gradul de înrudire a animalelornoastre, pisici şi câini. Parcă ar fi nevoie de o pauză de publicitate învederea limpezirii gândurilor. O citesc pe feţele voastre,Chipeşi Antologaţi Dumneavoastră, pauză în care să

TEXTE CU NUME

Florica BUD(Continuare în pag. 26)Barbu CIOCULESCU


P o e z i eP o e z i eP o e z i eP o e z i eP o e z i e

o noapte ploioasă în Bucureştiulveacului douăzeci şi unu

şi cum veneam eu aşa noaptea prin ploaia de noiembriepe geamul unei case mici l-am văzut pe Bacoviaşi clavirista cântându-iel era prăbuşit într-un fotoliu de altădatăcare supravieţuise în mod miraculos veacurilorcăci veacuri trecuseră de la prima lui poză acolonu aveam nimic mai bun de făcut decât să intru pe uşăfraudulos fireşte mai întrebaţisă-l dau la o parte şi să mă prăbuşesc eu în fotoliul acela

numai că atunci când m-am aşezatpraful s-a ales de toateşi de casă şi de fereastră şi de claviristă şi mai ales deBacovia

stăteam pe o bancă ultraudă şi simţeam astape propria-mi piele de josşi nici Baudelairenici Poenici Rollinatnu mai mişcaucu toate că eu îi vedeam prin perdeaua ploii foarte bineîncă avansând şovăielnic departe în faţa meaşi începusem să nici nu mai cred că-i voi ajunge vreodatănu cu operanuvai de minecu pasul vreau să vă spun

la „epitaf general”

iată-mă numai suflet şi piele cum recad pe aceleaşi străzide ieri şi de alaltăieripe gânduricu cuţitul la os ca totdeauna şi fără să mă temcă o să scap vreodată de elîncerc să reţin formele care trec pe lângă mineîn speranţa nebună a unei reciprocităţi numai de nimeni

ştiuteforme şi umbre nu vor mai figolurile tăiate în aerul dimprejur se umplu la locîntr-o secundă pentru a se tăia cu alte contururi imediatşi aşa până când nu voi mai fi eu să le urmăresc în tăcere

şi această enciclopedie a nimicului se extinde enormia forme aberante fără sfârşit încât îţi vine să zici că e

însuşi universul cel himericdin degetul lui miciată toate aceste contururi de animale mici mijlocii şi

mariblânde şi crude toate din aceeaşi matrice în fondvâslind prin aerul care nu are nimic altceva de făcutdecât să se dea la o parteşi să se închidă la loc în urma lor şi a mea

lumea întreagă dispare îmi vine să le strig celor caretrec şi nici nu ştiu

că sunt trecătorilumea întreagă reapare dar nu mai e a noastră pe care o

ştimformele care suntem se sting şi se aprind altele în locmodificând fără importanţă golurile de aertrecătoare şi ele

vreţi să lăsaţi alte urmeera o întrebare nepusăpăi lăsaţi-le că totul nu e decât degeaba urmele s-au şi

şterscum şi cerneala de pe foile pe care credeţi că aţi scris

aceste rândurisau le-aţi imprimat cu mijloace moderne deja vetusteantice şi de demults-au şters nu mai suntiar cititorul vede doar un gol de aer demult închispregătitsă mai încerce o dată şi încă o dată şi încă o datăşi nici umbra lui nu mai pâlpâie asta ne răzbună într-un

felfoarte slabtrecător

un poem cu poeţi americani de altădatăşi cu mine cel care ştiam despre ei

altădată puteam să mă bizui pe noaptea sfântului bartolomeu

dar astăzi ea s-a stins în lumina crudă a reflectoarelordin vecini

eu cui mai rămân cu amintirile mele despre gregory corso şi allen ginsberg şi john ferlinghetti

ia acolo nişte poeţi americanipe cale de a se stinge şi numele loraltădată loveam în peretele invizibil şi îl făceam în felul

ăstasă fie văzut şi de alţiiacum el rămâne tot neclintit oricât mi-aş rupe eu pumnii

uscaţiîn elnu mai pot să spun despre noaptea sfântului bartolomeucât va mai ţine eapentru că e aproape clar că e o formă de viaţă aici pe

pământmai tare decât patrupedele decât insectele decât

animalele marinedecât zburătoarele şi submarinele nuclearece bucurie să stai şi să tai şi să dai în semenul tăusemen de cete întrebicărui fapt să i se datoreze asta de undepână unde semen acest ins dezgustător care-mi seamănăca două picături de sudoare pe o frunte fără gânduriîn timp de pace şi-n timp de războimâini osoase izbind fără zgomot şi fără durere de partea

cealaltănoaptea care se stinge în luminile crude ale unei dimineţi

de moarteale unei dimineţi stinse din naşterelumea singurei forme de viaţă noaptea sfântului

bartolomeu pe acest pământ binecuvântatîn această zi din urmă când numele poeţilor îmi mairevin o dată în minte ca un trecut sistematic faţă în faţă

cu prezentul ceţosplin de scame de nori din care nu plouă şi nu se aude

nimic

sirena din bibliotecă

citeam o carte despre politică şi spiritul tragediei şioscilam

între prima şi a doua exact ca în viaţăafară ploua sau stătuse dar umezeala persista de parcă aş

fi fostîn bacăul lui 1920când deodată din maldărul de cărţi şi hârtii a răsunat o

sirenănu era a lui vasile roaită cu care ne otrăviseră copilărianu era nici aceea care îi va fi chemat la revoluţie în

decembrie 1989pe oamenii muncii obişnuiţi să fie duşi ba la miting să-l

asculte pe tovarăşulba

ca de data astasă-i pregătească sfârşitulşi nici vreuna dintre sirenele care nu reuşiseră să-l

amăgească pe Ulise nu erarăsuna fără încetare încât m-am oprit din citit şi am

privit pe fereastrăstrada traian dispăruseşi nici reclama de la bucur obor nu se mai vedea deşi nu

era ceaţăce semnal o fi ăsta mi-am spus şi am privit împrejurdar cărţile meleîn teancuri dezordonate pe rafturi improvizate cu mâna

mea cândvaerau tot acolo parcă mai vizibileo fi anunţul că toate au un sfârşito fi anunţul că odată cu sfârşitul meu începe altul să se

apropie de clipa aceeaipoteze multiple mă asaltau fără încetareşi nici una n-a reuşit să se impunăşi nici astăzi nu sunt convins că n-a fost altcevapoate chiar sfârşitul şi în zadar mai răsfoiesc tomuriîn diferite limbi necunoscutetotul s-a terminattotul s-a închisrămas aici voi citi până la ziua de apoicând nimeni nu mă va întreba în cel mai firesc mod din

lumece mai citeşti tu acoloci o mulţime de alte lucruri pe care nu le ştiuşi nici până atunci n-o să am timp să le-nvăţ

exerciţiu de disperanţă

cerplumburiu zid de catedrală scufundată în susnoaptesenină aplecată spre noi din adâncuripaştemurgule iarba de mâine azi e foarte departemortvisător îngropat în văzduh cu visuri cu totsufletsperanţă cade spre noi fără zgomot şi semnepaceaşimoartea înghit casa mea cu totul cu totuleuînea miez uscat foarte vechi aştept oare cenumaivine strigă cine are strigăt în el numaicorbulluiPoe se întoarce spre noi cu o aripăfâlfâiestrâmb şi aterizează forţat fără victimeastfelîncepe întotdeauna ceea ce trebuie să se terminemaidevreme sau maitârziu niciodată altfelresemnat resemnez şi eu acestecuvintefărăsensdacănuvreisă-lvezi

olimpiadă umilă

cinci copii cu cinci cercuripe o stradă prăfuită demultvin spre mine şi nu-i chip să le scapîi văd tot mai aproapeşi deodată se despart să-mi facă loc printre einumai unul o ia razna şi fuge şi fugeeu tot mai în urmă rămânel bate cercul mereu mai departeşi cercul e tot mai bătrân

o reţetă pentru poemul perfect

se ia un text şi se scufundă adânc în Dunărea-mamăse aşteaptă să se pătrundă de tot ce transportă acestfluviuînţelegător cu oamenii din Europa şi cu materia lordupă ce se va lovi de înecaţii altor epocide Titanicele altor istoriide oasele lui Attila în cele din urmăîncercaţi să-l recuperaţifaceţi totul pentru a nu-l pierdemai bine înecaţi-vă voidecât să-l pierdeţitocmai atunci când el e gatas-a maturizate perfectscrie tot ce trebuie în elşi puţină lume l-ar mai putea înţelegeaşa cum stă bine unui poemdin zilele noastrecare a trecut prin multea văzut multeîn Dunărea-mamă

Nicolae PRELIPCEANU


Jurnal. Bhutan. A fost călătoria cea maiscumpă (bănească) pe care am întreprins-o în cursulcarierei mele de globe-trotter. Pentru a ajunge la Bhutan,am fost nevoit să iau o viză, direct de la ambasadaBhutanului de la Londra. Sejurul zilnic: 200 de dolari,plătit în avans (pentru zece zile: 2.000 de dolari); biletelede avion (3.000 de dolari); hotel, trei mese şi cinci excursii(2.000 de dolari). Alt inconvenient. Nu există un zbordirect până la Paro (aeroportul de la Bhutan), transportuleste efectuat de British Airways (Londra – New Delhi) şicu Indian Airlines (New Delhi – Kathmandu – Paro).Transferul, cu recuperarea bagajelor şi cu predarea luide la un avion la altul, este o corvoadă, dublată deinospitalitatea funcţionarilor din incinta aerogărilor.Preţul excesiv al acestei călătorii este, în parte, rezultatulpoliticii de protecţie a Bhutanului împotriva turismuluisălbatic, care distruge „natura şi morala autohtonă”. Dinacest motiv, numărul vizitatorilor a fost limitat la cifrade 3.000 de vizitatori, anual.

În timpul celor 16 ore de zbor, m-am instruitcitind excelentul volum al lui Lindsay Brown – Bhutan.Bhutan (Drak-Yul/ Ţara Dragonului-Fulger) este ţara încare ţigara a fost interzisă şi în care orezul roşu şi piperatulchilli sunt ingredientele nelipsite ale gastronomiei. IstoriaBhutanului este ancorată în mitologia şi în folclorulbuddhist. Întemeietorul ţării a fost Gurul Rinpoche(Padmasambhava / Maestru preţios), care a venit subforma unui tigru zburător din Tibet, lăsându-şiamprentele pe meleagurile Bhutanului. Epoca medievalăa fost dominată de războaiele dintre castele feudale. Însecolul al XVI-lea, conducătorul spiritual ZhabdrungRinpoche s-a detaşat de influenţa buddhismului tibetan,punând bazele identităţii naţionale. Descendenţii luiZhabdrung au dezvoltat tradiţiile şi ceremoniile populare,codificând relaţiile dintre comunităţile religioase şimasele populare. Secolul al XVIII-lea a fost pustiit derăzboaiele civile, de invaziile repetate ale tibetanilor şide intervenţiile armatei britanice, transformândBhutanul într-un protectorat. Istoria recentă a începutcu prima monarhie, întemeiată la începutul secolului XX.Până în anul 1960, Bhutanul nu a avut monedă naţională,nici telefon, nici un serviciu poştal şi nici un oficiu turistic.Unitatea ţării a fost restabilită de regele UgyenWangchuck (1907). Al doilea regat a fost condus de fiullui – Jigme Wangchuck (1926). S-au succedat apoi JigmeDorji Wangchuck (1958), Jigme Singye Wangchuck(1974), Jigme Khesar Namgyal (2005), care a introdusdemocraţia în Bhutan, renunţând la sistemul monarhieiabsolute.

Cultura. Maroritatea bhutanezilor se ocupăcu agricultura (cultivând orezul, grâul, cartoful şi chilli),pământul fiind lucrat de întreaga familie. Drepturi egalepentru femei şi bărbaţi. Căsătoriile aranjate de părinţiau dispărut. Poliandria (practica de-a avea mai mulţibărbaţi) este extrem de rară. Decesul şi ritualul morţiiurmează preceptele buddhiste (Bardo Thodrel). Corpuldefunctului este ars şi cenuşa este păstrată (în urnă)timp de 49 de zile, după care este împrăştiată în jurulcasei, sau este donată unei mânăstiri. Îmbrăcăminteaeste tradiţională, fiind obligatorie pentru copii, funcţionarişi în cadrul ceremoniilor. Bărbatul poartă un mantoulung (gho) până la genunchi, fără nasturi, închisprintr-o centură (Kera). Femeile poartă o rochile lungă(kira) şi bijuterii mari, grosolane. Pălăria are o formăbizară, ca o căciulă, cu două urechi mari, care pot fipliate peste urechi. Obiceiuri şi etichetă. În ciuda

credinţei riguroase, bhutanezul este deschis, liberal,respectuos şi surâzător. Sobrietatea şi spiritul omagialau o gravitate şi o solemnitate discretă. Etichetaburgheză (Driglam Namzha) este codificată, impunândrespectul faţă de monarh, bonzii buddhişti şi faţă de toţiindivizii, ca o lege la îndemâna fiecărui cetăţean. Aarăta cu degetul un obiect religios sau o persoană, esteconsiderat ca fiind o insultă. A atinge capul unui copileste o ofensă. Limba naţională este dzongkha, alăturide 19 limbi vorbite de diferite etnii. Religia. Buddhismuleste practicat pe întreg teritoriul ţării, constituind bazavieţii familiale şi sociale. El este înscris pe drapelelereligioase, iar sculpturile buddhiste sunt plasate în toatecasele şi instituţiile bhutaneze. Buddhismul este o religiepopulară (luso), zeii buddhişti ocrotind credincioşii şinatura: tshomen – zeul ocrotind arborii; lu, zeul ocrotindlacurile şi tsen, zeul ocrotind pământul. Există mai multeşcoli buddhiste; şcoala din Bhutan a fost inspirată debuddhismul tibetan (secolul al VII-lea), Guru Rinpocheiniţiind o sectă aparte – Nyingmapa – bazată pe odoctrină foarte veche (terma). Organizaţiacomunităţilor religioase este foarte complexă. În viaţadomestică, fiecare casă are un altar (choesham) careconţine trei statui: statuia lui Sakyamuni (Buddha), GuruRinpoche şi Zhabdrung. O particularitate excentrică ooferă mânăstirea Chimi Lhakhang, care, alături destatuile menţionate mai sus, distribuie vizitatorilor unfalus din lemn (după o mică donaţie pentru bonziimânăstirii) – un porte-bonheur pentru invalizii sexuali.Toată arta bhutaneză (pictura, sculptura, arhitectura)este determinată de spiritualitatea buddhistă, – pictura(culori minerale şi vegetale) având un rol primordial.Muzica religioasă sau folclorică este executată cu patruinstrumente/ draymen (lăuta), pchewang (cu 2 corzi),lyem (flaut) şi yangchen (cu 72 de corzi). Teatrul şidansul (cham) au conotaţii religioase folclorice şimitologice. Literatura modernă . Majoritateascriitorilor contemporani folosesc limba engleză,excelând în genul prozei scurte: Kunzang Choeden, celmai însemnat scriitor, a publicat un volum conţinândpovestiri cu caracter folcloric Bhutanese Tales of theYeti şi recent un roman, The Circle of Karma. Alţi autoriconsacraţi: Gyalong Sumdar Tashi (Songs of Sorrow),H.M. Ashi Dorji Wangmo (Of Rainbows and Clouds),Rinzin Rinzin (The Talisman of Good Fortune an OherStories from Rural Bhutan), Tshering C. Dorji (Shadowaround the Lamp), Karma Ura (The Hero of a ThousandEyes).

Timphu, capitala Bhutanului, degajă oatmosferă juvenilă, împletind tradiţia conservatoare cumodernitatea moderată, evitând stridenţelearhitectonice. Băştinaşii în haine multicolore străbatstrăzile într-un ritm monoton, alături de puzderia decâini hoinari adormiţi (câinii latră doar noaptea) în toatepărţile oraşului. Străzile sunt găunoase şi mersul cu capulplecat este imperativ, pentru a evita căzăturile(frecvente în cohorta turiştilor străini). Hotelul Tandin,în centrul oraşului, este curat şi preţul rezonabil. Dupămicul dejun pornesc spre piaţa din apropiere, îmbătatde odorul produselor (legume, fructe, flori exotice). Urcapoi în turnul central (Telecom Tower), înălţimeapermiţându-mi o vedere de ansamblu a oraşului. După-amiaza vizitez muzeul folcloric (Folk Heritage Museum),bogat în elemente privind viaţa bhutanezilor; chorta(National Memorial Chorten) este o construcţie conică,prezervând relicvele religioase şi o colecţie de mandala,excepţională; templul Changangkha Lhakhang (secolulal XII-lea) deţine cele mai mari „roţi-rugăciuni” (prayerwheels); şcoala monastică (Dechen Phodrang) estecondusă de 15 învăţători predând buddhismul. A douazi, vizitez fortăreaţa dzong (Trashi Chhore Dzong); esteo construcţie de piatră cu o poartă păzită de patru figurimitice şi cu trei acoperişuri etajate. Interiorul esteîmpărţit în două secţii – o încăpere pentru bonzi, şi altapentru funcţionarii oficiali; biblioteca naţională(National Library) conţine cartea cea mai mare a lumii(o tonă): „Bhutan”, o colecţie de picturi şi sculpturibuddhiste, manuscrise vechi şi statui (figuri istorice).Institutul de medicină tradiţională (National Insitute ofTraditional Medicine) conţine o imensă colecţie deplante medicinale, minerale, tablete, pilule şi alifii,distribuite în toate părţile ţării. La parter, un mic muzeuşi o farmacie care vinde un ceai miraculos (tseringma),eficace în toate bolile trupului şi ale minţii. M-amînarmat cu două pachete, cu speranţa de-a calmadepresiunile mele ciclice.

Nicholas KATANOY

Alambicul lui IanusReminiscenţesufleteşti.

Latina gintăOmenirea a fost totdeauna

fascinată de latinitate. Vorbind întermeni ai enigmei româneşti,

ar trebui să creez, evocând-o,expresia din lumina timpurilorprin care să înlocuiescsintagma uzuală din neguravremurilor! Există în spiritullatin o lumină a rigorii care, cu

cât e mai structurată, cu câtîmpletiturile sunt mai dese, cu atât

luminează în loc să încrepusculeze.În miezul universului, cu desăvârşire de sferă, al latinităţii,

se află Italia... Nimeni însă nu-i va putea demonstra puterea deordonare a virtuţilor bărbăteşti, potenţialul de echilibru şi forţade asimilare a realităţilor, mereu reînnoite, mai bine decât acelgeometru infailibil care e spiritul latin însuşi, dictat de matriceleancestrale.

La Stadel-Gallerie din Frankfurt pe Main tronează,deasupra palierului începând de la care scara principală devinebifidă, ampla pânză a lui Johann Tischbein, reprezentându-l peGoethe în câmpia Romei. Într-o vestimentaţie somptuoasă, cupălăria vastă de sub care priveşte un profil de cezar blond, Goethestă întins în prim plan, într-un peisaj ce pare să-i servească delectică. O clipă, şi întregul tablou ar porni, în legănarea lină şiaristocratică a efebilor vrednici să-l poarte... Imaginea aceasta,în care văd mai curând un simbol al deplasării spre sud, decât alnostalgiei şi al reveriei italice, îmi aduce aminte totdeauna că,pentru nordici, latinitatea mediteraneană reprezintă întâi detoate o climă complementară, un punct spre care se migrează şide la care se migrează, ceea ce şi-ar găsi echivalent în deplasăriledepresionare ale maselor de aer din meteorologie sau în zborulspre sud al rândunelelor. Motivaţia este strict fiziologică.

Latinitatea noastră, la care adăugăm urcarea din daci,deci etnogeneza dintr-o dublă stirpe, ne-a imprimat o dichotomieafectivă, a simţământului de vatră şi a dorului de ducă, o structurăcontradictorie ce asigură vigoarea şi un apetit pentru toateînţelesurile clasicismului, noţiune milenară ce continuă săevolueze îmbogăţindu-şi semantica, dar rămânând egală cu eaînsăşi în spirit. Prin ea viaţa, filozofic văzută ca o navă, rămânelegată prin forţe tainice de portul care e vatra.

Prin acest senin spaţiu afectiv se abat din când în cândfunigei imperceptibili, rari, încât se confundă cu părerea a cevacare parcă a fost n-a fost. În aceste clipe, cumpăna aperceptivăîşi tremură abia simţit acul şi nostalgia unui paradis rămasdeparte ne cutreieră... E o iluzie de-o secundă numai, dar viziuneatărâmului roman, abia figurată, e semn că păstrăm în adânculfiinţei, intactă dar neemergentă în conştiinţă, amintirea unuiseism sufletesc. Românii au apărut din cenuşa fierbinte a uneitragedii de neam, înfrângerea dacilor de către romani. În urmateribilului impact, învingătorii şi-au împletit destinul cu învinşii,anume parcă pentru a arăta lumii cât de înfrântă poate fibiruinţa... Cât de străini suntem noi de mirajul italic, perceputfizic şi fără consonanţe lăuntrice fundamentale, sugerat decelebrul tablou al lui Tischbein reprezentându-l pe Goethe! Ceuriaşă distanţă între chemările irezistibile ale sufletului şi dorulnumai după splendorile climatice ale sudului...

În spaţiul neolatin, se vorbeşte o limbă despărţită în bucăţi,care însă a fost frântă ca o pâine, în două, în patru, în opt.

Şi-n fărâmituri... Latinitatea lor e suficientă pentru aexplica înrudirile între poetici, mai ales dacă nu pierdem dinvedere faptul că limba este instrumentul cel dintâi al poetului,sanctuarul viu căruia timpul unui neam îi încredinţează valorileşi poruncile testamentare, pentru a nu încremeni în racla uneivechimi moarte. Limba română îşi are un loc important – ca săspunem numai atât! – în rândul acestor limbi. Câtă bucurie mi-aprilejuit definiţia genealogică pe care Al.Rosetti o dă limbiinoastre: „Limba română este limba vorbită în mod neîntreruptîn partea orientală a imperiului roman cuprinzând provinciiledunărene romanizate (printre care şi Dacia), din momentulpătrunderii limbii latine în aceste provincii şi până în zilelenoastre (...). Acei care ne-au transmis limba latină, din tată înfiu, în aceste părţi dunărene, au avut întotdeauna conştiinţa căvorbesc aceeaşi limbă, latina”. Deci, limba română e limba latină...E foarte important acest fapt: adâncirea conştiinţei latinităţiinoastre neîntrerupte, şi ieri şi azi şi mâine. Au existat vremuricând demonstrarea latinităţii noastre a fost argument al salvăriinaţionale, şi dacă am aminti numai Şcoala Ardeleană, numai peGheorghe Şincai, pe Petru Maior şi pe Samuil Micu ar fi de-ajuns... Românii sunt unul dintre puţinele neamuri ai căror poeţiau scris şi scriu pătrunşi de conştiinţa ancestralităţii unei limbi.Prin însuşi efortul creaţiei, ei operează un act de restituire, de

confirmare şi de elogiu latin. Excepţie face, poate, poeziasuprarealistă, dislocată, anacolutică până la absurd oristâlcită până la caricatura jalnică, vehiculând disoluţiapoeticului, poezie care se plasează într-o poziţie opusădar simetrică faţă de limba vie şi adevărată, ca negativulfaţă de pozitiv, trăind fără voie în tiparul invers alconştiinţei de limbaj şi, implicit, de limbă.

Şi ce trebuie văzut oare în visurile de integrareuniversală a întregii posterităţi latine şi în absurdafervoare italienizantă a lui Ion Heliade Rădulescu,personalitatea cea mai mare a literaturii române îndatădupă Dimitrie Cantemir, cum o socoteşte G. Călinescu,decât o conştiinţă latină împinsă până la hipertrofiimorbide, tocmai din teama de a nu se descumpănilatinitatea limbii sub presiunea elementelor nelatine?!Însă chiar în miezul nebuniei găsim onestitate şi bunăcredinţă, nimic în lume nu este întâmplător iar dinexaltările măreţe tot rămâne uneori un grăunte deînţelepciune.

C.D. ZELETIN


Cum trece vremea!Nu mă pot plânge:

aparţin unei generaţiibinecuvântate de Dumnezeu,care a beneficiat de un războipe cinste, de două cutremuredevastatoare şi două revoluţiibulversante. Practic, nu mi-alipsit nimic, nici perioade detihnă şi stabilitate, nicivremuri crâncene, de foameteşi frig şi întuneric, nici spaimadubelor de noapte, a lagărelorşi interogatoriilor şisubteranelor tăcerii. O viaţăplină, cum s-ar zice.

Să luăm moneda. Îl văd şi astăzi pe bunicu’ cufundatîntr-un fotoliu căptuşit cu stofe moi, catifelate, trăgând dinpipa din lemn de palisandru şi mormăind scârbit: ehei, pevremea mea (adică la sfârşit de secol 19) cu un leu de aurputeai trăi o săptămână. Nu aveam motive să-i pun laîndoială spusele, era un om de o desăvârşită respectabilitate.De altminteri, nu văzusem şi nici n-aveam să văd vreodatăun leu de aur. În schimb, am prins monedele cu chipulingenuu al lui Mihai, un puşti drăguţ cu doar opt ani maivârstnic decât mine, monedele lui Carol, succedându-ifeciorului la tron printr-o bizară logică a destinelor, apoipuhoiul de bancnote de zeci de milioane ce erau cărate culopata în timpul „reformei monetare” din 1947 şi tot aşa,trecând prin multele schimbări la faţă ale banilor dinvremea cincinalelor de pomină, am ajuns ca astăzi săsocotim în roni, bănuţul tranziţiei noastre chinuite şi săaşteptăm cu sufletul la gură momentul când ne vom facecumpărăturile în euro. Dacă s-ar strânge laolaltă toatebancnotele şi sfanţii care au circulat de-a lungul vieţii unuiom ca mine, s-ar putea umple o drăgălaşă vitrinănumismatică, sinteză a unui secol de istorie, la urma urmeitristă.

xUna din bucuriile copilăriei mele mi-o oferea

cofetăria Coanei Miţa, situată la câţiva paşi de ParculLahovary şi de terasa unde obişnuia să vină Iorga şi sătăifăsuiască la un şvarţ cu personalităţile politicii locale.

Coana Miţa, făptură corpolentă, drăgălaşă, veşniczâmbitoare, era un fel de preoteasă rubicondă a cofeturilor.Abia de apucai să faci doi paşi în sanctuarul ei amirosind azahăr vanilat şi te simţeai învăluit de farmeculinconfundabil al localului. Când nu era aglomeraţie,patroana îşi servea ea însăşi clientela. Veneam de obiceicu mama, uneori singur, şi alegeam o masă la fereastră, deunde se puteau vedea clădirea impozantă a Casei Ofiţerilorşi vila Simienilor, de unde a plecat în lumea largă Mira,însoţită de poetul Ştefan Baciu. La Coana Miţa am savuratcele mai delicioase cataifuri din câte îmi amintesc, dartoate prăjiturile produse în laboratoarele vrăjite alepatroanei erau la fel de proaspete şi parfumate. Vitrina eibogată în cozonaci, fursecuri şi bomboane glazurateconstituia o imprudentă provocare. Odată cu sfârşitul ierniise inaugura sezonul îngheţatelor, servite în pahare cu picior,alături de o farfurioară de arahide, alune sau fistic. Mădecideam cu greu să aleg între atâtea sortimente deîngheţată pentru că toate mă atrăgeau cu aceeaşipersuasivă ispitire. Clienţilor fideli, patroana obişnuia să leofere, în zilele de sărbătoare, drept bonus, o pungă îndesatăcu smochine, curmale, ananas, stafide sau alte bunătăţi„coloniale”, toate însoţite de neuitatu-i zâmbet coborât dinpânzele lui Rubens.

Mi-am amintit de Coana Miţa cu câţiva ani în urmă,în vreme ce mă strecuram printre vitrinele încărcate cufructe tropicale ale unui supermarket din centrul Capitalei.Era o încântare să priveşti dezmăţul coloristic şi mai alesvarietatea sortimentelor expuse: curmale, ananas,smochine, kiwi, mango, nuci de cocos, avocado, noix decajous „din Indii”, şi câte şi mai câte, între care pe unele leîntâlnisem numai în aiuritoarele lecturi din Kipling, PearlBuck sau Maugham ce-mi fermecaseră adolescenţa. Numă mai săturam uitându-mă la ele şi mângâindu-le, căzusemîntr-un extaz prostesc aidoma sălbaticilor ce se minunauîn faţa mărgelelor de sticlă colorată sau a ostaşilor ce ne„eliberaseră” în ’44 şi deveniseră deodată colecţionari deceasuri pe care le pipăiau uimiţi şi le lipeau de frunte ca săle asculte bătaia tainică a pulsului. Mă reîntâlneam cu olume pe care o uitasem cu desăvârşire, pierdută în ceaţaunei jumătăţi de secol în care toate aceste fructe interzisedispăruseră din orizontul meu aperceptiv iar portocalele,bananele şi mandarinele ce apăreau în magazine doar cu

prilejul sărbătorilor de iarnăca o pomană aruncatăvulgului se obţineau numai cupreţul unor disperate coziumilitoare.

xCu cinci decenii în

urmă, mă aflam profesor la oşcoală de ucenici agricoli, nudeparte de cetatea de scauna Târgoviştei. O şcoalăveche, cu tradiţie, înfiinţatăla începutul veacului trecutîntr-o poiană minunată,înconjurată de păduri princare vor fi bântuit haiducii învremuri de legendă. Copiii,toţi fii ai gliei, erau cuminţi,isteţi şi harnici, cum rar s-aîntâmplat să întâlnesc înşcolile bucureştene pe undeam rătăcit de-a lungul anilor.Cu directorul, un inginer

urmau să cadă pradă flăcărilor. O mare parte a rafturilorarătau descurajant de despuiate.

După încheierea operaţiei de triere, în urma căreiaam burduşit cu cărţi două valize şi o servietă jerpelită, amtransportat în mare taină comoara dobândită în cămăruţamea din curtea şcolii. Sosise în sfârşit şi clipa inexorabilă aarderii pe rug. Directorul mi-a sugerat că e mai sănătos săfacem treaba noaptea, când se comit isprăvile infame.Aveam nevoie de ajutor. S-a hotărât să apelez la neaVanghele, paznicul de noapte. I-am spus lui nea Vanghelecă volumele sortite a fi arse sunt infestate cu o ciupercă cepoate fi dăunătoare elevilor. Executam o treabă sanitară,de rutină. Bărbatul a dat din cap că înţelege. Altminteri, nuprea umblase pe la şcoli.

La zece noaptea, când se dăduse stingerea şi eleviise retrăseseră în cămine, nea Vanghele a început să carecărţile cu roaba în spatele unui şopron cu scule şi uneltedate la reformă. O făcea cu un elan demn de invidiat. Aconstruit o moviliţă de toată frumuseţea, a aruncat pe eaun strop de gaz şi a scăpărat bricheta. La prima pălălaie,am simţit coperţile volumelor trosnind uşor, un fel degeamăt surd, de neputinţă, chiar păreau vii, pe urmă limbilede foc s-au ridicat biruitoare, s-au înălţat spre cer şi auiluminat cu jerbe ruginii împrejurimile. Spectacolul, în felullui, era magnific, nu-i e dat oricui să asiste cum se topescdeodată pe rugul prostiei ticăloase şi intoleranţei atâteacărţi lipsite de apărare. Pe măsură ce vâlvătaia devorafragila constituţie a tomurilor, nea Vanghele alimentasârguincios festinul f lăcărilor cu noi transporturi deliteratură condamnată. Îl urmăream cu câtă însufleţire îşiîndeplineşte treaba, cu câtă dibăcie mânuieşte roaba şilopata, din când în când mai răscolea cu grebla cadavrelede celuloză ce se zvârcoleau în spasme şi descifram pe faţasa iluminată o bucurie mare, nefirească, lăsa impresiastranie că fusese predestinat să facă treaba asta, să care şisă ardă cărţi.

La patru dimineaţa, când cerul pornea să seînroşească şi noaptea se furişa viclean în negura păduriidin apropiere, nea Vanghele îşi isprăvise misia. Sedezbrăcase de cămaşă, transpirase, stătea pe trunchiul unuicopac căzut, fuma şi da pe gât o duşcă din ţuica oferită dedirecţiune. Purta pe faţă împăcarea celui care-şi făcusetemele cum trebuie. Din maldărul de cărţi trecute prinproba flăcărilor nu rămăsese decât o grămăjoară de cenuşădin care se ridicau părelnice fuioare de fum aromitor.

xCu săptămâni în urmă, căutând o carte în bibliotecă,

am dat peste un volumaş firav, „Preludii” de Ilarie Chendi.L-am scos din raft, coperţile se îngălbeniseră şi miroseau amosc. Provenea din lotul de volume salvate odinioară dinholocaustul la care fusesem martor şi făptaş. I-am mângâiatcoperţile fragile cu un soi de duioşie. Mă gândeam: dacăvor fi trecut torţionarii care au fărâmat în anii dictaturiidestinele atâtor fiinţe omeneşti, dacă vor fi trecut măcar oclipă prin furcile pedepsitoare ale căinţei, aşa cum mi seîntâmplă mie de câte ori îmi amintesc de vâlvoreala cărţilorarzând sub ochii mei în noaptea aceea blestemată, tot amrămâne cu adierea unui zâmbet pe care l-am putea numisperanţă.

Constantin MATEESCU

agricol tânăr ca şi mine, ostracizat în partea locului dinpricina dosarului politic încărcat, m-am înţeles din primazi, cum se întâmplă cu naufragiaţii nimeriţi pe aceeaşi insulăpustie. Eram pe la sfârşitul campaniei de „colectivizare aagriculturii” şi activiştii ce soseau buluc de la Raion, epuizaţide lunga şi încrâncenata luptă cu îndărătnicia duşmanilorde clasă de la sate, se relaxau acum cu treburi mai puţinsolicitante, interesându-se, în desele descinderi făcute înşcoală, de mersul „procesului de învăţământ” dar şi de„munca culturală”. În treacăt, au af lat de existenţabibliotecii noastre, înfiinţate în vremea lui Haret şiînzestrată cu cărţi din perioada interbelică şi chiar dinprimele decenii ale secolului.

În după-amiezile când nu aveam de lucru, îmipetreceam o parte a timpului citind în mica sală de lecturăcărţi de Iorga, Densusianu, Pârvan sau Lovinescu, maitoate în ediţii princeps, ce nu puteau fi consultate nici laBiblioteca Academiei, decât cu aprobare specială.Biblioteca, nu bogată dar preţioasă în felul ei, scăpată dinvedere de vigilenţa organelor Puterii, îmi furnizaîncântătoare momente de lectură interzisă. Profitam dinplin de micile fisuri ale sistemului. Custodele, obasarabeancă dolofană, spălăcită, trecută bine de primatinereţe, cu două clase de liceu făcute la Tighina, pleca însat după cumpărături şi mă lăsa mai totdeauna singur, îndulcea intimitate a maeştrilor.

Într-o neprietenoasă zi de primăvară, direcţiunea aprimit din partea Ministerului o circulară prin care ni sepunea în vedere ca în termen de cinci zile de la primireaînştiinţării să ardem toate ediţiile apărute înainte de 1948,indiferent de autor, de genul literar şi conţinutul cărţii.Nerespectarea ordinelor dela Centru urma să fie seversancţionată. Se specifica, într-un subsol, ca operaţia să fiedusă la îndeplinire cu discreţie, departe de curiozitateainventivă a elevilor. Măsura era stupefiantă, pur şi simplu.O crimă comandată. Bineînţeles că şeful m-a desemnat pemine, ca unicul profesor de literatură al şcolii, să pun înfaptă scârbavnicele dispoziţii.

Mărturisesc că am fost crescut în cultul pentru carte.La zece ani deja îmi încropisem o mică bibliotecă personalăşi toată viaţa mea de după mi-am petrecut-o în intimitateacărţilor. Nu-mi fac din asta un merit, în vremurile noastrepragmatice nici nu e un lucru prea de laudă să te făleşti cuasta, vreau doar să se înţeleagă cât de nedrept a fost catocmai mie să-mi revină obligaţia de a distruge fiinţa unorobiecte atât de delicate şi pline de înţelepciune. Fusesemdistribuit în rolul nefericiţilor ostaşi care compun plutoanelede execuţie.

Biblioteca avea vreo patru mii de cărţi. Mi-ampetrecut trei zile scoţând din rafturi carte după carte,răsfoind-o, citind, în funcţie de interesul pe care mi-lstârneau, pasaje sau capitole întregi, din când în cândpuneam deoparte ba un volum de Cârlova sau Macedonski,ba unul de Bacalbaşa, Gr.H. Grandea sau Vasile Conta,ediţii vechi de la sfârşitul secolului celălalt ce nu fuseserăreeditate, cărţi prăfuite mirosind a mucegaiuri de pădure,fixate în istorii literare azi uitate. Mi se părea cumplit să fiuconstrâns să aleg în graba mare, dintre atâtea volume ce-mi treceau prin mână, pe acelea care mă ademeneau maimult, totul era lipsit de noimă, orice alegere, oricât deriguroasă, de profesionistă, însemna nu doar o opţiune cişi semnarea actului de condamnare a altor cărţi, care

Radu Ulmeanu - 65


MIŞCAREA PROZEI

Greii trupei, pe aliniamente avansate

Pentru cititorul constant al prozei de azi, un titlu caStalin, cu sapa-nainte iscă brusc, pe necitite, o vagăsuspiciune. Anume, cum că reţeta succesului (intern şi,mai ales, extern) prevede musai istorisiri despretotalitarismul comunist, eventual şi despre cum staulucrurile azi. Cine nu-l ştie pe autor, Radu Ţuculescu, are,avansând în lectură, şi alte indicii ale mai recentelor cerinţeşi deprinderi: naraţiunea la persoana întâi, gen jurnal, îndouă (sau mai multe) planuri temporale, miza politică şierotică, o alternare sistem „roată” a nivelului de sus şi dejos, dezinvoltura scriiturii de la oralitatea argotică până laabundenţa corporalului şi sexualităţii. Literatura bună dintotdeauna nu duce lipsă de asemenea „libertăţi”, daracestea sunt de-a dreptul abuzive în scrierile de proastăcalitate.

Stalin, cu sapa-nainte aduce ca noutate o priviremai subtil denunţătoare decât în multele ficţiuni de aceastăfactură. Şi pătrunde adânc în actualitate, toată istoria fiindca fundal nociv pentru o provocare destinală a naratorului– creşterea şi declinul. Copilul zburdalnic, cu instinctulcreaţiei, meloman, interpret şi compozitor în devenire, arenenorocul să cadă victimă unei bătăi soră cu moartea, depe urma căreia va rămâne mutilat, la mâna stângă şi nu vamai putea să se perfecţioneze ca violonist. Cicatricea depe obraz sub forma unei cozi de şopârlă, apreciază femeile,îi dau mai degrabă un aer de virilitate. Dar el în actualitatetrăieşte condiţia ratatului, iar rememorarea se vrea oîmblânzire a sorţii prin convocarea spectacolului.

„Aranjamentul” naraţiunii pe criteriul estetic almemoriei „fantastice” şi al contrastelor la toate niveleleadevereşte mâna deprinsă a scriitorului şi muzicianului RaduŢuculescu. Cele două planuri, trecut-prezent, alterneazăcontrapunctic, cu startul din prezentul tulbure, acestaindicat cu litere italice, fără punctuaţie (doar punctul!) şifără majuscule. Dificultăţile de tastatură, stareadeprimantă, manelele vecinului troglodit, singurătatea,damnaţiunea aruncă umbre pe amintire, fără a-i striviacesteia aureola. Vârsta de aur, aproape în toatecircumstanţele, are farmecul ei special, e plină decomplicităţi ludice, de situaţii spectaculare şi misterioase.„A fost o dată un avion…”, aşa debutează naraţiunea-basm,amintirea din copilărie, pe vocea maturului, a imaginarului,adică a conştiinţei. Ce-i pasă copilului de patru ani, isteţ şicu vocaţie imprimată în sânge? Aude că a murit Stalin, nuştie cine e persoana deplânsă public, el compune douăversuri şi le urlă pe stradă şi în magazin: „Stalin, cu sapa-nainte! / Trece vesel printre morminte”. Părinţii şicunoştinţele organizează un ospăţ, fără nici un rost, dar cuo replică tendenţioasă: „A crăpat, vai ce trist!” Şi, dupăfiecare episod rememorat, refrenul: „Am mai crescutpuţin”.

Pe la 6 ani, băiatul trece printr-o aventurăpitorească şi iniţiatică, fuge de acasă şi ajunge la o şatră,oblăduit de o ţigancă voluminoasă şi de fiică-sa,adolescentă. Împreună, goi puşcă, fac baie în Mureş,rămânând surprins de anatomia diferită a femeilordespuiate. La vârsta şcolară, boacănele şi farsele lui Adi,însoţit de zvânturaticul coleg Răzvan, se vor amuzante prinlibertinajul şi gratuitatea lor. Şi sunt cu atât mai „grozave”,cu cât interdicţiile sociale şi familiale sunt mai mari: dărâmădulapul din laborator, o „pedepsesc” pe mofturoasaprofesoară de germană împuţind clasa cu usturoi, îl bat pecolegul „turnător”, proiectează cu praştia prune peferestrele deschise, sperie femeile cu un şobolan mort trasde o sfoară, dau iama prin grădinile de zarzavat şi de fructe.Postul exagerat al Paştilor îi înfometează, băieţii coboarăîn pivniţă şi se împărtăşesc până se îmbată. Cântă aiuritordespre Stalin şi Hristos care trec vesel printre morminte

„viaţă dăruindu-le”. La Înviere, slujba e descrisă lung,implicând o simbolistică patetică, la limitele parodiei.

Preadolescenţa şi adolescenţa sunt marcate deexperienţe muzicale pline de poezia inefabilă şi de probecare nu mai sunt joacă. Percepe tot mai intens nonsensurileşi răutăţile lumii: generalul nebun, femeia-vulpe, accidentulde bicicletă, confruntarea cu portarul grobian de la spital,moartea tatălui. Dar mai cu seamă Adrian e încercat demisterul erotic. Simte fiori ciudaţi când o fată de 12 ani i seaşează pe genunchi, se îndrăgosteşte de pistruiata Karina,colega lui de clasă, care nu-l bagă în seamă. O urmăreşteprin binoclu, încântat, pe vecina Elena, elevă în clasa a XI-a, care face plajă în grădină şi, dezamăgire mare, aceastase împreunează cu un bărbat butucănos. Marea lui iubire,evreica Ileana Glatstein, pleacă în Israel cu părinţii, spredisperarea amândurora. La prima experienţă sexuală, pemalul râului, e stâlcit în bătaie şi aşa rămâne infirm.

Jurnalul din prezent, distorsionat şi presărat cuexprimări neaoşe, aduce în scenă pe fiica lui Adelina, dingeneraţia libertină, aminteşte obsesiv despre „putoarea”,„curva” de nevastă-sa care s-a dus la cules de ridichi şi decăpşuni în Spania, i-a părăsit pentru un mascul mai plăcutei. Pe superba Adelina o adoră peste măsură, de aceea oapără tiranic să nu cadă în obiceiuri mâloase ale tinerilorinsolenţi, agresivi, triviali, care „şi-o trag în holul blocului”şi consumă droguri. Într-o zi, vine o studentă, Kuki („acumsunt studenţi cu lopata”), pentru a plasa albume de artă şisă câştige bani, inclusiv oferind servicii sexuale. Urmează„scene de rafinată sexualitate”, cum scrie pe coperta apatra a cărţii. Preludiul e o discuţie interminabilă într-unlimbaj vulgar, cu apel copios la părţile şi funcţiile cele maiintime ale corpului. Iar „actele”, oral şi sexual, sunt descrisecu detalii tulburătoare pe multe pagini. Dintr-o teamă indusăobsedant, care, fără voie, capătă note oedipiene, Adriangăseşte că trupul partenerei e splendid, mult asemănătorcu trupul Adelinei. Şi scepticul învins, intrigat îi prevedecă, în condiţiile de astăzi, menirea ei va fi de „târfă”. Segândeşte, poate, şi la imposibilitatea metafizicului din lumeapervertită. Aşa se înţelege finalul tragic, dacă mai e cevavesel printre morminte. Tânăra şi trista prostituată îşi taievenele în baie, Adelina o găseşte acolo, dovada închideriioricărei perspective în timpurile fără nici o limită morală.

Romanul Morminte străvezii de Dan Stanca arecompoziţie fluidă, scriitură alertă, dizertivă, greutateideatică, precum au toate textele lui ideologico-fictive.„Temele” principale sunt enunţate de personajul axial HoriaCantacuzino: abisul/tenebrele, suferinţa, reculul în faţaactualei civilizaţii, problemele eterne ale omului credincios,pierderea puterii spirituale, a contemplaţiei, a iluminăriiprofetice. Se pot adăuga şi altele, cum ar fi experienţeletranspersonale, agresiunea materiei, dispariţia criteriuluiaxiologic, predominarea politicului ignobil („accesul laputere al unor fiinţe patibulare”), forţa artei, iubirea,purificarea, mântuirea etc. Problematică multiplă, adeseaexpusă eseistic şi gazetăresc. Ziaristul de la România liberăîşi dă mâna cu scriitorul de proză neoexistenţialistă, realist-vizionară despre „«exilul omului contemporan» şi împărăţiaspre care aspiră”.

„Povestea”, redusă în favoarea discursului, începecu amintirile Ruxandrei Albescu, specialistă în istoria artei,inteligentă, sensibilă şi nefericită. Din confesiunea ei, răsarcontrastele insolite şi destul de maniheiste. Deocamdată,între real şi ideal şi tot ce ţine de această ecuaţie. Lainsistenţa omului pe care îl iubeşte, criticul de artă HoriaCantacuzino („suplu, înalt, avea o alură de prinţ slav, deStavroghin”), se căsătoreşte cu echilibratul Cristian,consacrat computerelor, şi pleacă în Canada, la Muzeul deartă din Ottava. „Vrusesem însă foarte mult să părăsescRomânia. Nu mai suportam mitocănia, murdăria (…) ştiamcă totul este impostură şi de aceea rămânerea mea într-oţară unde de la miliardari până la cerşetori toţi sunt nişteprefăcuţi şi escroci, nu-şi mai avea rostul”. „Priveliştea”continuă aici şi peste tot în roman. A părăsit mizeria şimişeliile balcanice, dar băltind de făgăduinţe ale mântuirii,şi a găsit bogăţia monotonă a Occidentului, unde nu existănici un fel de chemare metafizică. Pe urmele „spiritualiştilor”se situează Cantacuzino, mentorul artistic, mistic,dezabuzat, care seamănă izbitor la înfăţişare (ca să nu maispunem de ideologie) cu Julius Evola. Potrivit vederii pecriteriul contrastului şi eredităţii, femeia descoperă că dela reputata familie boierească Horia moşteneşte ţinutaaristocratică, dar şi ceva din nebunia tatălui care ajunsese

în timpul dictaturii proletare maistru miner şi încercase săse sinucidă în 1956 când a fost înfrântă revoluţia maghiară.

Relatarea problemelor estetice ocupă spaţiu întins,cu accent pe arta ca expresie spirituală. Aria vederii seaxează pe opoziţia dintre zeii rilkeeni sau hölderlinieni şisoarta marilor artişti eretici, vizionari, deliranţi. Ruxi scrieo lucrare despre Paul Klee, caută sensurile ascunse(„periculoase”) ale formulelor Sa vie est ma vie mise enabîme şi Cu cât lumea e mai cumplită, cu atât arta devinemai abstractă. De la Evola şi Paul Klee citire: „Viaţa de lasuprafaţă imperturbabilă, senină, viaţa din adâncuri.Pătimaşă, fierbinte. Raiul şi iadul! Iadul este proiecţia înabis a raiului”. În traducerea lui Ruxi: „Măcelul cotidian îlimunizează pe om, îl desensibilizează şi atunci, ca o reacţietotal imprevizibilă, el se orientează spre zone pure,intangibile ale cunoaşterii”.

Dezamăgită faţă de România („un loc din ce în cemai bolnav, în care contrastul [sic!] dintre mitocani şi misticia ajuns atât de grav”), Ruxandra simte cum străinătateanu oferă o recompensă dorită, cum nostalgia apasă, deşiecourile sunt de-a dreptul sinistre. Profesorul-medic Bălan,călătorind în Canada, exprimă la modul gazetăresc opiniideprimante despre „infernul fizic şi psihic” din ţară, desprecredinţa abstractă, ortodoxia cu mentalitatea ei orientală,complicitară. Ideologul dezinvolt nu-i ateu, denunţă numaidepravarea credinţei. Luând spusele lui ad litteram,privitoare la „ambiţia statului naţional unitar”, personajulacesta pare că vorbeşte ca un iredentist. Exemplificăaberaţiile cu o istorisire macabră despre o femeieschizofrenică, Elisabeta Smeianu, care are o menstruaţiediavolească, un şuvoi de sânge negru. Ginecologul Untarunu reuşeşte s-o vindece, dar se îndrăgosteşte de ea, o ducela mânăstirea Putna spre exorcizare şi nefericita, într-unacces de isterie, „face dragoste cu icoana Mântuitorului”:„icoana o poseda în acele momente, iar ea trăia un orgasmcontinuu, total, neîntrerupt”. Scena, trivială, e interpretatăca o „iubire miraculoasă”.

Partea a doua, mai bogată epic, dar nescutită deîntinse excursuri, are în centru „otrăvitoarea poveste” aElisabetei. Scena, năpădită de fantasticul miraculos,aparţine trio-ului Horia-Elisabeta-Untaru, „sfântul”,„nebuna” şi „diavolul”. Acesta din urmă, cel mai reuşitpersonaj al romanului, pentru că este mai împlântat în„lumea care se vieţuieşte”, o părăseşte pe frumoasa şiblestemata femeie, ajunsă într-o stare fizică jalnică. NoulGore Pirgu, ginecologul transformat după ’89 în comerciant,vrea „să-şi exerseze puterile de mântuitor, de păpuşar deoameni”, să tragă sforile unui spectacol. Închipuie un joc„reparator”, anume, să-l determine pe habotnic să sesacrifice pentru izbăvirea finală, şi să se însoare cuElisabeta Neantului. După un enorm efort, reuşeşte să-şiconvingă „prietenul”, devenit un dublu ciudat, şi, după o lafel de mare caznă, s-o înduplece şi pe bolnavă să se mărite.Cununia şi nunta sunt groteşti, planul realităţii se scufundăîn extaze mistice, în oribilul paroxistic şi în deriziune. Cadar de nuntă, „mireasa” scoate „din chiloţi, adică dinăuntru,din vagin (…) omuleţi, mormoloci, grili, gnomi, sau chiaranimale broaşte, cerbi, iepuri porci mistreţi, păsări”, iarcând merg la biserica din cartier ea se dezbracă şi haineleîi plutesc prin aer”. Martirul îi înfiază şi copilul ei epilepticşi-l botează cu numele Şerban Cantacuzino (!) Are şiîngăduinţa de a-i privi înăuntru sexului, unde vede „însăşitortura Genezei, măcelul primordial când zeiţele cruzimiitoacă tot ce e formă întreagă şi armonioasă..” HieronimusBosch face figură de inocent pe lângă asemenea erupţie aimaginarului.

Ieşită din normalitate este şi răzvrătirea „ratatuluisuprem” la slujba din Catedrala Mântuirii Neamului, cândse repede să smulgă barba ierarhilor. Cheia de la poartaCatedralei e pierdută, ferestrele şi uşile furate, clădireatransformată într-un bloc imens de piatră, impenetrabil.Terifiantă este evadarea din ospiciu în cimitirul unde seaflă mormintele înaintaşilor, străvezii, în care înnebunitulmistic priveşte cu toţi ochii întipăriţi pe corpul lui.

Romanul în registru antitetic, alătură observaţiadilatată a realului şi fantasticitatea bizară, absurdul şiapocalipticul existenţialist. Acumularea de viziuni excesivese vrea un tablou al urâtului, al ereziilor şi falselor doctrine,al omniprezenţei diavolului. În definitiv, o contemplare ainfernului şi imposibilitatea mântuirii.

Constantin TRANDAFIR


ZIGZAGURI

(Continuare în pag. 26)

Constantin CĂLIN

Din „minunile”publicităţii:

2. Localurile

Înainte deorice, să spun cătermenul „localuri”figurează în proza luiBacovia: „Întâlnirileaveau loc numai învreo două localuripublice”. (Opere ,

ediţia 1978, p. 382) Într-un „Oraş comercial şi industrial”,cum era caracterizat Bacăul interbelic, odată cu creştereapopulaţiei (care aproape s-a dublat în deceniul de dupăPrimul Război Mondial), a crescut şi numărul lor. În raportcu mărimea, profilul, vechimea, se împărţeau în cafenele,bodegi, restaurante. Dintre acestea, cele mai multefuncţionau independent, dar erau şi unele integrate înhanuri şi hoteluri. Hotelurile se chemau, după modeleledin Capitală sau de aiurea, „Athenee Palace”, „Bristol”,„Bulevard”, „Europa”, „Coroana” ori, pentru mai bunaorientare a clienţilor, „Central”, „Comercial”, „Familiar”etc. Din aceeaşi raţiune, exista „Cafeneaua meseriaşilor”şi Bodega „Întrunirea funcţionarilor”: aveai nevoie de unul,ştiai unde să-l cauţi!

Denumirile restaurantelor fie îi evidenţiau peproprietari, fie reperele urbane pe lângă care erau plasate:La „Americanu” (Goldstein), La „Katz”, La „Guttman” (locîn care se adunau intelectualii, de unde şi porecla de„Sorbona”), La „Drăgan”, La „Zece mese”, La „Silistra”(Balint), La „Pui de lup”, La „Barbă Lată”, La „Viaţa nouă”(Iacobi), La „Trocadero”, La „Pavilion”, La „Consum” (cufiliala La „Micul consum”), La „Corso”, La „Marcu”, La„Pauleţ”, La „Salcâmul verde” (cu grădina de vară „Laaerul curat şi sănătos”), la „Vasile Specialistul” (VasileOstache, fost bucătar, o vreme, La „Glasman”),„restaurantul cu cele mai gustoase mâncăruri” („CurentulBacăului”, 1, nr.4, 20 iulie 1929, p. 2)

Aproape toate reclamele restaurantelor puneauaccentul, chiar şi când nu le treceau în capul listelor cuoferte, pe varietatea şi calitatea băuturilor:

„S-a redeschis vechiul local La «3 Babe» , stradaBacău-Focşani 63, complet renovat, sub conducerea D-luiAizic Rozenberg, unde se serveşte: vinuri speciale, aperitivegustoase, precum şi orice băuturi spirtoase străine şiindigene. Vizitaţi spre convingere”. („Curentul Bacăului”,1, nr.9, 24 august 1929, p.2)

„Toată lumea trebuie să viziteze spre convingere(convingerea conferea autenticitate publicităţii – n.m.)Restaurantul şi Bodega «Carpaţi» din Strada Mare nr.6,complet renovat sub conducerea unei noi Administraţiunişi unde se găsesc: Aperitive delicioase şi proaspete,Vinurile cele mai bune din renumitele Podgorii Odobeşti,Cotnar etc. Grătar şi restaurant cuşer. Service specialepentru nunţi, baluri, petreceri etc. cu preţuri reduse.I. Iacobi & I.Berlă”. (Ib. , p.2)

„La Restaurantele «Drăgan» din Grădina Publicăşi Str. Centrală se servesc vinurile cele mai minunate,fiindcă sunt din Domeniile D-lui Atta Constantinescu (fiulcelebrului ministru liberal Al. Constantinescu-Porcul şi elînsuşi viitor ministru – n.m.). Mâncărurile cele maidelicioase servite conştiincios şi curat (precizare tot maifrecventă într-o vreme de trezire a interesului pentruigienă – n.m.) spre deplina satisfacţie a clienţilor”.(„Curentul Bacăului”, 1, nr.10, 31 august 1929, p.2)

Vinurile „naturale”, „bune şi ieftine” se vindeaudirect din depozite (în unele locuri „şi cu paharul”),renumite fiind „Desfacerea de vinuri Fodor” şi „DepozitulGeorge Buzdugan”. În preajma Paştelui 1926, o reclamădin „Bacăul” suna aşa: „Ludovic XV a spus: «Doresc fiecăruicetăţean ca zilnic găina să nu-i lipsească din oală». Noispunem: Ca zilnic, fiecărui cetăţean sticla înfundată, cuvin «Podgoria Panciului», să nu-i lipsească de pe masă!”Alţii recomandau „vinurile înfundate Ştirbey”, ale cărorbutelii îi plăceau – se zice – lui Bacovia.

Nu era uitată însă nici berea: „Luther” (produsă deo fabrică fondată la 1869, în Bucureşti, în sortimentele„Lager, Pilner, a la Dortmund şi Bavareză”), „Bragadiru”,„Azuga”, (“Excelsior”, „Monopol”, „Caraiman”), „Wally”,cu varietatea specială „Munchen” (din Bacău), trecute apoisub brandul „Bragadiru”, „Zimca” din Piatra Neamţ.

Singură, mâncarea constituia subiect de reclamădoar când se lansa un produs necunoscut în oraş: „Bodega«Iacobi»/ Nou - Fenomenal - Nou/ Pentru prima oară înBacău: Chebab turcesc, Grătar special, cu renumitul turcAram”. („Gazeta Bacăului”, 3, nr.41, 24 iulie 1932, p.2).

Altminteri, partea alimentară era expediată în formulecomune: „grătar” (peste tot) „special”, „minunat”,„păstrămărie caldă”, „pescării”.

Dacă în deceniul al treilea, un singur restaurantetala în oferta sa „orchestră clasică”, în deceniul următordivertismentul ia amploare şi menţionarea mijloacelor dedistracţie devine un punct obligatoriu, de atracţie şi dediferenţiere. După el poţi deduce care era publicul unuilocal sau al altuia.

„La Bodega «Iacobi»: Tenorul N.Dumitriu, fost înCompania Leonard şi Ioana de la Deva, celebra cupletistăcunoscută de pe plăcile Odeon. Duete comice şi patetice,Romanţe, Cuplete, Reviste, Jazz-Band etc.” („TelegrafulBacăului”, 1, nr. 7, 18 mai 1931, p.2)

„La «Consum»: În fiecare Duminică de la 5-7,Matineuri dansante. (...) Seara: Muzică – Jazz – Dans”(„Tribuna Bacăului”, 1, nr. 6, 18 octombrie 1934, p.2).Jazzului îi mergea de mai multă vreme faima că e „simpatic”.(„Gazeta Bacăului”, 17 ianuarie 1932, p. 1)

„O seară plăcută numai la «Pavilion». Cântăminunat diseur-ul Jean Moreanu”. („Moldova”, 1, nr. 17, 5septembrie 1937, p.6)

Pe lângă informaţiile despre „vinurile superioare”,„mâncărurile delicioase” şi „jazz- bandul cu ultimele şlagăreale sezonului pentru dans”, în anii ’30, în reclamelerestaurantelor e mereu subliniată grija administraţiilorpentru păstrarea unor „preţuri moderate”, „convenabile”,„accesibile tuturor”.

„Restaurantul «I.Drăgan» s-a mutat în GrădinaPublică. Se aduce la cunoştinţa onor. clientele că preţurilela consumaţie au fost din nou reduse la minimal: Lei 16orice friptură la grătar sau şniţel vienez; Lei 24 litrul de vinvechi. Bere «Azuga», unica din ţară: Lei 14 halba; Lei 9ţapul; Lei 7 Regala (paharul de 1/4 litru – n.m.)”. („GazetaBacăului”, 15 mai1932, p.2)

„Bodega «Iacobi» Restaurant anunţă onoratul publicbăcăuan că cu toate enormele sacrificii ce face aducândorchestra Toma din Iaşi, care concertează în fiecare seară,a înţeles şi ritmul vremei şi sfidează criza cu preţurile noice le-a fixat”. („Gazeta Bacăului”, 3 iulie 1932, p.2)

Adevărata sfidare a crizei (pentru care se găseaucele mai diverse motive) venea din partea chefliilor şi seexprima uneori în versuri:

„Dacă eşti bolnav de gripă/ Nu-i decât un singurleac:/ Faci un chef de-o oră , două/ La Bodega «Pitpalac»/Str. G-ral Grigorescu, nr. 13”. („Moldova”, 2, nr. 58, 19 iunie1938, p.4) Sau: „De eşti trist şi amărăciunii/Vrei cumvasă-i vii de hac,/ Ţine minte ... «trei cuvinte»:/ La Bodega«Pitpalac». Str. General Grigorescu 13”. („Moldova”, 2,nr.61, 10 iulie 1938, p.4) Sau: „Fie criza cât de mare/ Eu cutoate mă împac, / Dacă iau câte-o gustare/ La Bodega«Pitpalac». Str. General Grigorescu, nr.13”. („CurentulBacăului”, 6, nr. 273, 18 noiembrie 1938, p.4) Sau: „Am avutnecazuri multe,/ Însă le-am venit de hac./ O gustareminunată/ Şi un şpriţ la «Pitpalac»”. („Moldova”, 2, nr.81,20 noiembrie 1938, p.4)

În rezumat: gripă vara, tristeţi fără cauză, necazuricotidiene şi, la toate, „hacuri” dintre cele mai simple:gustarea şi şpriţul!

Despre greţuriPentru a fi clar, precizez de la început că am în

vedere numai sensul modern al cuvântului „greaţă”, acelade „dezgust insurmontabil”, nu şi pe cele din literatura veche– de „greutate”, „apăsare”. De altminteri, în textele pe carele voi cita imediat, „greaţa” e mai curând o stare intelectualădecât una fizică. Primul e din Edgar Poe: „Adevăru-i căviaţa aceasta şi în general secolul XIX îmi fac greaţă. Suntconvins că totul merge anapoda. (...) Iată de ce, odată ras şicu cafeaua odată înghiţită, am să mă duc la Ponnonner casă-l fac să mă îmbălsămeze pentru vreo două veacuri”. („Devorbă cu o mumie”, în Fantezii umoristice, Ed. Adevărul,f.d., p.72) Azi, desigur, personajul acestei povestiri ar ceresă-i fie prelungit termenul cu încă „vreo două veacuri”!

Dintre toţi scriitorii nemulţumiţi, cel mai îngreţoşatde timpul său mi se pare Gustave Flaubert. Lui îi vine „săverse”, „să vomite” atât de anumiţi oameni, cât şi de anumitelucruri. (Deşi are impulsuri similare, Tudor Arghezi nu seridică la înverşunarea prozatorului francez.) „Există –mărturisea el într-o scrisoare către Louise Colet – mobiliere,costume, culori de îmbrăcăminte, profiluri de scaune,margini de perdea care îmi fac de-a dreptul rău. N-am văzutniciodată, la teatru, pieptenăturile femeilor aşa-zise în ţinutăde gală fără să-mi vină să vărs din cauza cleiului de peştecare le ţine părul lins etc., şi vederea actorilor care autotuşi (chiar jucând Wilhelm Tell) mănuşi Jouvin mi-ajungeca să mă facă să detest Opera! Ce imbecili!” (Opere, 4,Corespondenţă, Ed. Univers, 1985, p.224) „Greaţa” sa e,

cert, o formă de dispreţ, de opoziţie, de repugnanţă, nu unmoft. Ceea ce o caracterizează e intensitatea: un refuzcategoric, puternic, violent: „De-ar fi să pierim (şi-o săpierim, ce are a face), şi tot trebuie prin toate mijloaceleposibile să punem stavilă valului de rahat care ne inundă”.(Ib., p.223)

Când citesc aceste fraze mă întreb: oare „stomacul”nostru s-a modificat între timp? În jur sunt numeroase cazuri(situaţii, persoane, texte, idei) care ar trebui să provoacegreaţă, dar nimeni nu atinge radicalismul lui Flaubert înrespingerea lor. Indiscutabil, „valul de rahat care ne inundă”e mult mai mare şi mai fetid acum decât în 1854, cândscria el, totuşi rareori cineva, european vechi sau nou, sămai manifeste exasperarea sa. O recunoaştem deschis saunu, ne-am obişnuit să tolerăm şi chiar să asimilăm urâtul:în politică, în literatură şi artă, în societate. Scrisul nostrunu mai reuşeşte să inspire silă de „burghez” (îmbogăţiţiifără muncă, amatorii de kitschuri şi divertisment), carenici nu mai e unanim detestat, ci doar „controversat”, ceeace înseamnă că are şi admiratori. „Greaţa” a slăbit, adiminuat; sarcasmul nu mai are concentrare. Când cevane pare inacceptabil şi ne face scârbă, o spunem fărămaximă oroare şi revoltă, cu ironii împleticite, ba uneori şicu teamă, căci şansele hidosului de a fi integrat sunt din ceîn ce mai dese.

Însemnare „la cald”Au trecut două-trei minute de la terminarea

primului dialog televizat Pleşu-Liiceanu. Dacă mi s-ar puneîntrebarea: „Satisfăcut?”, n-aş putea să dau un răspunscategoric. Am apreciat „distribuţia” isteaţă, potrivită cudatele „actorilor”: Liiceanu – interogativ, dramatic, servantde replici, apăsat parcă de necesitatea ca întâlnirea să iasăbine, Pleşu – repondeur relaxat, confortabil, cu scurte virajespre glumă. Deşi tema speranţei e resimţită ca stringentă,dialogul n-a ancorat în actualitate. Cel mai mult s-a vorbitdespre speranţă pornind de la religie. Pentru credincios –ar fi trebuit subliniat – speranţa decurge din eternitatea luiDumnezeu. Necesară prezentului, viaticum pentru marşulspre viitor, speranţa îşi are suportul în dovezile de bunătate,în salvările şi îndreptările date de El omului, în amintirea„legământului” stabilit cu acesta. Ideea revine de mai multeori în psalmi, din care cei doi însă n-au citat niciodată.Acolo disperarea e surplombată de speranţă: răul nu vapersista „până în sfârşit”.

S-a discutat şi chestiunea „plăţii”, a „recompensei”,care e comună atât Vechiului, cât şi Noului Testament. Acitrebuia punctat că evocarea ei e un mod de a angajaresponsabilitatea individului. „Plata” fiecăruia va depindede măsura subordonării faţă de Lege, care te face liberşi-ţi dă certitudini: „Nu te vei teme de frica de noapte, desăgeata ce zboară,/ De lucrul ce umblă în întuneric, demolima ce bântuie întru amiază. / Cădea-vor dinspre laturata o mie şi zece mii de-a dreapta ta, dar de tine nu se vorapropia”. (Ps. 90, 5-7) „Plata” nu-i doar răspunsul la caritateşi generozitate, ci şi la priveghere, stăpânirea de sine,înţelepciune. Pentru unii, ea va fi pedeapsă, exil definitivunde-i „plângerea şi scrâşnirea dinţilor”. (Matei 24, 51).

M-a surprins faptul că domnii Liiceanu şi Pleşun-au anticipat ca posibile nişte întrebări simple cum ar fi:Care-i în lume raportul dintre speranţă şi angoasă? De ceepocile de „decadenţă”, pesimiste sunt (sau par) mainumeroase decât cele de „progres”, „înf loritoare”,„optimiste”? Cum se explică, apoi, paradoxul că, nu o dată,cele dintâi sunt bogate, iar celelalte sărace? Filozofia şipedagogia speranţei ţin seama de sociologia ei? Last butnot least, în ce măsură ideologii le mai animă şi mai întreţinsperanţele? Legat de asta, ce se întâmplă după realizarealor? Sirah (11,27) spune: „În ziua bunătăţilor este uitarearăutăţilor”. Însă „ziua bunătăţilor” e adesea scurtă chiar şipentru cei ce parvin la ele. Ea deschide un alt orizont deaşteptări şi reactivează memoria, luminile şi umbrele ei.Speranţa se iveşte deci dintr-o cvasi permanentă stare decriză, a indivizilor şi a omenirii în ansamblu. Antidot alzădărniciei, se opune delăsărilor şi egoismului sugerate deaceasta. Mângâie pe toţi muritorii, cum zice poetul, iarunora le insuflă energie. În ciuda incertitudinilor, a„ironiilor istoriei”, a fenomenelor imprevizibile, speranţaîmpinge lucrurile înainte. Orice proiect, orice construcţiematerială sau intelectuală, pe scurt, orice muncă presupuneo doză de speranţă. Aşadar, speranţa nu e numai un drept,o necesitate, ci şi o datorie: suntem datori să sperăm!


Interviul Acoladei: IRINA PETRAŞDragă Irina, te pândesc

de multă vreme. Speram săajung la Cluj, măcar într-un trende noapte. Visam răgazul de asta în faţa unei ceşti de ceai,cu miresme necunoscute. Sămai fur, să mai tac... ascultând...urmărind mişcarea subţire airişilor (aflu că nu e bine să te„uiţi” privindu-ţi irişii într-ooglindă), de după ochelarii tăinobili, care delimitează proprialume de cealaltă, de „afară”. Nus-a întâmplat aşa. Şi iată-mă, în

complicitatea rece a unui computer, după lectura emoţionantăa celor două eseuri din „Contemporanul”, numerele 1 şi2/2011. Într-unul dintre ele, invoci vechi fotografii, ca „semnememorative”... „în descifrarea de sine”. Atentez, cum vezi, lapoeta din tine. Ce descoperi în aceste, parcă, palimpseste, depeste care s-au şters urmele iniţiale?

Pe vremuri, cercetam îndelung („uitându-mă”, cum zici,adică uitând de mine) straniul relief al irişilor mei căpruiîntunecat, potrivind anume oglinda ca să cadă bine luminasoarelui. Voiam să aflu secrete despre alcătuirea numită „Irina”.Oricum, am crezut mereu că să cercetezi atent tot ce mişcă înjurul tău – de la furnici la stele – e lucrul cel mai bun pe care îlpoţi face.

Am fost de timpuriu conştientă de suprapunerea devârste care sunt, trecute ori viitoare. Am o memorie de hârtie(ca orice cititor înrăit), căreia încerc să-i adaug „memoria decarne şi sânge”; dar memoria de hârtie te poate ajuta să puilucrurile la locul lor, să te aduni/alegi ca eu cu statură unică. Pela trei ani şi ceva, am înţeles oarecum că se poate să nu mai fiişi că asta tulbură echilibrul lumii tale. Mimam moartea cumultă dexteritate şi anunţam din off: „Moare Irina!” degustândapoi efectele „ştirii”. Pe la 11 ani, internată pentru o operaţiede apendicită, am fost lăsată singură într-o debara să mă schimb.Atunci am realizat brusc că sunt ceva foarte diferit de mama şide tata, că ei pot să-şi vadă de viaţa lor acasă în timp ce eu suntaici, pe picioarele mele, că nimeni nu-mi va ţine locul, eu eramEu. Îmi căzusem mie însămi, toată, în răspundere. Pentru primadată s-a ivit pe vârful limbii şi micul meu spiriduş, moale,insinuant şi periculos, un însoţitor discret al momentelor derăscruce. Mi-am exersat identitatea şi forţa ei autonomă pariindcă voi face drumul de la sala de operaţii la salon pe jos,nesprijinită, că nu am nevoie de targă ori de surori. Amcâştigat... Adolescentă, citeam ore în şir până când mânasprijinită în bărbie atingea pentru o clipă, cutremurată, tigva.O ştiam înlăuntrul meu, la pândă, răbdătoare. Cititul şi gândulmorţii au stat mereu alături de când îmi aduc aminte de mine.Căutam în minte vârstele foarte fragede pe care le traversasem.Dacă la 16 ani puteam să-mi „decupez” scheletul într-un exerciţiu,deloc macabru, de conştientizare a muritudinii, de la o vremetrecerea însăşi mă îmbie cu aparenţele sale. Din punctuală(clipa morţii), moartea a devenit progresivă, difuz intravitală.Mâna care scrie acum e mâna mamei mele de când avea şi eaanii mei. Un fel de a mă uita peste umăr ori de a-mi încruntasprâncenele e al tatălui meu. Eu sunt ei. Înaintează în mine,îmi predau gesturi şi forme, mi se încredinţează, îmiîncredinţează chiar „ştiinţa morţii”.

Toate clipele prin care ai trecut crescând, îmbătrânind,oricât de pline şi de bune şi oricât de rele şi de pustii, sunt întine pentru totdeauna, sunt chiar materia(lul) din care eşticonstruit. Eşti, până la urmă, un simplu (?) joc cu matrioşti.Vârstele succesive sunt toate prezente în vârsta ta de acum,care le e rezultanta. Importantă şi rodnică rămâne evaluareamatrioştilor destinale componente cu acceptarea maleabileilor implacabilităţi. Căci orice timp al tău îţi este accesibil atâtavreme cât ai la îndemână gândul, visul, cartea. Fascinaţiavechilor fotografii vine din realitatea lor ireală. Nu pun la îndoială„realitatea” fetiţei care mă priveşte din vechea fotografie, e unpunct prin care, ştiu fără umbră de îndoială, am trecut. Întimpul ei, ea era, fără să mă bănuiască (deşi, ca un fel depromisiune mută, în alb, o însoţeam). În timpul meu, eu sunt,ştiind prea bine, dar şi extrem de vag că ea mă locuieşte, darneputând-o actualiza cu precizie, căci sevele s-au amestecat înmine fără să le mai pot distinge. Vechile fotografii, da, suntsemne memorative şi pot fi folosite ca relansatori în descifrareade sine, lăsând în voia ei componenta fantasmatică a oricăreireconstituiri.

Într-o convorbire cu un veritabil „om de carte” (la felde bine, mă văd schimbând epistole, între două depărtări, într-un alt veac…), caut semne omeneşti ale solidarităţii feminine.Şi vin şi zic: şi eu am purtat rochiţe colorate, din stambă,jupoane apretate cu dantele brodate ales. Ce vârste decupeziîn destinul tău cu totul dăruit cărţilor, lecturii? Vârsta „CamilPetrescu”, cu autorul ei „fără dimensiune ludică sau ironică...”,nu a fost ea un act de curaj pentru un critic de sex feminin? Ce

rol a avut profesorul Zaciu în definirea reperelor de tinereţe?Ai traversat, sigur, şi alte vârste...

Şi în cazul vârstelor succesive de cititor profesionist,niciuna nu trece definitiv. Sunt toate preocupări constante,repere, acumulări. S-au născut din descoperirea unor afinităţielective, căci niciodată n-am răspuns la comenzi exterioare (cuexcepţia vreunei recenzii ori cronici cerute de redacţie…). Şiîncă ceva: niciodată n-am acceptat ca în primul rând definitoriediferenţa de sex, ba chiar m-am străduit să n-o conştientizezanume. Scriitorii se împart, pentru mine, în scriitori buni şiscriitori mai puţin buni, nu în bărbaţi şi femei. Apoi, cărţilemele despre moarte, despre limba română şi despre locurisunt, cum am mai spus, exerciţii de luciditate. Forma eseului-din-fragmente se mulează perfect pe călătoria mea capricioasăşi liberă printre cărţi, întâmplări şi amintiri. Dar şi pe bănuiala/credinţa că totul se leagă de tot, într-o ţesătură cu înţelesuriinfinite, şi că, deci, cioburile mele vor rotunji ele singure unînţeles, chiar dacă vor părea şi chiar sunt, de multe ori, lăsateîn suspendarea lor deschisă. Nimic din ceea ce i se întâmplăomului nu e mărunt şi fără semnificaţie. „N-am făcut decât sătrăiesc. Dar şi din asta se moare...” sună finalul unui poem deJózsef Attila.

Camil Petrescu şi Ion Creangă se potrivesc firii meleduble. Pe de-o parte, plăcerea/tentaţia/mania de a interpreta.Un scriitor care spune: „De când gândesc…” îmi e aproape.Cum se vede, se recomandă drept cel-ce-gândeşte: nu „decând sunt”, formula comună. Pentru el au însemnătate toatelucrurile acestei lumi care acceptă sau suportă intervenţiacreatoare, ordonatoare a omului. Dar a unui om pentru careoriginalitatea situării, luării în stăpânire a datelor realului eimportantă, un om care pariază pe diferenţa pe care o adaugălumii, răzvrătit funciarmente, atras de nou şi gata să descopere/să impună chiar el noul. Mărturisirea eroului său: „Mă ducoriunde se deschide o stradă nouă”, are o replică tăcută, darimperioasă: „Deschid o stradă nouă oriunde mă duc”. Preţulpe mintea scormonitoare a omului l-am moştenit de la tata. Pede altă parte şi într-un fel de ducere mai departe a lucrăriigândului, faţa mea de om gospodar, cu simţ practic moştenit şicultivat cu încântare, cu bucuria de a face şi drege mereu câteceva în cadrul larg şi de nestăpânit al naturii eterne, mi-l apropiepe Creangă. Pentru el, „obişnuitul” e plin de minunăţii la modulcel mai firesc. Obişnuitul şi aventura se întrepătrund, nuprogramatic, ci funciar. Această capacitate de a mă bucura intensde lucruri simple, de clipe de armonie, de frânturi de bine omoştenesc de la mama.

În fine, pentru mine, orice întâlnire cu Profesorul MirceaZaciu, oricât de scurtă, de „domestică” şi fugară în aparenţă,lăsa urme. Îmi plăcea subţirimea de lamă de oţel a staturii sale,ochiul care nu abdica vreodată de la îndatorirea privirii lucide,prezente, ci despica platoşe şi subterfugii, fisura complaceride sine, întreba. El m-a îndemnat să mă înscriu la doctorat, totel să public. Mi-a dat mână liberă la alcătuirea unei culegeri dintextele sale critice cu care am putut începe cu dreptul ColecţiaAkademos de la Editura Didactică şi Pedagogică.

Evoci, într-un interviu cu Ovidiu Pecican, Clujul, oraşulcare îţi devine mai bine cunoscut în studenţie. Îl asociezi cu uncântec trist fredonat adesea de mama: „Clujule, măi Clujule...”Am întâlnit (de când am liniştea de a „vorbi” mai pe îndeletedecât o făceam la televiziune) scriitori care au păstratresentimente după plecarea din bătrânul burg. Şi la Iaşi, întrerăzboaie, o anecdotă a vremii spunea: pentru scriitor, suntdouă drumuri, la gară sau la „Eternitatea”. Cât de important epentru scriitor oraşul în care vieţuieşte? Ai nostalgii? Te maiplimbi prin oraşul vechi „cu şapte biserici”? Mai trecea câte unscriitor care îşi purta făptura glorios, ca, altădată, Radu Stancaprin Sibiu?

Nu văd în ton de catastrofă ceea ce se întâmplă în jurulmeu. Trebuie să ai despre tine o părere deşănţat de bună ca săţi se pară totul ilegal, duşmănos, pretext numai bun de declanşatun război, măcar mediatic. Generaţia mea cântăreşte lucrurilecu mai multă îngăduinţă, cu răbdare, cu bunul simţ al lunguluinasului. În ce mă priveşte, niciodată n-am crezut că familia,lumea, universul, soarta îmi sunt datoare cu ceva, că meritmult mai mult decât îmi oferă. Nu aştept daruri, pomeni niciatât şi, tocmai de aceea, sunt recunoscătoare pentru tot ceprimesc. Nici un gest al unui om pentru alt om nu mi se paredatorie, ci generozitate. Dacă priveşti lumea şi pe tine ladimensiunile reale, binele şi răul sunt, deopotrivă, fireşti şi veişti să te bucuri de cel dintâi şi să lupţi cu cel din urmă fărăorgoliu mângâiat/rănit peste măsură. Vorbesc despre echilibruşi luciditate... Înclinată să judec lumea în zeci de mii de griuri– unele cenuşă, altele strălucitoare ca argintul –, nicidecum înalb şi negru, n-am avut nevoie de două decenii pentru a pricepecam cum stau lucrurile. Încă din 1990, îmi săreau în ochiasemănările de atitudine dintre proletcultism şi postrevoluţiefaţă în faţă cu chestiunea dereticării moştenirii culturale, depildă. Mă bucur că sunt tot mai multe semnele de revenire aminţii (critice) de pe urmă a românului şi îmi zic, înciudat-

încântată, că, uite, au ajuns (în fine şi fără s-o ştie!) şi alţii lavorba mea.

Clujul îmi fusese, încă din copilărie, firesc, fără vorbe şideclaraţii anume, locul destinal. Era locul „meu” din cântecele-poveşti ale mamei şi se mai afla şi pe malul Someşului, o apă „amea”, căci curgea încărcată de poveştile tatei: se născuse şicopilărise pe malul ei/lui, lângă Baia Mare. L-am adoptat, m-aadoptat. Mă simt definitiv clujeancă. Dar mă ştiu mai alesmarcată de orăşelul meu pe jumătate săsesc, pe jumătateromânesc, Agnita. Pe Aleea Teilor (o stradă, pentru mine,fabuloasă) s-au conturat gusturile, aplecările mele, acolo s-auformat unităţile mele de măsură: respectul pentru vecinătateşi pentru lucrul bine făcut de mâna omului, disciplina, nevoiade bună rânduială, plăcerea de a hoinări liber pe dealuri şi prinpăduri, toleranţa, chiar şi relativismul. Turnurile cetăţilor săseştisunt emblema celui mai cald şi mai emoţionant „acasă”. Amfăcut în ultima vreme câteva senin-nostalgice expediţii derecunoaştere în Sibiu, Agnita, Nocrich, Chirpăr, Marpod,Hosman, locurile memoriei mele. Iar Clujul îl străbat, adeseacu aparatul de fotografiat la îndemână, de câte ori reuşesc sărup un ceas de răgaz.

Te asemăn, Irina Petraş, ca afinităţi, orizont şidiversitate stilistică, scriitoarei Grete Tartler. Eşti autoareaunor volume de critică, lucrări de sinteză, cărţi de referinţă cucaracter stiinţific, ediţii critice, eseuri extinse, antologii,traduceri din mari scriitori ai lumii. Când ai avut vreme pentrutoate? Dar traducând de la Henry James, D.H. Lawrence,Chesterton, la Rîbakov sau Marcel Moreau, ce ai „învăţat”?�

Mă flatează comparaţia cu Grete. Suntem amândouăsăgetătoare şi intram adesea, pe vremuri, în jocul enumerăriisuperlative (cum altfel?) a semnalmentelor de zodie. Câtdespre timp, totul depinde de cât de atent ţi-ai întocmit listapriorităţilor şi cât de dispus eşti s-o respecţi întocmai. Zilelemele au fost mereu pline. Cum ai aflat deja, tot aşa sunt şinopţile cele doldora de vise colorate şi complicate.

Traducerile îmi plac din două motive: întâi, măinteresează limbile şi capacitatea lor de a se oglindi una pe/încealaltă. Imperfecţiunile inevitabile ale transpunerii dintr-olimbă în alta îşi au şi ele farmecul lor – sunt provocatoare, teajută să vezi mai adânc în specificul fiecărei limbi. Apoi, săciteşti ceva interesant într-o limbă inaccesibilă aproapelui tăuşi să intermediezi „lectura” lui înseamnă să fii, iarăşi (aşa e şicriticul literar, şi profesorul – nu încetez să mă recunoscfundamental profesoară, deşi nu mai sunt de mult la catedră),bun-conducător-de-texte. Cel mai important – dar nicidecumsingurul – l-aş socoti momentul Moreau. În primăvara lui ’90,sosise la Cluj, la biblioteca de la Litere, un camion cu cărţi,donaţie din Belgia. Le-am răscolit curioasă şi am ales, lacomă,un braţ întreg. Printre ele, Marcel Moreau, Les arts visceraux(peste ani, într-o revistă pentru românii din Canada, Moreauavea să povestească întâmplarea cu „Irina, cea care vede dincolode litera scrisă”). Lucruri de o simplitate extraordinară agândului, în sensul eliberării de orice prejudecăţi, într-o limbăde o plasticitate aproape dureroasă. Foarte importante au fost,apoi, experienţele trăite prin traducerile din Michel Haar(despre Heidegger), apoi din Chesterton (Orthodoxia), PhilipRoth (Animal pe moarte), Mac Ricketts (cartea desprerădăcinile româneşti ale lui Eliade), Putnam (un tratat desprepersonalitatea multiplă), Outers, De Decker, dar şi cele dinMark Twain, D.H. Lawrence, Henry James (acestea din urmăapărute în Colecţia mea „Bufniţa”, de la Paralela 45). Nu evorba doar de contactul direct cu viaţa altor limbi, ci şi desentimentul că pătrunzi în locuri secrete, în ciudate mansardenecunoscute altora, pline de comori. Traducerea e o scormonirepalpitantă din care ieşi întotdeauna îmbogăţit.

Te-a interesat spectaculoasa intrare în zona „feminităţiiliterare”, a „feminităţii limbii române” (admirabil analizată),dar ai ales să vorbeşti şi „despre moarte şi alte eternităţi”. Mi-ar fi mai „lumească” întrebarea despre muzele literaturiinoastre. Ai scris despre Veronica Micle. Cum ai ghicit-o în„romanţul” epistolar cu Eminescu? Dar alte muze? Să fi fostele fericite în istoriile măruntei vieţi a admiratorilor lor?

Discursul pe spinoasa temă a sexelor se rezumă, încontinuare, la simple frivolităţi, conversaţii de societate carenu caută cu adevărat răspunsuri şi, deci, nici soluţii. Fie că aurăspunsul bine întipărit în minte de prejudecăţi seculare –„femeia doar procreează, bărbatul creează” –, fie că sunt, pebună dreptate, convinse că nimic nu se va schimba degrabă pelume... Sigur, nu-i uşor să fii femeie într-o ţară exilată de statisticila rubrica „excesiv de misogină”. Dar, cum am mai spus-o, nicibărbat nu cred că-i mai uşor să fii când prejudecăţile şi inerţiilevibrează ca-n ajun de cutremur şi pământul refuză să-ţi mai steaferm sub picioare... Femeia ca „teritoriu colonizat” care seeliberează nu-i o simplă poveste de speriat bărbaţii. Totuşi, oadevărată schimbare nu se va petrece în viitorul apropiat.Inerţiile sunt atât de puternice că fiecare se încarcerează înpropriul sex şi priveşte cu suspiciune mişcările „adversarului”.La un moment dat, cei doi vor încerca, sper, să se cunoască


În cercul meu

Pe balconul albastrunumăr greierii,

mă ajutăun fluture de mătase.

Stau comodîn cercul meu de prieteni

ascunşi prin universşi rătăcesc cu ochii

într-un insectar.

Fluturii ies din paginişi fâlfâind

în jurul luminiiîmi amintesc

de singurătate.Soarele s-a ascuns

În spatele unui cărăbuş,seara se impune

şi uşor-uşor îmi intrăprintre rânduri.

Pe balconul albastrucurg râuri-râuri.

PenitenţăÎn curtea bisericii plouă.

Pe pereţii lucioşicopiii de îngeri desenează

sfinţi roşii care-şi scot capulprintre zăbrele, politicoşi.

Un greiere cântăacompaniat de-un ţârcovnic

prohodul.Sfântul Petre păzeşte

pământul de releşi cântă Irodul.

În genunchi gânduri gânduriîn penitenţă se roagă,picături mari de ploaiecad sacadat pe văioagă,

de singurătate un maidanezîncepe să urle,

un cerşetor ce se-nchinăanunţă sfârşitul,

un creştin se lăudăcă a descoperit infinitul.Mai trece o zi şi o noapteşi viaţa se termină poate,

în curtea bisericiiun înger albastru

scrie o carte.

MetamorfozăÎn jurul meu

materia se descompunecovoarele curg,

scaunele îl caută pe Ionesco,iar Masa tăcerii

se diluează în infinit.Mă aplec

să culeg cuvintelerăvăşite pe balcon

şi mă metamorfozez.Alerg de la o adresă la alta

dar nu mai găsesc pe nimeniChiar şi un necunoscut

mă apostrofează:Pe cine cauţi prietene,

nu ştii că totula intrat în descompunere?

Pe Rivoli acum curge un râu,la Louvre s-a mutatGrădina zoologică,

Brâncuşi sculpteazăpe Bateau Mouche,în Cartierul Latins-au pus pentru

turiştii nostalgicio mulţime de scaune.

Florentin PALAGHIA

P o e z i eP o e z i eP o e z i eP o e z i eP o e z i e

Interviu realizat de

Lucia NEGOIŢĂ

reciproc, să-şi recunoască asemănările, să-şi respecte diferenţele, săatingă complementaritatea ideală. În spaţiul literaturii, eul liric poatefi bun ori mai puţin bun, profund, superficial, expresiv ori nu,cuprinzător, înfiorat şi aşa mai departe. Că e poet ori poetă e/artrebui să fie o chestiune secundară. Ea poate intra în discuţie, darnumai şi neapărat printre altele. Nu zic că nu are nici o însemnătate:sunt, cum spuneam, dintre cei care cred că totul are însemnătate, cătotul depinde de tot, că viaţa noastră e o ameţitoare ţesătură cu iţeşi fire de toate culorile, venind de te miri unde. Dar nu văd cum arputea crede cineva, pe bune, că, de pildă, toţi poeţii sunt mai bunidecât toate poetele. Ar fi să anulezi marea diversitate a lumii şirosturile minţii în stare să discearnă, la o adică, nuanţe infinitezimale.

Cartea despre Feminitatea limbii române nu atinge decât întreacăt chestiunea „războiului sexelor”, cel mult în mici parantezeironice. Ea, cartea, are în vedere limba română vorbită de români şiromânce deopotrivă. Limba română e, poate, bogăţia şi sărăcia noastră,ne face rezistenţi (nu doar durabili, ci şi reticenţi şi recalcitranţi),subtili, plini de intuiţii, de idei, sentimentali şi trădători, capricioşi,alintaţi, inteligenţi... Suntem feminini (feminitatea nu se raporteazăstrict la femeie, ea numeşte o anume structură regăsibilă la inşi deorice sex) ca limba noastră, fără un masculin (iarăşi, nu despre bărbaţiîn exclusivitate e vorba) adevărat, care să vină cu forţa lui aspră şidârză şi să ridice coloane, stâlpi de susţinere, fortăreţe. Singurul„stâlp” pe care s-a clădit ceva în spaţiul nostru e o femeie, Ana „lui”Manole, clădire pe care bărbatul şi-a adjudecat-o...

Apropo de „doamnele literaturii române”, glumeam (nu detot!) în Ateneu că ele sunt toţi marii scriitori, căci arta se naşte dinsentimentul carenţei, al absenţei, al fragilităţii, sentiment pe care îlprocură dimensiunea feminină a personalităţii, nu cea muşchiuloasă,mizând pe forţa fizică.

Cât despre muze, nu-mi place deloc ideea dacă se definescca păpuşi decorative şi referinţe pasive ale creaţiei neapăratmasculine. Nu-mi plac nici scotocirile prin intimitatea strict biograficăa marilor scriitori. Nu gust corespondenţa intimă scoasă pe tarabă.Indiferent că e vorba de mari figuri ori de oameni simpli, scoase dincontextul „crengii de Salzburg” al oricărei iubiri, scrisorile de amornu pot fi decât hilare, iar lectura lor – joasă indiscreţie. DespreVeronica Micle am scris la centenarul triplu din 1989 (Un veac denemurire: Mihai Eminescu, Veronica Micle, Ion Creangă). Am încercatsă identific cantitatea de lumină proprie din poezia sa. În Clujul dinlegende („repovestite” cu Ovidiu Pecican pentru clujeni), am introduso secvenţă despre trecerea ei prin Cluj în aceeaşi intenţie de a-irecupera autonomia, fie şi supusă unor stricte reguli exterioare.

Ai fost observator atent al literaturii ultimilor 20 de ani. Aicitit, ai scris, ai comentat. Ce cărţi ţi-au plăcut? Pe care autori mizezi?De ce? Există şi o criză a cititorului?

Scriu de vreo 40 de ani, nu doar de 20. Unii mă cred optzecistă(am debutat editorial în 1980), ba chiar nouăzecistă (poate fiindcăscriu mai... personalizat decât cei de vârsta mea). Adevărul e că scriucritică literară şi eseu din 1970 (după ce debutasem cu poezie la 13ani). Am publicat mai susţinut, cu rubrici săptămânale ori lunare, deprin 1975 – în Steaua (unde am avut şi o Cronică a traducerilor),Tribuna, Transilvania, dar şi, când şi când, în Ateneu, SLAST, Ramuri,România literară etc. Însă, cum spuneam, nu sunt deloc om de cafeneaşi taclale prelungite târziu în noapte, aşadar nu se crea vâlvă în jurulscrisului meu, deşi numele îmi era cunoscut de zecile de scriitoridespre care scriam. După 1989, s-au înmulţit revistele, editurile, amînceput să scriu peste tot, cu o asiduitate care, până la urmă, n-a maiputut trece neobservată. Tot fără să fac ceva anume pentru propria„promovare”.

În Literatură română contemporană. O panoramă (1.000 depagini despre aproape 500 de scriitori), cele două „nehotărâri” dintitlu (literatură şi o panoramă) voiau să atragă atenţia că nu propunnici panorama, nici istoria literaturii române, ci varianta mea delectură/privire asupra cărţilor româneşti despre care am scris din1970 (o recenzie la Descoperirea operei, cartea lui Ion Vlad) pânăastăzi. Fireşte, n-am citit toate cărţile acestor decenii, dar numeleadunate în volum (plus cele din Literatură română contemporană.Prelungiri, alte 450 de pagini, carte apărută în 2010) mi se par destulde reprezentative pentru a putea discerne nişte trăsături ale perioadei.Cred în continuare că peisajul – şi cel literar – e „mai” întreg dacăare şi înălţimi, şi văi. Fiindcă multe dintre texte slujesc „metaforeleobsesive” ale eseistei care sunt, am adăugat Fragmentelorintroductive câteva pagini despre „ştiinţa morţii”, despre feminitatealimbii române şi genosanalize, despre locuire, etimologii.

Există autori pe care îi (re)citesc oricând cu plăcere, fiindcăîntâlnirile mele cu scrisele/spusele lor sunt atât de multe, încât sunttentată să citez (aproape) totul. Cronica e prea puţin pentru astfelde cărţi. Pot scrie bine (?) când plăcerea lecturii nu depăşeşte netplăcerea interpretării. Să pomenesc aici doar câteva nume, îndevălmăşie: Caragiale, Blaga, Bacovia, Sebastian, Camil Petrescu,Dostoievski, Rilke, Shakespeare, Kafka, Cehov, Saramago, MarcelMoreau, Henry James, Oscar Wilde, Bruckner, Kadare, Eliade, Noica,Turgheniev, Sábato, Alain Bosquet, Pleşu, Cosaşu, jurnalele luiGabriel Liiceanu şi nimicurile lui Livius Ciocârlie, apoi Ian McEwan,Julian Barnes, dar şi Tracy Chevalier. Chiar şi Agatha Christie şiGeorges Simenon, citiţi neapărat în original. Îmi plac directeţea şiumorul (auto)ironic evreiesc, dichisitul, rebelul, finul conservatorismenglez, abisala precizie nemţească, spaţiile ruseşti în patrudimensiuni, grelele falduri sud-americane. Ce alţi scriitori românicontemporani îmi plac poţi afla singură din volumele de criticăreproduse în pdf pe site-ul personal (www.irinapetras.ro)

Ai vorbit despre parfumuri, mirosuri, corespondenţe. Eştidoar Săgetătoare, o zodie de foc. Mai există o doză de mister în

frumuseţea oamenilor, a parcurilor, a clădirilor, a studenţilor deazi? Şi continuând spre frumosul artistic, ce ţi-a dăruit pictura? Tesimţi asimilată unui grup, aşa cum, ca scriitoare, îţi doreşti şi maiales poţi să faci asta... Cum ajunge să fie promovată arta plastică –zic vorbă mare – în lume?

Apartenenţa mea nu e definibilă în termeni obişnuiţi. Eu„aparţin” în singurătate; multele sute de ore pe care le cheltuiesc(nu le pierd!) pe tot felul de acţiuni în folos comunitar, de breaslă,cu gândul de a rotunji un împreună armonic, nu înseamnă deloc cămă străbate vreo urmă de spirit mutonier, dimpotrivă. Nu trebuiedecât să spui că „aşa face toată lumea” ca să fii sigură că voi faceanume pe dos! Nici suferinţele nu mi le plâng prin afiliere, ca să zicaşa. Şi ele sunt de un fel special, numai ale mele. Îmi cos singurăhainele, deci sunt mereu unice. Dacă cumpăr ceva de gata, neapărattransform, îmi pun amprenta. Nu-mi place din cale-afară nici lumeaspre care ne îndreptăm. Economia de piaţă a fost tradusă abuziv înexcluderea dintre oameni a gesturilor omeneşti pure şi simple,care nu pot fi plătite în bani. Vecinătatea e un concept extenuatsub dictatura negoţului care cere să nu-ţi pese de celălalt, să nuîntinzi o mână de ajutor, să nu dai din timpul tău nimic gratispentru binele comunitar.

Îmi plac nenumăratele fleacuri care pot umple spaţiulmişcător şi nisipos al vieţii. Nu sunt o sentimentală, nu plâng uşorşi nu spun vorbe mari despre zilele şi nopţile mele. Sunt, însă,câteva lucruri care mă înfioară până la durere: o seară calmă, cu obucată de libertate înaintea mea, eu culcuşită în fotoliul meu favorit,cu o carte bună în mână şi cu o lumină căzând doar pe file, restulrămânând în umbră; o plimbare în pădure, toamna târziu, cu cersticlos şi cu toate culorile frunzelor pe moarte sub ochii mei; oraită prin oraş, cu opriri la o cafea ori la o îngheţată, cu fiica mea,Laura (omul meu de nădejde); un apus în flăcări, văzut fie şi doardin balconul meu deschis spre sud; un ceas de stat la soare, uitată,aţipită; fragmente anume din Beethoven, Ceaikovski, Teleman,Bach; un film bun englezesc ori rusesc pe care să-l urmăresc peîntuneric, ronţăind tihnit vreun fruct. Ar mai fi, când şi când, micitaclale cu prieteni ori cu... reviste, reverii crepusculare, visecolorate, fructe exotice, câte un film documentar, toate încomplementaritate cu cărţile.

Primul meu vernisaj se petrecea în 1976, la Galeriile revisteiTribuna. Mă îndemnase să fac o expoziţie Nae Prelipceanu, vecinulmeu de palier, pe atunci. M-a prezentat D.R. Popescu, a ţinut s-ofacă, deşi nu mă cunoştea foarte bine, eram o începătoare şi lascris, şi la pictat. D.R. îşi revărsa atunci generozitatea asupratinerilor cu (aproape) nesăbuinţă. Al doilea vernisaj se petrecea laGaleriile „Filo”, gospodărite admirabil de profesorul OctavianŞchiau, decanul Facultăţii şi amator de pictură. Au fost de faţămama şi tata, lume multă, flori, voie bună. Eu mă îmbrăcasem într-o rochie făcută de mine (cum altfel?), din mătase tutunie, stilGrecia antică, în ton cu tablourile şi cu sandalele cu toc foarte înalt.La Filo am mai avut vreo 7 expoziţii. Pictura a fost mereu parteamea cea mai liberă. La scris sunt oarecum mai disciplinată, maisobră. La pictură, însă, nu ascult de nici o regulă. Pictez la soare, înbalconul dinspre sud, cu degetele, cu cuţitul de paletă – nu cupensula! – şi inovez mereu.

„Promovarea” a ajuns, azi, să consume mai mulţi nervi, maimultă energie şi mai mult talent decât creaţia însăşi. Nu mi se parechiar în regulă…

Să fie Cartea de vise evadarea perfectă dintre rigorile criticiiîn lumea fantasmelor de tot felul? E posibilă răscumpărarea prinscris?

Plănuită de mult, ca o urgenţă introdusă în ritmurile scrisuluimeu de amănuntul că visez enorm, Cartea viselor porneşte, cumspuneam, de la două, pentru mine, adevăruri. Mai întâi, ceea cevezi, simţi, înţelegi, pe scurt, trăieşti în vis/prin intermediul viseloreste o experienţă de consistenţă şi însemnătate egale cu aleexperienţei diurne, în stare de veghe. Şi visele intră în definirea desine, şi ele lasă urme, şi ele te construiesc. Pe de altă parte,povestea-vieţii-în-stare-de-veghe şi povestea-viselor-nopţii suntambele interpretări subiective şi larg condiţionate de contexte,sunt ficţiuni la distanţă egală de Adevărul absolut, niciodată nouăla îndemână. Le desparte, poate, o singură diferenţă: faptele şificţiunea vieţii tale diurne au sau pot avea martori, cele ale viselortale, nu. De aici şi circumspecţia – firească, de altfel – cu care suntpriviţi povestitorii de vise. Nimeni nu poate proba „adevărul” şiacurateţea relatărilor tale de dincolo. Nici măcar aparatura sofisticatăa psihiatrilor şi neurologilor de azi care măsoară, orbeşte, pe dibuite,impulsuri şi crispări ale trupului/creierului care visează. Dar e deprecizat imediat că nici lectura vieţii diurne, nici a celei nocturnenu sunt ultime şi definitive, în cazul amândurora încap oricândremanieri, re-lecturi, funcţie de date noi, de o ştiinţă/înţelegeremai adâncă a detaliilor. Şi amândouă sunt acte ale creierului tău.Nu ştiu cum apar visele, spunea Jung, dar, „dacă meditezi destulasupra lor, totdeauna iese ceva din ele…” Cam aşa stau lucrurile şicu viaţa în stare de veghe, nu?

Nici una dintre feţele scrisului meu nu e evadare, nicirăscumpărare, de „mântuire” (care nu prea mi-e clar ce înseamnă),nici nu mai vorbesc. Ca înregistrare a aventurii cunoaşterii de sineşi de lume, scrisul e mult mai mult: o urmă. Cred într-o civilizaţie aurmei care trimite şi la datoria ta de a trece prin lume lăsând unceva asumabil de semeni, dar şi la datoria de a te raporta atent şiresponsabil la o tradiţie; de a te şti lăsător-de-urme şi urmaş, înegală măsură.


P r o z ăP r o z ăP r o z ăP r o z ăP r o z ă

Ultimul VisTimpul toarce

nepăsător printreoameni, trece prin bloculcalm în care măodihnesc, uitându-se lacerul curat; e trecut deora cinci.

Apartamentulsingur mă analizează ca

un bătrân; spatele meu, născut de cinci ani, se înţelegepaşnic cu fotoliul înalt care mă alintă în braţe. Respiraţiamea pândeşte televizorul, expus la patru metri de picioarelemele, unde plătesc pentru gravitaţia de la etajul trei. Dupăcomanda desenelor animate, corpul meu rezâmbeşte:uriaşul Tom este iarăşi păcălit de chestia aia mică, Jerry.Încercările, fără sens, continuă să învie în pachete deculori, având ca hartă pe Tom, iar la eşecurile acestuiadetermin pereţii să se sperie de râsul meu de băiat brunet,care, tocmai săptămâna trecută a împlinit vârsta ce şi-omerită.�

Urmăresc cu inimă o altă acţiune:umanizatul Tom, grijuliu, pregăteşte de mâncare puţinăbombă, împăturită de o savoare de caşcaval ce-l drogheazăpe Jerry, care alunecă, simpatic, din pat, îndreptându-sespre dejunul sosit acasă, fără comandă. Fiind mic, îşi alegemâncarea şi o introduce cu experienţă în stomac, iar restul,datorită sensibilităţii lui, îl duce, printr-un canal, răsărindîn spatele lui Tom, foarte amabil, întinzându-i ca o surprinzăbuchetul de bombe, apoi dispărând într-un mediu protector.�

Tom, încântat, admiră mireasma bombei cetocmai îi înnegreşte corpul-desenat, iar atunci cerul guriimele e larg ....

Constat că e ora şase fix, într-o jucăuşă vară,apoi îmi îndrept privirea asupra expoziţiei de mişcăridesenate, iar pisica uriaşă cade, cu ajutorul unei bananesavurate de micuţul...

Deodată, văd imagini transmise cu spaimă îndirect. Le recunosc. Sunt imaginile sinistre ale oraşuluimeu, care începe să fie înconjurat de fum. Sunt răpit defrică. Văd, prin perdeaua rară şi plânsă, cum fumul urcăpe la geamul încolţit, spre care vreau să mă îndrept, cuceritde curiozitate. Dau perdeaua într-o parte şi văd cum unbloc aflat la trei sute de metri de mine a fost distrus.Zgomotele cresc, iar blocurile se dărâmă, prin bombeledonate de elicopterele care murdăresc cerul.

Acum, groaza mă determină să cunosc o altăparte din mine, iar gândurile se maturizează; mă întrebunde-mi sunt părinţii, dacă mai trăiesc... Oare bunicii, dinsatul depărtat de oraş cu peste 60 de km, ştiu ce se întâmplăaici? Tot acum, îmi răspund prin nişte întrebări: dar bloculmeu când va fi dărâmat...? mai are sens să ies de aici? ...altfel, am să mor…? Se nasc zgomote la uşă; atunci îmi iauadio de la geam, fugind spre ieşire, dar observ televizorulînchis. Deblochez repede uşa prin cheia atârnată: e vecinamea, dependentă de frică, singura bătrână din blocul meucare o înlocuieşte pe bunica. Mă apucă de mâna dreaptă şimă trage după ea, scoţând sunete disperate, pe care nu leînţeleg; forţa mâinii ei de peste 73 de ani, îi spune mânuţeimele că vrea să mă salveze.�

Coborâm acum pe scările mici, undenu mai e nimeni, în afară de noi doi şi de spaimă. Nu ştiucum am ajuns atât de repede la parter, grăbindu-ne săieşim de pe holul acestuia, iar răsuflările grele ale bătrâneifac ecou. Uşa, afectată de atmosfera războiului, e închisă;o deschid, cu greu, prin împingerea mânuţei, care se totîntreabă dacă va mai supravieţui.�

Fac primul pas şi sunt lovit dur de fum şi dezgomote specifice morţii. Al treilea pas cade, neîngrijit, pea treia treaptă, în timp ce bătrâna este nevoită, de energiamea, să calce pe a doua treaptă, într-un fundal în care suntaşezate, în top: strigătele oamenilor – oameni care nu autimp să-şi ia adio de la viaţă.Gloanţele, nemulţumite că aufost inventate, curgând pe asfaltul înlocuit de sângeleizvorât din carnea pământenilor. Coborâm scările şi neîndreptăm spre bulevardul ce sărută blocul nostru, la 40 demetri, iar când ajungem aproape de jumătatea distanţei,

plânsul unui copil ne opreşte. Bătrâna se întoarce, speriată,mă lasă şi intră în bloc, pentru a scoate plânsul afară.�

Când bătrâna se îneacă în bloc acestaeste înţepat de bombe, observând cu durere cum el începesă moară. Fugărit de praful morţii, însă cu gândurile opriteasupra bătrânei, cobor bulevardul. Încep să fug, cu ochiiînchişi, mi-e frică să mai văd, nu suport ce se întâmplă,încerc să-mi imaginez bezna şi să-mi oblig pleoapele să seghemuiască, să-mi forţez urechile să mă asculte pe mine şinu zgomotul care dansează prin oraş.�

Alerg mult, în beznă şi surzenie...deodată, şosetele gri, înmuiate în sânge, mi se împiedică înnişte victime. Mai întâi mă uit în jur şi văd blocuri terminatede viaţă, apoi observ, la picioarele mele, doi oameni aşezaţiunul peste altul... şi atunci genunchii îmi alunecă, lângă ei.E o femeie deasupra, cu braţele întinse pentru a protejacelălalt corp; mânuţa mea cade uşor, pe umărul ei stâng,iar când îl ating, apare în mine o spaimă... apuc cu greuumărul femeii, şi încerc să o despart de bărbatul ce o sărutăcu trupul, iar după câteva secunde, o întorc cu faţa cătrecer şi ea îşi dă ultima suflare. Când vreau să-i privesc faţa,un nor negru trece şi mă ceartă că nu am murit, însă nu-lbag în seamă; faţa mea alunecă uşor spre cea a femeii...Deodată, faţa îmi cade peste a ei, peste faţa mamei mele...

Izbucneşte acum în mine o trădare urâtă, în plâns,şi spun cuvântul magic „MAMĂ”...

Îi simt obrazul rece, lacrimile îmi curg peste elşi-l spală, îi vorbesc, regretă. Nasul mi se murdăreşte cusângele care tot izvorăşte îndrăzneţ peste cel vechi, părulmeu îi alintă fruntea, atât de moartă, plânsul mi se îneacă,în gură, în cristale mi se oglindeşte corpul mamei, careîncepe să putrezească; respiraţia mi-e conturată deexistenţa ei. Îmi aduc aminte de ceva, ridic capul, mergpuţin pe genunchi şi găsesc o sacoşă albă, lângă piciorulunuia. În ea văd cadoul meu, promis de săptămâna trecută– atunci tata nu luase încă salariul.

E un elicopter de luptă şi un soldăţel cu o armălaser. Mă ridic în picioare, în mâna dreaptă iau elicopterul,iar în cealaltă, soldăţelul. Întind mâna dreaptă şi-l analizezcrud, apoi privesc fundalul plin de fum şi cum un bloc edărâmat de elicoptere. Întind mâna stângă şi simt plăcereasoldăţelului, pentru că are armă, aud cu claritate şi gloanţeleatât de reale, neiertătoare.

Las soldăţelul să cadă şi apuc cu ambele mâinielicopterul, zicând:

“Halal plastic! Halal realitate! Adică, când voi fimare, îmi va plăcea să-mi ucid părinţii?! Îmi va plăcea sădistrug casa bunicii, atât de specială?

Să-mi omor bunica, care merge atât de greu ? Sămoară motanul, leşinat de somn, pe cuptor, acolo unde amînceput să pictez...?”

Pe asfalt trântesc cu ură şi lacrimi elicopterul,distrug şi celelalte bucăţi, dând cu piciorul în ele, pânăcând nu le mai văd. Iau soldăţelul plin de sine, văd un stâlpşi-l pocnesc de câteva ori, până când îl sfărâm complet,spunându-i: „Pentru asta eşti bun ? Nici nu ar mai trebui săarăţi a om. Zilnic mor bătrâni pentru că nu sunt ajutaţi, iarvoi...” A mai rămas un picior; îl ridic şi încep să urlu, ţinându-l în mâna stângă, sus: „E atât de greu să ai gânduri care să-ţi spună că nu exişti şi că eşti doar un irosit ? O bananăstricată e mai folositoare în mormânt, decât tine.” Îi spun,în şoaptă, apropiind piciorul de ochii mei: „Odată ce te-ainăscut pentru iad, de ce mai speri la RAI...?”, aruncându-ldeparte. Revin la tatăl meu, şi-i spun: „Vreau să mă joc,tată! Doar cu tine... nu cu prostiile din plastic ...”, lacrimilemele strecurându-se prin cămaşa descheiată la gât. Mălas, mult, topit de tristeţe, pe pământul meu, degetele mi semai mişcă din când în când în ţepii lui şi în palma mamei.

Din când în când respir datorită ochilor deschişicare privesc prin fum, bărbia tatălui.

Încep să apară, în memoria mea, amintiri plăcute,cu familia mea, pe atunci vie, însă culorile sunt imediatşterse de război. Gândurile mele se întreabă dacă să morlângă trecut, în acelaşi pământ cu ei sau dacă mai are senssă trăiesc.

Cu greu încep a trăi, corpul mi se mişcă încet şireuşesc să mă ridic, cu gândul la ce este jos. Mă uit în jur şimă întreb: „Să stau aici să mor, lângă ei, sau să plec? Eisunt morţi, deci şi eu... voi pleca”. Mă întorc la dreapta, iarpaşii curg pe bulevardul destrămat de ce poate fi viaţă fiinţăşi zâmbet uman...

Merg alene, astfel încât şosetele să-mi poată clăpuiîn sânge, respir orice secundă, fără grija morţii, văzândcum gloanţele strălucesc ca nişte steluţe, iar bombele devino sursă de lumină artificială, prin fumul negru.

Din greşeală, cade o bombă în faţa mea – nu aretimp să-şi ceară scuze, pentru că nu m-a ucis – afirmându-se printr-o groapă mare, eu mă ridic, continuând să mergşchiop. Mă opresc lângă un semafor, păstrat ca o statuiepentru continuarea vieţii. Mă uit la bulevardul ce sedestramă de speranţe materiale, în timp ce spatele meu seîndrăgosteşte de monument, pentru o odihnă seacă. Suntcuprins de o respiraţie tot mai calmă, capul mi se lipeşte destâlp şi văd o bucaţică de cer, care de acum o oră, speră lao eliberare...�

Apare în faţa mea un nor mâzgâlit de fumulbombelor şi al strigătelor. Observ cum fiara cenuşie,curioasă, mă întreabă: ”Nu ai murit... încă ?“, îşi încruntăochii şi mai mult, prelungindu-şi faţa flămândă de moarte,iar eu îi răspund, plictisit: „Am să mor!... dar căpitanul aîntârziat”. Nervos că nu mor acum, alunecă din privireamea.

În liniştea războiului, gândul se întreabă, în mine: „Ce să fac ?... până vine...!!!“�

Încep să admir peisajele morţii, să văd cum totulse distruge, devenind un mormânt, dar mă plictisesc toateacestea ! Mă uit la ceas şi văd că e şapte şi şase minute,apoi arunc ceasul, pentru că nu-mi trebuie. După câtevarespiraţii, pleoapele mele, de cinci ani, se ating şi le lipesc,în timp ce sunt împuşcat… cu întrebarea: „Ce să visez?”Singurul răspuns rapid, era: „amintiri”.

Cel mai bine e să îmi amintesc ce era acum maibine de o oră. Văd în ceaţă televizorul care se uită mirat lamine, îl stabilesc bine în memorie, preluat fiind tot dinamintire. Văd pe ecran cum se mişcă ceva, dar, pentrumoment, nu evoluez şi mă uit în jur. O lumină mă salută dela o fereastră, pereţii îmi spun că mă recunosc. Măpregătesc pentru vis, lipesc mult mai bine pleoapele.Spectacolul războiului este uitat de ureche, încercând săvisez. Nu vreau mai mult. Nu vreau război şi părinţi morţialături de viitor, ci vreau să am parte de ceea ce era acumo oră, nu de paradis, ci de lucruri umane şi simple. Mămulţumeşte acel moment... ştiu că se poate doar prin vis.Mai încerc o dată, dar sunt afectat, nu văd clar, nu reuşescsă trăiesc în acel moment sfârşit cu aproape două ore înurmă. Gândul munceşte, alături de corp, dar tot nu pot,chiar dacă îmi doresc să visez. Găsesc un răspuns în timpce încerc să visez. Mai trebuie să-l aştept. Deodată, aud unzgomot mare, iar eu mă pregătesc. Intră în mine. Gata! Avenit! Dintr-o dată, visez. Văd din ce în ce mai clar cameraluminată de fereastră, văd televizorul ce exprimă o fostăartă...

După comanda desenelor animate, corpul meurezâmbeşte: uriaşul Tom este iarăşi păcălit de chestia aiamică, Jerry. Încercările, fără sens, continuă să învie înpachete de culori, având ca hartă pe Tom, iar la eşecurileacestuia determin pereţii să se sperie de râsul meu de băiatbrunet, care, tocmai săptămâna trecută a împlinit vârstace şi-o merită.

(Proză dedicată acelor copii ce mor nevinovaţi înrăzboi, neştiind nici cum să pronunţe acest cuvânt !)

Andrei Alex MIHĂESCU


P o e z i eP o e z i eP o e z i eP o e z i eP o e z i eOdiosul nume propriu (1) În clasa a VII-a, lucrasem (...) la un proiect cu Scrisoarea pierdută şi avusesem acolo o idee năstruşnică: ţineam

morţiş că nu trebuie să se râdă. Tratam subiectul ca pe o tragedie”(Andrei Şerban, O biografie)

Articolul lui G. Ibrăileanu, Numele proprii în operacomică a lui Caragiale (1926) conţine o serie de sugestiireferitoare la condiţia unui scriitor a cărui artă depăşeştenu numai limitele realismului, ci şi convenţiile comicului.Aşadar, sublinia Ibrăileanu, „în osebire de viaţa reală undenumele e oricare, în literatură personajul trebuie să senască odată cu numele.” Dacă Alecsandri „avea procedeulnaiv”, Caragiale „procedează artistic”, cu tot ceea cedecurge de aici. Fiindcă, „procedând artistic”, Caragialeîşi asigură în ultimă instanţă distanţa necesară faţă derealitate, preferându-i un univers artistic, în care conteazăsemnificaţia (de profunzime) a elementelor care-lalcătuiesc. Nu este de mirare atunci că Ibrăileanu, dacăinsistă asupra ideii că în O scrisoare pierdută „totul (...) esemnificativ şi simbolic”, o face în special pentru a deschideperspective cât se poate de generoase asupra scriitoruluicare, peste ani, invită la lecturi ispitite de reconfigurareasemnificaţiilor simbolice ale universului imaginar.

Este bine cunoscut faptul că personajele luiCaragiale (ne referim la cele din O scrisoare pierdută) senumesc fie Tipătescu (trimiţând, după cum s-a observat dealtfel la „tip”, la un individ ce se încadrează tiparului şilimitelor lumii comune), fie Trahanache (într-un dicţionaral limbii române putem citi că „trahana” nu înseamnăaltceva decât „aluat frământat cu ouă şi redus în firişoare,care se bagă în supă”), fie Farfuridi ori Brânzovenescu (încazul acestora numele şocând prin rezonanţe culinare), casă nu-i uităm apoi pe un Caţavencu (în dicţionarul luiŞăineanu, la cuvântul „caţă” se menţionează „băţ lung cuun cârlig la capăt, cu care ciobanul prinde oile, de unde şiexpresia „a umbla cu caţa”, adică a înşela pe cineva, aprinde cu vorba, cum ciobanul prinde oile cu caţa”) ori peGhiţă Pristanda (după amintitul dicţionar, „pristanda esteo horă ţărănească ce se joacă precum brâul”).

Surprinzător rămâne fără îndoială faptul cănumele unui individ nu-i şocheză deloc pe ceilalţi, fiecarerostindu-l cât se poate de firesc, cu atât mai mult cu câtaceste nume nu plasează personajele într-un context comic,ci le transferă condiţia existenţială într-un registru cât sepoate de grav. Când spun aceasta am în vedere faptul căpersonajele acestei opere (ce poate trece, la o lectură desuprafaţă, drept comedie) trăiesc în permanenţă subsemnul ameninţării care vine dinspre obiectele ce s-auinsinuat asupra lor prin nume şi prin identitate.Ameninţarea pe care o simt personajele comediei constăîn posibila lor scoatere de sub orizontul umanului şi aducerealor în universul obiectual, desemnat de nume. La Caragiale,cu alte cuvinte, individul este în permanenţă urmărit deumbra obiectului de la care a împrumutat numele şiindividualitatea. Sau, altfel spus, drama indivizilor ar ţinede posibila lor re(cădere) din numele propriu scris cumajusculă, în cel comun. În această situaţie, propriul numenu face decât să-i amintească personajului caragialiandeosebita sa vulnerabilitate.

Care ar fi atunci soluţia adoptată de cătrepersonajele „comediei” lui Caragiale? Cum s-ar puteasustrage omul caragialian forţei şi ameninţării ce vinedinspre substantivul comun şi dinspre obiectele pe carenumele i le aminteşte în permanenţă? Ce-i poate asigurainsului din imaginarul unui scriitor anticipând mariexperienţe ale literaturii lumii în primul rând stabilitateaîn planul uman? Fără nicio îndoială politicul. VasileFanache observa pe bună dreptate că „nefixat într-o tradiţiecu caracter de doctrină este în primul rând termenulpolitic”. Posedată de rolul pe care urmează să-l joace înistorie, „lumea burgheză confundă politicul cu şansaparvenirii”. Noi considerăm că indivizii lui Caragialeconfundă în primul rând politicul nu atât cu şansa parveniriicât a supravieţuirii, a rămânerii în condiţia de fiinţă . Omuldin universul piesei O scrisoare pierdută simte că,ameninţat, hăituit de neînsuf leţitul ce-l urmăreştenecruţător, nu se poate salva decât integrându-seobligatoriu mecanismului (care trebuie să funcţionezeperfect!) politicului, ce coincide până la urmă cu ideea deorganizare, opunând lumii cu dimensiuni de cosmos ceeace se află dincolo, haosul, răzvrătirea, dez-organizarea. Eleste conştient aşadar că trebuie să rămână cu orice preţ însfera politicului. În această situaţie, o spunem cu riscul dea ne repeta, personajele lui Caragiale se agaţă cu disperarede barca de salvare a politicului, nu pentru a urca o treaptă

în plan social, ci pentru a se putea menţine în condiţia defiinţă, nu de obiect.

Intraţi în universul organizat al politicului, indiviziilui Caragiale sunt uniţi sub semnul unui semnificativ „noi”(şi, fireste, „ai noştri”), acel „noi” ce opune un interiorprotector lumii din afară, de dincolo de limitele severe pecare le presupune organizarea asigurată prin autoritateapoliticului. Cine se află în „afară” o spune limpede unuldintre personaje: „vagabonzii”, „zavragiii”, „căuzaşii”. Şicine sunt în fond aceştia dacă nu instabilii, conspiratorii,revoluţionarii, adică toţi aceia care subminează înpermanenţă ordinea existentă, ameninţând-o cu disoluţia(„căuzaşii”), într-un singur cuvânt „zavragiii”, ţiganiinomazi, scandalagiii, toţi sustrăgându-se vizibil ordinii pecare o implică politicul. Toate acestea sunt sintetizateconvingător de către Trahanache într-un moment decisivpentru funcţionarea mecanismului politic. Prin „noi”,Trahanache înţelege fără îndoială „cetăţenii”, pe oameniicuprinşi în ideea de organizare, de „lume” (nescoasă dinţâţâni). Din punctul de vedere al personajului amintit ceilalţinu pot constitui decât forţe ostile, aflate în afara limitelorsugestivului „noi”, ce ameninţă în permanenţă „ordinea şiorganizarea”. A fi „zoon politicon” înseamnă în acest cazpentru omul caragialian din O scrisoare pierdută garanţiadiferenţei individualizatoare, salvarea de un universobiectual ce-l revendică de-a dreptul violent şi vulgar.

Emblematic pentru condiţia individului dinuniversul piesei „O scrisoare pierdută” rămâne indiscutabilCetăţeanul Turmentat. La prima sa apariţie personajul eîntrebat de Tipătescu cum îl cheamă, aceasta după ce Zoese interesase „Cine e ăsta”. Prefectul doreşte să cunoascănumele celui de care depinde până la urmă onoarea Zoei(„– Cum te cheamă?”). Or, pentru individul turmentat (dar,totuşi „cetăţeanul”, cu tot ce implică aceasta,) se pare cătocmai numele trebuie evitat (fiindcă dinspre el vineprimejdia!) şi acest lucru contează cel mai mult: „– Cummă cheamă? Ce trebuie să spun cum mă cheamă?”.Semnificativ pentru el rămâne cu totul altceva, faptul căeste „cetăţean” (repet, chiar turmentat); dacă numele îiscapă ori dacă el îl evită, cetăţeanul se revendică mai alesde la politicul care-i poate garanta distincţia proprieicondiţii. El este în mod obligatoriu alegătorul, piesă esenţialăîn mecanismul politic a cărui ireproşabilă funcţionaregarantează stabilitatea lumii şi a condiţiei individului cafiinţă. Doar din acest punct de vedere el se simte într-adevăr „cineva”; dacă nu are un nume ori dacă l-a uitat dincauza ebrietăţii provocate/ acceptatate, cetăţeanul nu uităcă ceea ce îi asigură stabilitatea propriei condiţii este înprimul rând definirea sa prin mecanismul politic: „Vorba e,sunt alegător?”

Se reţine la Cetăţeanul Turmentat unrefuz al identităţii ca persoană şi revenirea aproapeobsesivă la identitatea istorică (Vasile Fanache). Cea dintâişi cea mai importantă obsesie biografică, subliniază VasileFanache, se referă la implicarea personajului într-uneveniment istoric.

În registrul specific operei sale, Caragialecamuflează în fond nişte repere nelipsite de accente mitice,cu atât mai uşor de sesizat cu cât evenimentul se propuneca un autentic scenariu plasat la început(uri). Aşadar, insistăCetăţeanul Turmentat, ce mai contează numele câtă vremeindividul, obligatoriu „alegător”, este foarte bine cunoscutîn contextul „miticului” 11 februarie: „– Mă cunoaşte conuZaharia de la 11 februarie (alte personaje caragialiene factrimitere la ’48: „familia mea de la patuzopt în cameră”, semândreşte Agamemnon Dandanache, cu aerul că trimitela începutul absolut). În general, în discursuri, tendinţapersonajelor este de a se raporta la vremuri îndepărtate şila evenimente redimensionate: „– Fraţilor! (Toţi se-ntorcşi-l ascultă). După lupte seculare care au durat aproapetreizeci de ani, iată visul nostru realizat”. Sunt invocate deobicei „măreţe umbre” tocmai pentru ca individul săconvingă în fond că identitatea lui nu în nume trebuiecăutată, ci în cu totul altă parte. Anonimul, şi vom încercasă comentăm semnificaţiile anonimului referindu-ne la multridiculizata depeşă ce va fi dată anonimă la centru, nu estelipsit la Caragiale de conştiinţa identităţii: Farfuridi: „–Pentru că eu am zis-o cu străbunii noştri, cu Mircea celBătrân, şi cu Vlad Ţepeş, neică Zahario!”

Revenind, la Caragiale identitatea personajuluise află cu adevărat tocmai dincolo de nume. Personajul

caragialian simte că el reprezintă cu totul altceva decâtceea ce-i impune un nume ridicol, „esenţa” luirevendicându-se, după cum am văzut de la începuturi, de la„măreţe umbre” şi de la scenarii cărora li se conferă cudestulă uşurinţă accente mitice.

Să urmărim acum cunoscuta scenă în careBrânzovenescu şi Farfuridi, bănuind că prefectul ŞtefanTipătescu îi trădează, se hotărăsc să trimită o telegramă lacentru.

Farfuridi: – Ce să fac? Batem o depeşă laBucureşti, la Comitetul Central, la minister, la gazete, scurtşi cuprinzător (bătând cu pumnul drept în mâna stângă, caun telegrafist pe aparatul lui, sacadat, tot textul proiect aldepeşei). „Trădare! Prefectul şi oamenii lui trădează partidulpentru nifilistul Caţavencu, pe care vor să-l aleagă la colegiulII... Trădare! Trădare! De trei ori trădare!”

Brânzovenescu: (scurt) E tare! prea tare! N-oiscălesc.

Farfuridi: (cu tărie, impunător) Trebuie să ai curajca mine! Trebuie s-o iscăleşti: o dăm anonimă!

Brânzovenescu: Aşa da, o iscălesc!Farfuridi: O iscălim: „Mai mulţi membri ai

partidului”...Dacă personajele nu sunt aşadar dispuse să-şi

etaleze numele, ele nu ezită să-şi etaleze însă personalitateape care le-o exprimă iscălitura, echivalentul grafic alpropriei prezenţe. Mai mult, lasă cele două personaje să seînţeleagă, afirmaţiile (grave) sunt asumate nu prin numeleameninţător până la urmă, ci prin marca grafică (iscălitura)a propriei personalităţi. Pe de altă parte adevărata identitatea individului nu poate fi înţeleasă în absenţa ideii de grup,implicând partidul şi, inevitabil, politicul, aşadar (şi) de oiscălitură de genul „mai mulţi membri ai partidului”.

Este evident că între „centru” şi „periferie” sestabileşte o relaţie cu consecinţe importante pentrutraiectoria existenţială a indivizilor. Într-un subtil eseudedicat piesei O scrisoare pierdută, Alexandru Dragomirconsideră că, spaţial vorbind, „centrul şi periferia au dreptcorespondent locul şi localul. Localul, scrie criticul, rămânecategoria provinciei care nu poate exista fără «loc», fărăcentral, fără de «capitală». Iar «capitala» există numai dacăexistă «provincia»”. În mişcările ei majore, provincia nupoate dispune de autodeterminare, depinzând hotărâtorde capitală, de centru. Puterea centrului în provincie e „unsoi de iradiere”, contând nu dominarea fizică, ci dominarea„difuz spirituală”. Alexandru Dragomir, intuind profunzimeaşi „seriozitatea” capodoperei caragialiene dezvoltă o ideedeosebit de interesantă: „provincia nu are istorie, fiindcăasupra ei se întinde istoria din capitală”. În această situaţie,provincia rămâne „creatoare” printr-o dedublare a istorieicentrului: dacă nu are istorie, provincia are în schimb „deshistories”, nişte încercări de a repeta aproape obedientmodelul centrului. (De altfel, Alexandru Dragomir atrageatenţia asupra faptului că provincia are orgoliul de areproduce însăşi ideea de centru prin simplul fapt că aici,în universul „comediei”, provincia este „capitală” de judeţ.)

Conştiinţa centrului nu poate fi decâtreconfortantă pentru un individ care trăieşte laperiferie(fie aceasta chiar capitala unui judet de munte),periferie care se confundă cu marginea, cu limita, dincolode care, în planul semnificaţiilor simbolice ale textuluidramatic, pândeşte perfid dezorganizarea, haosul, nefiinţa.Indivizii din universul capodoperei caragialiene trăiesc, înaceastă situaţie, într-un spaţiu precar, acela al limitei dintrecosmos şi haos, simţind în permanenţă pericolul ce vine dedincolo de această limită.

În schimb, centrul rămâne un spaţiu proiectat penişte dimensiuni aproape sacre, intangibil cu siguranţă,unde se poate crede că niciun locuitor al capitalei de judeţnu a ajuns şi probabil că nici nu va ajunge, un centru deunde nu vine nimeni spre periferie (să nu uităm că nicimăcar Agamiţă Dandanache nu vine din acest centru ideal,doar numele lui este desemnat acolo). Singura legăturădintre periferie şi centru rămâne una rece, neutră,indiferentă, cea a telegrafului.

Mircea MOŢ


ITINERARII PLASTICE

14

Ctitorie

A doua şansă

Lumea lui Caragiale nu-ifăcută să reuşească din prima.Domnul Lefter, care trage amândouălozurile deodată, îşi încurcă iţelenorocului. Pentru confraţii lui cevamai răbdători, destinul are orecompensă, la care se ajunge dupăoarecare poticnire. Să vedem, deci,cum se arată şansa de rezervă, într-o conjunctură sau alta.

La şcoală

D-l Goe... începe cu o provocare a norocului: „casă nu mai rămâie repetent şi anul acesta”. Pe aceeaşi linie,toate schiţele cu şcolari pun în scenă mobilizări post factum.Cu alte cuvinte, tot păţitu-i priceput. Şi mama lui Artur, celdepăşit sistematic de băiatul Păunii la media de premiulîntâi, şi graţioasa doamnă Popescu, apărătoarea unui necăjitcare „rămâne şi anul acesta repetent”, şi madamGeorgescu, zicând, ca o victorie a stăruinţei şi a experienţei,„am dat şi bacaloriatul ăsta!”. Aşadar, nimic nu se pune înmişcare până nu există un eşec, până când protejatul nupăţeşte ruşinea. Abia perspectiva repetiţiei creează ieşireade siguranţă.

În carieră

„Nu despera, tânărule! a mai rămas încă unminister” este refrenul prin excelenţă al şansei care seamână. Şi pare că devine realitate exact când nu mai estenevoie de ea. Veşnicul candidat şi-a găsit, între timp, un locla o litografie, „plătit mult mai bine ca unul de copist”. Debună seamă, nu talentul triumfă, ci această ciudată aranjareprin compensaţie.

Tot o carieră, chiar Cariera, în lumea luiCaragiale, este şi politica. „Fii zelos, asta nu-i cea din urmăCameră!”, îl încurajează Zoe pe Caţavencu, de care n-odespart decât nişte interese pe moment ostoite. Cu răbdare,el poate ajunge un Agamiţă, care a găsit o cale – nu ceamai ortodoxă, dar ce-are a face – să nu rămână de izbelişte.

În familie

Leonida nu îmbătrâneşte lângă „răposatadumneaei”, nevasta lui dintâi. Îi va fi ecou al amintirilordin vremea zaverei o a doua consoartă, care-i înghite, abiaînţepându-l, prelegerile destul de şchioape de economiepolitică. Trahanache are un băiat la facultate, care nu e şial Zoei, se-nţelege. Norocul lui, cam şubred, sub convenţiaunei familii fără cusur, vine tot din a doua încercare. ŞiZiţa, sătulă de traiul cu „pastramagiul”, îşi va căuta fericirealângă Rică. Guvidi prosperă încă mai mult după ce seînsoara a doua oară, tot în urma văduviei. Cănuţă sedesparte pentru mai nimic de femeia lui iar apoi,regăsind-o peste ani, revine lângă ea până la sfârşit.

Tot ce înseamnă şansă, în schiţe şi comedii,devine, în nuvele şi în Năpasta, o cumplită întoarcere alucrurilor nelămurite. Tot ceea ce s-a ratat, în trecut,macină şi strică perspectiva, cu o rigoare feroce, de oracol.Şi într-un caz, şi în celălalt, şi în aranjamentele comice,lejere, şi în precisele coincidenţe ale unei lumi în carenimic nu rămâne nedecontat, ceea ce trebuie să seîntâmple se întâmplă. Ocolurile, întârzierile ţin doar de undeficit de voinţă. Miticii aşteaptă să li se ivească o cale maiuşoară, iar eroii nuvelelor sunt urmăriţi de-o soartă reafiindcă n-au avut putinţa să şi-o asume, la momentul urziriiei. Şi au luat drept al lor ceva ce nu le aparţinea. O avere,o femeie, o sfoară de viaţă liniştită. Cândva, aşa cum seschimbă zarurile şi-n comedii, hazardul o să-şi ceară,într-un fel înspăimântător de calculat, revanşa. Fără să-imai implice, a doua oară. Oricum, acţiunii care are a sedesfăşura, oamenii îi sunt de prisos.

Simona VASILACHE

Doina Lie, o schiţă de portret (I) Cînd DoinaLie începe săse manifestepublic, laf i n e l ed e c e n i u l u ic i n c i ,î n c e p u t u ld e c e n i u l u işase ale seco-lului trecut,s c u l p t u r aromâneascăse găsea

deopotrivă într-un moment de derută şi într-unul deredefinire. Artiştii din vechea gardă a sculpturii noastreinterbelice, Oscar Han, Ion Jalea, Ion Irimescu, RomulLadea, Corneliu Medrea, Constantin Baraschi, BorisCaragea etc., deşi au rămas în datele majore ale stilisticiiproprii, tematic şi iconografic sînt tot mai sever confiscaţide imperativele doctrinare ale realismului socialist şi deepica sociologizantă a artei noi, pusă şi ea în slujba claseimuncitoare de la oraşe şi sate. Lupta oficială cu formalismuldecadent, satanizarea geometriei ca formă elementară aevazionismului şi a laşităţii mic-burgheze, denunţarea luiBrâncuşi ca unealtă a propagandei occidentale împotrivacomunismului eroic şi a înaltelor sale valori umaniste se

imaginarului şi sistemului nostru de gîndire. Dacă acestuiconflict fundamental, constitutiv, îi mai adăugăm şi efortulcircumstanţial de a reda sculptura ei însişi, de a scoateforma de sub servituţile ei doctrinare şi propagandistice,avem imaginea aproape completă a unui enorm efort deautoidentificare, de regăsire de sine, pe care o întreagăgeneraţie de sculptori, şi nu numai, încearcă să-l finalizezeşi, mai ales, să-i dea un sens afirmativ. Toţi tinerii sculptoriai anilor şaizeci trăiesc împreună şi individual aceastăadevărată dramă a căutării în orizonturi tulburi, dar şibucuria victoriei depline pe termen lung, pe acela caremăsoară întreaga lor carieră. Toţi au înfrînt, împreună,asalturile mutilante ale realismului socialist, iar fiecare înparte a găsit soluţii surprinzătoare şi spectaculoase de aconcilia Orientul cu Occidentul sau, uneori, chiar de a eludapresiunile acestora prin recursul la căi alternative, pe cîtde ingenioase, pe atît de autentice şi de solide. În această dispută a paradigmelor, în această oscilaţiesfîşietoare între formă şi semn, calea Doinei Lie este una asoluţiilor multiple. Avînd vocaţia construcţiei monumentale,a arhitecturii cu impact spaţial puternic, ea nu poate ignoranici marea tradiţie europeană a sculpturii de for public,după cum îi este imposibil să uite şi măreţia sobră şicopleşitoare a imaginii bizantine. Dar tot ceea ce însculptura clasică occidentală este consecinţa directă saumediată a unei viziuni anatomice, în statuarul Doinei Liedevine geometrie sacră şi reper hieratic. Însă ea nu este

manifestau simultan atît cuformele tacite de rezistenţă, a sevedea cazul lui Gheorghe Anghelsau al lui Ion Lucian Murnu, depildă, cît şi cu puseele deindependenţă şi cu febrelenovatoare ale tinerilor aflaţi laînceputul carierei lor artistice. Şiaceşti tineri nu erau chiar deneglijat, iar dacă îi privimretrospectiv erau de-a dreptul detemut. George Apostu, PaulVasilescu, Pusi Cocea, GetaCaragiu, Vasile Gorduz, SilviaRadu, Constantin Popovici, şi listaar putea continua, sînt repereleacestei noi generaţii care vamarca decisiv configuraţia şisensul sculpturii noastrecontemporane. În cadrul acesteigeneraţii, evident mult mai largădecît poate sugera enumerarea demai sus, Doina Lie este una dintreprezenţele majore şiinconfundabile. Fără a fi oprezenţă ostentativă, aşezîndu-sevoluntar într-o permanentărezervă faţă de gesticulaţia caretrece drept carieră, pentru a sesubstitui, de multe ori, opereiînseşi, ea a preferat tenacitateaconstrucţiei în surdină şi luptacontinuă cu inerţiile ideologice şicu îndărătnicia materiei. Situatăla intersecţia a trei tendinţemajore, adică memoriastatuarului occidental, cu vocaţialui eroică şi antropocentristă,presiunea imaginii hieratice, maicurînd bidimensionale, dar cuaspiraţii către tridimensional, dinspaţiul spiritual postbizantin, careacoperă integral şi aria derăspîndire a ortodoxiei, şi tendinţele modernităţii europenede a substitui retoricii formelor clasice jocurile de volumeşi de suprafeţe, dinamica spaţială a geometriei, acestăgeneraţie mai avea de înfruntat şi o altă presiune majoră.Anume aceea a propagandei, a ideologiei comuniste, apseudoesteticii realist-socialiste. Fiecare dintre tineriiartişti, abia ieşit din laboratoarele unei şcoli cu indiscutabilevalori profesionale şi umane, dar sever controlate politic,încearcă să rezolve, în felul său, un conflict constitutiv alsculpturii noastre, acela dintre natura figurativă şi retoricăa statuarului occidental şi tentaţia hieroglifei, a semnuluiauster şi hieratic pe care spiritul oriental, de facturăveterotestamentară şi bizantină, l -a impus subtil

interesată nici de experienţabizantinizantă a lui Mestrovic sauPaciurea, din Madona Stolojan, deexemplu, de a transpune drapajulbidimensional în volumetriasculpturii, după cum niciexperienţa brâncuşiană dinRugăciunea nu i se pare potrivită,factura bizantină a sculpturii DoineiLie definindu-se nu prin relaţie cumodele exterioare, ci mai curîndintrinsec, prin exprimarea unuianumit tip de gîndire şi deînţelegere a formei în sine.Suprafeţele largi şi f luente,tăietura decisă, gracilitatea şisensul ascensional, puritateacioplirii şi datele fizionomiceoarecum abstracte,neindividualizate şi în afaraoricărui interes pentru psihologie,dar şi sintaxa generală a formei,înscriu fără ambiguităţi acestsegment al sculpturii Doinei Lie înstilistica unui bizantinism generic,fără scopuri colaterale şi fără surseculturale imediate. În aceastăcategorie de lucrări, în care forţamonumentalităţii se împleteşte curafinamentul extrem alsuprafeţelor şi al detaliilor, intră,ca repere absolute, şi cele douăvariante ale lui Neagoe Basarab,realizate la un interval de trei ani,1967 şi, respectiv, 1970, dar şiCtitorie, 1984, din parcul desculptură al oraşului Burgas,Bulgaria. Cei aproape douăzeci deani care separă prima variantă alui Neagoe de Ctitoriedemonstrează un fapt foarteimportant, şi anume că perspectivabizantină, evaziunea din retorica

anatomistă a statuarului clasic nu sînt simple accidente deparcurs, tentaţii pasagere legate de un anumit context saude un anumit material, ci constanta unei viziuni care, înacest interval, nu suferă nicio modificare majoră. Un plusde finisaj şi o mai accentuată fluiditate a formei, în cazulCtitoriei, exprimă doar un alt mod de tratare a motivului şio altă relaţie cu materialul, dar nicidecum o corecţie şi, cuatît mai mult, abandonul unei viziuni coerente şi pe deplinasumate.

Pavel ŞUŞARĂ


Magda URSACHE(Continuare în pag. 26)

LLLLLucarucarucarucarucarnănănănănă

Şerban FOARŢĂ

Concert de binefacere

Poetul, ca un cîmp de bătălie (I)Informată la mai-

m u l t - c a - p e r f e c tprivindu-l pe Arghezi caun cîmp de luptă (v.formularea veteranuluiŞerban Cioculescu),Dorina Grăsoiurevizuieşte şi retipăreştecartea sa din secolultrecut, an 1984,„Bătălia” Arghezi(Editura Nouă, 2010), viucomentată atunci.Alexandru George

găsea că titlul e unul dintre cele mai justificate, acoperindpe deplin conţinutul; Gheorghe Grigurcu descoperea„meritul eminent de a invita la destrămarea ceţiiluminiscente, însă nu mai puţin mistificatoare, ce-l învăluiepe Arghezi”; D. Micu afla în expunerea cercetătoarei un„film” atractiv; Cristian Livescu aprecia „explicitarea «feedback»-ului stabilit între artist şi comentatorii săi”, dar şifaptul că „uscăciunea hiperdoctă şi factologia emfatică”au fost părăsite.

Momentul reeditării e bine ales de Dorina Grăsoiu:ne aflăm în miezul unor dispute aprinse despre valorileliterare. Istoria literaturii române pare a fi grajdul luiAugias, care trebuie curăţat. Însuşi şeful I.C.R. opineazăcă „trăim într-o cultură second-hand”, cu alte cuvinte, răs-purtată, uzată, decolorată, descusută pe la încheieturi. Setrage fermoarul peste „cadavrul” descoperit în debara. Dela Culianu cetire, dacă ar fi trăit în secolul XX, Eminescuar fi fost un Zelea Codreanu. Doar era nebun, n’aşa? Înparanteză fie spus, Hölderlin a stat, cu minţile duse, 17 aniîn turnul din Tübingen, fără a fi acuzat, predilect, dedemenţă. Şi dacă a fost nebunie refacerea Daciei Mari,Eminescu a plătit-o cu viaţa.

Se scotoceşte în trecutul aşa-zis „deocheat” al luiNae Ionescu, Em. Cioran, C. Noica, dintr-o ciudată teamăde duhul verde-brun al fascizmului, ca să fie declaraţi ritosnon-modele. N-a fost Şcoala de la Păltiniş un model, măcarca relaţie între discipol şi ucenici? Bref, terfelim autorităţiintelectuale ca-n anii ruletei sovietice. „Mitul interbelic”trebuie deconstruit, cu Eliade cu tot (apud Idolii forului).Geaba spui că-i al naibii de greu să construieşti un mit; să-l distrugi e mai uşor, dar care-i folosul? În „Dunărea deJos”, nr. 106, din decembrie 2010, Constantin Frosin, întableta intitulată... bad books, povestea că fiica unui coleg afost admonestată pentru faptul că a cutezat să citeze dintr-un autor fascist, Mircea Eliade. Unde? Într-o universitategermană. Cînd? Recent. Iată efectul Happy Guilt, al negăriicu sistemă, asupra istoricului religiilor.

Clişee absurde (ca protolegionar) abundă. Cuvîntulclovn s-a lipit de G. Călinescu, la fel, tinichea. Oşti dedetractori împlu cîmpu’ literar, vînînd autori buni de „ras”;paraponul polemic creşte; e repudiat Rebreanu, ca narator„sadea”, în favoarea lui H. Bonciu; e sancţionat CamilPetrescu, în favoarea aceluiaşi Bonciu, neinhibatul. Oştilese oştesc contra lui Goga, lui Sadoveanu... Vă invit sărevedeţi spusele jupînului Dămian Cristişor, negustorul carea fost la „Straţburg” şi care, istorisind, la Hanu-Ancuţei ce-a văzut pe-acolo, dă clasă politologilor actuali.

Frustraţii, marcaţi de handicap cultural nu-şirespectă valorile, e ştiut. În controversatele sale memorii,Viaţa unui om singur, Adrian Marino constata „voluptateaextraordinară a românului – obsesivă, morbidă, patologică(...) – de compromitere, denigrare, terfelire, insultă şiumilire”, ceea ce ar ţine de «specific naţional»”. Ghilimetat,desigur. Lăsînd la o parte faptul că memorialistul probeazăel însuşi caracterul pe care-l critică, n-aş zice că numairomânii au „capacitate de ponegrire” „practic fără limite”.Şi străinii pot excela. Lui Sainte-Beuve nu i-a plăcut Balzac,lui Proust nu i-a plăcut Sainte-Beuve, Zola dispreţuia Florilerăului. Proust era „un evreu futut în cur” pentru Céline;zice-se că Henry James a zvîrlit la gunoi La răscruce devînturi, Virginia Woolf îl detesta pe Joyce şi cîte exemplenu se mai pot da. În Istoria literaturii române, sunt„desfiinţări” cu duiumul, aşa este, dar nu mai multe decît înistoriile altor literaturi. Iar „bătălii” pentru receptare s-autot dat, ele putîndu-se numi „bătălia” Eminescu, „bătălia”Macedonski, „bătălia” Ion Barbu... Bătălia de peCîmpineanu, a lui Lovinescu, a fost dintre cele mai lungi.

În cazul lui Maiorescu, s-a bătut război de o sută deani, bătălia de la Cîmpina (cu Hasdeu) a fost una dintrecele cîştigate de mentorul „Junimii”, ca şi aceea din Ploieşti,cu „restauratorul” Gherea. Învinşi au fost şi atacanţiipostumi: N. Moraru, C.I. Gulian ori Paul Cornea. „Lui

Maiorescu, timpul i-a dat totdeaunadreptate”, nota Sextil Puşcariu.„Bătălia” Eliade şi „bătălia Goma” suntîncă în curs de desfăşurare.

Fenomenalul Arghezi aprovocat, în vreme şi postum, mînie şientuziasm, rezerve, dar şi mirungeri.Perimetrul exegezei e copleşitor prindiversitate şi prin întindere, dar DoinaGrăsoiu a reuşit să-l stăpînească întotalitate, cu un instrumentar de fineţe.Imaginea receptării operei de la debutpînă la centenarul poetului (cum sunăsubtitlul volumului-sinteză) esteimpecabilă.

Multe „file de război” (fratricid,al sîngelui, revanşard, „rece”) a trebuitsă parcurgă cercetătoarea: pe la oparte, „bătălia” personală pe careArghezi a început-o în 1896 (debutul în„Liga ortodoxă” a lui Macedonski), cas-o sfîrşească după 7 decenii, în 1967,preţ de două epoci, înainte şi după ’44.A scris de la 16 la 87 de ani şi a cîştigatnu numai lupta cu „ştofa limbii”, dar şilupta pentru modernism. Pe de altăparte, Doina Grăsoiu, ca reporter defront, a urmărit din tranşee cavalcadaFundoianu-Aderca-Ralea, apoi şarjelelui Cioculescu, Streinu, PompiliuConstantinescu, G. Călinescu,Perpessicius, Vianu... În tot acest timp,obiectul luptei, Arghezi, şi-a văzutnesmintit de calea sa literară. A fosthulit, discreditat cu multă zarvă, astîrnit repulsia „ruşinoşilor” Iorga,Crainic, Caracostea, pentru cuvinte impure; a fost acuzatde violul limbii române, dar a mers înainte, detestînd„maniera de a scrie fătălău”. Nu înseamnă asta, cu untermen religios, vrednicia unui mare poet? FrondeurulArghezi, iscînd imne ori injurii, n-a fost ignorat niciodată.Orice s-ar spune despre firea de răzvrătit, are o voceinconfundabilă, numai lipsit de interes nu este.

„Omul a dăunat operei”, diagnostichează DorinaGrăsoiu. Adevărat, a fost singur şi pieziş, după propria-iportretizare. A avut un mare potenţial conflictual, fiind elînsuşi cioplitor de pietre funerare, la propriu, dar şi lafigurat. Despre Lovinescu i-a plăcut să spună: „Îi este greumorcovului să facă fragi”; Iorga s-a ales cu porecla „moşpîrţag”; cît despre Rebreanu, deşi nu citise din Ion – faptrecunoscut – decît 27 de pagini din 552, a scris un pamfletvitriolant: „Platitudine de plăcintărie şi mediocritate totală.Ochi mort, minte somnolentă. Un artist se spînzură şi nudă la tipar asemenea rezultate”. Nici pe cei din tabăra sanu i-a cruţat, de la fratele de cruce Galaction la Fundoianucare, din amiciţie şi din admiraţie, îi alcătuise un volum,Agate Negre, adunînd poeme risipite prin publicaţii. Argheziavea să-l pamfletizeze cu voluptate în Poarta neagră.

Veşnic rebel, „împotriva curentului” – marca marilorscriitori – Arghezi s-a manifestat în răspăr cu cerinţaspirituală imediată. Perceput iniţial ca un „cirac”Macedonski, decadent şi înstrăinat de neam, avea să-şiminimalizeze maestrul. Macedonski îl trecuse printre cei„înzestraţi cu schinteia dumnezeiască” pe Ion Theo, îioferea cafeluri şi panegirice, dar Ion N. Theodorescuprefera capuţinerul. Voia Macedonski ermetizarea„aristocratizarea poeziei”, pentru a nu intra în contact cubăcani, agricultori, funcţionari; Arghezi se dorea poet alpămîntului, al ţărînii. Nu-i Testament o replică lainstrumentalişti? Ori Belşug?

Integraliştii (Fundoianu, Voronca, Şt. Roll, Brunea-Fox) au fost cei care i-au dedicat omagii cei dintîi. Voroncavorbea despre o „gramatică Arghezi”, elogiindu-i sintaxa,altfel decît cea convenţională. Cum a reacţionat elogiatul?Cu ironie ucigătoare. „Integral” a tăcut cuminte, Dar cîţiadmiratori (ca N. Davidescu) n-au fost iritaţi de Arghezi?

După debutul în volum din ’27, gândiriştii vor să-lrevendice pentru ortodoxie. Dar, pentru Arghezi,ortodoxismul „profesat demonstrativ de doi-trei aventurieridescheiaţi la pantaloni” e detestabil. Cum să nu fi fostrepudiat?

Arghezi scrie pamfletul Meşterul Nichifor, tocmaipentru a nu intra în graţia lui Crainic. Şi asta pentru că ealergic la încadrările în curente, şcoli, grupări felurite.Caracterizarea cea mai exactă o face B. Fundoianu, înnumărul din „Integral”, deja citat: „Mistic, Arghezi dărîmă

biserici, simbolist, Arghezi surpă, cu imaginile lui, cusonoritatea lui vătuită, internă, cariatidele născute dinmuzică şi obscur ale şcolii”.

Da, „inerţia receptorului la nou”, cum crede DorinaGrăsoiu, a provocat contestări dar, în egală măsură, modulpropriu arghezian de a reacţiona la înregimentări, laclasificări etc. Cum notează cel mai constant exeget, Ş.Cioculescu, în istoria literaturii române Arghezi e „stat înstat”.

Îl doreşte avangarda, T. Arghezi ricanează; fostsimbolist, devine tradiţionalist. Aşa cum s-a dezis, dupăepisodul monahal, de Macedonski (Macabronski pentrurevista „Moş Teacă” a lui Anton Bacalbaşa), tot aşa reuşeştesă-şi ridice-n cap revistele tradiţionaliste. Ca „Ţara Nouă”a lui Mihail Dragomirescu, pentru care e „lipsit desentiment” ori „Cumpăna”, unde Sadoveanu, Chendi, Iosif,Anghel combăteau „lipsa gustului bun”. Nemarşînd latendinţele eticiste, a ajuns, pentru „Neamul Românesc”,„Foloştoancă”.

Spectacolul disputelor dintre cei cuceriţi şi ceirefractari e uluitor. Volumul Cuvinte potrivite a apărut înSăptămîna Patimilor. Elogii vulcanice se întretaie curespingeri opace dinspre didacţi mediocri ca G. Bogdan-Duică (minte iute, Arghezi l-a şi taxat: incomprehensibilulanalist universitar e „călăreţ pe jos”.) Arghezi e derutantpentru Ibrăileanu, nu şi pentru Călinescu: „cel mai marepoet contemporan”. Cît despre Iorga, condamnarea e fărărecurs: „ce poate fi mai scîrbos ca idee în ce poate fi maiordinar ca formă” (Istoria literaturii româneşticontemporane, 1934).

Mulţi aveau să dea înapoi, să capituleze (Lovinescu,Eliade, Barbu), nu şi istoricul. Pentru el, Arghezi n-a fostdecît un pornograf, un trivial, un atentator la morală, unticălos. Accesul maxim de furie i l-a trezit ediţia definitivăde autor (’36-’43), Versuri, la Fundaţiile Regale, directorAl. Rosetti. Ce-i drept, nici Arghezi n-a rămas „sfiit ca unmucenic”. „Unde-i domnul Iorga mai lipsit de orice talentşi mai zadarnic decît în naţionalism?” se întreabă în Pentruneamul românesc. Şi-l vede instalat „pe acoperişul Palatului,deasupra ceasornicului, ca să ţie, sărbătoarea, steagul regalîn bătaia vîntului” (Cruciada spanacului). Pentru că nu-iplac „injuriile fără artă”, dă o probă de pamflet: „Dacă însădomnului Iorga, atunci cînd va fi mare de tot, adică vast, îiva veni placul pervers să fie mic, este singurul lucru ce vafi cu neputinţă”. Poetul trebuie să ştie „să se obrăzniceascăcu artă, iar pamfletul e, apud N. Balotă, „arta de a spurcafrumos”.


Noaptea de Sânziene despre martirii închisorilor, înviziunea lui Mircea Eliade

Motto: „Rar să găseşti un om care să dea sens religios morţii… [s-o vadă] ca pe-o izbăvire sigură din împărăţia păcatului” Părintele Arsenie Boca, în vol. Mărturii din Ţara Făgăraşului, 2004, p.121

C â n dSartre1) va încetasa intereseze,Mircea Eliade vadăinui prinromanul săumetafizic, Noapteade Sânziene,credea RobertKanters în anii deglorie aiexistenţialismului

francez. Raţiunea pentru care „ultimul dintre marii criticiai Parisului” (v. Monica Lovinescu, Demnitatea naraţiunii,în România literară, nr.9/1991) scria acest lucru ţine defondul metafizic al romanului Forêt interdit (Paris, 1956).Dincolo de arbitrarele împărţiri geografice ale culturiieuropene, s-a întâmplat ca ideea pe baza căreia MirceaEliade şi-a construit romanul publicat în anii cincizeci laParis să fie limpede formulată şi la Bucureşti de preotulprofesor Dumitru Staniloae2) în primăvara anului în cares-a dus la Domnul: „noi, românii, trebuie să-i ajutăm peoccidentali să se spiritualizeze” (v.interviul cu D. Stăniloaie,Membru de onoare al Academiei Române, în rev. Apostrof,nr.3-4/34-35 martie-aprilie 1993, p.13, precum şi vol.: D.Stăniloae, Reflecţii despre spiritualitatea poporului român,ed.II-a, Ed. Elion, Bucureşti, 2004). În 1991 şi părinteleprofesor Costa de Beauregard spunea la Paris că lui i separe că Ortodoxia românească poate ajuta Apusul să scapede relativismul în adevăr, de materialism şi de alte suferinţeale vremurilor moderne care-l macină: „Diferitelecomunităţi creştine ar putea afla în Ortodoxia româneascădestulă umilinţă, adevăr şi dragoste pentru a regăsi tradiţiaSfinţilor Părinţi” (v. M.-A. Costa de Beauregard, 21 aprilie1991).

Robert Kanters se pare că sesizase mesajul eliadescadresat unui Occident care se făcuse vinovat decrucificarea României (v. Nicolae Baciu, Agonia României.1944-1948, München, Jon Dumitru Verlag, 1988; ed.II-aBucuresti, Ed. Saeculum, 1997). Anume că, din perspectivaîmplinirii în plan religios a destinului uman, timpul istoricîşi pierde orice semnificaţie. Sau, cum observa un altuniversitar român – filozof cunoscut şi apreciat mai multîn Italia şi în Spania (care i-a fost patria din exil) decât încultura ţării sale dominată de politruci cu liceul pe puncte(v. Isabela Vasiliu-Scraba, Pelerinaj la Păltinişul luiConstantin Noica) –, istoria timpurilor moderne, marcatăde tehnică şi de utopie, implică necesitatea „depăşiriitimpului istoric” (v.George Uscătescu, Tehnică şi utopie, înrev. Destin nr.12, Madrid, 1962, p.10).

Noaptea de Sânziene (Paris, ed. II-a, 1972, Bucureşti,ed.III-a, 1991, ed.IV-a, 2010), înfăţişează un filozof ajunsdeţinut politic în România ocupată după 23 august 1944 detrupele sovietice ocrotite de observatori anglo-americani.Modelul personajului este fără îndoială real şi nu greu degăsit în cercul de prieteni pe care-i lăsase Eliade în ţară.Personajul Biriş, împrumutând atât soarta cât şi uneletrăsături ale gânditorului religios Mircea Vulcănescu (1904-1952), împărtăşeşte cu limbă de moarte acel mesaj destinatunui prieten aflat dincolo de Cortina de fier. În pragul mariitreceri, filozoful aflat după gratii pentru vini imaginare(menţionate de Editura Humanitas în 2003 şi 2004 pe cărţilelui M. Vulcănescu, ca şi cum vinovăţia ar fi fost reală iartemniţa bine meritată!) transmite unui român de la Parisurmătorul mesaj pe care acesta are datoria să-l transmităla rândul său mai departe: „Există o ieşire [din timp]. Să ocaute şi ei [occidentalii]!” (v.Mircea Eliade, Noaptea deSânziene, Bucureşti, vol.II, 2010, p.299).

Textul de evocare a lui Mircea Vulcănescu scris deEliade la un deceniu după apariţia Nopţii de Sânziene începecu mărturisirea că nu a întâlnit în viaţa sa un om maimodest şi mai înzestrat cu atâtea daruri admirabile:curiozitate nestăvilită şi o cultură vastă, solidă, binearticulată, pe un fond de mare inteligenţă şi generozitate.Credinţa religioasă, iscusit tălmăcită în scris, era trăită deprietenul său cu simplitatea ţărănească care-l făcuse odatăsă-i spună, aidoma ţăranilor autentici, că „darurile, ca şiîncercările vin tot de la Dumnezeu”. De aceea, în clipacând au venit încercările şi „în câteva zile a pierdut tot:avere, glorie, situaţie socială, academică, familie, libertate”,Mircea Vulcănescu le-a primit senin. În încheierea textuluidin 1967, Eliade scrie că ceea ce ştim de viaţa pe carefilozoful a trăit-o în temniţă „ne e deajuns ca să înţelegem

cât de totală i-a fost victoria. Victorie împotriva călăilor,desigur, dar mai ales victorie împotriva Morţii” (M. Eliade,Trepte pentru Mircea Vulcănescu, în vol. Ultimul Cuvântapărut la Editura Crater, 2000, p.267; textul lui MirceaEliade apare cenzurat în ediţia M.Vulcănescu, UltimulCuvânt, Ed.Humanitas,1992).

Invocând întâi Biblia unde se arată că „porţileîmpărăţiei cerurilor se vor deschide şi va intra fiecare neamcu cinstea şi cu slava sa” (Apoc.21), apoi pe Sf. Vasile celMare, după care „eu n-am voie să mă afirm contra altora,dar n-am voie nici să neglijez darurile ce mi le-au datDumnezeu şi neamul meu”, teologul Dumitru Stăniloaeobserva că „occidentalii n-au avut spiritualitatea profundăpe care a avut-o Răsăritul” (v.interviul din rev. Apostrof,nr.3-4, 1993, p.13). Ilustrată de atitudinea contemplativă aciobanului din balada Mioriţa, spiritualitatea românescă 3)

s-ar fi singularizat de-a lungul zbuciumatei ei istorii princapacitatea „de a experimenta contemplaţia în suferinţă”(Mircea Eliade, „O anumită incapacitate”, în vol.Fragmentarium, ed. I-a1939; ed.II-a, 1994, p. 146).

Interesat din tinereţe de transcendent, de „tot ceeace nu face parte din lumea noastră deşi se află printre noi,în mijlocul nostru”, Mircea Eliade era convins că uniioameni ajung să trăiască precum sfinţii, într-un prezentcontinuu, deosebit fundamental de prezentul evanescental timpului istoric măcinându-şi clipa iluzorie între a fost şiva fi fost. În Noaptea de Sânziene el face o aluzietransparentă la timpul istoric în care, fără a avea vreovină, au fost schingiuiţi şi omorâţi după gratii opt sute demii de români (apud. dr. Florin Mătrescu, Holocaustul roşu,1999) din milioanele de români şi aşa-zişi „moldoveni”întemniţaţi sau deportaţi din ţară sau din provinciileincorporate în URSS.

Cum uşor s-a putut observa după 1990, teroareasubterană şi corupţia, în care au prosperat responsabiliiideologici ai ocupaţiei bolşevice, n-a putut fi dată în vileagnici până azi. Fiindcă demonetizarea ideologiei comunisten-a însemnat cedarea poziţiilor câstigate de profitorii fosteiideologii. In plus, s-a putut cu uşurinţă remarca persistenţauneia din directivele NKVD/KGB privitoare la„împiedicarea reabilitării celor condamnaţi în proceselepolitice. Dacă reabilitarea devine inevitabilă în unelecazuri, ea se admite doar cu condiţia ca acel caz să fieconsiderat o eroare judecătorească. Procesul nu trebuieînsă reluat, pentru ca cei care au pricinuit greşala să nu fieinvocaţi” (v. Directivele KGB în Meridianul românesc, SUA,3 martie 2001, p.3).

În anul scurtei întoarceri în România, Mircea Eliadenota interesul pe care i-l trezeşte faptul mistic „validat deistoria multimilenară a religiilor” (fragmente din Jurnalulportughez, nepublicat în întregimea sa în niciuna din celedouă ediţii, Bucureşti, 2010, p.119). Tot atunci el incercasea schiţa trăsăturile prin care opera sa de istoric al religiilor,de eseist şi de romancier se singularizează în aria culturilororientale şi occidentale frecventate. Spre deosebire despiritul contemplativ răsăritean, dezinteresat de istorie, els-ar integra culturii apusene prin respectul faţă de faptulistoric (p.93), interpretat însă din punctul de vedere alistoricului religiilor cu acces la „sensurile spirituale aleformelor obiective, eterne ale religiei” (v.Mircea Eliade,1942, în Jurnalul portughez, publicat în formă cenzurată deGabriel Liiceanu, care nu menţionează nicăieri în volumcă ar fi vorba de nişte fragmente selecţionate dintr-o scrieremai vastă aflată în arhiva „M. Eliade” din America).

În momentele ultime ale deţinutului politic ValeriuGafencu, întemniţat în primul an de facultate şi trecut înlumea de dincolo după 12 ani într-o stare de har, IoanIanolide a trăit ieşirea din timpul istoric sub formabeatitudinii extazului mistic. Ianolide, în închisoare fiind, aavut simţământul că Hristos era prezent în Valeriu,prietenul său, care-i spusese atunci: „Sunt fericit că morpentru Hristos. Lui îi datorez darul de azi. Totul e o minune.Eu plec, dar voi aveţi de purtat o cruce grea şi o misiunesfântă. În măsura în care mi se va îngădui, de acolo deunde mă voi afla mă voi ruga pentru voi şi voi fi alături devoi. Veţi avea multe necazuri. Fiţi tari în credinţă, căciHristos îi va birui pe toţi vrăjmaşii... A urmat o pauză… Aputut să mai rostească «S-a sfârşit!» Totul era făcut dinlumină nepământească, dar real, un fel de realitatedesăvârşită, a cărei vedere te face fericit… Şi-a dat sufletulcătre orele 13, în ziua de 18 februarie 1952” (v.Ioan Ianolide,Întoarcerea la Hristos, 2006, p.189-190).

În anii de glorie ai „mişcării religioase din jurulMânăstirii Brâncoveanu” (D. Stăniloae, Prefaţa la vol.IIIal Filocaliei, 1948) când Părintele Arsenie îl îndemna, îlîncuraja şi îl ajuta la traducerea Filocaliei pe care poetaZorica Laţcu mai apoi o stiliza (v.Mărturii din ŢaraFăgăraşului despre părintele Arsenie Boca, Ed. Agaton,2004, p.78), prof. Stăniloae avea să scrie că „destinul umannu se desfăşoară influenţat numai de factori imanenţi,materiali şi biologici, sau dirijat numai de voinţa proprie şia celorlalţi oameni, ci asupra lui stau aplecate în fiecareclipă atât puterile cerului cât şi ale iadului, încercând să-lînrâurească în sensul dorit de ele” (D. Stăniloae, Elementede antropologie ortodoxă, 1946, în Omagiu PatriarhuluiNicodim Munteanu). Părintele Arsenie Boca 4), el însuşiurmând a avea în 1989 o moarte martirică (v. Isabela Vasiliu-Scraba, Moartea martirică a Părintelui Arsenie Boca, unadevăr ascuns la Centenarul de la Mânăstirea Brâncoveanude la Sâmbăta de Sus), spunea prin anii patruzeci căEvanghelia a fost menţinută vie în conştiinţa veacurilorde toţi cei martirizaţi pentru credinţa creştină (v. PărinteleArsenie Boca, Fericirea de a cunoaşte calea, Ed. Credinţastrămoşască, 2010).

În romanul deschiderii cerurilor la echinox, MirceaEliade imaginează trei personaje masculine, care însăevoluează în dublet: Biriş-Viziru şi Partenie-Viziru. În timpce Partenie (romancierul de mare succes) este ucis dintr-o confuzie, atât Biriş cât şi Viziru ajung pe tărâmul vieţiifără de moarte. Ştefan Viziru în exilul de la Paris, în Noapteade Sânziene, iar Biriş este asasinat, ca şi filozoful MirceaVulcănescu, prin schingiuire în temniţa comunistă. Înaintede a-şi da duhul, Petre Biriş transmite un mesaj destinat luiViziru, mesaj care nu este altceva decât o mărturie decredinţă în viaţa de dincolo. Într-o perfectă linişteinterioară, semn al transcenderii suferinţei şi a depăşiriispaimei de moarte Biriş spune următoarele: „Există o ieşire[din timp]. Să o caute şi ei !”. Dar Eliade n-a dedublat doarpersonajele masculine. Ciru Partenie şi Ştefan Viziriu seintersectau în existenţa lor cu Ioana şi Ileana, ultima fiindcea care reface cu Ştefan cuplul primordial, ajuns înnoaptea de Sânziene „la umbra unui crin” în Paradis.

Foarte schematic, povestea din balada Mioriţa sereduce la trei inşi din care unul moare ca să ajungă laprezentul etern al vieţii veşnice. Asociind baladei idei dinfilozofia platonică, în urmă cu nişte ani observasem cătripartiţia sufletului omenesc implică o singură parte cuacces la nemurire obţinut prin desprinderea de ursitacelorlalte două (v.Isabela Vasiliu-Scraba, Deschidereacerurilor într-un mit platonic şi în Mioriţa/ The opening ofthe skies in a Platonic myth and in Mioritza ballad, Ed.Star Tipp, Slobozia, 2004). Faţă de această intrare petărâmul vieţii fără de moarte, creştinismul a adus noutateaÎmpărăţiei lui Iisus care, „din destinul Lui, a făcut destinulcare ne atrage spre Adevăr, spre Cale şi spre Viaţă”(Părintele Arsenie Boca, Cărarea Împărăţiei).

După anii de temniţă (în 1945, 1948, 1953, 1955,1956 fără nici o condamnare) şi de Canalul Morţii (14 lunifără de vină), ieromonahul Arsenie Boca, scos abuziv dinpreoţie în primăvara anului 1959, pictează într-un altarbisericesc pe Maica Domnului cu Iisus în zeghe de puşcăriaş.

Interesant este că nimeni nu observă, aproapejumătate de secol, nici haina pruncului Iisus, nici tunsurasa de puşcăriaş, deşi icoana are dimensiuni impresionanteşi este cum nu se poate mai la vedere, chiar în altarul celeimai impunătoare biserici din mijlocul capitalei României(în apropierea Operei). Abia în 2007, când la MânăstireaDiaconeşti din judeţul Bacău se lucra la realizarea albumuluiFericiţi cei prigoniţi. Martiri ai temniţelor româneşti (Ed.Bonifaciu, Bucureşti, 2008), Părintele Arsenie Boca îidezvăluie în vis unui student la Teologie semnificaţiaimaginii pictată de el în altarul Bisericii Sf. Elefterie celnou din Bucureşti. Studentul vede zeghea, pe care de atunciîncoace o observă multă lume, dar lui, în vis, i se mai aratăceva, cu mult mai semnificativ şi mai ascuns mulţimii(v.Alexandru Valentin Crăciun, Pictura Părintelui ArsenieBoca, în rev. Lumea Credinţei, anul V, nr.9/58, sept.2007).Anume că haina de puşcăriaş are darul de a se metamorfozaîntr-un mănunchi de raze care transfigurează spaţiulîntunecos al unei celule, scăldând-o în focul ceresc pe careîl aduce cu sine imaginea de slavă a pruncului Iisus. Toţimartirii credinţei din temniţele în care ocupantul sovietica decapitat vârfurile spiritualităţii româneşti au mărturisitadevărul biblic după care „pentru veşnicia noastră înÎmpărăţia lui Iisus, nici preţul vieţii, şi nici un preţ nu este


prea mare” (v.Părintele Arsenie Boca, Gâlceava omului curevelaţia în vol. Cărarea împărăţiei).

Pe când scria Noaptea de Sânziene, Mircea Eliadeobservase că omul modern a renunţat a-şi fructifica viaţaspirituală. Dar mesajul venit din România aflată „subocupaţie bolşevică”, mesaj adresat Apusului de un deţinutpolitic schingiuit până în pragul morţii, nu se referă nici latimpul istoric al ocupaţiei sovietice a ţării deposedată deBucovina de Nord şi de Basarabia, nici la spiritualitateapre-creştină perpetuată prin balada Mioriţa, îngânată deun profesor de filozofie în timp ce era torturat. Doar lanevoia stringentă a cunoaşterii adevărului şi mântuirii.Fiindcă, în opinia lui Eliade (ca şi a profesorului DumitruStăniloae şi a părintelui profesor Costa de Beauregard),asemenea urgenţe de natură spirituală au fost păstratenumai de românii sacrificaţi de Occidentali.

Isabela VASILIU-SCRABANote şi comentarii marginale1. La Paris, pe când era discutat romanul metafizic

al lui Mircea Eliade, eruditul critic literar V. Ierunca, scăpatde teroarea Securităţii aflată în subordinea ocupantuluisovietic, observase dezinteresul Occidentului pentrusuferinţele românilor întemniţati şi omorâţi cu sutele demii sub atenta ghidare a Kremlinului, prin Ana Pauker,Teohari Georgescu, Al. Nicolschi etc. Referitor la acestvinovat dezinteres al umaniştilor francezi de stânga, VirgilIerunca nota următoarele: „Lui Sartre nu i se cere decât oinformaţie obiectivă. Dar el dă dovadă de ipocrizie şi amneziiinexplicabile” (Virgil Ierunca, Trecut-au anii. Jurnal, Ed.Humanitas, Bucureşti, 2000). Probabil pe undeva pe aici seaf lă şi motivul pentru care Eugen Ionescu nu a vrutniciodată să-l cunoască personal pe J.P. Sartre. Poziţia luiMircea Eliade faţă de Sartre credem că a fost determinatămai ales de limitarea existenţei umane la social şi politic pecare o sesizase în scrierile existenţialistului. Pentru un eruditşi un literat care şi-a dedicat întreaga viaţă studieriifenomenului religios, observarea acestei limitării eradesigur în defavoarea lui Sartre. Realist (în sens platonic)precum filozoful religios Nae Ionescu, Eliade consideraevenimentele vieţii religioase cu mult mai reale decât viaţadesfăşurată în timpul istoric (M. Eliade, Fragments d’unjurnal, p.429-430). Nici pe Emil Cioran nu-l entuziasmauideile existenţialistului marxist difuzate în tiraje de masă înlagărul comunist la vremea când exilaţilor români,indiferent de aprecierea de care se bucurau pe mapamond,le era cu totul interzisă tipărirea în ţara aflată „sub ocupaţiecomunistă” (Vasile Băncilă). Iată părerea lui Cioranconsemnată de el într-unul din cele 35 de caiete secrete (v.interviul luat soţiei lui Cioran în 1996 http://dodille.fr/Etudes/?p=717) despre volumul Saint Genet, comedien etmartyr, publicat de Sartre în 1952: „I-am spus aseară luiBeckett că uriaşul, imensul volum a lui Sartre despre Genete un fenomen la fel de monstros ca Auschwitz”.

2. Dumitru Stăniloae (1903-1993) a fost absolventşi doctor în teologie la Universitatea din Cernăuţi, profesoruniversitar la Sibiu şi Bucureşti, deţinut politic între 1958şi 1963, din 1965 profesor universitar la Facultatea deTeologie din Bucureşti, invitat să predea în Anglia,Germania, Franţa şi Grecia, autor al unor cărţi de referinţăîn domeniul teologiei şi filozofiei culturii (Patriarhul Dositeial Ierusalimului şi legăturile lui cu Ţările Române, Cernăuţi,1929, A. Şaguna, Sibiu, 1933, Sf. Grigorie Palama, Sibiu,1938, Ortodoxie şi românism, Sibiu, 1939, Iisus Hristos saurestaurarea omului, Sibiu, 1943; Ascetică şi mistică creştină,Sibiu, 1946 ed.II, Bucureşti, 1981 cu titlul: Teologie moralăortodoxă; Uniatismul [greco-catolicismul], încercare dedezmembrare a poporului român, Bucureşti, 1973,Spiritualitate şi comuniune în liturghia ortodoxă, Bucureşti,1986, Chipul nemuritor al lui Dumnezeu, Bucureşti, 1987,Reflecţii despre spiritualitatea poporului român, Craiova,1992; în 1985 la Paris a apărut vol. Le génie de l’Orthodoxie,trad. Dan Ilie Ciobotea – actualul Patriarh – o variantă aprimei părţi din tratatul de Dogmatică). Alături de alţitraducători de marcă, precum profesorul de greacă St.Bezdechi şi eminenta sa elevă, poeta Zorica Latcu, şi,desigur alături de toţi latiniştii, eleniştii şi preoţii care autradus multe din scrierile Părinţilor Bisericii în perioadainterbelică – dintre care unii (pr. T. Bodogae, pr. D. Fecioru,Olimp Căciulă, etc.) au reuşit să-şi vadă publicatetraducerile şi în vremea comunistă –, prof. D. Stăniloaie afost un remarcabilul traducător de texte patristice. În 1991a fost ales Membru al Academiei Române, fiind deja Doctorhonoris cauza al mai multor universităţi europene pentrumeritele sale culturale.

3. Spiritualitatea românilor, perpetuată douămilenii prin capodoperele culturii populare, a avut dreptcadru credinţa ortodoxă românească, demnă de admiratnu numai datorită coeziunii de limbă şi cultură pe care afăcut-o posibilă, dar şi prin faptul de a nu fi împiedicatcreativitatea ţăranilor. Lucian Blaga exemplifică aceastăidee (în Spaţiul mioritic) observând asimilarea culturiibiblice „în spirit creator”. Creaţia folclorică românească a

ajuns în unele manifestări ale ei la „variaţiuni pe temesacrale”, cum ar fi de pildă extinderea motivului dogmatical judecăţii din urmă, la care ar fi supuse „oarecum toatefiinţele, chiar şi regnul vegetal” (Lucian Blaga, Trilogiaculturii, ELU, Bucureşti, 1969, p.186).

4. Despre Părintele Arsenie Boca (traducător dingreceşte al lui Ion Scărariu, în 1935) va scrie prof. DumitruStăniloaie cu mare admiraţie şi recunoştinţă în prefeţeleprimelor patru volume ale Filocaliei. Restul de patru volumeaveau să fie tipărite după mai bine de trei decenii, Filocaliafiind, pănă în zilele noastre, editată cu omiterea expresă anumelui Părintelui Arsenie Boca, numit Sfântul Ardealuluide zecile de mii de credincioşi veniţi să-i asculte predicilela Sâmbăta de Sus şi apoi la Prislop. În 1946, 1947 şi în1948, teologul Dumitru Stăniloae, rectorul AcademieiAndreiene din Sibiu, îl numeşte pe ieromonahul ArsenieBoca, pe atunci stareţ al M-rii Brâncoveanu, „ctitor defrunte al Filocaliei româneşti” (v. prefeţele Filocaliei, vol.I,editia a doua, II, III şi IV, Sibiu, 1945-1948).

Vrând să informeze teologii francezi (pe underadiofonice, cu ocazia unei discuţii cu Oliver Clementulterior publicată într-o revistă) despre apariţia în Româniaa primelor patru volume ale Filocaliei (Sibiu, 1945-1948),Andrei Scrima (1925-2000) face şi o referire la practicaisihastă de la M-rea Antim (L’avenement philocalique dansl’Orthodoxie roumaine, par un moine de l’Eglise Orthodoxede Roumanie, în „Istina”, nr.5/1958, p.235-328 şi 443-474).La mânăstirea bucureşteană, între 1944 şi 1948, SanduTudor organizase (pe modelul conferinţelor AsociaţieiCriterion din 1931-1932 ) o serie de conferinţe urmate dediscuţii pe teme religioase, evenimente culturale suprimateîn 1948 prin comandă politică. După numele înşirate deScrima (ajuns în mod oficial în 1956 întâi în Elveţia apoi înFranţa), în revista franceză tipărită în mai 1958, Securitateacondusă de generalul NKVD Boris Grumberg, aliasNicolschi/Nicolau a arestat în iunie 1958 pe toţi cei pe carememoria tânărului călugăr Scrima nu i-a lăsat deoparte(cf. Une interview du pere Dumitru Staniloaie, în vol.Philosophes Roumains, Bucureşti, Rédaction despublications pour l’étranger, f.a., p.212). Aşa au ajuns săfacă detenţie politică şaisprezece oameni nevinovaţi, dincare doi si-au pierdut viaţa. În 1962 scriitorul Sandu Tudora fost asasinat în detenţie la Aiud, la zece ani dupăasasinarea lui Mircea Vulcănescu în aceeaşi închisoare (v.Titus Bărbulescu, Mircea Vulcănescu, prefaţă la volumulRăzboiul pentru întregirea neamului, Ed. Saeculum, 1999,p.5-17). Aşa-numitul lot al „Rugului Aprins” i-a cuprins pescriitorul Sandu Tudor (păr. Daniil Tudor), scriitorul VasileVoiculescu (decedat după eliberarea din temniţă de unde aieşit pe patul morţii, într-o agonie ce i-a prelungit durerileşi suferinţa vreme de aproape un an), poetul religios PaulSterian, scriitorul Ion Marin Sadoveanu, studentul SerbanMironescu, prof. Alexandru Mironescu, alături depersonalităţi ale bisericii, precum Benedict Ghiuş, D.Stăniloaie, Bartolomeu Anania, Arsenie Papacioc, SofianBoghiu, Felix Dubneac, Roman Braga, fraţii Vasile (stareţla M-rea Antim din 15 martie 1944) şi Haralambie Vasilache,etc. (v. Sofian Boghiu, Rugul Aprins în temniţă, în „Vestitorulortodoxiei”, 1996)

Umanismul unui disidentAdam Michnik este o legendă a Estului. Spre

sfârşitul anilor ’80 ai secolului trecut, când glasnostul şiperestroika începuseră să îi provoace nopţi albe lui NicolaeCeauşescu, în apartamentele îngheţate în care îşi drămuiaualimentele obţinute pe cartelă, românii învăţau, seară deseară, lecţia demnităţii umane transmisă pe lungimile deundă ale postului de radio „Europa Liberă”. Principalele eicapitole (Charta 77, Solidarnosc, Glasnost) şi o serie denume (Milovan Djilas, Václav Havel, Lech Wallesa, AndreiSaharov, Adam Michnik, fraţii Kaczynski, TadeuszMazowiecki) făceau, la simpla lor rostire, să circule sângeleîn vene. Comunismul nu era infailibil, sistemele dereprimare, oricât de bine organizate, nu puteau ţine subobroc libertatea gândirii.

Cu mintea plină de miturile anticomunismului amajuns pentru prima dată în Polonia spre sfârşitul anului1990. ţara trăia dramatic efectele reformei economicegândite de Leszek Balcerowicz, puterea de cumpărareatinsese cotele de avarie, feţele oamenilor erau maidegrabă înnegurate. Trecerea de la comunism la economiade piaţă nu era un drum pe petale de trandafiri şi poloneziiau simţit primii, cel mai acut, acest lucru. Fireşte, aflat înPolonia la câteva luni după căderea comunismului, nuputeam rata prilejul de a mă interesa în legătură culegendarii eroi ai luptei anti-comuniste. Cum în acel momentLech Wallesa era unul dintre candidaţii la preşedinţie, nus-a pus problema să încerc să îl contactez. De la prieteniimei polonezi am af lat însă că Adam Michnik esteredactorul-şef al ziarului „Gazeta Wyborcza”, aşa că, cel

puţin teoretic, era mult mai abordabil. I-am întrebat peamicii mei unde este sediul „Gazetei Wyborcza” şi mi-audat o adresă, indicându-mi şi un autobuz care mergea încartierul respectiv. Era un cartier de blocuri comuniste,care semăna izbitor cu Drumul Taberei. La unul din blocuriera numărul căutat. Nici o firmă, miros de mâncare revărsatgeneros pe ferestrele deschise ale apartamentelor,atmosferă tipică de cvartal comunist de blocuri. Eramconvins că am greşit adresa. La intrare exista un interfoncu numerele apartamentelor, însoţite şi de numelelocatarilor. În acea listă interminabilă, în dreptul unuiapartament, apărea cu litere minuscule şi numele pe careîl căutam: „Gazeta Wyborcza”. Am sunat, am spus cinesunt şi ce caut, a coborât şefa secţiei de relaţii internaţionalecare m-a condus în redacţia respectivă aflată la unul dintreetajele inferioare. Şocul a fost total. O atmosferă de redacţiedin filmele americane, vânzoleală multă, televizoaresuspendate sub plafon, pereţii tăiaţi la jumătate, astfel încâttoată lumea vedea pe toată lumea. Din păcate Adam Michnikera plecat la Paris, aşa că am vorbit cu cei din redacţiedespre problemele presei din România şi Polonia. Am plecatimpresionat de ce văzusem, dar puţin dezamăgit că nu l-amcunoscut pe Adam Michnik.

Am avut ocazia să îl cunosc şapte ani mai târziucu ajutorul foarte bunului meu prieten VladimirTismăneanu. Adam Michnik venise la Bucureşti să îşilanseze cartea Scrisori din închisoare şi alte eseuri, stăteala Hotelul Minerva, iar Vladimir Tismăneanu ne-a propus(lui Mircea Mihăieş, autorul traducerii, Ioan Buduca şi mie)să îl însoţim la micul dejun. Nu ştiu cum a fost pentru ceilalţi,dar eu îi voi rămâne dator toată viaţa lui VladimirTismăneanu pentru şansa unică pe care mi-a oferit-o atuncide a-l cunoaşte pe unul dintre idolii mei în anii ’80. A apărutjovial, îmbrăcat în nişte blugi spălăciţi şi o cămaşă în carouri(poza de pe coperta ediţiei româneşti a volumuluiRestauraţia de catifea este făcută atunci). Din generosulbufet suedez şi-a ales un singur ou fiert, în rest cafea şifoarte multă vorbă.Totul este surprinzător la Adam Michnik. În primul rândcontradicţia dintre gesticulaţia foarte energică (strângepumnul, scrâşneşte dinţii, face grimase foartesemnificative) şi imensul bun-simţ al judecăţilor sale. Apoinestăvilitul său apetit pentru normalitate. Rareori mi-a fostdat să văd un om atât de lucid, gata oricând să amendezecu o ironie subţire orice inflamare verbală, clişeu de gândiresau derapaj al spiritului. Într-o lume postcomunistă în alb şinegru, a tuturor revanşelor şi vendetelor posibile, în caremoralişti şi eroi mai mult decât discreţi în aniitotalitarismului, răsar ca ciupercile după ploaie pentru a dalecţii naţiei, Adam Michnik este îndrăgostit de bogăţiacenuşiului. Pentru el lumea este formată din intelectualirafinaţi, dar şi din politicieni veroşi, din mari caractere,dar şi din proxeneţi, prostituate, şarlatani, din bogaţi şicerşetori. Lumea lui Michnik este lumea în care trăim, pecare trebuie să o luăm aşa cum este şi în care scopul ultimal politicii nu poate fi decât limitarea răului.

În anii din urmă am avut şansa de a-l întâlni demai multe ori pe Adam Michnik. După fiecare discuţie cuel am simţit că înţeleg mai bine lumea şi pe cei din jurulmeu. Am înţeles că înainte de a judeca pe cineva trebuie sămă pun în pielea sa, să nu accept judecăţile de-a gata, săanalizez toate circumstanţele posibile ale unei întâmplări,înainte de a mă pronunţa. A înţelege până la ultimeleconsecinţe este mai important decât să fiu primul care sepronunţă.

Ateneul Român a găzduit, chiar de ziuaîndrăgostiţilor un festin intelectual: dialogul dintre AndreiPleşu şi Adam Michnik. Am dialogat de mai multe ori cuAdam Michnik, dar niciodată nu l-am văzut în faţa unei săliarhipline. Aproape fiecare vorbă rostită de celebrul disidenta fost memorabilă şi oarecum în răspăr cu gândirea comunăde la noi şi de aiurea. În viziunea lui un disident nu estedecât un om care caută ieşirea atunci când nimeni dintrecei din jur nu mai întrezăreşte vreo ieşire. Atitudinea saconcesivă faţă de foştii lideri comunişti a fost explicatăprintr-o butadă. Michnik a fost interpelat de marele regizorKrysztof Zanussi pentru poziţia sa prea conciliantă faţă defoştii lideri comunişti: „Adam, cine îţi dă ţie dreptul să ierţiîn numele meu”. Răspunsul lui Michnik merită consemnat:„Krysztof, eu nu am iertat decât cei şase ani ai mei deînchisoare. Tu poţi să ierţi sau să nu ierţi anii tăi deînchisoare. Dar tu nu ai făcut nicio zi de închisoare”.Ulterior a explicat că, spre deosebire de liderii de la

Tudorel URIAN(Continuare în pag. 26)


Libertate publică versus libertate personală*Concentrarea celor şase jurnale ale Monicăi Lovinescuîntr-unul singur, jurnalul esenţial („ce n-ar fi văzut luminatiparului fără generoasele insistenţe ale lui GabrielLiiceanu”, p.18), transformă timpul dintre anii 1981-2000într-un drapel insurgent ce flutură deasupra „pactuluiautobiografic”. Jurnalul, în actuala sa ediţie, pune o luminănouă pe destinul aceleia ce nu a putut admite conceperealiteraturii înafara est-eticului şi impune o claritatesuplimentară în analiza vieţii disidentei care şi-a ratat defapt cariera literară din cauză că, fiind contemporană cuun sistem totalitar, a ales să lupte pentru libertăţile omuluişi nu să-şi permită luxul de a supravieţui numai prinautonomia esteticului. Este, acesta, şi motivul pentru caresuficient de mulţi intelectuali de astăzi – bântuiţi de propriileconştiinţe colaboraţioniste şi de parfumul propriei laxităţimorale – se tem să o invoce pe Monica Lovinescu. Pentruaceştia, numele ei declanşează un proces dureros.Jurnalul esenţial aduce o lămuritoare lectură a maturizării:devine acum şi mai explicit metabolismul irefutabil altragediei unei vieţi sub dictatură; libertatea de a vedea, dedincolo de Cortina de Fier, cum îţi este asasinată în chipdemonstrativ mama, este de fapt o anti-libertate, devenindchiar o captivitate sinistră a martorului în ceea ce psihologiinumesc complexul de culpabilitate al supravieţuitorului;jurnalul esenţial descompune în ritmuri interioare riguroasepartitura unei vieţi în care destinul pusese iniţial toateînzestrările ce ar fi garantat reuşita unei scriitoareadevărate, dar din care salvarea, împreună, şi a omului, şia scriitoarei, s-a dovedit a fi o imposibilitate în cele dinurmă. Jurnalul este filmul acestei „agitaţii”: mărturiaconştiinţei ce evoluează prin încercări succesive şi nu prinmiracole; mărturia structurării psihice antitotalitare, carepresupune o taxinomie şi o graduare aferentă a gustuluipentru libertate şi pentru responsabilitate; mărturisireamanierei de funcţionare a mentismelor anticomunistediurne, care rezidă funciar în om, mai mult poate decât înjurnalistul cu program ideologic al Europei Libere şi încriticul de serviciu.Este uluitoare, aşadar, această revelare a fiinţei fascinantecare este disidentul anticomunist autentic, supus probeiincontestabile a timpului şi a locului – coordonateistoricizate; dar uluitoare este şi structurarea prin jurnal apersonajului Monica Lovinescu – eroină a propriei vieţi,nu numai a istoriei României recente –, iar aceastăstructurare se derulează ea însăşi prin conjugarea, pe de oparte, a celui mai mic numitor comun dintreinfinitezimalele încleştări ale omului – combatant pe frontulfiecărei zile, timp de decenii de nestăvilită aversiune faţăde regimul comunist – , cu, pe de altă parte, nesăţioasacăutare a celui mai mare divizor comun dintre literaturilemajore de care autoarea se simte legată în mod irepresibil,profesionist şi riguros, fără scăderi şi fără derapaje.Imperativul sub care s-a aşezat fiecare clipă din viaţaMonicăi Lovinescu: de a face ceea ce trebuie, ea, aici şiacum, fără a evalua riscurile sacrificiilor personale, a ajutaprin toate puterile ei pe orice român ce lupta împotrivaregimului totalitar (Hannah Arendt descria acest tip deacţiune astfel: „în cele din urmă toate scopurile setransformă şi sunt degradate în mijloace”, dar MonicaLovinescu îşi impunea ca mijloacele să nu surclaseze eticulniciodată). Bunăoară, aflăm din jurnal, joi, 10 septembrie1981, când autoarea notează: „Telefon Lucian Pintilie: filmulCaragiale blocat mai departe. A scris 500 de scrisori (adicăaceeaşi trasă în 500 ex.) şi le-a trimis peste tot: de la Scânteiaşi şeful Securităţii la ziarele „anti” (gen Echinox). Va maiaştepta şi apoi va scrie 1.000 de scrisori. Poate deci Pintiliesă facă scandal? Va trece săptămâna viitoare să ne sfătuimpentru o strategie…(p. 23)”…Şi urmează alte zeci de proiecteconcrete în care s-a implicat în 1981.Anul 1982 aduce cu sine noi intervenţii…Vineri, 12februarie: „Telefon de la Goma care mă caută: BernardPoulet de la Le Matin a fost aseară bătut măr la Ploieşti,când ieşea din casa lui Paraschiv, i s-au luat magnetofonulşi aparatul de fotografiat, şi a fost lăsat leşinat în stradă. Laspital i s-au pus treisprezece copci. Acum e la AmbasadaFranţei la Bucureşti. Duminică seara va fi înapoi la Paris”.După alte secvenţe ce descriu acţiuni de implicare ce auţinut plină şi agenda de disident pe anul 1982, anul 1983ridică gradul de alarmă şi încleştarea propagandistică şimilitantă cu Dictatorul: Duminică 23 ianuarie, „Ieri, telefonde la vărul lui Liiceanu, care a primit o conferinţă a luiPleşu ţinută la Lugoj asupra culturii în secolul XX, se pareadmirabilă. Lui Andrei Pleşu i s-a cerut să scrie împotrivanoastră pe prima pagină a Scânteii. A răspuns că e deacord, numai dacă pe a doua E.B. îşi face autocritica pentrustilul său de „polemică” cu noi, pe pagina a treia se critică

restalinizarea culturii etc.” În 1984, o nouă suită de priorităţicivice şi politice; un exemplu, luni, 3 septembrie: „Telefoncu Stroescu. Calciu a dat un interviu la Associated Press:mulţumeşte organizaţiilor internaţionale care s-au luptatpentru el. Condiţiile de detenţie au fost „foarte dificile” (p.127) (a făcut greva foamei de cel puţin cinci ori). În ultimiidoi ani mai uşor. A cerut Patriarhiei să-i dea înapoi BisericaRadu-Vodă (care în care-şi ţinea celebrele predici pentrutinerii seminarişti). Şi ne mai plângem că n-avem eroi.Chiar şi martiri. Până şi în arvunita noastră bisericăortodoxă”. În 1985, din nou, implicări de parteaintelighentsiei, ca în acest joi, 30 mai: „în faţa Ambasadeipentru manifestaţia Tudoran. Suntem cam aceiaşi: vreodouăzeci şi cinci în tot. Îl pun pe Matei în mijlocul grupuluisă înregistreze sloganurile strigate şi fac pe şeful deorchestră. După aceea, cu el la birou (înainte de a-i regăsipe ceilalţi la cafenea) la FE, să lăsăm caseta s-o transmităla München în zori de zi. La cafenea ne consolăm la gândulcă sloganurile vor răsuna la Bucureşti, transmise prin radio,ca ţipate de sute de voci”. Vocaţia anticomunistă a MonicăiLovinescu nu s-a exprimat numai în legătură cu spaţiulromânesc ceauşist, ci şi cu mediile franceze, aşa cum aflăm

şi din consemnarea din 1986, de duminică, 16 martie: „Votămpentru legislative. Vom scăpa de socialişti (pe Mitterand,vulpe bătrână, îl păstrăm în orice caz)? Au fost detestabilinu atât din pricini de demagogie economică (la care neaşteptam), cât prin felul de a minţi, preluat de la comunişti,de parcă din trunchiul ideologic comun ar porni acelaşivenin. A minţi, a contrazice fără ruşine. A fi iresponsabil.Seara rezultatele (mai precis estimaţiile) la televiziune.Opoziţia nu va avea majoritatea confortabilă care i-ar fipermis să-i ţină piept lui Mitterand, ci, în cel mai bun caz,una la limită. V. şi cu mine nu suntem sumbri, ci doardezamăgiţi: cinci ani de socialism n-au fost deci de ajunspentru a-i dezbăra pe francezi de obsesiile lor de stânga. Eun soi de boală la ei, pentru care nu s-a inventat nici unvaccin”.Lupte de culise în 1987, culminând cu decembrie, bruscostil. Miercuri, 30 decembrie: „ de luni, telefoanenenumărate cu München-ul. Cu Stroescu, cu Munteanu,cu Carp, cu cei de la ştiri. Americanii nu-i lasă în continuaresă treacă mai nimic. Şi ştirile curg: tinerii berlinezi din Estau manifestat în faţa Ambasadei României, pentru Braşov;conferinţa de presă a Ambasadei de la Bonn a fost anulatăetc.; Mihnea şi noi dăm ştirile la BBC şi la RFI, unde treccu câte 48 de ore înainte de FE. E pur şi simplu un scandal.Despre care discutăm şi seara la Mihnea şi ne indignăm cutoţii”. Finalul de an e tragic, apoi Monica Lovinescu seimplică pentru a salva o nouă viaţă, chiar la cumpăna dintreani; joi, 31 decembrie: „Dinu Z.: i-a telefonat plângândMircescu – l-au arestat la 12 decembrie şi l-au bătut sălbatic.I-au dat drumul acum patru-cinci zile. Iarăşi lupte cu FE.Dau de Comşa care îmi face un tablou sumbru al lui CentralNews. În schimb BBC-ul trece ştirea imediat. După aceeaveşti luminoase, nu-i de mirare că nici nu ne gândim săpetrecem revelionul”. Luptele de culise din anii 1988 şi de după cristalizeazăapropierea căderii Cortinei de Fier, prin intensificareaatitudinilor de apărare publică a personalităţilor expuse înAgora anticeauşistă: „ De la Mihnea: ParlamentulEuropean a votat o moţiune pentru Doina Cornea şiîmpotriva sistematizării. Un diplomat belgian a fost trimisla Cluj s-o vadă, şi a fost oprit şi dus la miliţie. Ce se va fipetrecând cu ea?Maria Brătianu, în timpul acesta nu ştie ce să facă cu celevreo două mii cinci sute de scrisori pentru Doina Cornea(în urma ultimului articol din Actuel). O călăuzesc să trimităo parte la FE, alta la BBC. Ne invită la Revelion. Obligaţi săo refuzăm”.…Căderea dictaturii ceauşiste nu a relaxat deloc aceastăviaţă tumultuoasă dedicată anticomunismului. Dinafară era

mai evident decât din interior faptul că manevrele Moscoveişi ale lui Iliescu deturnau lent şi sigur sensul revoltelorpopulare. Duminică, 7 ianuarie 1990: „La miez de noapte,telefon de la Mihnea. Singurul integral optimist asupra aceea ce se petrece acolo. Nu vede, în schimb, cum se vorputea forma partide politice. El a fost (dar nu vrea să seştie) iniţiatorul Grupului pentru Dialog Social. Grupul aobţinut şi un sediu: al fostului Comitet Central al UTC.Pentru Mihnea, opoziţia (pentru alegeri) ar trebui maicurând să se structureze în jurul sindicatelor decât alfostelor partide politice”. Anul 1991, dominat de câtevaesenţiale editări ale redescoperirii în arhive a supliciuluimamei, dar şi de exasperări sporite privind abuzurile şiscăderile scriitorilor români. Iată în data de 11 noiembrie,luni: „Enervată de abuzul pe care îl fac scriitorii români de„neantul valah”, scriu o cronică despre oscilarea perpetuăîntre complexele de superioritate şi inferioritate, întrevictimizare şi masochism, între Mioriţa şi neantul valah,între Meşterul Manole şi Moftul Român, de parcăintelectualul de la noi n-ar putea trăi fără a se întreba mereu:Comment peut-on être…Roumain? E cronica pe care o voitrimite la România literară, ca un mic – şi desigur ineficace– semnal de alarmă”. Bătăliile din 1992 pentru partidaanticomunistă domină multe din demersurile ce nu-i daupace Monicăi Lovinescu. Notează luni, 28 septembrie:„Primele „estimaţii” au dat aseară 48% pentru Iliescu, laprezidenţiale, contra 33 Emil Constantinescu. Şi pentrulegislative: în frunte FDSN cu 27%. Surpriză chiar şi pentrunişte pesimişti ca noi. Dacă intrigile de la Convenţie pot fi(şi sunt) responsabile de 4-5% din voturile acordate luiIliescu, restul răspunderii revine incontestabil poporuluiromân, singurul din Est ce-şi mai votează…comuniştii.Seamănă a epitaf”. În 1993, Monica Lovinescu vine înRomânia, de la 10 septembrie la 1 octombrie. Joi, 16septembrie, după mulţi ani, ajunge la Fălticeni (p. 343 –345), cu concluzia: „totuşi, sau poate tocmai de aceea,revenirea mea aici a fost momentul-şoc al călătoriei înMoldova” despre care autoarea îşi aminteşte câteva sceneaproape ireale. „De la Piatra Neamţ spre nord pare a începeo altă Românie. Imuabilă. Curată ca lacrima. Cununată cucerul (şi toate celelalte stereotipuri ale „spiritualităţii”româneşti. O Românie care a nutrit nostalgiile exilului,pentru care merită să-ţi petreci viaţa plângând „pe malurileVavilonului”…Şi pe care am regăsit-o „telle qu’en elle-même, îţi vine să plângi de recunoştinţă. Există! Este!”Călătoria nu este doar o reiniţiere în misterul mănăstirilorştefaniene, dar şi o iniţiere în mizeria şi manipularea încare trăiesc oamenii locului, încă îndoctrinaţi să creadă căstarea lor jalnică se datorează lui…Coposu (p. 248). MonicaLovinescu notează, în replică după o astfel de întâlnire cuun ţăran profund iliescian în convingeri (mdeh, Moldovaera a lui Iliescu la vremea aceea, tot aşa cum a fost şi a luiCeauşescu dar şi a tătucilor sovietici !): „câtă vreme nu seface un Nürnberg al comunismului primejdia recurentă areinstalării lui – sub forme mai umane – va dăinui printremasele materialmente sufocate de mizerie”. În 1994,exasperată de lipsa de eficienţă politică şi civică a poporuluiromân – care îşi ratează istoric propriul drept la democraţieşi prosperitate –, în 16 februarie, Monica Lovinescu notează,profetic: „ştirile din ţară (în special) şi din Est (în general)nu sunt neapărat mai proaste ca până acum, dar s-auacumulat, împingându-mă spre un prag de unde nu mai vădnici un orizont. Prezent îmbâcsit, vrăjmaş, morocănos.Singura soluţie ar fi „o nouă revoluţie”. Dar „minuni învremea noastră”…Una, în decembrie ’89, şi românilor leajunge pentru un secol…” Cu timpul, lupta pentru o lumeromânească desprinsă de totalitarism devine o luptă pentrumemoria prietenilor de drum. Anii îşi pun amprenta asuprafiinţei ostenite, iar sensul amintirilor se consumase prinînseşi faptele pe care disidenta, în mod constant, nu a ezitatsă le pună mereu în operă. La finele lui 1995, MonicaLovinescu îşi numără prietenii de la Paris şi …de acasă.Duminică 23 iulie, notează : ”acum, aici, cei mai apropiaţiprieteni au murit, iar câteva din marile prietenii s-au stinsori învrăjbit. Nu-i mai am pe Christine, pe Alla, pe Georges,Greg e departe, Virgil l-a pierdut pe Luc, Goma ne-a devenitun străin, Ţepeneag s-a metamorfozat: decese şi dezamăgiriau golit peisajul… Bucureştiul, însă, încă e plin. Numai căacolo a devenit pentru mine, prin timpul scurs, departele”.De ce nu s-a întors Monica Lovinescu aici, acasă, în acestdeparte? La p. 393 notează: „dacă ne-am întoarce de tot,nu m-aş putea împiedica să-mi caut prin toate ungherele

Angela FURTUNĂ(Continuare în pag. 26)


Maria NIŢU

*Cine sunteţi Bujor Nedelcovici?/ Bujor Nedelcovici în

dialog cu Sergiu Grigore, Ed. Alffa, 2009.

Cine sunteţi, Bujor Nedelcovici?* (1)B u j o r

Nedelcovici este unuldintre scriitorii diasporeidin Franţa, scriitor care şi-atransformat exilulinvoluntar în exil voluntar,când, după ’89, nu s-a întorsdefinitiv în ţară (chiar dacăar fi părut atunci că Româniava deveni „GrădinaDomnului” şi chiar dacă şiregele s-a întors!)

Singular a fost înţară (pentru că singular princuraj este gestul să te-ntorciîn ţara lui Despot-Vodădupă ce un roman, Al doilea

mesager, refuzat „acasă”, ţi-a fost publicat la Paris, 1985) şi lafel singular este şi acum printre scriitorii rămaşi în diaspora.

Mai sunt şi alţi scriitori care au rămas în locul noiitransplatări (D. Ţepeneag, G. Astaloş, N. Manea, Petru Popescuetc.), dar aceştia sunt curtaţi cu eleganţă şi respect ceremonios,pentru că marca „în străinătate” are mirajul ei, dar mai alespentru că aceştia stau cuminţi în banca lor, nu se implică polemicîn actualitatea politică şi culturală românească.

Bujor Nedelcovici continuă să fie un scriitor incomod,pentru că de 20 de ani e consecvent ideii de asanare morală,de igienizare a conştiinţelor... „dalmaţiene”, proces depenitenţă şi abluţiune strict necesar pentru continuitate înperioada postcomunistă întru dreaptă măsură şi climat decredibilitate.

Dar vocea lui a fost continuu amortizată, chiardiscreditată într-o lume cu aceiaşi actanţi principali, pentru că„dalmaţienii” ... „eroi au fost, eroi sunt încă”...

Pe lângă gradul de derapaj şi de abdicare de laprincipiile proprii, consideră necesare pe celălalt talermărturisirea şi asumarea responsabilităţii de către fiecare „înprimul rând pentru propria conştiinţă (eliberare, catharsis), înal doilea rând pentru cei care au crezut în el şi i-au apreciatopera” (punctează autorul în volumul Cine sunteţi BujorNedelcovici?, Ed. Allfa, 2010, p.44). Momentul mărturisirii afost ratat, la fel ca şi Revoluţia. „Schimbarea la faţă” apersonalităţilor României ar fi fost demnă, pe o temelie solidă,onestă, şi nu pe fraudă morală şi pe o ilegalitate, pe infracţiuneaprevăzută în codul penal ca „omisiune de [auto]denunţ!”

Ar fi fost chiar şi girul unui model biblic: episodul cuIosif şi fraţii săi (când fraţii i-au cerut iertare lui Iosif – şi-necuaţia în Timp a Istoriei „Rău-Bine-Rău-Bine” gestul a însemnatsalvarea poporului israelit) pentru că „nu poţi să trecinepedepsit de la o etapă la alta decât dacă ţi-ai cerut iertarepentru faptele comise.” (p. 353).

Volumul Un tigru de hârtie deschisese seriadezvăluirilor din dosare proprii de la Securitate, pline desurprize şi dezamăgiri, care au întors pe dos raporturile ştiutedintre prieten /neprieten, moral /imoral... (Livius Ciocârlie,Dorin Tudoran, Luca Piţu etc...), fiecare abordând dezvăluirileîn felul propriu. Atitudinea lui B. Nedelcovici era de analizăprincipială a epocii: ca să te eliberezi de sechelele unui trecuttrebuie să-i înţelegi mecanismele, să descoperi în interior aceaipostază a lui „unde malum?”. Doar înţelegerea şi deconspirareaRăului te face liber de el şi stăpân pe el.

În noiembrie 2008, la Târgul de carte Gaudeamus, laîncheierea seriei de „Opere complete” prin lansarea volumului7, autorul a considerat oportună organizarea unui colocviuScriitorul, Cenzura şi Securitatea, nu doar pentru că temaexprima chintesenţa operei sale, ci mai ales pentru că era onecesitate, chiar impusă de contextul intern şi extern favorabil:„Raportul Tismăneanu” de condamnare a comunismului,sărbătorirea a 20 de ani de la căderea zidului Berlinului şi aCortinei de Fier comuniste, cu manifestări ample în Europa, înFranţa… Gândise evenimentul dincolo de momentul festivpropriu, ca pe o iniţiativă de anvergură, la temelia unor amplemişcări de asanare morală. Actanţii la tribuna dezbaterilor aufost personalităţi de marcă: Nicolae Manolescu, Livius Ciocârlie,Ana Blandiana, Romulus Rusan, Lucia Hossu-Longin, AlexandruZub, Victor Rebengiuc etc., precum şi Stéphane Courtois,emblematic prin „Cartea neagră a comunismului”.

Cu toate acestea, colocviul a trecut jenant deneobservat în presa... „oficială”, a rămas o iniţiativădonquijotescă.

E drept că acest evenimentul a coincis cu lansareamult anunţatei cărţi a lui N. Manolescu Istoria critică a literaturiiromâne, cu ambiţii călinesciene, care a stârnit fulminante dosarede presă, dar colocviul era un alt palier, strict necesar încomplementaritate, în spiritualitatea română postdecembristă!

În Scrisoare deschisă unui prieten (din volumul citatCine sunteţi Bujor Nedelcovici?) rezumă aşteptările investiteîn acest colocviu, ceea ce voise să transmită de mult timppublicului, vorbind „despre valoarea şi importanţa trecutului,a dreptului la memorie, «travail de deuil», regret, iertare, căinţă,locurile memoriei, datoria de a nu uita şi de a transmitegeneraţiilor viitoare experienţele «tatălui» care reprezintă «ieri»şi vrea să comunice fiului, «celui de azi» pentru o acţiune deeducaţie şi pedagogie a generaţiilor de mâine” (p. 376).

Atitudinea lui consecventă de susţinere a ideii de„exorcizare a trecutului”, întru terapie colectivă, a fostminimalizată de fiecare dată, deturnată în derizoriu, ca o„scormonire a trecutului” jenantă, ca o atitudine de certăreţ,de provocator… Sintagma de „justiţiar” a fost folosită acuzatorşi ironic, pentru că justiţia, etica, morala sunt concepte care nuau intrat încă în cultura şi practica românească – unde iei lecţiide „bune maniere” de la cei care „au acceptat o amneziecomodă, facilă şi interesată.” (p. 380).

Consecvenţa lui Bujor Nedelcovici însemna aceeaşiatitudine ca a Hertei Müller, de neacceptare a comunistuluitransformat în farsor istoric postcomunist. Cât n-a fost laureatăNobel, Herta Müller n-a produs mare zarvă, deşi a avutdintotdeauna acelaşi discurs fulminant. Când a fost în România,în 2005, a fost la fel minimalizată prin evitare, de către „elitaintelectuală” monolit pe poziţiile sale partinice postcomuniste.Era privită cu condescendenţă, ca un personaj la fel de singularprin încrâncenarea sa de „justiţiar”, întru „scormonire atrecutului”. Doar Timişoara a primit-o prieteneşte (deşi la felde precaută în atitudini războinice, când Punctul 8 alProclamaţiei de la Timişoara fusese terciuit).

B. Nedelcovici explicitează o astfel de atitudine: unintelectual autentic, şi cu atât mai mult un scriitor care areputerea Cuvântului, trebuie prin definiţie, să fie în opoziţie,oricât de paşnică şi progresistă ar fi puterea, pentru că „oriceputere politică e corupătoare, mistificatoare, cinică, dominatăde intrigi egoiste şi interese, iar scriitorul trebuie să-i aperepe cei care nu au acces la cuvântul rostit public” (p. 381).

În octombrie 2009 s-a anunţat nobelizarea HerteiMüller. Nobelul ei a fost, e drept, preponderent politic, ca omănuşă pe sărbătorirea a 20 de ani de la căderea ZiduluiBerlinului, dar e de felicitat Academia Suedeză pentru meritulde legiferare printr-un premiu Nobel a unei atitudiniintransigente, necruţătoare acuzatoare a comunismului, fărăcompromisuri morale.

În noiembrie 2009, la Gaudeamus, se lansa volumulScriitorul, Cenzura şi Securitatea / Bujor Nedelcovici şi invitaţiisăi, Ed. Allfa, 2009. Era o ocazie să se reia ideea „mobilizăriigenerale” întru asanare morală, să se repare ignorareacolocviului, să se ridice mănuşa aruncată provocator de HertaMüller. Dar, istoria se repetă doar! A fost ca un ecou la ecou,care, la fel, s-a stins repede.

În septembrie 2010 Herta Müller a venit (totuşi!) înRomânia, dar impactul n-a fost cel întru glorie regizat.Autosuficienţa şi tihna „consensului” general postdecembrist,cu onor instaurate iliescian, fuseseră tulburate şi luate în răspăr.

La Târgul de Carte Gaudeamus, din noiembrie 2010,lansarea cărţii Cine sunteţi Bujor Nedelcovici? a fost pe fundalulecourilor celebrei discuţii de la Ateneu între H. Muller şi G.Liiceanu. Era proaspătă isteria frustrărilor, a articolelor legatede dialogul dinamitard. Nici măcar autoritatea premiului Nobelnu a trezit însă societatea română postdecembristă la realitateafarsei în care trăieşte, n-a iniţiat vreo mutaţie în atitudineacivică şi politică. O altă „furtună într-un pahar cu apă”, rămasăinsulară.

Contextul a indus lectura volumului Cine sunteţiBujor Nedelcovici? în acea grilă a dezbaterilor, care se pliază cao mănuşă pe ideea organică a cărţii.

Herta Müller nu se bate-n piept, nu-şi pune cocardade „dizidentă”, dar „s-a enervat”, a reacţionat! Scrisul săuanticomunist e ca o secreţie organică a acestei atitudiniconsecvente.

Bujor Nedelcovici nu se consideră dizident: „nupretind că am fost disident, dar am rezistat presiunilor cenzuriişi m-am revoltat...”(p. 348). (Adevăraţii dizidenţi, într-adevăr,se numără pe degete, pentru că în regimul nostru de totalitarismabsolut dizidenţa neclintită însemna sigur martiraj). Atitudineaşi scrisul său sunt la fel ca o secreţie organică, pentru că altfelnu se putea. Sunt din plămada de revoltat. Organicitatea e datăde consecvenţa în ideea condamnării colaboraţionismuluicomunist, în numele unor principii morale întru demnitateaunei colectivităţi, de pe o poziţie deasupra unor frustrăripersonale. Această consecvenţă este ca un fir roşu în întreagasa operă. Atitudinea complexă şi puternică de revoltat sedefineşte prin negaţie la tot ce e ... pragmatic, de „larg consum:„ştiu că sunt o persoană dificilă, poate chiar antipatică,

provocatoare, rebelă, anacronică, iconoclastă, inclasabilă,inadecvată la timpurile moderne, incomodă pentru mulţi (...)Nu am avut o strategie a afirmării, nu am avut o tactică a tăceriiambivalente; nu mi-am păstrat rezerva necesară în vedereaunei ascensiuni literare sau politice; nu am avut o detaşare şio dezinvoltură artistică, cum mi-a reproşat un critic; ...nu amfăcut parte dintr-un cerc de putere şi influenţă... Greşeală!Mare şi gravă greşeală!” (p. 381). Să nu ai simţ practic, să nu teadaptezi realităţii postcomuniste şi să nu vrei putere, ci să fiide bună-credinţă şi să vrei adevărul?!! „ Naivităţi, iluzii şi utopii!N-ai umor, domnule!”

Aceste „neajunsuri” au fost generate şi de o altădimensiune constantă şi esenţială a personalităţii sale: nevoiade libertate totală. O libertate deplină, fără nicio dependenţă,care să-i permită să fie oricând el însuşi – tot din sentimentulasumării responsabilităţii proprii, fără a depinde de liberularbitru al celuilalt (de aceea a fost o viaţă întreagă liber-profesionist, orice post de slujbaş oarecare l-ar fi terorizat cu„zgomotul aparatului de pontaj”).

Această independenţă totală, deşi i-a adus necazuripe plan pragmatic, i-a fost salvarea şi împlinirea: îl imuniza lamaxim în faţa compromisurilor, şi mai ales îi asigura şanselemaxime de fi total credincios menirii de scriitor, rămânândnumai scriitor, din fidelitate şi faţă de publicul pentru carescrie. „Nu accept să fiu decât stăpânul şi sclavul meu! Am fosto viaţă întreagă liber... şi vreau să rămân liber, adică: scriitor...”(p.349). De aceea, la întrebarea dacă viaţa şi-o consideră o reuşităori un eşec în raport cu cele propuse, răspunsul este „Considercă viaţa mea a fost... o reuşită”, chiar dacă a comis şi multegreşeli, ori a avut şi eşecuri, „marea izbândă a fost că nu mi-amtrădat vocaţia de romancier” (p.259) – pe care a putut să şi-oapere doar de pe poziţia de revoltat.

Prin această grilă, chiar şi exilul poate fi rodnic pentrumenirea de scriitor, pentru că, în ultimă instanţă, lipsa lui„acasă”, asumată formativ, ca probă iniţiatică, la fel te facecomplet liber, nu eşti legat de nimic, condiţia de métèque ca ocondiţie de om liber absolut. „Sunt de origine scriitor, denaţionalitate scriitor şi de profesie scriitor”(p. 239). „Heimatul”poate fi pretutindeni, în orice loc unde eşti fericit şi simţi căatingi cerul cu mâna. Şi totuşi, are un loc drag: în garsoniera dela etajul trei „scorbura de pe Rue de Prairies”, e camera cucărţi – ca un templu, aproape de cer, şi în acel spaţiu doar sesimte „acasă”, „sunt definitiv liber! Definitiv fericit!”(p. 107),un Heimat sui generis, pentru că acolo de fapt este „într-opermanentă călătorie a cunoaşterii şi a solitudinii.”( p. 239).

Modalitatea de abordare a temelor esenţiale e peaxele interacţiunii autor/creaţie/epocă, şi individ/ istorie. Astfelcă face o radiografie autentică a societăţii româneştipostdcembriste, în nuditatea ei, cu duritatea lui Cioran,dovedindu-se un fin analist politic. Analiza revelatorie este peaxa trecut / prezent / viitor:”după o jumătate de secol decomunism s-au produs mutaţii profunde şi de structură deconştiinţă, mentalitate, atitudine şi psihologie individuală şicolectivă”. Este un diagnostician exact: în înlănţuirea cauză-efect, prin inconştientul colectiv şi memoria afectivăstigmatizate prezentul e rezultatul trecutului cu tumorineextirpate:”Tot ce se petrece acum în România e rezultatullipsei de asumare responsabilă a trecutului pe care am preferatsă-l ascundem în spatele uşii care nu se mai închide”. Dupăprofeţia lui Brucan, cu 20 de ani de „stupid people”, depăşită,e ideea a două generaţii care va trebui să treacă, pentru a aveao societate din care să se fi dez-rădăcinat complet aceastăplantă monstruoasă a comunismului. „Va trebui să treacă douăgeneraţii ca „Oamenii noi cu ceafa groasă” să dispară şi săcapete altă înfăţişare exterioară şi în special…interioară”. (p.383). Pentru că la noi deocamdată e continuitate, nicio dizlocare,ruptură, ca-n alte părţi ale lumii, mentalitatea actuală nu s-arupt cu vechiul regim „la noi nu s-a născut un „Nou Prunc”după „Cruciada Copiilor”(p.49).

Condiţia sine qua non a acestui proces este adevărul:„fără adevăr trăieşti în păcat şi neizbândă”(p. 106).Nuescamotare, ci epurare a imposturii, a fariseismului. Nu existăconstrucţie durabilă din cărămizi false, spongioase, contrafăcute.

Coroborat, este pusă în discuţie minciuna, gradul încare poate determina evenimente esenţiale şi grave: „Minciunaare un gust? Da ! Gustul trădării”. (p. 387).

ANIVERSARE 75!


ETNOLOGUL ROMÂN ÎN „EPOCA DE AUR” (XVI)

Securistul şi activistul

Col. Gheorghe Mărieş, născut în 1949, în satulUlciug, jud. Sălaj. Liceul – la Cehu-Silvaniei. Elev navetist,dar fruntaş la învăţătură. Vine la Satu Mare în 1971,repartizat de la Băneasa. Figurează pe lista lui Tökes la locfruntaş, printre cei care supravegheaseră BisericaReformată. Îl regăsim şi în cartea publicistei şi poeteiMártha Izsák, Obiectiv Zita , la pag. 77.

Mi-a fost coleg de liceu, el – ultima promoţie cu 11clase, eu – cea dintâi, cu 12. Sosit la Satu Mare, i s-auîncredinţat funcţii politice importante: secretar U.T.C. şisecretar B.O.B. pe Securitate. La nunta lui Viorel Pop (cuJenica, exponentă şi ea, precum subsemnatul, a uneigeneraţii, cu origini colectivist-ţărăneşti, cazată într-uninternat cu aspect de cetate medievală, de ziduri uriaşeînconjurată, căreia, noi, elevii, îi acordaserăm numele desperiat al celebrei închisori franţuzeşti: „Bastilia”), în Babţa,a ţinut un spici mobilizator, patriotic, în faţa eterogeneiasistenţe securisto-cetăţeneşti.

O consăteană îmi relata despre tânărul aspirantla trese şi stele militariceşti că, în liceu, se-ndrăgostise, laun moment dat, de o colegă a noastră, de clasă: IoanaGîncu (o bunătate de fată pe care forţa destinului ourmăreşte mai abitir ca pe Oedip: devine, mânată de-odragoste oarbă, viitoarea soţie a securistului Grad,maramureşean din Vişeu, bon-viveur şi afemeiat, pe carel-a abandonat şi l-a lăsat să-şi urmărească obiectivii şiobiectivele în capitala judeţului vecin: Bistriţa-Năsăud.).Mărieş, la-ndrăgostirea subită, îi trimitea Ioanei cărţipoştale ilustrate, pe verso-ul cărora o felicita călduros cuocazia zilei de «23 August» şi alte asemenea minunăţiipitoreşti.

În 1984, era deja Şeful Serviciului I/A, din cadrulSecurităţii Satu Mare. În această calitate, îi ordonaposluşnicului său, cpt. ofiţer specialist III Gheorghe Şter,să purceadă neîntârziat la încadrarea informativă ascriitorului Radu Ulmeanu, preşedintele Cenaclului«Afirmarea», suspect în acţiunea „Turnul”, semnalat prinsursele „T” şi „S”, „cu manifestări ostile la adresa politiciiPartidului şi Statului nostru”. Maiorul „Mărieş Gheorghe”,cum îşi aşează numele, manu propria, imediat sub antet,pe planul de măsuri, rămăsese, după atâta amar de ani,tributar turnùrilor lingvistice deprinse pe uliţa copilăriei,în cătunul Ulciug de lângă Cehu-Silvaniei (ungureşteVölcsög), unde influenţa topicii maghiare îi deprinsese pelocalnici să se iscălească trecând mai întâi numele defamilie şi după acesta prenumele, ca în catalogul de laşcoală. Nu se întâmplase aceasta şi în actele emisecetăţenilor ardeleni de Cancelaria Aulică Transilvană, undeapar formulările prenomen+nomen (v. de ex., în dăinuirilememoriei colective, a numelor binişor românizate: MoariTrejii alias Maria Tereza sau Joşka lui Térci, amintind deIosif al II-lea, consemnate de noi, mai deunăzi, pe uliţelesatului Medişa – Cf. www.culture-routes.lu: Viorel Rogoz,Familia – în credinţe, rituri, obiceiuri –, publicată on-linede Institutul European de Itinerare Culturale dinLuxemburg, în seria „Documents”, pag. 153 et passim,inf. CXLVII) ori cu nomen+prenomen, practicat deadministraţia locală din perioada „Dualismului Austro-Ungar”. Profesorul Silviu Pop (el însuşi fost condamnat,prin deceniul VI al secolului trecut şi, posibil, permanenturmărit; am aflat vag câte ceva despre cele şapte luni derecluziune, la Oradea, probabil deţinut politic şi nu de dreptcomun), fusese prea indulgent cu silitorul elev, dacăînvăţăcelul nu-şi fixase în minte cam cum vine „peromâneşte” şi „pe ungureşte” cu topica numelor proprii.Bravul maior rămăsese tot la stadiul „operele poetuluiCreangă Ion”.

Aşadar, la 19.04.1984, după cum reiese dindactilograma elaborată de F[lorica] M[oş], Mărieş (nomen!)Gheorghe (pre-nomen!), Şeful Serviciului I/A, cereaîntreprinderea măsurilor „S” asupra urmăritului RaduUlmeanu, ca şi introducerea urgentă de mijloace T.O. detip I.C.D.T., la domiciliu, încălcând cu netrebnicie dreptullegitim al cetăţeanului român la un pic de intimitate. Pentruaceastă neonorantă misie, căpitanul subaltern va lualegătura cu colegii de la Biroul „S” şi cu cei de la I.C.T.,adică I.(nterceptarea) C.(onvorbirilor)T.(elefonice).

Arhivele CNSAS au păstrat, relativ la acestsubiect, mai multe „înscrisuri”, între care adresa modelnr.1/009023 din 29.06.1985, un document, în exemplar unic,expediat de „Mărieş Gheorghe, şeful Serviciului I/ A”şi supervizată prin apostila lui „Ionescu Andrei – ŞEFULSECURITĂŢII JUDEŢENE Colonel”, „Către, Biroul«S» LOCO”, dactilografiat de Ş[teţ] F[lorica], prin care leordona cinovnicilor celebrului Irimia să-i furnizeze datedespre (în continuare scris de mână!): „Relaţiile pe care –obiectivul în cauză – le are în rândul poeţilor, scriitorilor,

persoanelor din domeniul artei-culturi (sic!) – manifestăriostile la adresa politicii partidului şi statului nostru.”Într-un paragraf final, supus şi acesta dactilografierii, şefulSecţiei I/A ordonă ca: „Datele obţinute să fie trimise laindicativul Serv I/A tov. cpt Şter GH telefon 155 care vaţine contactul operativ cu dv. în această problemă”. (Amreprodus, peste tot, documentul securistic în forma luibrută.)

O ultimă precizare (fraza divulgă postatele lungide timp cu care Securitatea opera atunci când îşi focusamijloacele subtile, artileria grea, creierele şi tehnica, pentrua documenta o „lichea pizmăreaţă”, surprinsă de un sufleurbinevoitor aducând injurii orânduirii socialiste, în vreunfund de birt, undeva) figura înainte de semnătura „MaiorMărieş Gheorghe”: „Datele ce le veţi obţine să ne fietrimise până la data de 01.07.1987”. Deci perioada de graţiea lectorilor specializaţi în depistarea plicurilor cu scrierisubversive, sosite sau plecate prin poştă, era destul de largă:aproape doi ani calendaristic succesivi. Sigur că, dupăepuizarea intervalului, supravegherea continua.

O sarcină primordială, trasată de atotputerniculŞef, trimite la o atentă monitorizare a obiectivului spre a-lstopa, ca, nu cumva, doamne fereşte, să se ajungă ladezastruoasa situaţie în care „unui element ostil” să i seconfere un post important în domeniul artei şi culturii. Deaceea, se trasează, drept sarcină imediată, destrămareaanturajului pe care-l cultiva „instigatorul”, i.e. poetulurmărit, prin măsuri combinativ-informative (citeştedezinformare, defăimare publică, stigmatizare!).

La distrugerea reputaţiei talentatului scriitor vacoopera şi lt.col. Illi Jancsi, alături de surse versate (altfelspus turnători ordinari cu vechi state!) din cadrulCenaclului Afirmarea şi din Şcoala nr. 7, unde „obiectivul”funcţiona. De credibilitate supremă se bucura, după cumrezultă din documente, delaţiunea Sursei „S3", care,probabil, obţinea „informaţia indubitabilă” acasă, în pat,prezervată discret de vreun frumos baldachin colorat.(Precaut, ca nu cumva să cad în endemica, românească,paranoia, îmi construiesc, totuşi, în gând, un timid silogismcare ar putea suna cam aşa: Dacă doamna ClaudiaVulturescu lucra la Biroul „S”, atunci, cine credeţi că arputea fi Sursa S3 , folosită doar cu aprobarea expresăa comandantului Alexandru Ionescu ? Aştept camdemultişor ca C.N.S.A.S.-ul să facă lumină, să confirmesau infirme oficial, deducţia mea. De mă voi fi înşelat, voicere scuze publice şi voi regreta. Împreună cu RaduUlmeanu vom face mea culpa, vom merge la doctor, nevom trata, dovediţi că tocita noastră minte o luase razna.Dar, dacă... dimpotrivă... Dacă va exista şi-un dacă...?Atunci gloria literară „internă” şi „internaţională” aVultureştilor va intra în vrie, elogiile ameţitoare, din presaînrobită de înallte valori estetice şi morale, jalnic ce se vorestompa...)

Mărieş, sau Mărunţeş?

Cred că Mărieş era în temă cu eşecul colegilorsăi care m-ar fi dorit colaborator în rândurile reprobabileilor armate de turnători. După ce am refuzat toateavansurile ce mi s-au făcut, fostul coleg de liceu a arborato atitudine „je l’ignore” faţă de insignifianta-mi persoană.Ştia că rămăsesem pasiv la toate primejdiile ce-miameninţau ţara, prezentate sfielnic de lt.Viorel Pop, căruia,deşi mă căutase ca logodnic al Jenicăi din Babţa (codreancăde-ale mele, v. infra), nici n-apucase să-şi deschidă pede-a-ntreg gura, că, iritat, i-o tăiasem scurt, să nu-şi facăiluzii că aş putea să-i devin informator, vreodată, cumva.

A urmat apoi misiunea oficilală a echipei condusede căpitanul Filimon care m-a zălogit, la Postul de Miliţiedin comună, câteva ceasuri bune, crezând că „da’ dacă...”mă vor convinge să fiu ţării de ajutor. Şi a fost aIII-a-ncercare. A venit, prin Livada, Mărieş însuşi şi, ca dinîntâmplare, a dat nas în nas cu mine pe drumul ce ducea dela şcoală spre apartamentul din centru pe care, după ce-idădusem 2.500 de lei, mi-l repartizase comandantul political comunei, căruia, subordonaţii, locuitorii îi spuneaud’habitude „tov primare!”. Era momentul încheieriiactivităţilor ţinute la clasă, de toată lumea ştiut, ora 14(fiind singurul profesor de franceză, aveam zilnic full înorare!)

Deosebit de afabil, fostul coleg, ulciuganul, m-aoprit povestindu-mi, sub aparenţa unor confidenţeprieteneşti, despre pericolul ce ne vine din parteaEmigraţiei Ungureşti din Canada, despre Fraţii Zsolcsáksau cam aşa ceva şi despre planurile lor rebele de-a atenta,mânaţi de patimi iredentisme, la integritatea pământuluisfânt al Ardealului. Cu toate că auzisem şi la «EuropaLiberă» despre respectiva organizaţie şovină, revanşardă,inima mea a rămas de piatră. Nu-mi era frică pentru viitorul

ţării. Asta l-a determinat, ca, pe viitor, să nu mă maicunoască şi nici salute. Am constatat schimbarea deatitudine cu ocazia unor rarisime, accidentale intersectăripe trotuarele urbei presărate de cozi la intrarea înmagazinele de mezeluri şi pâine. Îmi programam periodicvizite agreabil-interesate prin librării, în căutarea unorapariţii mai importante, traduse ori reeditate, şi, cu ajutorulcâtorva kile de ţuică, după cum era cutuma, pe sub tejghea,procurate.

Atâta pagubă-n ciuperci! – îmi ziceam eu –, văzândcă fostul coleg de liceu afişează pornirile unui boss care numai recunoaşte, din amplitudinea funcţiei sale, persoanerespectabile, alături de care s-a aflat, cândva, în tinereţe,pe „Panoul Fruntaşilor”( la învăţătură, literele „M” şi „R”,rânduind numele noastre, în ordine alfabetică, pe locuridestul de apropiate). Mai târziu, la câţiva ani după Revoluţie(când o femeie nesăbuită mi s-a aruncat, în fugă, sub roţi,prin spatele unui autobuz care se afla în mişcare şi veneadin sensul opus, şi căreia cu multă dificultate îi salvasemviaţa), în vreme ce aşteptam să mi se restituie permisul,pentru că tatăl meu, acasă, trăgea să moară şi trebuia săplec, să-l mai prind în viaţă, El, COLONELUL, FOST ŞEFDE SECURITATE, împreună cu procuroarea care trebuiasă emită ucaz de înmânare a documentului (Milţiapropusese neînceperea urmăririi penale, găsindu-mă, înurma investigării cazului, complet nevinovat) depănau, înbiroul magistratei, emoţionante amintiri „din timpurile cândfamiliile lor erau, de regimul dictatorial ceauşist, ocrotitorprivilegiate”. În loc s-o impulsioneze să-mi elibereze urgento adeverinţă, ceea ce era un fleac, ca să mă pot duce lângăpatul părintelui despre care îi spusesem cucoaneirespective în ce stare se află, dumnealui se ocupa depoliloghii, povestioare, prostii câte în lună şi-n soare. Dupătristul eveniment şi trista mea despărţire de tată, m-aminteresat un picuruţ de biografia fericită a celor doi nesimţiţităifăsuitori pentru care moartea unui semen însemna,probabil, încă o sarcină de serviciu, care, uneori, nu trebuia„nici măcar raportată”. Am şi scris despre ei. Amînregistrat un anume tip de folclor, care nu le va face cinstevreodată! Am aflat din gura lumii cum şi-a salvat pieleacolonelul Ghiţă Mărieş, la Târgu-Mureş, unde-l prinseserăEvenimentele din’89 ca Şef de Securitate (fusesepromovat acolo, în 1985!). Sursa, care, chiar şi azi, dupădouăzeci de ani, îşi menţine anonimatul, narează că,înnebunit de spaimă, colonelul, coborât cu picioarele pepământ, descoperise subit că el însuşi, până atunci,Dumnezeu în Judeţ, este, înainte de toate, fiul unorţărani, frate, cumnat, ginere, şi, pe deasupra, un om mărunt,plin de spaime îzvorâte din sentimentul adânc omenesc,acela că are de împlinit pe pământ rolul de pater familias,că nişte copii nevinovaţi i se adresau afectuos: dear tată.În acele ceasuri de groază, s-a deghizat în ţigancă gaboriţăşi nu s-a oprit decât, în Satu Mare, la casa socrilor săi de pestrada Uzinei, unde a stat ascuns până s-au liniştit apele,iar lovitura de stat s-a arătat, în toată splendoarea ei, oizbândă parţială, anemică, meticulos cosmetizată. Mai apoi,când vechea înaltă specializare în „aruncături de ochi” şi„ciulit de urechi”, s-a reaşezat în matcă, i s-a propus, deVirgil Măgureanu, după cum zic zvonacii, impulsionaţiprobabil de anturajul dumnealui, să preia Conducerea SRISatu Mare. Dar, după un profund examen de conştiinţă,s-a sfiit să răspundă afirmartiv. Ştia bine ce fapte nefireştiîl apasă, ce are la activ, câte destine a frânt prinîndeletnicirea-i porcoasă, în peste treizeci de ani, zi de ziexersată. S-a reorientat spre Baza Judeţeană deAprovizionare Tehnico-Materială, rebotezată, mai concis,occidental, COMAT–SA. Acolo a acumulat acţiuni înproporţii care să-i asigure o viaţă de padişah, îmbuibată,mult deasupra pârliţilor pe care i-a urmărit şi care nu vorputea atinge standardele sale vreodată. Şi-a adus, înmănoasa privatizare, şi colaboratori, unii, – insinuează secrelatatările –, foşti trimişi cu sarcini speciale pe şantiereprecum câmpurile petrolifere din Irak, pe vremea cândd-lui se găsea în funcţia de şef la Biroul SIE, laboratorulsecret de iniţiere, înainte de lansare, a unor colaboratorice plecau, pentru o vreme, cu misiuni discrete, pregătitede-acasă. În acea perioadă, se ocupase şi de instruireapentru cariera de român plecat prin O.N.T., a unei frumoaseavocate. O femeie ce strălucea, prin inteligenţă şi look,între toate celelalte luptătoare la bară din baroul oraşuluimilenar de pe Someş, barou unde, îmi mărturisea cel maibine cotat jurist local, vicepreşedinte era un securist afurisit,cu limbă clevetitoare, slinoasă.

Fermecătoarea doamnă nu-mi putea vorbi deschisdespre ce Mărieş o învaţă, despre tot ce va urma, în viaţaei viitoare, după plecarea misterioasă. Purtam, ore în şir,sibilinice dialoguri în cursul cărora mă lăsa să înţeleg că,în toiul verii, va purcede în vacanţă, în Ţările Scandinave,şi îşi va duce cu sine cele două maşini, burduşite cu

Păsăreasca luptă cu poezia


V

lucruşoare utile de-acasă, între care frumoasele salepaltoane din blană de lutră, cafenie-roşcată, lucitoare,punându-i în relief, la îmbrăcare, figura de nimfăenigmatică, de nicio nereidă, la noi, în oraş, egalată. I-amdat de înţeles că am priceput, mai ales când mi-a mărturisitcu obidă că, în viaţa ei, a existat un director de întreprinderecăruia-i jurase că nu se vor despărţi niciodată, că ea varăspunde întotdeauna prezent când el o va chema cu vocealui minunată. Şi uite, mi-a spus, după cum vezi, nu ne-ammai întâlnit de atâta timp şi, astăzi, ştiu că nici măcar canegri străini n-o să ne mai vedem vreodată... Am dedus căexcursia fusese greu acceptată, dar am rememorat alteconfidenţe, mai vechi, şi mi-am amintit că le spusese, laBucureşti, celor care-l închiseseră, pentru ani grei, peunicul, iubitul ei frate (din răzbunare, pentru că un maregrangure din Miliţia Capitalei îşi serbase ziua de naştere larestaurantul unde ocrotitorul şi mentorul ei, în calitate deadministrator comercial, se încumetase şi, la final, pemarele boss cu chipiu, îl taxase) că este dispusă la oricesacrificiu, în schimbul eliberării din temniţă a fiinţei atâtde apropiate. Pentru mahărul miliţiei, punerea la platăfusese un afront de neconceput atâta timp cât maiestateasa, ştabul, afişa, între imbecilii subordonaţi, puteridiscreţionare, nelimitate. Să-l tunzi de 80 de mii, tocmai peel, zbirul atotstăpânitor din Cetate?

După Revoluţie, la vreo şase luni, doamna„transfugă” a venit în ţară, m-a căutat şi mi-a făcut dezvăluiridespre duşul cel rece prin care trecuse mult înspăimântatanoastră Securitate. Dumneaei lucra într-un birou deavocatură din Malmö, de unde, în urma zavereidecembriste, fusese intens solicitată, ca translator, lainterviurile pe care au fost obligaţi să le dea ex-securiştiifugiţi din România şi doritori să continuie servituţi, sub alţistăpâni, pe alte meleaguri, printre zăpezile scandinave sauaiurea...

Părinţii soţiei lui Mărieş lucrau la UNIO, socrul,merceolog la aprovizionare, în memoria altora, înălţat larangul de maistru sau dispecer; soacra, – zic surse nesigure,ajutor la magazia cu scule a lui Torja. Prin anii ’90, uniiagenţi secreţi postdecembrişti o localizează într-un biroula secţia Paşapoarte. Fiica lor, Monica, a fost şi ea angajatăla UNIO, în biroul SPIR (acronim de la Serviciul PersonalÎnvăţământ Retribuire), la început, subordonată lui Teofil(Filu’) Nadoş, sub directa îndrunare a directorului depersonal, tovarăşul inginer Zaha. A urmat Vasile Morar, orudă prin alianţă a directorului general din socialistaputernică unitate: Vasile Cădar.

Monica a fost colegă cu doamna Elena Orha, soţialui Virgil, economist, care, pe parcursul carierei, îndomeniul poştal, se va bucura de multă notorietate. Se parecă ambele funcţionare au avut soţi care, prin 1971, făcuserăprimii paşi, în viitoarea lor specialitate, ca ucenici la Unio,o uzină model, din Grupul de Uzine pentru UtilajMinier(G.U.U.M.), care, la nivel judeţean de Partid, senumăra printre întreprinderile cele mai agreate,evidenţiată de mai multe ori în întrecerea socialistă şi,între fabricile de profil, producătoare de locomotive demină şi benzi transportoare, în Europa, neegalate. Atâtadoar că soţul Elenei era student în pragul elaborării lucrăriide diplomă, iar al Monicăi Scurtu, căsătorită deja Ardelean,era acolo cu atribuţiuni de serviciu: răspundea de aceaimportantă unitate socialistă, din judeţ, pe linie de Securitateşi îşi finaliza, în paralel, pregătirea în ştiinţe juridice, lafără frecvenţă, într-o cunoscută universitate. Monicaabsolvise liceul Eminescu prin 1966, deci, faţă de militărosullocotenent Ghiţă, putea fi cu un an mai în etate. Dupăabsolvire, Monica se căsătorise imediat cu AugustinArdelean. N-a întârziat nici barza să se facă simţită: le-aadus, din înaltul norilor, o drăgălaşă fetiţă. O a douadomnişoară, se pare, a rezultat şi din cea de-a douacăsătorie, pentru tânăra văduvă Monica, o hipergamie care,de multe femei ale timpului era asiduu vizată / visată /vânată.

După ’89, informatori cu ochi ager o localizeazăîn biroul de la Rom-Gaz, în posturi deosebit de avantajoaseşi foarte bine remunerate. Se măritase prima oară cuAugustin Ardelean, originar din Pir, electrician de elită,truditor şi el, la UNIO. Vecinele bârfesc clevetitoare căacest mariaj nu a satisfăcut-o pe tânăra nevastă, iarfolclorizatorii din preajma uzinei au lansat o povesteincredibilă. Sursele apreciază că soţul Monicăi a decedatelctrocutat în timp ce înşuruba un bec în fasung. Eliberatăde orice obligaţii matrimoniale, cernita văduvă va devenidin nou, după perioada de doliu, doamnă căsătorită, de dataaceasta cu securistul bine antrenat şi pregătit pentru viaţala care dânsa chiar aspira. Iar electricianul care ar fi fostelectrocutat, fixând, neprotejat, becul în dulie, a fost, dupălegile-omeneşti, destul de repede uitat. Foştii şefi de secţieau însă o altă poveste cu privire la moartea lui Augustin,care trimite la un maistru, cumnatul unui alt ofiţer deSecuritate şi la un proces intentat de familia celui decedatîn condiţii rămase neclare. Pentru a le elucida, s-ar puteaapela, în Arhivele Judeţene, la respectivele prăfuite dosare.Când UNIO se extinde, până pe domeniul familiei Scurtu-Mărieş, construindu-se noua secţie „Sculărie”, Scurtenii,expropiaţi de o bună bucată de pământ, au chematîntreprinderea în judecată cerând şi obţinând despăgubiri,

după unii, absolut fabuloase. Poate că şi această poveste econsemnată pe vreo îngălbenită hârtie, întâmplătorarhivată.

Se mai povesteşte că, prin deceniul VIII alsecolului trecut, familia Scurtu-Mărieş îşi construieşte garajdintr-un material obţinut tocmai din oraşul în care colonelulva fi înalt securistic şef: Târgu-Mureş. Meşterii din echipade construcţii, ce era pontată la Unio, conduşi de maistrulGheorghe Hubart, originar din Ardud, n-au avut decât deînşurubat şi asamblat materialul prefabricat. Soacra d-luicolonel, tanti Irina Scurtu, a trăit până în 2011, alături defiică şi nepoate, bucurându-se de o viaţă îndestulată.

Un alt membru notoriu al familiei estetehnnicianul Viorel Abrudan (soţul surorii lui Ghiţă, şefăde cadre sau funcţionară cu titlu mai mic, la întreprinderea«1 Septembrie», devenită «23 August»). Abrudan, camuncitor priceput la socialistul, pe-atunci, Romtelecom, alucrat ani buni şi în afară, prin Benelux, unde, după cum selaudă d-lui, s-a perfecţionat în meserie şi a învăţat perfectfranţuzeşte. Apoi a plecat în Algeria, 5-6 ani, unde şi-a datadevărata măsură în specialitate. Nu ştim, dar bănuim cămisiunile sale ar fi putut avea şi un scop mai discret. Maiales că nimeni nu putea străbate o astfel de cale fărăsusţinere de la Partid şi de la Serviciul Secret, unica şiatotprezenta Securitate.

După Revoluţie a fost asociat la Samtel şi la ofermă din Gelu (satul natal, unde a montat, alături de unconsătean, o romantică afacere cu iz agrar, dar, din cauzapământului sărat, neproductiv şi a unor specialiştiincompetenţi în probleme de agrotehnică, dă chix).

Abrudan venise în Satu Mare în calitate de angajatîn Ministerul Transporturilor, la «Teleconstrucţia»Bucureşti, ca să monteze centralele telefonice Penta Conta,un patent belgian. Numele vine de la 5 – penta şi contact –conta, adică simbolizează trecerea de la telefonia cu discrotund la una mult mai performantă, bazată pe apăsareacelor 5 degete. Din 5 contacte, apărea numărul.

La contabilitate, Abrudan şi colegii, pe cânddemarau experimentul Samtel (Postul privat de televiziunelocală!), l-au avut colaborator pe feciorul doctoruluiplastician-estet Mihali, proprietarul unei apreciate clinicichirurgicale de unic profil, în urbea care, la capitolul sanitar,era deosebit de subţire dotată.

Fratele Monicăi a absolvit, prin 1965, liceulKölcsey sau, poate, Eminescu. S-a orientat spre Şcoala deOfiţeri Băneasa, apoi a făcut dreptul, la fără frecvenţă,formă de-nvăţământ, pe atunci, între securişti, foarteapreciată. A lucrat în cadrul Inspectoratului Judeţean alM.I. (Vezi supra, s. v. Emil Scurtu). Cam atât raporteazăsursele istoriei orale despre familia fostului şef comunist altemutului Inspectorat Mureşean de Securitate, ale căreiîncrengături şi evoluţie au fost, până în prezent, insuficientstudiate.

În care apare Virgil

Col. Alexandru Coroiu. Născut – 1938, în Jidani(Sătmărel). Era cunoscut ca feciorul henteşului (misaroşul!)din sat. Şcoala profesională de lăcătuşi. Armata la Iaşi, la ounitate militară unde e promovat armurier. Liceul la fărăfrecvenţă. Soţia-maistru la Întreprinderea de Pantofi depe Botizului. Două fete măritate, una în Păuleşti, cealaltăîn Satu Mare. După primirea în rândul membrilor PCR, afost şef de sindicat, apoi secretar BOB. Este trimis la studii,la Academia Ştefan Gheorghiu. Prin târg, circulă bârfa că,în această periodă de student politruc, devine mare prietenal unui conjudeţean, politologul dr. Virgil Măgureanu.Profesorul îl colinda, anual, în preajma lui 25 decembrie,de ziua Naşterii Mântuitorului, în apartamentul de peCorvinilor. Cântecele rituale, poezia cu funcţii augurale,revelaţiile măreţului Praznic al Crăciunului erau, pentruei, propovăduitorii doctrinei comuniste în RomâniaSocialistă, un act de abatere, într-o plăcută complicitate,de la Linia Partidului. În consecinţă, înălţătoarele„Deschide uşa creştine!”, „O, ce veste minunată...”, „Cândfost-a încă prunc Isus”, „N-ai ştiut tu, Viflaime!” erauexecutate cu o anume reţinere, cu prudenţa specificăbunului activist dăruit cauzei, cu glas scăzut, ca nu cumvarepertoriul mistic să străbată pereţii îngrozitor de subţirice separau, în spiritul politicilor de economisire, pereţii dinb.c.a. ai cutiuţelor ce delimitau habitatul uman înapartamente insalubre de bloc. Existau totuşi, în mediileestudiantine, în sânul organizaţiilor leninist-tinereşti, oseamă de parodii ale colindatului solemn, practicat cuardoare de generaţiile ce s-au succedat, transmiţând, pânăazi, prin vreme, impresionante eresuri, credinţesuperstiţioase, legende, mituri, poveşti. Deturnate de lasensurile lor iniţiale, colindele racomodate, epurate demotivele biblice şi proslăvirea cetelor îngereşti îmbrăcauţinuta nouă, îndepărtată de sacru, alunecând sprerepertoriul cântecelor de petrecere pe teme mai lumeşti.Iată o mostră: „Ce vedere minunată / De la Ministers-arată, / Vine Moş Crăciun, / Ne dă foi de drum, / Sămergem acasă. / Studenţii, cum auziră, / Înspre gară oporniră.../ Adio, dragi profesori, / Până după sărbători, /Când om reveni / Şi ne-om întâlni / Iarăşi laolaltă. / În

vacanţă ne-om distra, / Alcool vom consuma, / Cu sticla lamână / Şi ţigara-n gură, / Noi ne-om delecta.” Atitudineaactivistului P.C.R., om şi el, mânat de patimi lumeşti, educatîn familii care îşi cinsteau tradiţiile şi respectau cu sfinţenieînvăţăturile dumnezeieşti, se lasă descifrată cu uşurinţădin gesturi şi replici atee, precum acela care răstălmăceşteinept recunoaşterea învierii lui Isus, consfinţită, încomunităţile creştine, prin salutul evanghelic relevant şipios: „Cristos a-nviat!”. La auzul unei astfel de expresiisacrosancte, dar acceptând totuşi statutul de oaspetepascal, în familia rudelor sale sau în evlavioase comunităţicu credinţă în nemărginitele puteri dumnezeieşti, tovarăşuldin nomenclatură accepta să răspundă, la rostireacunoscutei formule creştine ce anunţă triumful învierii dinmorţi, în loc de umila şi sincera recunoaştere a revelaţieidivine, cu o lozincă consacrată, din limbajul de lemn alpropagandei bolşevice păgâne: „Just, tovarăşe, just!”.

În privinţa carierei de „securist”, folclorul, îlplasează pe Alexandru Coroiu, într-un pomelnic de numecăruia, cu siguranţă, fostul activist nu-i aparţine. Revoluţial-a prins Secretar de Partid la Unio. În perioadapostdecembristă imediată căderii comunismului, a lucrat ovreme la Sculărie. După vreo 6 luni, a fost chemat şiintegrat în S.R.I. cu gradul de locotenent colonel.Ascensiunea sa fulminantă nu constituie o excepţie.Secretarul cu organizatoricul de la Judeţeana de Partid,Constantin Horobeţ, despre care folclorul doinea că fuseseofiţer acoperit, mai norocos, a primit o stea şi maivaloroasă: general locotent ori poate chiar general maior.

Simpatia pe care i-a arătat-o Virgil Măgureanufostului secretar de bază de la Întreprinderea Unio e uşorde-nţeles, dacă ne gândim că, atunci când RegimulCeauşescu îl îndepărtase pe Profesor de la Catedră şi-lexilase (în Vrancea, la Focşani, muzeograf prin reconversie,în condiţii încă insuficient explicate), puţini au fost ceicare nu i-au întors spatele, tratându-l în continuare cuaceleaşi sentimente cordiale, fireşti, de nimic alterate.Alexandru Coroiu s-a numărat printre aceştia (alături defamiliile Vlaica din Zalău, Sebeşi din Livada şi cele alerudelor apropiate. Printr-o întâmplare frizând absurdul,atunci când, atras de privirea-i ispititoare şi vocea ei decristal, încercasem să-i fac curte fostei primăriţe deTurulung, originară din satu-mi natal, aceasta mi-adestăinuit că noi nu putem trăi o idilă, că îi sunt văr primar,consecinţă a unui tăinuit amor ancestral, pe care tatăl săul-a mărturisit înainte de moarte, undeva, pe un pat de spital.Părinţii noştri se născuseră soră şi frate pentru că bunelulei şi mama mea bună, pe atunci tineri, cu familie fiecare,aveau casele faţă-n faţă, înconjurate de fâneţe, livezi şihârtoape prin care cucuta creştea cât sambucus de mare.Câteva date antropometrice, aluniţe coincidente, semneparticulare, m-au convins că suntem, fără drept de tăgadă,rude apropiate, precum logodnicii nefericiţi, transfiguraţide mitologia incestului în Soare şi Lună. Sub impulsul năucde frustrare pe care l-am trăit la auzul acestei veşti tari,le-am făcut cunoştinţă, pe un poduţ, la Livada, celor doimarcanţi factori politici, Livia Ember şi Ianika Sebesi, care,unindu-şi destinele, de-a lungul vieţii, în orânduielisuccesive, s-au învrednicit ca primari.)

Personal, când am aflat de întorsătura dramatică,pe care lui Măgurenu i-o oferise ursita, cu mintea potolităde om deja păţit, mult mai flexibil în spus şi în gândit, amregretat că, în 1970, când tânărul Virgil, absolventul defilozofie, de câteva zile numit asistent, însoţit de directorulşcolii, Coloman Csendeş, fost student clujean exmatriculat,în plină vară, mă vizitase acasă, cătrănit cum eram, dupăciocnirea de la finele primului meu an de facultate cutovarăşii din Miliţie şi Securitate, l-am jignit, folosind, laadresa funcţiei sale, comparaţii animaliere cu totuldeplasate.

Viorel ROGOZ

P.S. A propos de numărul trecut: Îi propun d-luiValer Blidaru, fiul fostului combatant anticomunist, sămi se alăture în ideea întemeierii unui Muzeu al Codrului.Acolo, viitorimea va regăsi şi bârlogul de fugar pe pădurial tatălui Domniei Sale. Dar şi o replică a casei FloricăiRogoz, care, va duce cu sine, prin ani, o cutremurătoarepoveste despre încredere, moarte, iubire, trădare. Iar, învecinătate, în plină pădure, două ferme: Lupi şi Mistreţi,– jivine care i-au fost haiducului, neegalat vânător, tovarăşide pribegie şi, etologic vorbind, modele comportamentale,în lupta încrâncenată pentru supravieţuire. În apropiere,turiştii vor putea savura un balmoş, caş proaspăt, berbecla proţap, vizitând o stână turistică. Sau vor auzi istorisirimirobolante despre celebra vânătoare de albine, cunoscutăîn vechime sub numele de bărcuit. Admirând o stupină,vizitatorii vor afla cum arătau coşniţele vechi din nuiele decurpen frumos împletit, ştiubeiele din trunchiuri de arbori,cioplite cu barda sau rămase în forma în care prisăcarii dinCodru le-or fi găsit. Acolo i se vor oferi călătorului grăbitfaguri picurând pe frunze răcoroase de varză, sau de viţăsălbatică trăitoare până astăzi, în sihlă, pe coastele însorite,şi nu doar în mit.


Suita insem(i)nărilor marinologice, III

C

Marino şi raţionalis-mul, un alt subiect mustos.După ce îşi publicase, laInstitutul European, Evadărileîn lumea liberă, îşi arăta, odată, mirarea că se lansauacolo, şi încă foarte făloase,ineditele lui Vasile Lovinescu-

Geticus, vreo patru la număr dacă nu mă înşel, cu Monarhulascuns şi Jurnalul alchimic în frunte, prea puţin cartezienedupă exigenţele domniei sale. Îi reaminteam, cu acestuşchit prilej, că şi Casa Gallimard, casă băţoasă de tot,primeşte în colecţiile sale pe alde René Guénon, cu Le Roidu monde, ori pe Raymond Abellio, cu a sa Structureabsolue, că editori mari scos-au pe Julius Evola, ori măcaranumite cărţi din el, precum, bunăoară, Metafizica sexuluisau Cavalcare la tigre. De Vattimo şi il pensiero debole nuam mai pomenit atunci, ca să nu trec drept snob sauireverenţios cu Maestrul, necum de critica deleuziană araţionalismelor niţeluş răsuflate.

Există cultură de masă de calitate, romane de gară,poliţiste, siropoase: ei şi? Conversaţia de la CasaUniversecuritarilor cu Marino privind orientarea musairaţionalistă a culturii româneşti merită şi ea repusă îndrepturi. I-am retorcat Omului din Cluj, în prezenţaeditorului său, domnul Silviu Lupescu, ehehei, curaţionalismul cel mai pizdos din acest univers, curaţionalismul marxist. Căci mi se părea atunci statutul PCR,logicamente considerînd lucrurile, textul cel mai carteziandin câte s-au genitat vreodată pe mapamond. Azi, însă, l-aşîncadra, statutul respectiv, dacă nu la literatura SF, măcarla rubrica teoriilor ficţionare şi i-aş găsi locuşor călduţ înjungla lui Meinong, lîngă cercul patrat, fierul de lemn şimuntele de aur, despre care putem vorbi chiar dacăexistenţa lor e problematicoasă.

Aversiunea marinouană faţă de Nicu Steinhardt,obiectul muncii pasionatului George Ardelean sau adoctoralului Romulus Bucur, nu era mică nici ea. Nu dădeadoi bani pe Jurnalul fericirii şi îl prefera pe cercetătorulriguros, adică raţionalist în sens marxian, pe Zigu Ornea,îl prefera, dară, cum spusei, scriitorului monahic de laRohia. Pe Ţuţea nu dădea doi flaimuci, invidios poate faţăde oralitatea impresionantă a acestui fost puşcăriaş politic,faţă de umorul său muntenesc, de filosofemele risipiteconversaţionar ori de refuzul de a-şi renega trecutul şiopţiunile conservatoare, ca să nu zic de dreapta. Sigur, unştrengar de la Braşov, pentru a-şi coperi trecute găinăreme,vorbea de sfântul Petre Ţuţea, doar că, din păcate, nu aşacum grăia Jean-Paul Sartre despre «Sfântul Genet,comediant şi martir». Faţă de Nae Ionescu, qui genuit(Eliadem et) Noicam, qui genuit Liiceanum et Plesum, nicinu mai e nevoie să reamintim cum a reacţionat ori ce aproferat. Un iraţionalist, un metafizician, un gazetar cucauţiune universitară, dă-l în pisici… sau pe mâna lui IonCristoiu, emulul său în ordine jurnalistică…

***Cum deconstruim însă zvoneria relativă la

traducerile operelor teoretice marinouane în idiom nipon?Cum o trecem prin ciurul hermeneutic al îndoielii,mefienţei, gîndirii criticiene?

Simplu. Astfel: întrebăm despre editorul japonez,importanţa sa în Ţara Mikadoului, numele traducătorului,tiraj, dacă s-au primit sau nu subvenţii de la AmbasadaRomână, ca pentru operele alese ale Tovarăşului Ceaunemurite la Editions Nagel; sau de la ICR, ca pentru cărţilescoase de acesta , contra cost, la neînsemnaţi editori ibericisau sloveni. Apoi, dacă răspunsurile primite suntmulţumitoare, ne scoatem pălăria şi punem o f loareimaginară pe tomboul Cărturarului Clujean. După care neapucăm să filosofim relativ la subiecte majore cât: obsesiaPremiului Nobel la simpatrioţii noştri; compulsiuneatraducerilor în limbi străine chiar la unii contemporanifoarte puţin cunoscuţi la ei acasă; vanităţile celor transpuşiîn limbi europene precum slovaca, maghiara saunorvegiana; trucuri de impresionat pe cei ramaşi în ţară(cărţi de vizită à la Alexandru Chioreanu, «secretarulUniunii Scriitorilor Regalişti din Nancy»), plachete micipublicate pe cont propriu, aranjamente de funcţionaribădesciani ai Centrului Cultural Valah din Paris sau dinaltă parte… Ei da, Samuel T îi scoate Marianei M, soţia sa,plachetă din bănuţi proprii, cadou de ziua ei, găsind euînsumi un exemplar din ea la Librăria Kléber din Strasbourg;I.C. Dragan o nemureşte la Nagard, cu poeziuni, pe una dinprimele-i neveste; Eco, în Pendulul lui Foucault, arată cumfuncţionează o astfel de editură, căpuşă a vanitoşilor, fiindcădă şi premii la nevoie, pe urmă revînzîndu-ţi tirajul întreg.

***Ambasada plăteşte pentru o carte ca să apară, la

Nagard sau la Nagel, cînd nu, ca la Goma cu Ostinato,cumpără tot tirajul italian şi-l distruge. (Roger Garaudy,marxistul convertit la islam, explica nu prea demult cum i-a fost ştearsă o carte instalată definitiv pe Internet. Cum?Saitul respectiv fost-a cumpărat de un investitor izraelian,care, el, dispune nihilizarea opului electronicesc. Simplu,nu?).

Alteori opera nu se prea vinde, din varii raţiuniestetico-ideologice, şi e trimisă la topit, cum a păţit acelaşiGoma cu Les Chiens de Mort. Asta e, ar spune prietenulIoan Groşan, o trecem prin pertes et profits. Şi mergemmai departe. Punînd lancinate întrebături. Din clasa:

Fost-a cumva transpus Adrian Marino în japonezăimperială? La ce editor? Cine a plătit factura? Or apărutărărecenziile de specialitate? În ce reviste universitare? S-aaflat oare şi câte exemplare se vor fi vândut în librăriilenipone? Nu cumva Ambasada Română, ca în cazul operelorfilosofice ale lui Ion Iliescu, rezise altfel şi în Germania şiîn Turcia, o fi cumpărat tot tirajul şi l-o fi direcţionat sprelectoratele de limba română sau bibliotecile noastrejudeţene?

A fost jucat dramaturgul Marin Sorescu în Paris?La ce teatru? Cîte spectacole avut-a într-un an? Ce croniciprestigioase a suscitat (dacă a suscitat)? Martoră fie-midiscuţia din tren, văleat 1992 ori l993, cu ataşatul galonatşi nevasta acestuia frumos înţolită. De le-aş fi dat crezare,tot Parisul mergea să vază mult lăudata piasă sorescă. Erao îmbulzală pe bulevarde, mai ceva decât la vizita PapeiIoan Paul II. Greu le-a venit să-şi amintească de cronicariidramatici şi numărul de spectacole. Ei, dar şi Alecsandriîşi aranjase nişte spectacole cu Chiriţa la nu ştiu cemărunt teatru parigotic din vremea sa. Şi Margareta Pîslarus-a trezit, zice-se, ovaţionată, după un spectacol de muzicălejeră, freneticamente, în Francia profundă, aşa: Pisse larue! Pisse la rue! Pisse la rue!

Cum îi prostim totuşi pe cei din ţară dînd o paginacumpărată de ziar străin drept recenzie laudatrice? Foartefain, căci trucuri din acestea erau folosite pentru volumelesemnate de Chimizda Elena, savaca de renume mundial.Trucul e reciclabil de vreme ce cutare domn Baros îluzitează spre a-şi preamări copila, doctorandă pe undeva ,dar poetă de limbă franceză în timpul liber încă din liceu,învalahizată apoi de tătîne şi publicată pe cheltuială proprie.Trucuri de promovare multe sunt şi cu vechime. Lasă că şiIorga, în interbelic, făcea la fel cu piasele sale istoriceşti,fără interes literar major, italienizîndu-le pe cheltuialaCentrului Cultural Român de la Roma, spre indignareajunului Eliade. Mai norocos, Ecovoiu l-a găsit pe JoaquinGarrigos, transpunător castilian cu faimă crescîndă.Editurile mari au şi în provincie cărtăreşti de exportat.Fenomenul Dan Lungu e, sub acest unghi, pilduitor. Ieşeanulmeu se veade tradus, prin aranjamente intereditorialecorecte, la case mici sau chiar la Gallimard: de ce nu? Mi-a plăcut titlul versiunii germane din Sunt o babă comunistă.Sună aşa: Die rote Babuschka. Aştept o traducere şi la Unom din Est, romanul groşanian despre care vorbeşte şiscrie toată lumea motivată. Mă bucur pentru toţi cei buni,nu şi pentru megalomanici, melomani ai propriului lorcântec, şi nu neaparat de lebădă.

Oricum, în UE aflîndu-se, ţările-s ca nişte marijudeţe, fac afaceri între ele, se intertraduc, se dedau laschimburi spre a se cunoaşte mai profund: nu e rău, nu erău, dar nu mai aduni capitalul simbolic de altădată, s-a duspe apa Sâmbetei Globalizatoare.

Termin însă cu un sfat pentru cârcotaşi: Puneţiîntrebări, fraţilor! Multe. La ce editor? În ce colecţie? Cetiraj? S-a vîndut vreun exemplar în afara celor cmpăratede ambasadă, rude sau ICR? Nu uitaţi nici de Ceauşescultradus la Nagel, de Iliescul deversat în turcă, în germanăori dialectul gheg al limbii albaneze, la editori mici,potlogari, dornici de bănuţi iuţi şi de expedierea rapidă aexemplarelor toate în ţeara băştinoasă. Revedeţi şi povesteacu Cartea Românească, neprivatizată multă vreme: dece? Brand bun, brand bun, editură a Uniunii Scriitorilorerea; se putea cumpăra ieftior un copyright de la dînşii,apoi îţi tipăreai opuşorul pe gologanii tai şi cu sigla lor. Etle tour était joué. Şi fraierii ereau lesne păcăliţi de numeroşiiingineri fugiţi, după l989, din producţie spre locuri de chiulitmai călduţe. Treaba s-a nasolit însă rău de tot, pentruveleitari şi alţi şmecheri literari, abia după ce a preluat-oPolirom.

Luca PIŢU

Falimentul arteicomuniste

„(...) ce este mai plictisitor, mai inutil,mai puţin interesant decât aceşti munţi degranit, de bronz înălţaţi de ideologie?”

Ivailo Dicev, Bulgaria

Fiecare epocă şi-a avut arta sa propagandistică,uneori o fericită realizare sub aspect estetic, alteoricatastrofală din punct de vedere artistic. De aproape cincimilenii Sfinxul, piramidele de la Gizah, mormântul luiRamses al II-lea sunt cele mai mari şi mai longevivemonumente propagandistice ale Egiptului faraonic.Acropolea ateniană este mai mult un monument politic cemarchează perioada lui Pericle, decât un loc sacru. Arcurilede triumf şi Columna traiană fac propagandă Romei antice.Catedrala Sfântul Petru este mai mult decât un spectaculosmonument de artă renascentistă, el este alpha şi omega alpropagandei creştine. Spui Versailles, zici Louis XIV, ziciabsolutism – L’état c’est moi! Pomeneşti de Bastilia, ziciRevoluţia franceză, iată deci cum şi un act demolator poateservi ca propagandă pozitivă. Arcele de triumf Carousselşi l’ Étoile, biserica-templu Madeleine şi Coloana Vendômesunt reperele artistico-propagandistice ale epociinapoleoniene. Clădirea Universităţii Lomonosov,Muncitorul şi colhoznica poartă inconfundabila amprentăa stalinismului, după cum Calea Triumfală – rămasă înproiect – Stadionul de la Nürnberg, Partidul (Partei) şiWermacht-ul (Armata) ale lui Arno Breker sunt cele maipure creaţii propagandistice naziste. În România, CasaScânteii, în fapt o copie a arhitecturii UniversităţiiLomonosov şi statuia Soldatului sovietic eliberatoramprentează stalinist epoca dejistă. Bulevardul EroilorSocialismului şi Casa poporului – poreclite de arhitecţiVărsai din cauza megalomaniei construcţiei, dar şi aeclectismului stilistic vulgar care îi întorc pe dos maţeleoricărui om de gust – sunt simbolurile inamovibile aleperioadei ceauşiste. Numai Dumnezeu şi răsturnareapolitică din decembrie ’89 ne-au ferit să ne procopsim cudubla statuie „Dictatorul şi Chimista”. Dacă cele douămomâi în gips patinat ce flancau uşa principală a CaseiScânteii, văzute de mine în decembrie 1989, erau macheteleviitorului monument al Tovarăşilor, e limpede cu cecapodoperă sculpturală s-ar fi procopsit Bucureştiul.

Până în secolul XX, indiferent cine era la conducereaţărilor, artiştii lucrau cum voiau, nimeni nu le impunea nicimetoda, nici tehnica şi nici tema. Monumentele oficialeerau comandate de putere, e drept, dar realizarea lor erala latitudinea artistului. Exista, e adevărat, şi o comisiecare discuta macheta monumentului, însă aceea nu era ocomisie ideologică, iar artistul era înafara politicului. Artistulnu era sluga puterii, el cel mult profita de comenzi oficialeprin eventualele relaţii pe care le avea cu lumea politică.Respectul de sine şi pentru meseria pe care o practicau ledădea coloană vertebrală artiştilor şi chiar îi făcea pe uniisă înfrunte puterea. Răzvrătitul Renaşterii, Michelangelo,a intrat repede în dezacord cu protectorul său, papa Iuliu alII-lea. Gest ce pare azi încă imposibil şi inacceptabil, dupăce i-a făcut papei portretul în bronz, intrat în conflict cupontiful, a trecut de partea republicanilor florentini; a topitportretul şi din bronz a făcut un tun botezat Iulia, dupănumele papei, cu care s-a tras în papă. Când a primitcomanda decorării Capelei Sixtine, i-a trântit papei uşa înnas până la terminarea picturii. Închipuiască-şi cine poateo astfel de reacţie în faţa lui Stalin, Hitler, Ceauşescu sau aoricărui lider totalitar. Comanda de partid nu mai era înacest caz comandă, ci obligaţie sancţionabilă în caz derefuz sau neîmplinirea ei. Te chema partidul, te executai;nu te executai, rămâneai fără comenzi. Or, se ştie, artelemonumentale depind în cea mai mare măsură de comandapublică, iar comanda publică era în mâinile partidului. Unastfel de artist, în perioada totalitară, era o jucărie lacheremul oficialităţilor, iar modalităţile de sancţionare laîndemâna acestuia puteau merge de la simpla interdicţiede a mai primi comenzi, interdicţia de expunere şi, în cazurimai grave, – dar cine stabilea gradul de vinovăţie dacă nutot partidul –, trimiterea în gulag sau execuţia, aşa cum s-aîntâmplat în URSS în perioada stalinistă (vezi cazul celorpatru muralişti de la Kiev executaţi imediat după dezvăluirea


oficială a frescei de la teatru; vezi şi cazul acelui artistîmpuşcat doar pentru că a redat prea realist mâna schiloadăa lui Stalin de care pomeneşte Milovan Djilas).

În secolul XX, odată cu răsturnările politice, înecuaţia artist-putere a intervenit răul suprem –IDEOLOGIA. În numele ei, în regimurile totalitare,indiferent de culoare ori orientare, se exercita un controlpermanent în toate laturile vieţii sociale, culturale şiartistice, ba chiar şi în viaţa personală, ceea ce a dus lacrearea unui mod de existenţă schizoid, care a prăbuşittotul, de la morală la cultură şi până la economie. Cremaintelighenţiei a fost distrusă atât în URSS, cât şi în lagărulsocialist, în fruntea căruia dicta Marea prietenă de laRăsărit. Intelectualii care n-au părăsit Germania nazistăau fost daţi afară din posturile de conducere şi foarte mulţiau fost întemniţaţi ori lichidaţi în aşa-zisele lagăre demuncă. Fără intelectuali şi oameni politici care să se opunăregimurilor totalitare, ţările respective au încăput pe mânaunor brute inculte şi lipsite de sentimente care au decisdirecţiile în cultură într-un singur sens, cu un singur bici –ideologia. A rezultat o uniformizare a societăţii în carepersonalitatea nu-şi avea locul. Patul ideologic al lui Procusta săvârşit răul, iar graniţele în care s-au închis acesteregimuri criminale i-au prins ca într-o imensă temniţă petoţi locuitorii lor. În aparenţă diferite, cele două regimuritotalitare, cel comunist şi cel nazist, la care s-au aliat şiregimul mussolinian, Spania franchistă şi regimul totalitaral lui Salazar, au reacţionat la unison şi cu aceleaşi metodeopresive.

Deşi rămasă, după al Doilea Război Mondial,aproximativ între aceleaşi graniţe teritoriale – cu „mici”rapturi totuşi, precum Moldova de dincolo de Prut, deexemplu – URSS, în urma înţelegerii de la Ialta, şi-a extinsgraniţele politice ocupând jumătate din Europa pentruaproape o jumătate de secol. Artistic vorbind, în ţările dinlagărul socialist – ce denumire cinică! – ca urmare aviolului ideologic s-a ajuns la creaţii bastarde, fărăpersonalitate, fără vlagă, semănând cu suratele sovietice.Mă refer la arta oficială, iar nu la creaţiile de atelier. Şipentru că tot am ajuns la acest punct, ce poate fi mai penibilschizofrenic decât modul dublu de a gândi al artiştilor: astae comandă, asta e artă. Dubla măsură s-a răzbunat şi, cutimpul, unii n-au mai gândit decât în parametri ideologici,abdicând de la propria personalitate, uitând să mai facăartă. Este suficient să arunci o privire asupra arteiromâneşti de la sfârşitul deceniului patru şi pe parcursulîntregului deceniu cinci ca să-ţi dai seama ce a însemnatimixtiunea ideologicului în artă. E cumplit să-l vezi pepictorul odaliscelor şi al clovnilor, al tătăroaicelor cu ochimigdalaţi, Iser, pictând în 1947 (!) tabloul Agitatoarea. Ţi-egreu să accepţi că Sadoveanu a scris Mitrea Cocor, darîncă şi mai greu să-l vezi pe Corneliu Baba ilustrând mostraasta de oportunism dezgustător. E jenant să-l descoperi peCamil Ressu iscălind o operă propagandistică precumSemnarea apelului pentru pace. E dureros să descoperi căneîntrecutul colorist care a fost Alexandru Ciucurencu,autorul celor mai frumoase nuduri din pictura românească,a pictat un 1 Mai sau Epilogul răscoalelor; că boierul picturiiromâneşti, Henri Catargi, a pictat Cazangii şi Şefe deechipă; că sculptorul Ion Jalea a realizat penibilul basoreliefZdrobiţi orânduiala cea crudă şi nedreaptă; că OvidiuMaitec, unul din cei cu viziunea cea mai modernă şiabstractă în sculptura anilor ’70-’80, a fost în stare săsculpteze Pacea în cel mai realist-socialist stil. Existau şiabonaţi la comenzi grase date de partid precum sculptoriiBoris Caragea sau Constantin Baraschi. Când, mai târziu,a încercat să facă din nou sculptură, Baraschi a dat-o înbară; cu imaginaţia secătuită a făcut un Eminescu după IlPensieroso al lui Michelangelo. Scandalul a fost uriaş, DanHăulică l-a atacat fără milă.

Între 1947 şi 1989 s-a ajuns la ideologizarea arteiîncât expoziţiile, cu oarecari excepţii, erau pline demuncitori, fochişti, lucrători pe şantiere navale, filatoare,ţesătoare, ţărani şi pescari colectivişti şi varii teme istorice.Tematica, spaima oricărui artist adevărat, era listată cumeticulozitate de culturnici: din trecutul glorios de luptă alpoporului român; lupta împotriva exploatării burghezo-moşiereşti – 1907 sau revoluţia lui Tudor Vladimirescu ţineaucapul de afiş; lupta pentru instaurarea regimului comunistla oraşe şi sate; munca înălţătoare a întregului popor pentruconstruirea noii societăţi socialiste; lupta pentru pace; înfine, construirea societăţii multilateral dezvoltate.

Dacă în anii ’50 calitatea artistică era supervizatăideologic de comisii formate după modelul sovietic dinoameni ai muncii, în perioada ceauşistă s-a ajuns la cel maipenibil lucru: autocenzura. Înainte de a prezenta lucrărilepentru jurizare, pictorii, sculptorii şi graficienii ştiau dejace merge şi ce nu merge. Când vizitai un atelier fără să-l fiprevenit pe artist, de cum intrai vedeai că întoarce jenat

unele lucrări cu faţa la perete cu iremediabila scuză „Asta-i comandă!”, după care se grăbea să-ţi arate lucrările zisede atelier. Juriile, formate de astă dată din artişti – în anii’70-’80 –, erau deja vigilente; atâta la sută artă şi atâta lasută lucrări cu tematică. Dacă în anii ’50 şi la începutuldeceniului şase, comisiile mergeau neabătut pe calearealismului socialist trasat de scrierile lui Jdanov, în iepocade aur, panseurile estetice ale stejarului de la Scorniceşti şizisele lui pe la Congrese au devenit literă de lege în toate,inclusiv în artă, iar culturnicii, obedienţi, se grăbeau să leaplice. Aşa s-a întâmplat în anii ’60, când la orele de esteticădin institutele de arte se învăţa încă după Bazele esteticiimarxist-leniniste, un compendiu sovietic în care eraupreamăriţi peredvijnicii, iar Edecarii de pe Volga a lui Repinera dată ca exemplu de pictură angajată. Şi tot aşa stăteaulucrurile şi în anii ’80, culme a cultului personalităţii, cândartiştii trebuiau să-l preamărească pe Ceauşescu. Şi peacademiciană, bineînţeles. Tezele de la Mangalia din iulie1971 au pus capăt scurtei perioade de liberalizare în carecultura şi arta dădeau semne de dezgheţ. Ce a urmat a fostrăvăşitor pentru spiritualitatea românească, iar apogeulrăului a fost instituţionalizarea acelui nefericit festivalintitulat Cântare României, în care arta profesionistă afost umilită prin alăturarea ei la amatorismul cel mai penibil.Haloimăsul festivist-omagial a fost lovitura de sub centurăpe care profesionalismul a primit-o şi cel mai pervers modde promovare, în imagini, a cultului personalităţii.Rezultatul a fost îmbogăţirea acelui muzeu al ororilor cunenumărate portrete, în pictură, în tapiserie, în lemn, însticlă, în bronz, în ce nimeni nu-şi putea imagina, ale cupluluide dictatori Ceauşescu. Şi mai dezgustător e că s-au găsitdestui fripturişti – portretele prezidenţiale se vindeau bine!– care să abdice de la deontologie făcând rabat artistic îndetrimentul calităţii. Era compromiţător să participi laacest bâlci al deşertăciunilor, dar era aducător de sumesubstanţiale, drept pentru care mulţi şi-au călcat demnitateaîn picioare şi s-au pretat la mascarada omagială. Îţi făceasilă când vedeai rânjetul satisfăcut-ironic şi trasul complicecu ochiul – I-am păcălit, le-am luat banii, voiau să spună – alvreunuia din acei oportunişti. Pe cine să amintesc oare, căerau destui abonaţi la omagii – cum s-a mai degradatcuvântul ăsta: pe lipsitul de talent Sabin Bălaşa, care arealizat în Universitatea ieşeană melancolico-greţoasafrescă in blue cu cei doi Ceauşeşti cosmetizaţi ca să parătineri? Pe Zamfir Dumitrescu, autorul sclipicioaselorportrete prezidenţiale date cu lac peste? Pe Ileana Balotăcu tapiseriile din care Ceauşeştii, tot întineriţi, zâmbescdin mijlocul copiilor? Pe Piliuţă, care a comis blasfemia dea-l fi pictat pe dictator printre întemeietorii şi apărătorii deţară din Sala Unirii de la Alba Iulia? Pe Dan Hatmanu, carel-a pictat pe Ştefan cel Mare ciocnind un pahar de Cotnaricu Ceauşescu? Pe cine încă? Pe Eugen Palade, pe CorneliaIonescu Drăguşin, pe Doru Rotaru, pe Suzana Fântânaru,pe Ion Pantilie, pe Corneliu Brudaşcu, pe... pe... pe... Uniişantajaţi (cazul pictorului Brudaşcu), alţii din lăcomie şioportunism şi nimeni din convingere, s-au dedat prostituţieisacre, maculând ideea de artă şi acoperindu-se de oprobriulconfraţilor cu coloană vertebrală, dar şi al publiculuidezgustat de servilismul pupiceauşeştilor. Momirea cu plăţigrase şi presiunea ideologică au dus la crearea uneicaricaturi a artei, lamentabile, mediocre şi chiarsubmediocre. Capodoperele s-au lăsat zadarnic aşteptate,în locul lor au apărut coprodoperele, cum obişnuiesc sănumesc genul acesta corcit de aşa-zisă artă.

Dacă grafica şi tablourile compromiţătoare mai potfi dosite în mapele muzeelor şi în depozite, arta de for publicnu poate fi în nici un fel pitită, ea rămâne în piaţa publicăsancţionându-l drastic pe autor. Două soluţii sunt laîndemână în acest caz; demolarea sau acceptareamonumentului ca mărturie istorică. Asta în cazul în careare calităţi artistice. Aşa e cazul Monumentului EroilorLuptei pentru Libertatea Poporului şi a Patriei. Mai pe scurtşi mai direct, e mausoleul căpeteniilor comuniste de la noi.Dacă îndepărtarea monumentului Soldatului sovietic al luiBaraschi şi a statuii lui Lenin din faţa Casei Scânteii erajustificată prin simbolistica de tip comunist-stalinist, încazul de mai sus s-ar fi comis o mare greşeală. Operă aarhitectului Nicolae Cucu, mausoleul din parcul Carol (fostparcul Libertăţii) reprezintă o îndrăzneală într-o perioadăde inepte şi schematice realizări în arhitectură. În furiaentuziastă postrevoluţionară s-a cerut insistent demolarealui fără a ţine în nici un fel cont de calităţile arhitecturaleale monumentului. Mai puţin încrâncenaţi şi mai chibzuiţi,ruşii au păstrat mausoleul din Piaţa Roşie, mulţumindu-sesă-i mute pe locatari în morminte săpate în zidulKremlinului. Intervenţia Uniunii Arhitecţilor a salvatmonumentul din parcul Carol de la demolare, însă altestatui în avântul revoluţionar decembrist au fost fiemaculate, fie demolate, fie mutate, după cunoscuta metodă

ceauşistă, în locuri dosnice. O statuie a lui Naum Corcescu,intitulată 1907, bine rezolvată din punct de vedere artisticşi justificată istoric, a fost dislocată la Piteşti din parculcentral şi mutată, cu spatele la oraş, într-o zonă periferică.În locul ei, pe soclul original cu basoreliefuri dedicaterăscoalei, a fost proptită o statuie a lui Ion C. Brătianu,stupidă, dezechilibrată şi fără nici o calitate artistică(spatele statuii e o grozăvie, seamănă cu o sobă Godin,picioarele sunt prea scurte, torsul e prea mare, iarpersonajul, cu pantalonii peticiţi, dă să cadă pe spate; devreun har artistic, nici pomeneală). Întrebat asupramotivului mutării statuii, un oficial mi-a răspuns căMăcelarul – aşa îl porecliseră noii revoluţionari – era musaisă fie înlocuit la cererea liberalilor cu statuia lui Brătianu.În această situaţie însă, a fost înlăturată o sculpturăvaloroasă cu propaganda de partid. Politica, iar ideologiacare-şi vâră nasul acolo unde nu se pricep. Cât desprestatuile Tătucului şi ale Marelui învăţat al omenirii, Lenin,lituanienii au găsit o soluţie originală: au creat cu ele unparc al dinozaurilor comunişti.

Dacă în perioada stalinistă de până la al DoileaRăzboi Mondial, campania de demolări de monumente amers mână în mână cu cea de ridicări de noi monumente,victoria asupra fascismului (în realitate asupra nazismului,fascismul fiind creaţie mussoliniană) a dus la o proliferarefără precedent a monumentelor dedicate ei, fie sub formaunor statui înălţate soldatului sovietic, fie pe teme eroicecu partizani, fie comemorative, fie aniversare. Leningradul,oraşul erou (Sankt Petersburg) şi Moscova au fost înţesatede fel de fel de monumente dedicate amintirii erouluinecunoscut, eroismului, virtuţilor şi curajului întreguluipopor. S-a produs un fenomen de sacralizare a acestoraîmpinsă până acolo încât tinerii căsătoriţi, în loc să se ducăla biserică, de la starea civilă erau obligaţi să vină să depunăflori la monumentul eroului necunoscut. Pionierii, iarăşi,primeau cravata roşie şi depuneau jurământul lângă acestemonumente unde ardea flacăra veşnică a recunoştinţei.Până la urmă, de se ia în considerare zisa lui Lao Tzî conformcăreia victoria trebuie sărbătorită cu o ceremonie funerarăpentru că au murit atâţia oameni, se poate spune că la unmoment dat oraşele URSS au devenit adevărate cimitireale artei, atât de multe erau monumentele comemorative.Dimensiunile enorme ale acestor creaţii de arhitectură şisculptură, materialele dure în care au fost executate – granitcu precădere, dar şi în marmură sau piatră, masivitateavolumelor, golul esplanadelor imense. Ceea ce frapeazămai cu seamă în riturile şi monumentele comuniste, estevidul înscris în însăşi concepţia lor, scria în Fantasmemonumentale eseistul bulgar Ivailo Dicev –, toate suntmotive să-l copleşească pe privitor. Şi totul axat în jurulideii de drapel. Dacă închizi ochii pentru a evoca unmonument comunist, prima figură care va apărea va fi înmod sigur un steag, remarcă acelaşi autor. La Baia Mare,la Carei, la Păuliş, monumentele dedicate luptei pentrueliberare uzează de aceeaşi formulă-clişeu a steaguluidesfăşurat după a cărui unduire se grupează figurile umane,în frunte de mari dimensiuni, apoi din ce în ce mai micipână la pierderea identităţii.

Autorii acestor monumente comuniste seamănăatât de mult între ei, din cauza clişeelor folosite, încât pânăla urmă îşi pierd identitatea şi intră în anonimatul istoric alperioadei ai cărei reprezentanţi erau. Nu-i prea maredeosebirea între sculptorii şi arhitecţii oficiali din ţărilefrăţeşti socialiste. De fapt, de te gândeşti bine, ei nu suntautorii adevăraţi ai acestor monumente, există deasupralor un meta-autor, care este Conducătorul iubit, Tătucul,Stejarul şi Partidul. El nu este decât unealta care transpuneîn material nepieritor gândirea acestora, ideologia într-uncuvânt. El este sacrificatul care face sistemul să seperpetueze imagistic, propagandistic. Violenţa imaginiiîntreţine agresivitatea regimului comunist care n-are altţel decât LUPTA contra a tot şi toate, a propriului popor, aduşmanilor virtuali sau adevăraţi dinafară, contracapitalismului, contra progresului spiritual şi cultural, contraartei înseşi care fără voia ei devine în acest fel coada detopor. Nici rictusul de păcălici, nici trasul complice cu ochiulal autorului comenzii oficiale nu răscumpără umilinţa lacare el supune arta. Cel înşelat, cel umilit este în fapt chiarartistul oficial. Şi asta din proprie voinţă. Pentru întâiadată în istoria omenirii, ideologia a ajuns să violeze şi săsupună Arta în numele unor principii care n-au nimic încomun cu aceasta.

Mariana ŞENILĂ-VASILIU


RADAR

Despre„autocolonizare”

Sub zodia globalismului, ca procesmultidimensional, redefinirea identităţii devine o obligaţie.Cum construcţia noastră identitară a stat, lungă vreme,sub obsesia europenismului şi cum acest efort (ca proiectelitist, animând aspiraţii culturale şi civilizaţionale) s-acheltuit sub pecetea unei mentalităţi „de schimb” (notaNae Ionescu), e la îndemână constatarea că reuşitele s-audovedit „aproximative”, glorificând importul superficial.Chiar dacă bătrânul Kogălniceanu avertiza că „darulimitaţiei e o manie primejdioasă”, râvna de a fi pe placulEuropei („luminate”) nu ne-a părăsit; doar că astfel deimpulsuri reformatoare, conştientizând întârzierea,implicit „trăirea” complexelor, a handicapului au întreţinuto modernizare neorganică , încurajând simularea,servilismul, inadecvarea. Adică un import masiv, necritic,superficial. Fie că era vorba de francofilie (vezi mimetismulgalic, parisolatria euforică), fie că invocam modelul germanca alternativă, aspiraţia periferiei, prin vectorul elitar, vizaun centru cultural prestigios, aşteptând recunoaşterea(omologare, vizibilitate). Altfel spus, o râvnită colonizare,făcând din teza formelor fără fond un brand românesc.

Evident, sovietizarea, mai apoi, prin invaziabolşevismului, alterând rădăcinile ontologice(deznaţionalizare) se anunţa ca o primejdie mortală. MirceaEliade, în 1953, preocupat de soarta culturii româneştidenunţa riscurile asimilării, ivind un „un popor de hibrizi”.Şi, desigur, sterilizarea spirituală prin decapitarea elitelor.

Ce se întâmplă azi, prin impetuoasa colonizareplanetară? Pericolul uniformizării e real, standardizareastilurilor de viaţă e o evidenţă; febra imitativă, pulsiunileconsumiste ne transformă în „sclavi fericiţi”, cum spuneaOv. Hurduzeu. Iar România, gestionată falimentar, o ţarăblocată, debusolată, mereu în coadă, pierzând parcă şi„mitul tunelului” (speranţa în acea luminiţă care pâlpâia)pare fără replică, acuzând şi criza instituţională. Şi puţinpreocupată de a se proteja culturaliceşte, apărându-şiidentitatea, sub asaltul procesului globalizator.

Nu e un secret că se vorbeşte insistent despre„cele două jumătăţi ale Europei”. Vestul confortabil acceptăiritat concubinajul cu Estul tratat ca periferie. „Eliberarea

REEVALUĂRI

De la Rainer Biemel la „JeanRounault” (II)

În 16 martie 1999, primind un telefon de la MimiBiemel, în jurnalul său, Monica Lovinescu nota: „I se traducelui Rainer în româneşte «Mon ami Vassia». Editorul(Forum?) pune o singură condiţie pentru publicare: să daueu prefaţa. (...) Nu mă angajez decît pentru cîteva rînduripe coperta a patra, deşi probabil că voi scrie mai mult.”

Aproximativ trei luni mai tîrziu chestiunea realizăriiunui asemenea proiect editorial îi apare memorialistei destulde „vag” şi cu puţin sorţi de realizare. Editura însăşi, înurma discuţiei cu traducătorii implicaţi (Mihai şi AmeliaKirka), se dovedeşte nesigură şi Monica Lovinescu intuieştecă cei doi „se aşteptau ca noi – adică diarista şi Virgil Ierunca– să-i dirijăm spre o editură mai acătări, Humanitas, de cenu?”.

Desigur, este greu de descifrat acum, la distanţă deun deceniu şi mai bine de la consemnarea faptelor,semnificaţia exactă a calificativului „acătări”, dar nici nucredem că s-ar impune să insistăm asupra lui atîta vremecît „prefaţatorul” solicitat constata imediat în jurnalul său:„Nici gînd”. Întrebarea se formulează însă de la sine – dece oare? – iar răspunsul se multiplică în diverse variante,cu atît mai curioase cu cît „slăbiciunile” Monicăi Lovinescufaţă de transformata „editură politică” a p.c.r.-ului, în liniebrucaniană indicată, nu poate acoperi nici în acest „caz”ciudata „adeziune” liicianistă în raport cu anticomunismuldemagogic declarat humanitar. În plus, tocmai dinrespectul pe care-l purtăm amintirii omului de aleasăcultură care a fost Monica Lovinescu, nu se cuvine săacceptăm nici ideea că, indirect, jurnalul antisovietic al luiJean Rounault ar ţine, prin ceva, în dezvăluirile sale, doarde „imagine”, cînd, în a lui iniţială prefaţă, Gabriel Marcelînsuşi recunoştea „o mărturie capitală” la deconspirareaobiectivă a stalinismului.

Contractarea publicării traducerii în româneşte avolumului Mon ami Vassia , încheiată, după opiniamemorialistei, „cu o editură necunoscută, Universal Dalsi”,întîrzie cu un an şi mai bine şansa apariţiei la Bucureşti aacestei cărţi, şi Monica Lovinescu constata, pe bunădreptate, că, între cele două lecturi posibile ale sale, diaristaera silită să înscrie nu mai puţin decît o jumătate de veac,ce nu priveşte numai condiţia în sine a unei cărţi, ciantrenează în dezbatere chiar, la un deceniu de la aşa-zisaeliberare de comunism, destinul tragic al poporului românşi, în ultima instanţă, dreptul îngrădit la adevăr al întregiicomunităţi europene de astăzi.

De remarcat, totodată, că între paragrafele (sumareşi, în acelaşi timp, puţin relevante atît memorialistic cît şisub raportul aprecierii critice şi al portretului psihologic)privitoare la Rainer Biemel, în jurnalul său dintre 1981-2000, Monica Lovinescu intercalează o serie de referiri ladezvăluirea unui peisaj post-comunist românesc în plinădezlănţuire mitomană şi profund falsificator istoric. Totulcuprins între „scenariile” lui Gabriel (nu altul, evident, decît)Liiceanu („în care sinceritatea este mişcătoare, iar joculîngăduie rîsului să camufleze emoţia”) adesea grobiene,expansiv paranoice şi nu numai mizerabile în imoralitatealor (precum „trimiterile” dubios calomnioase la AndreiScrima şi, mai ales, la V. Voiculescu, ce o determină pediaristă să fie nevoită a preciza – extrem de blînd însă – că„nu ajung să cred în acest «amor» platonic şi monahal”), şi„concesiile” lui Mihnea Berindei în manipularea adevăruluiistoric, vizibile în chapeau-ul din Esprit la „textul lui Gabriel(pentru Sebastian)”, publicat în versiunea franceză a luiCristovici. Covîrşitoare devin aici şi trimiterile tîrzielniceparizian ale ministeriabilului băsescian, „odrasla”,denunţată juridic, a activistului literar comunist, AnatolBaconsky („Mihnea insistă – V(irgil) se lasă greu – săsemnăm şi noi lista cu «personalităţi» ce-l susţin peIsărescu”).

Relatările Monicăi Lovinescu, în contrast cureferirile restrînse la definirea politică şi morală aatitudinilor intransigente ale lui Rainer Biemel,configurează în contextul nu numai din ţară, dar şi în celfrancez (cu un Le Monde ce „dezinformează cu ţintă şisistem” şi cu Temps Modernes aproximativ acţionînd lafel, fără a mai aminti, de asemenea, publicaţia parizianăCritique Internationale dînd glas propagandistic „teoriilor”Catherinei Duranen despre un „multietnicism românesc”dublat de o fantezistă „nefericire în interbelic” ce-ar trebuisă explice „victimizarea noastră continuă”), mediul haoticeuropean în care postcomunismul îşi ocupă locurileprivilegiate în reorientarea societăţilor liberale sau, în bună

măsură, eliberate spre o structurare dominant-dictorialăde tip extremist de stînga. (Se citează în sprijin Apostrof-ulMartei Petreu, „cu totul «occidentalizată» din acest punctde vedere”).

Despre Rainer Biemel, alături de Jeanne Hersch(Idéologies et réalités) şi, nu mai puţin, de Raymond Aron,cu al său studiu capital despre L’opium des intellectuelles,Monica Lovinescu aduce în discuţie, într-o societate carecultivă „un fel de ameţeală a relaţiilor umane”, conştiinţademnităţii ideilor asumate, „cinstea” lor rară în raport cumanipularea aspectelor istoriei, relevarea comunismului„la extrema dreaptă a eşicherului politic”, ceea ce a impuspînă la urmă „pe piaţa intelectuală pariziană” şi totala izolarea acestora, în dezbaterile nu numai ideatice, dar şi politiceale epocii în care trăim.

În prefaţa sa la Mon ami Vassia, Monica Lovinescureia, de altfel, observaţia tranşantă a lui Gabriel Marceldin scrisoarea deschisă cu care jurnalul deportării luiRainer Biemel a fost întîmpinat la debutul editorial:„mărturia aceasta, venind de la un deportat, poate fi şi maipreţioasă decît a unui Kravcenco, fost profitor al regimului”stalinist. Dar se adaugă aici, în completare, şi punctul devedere al lui Boris Souvarine, potrivit căruia, dincolo deorice prietenie, se constată faptul că „o victimă ştie să facădeosebirea între stăpînii sovietici şi ruşii care-i îndură”.

Problema revenirii în actualitatea europeană a cărţiipublicate la Paris în 1950 de Rainer Biemel se complicăînsă cu atît mai mult cu cît autorul a renunţat la pseudonimulsău iniţial, odată cu apariţia traducerii în româneşte a ediţieia doua şi aduce în lumină – cum se spune într-o notăeditorială de prezentare a cărţii – „începutul expansiuniiGulagului” cu deportări în „uniunea sovietelor” a milioanede oameni, de la germani şi români, pînă la evrei, maghiari,ucraineni şi ruşi, transformaţi în prizonieri şi supuşiregimului monstruos al „muncii forţate” şi al exterminăriimetodice. Reacţiile nu întîrzie în timp şi ele se declanşeazăîncă o dată prin reluarea sistematică a vechilor schemeideologice. „Pe lîngă Gulag, mai există şi Shoah”, îi atrăgeaatenţia Monicăi Lovinescu, într-un număr dinContemporanul (8 iunie 2000), Alain Paruit, cel care –observă diarista la rîndul ei – „delirează despreReichmann, cel care a făcut în străinătate cel mai multpentru literatura română, cel mai nedreptăţit etc”. Listarelatărilor de acest gen continuă cu Mihai Dinu Gheorghiu,„cu toate atacurile mişeleşti ale lui Ţepeneag”, cu„intervenţia” lui Ion Bogdan Lefter, vorbind despre„derapajele unor personalităţi intelectuale, altfel deorientare limpede democratică”, mizînd – se înţelege,precum Monica Lovinescu şi Virgil Ierunca – pe „punereasuperficială în paralel a Holocaustului şi a Gulagului,neînţelegerea sensurilor corectitudinii politice sau alemulticulturalismului etc.”.

În mod firesc, prefaţatoarea din 2000 a cărţii„franceze” a lui Rainer Biemel înregistrează şi„interpretările” pe care diverşi comentatori ai respectivuluifenomen publicistic (precum Ileana Vrancea), considerîndu-i pe toţi cei denunţaţi în cauză drept „agenţi” dintr-un„complot ticluit de securitate, cu agenţii ei de azi şi de ieri”,încearcă să limpezească situaţia cu care, dintr-o dată, sevede confruntată Monica Lovinescu într-o etapă „istorică”deschisă aşa-zicînd „la nivel european”, liberalismului şidemocraţiei ideilor. Chiar dacă sesizează cu claritate faptulcă Gulagul n-are de-a face doar cu „experienţa «închiderii»de tip clasic, oricît de tragică ar fi ea” – aşa cum sînt„tentaţi” mulţi să afirme în contextul definit al comunităţiieuropene, deturnînd realitatea de la înţelesul că „altul îieste sinistrul tîlc”, iar refuzul de a implica „tradiţia locală”de la mereu „repetatul” Petru cel Mare – se prezintă doar„ca o consecinţă a utopiei marxiste”, spre liniştireacoexistentă a cotidianului occidental tragic manipulat,diarista se lasă mai greu convinsă de configurarea unui„vast complot securistic în cotidian”, cu atît mai mult cucît, odată cu dărîmarea trecutului, totul pare a aparţineîntr-un prezent revoltător de confuz în dramatismul său,generaţiilor tinere ce iau cu asalt Parisul şi pe exponenţiiexilului românesc anticomunist care mai sînt în viaţă. Şiîntrebarea majoră porneşte de la sine, nestăvilită şi multmai caracteristică în definirea întregii societăţi pe care,fără să vrea, Monica Lovinescu este nevoită să o examineze:„Cum vor fi rezistat aceşti oameni la comunismul dur, sprea deveni, pentru carieră şi călătorii în Apus, prea supuşi şiblînzi sclavi ai corectitudinii politice, formă dizolvantă a

ideologiei postcomuniste?”Dezamăgirile prefaţatoarei celei de a doua ediţii a

cărţii lui Rainer Biemel sînt profunde şi covîrşitoare adesea.Prietenul meu Vassia se lansează astfel la sfîrşitul luinoiembrie, în climatul bucureştean („tocmai cînd credeamcă totul a fost un fel de farsă”), în preziua alegerilorprezidenţiale din 2000, cu un Nicolae Manolescu zbătîndu-se fără nici o şansă pentru „campania lui Isărescu”, dar şicu un Alexandru Paleologu arătînd cu degetul pe afişe spreStolojan, „candidatul liberalilor compromişi”. Şi MonicaLovinescu nu are altceva de făcut decît să constate amar:„Finalul unei cariere politice lipsite total de boierie!”.

Atmosfera astfel definită, ce exclude, cel puţinparţial, orice posibilitate a receptării într-o lumină denormalitate pentru cartea lui Rainer Biemel, scoate însăîn evidenţă şi mai covîrşitor contrastul dintre aspiraţiilepolitice ideologice, morale şi intelectuale ale generaţiilorexilului românesc anticomunist, încă o dată dezamăgite şiînşelate printr-un asalt manipulatoriu fără asemănare, cuo presă de o „maculatură infamă”, cu „pagini devorate detitluri, vulgaritate şi senzaţionalisme” şi realitatea murdarăa zilei, înnegrind orizontul oricăror posibilităţi de recuperarea adevărului istoric, în afara cazanului comunist al Moscovei,clocotind kremlinian, în plină desfăşurare de forţe, ce voranticipa aproape metodic crizismul european de astăzi. „Măaflu într-un azil de nebuni – notează la un moment dat, înjurnalul său, Monica Lovinescu. N-am sperat niciodată căvoi vedea sfîrşitul comunismului. Dar odată constatat, după’89, n-am crezut nici că se va putea, peste numai 10 ani, dinnou pune în chestiune caracterul său criminal. Din acestpunct de vedere, mi se pare că societatea de azi e încă şimai bolnavă decît cea din trecut.” Iar diagnosticul întreguluiproces se impune de la sine necruţător: „Continuă să fie deactualitate titlul romanului lui Sârbu: «Adio, Europa!». Dacănu cumva ceea ce se anunţă va duce la o formulă de rămasbun şi mai definitivă: Adio, România!”.

Nicolae FLORESCU


Estului” a însemnat pentru statele vestice acapararea pieţei(liberalizată), exploatarea unor oportunităţi comerciale şiinvestiţionale. Visând integrarea, convergenţa, statelecandidate din Estul captiv au dovedit chiar „o atitudineanticipativă”, înţelegând – păgubitor – occidentolatria caideologie. Frământările Eurozonei au acutizat stăriletensionale. Cu statut periferic, estul european, devenit doarpiaţă, s-a iluzionat, hrănind utopia unui „transport” în Vest.O evidentă imposibilitate, grefa eşuând nu doargeograficeşte ci şi mentalitar. Iar societatea mediaticăpotenţează astfel de pericole, volatilizând graniţele şirezistenţa culturală – veritabila carte de identitate a uneinaţiuni.

Încât moraliştii globalizării au la îndemână unsubiect inepuizabil, supus tirului criticist: cultura „deconsum”. O piaţă globală înseamnă, negreşit, şi globalizareaconsumului. Observăm însă că internaţionalizarea mass-media asigură difuziunea culturii occidentale, impunând„McDonaldizarea” (Tom Linson, 1990), „coca-colonizarealumii” (Hunnerz, 1999), standardizarea (simptom al uneicivilizaţii în declin, după A. Toynbee). Modernizareaînţeleasă ca occidentalizare pregăteşte, după unele voci,tranziţia galopantă spre cultura universală. N-ar trebuie săuităm că astfel de experienţe imitative, transferul detehnologie, preluarea tehnicilor de human engineering şimanagement şi, îndeosebi, proliferarea modelelor deconsum alimentează tensiunea dintre omogenizare şieterogenizare. Fireşte, interpenetrarea în epoca planetarănu poate fi evitată; metisajul e inevitabil, dreptul la diferenţăe şi el clamat zgomotos. Dar, ne întrebăm, modernizareaare alternative? Poate fi întruchipată altfel decât prinarhetipul de sorginte euro-americană? În plus, culturasocietăţii de consum exprimă rolul de lider al Occidentuluiîn pofida unor suspiciuni şi adversităţi iscate de aceastăextensie planetară, dobândind rangul de cultură universală,pierzând însă orice legătură cu conştiinţa de clasă sauloialitatea faţă de comunitate, cum se întâmpla în zoriisocietăţii industriale. Acum hiperrealitatea lui J. Baudrillard,chiar dacă nu elimină din ecuaţie condiţia habituală (clasă,generaţie, educaţie) şi nu exclude reacţia de indigenizareface din consumerism vectorul unui proces numit(impropriu) westernization. Şi care, întruchipând tezadominaţiei culturale a şi fost taxat drept anticultural.Alexandr Kiossev vorbea chiar de „auto-colonizare”. CumSUA reprezintă port-drapelul acestei direcţii este limpedecă ofensiva critică îndreptată spre „prima societate globalădin istorie” nu putea menaja americanizarea cu apetitimperialist. Discursul mondialist creşte la umbra acesteitemeri. El manevrează un concept vag, proteiform,duşmănit de cei care construiesc scenarii apocaliptice,îmbrăţişat apologetic de alţii care, dimpotrivă, văd în „noulcosmopolitism” soluţia convieţuirii. Convergenţatehnologică şi presupusa naturalizare a modelelor culturale,în numele ofertei globale de modernitate, nu pot evitaconf lictele de interese cu teritoriul-gazdă. Şi nicidizarmoniile cu arhitectura sistemului internaţional. Iarmulticulturalismul, ancorat în zona ideologicului şi fluturatca panaceu se dovedeşte o vorbă goală câtă vreme n-aresuportul educaţiei multiculturale. Abia multiculturalitateafavorizează coexistenţa culturilor, cunoaşterea şiinterpretarea lor — la nivelul comparatismului axiologic —din unghiul antropologiei culturale. Dincolo de efectelebenefice ale unor programe şi acţiuni politice, lansate însocietăţile de mare diversitate etnică, confruntate cuproblematica imigranţilor, multiculturalismul slujeşte, defapt, doctrinei corectitudinii politice, dezavuată acum lanivel instituţional chiar în context american. Nu ştim dacă„zilele corectitudinii politice sunt numărate”, cum afirmaapăsat cineva. Prin Political Correctness s-a ajuns, înconflict cu valorile tradiţionale americane, la eclectism şitotalitarism soft, politici de uniformizare şi consensmanipulat; şi, mai ales, la supremaţia gălăgioasă adrepturilor de grup (group rights), implicit a identităţii degrup, noul tribalism erupând prin protecţionismulminorităţilor agresive. Faptul că intelectuali de calibrudenunţă „filosofia” corectitudinii politice ar trebui să deade gândit adepţilor de la noi. Şi dacă intoleranţa progresistă,propusă cândva de H. Marcuse (vizând „educarea”majoritarilor) era prizată de contracultura anilor ’60,deconstruirea libertăţii burgheze (văzută ca instrument dedominaţie) ne aruncă într-un relativism care dinamiteazăchiar valorile-reper. Plonjăm în haosmosul râvnit depostmoderni. Acuzând totalitarismul epocii luminilor,născând o cultură hegemonică, teoreticienii de azi observă,pe bună dreptate, prin lentilă gramsciană (printr-unmarxism reciclat, aşadar) că vechiul şi obsesivuldeterminism economic a devenit un insidios determinismcultural. Studiile serioase denunţă „înşelăciuneadiversităţii” care, sub f lamura colectivismuluimulticulturalist, aduce la rampă grupurile de putere, pozând

într-o marginalitate „fără voce” (voicelles), dictatorială,de fapt.

Iar globalizarea îşi vede de drum fiind, deopotrivă,o realitate şi un proiect. Ascultă ea de logica managerială(global marketplace) sau a scăpat de sub (orice) control?Iniţial, mondializarea (Théodore Lewitt, 1983) priveaconvergenţa pieţelor, asigurând într-o lume concurenţialăomogenizarea stilurilor de viaţă. Treptat,transnaţionalizarea, departe de a se limita la sferafinanciară a impus reconstrucţia instituţiilor internaţionalesub semnul unei pax americana şi a provocat alertăidentitară. Este indubitabil că ipoteza egalitarismuluicultural (a relaţiilor interculturale egalitare) nu stă înpicioare după cum tentativele de asimilare şi reducţionism,de subminare a culturilor majoritare prin devalorizare nupot rămâne fără replică. Câmpul cultural este tensionat.Ideologia globalitară crede într-un numitor comuntransnaţional. Dar, sub ofensiva Netwar -ului, seperpetuează o lume asimetrică şi asincronă, curesponsabilităţi dizolvate. Pe de altă parte, rezistenţa latăvălugul globalizării se manifestă, uneori, virulent afişândcredinţa în standardele culturii proprii (norme, valori),sfârşind într-un etnocentrism inevitabil. Sau impunând, caproces invers, fragmentarizarea / parcelarea lumii printr-un interes excesiv, autonomizant, acordat comunităţilorreligioase, ocupaţionale, regionale; deci contraculturilorsau subculturilor ancorate în local.

Dar globalizarea se anunţă ca „destin implacabil”.Invazia electronică la care asistăm a configurat o „eră demasă” (mass-age), o lume media în mişcare, nescutită deceea ce s-a numit „eroziune electronică”. Să fie, în acestcontext, supremaţia Vestului inatacabilă, asigurată petermen lung? Ni se pare îndoielnic. Mai ales că actualulraport de forţe este în necurmată prefacere (iscând alianţeimprevizibile) iar ponderea demografică a Occidentului ascăzut vertiginos (reprezentând aproximativ 14% dinpopulaţia lumii). Rolul de gardian al civilizaţiei / „şerifplanetar”, dincolo de costuri, ascunde pericolul maleficităţiidacă, în numele voluntariatului, îşi propune să conserveprin forţă ordinea actuală, aflată —se vede bine — într-unechilibru precar. Cândva cercetările etnologice se centraupe sublinierea diferenţelor culturale în societăţile exotice;azi, interesul pare a se fi deplasat spre evidenţierea fonduluicomun al omului global vs omul local, în contextul uneiconfuzii care face carieră, echivalând argumentuldemocratic (mediatic), de tip plebeu, cu cel cultural (elitar).Încât, insidioasa presiune totalitară, antrenând ofensiva

subculturii (pop culture) relativizând valorile devine, întermenii lui Jack Goody, chiar „procesul de ştergere” aculturilor locale. Bazându-se, probabil, pe realitateadecalajelor, Sorin Alexandrescu respingea ipoteza„conspiraţiei” statelor puternice şi era convins că noi „nusuntem aşa pândiţi de globalizare”. Ea bate însă la uşă!Alerta identitară are o solidă motivaţie şi îndreptăţit,credem, acelaşi Jack Goody vorbea despre barbaria culturiiglobale.

În plus, ca „mediu cultural înşelător” (DouglasKellner), cultura media, acoperind câmpul social (devenindchiar modul de a exista al societăţii) a provocat, prindepreciere, o mutaţie mentală. Ea propune noi valori şimitologii, acaparează un public întins şi divers, supus uneideculturalizări freatice şi insidiosului conformism social.Într-o societate „condamnată” la divertisment, uitândvechiul îndemn ciceronian al „îngrijirii spiritului” (travaliulspiritului asupra lui însuşi), producţia de obiecte ne sufocă.În absenţa alfabetizării media, a pedagogiei civice, aprotecţiei educaţionale riscăm să recădem în „barbarie”.

Iată, aşadar, că proiectul unei noi civilizaţii,depăşind „senilizarea societăţii industriale” se dovedeştetraumatizant. Alienarea prin consum, vizând „luarea înposesie totală a fiecărui individ” nu e o jonglerie ideologică;din păcate, o mitologie simplistă (conducând la re-infantilizarea publicurilor) câştigă teren anunţând ivireaunui „totalitarism perfid” (Zinoviev). Sau a unui super-colonialism în care civilizaţia surclasează cultura, avândîn mass-culture un agent de o agresivitate infailibilă. Maieste posibilă decuplarea? Nici vorbă. Omul mediatic, are oidentitate fluidă, cu o agendă mentală confiscată de tirulmediatic, excitând – prin „zapare” – imaginaţia. Camaşinărie planetară, mass-media au devenit un fenomenautoreferenţial (Jean-Claude Guillebaud) născând orealitate proteiformă, multiplicând nevoile şi dorinţele,„colonizând” timpul liber, infantilizând publicul. Şi cerând,datorită „efectului gravitaţional” al expunerii mediatice, oactivare a pedagogiei media, cum recomanda stăruitorDouglas Kellner. Altminteri, autocolonizarea face ravagii,noi acceptând, cu entuziasm iresponsabil, penetranţamediatico-economică: o Românie în criză, ridată, schizoidă,ponosită, enclavizată, confuză, în pragul disoluţiei, bântuităde inerţie civică. Cine vrem să fim?

Adrian Dinu RACHIERU

AniversareRadu Ulmeanu 65

În organizarea Consiliului Judeţean Satu Mare, pe data de 25.01.2011 a avut loc festivitatea prilejuită de împlinireaa 65 de ani de la naşterea poetului Radu Ulmeanu, directorul general al Editurii Pleiade şi al revistei Acolada. Au participatca invitaţi poetul, criticul literar prof. univ. dr. Ion Pop, prozatoarea Florica Bud, membră în Consiliul de conducere alU.S.R., Adrian Ştef, vicepreşedintele Consiliului Judeţean Satu Mare, senatorul Valer Marian, Ion Vădan, directorulEditurii Dacia XXI - Cluj, dr. Flaviu Simu, poetul Felician Pop, director al C.J.C.P.C.T. Satu Mare, prozatorul Ilie Sălceanu,director editor al cotidianului Informaţia zilei, istoricul Viorel Câmpean, director adjunct al Bibliotecii Judeţene Satu Mare,poeţii Vasile Tarţa, Gheorghe Creţu, Robert Laszlo, prieteni şi cititori ai celui sărbătorit.

Din Partea Consiliului Judeţean Satu Mare, vicepreşedintele Adrian Ştef i-a oferit poetului Radu Ulmeanu un coşcu flori şi o Diplomă de excelenţă.

Felician Pop, Radu Ulmeanu, Florica Bud, Ion Pop, Ion Vădan


~ Continuări ~ Continuări ~ Continuări ~ Continuări ~ Continuări ~ Continuări ~ Continuări ~

26

Păcatul capital al timpului de faţă e însă că nu mai ştimîn ce să sperăm, mai ales la nivel de societate. Idealurile s-auerodat şi s-au prăbuşit, iar altele noi nu mai apar. Cred că nicinu le dorim. Poate pentru că, în ce ne priveşte, ni s-austrepezit dinţii cu unele dintre ele. Dar – cine ar putea sănege? – în absenţa lor, nu mai obţinem nimic prin noi înşine,nu mai suntem, în sute de cazuri, noi înşine. Vrând să se înalţe(dialogul Pleşu-Liiceanu a fost un îndemn în acest sens), înfascinanta noastră ţară, speranţa se loveşte inexorabil de niştelimite dure. Consecinţă a reculurilor succesive, mulţi au ajunssă creadă că nici nu mai există.

Constantin CĂLIN

Ne îngăduim, în chip de concluzie, să ne punem oîntrebare. Oare dl. Ion Vianu ar mai găsi nimerit să aplicesintagma „eşecului dureros” dacă s-ar afla în chestiune nuanticomunismul, izbit de toţi pereţii istoriei contemporane, ciantifascismul sau antisemitismul? Ar mai fi izvorît din pana d-sale vigilentă o diatribă intitulată „Eşecul dureros alantifascismului” ori „Eşecul dureros al antisemitismului”? Nepermitem a răspunde printr-un apăsat, întristat dubiu.

Gheorghe GRIGURCU

P.S. Iată o frază din articolul comentat mai sus, care,oricît am răsucit-o spre a-i afla un tîlc rezonabil, ni s-a părutininteligibilă: „Dacă ideologia anticomunistă ar fi fostprezentată sistematic ca o parte a răului din secolul al XX-lea,ea ar fi devenit, în cele din urmă, mai convingătoare, chiar dacăar fi avut mai multă dificultate în a se impune”. Deşi poate că arfi în favoarea autorului său ca aceste rînduri să rămînăininteligibile…

Aşadar a iritat cît a putut; aproape că şi-a inventat cudinadins duşmani. S-a răzvrătit cu virulenţă de pamfletar contravieţii monahale, după ce şi-a aruncat camilavca; a colaborat cuN. D. Cocea, fapt nevăzut bine în epocă; l-a servit pe detestatul„castelan de Olt”, Al. Bogdan-Piteşti, atacîndu-l gazetăreşte ca„pezevenchi” şi „maimuţoi” pe Take Ionescu; pentruLovinescu, Iorga, Crainic, progermanismul său, la vreme derăzboi mondial, a fost atitudine de neadmis moral, trimiţîndu-l doi ani la Văcăreşti; lui „Cărluţă” îi spunea „patronul”, ceeace a stîrnit presa legionară. „Rînduiala” din ’37 vedea în Arghezi„victima puterii iudaice în literatura română, cobaiul cel maidemonstrativ al contaminării jidoveşti în cultură”. Ajunsesedegenerat, monstru estetic. Siguranţa îl suspecta de anarhie,probabil pentru prietenia cu socialistul Panait Moşoiu,traducătorul Manifestului comunist de Marx.

Dar poate că a iritat cel mai mult comparaţia, venităprea devreme, cu Eminescu. În „Viaţa literară” din nov. ’26,Felix Aderca publica Un nou Eminescu. S-a auzit în Giurgiu,unde au lătrat cîinii. În fapt (ştie Dorina Grăsoiu), revista ieşeană„Absolutio” (1913-14; 1916) l-a comparat prima oară cuEminescu. „Viaţa Românească”, cam la aceeaşi vreme, rămîneaîn expectativă: „poezia aceasta sau este de domeniul psihiatriei,sau anunţă un geniu”.

Miezul cărţii (p. 38-150) Dorinei Grăsoiu e intitulatchiar „Bătălia” Arghezi. Poetul avea nevoie, constată autoarea,de un Lovinescu, aşa cum Eminescu l-a avut în „bătălie” departea lui pe Maiorescu. La începuturi, însă, Eugen Lovinescua rămas lipsit de intuiţia „fenomenalului Arghezi”, jenat de„estetica poeziei scoasă din detritusuri verbale” (Evoluţiapoeziei lirice, editura Ancora, 1927). Trebuie spus însă că focull-a deschis Arghezi, în „Cronica”, 23 aug. 1915: „El (Lovinescu,nota mea Magda U.) primeşte şi împarte tot ce primeşte ca opasăre cu intestinul scurt, care se hrăneşte şi evacueazăparalel”. Ce-i drept, sărise în ajutorul prietenului Gala, acuzatca stricător de limbă, în „Naţionalul”, în subsidiar adversarulziarului „Seara” al acelui mecena controversat, Al. Bogdan-Piteşti, unde semna Arghezi. Aşa că Lovinescu putea pronostica(„Rampa”, 16 apr. 1916): „Dintr-un poet fără talent, d. Argheziva deveni, astfel, un pamfletar de talent”. Cuvinte-etichetă:murdărie infamă, bice, injurie, dispreţ, la care Arghezi replicădur: impotent. Doar stilul polemic e teoretizat a fi de „sex

Poetul, ca un cîmp de bătălie

Bucureşti, generalul Jaruszelsky a evitat în Polonia o baie desânge , iniţiind faimoasa masă rotundă cu reprezentanţiiopoziţiei. Michnik nu înţelege prea bine ideea de „rezistenţăprin cultură” pentru că, în viziunea sa un doctor care şi-a făcuttreaba nu era neapărat un rezistent, dar cu siguranţă unul carea încălcat jurământul lui Hipocrate trebuie acuzat. Nu este deacord cu Herha Müller, care le reproşează românilor că nu aufost eroi în timpul comunismului („nu poţi cere eroism decâtde la tine însuţi, nu şi de la ceilalţi”), dar nici cu Gabriel Liiceanu,transformat în procuror anticomunist post-bellum ale căruigeneralizări lipsite de nuanţe sugerează o gândire de tip bolşevicsau, în cel mai fericit caz, menşevic. Un om trebuie iertat sauacuzat pentru ce a făcut în mod concret, nu pentru ce gândeştedespre comunism.

Adam Michnik reuşeşte, ca nimeni altul să pună înlumină toate nuanţele de generozitate ale unei autentice gândiridemocratice. Este un umanist al secolului XXI. Atâta vremecât vocea sa se poate face auzită nu este totul pierdut!

Tudorel URIAN

Zigzaguri

Umanismul unui disident

copilăria, adolescenţa, pe mama mai întâi, pe urmă pe tata. Ca,apoi, să retrăiesc în închipuire tot ce n-a fost şi ar fi putut săfie. Sau poate s-ar termina totul ca în basmul Tinereţii fărăbătrâneţe: aş înlemni pe pragul din bulevardul Elisabeta, ca laporţile unui castel al trecutului netrăit. Nu, într-adevăr, n-amcurajul unui astfel de gest. Cu riscul asumat de a continua săvieţuiesc…în contratimp”. Evoluţia situaţiei politice dinRomânia, cu perpetuarea structurilor vechi sub tutelagrupurilor lui Ion Iliescu rămâne tema numărul unu a eforturilorMonicăi Lovinescu pentru a stopa ascensiunea emanaţilor:„chiar dacă nu e cum am fi vrut noi (între Emil Constantinescuşi Manolescu e ca de la pământ la cer), totuşi lichidarea lui IonIliescu şi alor săi e condiţia liminară a oricărei schimbări.Evidenţe, evidenţe…” (p. 437, Anul 1996).Nu puţine au fost momentele din viaţa sa când MonicaLovinescu a fost acuzată de antisemitism şi a trebuit să seapere în faţa unor atacuri stupide, sau când prietenii săi auprimit astfel de acuze, dar au beneficiat de protecţia saînţeleaptă. Evident, antisemitismul Monicăi Lovinescu nu estedecât o găselniţă a multor aventurieri prin cultură, dornici dezgomot acolo unde armonia e desăvârşită sau de vărsări desânge intelectual acolo unde rezolvările diplomatice şi savantesunt mai convenabile. Astfel de episoade au bântuit ca niştefantome anul 1997 (revenind intens după moartea disidentei),iar una din notele jurnalului consemnează, duminică, 29 iunie,că „în 22, (nr.25) o incredibilă „Scrisoare deschisă frateluiGabriel”. Un profesor de la Universitatea ebraică de laIerusalim, de origine din Cluj, fizician şi apoi metafizician,Michael Finkenthal (autor al câtorva lucrări în Statele Unite şipregătindu-se acum să publice în Franţa despre Lupaşcu), îlacuză pur şi simplu pe Liiceanu de „antisemitism metaforic”fiindcă a îndrăznit să-şi compare suferinţele şi marginalizareasub comunism cu ale lui M. Sebastian sub fascism. Preamăsurate? Pe mine m-ar fi împiedicat indignarea să discutnuanţat „argumentele” ponegritorului”. Într-un alt episod,divulgat în jurnalul din 2000 (p.512), nota din ziua de vineri 9iunie o aruncă într-o nouă surpriză: „ieri, mi-au trimis de laHumanitas articolul lui Alain Paruit împotriva mea dinContemporanul (8 iunie). Mă acuză de „diversionism”, nu vreausă accept să pe lângă Gulag mai există şi Shoah (am susţinutcontrariul, revoltându-mă împotriva celor care nu vor să admităcă pe lângă Shoah a mai existat şi Gulagul (…)” Prieteniilesunt întotdeauna supuse probei timpului. „Înseamnă că unsâmbure de ură preexista, era pitit în adâncuri”, noteazăautoarea despre Paruit…Dacă viaţa Monicăi Lovinescu a conţinut destule bucurii dar şidecepţii, asta se explică probabil, crede ea cu umor, pentru căa trăit mult. În 1998, când împlinea 75 de ani, chiar în ajunulzilei sale de naştere, într-o vineri, 20 noiembrie, NicolaeManolescu o felicită într-un mod atât de aiuritor, cu dublu

Libertate publică

sens, (ah, echivocul lumii româneşti, atunci când e folosit –prudent – drept figură de stil, nu de est-etică!) încât toatăadmiraţia pare pe dos: „ieri, zi demenţială, notează MonicaLovinescu în Jurnal. Toate mi se trag sau aproape toate mi setrag din editorialul lui Manolescu intitulat „Declaraţie” (Românialiterară nr.45), care, sub forma unei autocritici de partid, descriecum s-a lăsat el prins în „ideologia mea perversă”. E o formăde „omagiu” de cea mai neaşteptată factură”. Privirile tandre,cu care un luptător de talia Monicăi Lovinescu îşi învăluietrecutul, nu abundă. Atunci când, însă, ele apar, sunt de undramatism cutremurător. În 1999, într-o duminică de 11 aprilie,după ce a vizionat filmul făcut de Marilena Rotaru despreapartamentul din bulevardul Elisabeta, Monica Lovinescuapreciază calitatea documentarului, dar îşi surprinde scăderilebiologice inevitabile: „mă dezolează silueta mea când intru şiies din holul casei, uşor gârbovită şi cu nişte paşi lamentabili,de bătrânică…Scara din holul blocului cu pricina (la capătulcăreia mama, bravă, o consolase cândva ca pe un copil deşiavea 20 de ani, n.m.) mi se pare că mă acuză şi azi. Cât aş fi vrutsă o urc din nou cu pasul meu de altădată!”Ieşirea din anul 2000, din secolul XX şi din mileniul al II-lea s-a făcut pe nesimţite, fără fast şi fără patimi, „refuzând invitaţiileşi nedeschizând sticle de şampanie”, Monica Lovinescu notândîn acea duminică a despărţirilor (duminica 31 decembrie 2000,p. 526) micul incident când calculatorul „a înghiţit texte,nemaiţinând cont de comanda de înregistrare”. Ajunsă lacapătul mai firav al vieţii, autoarea jurnalului îşi epuizase parcătoate marile încleştări cu istoria Gulagului şi a Shoah-ului,continuându-le acum pe cele specifice pentru era comunicaţiilorşi a manipulărilor mnezice sofisticate. Lupta cu salvarea textelorşi memoriei (pe care le poate şterge nu numai un calculatornebun, dar şi orice mare manipulator al istoriei care evolueazănestingherit către un posibil Dictator), trebuie să continue.Acesta este mesajul de netăgăduit al vieţii, operei şi jurnalelorMonicăi Lovinescu, mesaj preluat în momentul de faţă de câţivademni continuatori, între care Gabriel Liiceanu (salvatoruloperei disidentei), Gheorghe Grigurcu (cel care continuănedezminţit linia criticii est-etice) sau Vladimir Tismăneanu(„învăţăcelul anterior”, pomenit la p. 427, cel care scrianecrologul lui Ghiţă Ionescu în Lumea liberă, şi care astăziface eforturi supraomeneşti pentru a duce mai departe modelulintelighentsiei, filonul de gândire politologic şi filosofic al est-eticului şi forţa curentului anticomunist, aşa cum le-a pus înaplicaţie clipă de clipă Monica Lovinescu).Jurnalul esenţial este mărturia ce trasează diferenţa dintre undisident autentic şi un intelectual mediocru din punct de vedereetic, ce cade, egofil, sub dictatură, în opacitatea tristă a uneivieţi protejate (ce ar fi fost definită de Hannah Arendt ca fiindun domeniu privat axat pe nimic altceva decât pe el însuşi).Pentru a cuceri acea libertate publică de care s-a servit întreagaRomânie de sub dictatura ceauşistă, Monica Lovinescu nu aplătit decât preţul sacrificării clipelor libertăţii personale,rămânând mereu trează politic, intelectual, civic, cultural, critic,uman. O spune, filă cu filă Jurnalul. E mult? E puţin? E destul?

tare” (Feminin, masculin). În viziunea lui, Lovinescu ar uza deinstrumente boante, de la pieptene la briceag şi furculiţă; înultimă instanţă, de gingie. O spunea cineva dotat cu „părechide măsele” şi „unghie încovoiată, de zgîriat adînc”. Criticultrece la alte etichetări: lipsă de idei, abject, plebeu, trivial, fărăsimţ moral.

Cert este că, neintimidat de tăgadă (observă DorinaGrăsoiu), Arghezi o preferă chiar. La împlinirea a 80 de ani,aplauzele îi mai uscau limba, aşa cum o mărturisise în CimitirulBuna Vestire. Simţindu-se în forum academic „cam nelalocullui”, cuvîntează: „e de preferat înjurătura cu zvîcnire şi stiloricăror elogii mălăieţe”.

Magda URSACHE

savurăm o cafea, o horincă pusă la gheaţă şi să citim on-line minunatele ştiri care vin peste noi tot mai pline deveşti bune. Mai există şi posibilitatea să acceptăm versiuneasfârşitului lumii în anno domini 2012 şi, în cazul acesta, săne dăm demisia din tot ceea ce ne leagă de hăţişurile acesteilumi, să ridicăm ochii spre cer şi să aşteptăm... Pauza s-a încheiat, dar situaia iscată nu. Ar maiexista varianta excentrică să îi înfiez eu pe prietenii mei.În acest caz ar deveni fraţii mai vârstnici ai copiilor ’inepoţii sorei mele, verişorii lui Carmen, fiica ei. Ar maideveni şi nepoţii părinţilor mei şi strănepoţii bunicii Valeriaşi astfel ajungem iarăşi la problema împăririi maşinii decusut Singer. Şi apoi... nici măcar nu ştiu dacă părinţiiadoptivi pot să fie mai tineri decât copiii adoptaţi. Şi... nicinu ştiu dacă un scriitor poate adopta un critic şi dacă secade a înfătui acest lucru. Toate acestea s-ar întâmpla dacă Gaby şi Puiu arda curs invitaţiei mele de a spune: Da! Dar eu ştiu că eisunt înţelepţi şi nu mă vor lua în serios şi, dacă o vor face,atunci demersul lor să fie doar pe cinci ani, cu posibilitateaprelungirii contractului la cererea beligeranţilor. Dar...oricare ar fi finalul acţiunii mele, important este că locuimde cel puţin cinci ani în România şi nu va trebui să dăm nicieu şi nici ei câte un milion de euro pentru o înfiere, aşacum i se cere unui cuplu celebru, pentru a lua de suflet uncopil din România. Nu pe vreunul din noi, Doamne Fereşte!

Florica BUD

Texte cu nume

Angela FURTUNĂ 8 februarie 2011

*Monica Lovinescu, Jurnal esenţial, Ed. Humanitas,2010, Colecţia Zeitgeist (Coordonator Vladimir Tismăneanu),Editat de Cristina Cioabă, Prefaţă de Ioana Pârvulescu. Volumapărut cu sprijinul Institutului de Investigare a CrimelorComunismului şi Memoria Exilului Românesc

Pe marginea unui articol


Voci pe mapamond: César VALLEJO

O, STICLĂ FĂRĂ VIN...

O, sticlă fără vin! O, vin văduv de sticlă!Târziu când aurora după-amieziiîn cinci suflete funest scânteia.Văduvie fără pâine nici jeg, terminată-n groaznicemetaloideşi-n celule orale sfârşind.

Oh, mereu nicicând n-am întâlnit nicicândul unuiasemenea mereu!Oh, bunii mei prieteni, crudă înşelătorie,parţială, pătrunzându-ne bearca,volatila, jucăuşa noastră disperare!

Sublimă, josnica perfecţiune a porculuiîmi palpează melancolia generală!Teslă răsunând în viseteslăgrosolană, inferioară, vândută, licită, hoaţă,coboară şi palpează ideile mele de-altădată!

Totuşi,tu şi el şi ei şi toţise scufundă în acelaşi timp în cămaşa mea,în umeri de lemn, femure, beţigaşe,în special tu,ce m-ai influenţat,el, futil, roşu, cu paraleşi ei, bondari, trântori cu aripi de-o altă greutate.

O, sticlă fără vin! O, vin văduv de sticlă!

LA SFÂRŞIT UN MUNTE...

La sfârşit, un muntedincolo de ţărm; la sfârşit, un nimb fumegândîmprejur, preţ de-un chip fix.

Munte întru slava puţurilor,dosind filoane de gratuit argint aurifer.

Sunt franjurii de care ele se agaţă,atât de sigure pe tonurile lor văratice,chiar cele ce erau largi valve răposate;rama tăcută a acestei smulgerinaturale, a cestui august picior în fund,acestei piei, acestei intrinseci scăpărăridigitale, unde sunt pe de-a-ntregul eu, lubricul.

Munci pe-un picior, feştilă de sulf,aur de argint, şi argint făcut din argintşi moartea mea, adâncul meu, colina mea.

Să trecemstrângându-mă-n braţe,descoperindu-mă după sau înainte de dop!Munte ce de-atâtea ori face pe surdulla rugile mele, proză fluvială a lacrimilor line;munte scund, cu trepte rugătoareşi, ceva mai departe, cu turnuri torenţiale;ceaţă între zi şi alcoolul zilei,dragă verdeaţă a verzii, călduţi măgaricomplementari, beţigaşe şi bucăţi de lemn;filoane de gratuit argint aurifer.

PIEPTUL MEU ÎŞI DOREŞTE ŞI NU-ŞI...

Pieptul meu îşi doreşte şi nu-şi doreşte culoarea,îi parcurg căile repezi, plâng cu un beţigaş,încerc să fiu fericit, plâng în palmă,îmi amintesc, scriu

Poetul peruan exilat în ultimii cincisprezece ani ai vieţii sale la Paris, a căruiingratitudine a cunoscut-o cu prisosinţă, şi-a cucerit abia post-mortem gloria pe care restrânsadar prodigioasa lui operă i-o conferă de drept. Cunoscut la noi în ţară prin traducerea primuluisău volum, Heralzii negri, de către împătimitul hispanist Mihai Cantuniari, Vallejo (1892 –1938) este, în ciuda sintaxei criptice uneori, purtătorul unui mesaj atât de zguduitor umanîncât viziunile lui conving şi covârşesc totodată sensibilitatea oricărei limbi. Depăşind ismelede orice coloratură (deşi contemporan cu ele), sfidând orice fel de retorică prin capacitatea luiextraordinară de a sfâşia emoţia, abandonând moliciunea ironiei în favoarea imprecaţiei

caustice şi jocurile formei în folosul lirismului brut, clamând incertitudinea paradoxurilor sângerânde ca nişteschelete ecorşate, ca nişte vieţi mutilate – poezia lui Vallejo pare a ţâşni nemijlocit dintr-o scăpărare dură şisingulară, dintr-un cutremur spiritual; de altfel, Piatră neagră pe o piatră albă se intitulează unul din cele maicunoscute texte ale sale, în acelaşi timp testament poetic.

În timpul vieţii i-au apărut doar două volume : Heralzii negri (1919) şi Trilce (1922).Poemele traduse mai jos fac parte din volumul postum Poeme umane (1939).

şi-mi fixez o lacrimă pe obraz.

Răul îşi vrea roşul, binele roşul său înroşitde coasa mirată,de bătaia de-aripă zburând la picior,şi omul nu vrea, văditnu vrea asta;nu vrea să fie culcatîn sufletul său, în tâmpla svâcnirilor de lance,cel cu două mâini, bruta extremă, extremul filosof.

Astfel, parcă nici nu exist, mă năruidin plugul în care-mi adăpostesc sufletulşi, păstrând proporţiile, sunt pe punctul să mă proslăvesc.Să ştii de ce acest colos posedă viaţă,de ce plâng, de ce,sprâncenat, ageamiu, veleitar, m-am născuturlând;s-o ştiu, s-o-nţelegîn sunetul unui alfabet competent,înseamnă să trec drept ingrat.

Şi nu! Nu! Nu! Vicleşug, brizbrizuri!Angoasă, da, un da frenetic şi ferm,dur, rapace, vrea şi nu vrea, cer şi pasăre;angoasă, da, din tot şliţul meu.Conflict între două jelanii, zbor al singurei şanse,cale fără dureri unde sufăr în galoşicu iuţeală bâjbâind orbeşte.

PACEA, VIESPEA, TOCUL, VERSANŢII...

Pacea, viespea, tocul, versanţii,mortul, decilitrii, bufniţa,locurile, molia, sarcofagele, paharul, brunetele,ignoranţa, marmita, copiii de cor,picăturile, uitarea,puterea, verişorii, arhanghelii, acul,preoţii, abanosul, jignirea,partea, individul, stupoarea, sufletul...

Ductil, şofraniu, extern, limpede,portabil, treisprezece, însângerat,fotografiate, gata, tumefiate,conexe, lungi, înzorzonate, perfide...

Arzător, comparând,trăind, dezlănţuindu-se,lovind, analizând, auzind, fremătând,murind, hrănindu-se, plasându-se, plângând...

În continuare, acestea, aici,în continuare, deasupra,poate, în timp ce, înapoi, atât, într-atât niciodată,dedesubt, eventual, departe,mereu, acela, mâine, cât,cât!...

Oribilul, somptuarul, încetişorul,augustul, infructuosul,funestul, paralizantul, umedul, fatalul,totul, foarte purul, obscurul,drasticul, satanicul, tactilul, profundul...

ÎNCOLŢIT, SALOMONIC, DECENT...

Încolţit, salomonic, decentcârâia; gătit, preocupat, cadaveric, sperjur,se ducea, se-ntorcea, răspundea; îndrăznea,fatidic, stacojiu, irezistibil.

În societate, în sticlă, în praf, în huilă

plecă; la drept vorbind, dârdâi; scânteie,se roti, consimţind;în catifea, în lacrimi, se retrase.

Să-şi amintească? Să insiste? Să plece? Să ierte?Taciturn, sfârşealungit, rugos, năuc, mural;intenţiona să se imprime, să se confunde, să moară.

Inatacabil, de nepedepsit,beznatic va amuşina, va înţelege;oralmente se va îmbrăca;nehotărât va merge, se va-nfricoşa, va uita.

EI BINE? LIVIDUL METALOID TE-AVINDECAT?...

Ei bine? Lividul metaloid te-a vindecat?Metaloidele incendiare, civice,pornite pe cumplitul râu al pulberii?

Sclavule, de-acum e ora circularăcare-n cele două auricule sădeşteinele guturale, curgătoare, cuaternare.

Domnule sclav, în dimineaţa tragicăse vede, în sfârşit,torsul tău tremurând sforăind,se văd suferinţele tale ecvestre,trece organul cel bun, cu cele trei toarte,lună după lună pletele tale monocorde le frunzăresc,soacra ta plângefăcându-şi din degete oscioare,cu zel sufletul tău se prosternă văzându-teşi tâmpla ta, o clipă, îţi înseamnă pasul.

Şi găina îşi depune infinitul, unul câte unul;frumos pământul ţâşneşte din silabele sale fumegânde,îţi faci portretul în picioare alături de fratele tău,sub pat tună culoarea obscurăşi curg şi se izbesc una de alta caracatiţele.

Domnule sclav, ei bine?Metaloidele lucrează şi-n spaima ta?

BATJOCORIT, DEDAT CU BINELE,MORBID...

Batjocorit, dedat cu binele, morbid, înflăcărat,înconjur capătul carnal şi joc cărţiîn care destinele ca muştele sfârşesc,unde am mâncat şi băut tot ce mă ruinează.

Dram monumental,coşciug numeral, cei cu aceleaşi îndatoririca ale mele, când cad cu prestanţă,zgomotos, învineţindu-se.

În fond, e ora,să gemi atunci odată cu secureaşi atunci este anul suspinului,ziua gleznei,noaptea coastei, evul respiraţiei.Calităţi sterile, satani monotoni,sărind dinspre coasta,coasta iepei mele înlocuitoare;dar unde-am mâncat cum am gândit!dar cum am băut unde-am plâns!

Aşa e viaţa, iatăviaţa, acolo, dinapoiainfinitului; aşa, spontan,în faţa templului legislativ.

Astfel frânghia zace la picioarele viorii,când vorbesc de melodie, ţipând, cândfoarte încet de fulger vorbesc.Astfel e-nconjurată cauza rea, şi treicâte trei ne-ndreptăm spre unitate; astfel jucăm cărţişi cei ce se-ndepărtează îmi ies în întâmpinare,destinele sfârşesc ca bacteriileşi datorezi totul tuturor.

Prezentare şi traducere de

Constantin ABĂLUŢĂ


Actualităţi

28

Gheorghe GRIGURCU(Continuare în p. 26)

Ana BLANDIANA

Pe marginea unui articol ald-lui Ion Vianu

Sub titlul Eşecul dureros al anticomunismului, apărut în 22, nr. 2 / 4-10 ianuarie 2011, dl.Ion Vianu ne oferă o surpriză. Din păcate, una nu tocmai agreabilă, deoarece reputatul cărturar şiscriitor crede de cuviinţă a se alinia anti-anticomunismului. Chiar dacă utilizează o tacticăargumentativă aidoma unui tampon menit a diminua efectul impactului, asta e atitudinea pe care,imprevizibil, o dă în vileag. Nu fără riscurile de rigoare. Cel dintîi dintre ele: inconsecvenţa. Însuşidl. Vianu ţine a ne reaminti, cu o stranie nonşalanţă, cîteva repere ale poziţiei d-sale anterioare: asemnat o cerere către preşedintele Băsescu, iniţiată de Constantin Ticu-Dumitrescu, prin care secerea condamnarea regimului comunist, a salutat alcătuirea Comisiei Tismăneanu, s-a bucurat,socotind-o „un eveniment istoric”, de declaraţia din decembrie 2005, din Parlament, a preşedintelui,produsă „într-o atmosferă cvasiinsurecţională”. După care urmează o frază – cum să zic? – de„tranziţie” către poziţia pe care a găsit de cuviinţă s-o adopte între timp: „osîndirea comunismuluinu va fi semnificativă decît dacă se însoţeşte de reuşita politicii de reforme administrative şisociale”. Cuvinte crispate, cu un substrat sofistic. De ce să condiţionăm „osîndirea comunismului”de ceea ce s-ar cuveni să-i succeadă? Nu reprezintă aceasta un act cu o valoare morală în sine, cuo semnificaţie imanentă? După care interlocutorul nostru îşi aţinteşte privirea spre recentulsondaj de opinie, conform căruia regimul Ceauşescu e regretat de 61 la sută dintre cetăţenii ţării,taxîndu-l drept o „catastrofă”. Posibil. Chiar foarte probabil. Dar cine ar fi de vină pentru oasemenea „catastrofă”? Aici intervine lovitura de teatru pe care mizează textul d-lui Vianu. Vinovaţiar fi – ţineţi-vă bine! – anticomuniştii: „O asemenea catastrofă îiobligă pe anticomuniştii profesionali să se repună în discuţie;dacă nu o vor face, vor fi condamnaţi de istorie, vor sufocatoate şansele unei cauze drepte”. Împotriva acestora sunt îndreptateaprecierile cele mai aspre, modelate într-o stilistică incriminatoare, reluate mereu de-a lungul şide-a latul articolului. Cine să fie mai culpabil, mai odios în România de azi decît anticomuniştii?Cum am putea tolera în cetate tagma lor reprobabilă? „Oamenii şi organizaţiile mărunte carecompun grosul falangei anticomuniste au alunecat într-un discurs din ce în ce mai demagogic,călărind pe caii mari ai «genocidului» şi «fratricidului», repetate pînă la saţietate”. Sau nu maipuţin contondent: „Anticomunismul pe care ni-l imaginasem ca pe o lucrare vie, făcînd parte dintr-o dinamică societală, a devenit un slogan înţepenit”. Sau pe muchia unei raţionalităţi minime:„Anticomunismul a devenit o formulă din ce în ce mai golită de conţinut, pe măsură ce afirmarealui s-a asociat mai puţin cu reforma mereu amînată”. Cum ar veni: alţii amînă reformele, daranticomuniştii trag ponoasele. Ei, vinovaţii de serviciu. Ei, care, nedispunînd de pîrghiile puterii,pot fi mai lesne urechiaţi, oferiţi oprobriului public…

Să vedem acum cine ar putea fi în optica de procuror a d-lui Vianu aceşti ipochimenirevoltători. D-sa introduce conceptul de „anticomunişti «profesionali»”. Id est anticomuniştii deprofesie, ca şi cum ar fi nişte persoane fără vreo altă ocupaţie serioasă, pesemne o liotă desinecurişti care huzuresc întru demagogie. Ei şi numai ei, aceşti trîndavi sîcîitori, iresponsabili secade să răspundă pentru toate relele ce s-au abătut asupra sărmanei noastre obşti. „Profesionalilor”în chestiune se cuvine a li se imputa şi „amnezia” socială cu privire la trecutul comunist şi absenţareformelor şi „incapacitatea” de instruire-educare a tineretului şi cîte altele. Discret, dl. Vianu nudă nici un nume. Să încercăm a suplini lacuna condeiului d-sale panicat, indicîndu-i pe cîţiva„anticomunişti «profesionali»” ai ultimelor două decenii: Monica Lovinescu, Virgil Ierunca, I.Negoiţescu, Neagu Djuvara, Paul Goma, Dorin Tudoran, Bujor Nedelcovici, Doina Cornea, AnaBlandiana, Romulus Rusan, Ileana Mălăncioiu, ca şi Corneliu Coposu, Ion Diaconescu, ConstantinTicu-Dumitrescu, Victor Ciorbea. Aceştia şi nu alţii ar trebui întîi de toate, în lumea noastrăsublunară sau în cealaltă, în care unii au ajuns între timp, să se simtă vinovaţi pentru că s-auimplicat în condamnarea comunismului, să-şi muşte buzele pentru că au practicat „un discurs dince în ce mai demagogic”, pe deasupra „repetat pînă la saţietate”, să regrete amarnic slujirea unui„slogan înţepenit”. Dar pentru a fi mai convingător, n-ar fi cazul ca antevorbitorul nostru să seconfrunte direct cu aceşti „profesionali”, să le denunţe, pe concretul textual şi biografic, vacuitatea,eroarea, gradul de vinovăţie? Acuzaţii atît de grele pretind, spre a deveni credibile, un probatoriupe măsură, nu-i aşa? Impostura pentru a fi socotită impostură nu trebuie să dobîndească identităţiumane şi auctoriale? Altminteri plutim într-un vag ce poate fi interpretat ca o reticenţă nu tocmaionorabilă a conştiinţei de acuzator acerb a d-lui Vianu. Nădăjduim că d-sa nu se va opri la jumătateadrumului.

Merită a fi relevate şi alte cîteva subiecte ale comentariului de care ne ocupăm. Disociindu-se cu oroare de „anticomuniştii «profesionali»”, dl. Vianu nu omite a băga şi o strîmbă opoziţiei lacîrmuirea în curs. Tonul e din nou dur, aparent fără replică: „Pot să spun că preşedintele şiguvernul au avut parte de opoziţia cea mai rea şi mai neconstructivă care a blocat reformele, dindorinţa malefică şi antipatriotică de-a compromite guvernarea Băsescu: poţi face opoziţie fără săboicotezi ţara, luptînd pentru un proiect, nu doar pentru a-ţi trăsni în cap adversarul”. E limpedecă pentru dl. Vianu tot mîna agresivă a anticomuniştilor ce nu-şi văd de treabă se cuvine condamnată.Mai cu seamă că rechizitoriul în cauză continuă astfel: „Nimeni nu s-a îndoit că tentativa desuspendare a preşedintelui Băsescu în 2007, a fost o răzbunare a cercurilor postcomuniste puseîn cauză de Raportul Tismăneanu”. Chiar… nimeni? La fel de gratuit, remarcabilul om de culturăsusţine că respingerea de către electorat a iniţiativei „nefericite” de suspendare a preşedinteluiar dovedi că, „la data aceea, condamnarea comunismului era o idee care se bucura de o anumităsimpatie”. Ideea anticomunistă s-ar fi degradat „în ochii poporului” începînd cu acel moment,întrucît, „pe măsură ce reformele se dovedeau mai îndepărtate şi mai de neatins, condamnareacomunismului a fost percepută ca o manevră pur politicianistă”. Normal, din pricina opoziţiei,care, dintr-o dorinţă „malefică şi antipatriotică” le-a blocat. Iată sinopsisul unui fenomen pe careni-l închipuiam mai complex, rezolvat pe loc! Numai de la opoziţia la cîrmuirea Băsescu ni se trage„eşecul” anticomunismului, care altminteri ar fi avut, cine ştie, şanse de succes! Şi mai e ceva,măcar la fel de jenant. Clasa intelighenţiei, supusă în principiu greşelii, doar nu zadarnic ideologiacomunistă a împins-o către marginea societăţii, nu s-a comportat „ireproşabil”. Ar fi mers, hélas,pe urmele propagandei comuniste, care arunca toate neajunsurile în spatele orînduirii burghezo-moşiereşti: „Anticomunismul, în acelaşi timp culpabilizant şi ineficace, a ajuns să semene cu ce afost odată «greaua moştenire lăsată de burghezie», sloganul de la începutul dictaturii comuniste”.Iată încă o dată şi încă o dată realizarea mai vechii profeţii a lui Edgar Morin, după care antistaliniştiivor fi acuzaţi de practici… staliniste! Dl. Vianu nu ratează prilejul de-a fi unul dintre cei ce-oconfirmă. Ajuns pe un atare lunecos făgaş, d-sa continuă: „Mutatis mutandis, dacă ceva nu mergeîn România de azi, nu există decît un singur pretext major: persistenţa «structurilor comunisto-securiste»”. Ca şi cum acestea nu şi-ar face realmente simţită prezenţa! Ca şi cum „acţiunile” pecare le doresc oamenii sătui de „constatări” nu sunt, de atîtea ori, frînate de astfel de „structuri”,care au penetrat masiv atît sfera politico-administrativă cît şi cea a afacerilor! Şi un ultim punctasupra căruia ne oprim din intervenţia d-lui Vianu: măsurile diferite aplicate în prezent celor două

totalitarisme ale veacului trecut. Negreşit, interlocutorul nostru are într-un fel dreptate. Seoperează, în acest domeniu extrem de sensibil, cu măsuri diferite. Numai că, în primul rînd,nu „menajînd extrema dreaptă”, mult mai îndepărtată în timp şi cu urmări incomparabil maipuţin relevante asupra vieţii social-politice decît cele ale extremei stîngi, ci prin protecţionismulacordat celei din urmă. Ne izbeşte situaţia anormală, descurajatoare că, spre deosebire deceea ce afirmă dl. Vianu, mişcările de extremă stîngă „sunt condamnate din vîrful buzelor,cînd nu li se găsesc circumstanţe atenuante”, iar nu cele de extremă dreaptă. Scandalulprovocat de o discuţie televizată a jurnalistului Ion Cristoiu cu moderatoarea Eugenia Vodă oprobează cu prisosinţă. Cuvintele de relativă apreciere rostite de către dl. Cristoiu la adresaCăpitanului au stîrnit o vîlvă pe care mult mai numeroasele elogii la adresa lui Ceauşescu şia comunismului n-au înregistrat-o. Ne aflăm încă, în bună măsură, sub hipnoza ideologizăriiforţate, în rezervaţia „omului nou” de factură sovietică. „Structurile” au avut grijă săneutralizeze, prin inducerea unei pasivităţi şi a unor nostalgii prielnice lor, terenul pe care l-au colonizat sub egida „democraţiei”. Aşijderea să intimideze intelectualitatea în discutareaunor teme sensibile pentru postcomunişti. Şi cum să pierdem din vedere penibila decizie aUE de a nu legifera condamnarea reacţiilor negativiste privitoare la comunism, aşa cum a fostlegiferată intangibilitatea Holocaustului? Cu adevărat, nu avem parte de o „tratare egală” acelor două extremisme…

Un personaj de CamilPetrescu

Am învăţat să citesc înainte de amerge la şcoală şi cititul cărţilor, în timpulorelor pe sub bancă, a fost, începând de laşcoala primară, unul dintre delictele constanteale copilăriei mele. De altfel, lectura a fostîntotdeauna în familie subiect de dispută,dezechilibrul dintre orele de joacă şi cele decitit, în avantajul acestora din urmă, fiind oveşnică îngrijorare a părinţilor, mereu atenţisă-mi confişte cartea şi să mă scoată cu forţaprintre ceilalţi copii. În discuţie nu era ceeace citesc, am avut întotdeauna o totală libertateîn aceasta privinţă (ceea ce a făcut de multeori să citesc prea devreme cărţi pe care trebuiasă le reiau apoi la alte vârste, într-un fel depalimpsest al lecturilor şi înţelegerilorsuccesive), în discuţie era doar cât citesc, toată

lumea cu excepţia mea considerând că citesc prea mult şi obligându-mă, în cele dinurmă, la diverse forme de camuflare a lecturii (de la cititul cu lanterna sub plapumă,după ce îmi stingea mama seara lumina, până la încuierea în pod unde aveamîntotdeauna o mică rezervă de cărţi). De altfel, sentimentul ilicit al lecturii a contribuitcu siguranţă, de-a lungul anilor de copilărie şi adolescenţă, la deliciile lecturii, lamarile plăceri şi bucurii pe care aceasta mi le oferea şi la capacitatea ei de a-miinfluenţa devenirea.

În mod ciudat, scriitorul care mi-a influenţat cel mai mult formarea(intelectuală şi psihologică, nu estetică) nu a fost un poet, ci un dramaturg. Estevorba despre Camil Petrescu, şi mă refer la piesele lui de teatru, nu la romane saula poeme. Între 14 şi 16 ani, înainte să încep să citesc şi în alte limbi, am cititvolumele de teatru ale lui Camil Petrescu de atâtea ori, încât ajunsesem să ştiu pedinafară scene şi acte întregi, aş fi putut să joc singură, rând pe rând, toate personajele.De altfel, pentru scurt timp, revoltată că nimeni nu se încumeta să pună în scenăaceste piese, a căror lipsă de teatralitate era considerată un loc comun, am cochetatchiar cu ideea de a mă îndrepta spre teatru pentru a dovedi că această dramaturgiepoate fi jucată în pofida (sau chiar datorită) intelectualităţii ei. Nu ştiu dacă trebuiesă-i fiu recunoscătoare lui Camil (i-am spus întotdeauna aşa, ca unui prieten, eludândnumele de familie banal) sau să regret felul în care m-a învăţat să văd idei şi săplătesc pentru ele până în pânzele albe. Nu am însă nicio îndoială că multe dintredeciziile mele de maturitate, ducând uneori până la pericol şi până la ridicol refuzulcompromisului, au avut legătură cu faptul că în adolescenţă am fost îndrăgostită deGelu Ruscanu, de Ladima, de Pietro Gralla, de Bălcescu.

Mi s-ar putea obiecta că în anii ’50, el, scriitorul, nu a fost întotdeauna laînălţimea personajelor sale. Tot ce pot să răspund este că am ajuns în lumea literarăprea târziu pentru a-l putea descoperi ca om şi-mi pare bine că s-a întâmplat aşa.Dar citirea cutremurătoarei stenograme „Procesul tovarăşului Camil” publicate deIon Vartic nu a reprezentat pentru mine un motiv de a mi renega admiraţia dinprima tinereţe, ci un argument tulburător al umilinţelor la care putea fi supus unmare scriitor de nişte colegi ticăloşi şi semianalfabeţi, în spatele cărora se aflabraţul înarmat al Securităţii. Am citit stenograma acelei şedinţe de demascare ascriitorului aproape plângând, cum plângeam în adolescenţă citindu-i piesele, amcitit-o ca pe o îngrozitoare piesă de teatru în care Camil Petrescu interpreta, chiardacă nu până la capăt, rolul unui personaj de Camil Petrescu.

Repet, Camil Petrescu nu m-a influenţat estetic, nu a format scriitorul, ciomul care am devenit. Iar acest om, devenit la rândul lui scriitor, îi rămânerecunoscător celui ce mi-a inculcat din adolescenţă un fel de a fi exagerat, care m-a împiedicat să mă acomodez, să mă adaptez, să mă descurc într-o lume dispusă nusă se lase fascinată de idei, ci să le manipuleze.