Anul X X X V . , / I

DIRECTOR \ DR. ALEXANDRU RUSU

k. Blaj, Sâmbătă 28 Februarie 1925. 14

g F.EDACŢ1A Ş\ ADMINlSTHâTiA

Bibl ioteca „Universităţii

Numărul 9 .

ABONAMENTUL Pe un an . . . 150 Lei Pe 6 luni . . . 75 Lei Pe 3 luni . . . 40 Lei Pentru America 2 Dolari

Nam&VHi 3 L e i

Pentru inserate se plă­tesc 5 lei de şir garmond La publicările ulterioare e socoteşte taxa jumătate.

Foaie biserieeasca-politică. — Apare tu fiecare Sâmbăta.

Acţiune criminală Ud nou memento pentru ceice pot să priceapă*)

Până bine de curând mulţi dintre noi eram jndiferenţi tată de propria • noastră confesiune, -luptele politice, cari a trebuit să le ducem pentru existinţa neamului, şi mai pe urmă pentru întregirea lui —ne-au absorbit cu total. Mişcările confesionale de astăzi ne-au făcut tnsă

-ionştii de ceeace suntem. — 8 Desigur a fost un păcat neiertat, ca după -finirea politică a Românilor să se purceadă, : iub steagul înşelător al unirii religioase, la o •sistematică propagandă pentru extermina­rea uniţilor, ca uniţi, şi înglobarea lor în -irtodoxism. Un păcat şi mai neiertat a fost,

ă această propagandă şi-a aflat organe de mbliciiate scrise anume pentru popor, sămă-lându-se astfel vrajba şi neînţelegerea tocmai colo, unde nu trebuia, în pătura largă a po-orului.

~i S e ' motivează această propagandă cu "iptul, că —• precum se afirmi — unirea tot j t cale de agitaţie şi luptă s'a lăţit, şi tot pe

ceasta cale trebuie desfiinţată. Este o moti-are, rostită, pe cât ştim, de gura unui mitro-olit ortodox. Noi ştim însă că mişcarea de

'mire cu Roma, oricare ar fl fost modul ei le propagare, a avut la bază un complex le cauze naţionale, a căror rezolvare favora-llă se aştepta tocmai dela această unire. Că a a fost un act bogat în binecuvântări pentru eam, o spun toţi istoricii noştri. Mai ştim apoi,

\ deşi actul acesta ţintea !a unirea întregului "rdeal, a succes numai în parte, din cauza jac ţ iune i pornită şi nutrită de Sârbi.

Azi vremilt sunt schimbate. Se cere des-Inţarea unirii. Dar unde este acel complex -e cauze naţionale-, cari cer desfiinţarea e i? — Liint uniţii o primejdie pentru neamul româ-;sc? De ce nu au fost sub Unguri? De ce liţii erau pururea în fruntea luptelor naţio-ile ? De ce nu era în întreg Ardealul un oraş ai urgisit de Unguri decât Blajul? De ce s'a k despre el, că ar trebui să se şteargă de tot

pe faţa pământului ?... *

Să ia deci seamă, cei ce duc lupta de pe ramul politic pe cel religios! Astăzi o luptă ligioasă e cu mult mai dăreă decăt odi-oară. Dacă Unirea pe vremuri n'a reuşit -i faci pe toţi ardelenii uniţi, — credeţi, că t iz i , când lumea e mai conştie de sine şi de jîdinţele sale, veţi putea face pe toţi uniţii

pr 1 g. •) In legătură cu cel mai proaspăt discurs parla-Jttar al dlui Dr. 1. Lufaţ, care, luând cuvântul la în-" tarea patriarhatului, »'a simţit dator să accentueze, că ' fia demnitate bisericească a ortodoxiei este un nou

1 pentru a se lucra în favorul unităţii religioase a mului, facem cu plăcere loc acestui articol venit din ă, menit a fi un memento mai mult pentru cei ce tund d c binele ţării.

N. R.

să fie or todocş i !? , . E oare biserica unită un codru nepizit, în care fiecine taie cât vrea? Sunt oare preoţii uniţi nişte neputincioşi, cari să privească cu manile în sân decimarea tur­mei lo r? Ori doară arhiereii uniţi sunt atât de slabi, ca să nu pcată opune o resistenţă până la jertfa de sine. oricărei tentative dc desf i in ţare? . . .

Ar fi desigur o injurie la adresa bisericei unite, a susţinea aşa ceva! Nu fiţi deci naivi Domnilor propagandişti, fiindcă ceeace voiţi să săvârşiţi e pur şi simplu imposibil.

Dar punem cazul, că având şi pe mai departe întreg sprijinul organelor de stat — ceeace nu prea este probabil —, a-ţi isbuti să rupeţi din celea 1 milion şi jumătate uniţi să zicem chiar 500 mii. Cele 500 mii însă nu ar fi în massă compactă, ci ar fi şi deaici şi de colo, precum s'a putut. Ce privelişte ar avea atunci satele romaneşti? Cea mai sfâşietoare. In acelaş sat s'ar dujmăni de moarte fraţi, nea­muri şi rudenii, vecini şi consăteni; unii că s'aii lăpădat dela unire, alţii că nu vreau să o lase odată cu capul. S'ar naşte certe furtu­noase, bătăi chiar, lupte oentru biserici, pen­tru sesiunea parohială, pentru cimiter; frecări la procesiunile religioase, discuţii aprinse In tot locul, în stradă, în birturi, în târguri. Mul­ţimea Intelectualilor uniţi, eşiţi din pătura ţărănească, nesuferind să siluiască cineva con­vingerea religioasă a lor şi a rudeniilor lor de ţărani, ar avea grijă să organizeze resistenţă în aşa chip, că ar fi lipsă să se înceapă epoca martinilor, dacă lupta aceasta fratricidă nu s'ar curma mai curând de sus.

Şi în acelaş timp s'ar adeveri cu vârf şi îndesat, că: .Inter duos litigantes, tertius gau-det"! Sectele metodiste ar cuprinde ţara tot mai mult; mulţi din popor, scârbiţi de luptele acestea, ar părăsi ambele partide, ca să nu mai a ib i de lucru cu e l e . . .

* Dar a intriga, a produce astfel de lupte

în sinul poporului românesc astăzi, când în orice moment putem să fim atacaţi dinafară e o adevărată crimă contra intereselor acestui popor şi ale ţării. Nu pot înţelege mentalitatea celor ce o fae şi mă'ndoiesc de veritatea sentimentului lor românesc.

Clei, ce te impoartă pe tine, Român deia Sibiiu, că Maniu sau Vaida e unit. Când vezi, că se luptă până la jertfirea de sine pentru binele neamului românesc, tu te sinchiseşti de confesiunea lui? Oare Român e tot atât cât ortodox şi ortodox cât Român? Dar cui îi vine în minte bunăoară în Germania să acuze pe catolici că nu's patrioţi buni? Sentimentul naţional acolo e mai tare, unde biserica ştie să formese mai bune caractere. De-aceea biserica romană, pe lângă nenumăraţii martiri pentru cauza religioasă a dat şi ne­număraţi martiri naţionali. Biserica uniţi a moştenit aceasta tradiţie dela marea biserică catolici, şi ea a dat neamului nostru mulţi şi

mari luptători naţionali, cs Inocersfiu Micu, Bărnuţ, Barifiu, Raţiu, Lucaciu, şi alţii, ca să tăcem de luptătorii ei din zilele noastre.

Cu adâncă scârbire sufletească privim tleci noi mirenii la agitaţiile pornite pe tema con­fesională, şi avertizăm de pe acum pe cei ce ie instigă, că — urmându-îe, vor găsi în faţa lor o tabără cu mult mai mare şi mai puter­nică decât îşi închipuie.

Noi uniţii ne vedem cu mult mai bine asigurată educaţia naţională şi religioasă în biserica unită decât în cea ortodoxă, cu atât mai vârtos, că biserica unita are uşa puru-rna deschisă pentru marile curente de viaţă religioasă, cari frămăniă Apusul latin prin sânge şi lege, — pe când biserica ortodoxă îşi ţine uşile hermetice închise în faţa acestora, deschizându-le larg în faţa curentelor cari vin din lumea protestantă, anglicană şi c h i a r . . . cea slavonă.

îndoiala noastră faţă de biserica ortodoxă mai creşte şi priu faptul, că vedem în slnui ei atâta ură faţă de iot cei catolic. Or, ura aceasta e neînţeleasă când fixăm, mai ales, două constatări. Prima: Nici o biserică nu t mai de aproape înrudită, în credinţă — ca să zicem aşa cu cea ortodoxă, decât biserica catolică. Şi a doua: Ura confesională e o virtute necunoscută în biserica Iui Hristos. Iară în bi­serica ortodoxă aceasta ură faţă dc catolici e ceva specific. — Adânc s'a mai Infiltrat acest ser greceac, antiroman, în mentalitatea orto­docşilor români ! . . . Dacă însă Grecii au avut motive să urască tot ce-i roman, am vrea să ştim ce îndreptăţire, ori măcar ce justificare, se poate invoca pentru ara noastră, a Românilor,

j faţă de biserica cetăţii eterne a Romei? Ce ne-a greşit nouă Roma?!

Un bun Român.

O h o t & r t r e p r i n c f p i a r A . Se ştie, că după legile în vigoare Ia noi în Ardeal, averea comunităţii religioase, ai cărei membri au tre­cut în parte, ori chiar în totalitatea lor, !a altă confesiune, nu trece împreună cu credincioşii, ci rămâne proprietatea confesiunii căreia i-a aparţinut mai înainte. Dispoziţia legii aco­pere deci pe deplin canoanele bisericii catolice, în sensul cărora averile bisericeşti nu sunt ale singuraticelor comunităţi, ci ale eparhiei, care singură poate dispune asupra lor.

Aşa fiind, încercările ortodocşilor de-a pune mâna pe câteva biserici unite în comu­nele, unde credincioşii noştri au fost ademeniţi, — cu mijloacele cunoscute —- să treacă, fără a observa măcar formele legii, la ortodoxie, au provocat reacţiunea firească a bisericii noastre, care a cerut autorităţilor civile ca respectând legile în vigoare să dispună retrocedarea bise­ricilor răpite. Ocolişul din eparhia Gherlei, Drăguşul din arhidieceză şi mai ales Cibul din eparhia Lugojului au ajuns vestite pe chastii de această natură. Fraţii ortodocşi interpretau „do-minaţiunea" în sensul, că pot nesocoti şi legile

Fag . 2 . U N I R E A Nr. 9 .

ţării şi aşa s'a putut întâmpla, că dupăce Prea-sfinţitul Lugojului a părăsit Cibul, ortodoxia a pus a doua zi de nou stăpânire pe biserica noastră de acolo.

Chestia a aiuns Ia minister si chiar îna-intsa Consiliului de miniştri, care, aprobând sunetul nostru de vedere, a hotărît, că „biseri­cile în litigiu de ambele confesiuni să ră­mână, până ce justiţia sar pronunţa, ace-Iti confesiuni, căreia ele au aparţinut îna­inte de trecerea credincioşilor într'o parte, sau altaa. Adevărat, că scrisoarea ministerului cultelor, prin care episcopiile noastre au fost aviaate despre această hotărîre, spune, că „de­cizia aceasta se poate aplica numai acolo unde există biserică de ambele confesiuni", urmând ca în alte cazuri „ministerul 5ă se pronunţe din cat tn caz", dar acest adaus arbitrar este contrar legii în vigoare şi de aceea nu poate să aibă valoare. Arhiereii noştri au si protestat, pe cât ştim, imediat împotriva lui şi se dă ca sigur, că ministerul se va pune întru toate pe punctul de vedere al iegii.

Cu toată „dominaţiunea" lor, rău interpre­tată, Scorobeţii Sibiului vor trebui deci să în­ţeleagă, că legile în vigoare totuşi nu pot fi călcate în picioare . . .

S p r e B o s ă r i t î Aşa se întitulează, cu multă satisfacţia, un articolaş publicat de cu­rând în organul oficial al mitropoliei sibiiene. Ni-se spune în el, pe temeiul unor informaţii „panortodoxe" ale ziarului „Tribuna nouă" delà Arad, că la Budapesta sar pune foarte serios chestiunea de-a se lăpăda de Roma şi de tot Apusul, orientându-se pe viitor spre ortodoxia Răsăritului. Şi gândul acesta ar agita pe .marii cugetători maghiari" pe motivul, că oamenii au început să-şi dea seama de imen­sele pierderi ce au avut din faptul, că tn loc să se orienteze şi în trecut «spre Răsărit," au ră­m a s . . . „coada popoarelor apusene".

Dar informaţia este cu tâlc. Si adorabi-Iul tâlc sibiian spune acestea: „în vreme ce vecinii încep aşi da seamă astfel de greşelile mari săvârşite în cursul veacurilor, ca alipiţi la biserica Romei — la noi, la Românii arde­

i i @ F o i ţ a „JJn ir i t" m d I I I I I I I I I • I f I I > I • I • • I I I I I I I IUI l l l l I I 1

Pentru „Anul sfânt". Pastorala episcopului Alexandru al Lugojului.*)

Roma a fost pururea centrul de atracţie al lumii întregi. „încă pe vremea Romanilor păgâni ajunsese prin monumentalele sale ba­zilici, foruri, terme, apaducte, palate, stadii, amfiteatre, arcuri de triumf, mausolee şi co­lumne, la atâta faimă, încât ochii barbarilor rămâneau fascinaţi şi subjugaţi de atâta frum-« e ţ e . . .

Ce să zicem însă despre strălucirea câştigată de Roma, de când şi a fixat Scau­nul între sidurile ei smeritul pescar din Galilea dela ţărmul Tiberiadei} De atunci mărirea Romei a luat proporţii nebănuite. Roma păgână nu văzuse ceeace ne este de dat nouă să vedem, creştinilor, fii credincioşi ai Romei. Bazilici ca a sfântului Petru, cu uriaşa-i cupolă şi imeusele-i boite: un cer po-

•j Ca un minunat preludiu la Apelul cc se va face in curând din pârlea Comitetului de aranjare pen­tru pelerinajul român la Roma, dăm aici părţile mai însemnate ale scrisorii pastorale, date In cauză din partea Preasfinţitului dela Lugoj. Se cvoacă în ea, cu putere de artiat. minunile de artă ale Romei creştine, şi fiindcă acestea incontestabil sunt din cele mai în­semnate puncte de atracţie ale pelerinilor cucernici, credem a face, prin publicarea ei, bun serviciu idei pelerinajului. N. R.

leni, se găsesc şi astăzi câţiva rătăciţi, pentru cari experienţa tristă a trecutului n'a produs încă ideea, că orientarea noastră firească (!) duce spre biserica Răsăritului, si nu a Apusu­lui".

Informaţia fraţilor dela Arad este, după părerea noastră, lipsită de orice temeiu. Nu insă şi tâlcul, ale cărui temeiuri se văd de o poştă. Dar chestia e: Ar primi Sibiiul şi pe Maghiarii îirgisiţi în sinul ortodoxiei?! Şi atunci, cum stăm cu povestea, că biserica unită trebuie desfiinţată numai pentrucă şi la Buda­pesta sunt catolici!?

Câteva precizări ar fi binevenite.

Revistă bisericească. Ua număr recent al ziarului „Cuvântul"

dela Bucureşti pune în gura dini ministru Lă-pedatu următoarele cuvinte spuse în cursul unui interview dat de curând la Cluj; „Chestiu­nile pendente ale religiunilor ardelene vor găsi o soluţie definitivă dupăce se va vota legea confesiunilor, când — de altfel — fiecare con­fesiune va trebui să supună spre revizuire (?) statutele sale, conform reguîelor proectului de lege. Atunci se va pune şi chestiunea accep­tării concordatului de către Corpurile le­giuitoare". — Dupi observaţiile dlui ministru, spun ziarele maghiare din Cluj, tratativele Concordatului se urmează normal si abia mai sunt deosebiri de vederi In privinţa câtorva puncte.

Dumineca trecută s'a ţinut adunarea ge­nerală a femeilor române gr-catolice din Cluj. a cărei activitate înseamnă atât de mult pentru parohiile noastre clujene. Raportul se­cretarului (d. Dr. Al. Borza, prof. universitar) relevă, că în cursul anului trecut s'au pregătit pentru biserica lui RTob odăjdii, felinare ş. a. în valoare de circa 20,000 Lei, îuciâniu-se mai nou din greu pentru înzestrarea şi trans­formarea conformă ritului oriental a bisericii „Calvaria", pentru ca mai apoi să se dedice

gorît aievea pe pământ; San Paolo, unjuvaer de arhitectură, sculptură şi pictură bisericească: o vedenie din raiu; Santa Maria Maggiore, o grădinii minunată de marmoră în multele-i capele şi altarul confesiunii cu leagănul iui Hristos; San Giovanni in Laterano, mama tuturor bazilicilor, cu admirabilele mozaicuri, opera lui Leon XIII; Santa Croce in Gerusa­lemme, cu relicviile-i sfinte a patimilor Mân­tuitorului, ce n'au pereche'n lume; multele ba­silici ale Preacuratei Vergure Maria cu graţioasele picturi, sveltele columne, gingaşele arcuituri, bogăţia de motive arhitectonice, şi artistica împletitură a motivelor de pe tava-nuri; biserica Gesù şi a sfântului Ignafiu, unde familiile aristocratice romane s'au între­cut pe sine în evlavie faţă de Dumnezeu şi mărirea lui, fixând mărirea stilului rennaisance şi baroc; San Gioacchino, unde pietatea tu­turor naţiunilor s'a întrecut în pietate smerită faţă de sf. Scaun apostolic, toate aceste şi sute şi sute altele au întrecut şi eovârşit cu mult mărirea Romei străbune. Sunt expresiu-nea genuină a spiritului romano-latin, schim­bat la faţă şi purificat de spiritul creator al creştinismului.

Mai adăogaţi sutele de şcoli: Şcoli profe­sionale, şcoli primare, licee, gimnazii, zecile de academii şi universităţi poliglote, cu mii şi mii de studenţi din întreagă lumea; sutele de or-duri călugăreşti de bărbaţi şi femei, şi de congregaţii, cari aici îşi au şefii lor; nenumă­ratele aziluri, orfanotrofii, spitale, institute de

cu totul bisericii din centru, a Minoriţilor, i cărei luare în primire so aşteaptă cu înfrigud rare de toată lumea clujană. — Adunarea get nerală a ales un nou comitet, îa frunte ce vrednica prezidentă de până acum, dna Liviij Dr. Boilă. ,

Reuniunea de misiuni a eparhiei Lui gojului a stabilit pentru noul an următorul progr?.rn: Nevrincea. Şaşanoviţa şi Dragşina îs 7—9 Martie; Isgar şi Balomir-Subcetate ii 22—25 Martie, Livadia şi Geoagiu în 11—li: Aprilie; Lunca Cernii de jos şi Ruda în 17—2 Iulie; Liţunaş, Centsd şi Ilidia în 14—16 At gust; Vaidei şi Parţa în 13--15 Septemvrie Booş şi Tieraniul mare în 20—22 Noemvri» Pentru oraşele Lugoj şi Arad se va fixa tini pul misiunilor mai târziu. 1

— „S'.onul Românesc" dela 15 Februari

c. publică un ordin al Consistorului dela Lr1

goj, cuprinzând mai multe dispoziţii releritoai1

Ia uniformitatea ritului sfintei liturgh} Ele au fost reclamate de diversitatea pracl1

celor liturgice, însuşite de ©ierul eparhial pr? semiaariile deosebite, unde a trebuit să f crescut, în lipsa unui seminar propriu. Unifci mizarea definitivă a întregului ritual este, cUj atât dc bine spune cereularul lugojar», „ui dintre frumoase chiemări ale legislaţiei noast provinciale, care aşteptăm să se înfăptuiasi cât mai îngrabă". — Dar se lucrează oim

pentru această înfăptuire?

Ocupându-se de înlăturarea reprez\K

tanţei diplomatice a Franţei la Vatican,y N. lorga publică în numărul dela 18 Februai al „Neamului românesc" următoarele: „De t izi î na in t e . . . republica va avea un simţ agent de legătură pe lângă Sfântul Scş.un. E jignire vădită şi dureroasă care se aduce I fului creştinătăţii catolice. E extrem dc inte: sant insă a se vedea tn ce chip înţelege e! reacţiona. Cu cea mai mare prudenţă se ei tot ce poate invenina raporturi, ajunse atât ^ rele între statul lui interreligionar, de o pai_

creştere, case de exerciţii pentru toate « (

goriile sociale; ospiţii de peregrini, acadei d e pictură şi artă bisericească, academii ' l i t e r a t u r ă b i s e r i c e a s c ă si D r o f a n ă , aooi mu; profaue şi c r e ş t i n e , v e c h i şi m o d e r n e , m biserica a adunat cu pietate t o a t e rămaşi ' trecutului, şi-mi veţi da drept, că Roma ci tină a întrecut cu mult splendoarea Ra\ păgâne. .

Numai Vaticanul în sine este o Iii întreagă .-.parte, ş i- i dau d r e p t profesori. d e l a Cluj, care străbătând galeriile de pîcti' sculptură, mozaic. b :blioteca Vaticanului, si (

t e l e lui Rafail s. a. mi-a declarat în smceritf ' ' (i însufleţirii s a l e şi sub covârşitoarea impre" ce-l stăpânia, că în Vatiean a avut înai* ochilor impresia infinitului. Dacă m a i ad găm apoi la cetatea vie, ce se desfăşoar,^ văzul tuturor, viaţa ce pulsează în sute de^ de piepturi şi cu comorile-i nesfârşite de r V'am pomenit, şi cetatea ascunsă în măr taele pământului, cetatea .morţilor, adec* catacombelor, unde vezi, par'că, reînviată 1

vea cea mai curată glorie a creştinism'' tăria credinţei vădită în gloria martirii,' exclami fără şovăire, că da, Roma este or1

unic, care a ştiut şi ştie să îmbine în sin" superioară lumea antică, păstrată cu sfinţen'* monumentele sale, cu lumea moderna, trec* cu prezentul, şi spui hotărît, că. al ei est r

viitorul. Dar vă veţi întreba, cine a produs I™

minunile aceste, al cui este meritul, că ve C

f Nr. 9. U N I R E A P a g . 3 .

ii biserica de care se ţine majoritatea cetăţe--tiîoî tui, de alta. Episcopii au atitudinea cea -tai discretă, iar presa pontificală se mulţu-şeşte a înlătura — ceeace, trebuie s'o recu-iŞpaştetn, a făeut-o întreg şi deplin — acuzaţiile duse din partea cealaltă pentru a scuza rup-ira. In mâna Papei sa găsesc preţioase inte­

nse franceze !n Orient. E de aşteptat, că pen-iju dânsele Roma catolică va avea- aceeaşi ajfijă ca şi până acum, că râsbunarea ei faţă ne un regim se va manifesta printr'o curtenire S mai stăruitoare a poporului francez însuşi".

ii Credincioşii bisericii ortodoxe din Po-9nia au proclamat şi ei autocefalia, şi — cu i»ate ci sunt o mare minoritate in cuprinsul |iei puternice ţări catolice — au dobândit ela guvern o facultate de teologie ortodoxă | universitate. Catolicismul este in România n factor mult mai însemnai decât ortodoxis­mul In Polonia, şi cu toate acestea vech«a do-JBţâ a bisericii noastre, de-a avea o facultate ^ologică universitară, este încă tot numai un jpium desiderium". Şi aceasta, afirmative, din I BUza „toleranţei" proverbiale a or'.odoxismn-,ţi nostru „dominant*. Ic

Intr'un congres eparhial al preoţimei or-^doxe din Chişinău, ţinut săptămâna t recu tă , \ cerut să se intenvină la corpurile legiui-W e pentru modificarea legii învăţământului • m a r tn sensul, ca preoţimea se aibă de nou lreptul de-a pt eda religia în şcolile pri-%are. —Dreptul aoesta e de dispoziţie divină I atunci deprinderea Iui, pe care legea din

%estie nici nu-1 suprima de altfel, nu se câş-ifă prin atari intervenţii! ij 1 Ziarele otomana susţin, că patriarhul ecu­menic expulsat din Constantinopol va convoca l curând un mare sobor al bisericii orto-

thxe, oare va avea Ioc la Salonic. Soborul r% va oeupa de organizarea bisericii greceşti ¡1 va indica viitoarea reşedinţă a patriarhiei. ii d" Cereţi prefcutindenea .UNIREA

Ştiri mărunte. P e r s o n a l e . P.-Ven Ordinariat de Lugoj

a numit pe păr. Romul R. Stoic* de protopop al Varădiei, pe păr. Emil Sas din Ramna de adm. protopopesc (cu drept de-a purta brâu roşu) al tractului Vermeş, iar pe păr. Dumitru Lugoj an de adm. par. la Zăbrani.

P e n t r u a s t a t u i e Ini S i i u i o n H a r -n a l i n La 1 Martie c. se va aranja la Carăii-Mari o serată artistică, menită a pune bază fon­dului necesar pentru un monument în amintirea marelui luptător naţional Simion Bărnuţiu, care şi-a început studiile sale acolo. Acţiunea e por­nită de un comitet, Invitând obştea româ­neasca să sprijinească această idee., care trebuia să fie de mult un fapt împlinit. — Din partea noastră o salutăm cu toată căldura, rugând pe j cititorii noştri să-şi trimită obolul Comitetului i de iniţiativă din Carăii-Mari.

Lo i ' t t î e Dumineca viitoare, prima din si. Paresimi, va predica în catedrală Reverendul Augustin Popa, profesor la Academia de teologie.

— Festivalul aranjat de elevele liceului de fete în sara zilei de 25 Februarie a fost o ade­vărată, sărbătoare artistică. Graţie talentului de organizare a celui ce a fost sufletul întregului festival (prof. Alexandru Lupeanu), »Fetiţa or­fană" s'a jucat în condiţii, cari ar fi tăcut cin­ste oricărei scene de oraş cu teatru stabil. Actul prim cu deosebire, cu minunatele iui efecte de lumina, a fost un spectacol, a cărui amintire nu se va şterge curând. Iar ansamblul de cor şi or­hestră — o minunată compoziţie a maestrului N. Oaneea dela Sibiiu, stăpânită cu multă di­băcie de profesorul Octavian Pop —, cu ale sale înălţimi din blăstamul „Căpeteniei ielelor* şi din judecata «Sfintei Dumineci», învrâstate cu ghiduşiile lui »Zefir«, cu jocul artistic al babei »Marţolea« şi» cu »ţinţinitul« minunatului »Greer«, a fost o prestaţie de înaltă valoare ar­tistică. Un frumos cuvânt de deschidere al pre-zidentei cercului literat despre mitropolitul Al. Şt. Şulu-ţiu, întemeiatorul şcoalei noastre de fete, o declamare şi câteva jocuri naţionale, au între­

git frumosul program al serii, la care a asistat atâta lume, cum nu s'a pomenit decât la serbă­rile de 3/15 Maiu. — Liceul nostru de fete a înscris prin acest festival o frumoasă pagină în cartea istoriei sale.

— Azi, Sâmbătă, se va aranja din paitea ti­nerilor meseriaşi şi comercianţi din loc o petre-care cu joc în sala de gimnastică a liceului. — începutul ia orele 20'/ 2 .

î m p o t r i v a p r o s t i t u ţ i e i . Federala in­ternaţională pentru abolirea prostituţiei ca in­stituţie legală şi tolerată de stat, a lansat de curând un ñ o u apei către întreagă lumea civi­lizată, din care reţinem următoarele: «Conside­rând, că organizaţia prostituţiei sub ocrotirea autorităţii publice e s t e o greşală higiénica, o ne­dreptate socială, « monstruozitate morală şi o crimă din punct de vedere legal, federaţia ca»tă să ridice opoziţie contra acestui sistem şi e i provoace condamnarea lui pretutindeni. Alături de chestiunile în directă legătură cu acest scop. federaţia a întreprins şi un studia ştiinţific al prostituţiei. Sa a organizat © anchetă întinsă şi permanenta asupra etectelor e i , precum şi a mijloacelor de a le remedia*. — O secţie a acestei federafe s'a înfiinţat şi la Bucureşti sub prezidenţia dnei Mihaela Catargi, care studiaeă această problemă în România.

P r e s c h i m b a r e a b a l e t e l o r d e 5 0 0 Lei . Pe lângă retragerea din circulaţie a bile­telor mic i d e 1 şi 2 Lei şi înlocuirea lor cu monete metalice, ministerul de finanţe a hotărî» încă d e anul trecut şi preschimbarea bancnote­lor d e 500 Lei. Pentru efectuarea acestei ope­raţiuni, ministrul d e finanţe va institui în curând o comisione, care se va compune dintr'un re­prezentant al său , unul al Băncii naţionale şi altui al înaltei Curţi de Conturi.

C o n c u r s e . P. Ven. Ordinariat arhidiecezan, publică, cu termicul de 10 Martie concurs la parohiile Huedin (împreunat cu oficiul protopo­pesc al Morlăcii), Agrişteu (prst. Ibaşfalău), Aruncata (prot. Cojocna), Orosfaia (prot. Fără-gău), Noşlac (prot. Murăş-Uioara) şi Panticeu (prot. Dârgea).

— P. Ven. Ordinariat de Oradea-mare pu­blică, cu terminul de 15 Martie, concurs la pa-

«rindlndu-se încă şi aii, după atâtea veacuri, *e dinaintea ochilor noştri, mărirea Romei Icni încremenită în forurile şi arcuriie de Tiumî. in termele şi amfiteatrele, ce se zăresc I acuma? Al cui este meritul, că s'au înălţat • t e a monumente creştine şi atâtea instituţii ie caritate, si de înaltă civilizaţie creştină?

Iată răspunsul scurt şi categoric: Al Pa­şilor, urmaşii verhovnicului Petru întru mricitd pomenire. Opera lor neobosită, râvna l»r, ce nu cunoştea jertfă, a produs toate Jcestea, la îndemnul lor tainic mişcatu-s 'au *iassele lumii întregii, ca să producă monu-'jente „aere perennius", spre gloria şi triumful .restinismului romano-latin. itl Şi i a t ă . . . acest ai doilea Petru, părinte |1 creştinătăţii, Piu XI cheamă tn acest an ^biiar şi sfânt cete de peregrini din lumea Mtreagă spre oraşul sfânt al Romii.

Gândul său este' sâ păstreze venerabila Ţadiţie a anului jubilar, care în legea veche fa anul păcii şi al binecuvântărilor vremel­

nice, iar In Legea nouă este anul bunătăţilor ^irituale. Gândul său este, ca toţi sâ-şi pască ajifletele, să-şi îmbete privirile la vederea mo-Jimenteior vii ale creştinismului. Gândul său elte, ca toţi să se închine la mormintele Apo-jolilor, părinţii credinţei noastre, să se închine I mormintele martirilor din catacombe, pen-uca cu toţii să se inspire la vedera pildei

iminoase de devotament şi abnegaţie până la irtfirea vieţii, şi regăsindu-şi echilibrul sufle-esc tâ trăiască lui Hristot şi pentru Hristos, I

lăpădând toate deşărtăciunile lumii. Gândul său este, ca tuturor cari se vor mărturisi cu pocăinţă fierbinte la picioarele preoţilor Dom­nului, acolo în oraşul etern, şi se vor împărtăşi cu Trupul Domnului şi Dumnezeul nostru Isus Hristos, vizitând totodată si cele 4 basilici şi rugându-se, — să le deschidă isvoareie harului, iertându-le pedepsele cuvenite de după păcat din visteria nesecată a vredniciei Domnului Hristos, a Maicii Domnului şi a tuturor sfin­ţ i lor . . .

Gândul său este, ca toţi peregrinii din lumea întreagă să vadă marea şi minunata expoaiţie vaticană, unde în zecile şi zecile de paviloane vede omul tot ce a lucrat această biserică pentru lăţirea creştinismului în lumea întreagă, până la marginile pământului, chiar şi între popoarele cele mai barbare. Să -vadă lumea toată, cum a binemeritat biserica acea­sta, hulită şi batjocorita de duşmani şi adver­sari, de civilizaţie şi creştinism, înnobilând sufleteşte toate popoarele şi ridicându-le ia cultură nebănuită . . .

Gândul său este . . . ca după acest răsboiu groaznic al lumii să se stingă ura şi zavis­tia între popoare, şi să vină cu toţii, dela răsărit şi dela apus, dela miazăzi şi dela miazănoapte, între zidurile încăpătoare ale Ro­mei, unde această Mamă venerabilă, matroană sfântă, ce a văzut veacurile trecând peste cre­ştetul ei nemuritor, îi va strânge pe toţi fiii acestui pământ la sânul său cald şi-i va vedea pe toţi îngenunchiaţi la aceleaşi altare, rugân-

du-se fierbinte unul pentru altul, după porunca Evangheiiei mântu i toare . . .

Gândul său este, să inspire fiecărui cre­ştin din lume dorul unirii tuturor bisericilor într'o unică biserică, în biserica universală a Romei, aşa cum a fost sub sfântul Apostol Petru.

Ce spectacol măreţ va fi acolo tn Roma, Iubiţi lor mei! După toate prevederile omeneşti va fi o adevărată migraţiune de popoare spre Roma. Valurile de oameni se calculează, că vor îngroşa cifra de două milioane. Şi aceste două milioane, credeţi-mă pe cuvânt, prin ru­găciunile fierbinţi, ce le vor rosti pentru paeea şi înfrăţirea lumii, vor străbate cerurile, scobo­ram! pacea de sus, de pe, plaiurile nemuririi veşniciei lui Dumnezeu.

Este oare iertat, Iubiţi!or mei, ca toc­mai noi Românii, fii alintaţi ai Romei, să lipsim dela acest banchet mistic al tuturor ntamurilor creştine, ce se vor îngrămădi între zidurile Romei? Cred, că nu! Deci stă­ruitor vă îndemn, ca toţi ceice puteţi s'o fa­ceţi, să grăbiţi a vă înscrie în ceata de pere­grini, care va porni din mijlocul nostru spre Roma bătrână.

Acestea făcând şi îndemnând cât mai mulţi să coopereze în mod efectiv la înfăptuirea gândului nostru măreţ, ca să-i facem bucurie inimii de părinte a lui Pius XI| şi să ne cin­stim noi pe noi, — veţi procura arhiereului vo­stru clipe de bucurie şi de înălţare sufletească.

P a g . 4 . U N I R E A r. 9 .

robiile Intrau (prot. Carăii-mari) şi Ciunteşti (prot. ty-iu).

f V e r o u l c a P o r n ţ i u n . Hf«U>ittcaş, soţia preotului nostru de f i c i ent Sainoil Poruţiu din Turda, s'a stins la 23 Februarie în anul 67 al vieţi:. — Fie-i partea cu drepţii!

T e l e f o n u l U n i r i i " .

B Lugoj in numărul viitor vom publica Apelul comitetului provincial, in care veţi avea apoi toate a-mănunti le referitoare la pelerinaj.

„Ţara NoagtrA". Cluj. Aveţi toată libertatea de-a crede cecace spuneţi în numărul mai nou dela 22 Fe­bruarie, că «parlamentarii gr.-catolici au a: Stat cu acest prilej (e vorba de înfiinţarea patriarhatului! N. K.), că bu­curia bisericii ortodoxe române a aflat răsunet adânc şi sincer in inimile lor* — şi te pomeneşti că o fi fost chiar aşa! Liberi sunteţi de asemenea să spuneţi, că «discursul rostit la Senat de părintele protopop Dr. fi. Dăianu . . . va însemna o pagină luminoasă în istoria în­fiinţării patriarhatului român* şi - probabil că Sfinţia Sa, care, dupăcurn se ştie, a vorbit acolo în calitate de reprezentant ai partidului averescan, este . . de aceeaşi părere. In sfârşit cine ar putea să Vă oprească de-a nu vedea în acesfc discurs «un semn . . al unor vremi pe cari le visăm — cum spuneţi •• şt despre cari credem că nu sunt depărtate», dar chestia e, că împlinirea «atat de apropiată» a acestor «visuri» ale DVoastră, nu atârnă numai de sentimentele politice ale unuia sau altuia, ci cu totul de alţi factori, ale căror convingeri, desigur mai puţin politice, spun dimpotrivă, că «visul» DVoastră (!) nu se va realiza . . . niciodată. - Sunt, vedeţi, şi visuri de acestea!

„Biserica ortodoxa romanţ". Bucureşti. Intâiu, Vă mulţumim pentru atenţia deosebită de-a începe şi de a încheia cu noi primul articol, de aproape 8 pagini din numărul DVoastră diri urmă (Ianuarie). Iar in locul al doilea, VI rugăm, a .ropos de scrisul dlui Ghibu >In ju­rul catolicismului», să atrageţi atenţia autorului asupra faptului, că dacă noi «n'atn luat notă de apariţia cărţii» dsale, având astfel >o atitudine identică cu a foilor şi revistelor ungureşti», es te a sc atribui singur împreju­rării, ca d. Ghibu nu ne-a onorat şi pe noi cu un exem­plar al cărţii, asupra căreia i-ar fi plăcut totuş — ce-1 puţin aţa reiese dintre şire — să aibă şi părerea «Unirii». Iar de aici nu ni-se poate (ace, sperăm, nici un cap de acuză.

8. Timişoara. . . N'avem la redacţie «Nădejdea» dela DV. şi astfel până a nu ni-o trimite n'am avut cu­noştinţă de inepţiile debitate în coloanele ei de «dia-aonnl (ortodox) Timotei». Ele nu merită însă o aten­ţiune mai deosebită, fiindcă a spune, că «Unirea dela 1700 a fost, cu toate binefacciite ei culturale, o lovitură mortală aplicată românismului (!) ardelean», este o afir­maţie atât de stupidă, incât n'o întrece decât infamia de-a apune că «Blajul (!) a pus in fiuntea bisericii dela Sibiiu pe . . . Mangra». — Nu, cu astfel de oameni noi nu stăm de vorbă!

Of. par. TJrieani. Am primit suma trimisă; dar du-păce abonamentul pe 1924 n'a fost plătit, am putut trece pe anul 1925 numai 30 Lei. — Vă rugăm deci să tri­miteţi şi restul.

Of. paroh. Ţaga. Din suma trimisă, 150 Lei am predat »C. C.< iar restul a rămas tn abonamentul anului 1923 şi 1924.

M. Sighişoara. Chităm primirea sumei de Lei 120, trimisă de tatăl Dvoastră.

Of. p a r . Oradea-Olosig. Achitat până la finea anului.

P. Beiuş. Pe anul 1925 mai restati cu 65 Lei.

„SPOR1UL". Însoţ ire d e credit . B a z n a

C o n v o c a r e . Membrii însoţirii de credit »SP0RtUL«

din Bazna sunt conchiemaţi la

Adunarea generală ordinara. oare se va tinda în localul şcoalei române din Basna, ia g Martie ip2j orele 2 fi. m.

PROGRAM:

1. Deschiderea adunării, constatarea membrilor prezenţi, alegerea alor 2 veri-fiicitori şi a notarului.

2. Prezentarea bilanţului de pe anu! 1924.

3 . Raportul Consiliului de adminis­traţie şi de censori, darea absolutorului îndatinat.

4 . Hotărîre asupra împărţirii profitu­lui curat.

5. Eventuale propuneri. B a z n a , la 22 Februarie 1925.

(3fi)i-i Direcţ iunea

Reuniunea de Consum, societate pe aefii, Bouţariu inferior

C o n v o c a r e * R e u n i u n e a d e C o n s u m , s o c i e t a t e p e acţi i în Bouţariu in fe r ior , va ţ i n e a

A XVIII'a adunare generală j ia 9 A p r i l i e st. n . 1 9 2 5 în l o c a l i t a t e a I n s t i t u t u l u i la 10 o r e a. m. la c a r e O n . I ţ i o n a r i sunt r u g a ţ i a lua p a r t e în p e r s o a n ă , sau prin d e l e g a ţ i .

1 R O G R A M : 1. Raportul direcţiune! d e s p r e agendele Institutului pe anul al XVllI-lea de gestiune 2. Raportul comitetului de supraveghere. 3. Ddrea absolutorului. 4. Alegerea Consiliului de administraţie pe timp de 3 ani. 5. Eventuale propuneri.

Direcţiunea. Active

1. C a s s a in numerar 2. Mobiliar 3. Marfa in prăvălie 4. Efecte

Contul Bi lanţ ia 31 Decemvr ie 1924. Act 61,680-85

397-50 11,411-59

42 75

73,532-69

1. Capital social 2. Fond de reserva 3. » cultura! 4. » dubiose 5. Dividends neridicată 6. R'MTï. neridicătă 7. Profit -.urat

Eştte Contul Profit şi P ierdere la 31 Dec . 1924.

20,00f 7,664 J,63fi 2,000

24 50

42,158 73,532

Intri 1. Provent 2. Spese generale 3. Imposit 4. Dare comunală 5. Profit cu>at

5 0 -1,116 — 3,925-12 3,94917

42,158-40 51,198-69

1. Profi t dela m ă r f u r i 51,19*

51.19Í

Bouţariu injerior, la 31 Decemvrie 1924.

Romul Raca m. p. Petru Dclinesc m. p. Romulus Agliceriu m. p. luon Eoldea m. p. Iosif Agliceriu m. p.

membri în direcţiune.

Contul bilanţului şi a! profitului i-am examinat şi l-am aflat exact fi în consonanţi cărţile principale şi auxiliare.

Petruţi Raca m. p. Domnosie Raca m. p. Moise Simulesc m. p. comitetul de cenzori.

In atenţiunea orfanelor Caut o fetiţa orfană de ambii părinţi

din familie cinstită în vrâstă de 9 — 1 2 ani, pe care mă angajez s'o susţin până s'ar mărita, când aşi î n z e s t r a i cu toate celea de lipsă.

Cheţiu (poşta Cheuchiş) , judeţul S o l -n o c D o b â c a .

Mie B l a g a (22) 1—3 paroh gr.-catolic român.

S E R V I C I U . Se caută o femeie inteligentă, văduvă,

fără copii, în vârstă de 4 0 — 5 0 ani pentru conduc/rea independentă a unei mici gos­podării — cu personal suficient.

Familia e constatatoare din soţi şi un băiat de 11 ani.

S e recere, pe lângă modest ie , viaţă ireproşabilă şi abilitate perfectă în con<-ducerea unei case.

S e asigură tratament domnesc şi fa­miliar.

Ofertele însoţ i te de o scurta descriere a vieţ i i , s e ror trimite Administraţiei ziarului „Unirea", de niule sa vor epeda la dest inaţie . (23) 1—1

Tipograf i* Seroinariulni teologic grec -catohc B la i ,

Oficiul protopopesc gr.-cat . al L u d o şui

Nr. 210—1925.

P u b l i c a r e d e c o n c u r s . Pentru completarea postului ca»t0>al\

parohia gr.-eat. hidneei, se publică concurs* terminal de 10 Martie 1925, pe lângă unt toare.le emolumente: »

1. Folosinţa unei grădini (fără casă) de */« r De casă va trebui să se îngrijească cantorul ales.

2. Folosinţa alor 7 jug. arător; J 3. Folosinţa unui jug. cositor; 4. '/» parte din stolarele îndatinate. Cererile însoţite de a t e s ta t de bot« e

diplomă de cantor sunt a se înainta Oficia protopopesc gr.-cat. al Ludoşului, până la*1

minui mai sus amintit. 4

Ludoşul-de-Murăş, la 17 Februarie 1925« E n e a P o p B o t á

(22) 2 - 2 protopop.

Preo|ime 1 Nou Apărui.

P r e d i c i l a m o r ţ i " c

de I. M A R G A , protopop j,

1 eipl. 45 lei, plus 5 Iii porto. : S e af lă la Librăria Anca. ClujV]

(7) 15—20