Această carte a fost publicată cu sprijinul acordat de

Instytut Książki (Institutul Cărţii din Polonia)Programul de traduceri ©POLAND

Aleksander Wat – pseudonimul lui Aleksander Chwat (1 mai 1900, Varşovia – 29 iu -lie 1967, Antony, Franţa) –, poet, prozator şi teoretician al artei, este consideratunul dintre cei mai importanţi scriitori polonezi ai secolului XX. Descendent alunei vechi şi distinse familii evreieşti, a urmat cursurile Universităţii din Varşovia,unde a studiat filozofia, psihologia şi logica. A avut legături strânse cu avangardaliterară, publicându-şi prima carte de poezie, JA z jednej strony i JA z drugiej stronymego mopsożelaznego piecyka (Eu de o parte şi eu de partea cealaltă a sobei mele defier) în 1920, iar câţiva ani mai târziu, în 1927, o culegere de povestiri intitulatăBezrobotny Lucyfer (Lucifer şomer). Wat a editat o serie de reviste influente – prin -tre care Nowa Sztuka (Noua Artă) şi Miesięcznik Literacki (Mensualul Literar) – şia ajutat la diseminarea operei lui Maiakovski şi a futuriştilor în Polonia, înainte dea deveni adept al partidului comunist. Între 1933 şi 1939 a fost directorul literar alcelei mai renumite edituri poloneze de la acea vreme, Gebethner & Wolff. În 1939,după invadarea Poloniei de către nazişti, s-a refugiat la Lvov. Arestat în 1940 deNKVD, a fost încarcerat la Zamarstînov, apoi transferat succesiv la Kiev, Lubi anka,Saratov. Amnistiat în noiembrie 1941, a fost trimis în Kazahstan. În 1946 a primitpermisiunea să se întoarcă în Polonia, unde a fost numit redactor-şef la PIW (Insti -tutul Editorial de stat), dar, din cauza convingerilor anticomuniste, a fost silit sărenunţe la această funcţie, câştigându-şi viaţa mai ales ca traducător. Anul 1953 amarcat începutul unei boli nervoase incurabile cu caracter psihoso matic. În 1959 aemigrat în Franţa. În 1963 Wat a fost invitat să predea literaturi slave la Center forSlavic and East European Studies de la University of California (Berkeley). De laînceputul anului 1964 şi până în iunie 1965, Wat s-a aflat la Berkeley, unde a înre -gistrat o serie de convorbiri despre viaţa sa (pe care le considera un fel de „jur nalvorbit“) cu Czesław Miłosz, publicate postum sub titlul Secolul meu. Copleşit deboala care l-a măcinat vreme de paisprezece ani, Aleksander Wat s-a sinucis pe 29 iu -lie 1967, la domiciliul său de la Antony (Franţa).

Mărturiile lui Wat reprezintă o tulburătoare radiografie a sistemului totalitarco mu nist, bazată în mare măsură pe propriile trăiri şi experienţe, pe observaţii şianalize concrete, dezvăluind nu doar drama unui intelectual rafinat, ci în primulrând dimensiunea răului pe care l-a generat un astfel de sistem.

Czesław Miłosz (30 iunie 1911, Szetejnie/Šeteniai, Lituania de azi – 14 august 2004,Cracovia) – poet, eseist, romancier şi traducător polonez, laureat al Premiului Nobelpentru literatură în anul 1980. Este considerat unul dintre cei mai mari poeţi po -lonezi contemporani. A publicat numeroase volume de poezii (vezi ediţia inte -grală – Wiersze Wszystkie, Editura Znak, Cracovia, 2011). A scris, de asemenea, douăromane : Zdobycie władzy (Cucerirea puterii), 1953; Dolina Issy (Valea Issei – trad. rom.2000) şi peste zece volume de eseuri, printre altele Zniewolony umysł (Gândireacaptivă – trad. rom. Humanitas, 1999, 2008), 1953; Rodzinna Europa (Europa natală –trad. rom. 1999), 1958; Widzenia nad zatoką San Francisco (Privind dinspre golful SanFrancisco – trad. rom. 2007), 1969; Ziemia Ulro (Ţinutul Ulro – trad. rom. 2002),1977; Ogród nauk (Grădina ştiinţelor), 1979; Abecadło (Abecedar), 1997; Piesekprzydrożny (Căţelul de lângă drum), 1997 etc., în care, pe baza metodei comparate, atins spre surprinderea atributelor identitare specifice spaţiului cultural european.

Prefaţă de Czesław Miłosz

Traducere din polonă şi note de Constantin Geambaşu

ALEKSANDER WAT

Secolul meuConfesiunile unui intelectual

europeanConvorbiri cu

Czesław Miłosz

Redactor: Mona AntohiCo per ta: Ioana NedelcuTehnoredactor: Manuela MăxineanuCorector: Ioana VîlcuDTP: Andreea Dobreci, Dan Dulgheru

Aleksander WatMój wiek: Pamiętnik mówiony© 1977 by Paulina Wat and Andrzej WatAll rights reserved.

© HUMANITAS, 2014, pentru prezenta versiune românească

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a RomânieiWAT, ALEKSANDERSecolul meu: confesiunile unui intelectual european / Aleksander Wat; convorbiri cu Czesław Miłosz; pref.: Czesław Miłosz; trad. şi note de Constantin Geambaşu. – Bucureşti: Humanitas, 2014ISBN 978- 973- 50- 4362-9I. Miłosz, Czesław (pref.)II. Geambaşu, Constantin (trad.)821.162.1-94=135.194(437)"20"

EDITURA HUMANITAS Piaţa Presei Libere 1, 013701 Bucureşti, România tel. 021/408 83 50, fax 021/408 83 51 www.humanitas.ro

Comenzi online: www.libhumanitas.roComenzi prin e- mail: vanzari@libhumanitas.roComenzi telefonice: 0372 743 382 / 0723 684 194

Nota traducătorului

Secolul meu reprezintă, cu siguranţă, o provocare nu doar pentru cititor şi edi -tor, ci şi pentru traducător, datorită, în primul rând, bogăţiei de informaţii, eveni -mente, nume, situaţii, interpretări care alcătuiesc substanţa cărţii.

Pornind de la ediţia poloneză Mój wiek, revizuită şi tipărită în 1998, traducă -torul s- a străduit să respecte specificul textului: expresia stilistică livrescă, prezentăîn trei capitole (XXIII, XXIV şi, parţial, XXV) şi în cele două părţi ale Anexei, re -dactate de Wat însuşi, precum şi pronunţatele valenţe de oralitate din celelaltecapitole ale cărţii, având în vedere răspunsurile la întrebările lui Czesław Miłosz şirelatările înregistrate pe bandă de magnetofon (vezi Prefaţa).

Pentru a veni în ajutorul cititorului, am trecut la subsol notele editorului polonezşi notele proprii, întocmite ori de câte ori am considerat că este nevoie de explicareaunor situaţii sau evenimente mai puţin accesibile cititorului român. Ca şi în ediţiapoloneză, am introdus la sfârşitul cărţii o listă cuprinzând cele mai importante numecare apar în carte, cu informaţii concise, dar absolut necesare, în dreptul fiecărui nume.

În ceea ce priveşte grafia numelor proprii (localităţi şi persoane), a fost păstrată,conform uzanţelor, cea poloneză, traducătorul recurgând la forme românizate doarîn cazul unor substantive proprii intrate mai demult în circuitul limbii române şistatornicite ca atare: Varşovia, Cracovia, Lvov, Kiev, Luţk, spre exem plu. De ase -menea, numele ruseşti şi ucrainene au fost transliterate potrivit uzanţei româneşti.

Întrucât păstrarea grafiei polone implică dificultăţi de citire pentru cititorul ro -mân, din cauza abundenţei de consoane sau a unor litere cu valori fonice specifice,iată în continuare câteva reguli de pronunţie care să- i uşureze receptarea:

ą = on (o nazal); ę = en (e nazal); c = ţ; j = i (i scurt, care nu poate forma singuro silabă); ch = h; ł, ó = u; cz, ci, ć = ci; rz, zi, ż, ź = j (ji); sz, si, ś = ş (şi).

Constantin Geambaşu

Îi mulţumesc lui Czesław Miłosz pentru tot ce a făcut pentru soţulmeu. Fără el această carte nu ar fi apărut. El a fost – aşa cum l- a carac -terizat Aleksander Wat – acel ascultător ideal unic ale cărui personalitatefascinantă şi inteligenţă au constituit un impuls intelectual permanentşi l- au obligat în timpul înregistrărilor să treacă peste suferinţele cum -plite cauzate de boala incurabilă.

Ola Wat

Prefaţă

Această operă se deosebeşte mult faţă de alte cărţi care poartă titlul„Amintiri“ sau „Jurnal“ şi, s- ar putea spune, valoarea ei ca sursă de in -for maţii despre epocă este cu atât mai mare, cu cât sunt mai clare trăsă -turile de specie literară complet distinctă. Această specie o constituiediscuţia înregistrată pe bandă de magnetofon, ce- i drept, elaborată ulte -rior, pentru a pune în ordine sintaxa şi a evita parţial repetiţiile, dar păs -trând trăsăturile principale ale enunţului direct, adresat ascultătorului.Dacă este imposibil de transmis intonaţia vocii, în orice caz, persoanacare vorbeşte se manifestă mult mai activ, mai energic decât în jurna -lele scrise, dezvăluind în mod degajat însăşi mişcarea gândurilor, cu toatămultitudinea de asocieri care se nasc în clipa respectivă.

Aleksander Wat, care a murit la Paris în anul 1967, a fost o perso na -litate bine cunoscută în Varşovia literară, deşi în anumite perioade acti -vitatea sa a fost apreciată în mod diferit. La început, după ce Poloniaşi- a redobândit independenţa, după Primul Război Mondial, a scan -dalizat publicul ca unul dintre futuriştii polonezi. Mai târziu, la sfâr şi -tul anilor ’20, s- a alăturat stângii, cum era numită eufemistic grupareape care o reprezentau prietenii săi: criticul Andrzej Stawar, poetul Wła -dysław Broniewski, regizorul Leon Schiller şi scenograful de teatruWładysław Daszewski. În timpul celui de-al Doilea Război Mondialabsenţa lui Wat din Varşovia nu a însemnat nicidecum că ar fi dispărutdin memoria publică: pe diferite căi ajungeau la noi informaţii despreîncarcerarea lui la Lvov şi deplasările forţate pe undeva prin Asia so -vietică; de asemenea, circula în copii poezia lui Wierzby w Alma Acie(Săl ciile din Alma-Ata). După anul 1946, când s- a întors în Polonia,istoria lui se concretizează într- o anumită activitate literară în perioadaprimului val de „liberalism“, continuă cu tăcerea forţată între anii 1949şi 1956, fiind considerat eretic, pentru a irumpe într- o revenire neaştep -tată a forţei poetice; spre sfârşitul vieţii era un poet foarte apreciat decei „tineri“, contemporan cu ei, deşi nu ca vârstă.

7

Dacă această carte ar fi un jurnal sau o autobiografie, ar începe cuîn ceputul, oferind sistematic toate datele despre autor. Multe dintreaceste informaţii sunt cuprinse în carte, însă, de obicei, ele sunt răspân -dite în forma unor digresiuni, de aceea este indicat să prezentăm fapteleesenţiale pentru a- l ajuta pe cititor să ştie dinainte a cui este povesteaîn faţa căreia se află.

Aleksander Wat este numele cu care de la început s- a manifestat înliteratură. Adevăratul său nume era Chwat. S- a născut pe 1 mai 1900 laVarşovia, într- o familie de evrei cu vechi tradiţii atât evreieşti, cât şi po -loneze. Printre strămoşii săi s- au aflat filozoful Rashi din Troyes, dinsecolul al XI- lea, care a scris comentarii la Biblie, retipărite şi astăzi; IsaacLuria, renumitul cabalist din secolul al XVI- lea; Gaona, mare-ra bin deKutno, străbunic din partea mamei. Bunicul lui Aleksander, pro prie -tarul unei moşii şi al unei fabrici, producea arme pentru insur genţii dinanul 1863; fratele bunicului, Berek Chwat, a dispărut în in surecţia dinianuarie 1863. Tatăl lui Aleksander era un om extrem de instruit, cunos -cător şi al Cabalei, şi al filozofiei moderne. Casa era plină cu cărţi îndiferite limbi, tânăra generaţie fiind educată în cultul ope relor din litera -tura polonă, dar învăţând anterior franceza şi germana, fără a mai vorbide rusă ca limbă oficială în şcoală. O asemenea in struire i- a îndreptatspre artă şi filozofie, iar în politică, spre socialism. Fratele mai mare allui Aleksander era un bun social- democrat; avea să dispară în lagărul dela Treblinka. Celălalt frate, membru PPS*, a emi grat şi s- a stabilit laBruxelles. Una dintre surori a devenit o remar ca bilă actriţă pe scena tea -trelor din Varşovia, jucând sub numele de Seweryna Broniszówna. Fra -tele mai mic era pictor; a dispărut la Auschwitz (Oświęcim).

Întrucât problematica religioasă este mereu prezentă în poezia luiWat şi cine ştie dacă nu reprezintă esenţa acestei cărţi, trebuie să spu -nem câteva cuvinte despre influenţele pe care le- a receptat în copilărie.A crescut la graniţa dintre iudaism, catolicism şi ateism. Tatăl era cre -dincios religiei strămoşilor, însă şi- a păstrat credinţa pentru sine. Un -chiul, un evreu pios, ascet, a emigrat în Palestina. În familie existau şicatolici, o rudă a mamei fiind preot, canonicul Luria, care locuia laViena. Cea mai consistentă s- a dovedit însă influenţa catolicismuluiţărănesc prin intermediul doicii sale, care devenise aproape un membrual familiei, Anna Mikulak, la care Wat ţinea foarte mult şi pe care oaminteşte cu afecţiune şi recunoştinţă. Fiind copil, era foarte sensibilfaţă de ritual şi, probabil, a rămas aşa cum era din neam, adică un moş -te nitor al castei preoţeşti. În casă nu se ţineau sărbătorile evreieşti, cu

8

* Partidul Socialist Polonez (n.tr.).

excepţia Sederului, în schimb, Anna Mikulak îl lua deseori pe băiat labiserica şi liturghia catolice; îndeosebi liturghia slujbelor de seară saude dimineaţă a acţionat asupra imaginaţiei sale. Cântecelor de leagănpe care le cânta Anna Mikulak le datorează, aşa cum el însuşi afirmă,„prima iniţiere în fiorul metafizic şi în poezie“, învăţând de la ea zică -tori şi cântece populare.

Nu voi repeta în prefaţă conţinutul cărţii din care putem afla istoriaspirituală a autorului şi peripeţiile sale literar- politice în Polonia dinperioada interbelică, precum şi destinul în continuare, după anul 1939.În schimb, mi se pare potrivită caracterizarea realizărilor literare ale luiWat, deoarece o asemenea caracterizare lipseşte din carte. O evaluareim parţială a creaţiei sale nu este foarte accesibilă oamenilor care au fostprieteni cu el, aşa cum am fost eu. Wat avea o inteligenţă neobişnuităşi era extrem de citit, avea un intelect rafinat, făcând parte din elita inte -lectuală central- europeană, care în diferite ţări avea să fie distrusă de sis -te mele totalitare. În concordanţă cu obiş nu inţele ei, adora disputeleintelectuale, astfel încât ceea ce a scris părea totdeauna o mică parte dinceea ce vorbea. Şi, paradoxal, în pofida in tenţiilor sale, cea mai marecarte ca dimensiune care a rămas în urma lui este nu o operă scrisă, ciaceastă înregistrare pe bandă.

Între anii 1918 şi 1919, ca student la filozofie în cadrul Universităţii dinVarşovia, a atras atenţia profesorului Tadeusz Kotarbiński prin cu noaş -terea temeinică a lui Schopenhauer, fiind totodată autorul unor ver surifuturiste care o consternau, printre alţii, pe sora mamei sale prin „stâl -cirea frumoasei limbi polone“ (mătuşa lui o cunoştea din tinereţe peDeotyma, scriind ea însăşi poezii). Wat a repetat ulterior în mai multerânduri că mişcarea lor nu era futurism, ci dadaism, că s- a pro dus unamestec al termenilor. E adevărat, Vladimir Maiakovski, care, în timpulcelor două vizite la Varşovia, se oprea la Aleksander şi Ola Wat, a notat,după cum putem citi astăzi în însemnările sale recent publi cate: „Wateste un futurist înnăscut“. De futuris mul po lonez se ocupă în suficientămăsură istoricii literari, iar mărturia lui Wat va fi pentru ei deosebit depreţioasă. Fără a diminua însă im portanţa primei revolte din Poloniaîmpotriva sintaxei ordonate, a li mita opera lui Wat la faza sa din tinereţe,adică a futurismului sau, aşa cum prefera el, a dadais mului, ar fi nedrept,or lucrurile într- acolo se în dreptau. Primul volum de versuri, JA z jednejstrony i JA z drugiej strony mego mopsożela znego piecyka (Eu de o parte şieu de partea cealaltă a sobei mele de fier), a apă rut în toamna anului 1919(cu data de 1920). Următorul, Wiersze (Poe zii), abia în anul 1957, şi, în sfâr -şit, al treilea şi ultimul, Wiersze śródziemno morskie (Poezii mediteraneene), în1962. Ar mai trebui adăugate poeziile în manuscris, din perioada 1963–1967,

9

in cluse în antologia editată postum, Ciemne świecidło (Lumină în tu ne -cată, Paris, 1968). De unde, aşa dar, această pregătire a ogorului, în tinsăpe câteva decenii? Cartea oferă răs punsul la întrebarea cu ce anume s- aocu pat Wat în acest timp, dezvăluind tot odată cauzele esenţiale ale pe -rioadei de tăcere, îndeosebi acolo unde for mulează judecăţi în legătură cuculegerea sa de povestiri, Bezrobotny Lucyfer (Lucifer şomer), din 1927.Exis tau destui oameni care intuiau că Europa se prăbuşeşte. To tuşi, rare -ori cei care se ocupau cu scrisul au atins o asemenea încrân cenare a per -siflării ca Wat în povestirile sale perfide, înrudite cu antiutopia lui Ka relČapek şi a lui Witkacy, în Polonia. Wat ajunsese la limita din colo de carecreaţia literară nu mai avea sens. De ce şi în ce mod acest zeflemist ab -solut a început să adore brusc Revoluţia Rusă? Aceasta este o temă amplă,de care autorul se ocupă, punând un diagnostic nu doar sieşi, ci miilorde intelectuali ai secolului XX. În orice caz, dacă angajarea revoluţionarăi- a incitat pe mulţi la propagandă literară, Wat, din momentul când aîncheiat pactul cu Istoria, a încetat să- şi mai pu blice poeziile şi povestirile,Muza lui dovedindu- se mai înţeleaptă, pro babil, decât el însuşi. Ca re -dac tor al singurei reviste comuniste din Po lonia interbelică, care avea cuadevărat o amplă arie de influenţă, Mie sięcznik Literacki, a cultivat celmult publicistica, iar mai târziu, când s- a îndepărtat de activitatea poli -tică şi a lucrat ca director literar la Editura Gebethner & Wolff, ame nin -ţarea politică din anii ’30 l- a făcut atât de steril, încât numele lui aproapecă a dispărut din circuitul editorial.

Abia când pactul a fost dizolvat a dat semne de viaţă Wat, poetul.Cum adică dizolvat? Prin tot ce conţine cartea, prin ceea ce au torul atrăit şi a gândit la Lvov în anul 1939, în numeroasele închisori sovieticeşi în zonele de deşert ale Asiei. Precum şi prin boala care s- a declanşatla Varşovia, în perioada când era obligatoriu zelul doctrinar, iar Watera unul dintre cei „ciumaţi“, aşa încât colegii, văzându- l, treceau pe par -tea cealaltă a străzii. Atunci a făcut comoţie cerebrală şi ar fi trebuit sămoară, dar a supravieţuit; numai că din pricina fisurării unui vas san -guin a avut, mai bine de zece ani, atacuri de durere puternică, în faţacărora medicii nu au găsit nici un remediu eficient. Adevărata poezie alui Wat s- a născut în timpul bolii şi al îmbătrânirii, fiind o meditaţieasupra vieţii, timpului şi morţii a omului lovit. Totodată ar fi greu sănu observi că „futuristul“ din anul 1919 este mereu prezent şi s- a pre -gătit cumva să se manifeste exact aşa, pe cea mai înaltă treaptă a aptitu -dinilor sale. De aici şi acest amestec de bufonadă, circ, vise notate la calddespre propria viaţă şi istorie, strigăte sarcastice, sentinţe filozofice; toateaces tea ne arată că pe Wat nu ar trebui să- l asociem cu nici una dintrefor mele de avangardă estetizantă.

10

Secolul meu

Prima parte

25

I

Anii timpurii. Grupul „F 24“. Jan Hempel şi Nowa Kultura. Wła dysław Broniewski. Bruno Jasieński. Cum s- a născut romanulDau foc Parisului

czesław miłosz — Primele mele licăriri ale conştiinţei politice auapărut, după cum bănuieşti, în anul 1926, în timpul loviturii date dePiłsudski. De aceea mă interesează în mod deosebit această perioadă,anii ’20, în definitiv, o epocă foarte importantă din istoria Europei, cândnu tre cuse multă vreme de la revoluţia din Rusia, când se ma nifestaudife rite impulsuri de stânga şi când, în sfârşit, Polonia era in depen -dentă, domnind o stare de euforie specifică peste toate acestea. Te veziîn anii ’20? Deocamdată mă interesează pătrunderea problemelor ideo -logice, politice în mediul intelectual, literar, adică legătura dintre po li -tică, mar xism, cum se înţelegea el într- un mod foarte confuz, sau spi ritulrevolu ţionar şi viaţa literară din perioada respectivă.

aleksander wat — Eu folosesc expresia spirit revoluţionar, fiindcădespre mar xism în lumea literară până în anul 1926 nu prea se poatevorbi. În anii ’20, marxiştii polonezi constituiau o mică sectă, în plusnu era ceva nou, nu era o nouă formaţiune, erau nişte reminiscenţe desocialism în sensul cel mai ortodox. Influenţa esenţei doctrinei nici nuexista în realitate. Ce anume acţiona? Acţiona uriaşa răsturnare din Ru -sia, exem plul molipsitor al unei ţări care hotărâse transformarea din te -melii. Dacă această transformare se desfăşura în spiritul marxismuluisau al altei ideologii nu avea importanţă. Important era că această trans -formare se făcea de jos şi din temelii. Dar, pentru că era o trans formareplebee, plebee nu numai ca origine, ci şi ca modus vivendi, ca stil de ci -vilizaţie plebee, acest exemplu al Rusiei era în Polonia extrem de cir -cumscris, adică se limita mai degrabă la a fi un catalizator. Da, în anii1918, 1919 au existat grevele agricultorilor, cei de jos se revoltau, fi reşte,acolo ac ţiona ideologia comunistă sau, mai curând, praxisul co munist,apăreau consilii muncitoreşti după model rus, dar acesta era mai cu -rând catali zatorul care, deşi funcţiona, în Polonia n- avea nici o pers pec -tivă de suc ces. Pentru că, după părerea mea, Polonia nu era un po por

de plebei, în sensul că în Polonia nici un model plebeu, nici un idealal vieţii de plebei nu era atrăgător. Nu numai pentru stratul uriaş care,de fapt, s- a constituit şi s- a extins în Polonia, adică acel strat biro craticcare nici mă car nu lucra pentru stat. Polonia a devenit extrem de re -pede o ţară a intelighenţiei birocratice de care s- au apropiat – începândsă semene cu ea – profesiile liberale. O mentalitate legată de ori gineano bi liară, sau poate nu atât de origine, cât de un anumit ideal de exis -tenţă, de viaţă nobiliară. Fără a mai vorbi de Trilogie, Pan Ta deusz eraBi blia Poloniei, un fel de Iliadă şi Biblie, avea caracterul Ilia dei şi, tot -odată, al cărţii sfinte, aşa că nu exista idealul plebeu, putea să se adre sezenu numai intelighenţiei, ci şi micii burghezii şi burgheziei din care in -telighenţia s- a format, devenind clasa cea mai activă în această perioadă.

Exista şi ţărănimea. Ţărănimea poloneză era foarte marcată de cul -tu ra nobiliară. Întotdeauna! Adică: ce era ţărănimea? Ţăranul sărac, săr -man. Căruţaşul se revolta, masa de lucrători de pe moşie nu avea,în tr- ade văr, nici o speranţă de a dispune de propria bucată de pământ,erau oameni liberi, deşi aveau un loc de muncă, aveau asociaţiile lor, darîn sensul medieval al termenului erau disponibili, adică supuşi oricăruisuflu adu că tor de schimbări revoluţionare. Dar aceste revolte ale lucră -torilor de pe moşie nu şi- au aflat sprijin la sat, nu numai printre ceibogaţi, aşa- nu miţii chiaburi, dar nici printre cei săraci, printre ţăraniisăraci. Fiindcă, până la urmă, pentru ţăranul polonez sărac idealul eraţăranul bogat, iar ţăranul bogat însemna iarăşi Pan Tadeusz, iarăşi idea -lul vreunui no bil cu moşie. Era legat adeseori şi prin aceeaşi origine amarilor şi mi cilor proprietari, aşa cum se întâmpla în părţile tale.

În ce- i priveşte pe muncitori, în Polonia ei erau de origine recentă.Ceea ce se numeşte proletariat reprezintă o clasă aflată sub semnul ro -mantismului revoluţionar: poate mai ţii minte un desen în stil fin desiècle, cu profilul antic, grecesc, al unui muncitor cu bustul gol, cu bi -cepşi grozavi, cu un ciocan în mână, iar în spate jumătate de soare curaze mari se ridică deasupra orizontului. Această scenă este semnifi -cativă pentru întreaga mitologie a proletariatului victorios. De altfel,mi to logia cântecului Flamura roşie. Aceasta era zona de influenţă a Par -ti dului Socialist Polonez (PPS) – erau muncitori mai bine plătiţi,calificaţi din tată în fiu. În schimb, restul muncitorilor era legat deproletariatul ru ral, de sat, la fel cum şi astăzi avem acelaşi proces, doarcă într- o măsură mult mai mare.

Evreii. Da, proletariatul evreilor, dar oare poate fi numit proletariat?Fiindcă proletarii evrei erau puţini, nici măcar renumiţii fabricanţi evreinu- i primeau pe- ai lor în marile fabrici. Lucrau acasă sau erau mici arti -

26

zani, cizmari, cusătorese. De exemplu, una dintre cele mai active uniunirevoluţionare era uniunea cusătoreselor. Multe soţii ale miniştrilor deastăzi, multe egerii ale poeţilor comunişti, cum ar fi Szenwald, demni -tarele de astăzi din UB* proveneau fie din uniunea cusătoreselor, fie aasistentelor medicale evreice. Acesta era elementul cel mai activ, cel mairevoluţionar, cel mai eroic. Comunistele care au stat la închi soare, carefăceau rost de ajutoare peste tot pentru MOPR1, erau cu precădereaceste croitorese şi asistente. Trebuie să recunoaştem că, deşi nu erauprea multe, alcătuiau un grup cu o dinamică uriaşă. Sur sele comunisteexagerează foarte mult astăzi când vorbesc despre influenţa partiduluicomunist în Polonia. Ca număr de membri, partidul comu nist era mic,dar un comunist făcea cât doi. Mai ales că femeile din aceste uniunierau inteligente şi foarte dornice să se instruiască. Îmi amin tesc că îm -pre ună cu Leon Schiller, cu Władzio Broniewski, înainte de Miesięcznik,am înfiinţat un studio de teatru, iar acum sunt multe regizoare în Po -lonia care au ieşit din acest studio, ele veneau din rândul acestor mun -citoare sau erau fiicele unor evrei bogaţi. Era un alt element care sere volta, cum ar fi, de pildă, fata consulului Eiger. Nu Diana, Diana eramama, acum o cheamă Kowalska, ministru adjunct la Securitatea Sta -tului un timp, a scos de curând o carte despre co pilăria ei. Da, casa luiEiger, milionarul! Aşadar, înţelegi, erau multe de felul acesta.

Dar să ne întoarcem la întrebarea ta. În afară de aceste cercuri, înanii ’20 nu se poate vorbi de vreo influenţă a ideologiei. Tu vorbeşti deconfluenţa dintre ideologie şi literatură, nu exista nici o confluenţă.Apărea revista literară, literar- politică, Nowa Kultura2, editată de Hem -pel. Principalul poet era Słowik. Aşa îl chema. Era un poet autorizat,un fel de Konopnicka cu tril de privighetoare. Încă suntem în perioadade totală grafomanie. Dar s- a produs o schimbare care s- a încheiat cuun eşec general. Undeva, în 1924, când grupul nostru de futurişti, da -daişti s- a plictisit de futurism, adică am ajuns la concluzia că, de fapt,nu ne mai putem repeta, Stefan Kordian Gacki a înfiinţat o revistă in -teresantă, F 24. Acum el e în America, la Europa Liberă, publicist, mi- a

27

* Układ Bezpieczeństwa, Serviciul de Securitate din Polonia Populară (n.tr.).1. Międzynarodowa Organizacja Pomocy Rewolucjonistom – Organizaţia In -

ter na ţională de Asistenţă pentru Revoluţionari, organizaţie comunistă înfiinţată înanul 1922 la Moscova, în scopul de a acorda asistenţă revoluţionarilor în comba te -rea capitalismului (susţinea deţinuţii politici şi familiile lor, fiind subordonată In -ter na ţionalei Comuniste). A fost dizolvată în anul 1947; în afara URSS a funcţionatpână la al Doilea Război Mondial.

2. Revistă a Partidului Muncitoresc Polonez, care încerca să îmbine radicalismulpolitic cu spiritual novator din artă şi literatură.

scris de curând, locuieşte la New York. Scria versuri, dar nereuşite; deşiera avangardist, a înfiinţat prima editură avangardistă, care a tipă rit,printre altele, Semafory1 (Semafoarele) lui Ważyk, l- a tipărit pe Brucz,trei- patru volumaşe, fiindcă nu i- au mai ajuns banii să scoată şi altceva.Până să mă hotărăsc să public câteva plachete, nu mai erau bani. Îmiamintesc de o întâlnire a membrilor re dacţiei care a avut loc înainte deapariţia revistei, pe strada Złota 8, deoarece Gacki avea o garsonieră înaceeaşi casă care- i aparţinea lui Mieczysław Grydzewski şi în care se aflaşi re dac ţia revistei Wiadomości (Ştirile). Ne- am adunat, şi Gacki a înce -put şe dinţa cam aşa: „Domnilor, nu mai putem continua astfel, trebuiesă pornim într- o nouă direcţie“. Înţelegi? Un grup de oameni tineri,rătă ciţi, dar având sentimentul nebunesc că ceva se întâmplă cu lumea.

Acestea au fost începuturile lui Ważyk, eu l- am dus acolo. Scrisesepoezii foarte frumoase, cele din Semafory, şi abia după aceea Oczy i usta(Ochi şi gură). Noi toţi, cei câţiva tineri, ne aflam neîndoielnic sub in -fluenţa futurismului şi a Revoluţiei Ruse, Jasieński venise din Rusia în1919 sau 1920, văzuse totul, revoluţia, şi a început să- i imite pe futuriştişi toate astea, la fel ca şi „Skamander“*, gruparea care, de fapt, a în ce -put cu imitaţia. Vorbesc de cabaretele futuriste ruseşti. Întemeietorulcafenelei Pikador, care a precedat organizarea grupului „Skamander“, afost, de fapt, Tadzio Raabe. A înfiinţat- o, fiindcă venise din Rusia, aveape atunci pseudonimul Kruk şi scrisese câteva sonete. Ulterior a deve -nit avocat, iar după război, procuror. Şi- a dat seama că nu este poet,dar el povestea cum se fac în Rusia aceste cabarete literare avangardiste.Aşadar, grupul nostru era un grup de tineri care, spre deosebire de „Ska -mander“, nu avea nici influenţa, nici priceperile skamandriţilor, era ungrup neajutorat, departe de priceperile formale, neancorat în tra diţiapoeziei polone, aflat mai degrabă sub influenţă străină, citind poeziistrăine. Acestea erau minusuri în raport cu „Skamander“. Cu cer titu -dine, un grup mult mai firav în privinţa talentelor. Într- adevăr, real mentetalentaţi erau tinerii din gruparea „Skamander“. Trebuie să recunosccă, în privinţa talentului, străluceau cu adevărat, era ceva ieşit din co -mun faptul că erau atât de mulţi. Grupul nostru însă se deosebea de eideoarece aceştia se încadrau de minune în realitatea intelighenţiei biro -cratice, burgheze, poloneze, de fapt, în provincialismul polonez. În timpce noi, tineri din grupuri neliniştite, la periferia „Skamander“- ului, aveamfaţă de ei – nu ştiu dacă un atu sau un neajuns – capacitatea de a ne da

28

1. Volumul de poezii Semafory al lui Adam Ważyk a apărut în anul 1924, iarOczy i usta, în 1926.

* Grupare poetică importantă (1916–1939) în jurul revistei cu acelaşi nume (n.tr.).

seama că vechea stare de lucruri luase sfârşit. Se produsese o schimbareabsolută şi trebuia să schimbi ceva, indiferent ce, unde, cum, dar trebuiasă schimbi, să rupi.

Jasieński? El locuia la Cracovia, noi începuserăm la Varşovia. A ve -nit cândva la Varşovia cu toată suita, cu Młodożeniec, a organizat pecont propriu o serată uriaşă. Era probabil prin 1921, nu- mi amintescexact data. O serată mare în sala Societăţii de Igienă. O mulţime deoameni, But w butonierce (Gheata la butonieră)*, monoclu, Igor Seve -rianin… „Ele încă nu ştiu că, atunci când a apărut Jasieński, au încetatsă mai existe…“ Cine încetase să existe? Kasprowicz, Tetmajer, toţi. DarJasieński reprezenta mai curând fracţiunea noastră, care imita mai mult,veniseră cu el şi Czyżewski, şi alţi câţiva tineri, printre ei, lucru foarteamuzant, se afla pe atunci şi Brzechwa. Brzechwa nu mai pomeneştedespre asta, se vede că se jenează că a fost în grupul lui Jasieński, în salaSocietăţii de Igienă. Mai era un tânăr, de undeva de la Radom, care is- a prezentat lui Jasieński drept Aleksander Wat. S- a ataşat de grupullui Jasieński şi a sosit la serata aceea ca Aleksander Wat. La cafenea aavut loc întâlnirea mea cu Jasieński. Jasieński, roşu ca racul: „Cum aşa,dumneata îndrăzneşti să te numeşti Aleksander Wat, în timp ce Alek -san der Wat a sosit cu noi?“ Şi mi- l arată pe un tânăr extrem de sim -patic, timid, care la rândul lui s- a înroşit şi a început să mormăie ceva,că, de fapt, el uneori se simte în pielea alt cuiva, că i- a plăcut să-şi spunăastfel. Fireşte, Jasieński l- a dat pe uşă afară.

Czyżewski era formist**, pe Jasieński îl numeau futurist, în futu rismse încadra totul, deşi această mişcare nu avea prea multe în comun cufuturismul clasic. Numele nu era câtuşi de puţin adecvat, ce- i drept, l- amschimbat în neofuturişti şi aşa mai departe, dar nu era ce trebuie. Neîn -doielnic, cele mai mari influenţe au venit, pe de o parte, dinspre futu ris -mul rus, aşadar al lui Maiakovski, dar în special al lui Hlebnikov, iar, pede alta, dinspre dadaism. De fapt, ar trebui să ne raportăm la dadaism.

Linia noastră directoare erau contactele, apropierile sau înrudirilecurentelor literare avangardist- revoluţionare cu stânga politică. Cred căaş putea să revin la revista lui Hempel, la Nowa Kultura. Am vrut săspun chiar mai înainte că nu am existat, fireşte, în gol, aşa dar, în ce măpri veşte pe mine, de exemplu, din câte îmi amintesc, pro blemele so -ciale nu prea mă interesau pe atunci. Eram îmbibat cu lecturi de cu

29

* Text futurist (1921) aparţinând poetului Bruno Jasieński (n.tr.).** Formismul – mişcare artistică avangardistă în Polonia (1917–1922), inspirată

de soluţiile propuse de cubism, expresionism şi futurism. Principalul teoretician alcurentului a fost Leon Chwistek, interesat de problema formei, care deţinea un rolprimordial în programul său teoretic (n.tr.).

totul alt gen, începând cu Nietzsche, Kierkegaard, Stirner şi Dumnezeumai ştie ce, toate mă distrăgeau, mai degrabă, de la orice comunism sausocialism. Dar, fireşte, exista un anumit feeling, atracţii de natură emo -ţională, în primul rând nevoia intelectuală, dar şi afectivă a unei schim -bări totale, adică, aşa cum am spus la început, sen ti mentul că s- a produsun cutremur, un cutremur absolut, senti mentul pe care elita skamandritănu- l avea.

Şi toate astea, cel puţin dacă este vorba de mine, nu aveau legăturăcu Revoluţia Rusă, poate că era mai degrabă influenţa lecturilor cata -strofice care pre figurau catastrofismul, decadenţa Europei, spenglerismulîncă îna inte de Spengler, atmosfera atât de vie în Europa acelor ani.Acesta este dadaismul, ceea ce, altminteri, ar putea fi numit şi nihilism,pier derea încrederii în posibilitatea unei viitoare civilizaţii europene,con testarea civilizaţiei europene. Aşa că, deşi eram nişte mucoşi, resu -recţia Poloniei era pentru noi un incident mult mai neînsemnat decâtcata strofa generală a epocii, marea necunoscută care se afla în faţa noas -tră, iar faptul că eram tineri, temerari făcea ca această necunoscută săni se pară extrem de promiţătoare. Am impresia că aici este diferenţaîntre catastrofismul generaţiei mele şi cel al generaţiei tale.

Catastrofismul generaţiei tale se producea în condiţiile, de pe de oparte, ale stalinismului, iar, pe de alta, ale hitlerismului. Eraţi prinşi,mai ales în Polonia, în această menghină. Aveaţi sentimentul, poate şimai profund, că epoca s- a încheiat, lumea s- a încheiat, civilizaţia esteimposibilă, dar, în acelaşi timp, eraţi prinşi între monştri de o forţă şidinamică uriaşe. Situaţia din Polonia în perioada voastră arăta în tr- ade -văr astfel încât acest adagio comunist părea absolut credibil: sau fascis -mul, sau comunismul. În situaţia Poloniei din anii ’30 acest lucru sunacredibil. Generaţia mea, adică cei asemănători mie, trebuie să recunosc,aveau acelaşi sentiment al catastrofismului. Dar în faţa noastră nu exis -tau aceşti monştri, ci invers, erau prăbuşirea, ruinele, ruine vesele à lalongue, înţelegi, obiect de veselie spirituală, fiindcă aici se putea cons truiceva nou, adică o mare necunoscută, o călătorie în necunoscut, marisperanţe că tocmai din aceste ruine…

cz.m. — Această veselie, îmi permit să- ţi atrag atenţia, este vizibilăşi în poezia de la „Skamander“, aproximativ până în anul 1930.

al.w. — Într- o anumită măsură, da. Dar este o altfel de veselie. Unapatriotică, faptul că începuse să existe o societate normală, Polonia casocietate normală, în care poeţii pot exista şi scrie normal, îşi pot exersafuncţia poetică în mod firesc. Aceasta era marea bucurie. În schimb,aici era bucuria că ceva se rupe din temelii, că, de fapt, există loc pen -

30

tru tot, că totul este permis. Era bucuria generată de faptul că totul estepermis. Şi în acest sens poate chiar cuvântul futurism are o anumităsemnificaţie, de altfel i- am scris asta lui Markov, când mi- a trimis exce -lenta lui carte despre Hlebnikov. El, de exemplu, separă futurismul rusde Marinetti şi de futurismul italian pe principiul că, într- adevăr, cândMarinetti a venit în Rusia, futuriştii l- au primit destul de rece. În plus,întregul conţinut interior al ideologiei era contradictoriu, aceştia eraude partea revoluţiei socialiste şi, ulterior, comuniste, în timp ce Ma ri -netti era de partea războiului, a fascismului, militarismului etc. Aşa dar,avem de-a face cu două lucruri contradictorii. Aşa cum îi scriam luiMarkov, nu era just. Marinetti a scris foarte puţin, de fapt, nu a scrisnici o operă, dar aici nu despre operă este vorba. Când am început fu -turismul, nu cunoşteam nici o operă futuristă. A fost sufi cientă o singurălozincă, o singură mică descoperire, o propoziţie alcătuită din trei cu -vinte: „cuvinte în libertate“. Înţelegi, ideea că poţi face din cu vinte cedoreşti, că ele pot fi libere, ceea ce era o uriaşă revoluţie în literatură,un fel de revoluţie, să spunem, ca aceea a lui Nietzsche: „Dum nezeu amurit“. Fiindcă deodată cuvintele sunt libere, poţi face orice cu ele. Iarasta ne- a dat o dinamică nemaiîntâlnită. Dacă nu ar fi fost Marinetti,fie n- ar fi existat nici Joyce, fără a mai vorbi de Hleb nikov şi Maia kovski,fie Joyce sau Hlebnikov şi Maiakovski ar fi trebuit să creeze marine ttis -mul. Fiindcă de la asta trebuia să înceapă. De la ideea că există li ber -tatea cuvintelor. Şi, de fapt, în asta constă impor tanţa futu ris mului,greutatea sa, descoperirea sa, care au avut un rol de cisiv. În acest senscon sider că „futurismul“ se aplică şi acestui grup ale cărui re zul tate aufost foarte mici – astăzi se exagerează în Polonia în această di recţie – şicare nu a jucat aproape nici un rol…

Acest lucru a rămas fără impact. Următoarea avangardă s- a inte -resat puţin de el, astfel încât, de fapt, astăzi în ţară Stern şi Wyka, pen -tru a gă si, o contrapondere la „Skamander“, scriu studii pe această temă,umflând exagerat importanţa mişcării. Mişcarea avea o mică im por -tanţă din punct de vedere social, dar, dacă o privim filozofic, a fost omişcare cu adevărat interesantă, fiind singura platformă, sin gurul micgrup de tineri mucoşi, aproape nişte liceeni, care a spus: to tul este po -sibil. Fireşte, prin analogie, nu prin interesul social, afirm acest lu crucu toată certitudinea. Nici eu, nici Stern, nici Czyżewski sau, mai de -vreme, Jasieński… din punct de vedere social şi politic, noi eram niştecinici. Ne imaginam socialismul ca pe o doctrină socialistă în esenţă şica pe un ideal socialist. Ne imaginam duşmanul ca pe un colectivism,exact aşa, ca pe un colectivism. Tocmai fiindcă însemna reglementare,

31

Cuprins

Nota traducătorului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 5

Prefaţă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 7

Prima parte

I. Anii timpurii. Grupul „F 24“. Jan Hempel şi Nowa Kultura. Wła dysław Broniewski. Bruno Jasieński. Cum s- a născut romanul Dau foc Parisului . . . . . . . . . . . . . . . . 25

II. Dificultăţile biografiei. Blok şi Dźwignia. Tadeusz Peiper. Gga şiantipoezia. Influenţa Rusiei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 39

III. Demonism şi exorcisme. Miesięcznik Literacki . . . . . . . . . . . . . . 55IV. Cum se ajunge la comunism? Cum a fost cu cenzura şi poliţia?. . . 73V. Scriu o piesă pentru Expoziţia Naţională de la Berlin din 1928. . 91

VI. Paris 1928. Mediul varşovian al simpatizanţilor comunismului . . . 108VII. Witkacy. Beţii. Ambasada sovietică. Vizitele lui Maiakovski la

Varşovia . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 124VIII. Rusia, comunismul, patriotismul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 140

IX. Redactor- şef la Miesięcznik Literacki . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 153X. Necazuri cu Broniewski. Legenda revistei Miesięcznik. Arestul . . . 167

XI. Închisoarea Centrală. Broniewski – coleg de celulă. Celula veselă a proletarilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 182

XII. Mediul din penitenciar. Viitorii miniştri şi ambasadori. Ieşirea înlibertate. Victoria lui Hitler în Germania. Revista Pod prąd a luiStawar. Legăturile cu partidul. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 198

XIII. Anii ’30. Veşti din Rusia. Divizările din partid. Comuniştii şi PPS. Antisemitismul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 214

XIV. De spre esenţa stalinismului. Munca la Gebethner. Autorii. Romanul lui Iwaszkiewicz. Prevestiri sumbre. Septembrie la Lvov. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 231

XV. Lvov. Noua Uniune a Scriitorilor. Borejsza. Szemplińska.Boy- Żeleński. Redacţia revistei Czerwony Sztandar . . . . . . . . . . 247

XVI. Lvov. Wanda Wasilewska. Emoţiile lui Broniewski. Scriitorii sovietici. Cariera lui Przyboś. Semne că voi fi arestat . . . 265

XVII. Încă o bubă în cap. Este indicat să nu fii de stânga. Digresiune despre Mongolia ca democraţie populară. Provocarea şi arestarea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 281

697

XVIII. Contele Bielski. Celula din închisoarea Zamarstînov . . . . . . . . . 299XIX. Religia în închisoare. Mângâierile filozofiei. Despre diferitele

tipuri de legături sociale. Scurtă definiţie a marxism- leninismului.Polonezii şi ucrainenii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 315

XX. (Omis din cauza proastei calităţi a înregistrării) . . . . . . . . . . . . . 331XXI. Noul lider spiritual al celulei. Societatea fără clase.

Practici şama nice. Majteles. În carceră cu Broniewski. Antisemiţii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 332

Partea a doua

XXII. (Omis din cauza proastei calităţi a înregistrării) . . . . . . . . . . . . . 349XXIII. Kievul în soare. Celula foştilor oameni. Copii la închisoare.

Poezia şi filozofia inscripţiilor pe pereţi. O altă călătorie. Întâlnirea cu Moscova . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 350

XXIV. La Lubianka. Salată „vinegret“ şi struguri. Patul după generalul Anders. Cărţile. Ruşii, coreeanul, polonezii. Amintiri de groază din copilărie. Mania lui Dunaevski . . . . . . . 373

XXV. Despre cărţile de la Lubianka şi amintirile din tinereţea timpurie. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 408

XXVI. Ideile lui Dunaevski despre Rusia. Demnitarul NKVDca un bun diadia. Povestea lui Dunaevski sau despre abis. Trecerea timpului în închisoare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 422

XXVII. Despre sobrietatea cuvintelor. Biroul de studii de la Lubianka. Despre intelectualii cu nasul pe sus şi egoismul de familie. Teoria lui Einstein şi rugăciunea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 433

XXVIII. Republica lui Platon. Timpul şi Sfântul Augustin. Despre turneele de prelegeri din RPP. Primăvara moscovită şi muzica . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 447

XXIX. Bach şi natura. Isteriile lui Dunaevski. Mă interoghează o înaltă personalitate de partid. Scrisul în boxă. Boala lui Dunaevski. Ger manii în Iugoslavia . . . . . . . . . . . . . . . 459

XXX. Un aparatcic slăbănog. Noua celulă. Ministrul adjunct al energiei electrice. Profesionistul de la Intelligence Service. Omul de la Insti tutul „Marx şi Engels“ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 476

XXXI. Evacuarea. Din nou cu Broniewski. Călătoria de patru zile cu vagonul. Cariera directorilor de univermag. Saratov. Steklov.Erlich. Primii urki . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 494

XXXII. Zarva veselă a ruşilor patrioţi. Despre pielea unui birocrat. Josek. Maiakovski ca sfânt. Gruzia. Un german vorbind limba lui Luther. Un tratat mai lung despre psihologia ploşniţelor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 510

XXXIII. Un călugăr eretic. Soldaţii. Contabilul nebun. Digresiune despre erotism şi viaţa personală. Se arată diavolul.Convertirea. Despre evreitate şi creştinism. Foamea şi boala . . . 524

698

XXXIV. Să povestiţi în Polonia cum a murit bătrânul Steklov. În sala de spital. Convorbiri cu o soprană de coloratură capricioasă. Un alt om adevărat: Dubin. Ieşirea din închisoare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 539

XXXV. Gările sovietice. Călătoria cu trenul. La Djambul. Alma-Ata.Reprezentanţa Poloniei. Un sublocatar secret în camera lui Viktor Şklovski şi biroul Studiourilor cinematografice Mosfilm . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 556

XXXVI. Aristocraţii kazahi. Conacul nobiliar din Alma-Ata. Discuţii sin cere cu scriitorii ruşi. Cum a murit Marina Ţvetaeva.Despre Zoşcenko. Reunirea cu familia . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 573

XXXVII. Despre Isaac Babel. Despre intelectualitatea poloneză. Călătoria la Molotovabad şi evadarea. Scoaterea indispensabililor.Întoarcerea la Alma-Ata prin Kokand şi Taşkent. Polonezii ca bogătani . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 590

XXXVIII. Despre războiul evreilor. Bogăţii dincolo de perdele. Grecia în mij locul Asiei. Drohojowski. Arestări şi anchete. Vânătorii. Paustovski despre Stalin. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 605

XXXIX. În doi cu Wesely. Moartea lui Schneider şi prăbuşirea lui Zo şcenko. Despre eleganţă şi despre Thomas a Kempis în centrul Asiei. Ple carea la Ili. Printre evreii polonezi. Începutul epopeii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 624

Anexă (Materiale găsite printre hârtiile lui Wat după moartea sa) . . . . . 641I. Despre religie: Lubianka 1941 – Italia 1957 . . . . . . . . . . . . . . . . . 641

II. Sensul comunismului – amintiri din discuţiile cu Taiţ. . . . . . . . 650

Listă de nume. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 665