accizele- lucrare de licenta
TRANSCRIPT
ACCIZELE
1
Motto:
“ Avem impozite pe fiecare articol care ne intra în gură, ne acoperă spatele sau pe care
punem picioarele; impozite pe ce e plăcut să vezi, pe ce e plăcut să auzi, pe ce e plăcut să simţi,
să respiri sau să guşti; impozite pe căldura, pe locomoţiune, impozite pe tot ce e terestru şi
subteran, pe tot ce e produs în ţară şi pe tot ce ne vine din străinătate; impozite pe materii prime
şi pe orice valoare nouă creează omul; impozite pe sosurile care ne excita pofta de mâncare şi pe
doctoriile care ne dau sănătate; pe harmina care împodobeşte roba magistratului şi pe funia care
spânzura pe criminali; pe cuiele sicriului şi pe panglicile miresei. În pat sau la masă, când te
trezeşti sau când te culci trebuie să plăteşti. Şcolarul biciuieşte spârleaza lui taxata. Tânărul
imberb conduce un cal taxat, cu un ham taxat, pe un drum taxat! Iar englezul muribund îşi toarnă
doctoria pentru care a achitat un impozit de 7 % într-o lingură pentru care a plătit cu acelaşi titlu
15 % şi zace pe un cearşaf de indiană în preţul căruia este incorporată o taxă de 22 % ca să
moară în braţele unui farmacist care a plătit 100 lire licenţa, pentru a avea dreptul să-l omoare.”
Sydney Smith, Edinburg Review, 1820
2
CUPRINS
PREFAŢĂ.......................................................................................................................................4
Capitolul 1. Accizele-aspecte generale...........................................................................................6
1.1. Accizele-scurt istoric............................................................................................................6
1.2. Accizele-definiţii, încadrare, conţinut...............................................................................10
1.3. Analiza accizelor - influenţa acestora pe piaţă.................................................................13
1.4. Rolul şi importanta accizelor.............................................................................................21
1.5. Accizele-studiu comparativ pe ţări....................................................................................23
Capitolul 2. Accizele- sferă de aplicare, delimitări, regim de antrepozitare...............................38
2.1. Sfera de aplicare, alte considerente..................................................................................38
2.2. Delimitări în sfera accizelor..............................................................................................43
2.3. Regimul de antrepozitare...................................................................................................50
2.4. Deplasarea şi primirea produselor aflate în regim suspensiv..........................................53
2.5. Deplasarea intracomunitara a produselor cu accize plătite.............................................56
2.6. Scutiri de la plata accizelor...............................................................................................63
2.7. Alte sfere de incidenţă a accizelor.....................................................................................66
2.8. Contabilitatea accizelor.....................................................................................................70
Capitolul 3: Evaziune fiscală în domeniul accizelor- aspecte practice.....................................72
3.1. Accizele-masuri luate de organele fiscaleîn ceea ce priveşte frauda în domeniul
accizelor.....................................................................................................................................72
3.2. Evaziune fiscală în industria alcoolului...........................................................................79
3.3. Evaziune fiscală în industria combustibilului - subvenţii agricole..................................82
CONCLUZII.................................................................................................................................86
BIBLIOGRAFIE..........................................................................................................................88
ANEXE
3
PREFAŢĂ
Impozitele reprezintă o formă de prelevare a unei părţi din veniturile sau averea
persoanelor fizice şi juridice la dispoziţia statului în vederea acoperirii cheltuielilor publice.
Aceasta prelevare se face în mod obligatoriu, cu titlu nerambursabil şi fără contraprestaţie directă
din partea statului. După trăsăturile de fond şi formă, impozitele se grupează, aşa cum se
regăsesc de altfel şi în clasificaţia bugetară, în impozite directe şi impozite indirecte.
Iniţial, impozitele directe reprezentau temelia sistemului financiar. Treptat, prin
extinderea impozitelor indirecte s-a observat că încasările la bugetul statului, provenite din
acestea din urmă, erau mult mai stabile pe termen lung decât cele provenite din impozite directe.
Din experienţa celorlalte ţări cu economii aflate în tranziţie, modificările din sistemul fiscal sunt
legate întotdeauna de o slabă performanţa în ceea ce priveşte realizarea veniturilor. Pe de o parte,
devine din ce în ce mai dificilă sprijinirea pe impozite percepute de la întreprinderile proprietate
de stat care încearcă cu greu să se alinieze noilor realităţi economice, iar pe de altă parte, nu este
mai puţin dificilă impozitarea efectivă a sectorului privat, aflat în plin proces de formare. De
aceea, în aceste ţări, de regulă, ponderea impozitelor indirecte o devansează pe cea a impozitelor
directe în totalul veniturilor fiscale ale statului.
În general, impozitele indirecte sunt instituite de stat asupra vânzărilor de mărfuri şi a
prestărilor de servicii. Cotele utilizate pentru stabilirea acestor impozite nu sunt diferenţiate în
funcţie de venitul, averea sau situaţia personală a celor care cumpără mărfurile sau apelează la
serviciile ce fac obiectul impozitelor indirecte. Drept urmare, impozitele indirecte lasa falsă
impresie că ele ar afecta, în aceeaşi măsură, veniturile tuturor consumatorilor de mărfuri şi
servicii.În realitate, însă, ele îi afectează în mod deosebit pe cei cu venituri mici, deoarece
impozitele se percep, de regulă, la vânzarea bunurilor de larg consum.
În categoria impozitelor indirecte intră şi accizele. Taxă suportată de consumatori, una
din formele cele mai răspândite ale impozitelor indirecte, acciza se include în preţul de vânzare
al unor mărfuri determinate. Este o taxă specială de consumaţie care se aplică produselor din ţară
şi din import, suportată de consumatori. Acciza constituie o importantă sursa a veniturilor
bugetare. Teoria economică recomandă aplicarea accizelor asupra bunurilor cu cerere inelastica.
În aceste condiţii, creşterea bunurilor impozitate prin accize nu determina reduceri semnificative
ale consumului acestor bunuri, astfel încât veniturile bugetare din accize sunt relativ stabile.
Accizele au un câmp de aplicare diferit de la ţară la ţară. În orice caz, randamentul lor
fiscal este mare. Accizele se datorează bugetului de stat într-o singură fază a circuitului
economic, respectiv de către producători sau achizitori. Ele se calculează fie în sumă fixă pe
4
unitatea de măsură, fie pe baza unor cote procentuale proporţionale aplicate asupra preţului de
vânzare. Nivelul cotelor utilizate pentru determinarea accizelor diferă de la o ţară la alta şi de la
un produs la altul.
Scopul accizelor este unul fiscal, desigur, şi anume formarea de resurse la dispoziţia
statului. Cel puţin la fel de importantă este însă şi motivaţia de ordin social a accizelor, prin
faptul că aceste pot fi folosite ca şi pârghii fiscale pentru controlarea consumurilor, în sensul
descurajării acelora care, spre exemplu, dăunează sănătăţii.
Plătitorii accizelor sunt agenţii economici care importă produsul respectiv pentru vânzare,
producătorii sau vânzătorii acestuia. Ca şi în cazul TVA, suportatorul este însă, cel care cumpără
produsul respectiv, adică consumatorul final.
Lucrarea intitulată “Accizele“ este structurată pe trei capitole în care sunt cuprinse
aspecte generale privind accizele precum şi nivelul acestora în diferite ţări, făcându-se o
comparaţie între ţări. Am studiat, de asemenea evoluţia în timp a accizelor atât în România cât şi
în ţările europene. Tot în aceste trei capitole este inclus şi modul de calcul al accizelor pe
produse sau pe categorii de produse, iar pentru a evidenţia acest lucru am luat ca şi exemplu un
agent economic care importă pe baza documentelor justificative mărfuri ce intră sub incidenţa
accizelor. Pentru a pune în evidenţă toate cele prezentate mai sus, am apelat la o gamă largă de
tabele, grafice şi figuri care susţin concluziile prezentate.
În primul capitol am realizat o prezentare generală a accizelor, începând cu un scurt
istoric şi continuând cu definiţiile date accizelor. De asemenea tot în acest prim capitol am
evidenţiat influenţa accizelor pe piaţă la modul general, analizând experienţa României şi a
ţărilor europene ăn ceea ce priveşte accizele. Situaţia comparativă dintre ţări este evidenţiată cu
ajutorul tabelelor, a graficelor şi a figurilor.
Capitolul al doilea prezintă partea teoretică a noţiunii legate de accize. Sunt prezentate:
sfera de aplicare, plătitorii de accize şi obligaţiile acestora, regimul de antrepozitare, scutirile de
la plata accizelor şi alte considerente.
În capitolul al treilea este realizată o scurtă prezentare a evaziunii fiscale în domeniul
accizelor, evidenţiind această noţiune prin exemple practice.
Ultima parte, şi anume cea de concluzii reprezintă trecerea în agendă a celor mai
importante date, observaţii şi noţiuni cu referire la lucrarea prezentă.
5
Capitolul 1. Accizele-aspecte generale
1.1. Accizele-scurt istoric
Accizele sunt taxe de consumaţie aplicate asupra produselor ce intră în categoria
impozitelor indirecte.1 Ele se includ în preţul de vânzare al mărfurilor fabricate şi realizate în
interiorul ţării care percepe impozitul. Accizele sunt aşezate asupra unor produse care se
consumă în cantităţi mari şi care nu pot fi înlocuite de cumpărători cu altele, pentru ca în acest
fel impozitul să aibă un randament fiscal cât mai ridicat.2 Deci, accizele se instituie asupra unor
produse cum sunt: vinul, cidrul, berea, apele minerale etc. (în Franţa); tutunul, cafeaua, zahărul,
ceaiul, uleiurile minerale etc. (în Germania); berea, vinul, spirtul, cidrul, tutunul, uleiurile
minerale etc. (în Marea Britanie); produsele din tutun, alcoolul, zahărul etc. (în Indonezia);
produsele petroliere, tutunul, uleiurile vegetale, produsele industriei chimice, produsele textile şi
din iută etc. (în India); hidrocarburile (în Tunisia)); spirtul, produsele petroliere, băuturile
nealcoolice şi cimentul (în Thailanda) etc.
În România accizele, la fel ca şi impozitul pe cifra de afaceri, fuseseră desfiinţate prin
reforma fiscală din 1953, impozitele indirecte fiind considerate incompatibile cu noua orânduire.
În fapt, în locul acestora s-a introdus impozitul pe circulaţia mărfurilor, care a funcţionat, decenii
la rând, ca o taxă de consumaţie universală, până la înlocuirea lui, în 1993, cu taxa asupra valorii
adăugate.3
Accizele au fost reintroduse în România în decembrie 1991, la început pentru 15 grupe de
produse considerate de lux sau dăunătoare sănătăţii, cu cote între 25% şi 60%, pentru că apoi
pentru alcool şi tutun cotele să ajungă la 200% şi chiar la 300%. Noua lor reglementare a avut
loc prin Legea nr. 42/1993. Aceasta păstra nivelul de aşezare ad-valorem, calculul făcându-se
prin aplicarea, unor cote procentuale asupra bazei de impozitare. Cotele stabilite prin noua Lege
nr. 22/1997 erau de numai 3% la alcool (exclusiv alcoolul etilic de sinteză) şi 6% la motorină,
urcând la 200% la coniac şi bere ambalată în cutii metalice şi la 300% la whisky, gin, rom,
rachiu din trestie de zahăr, ţigarete şi produse din tutun de calitate superioară.
Sistemul ad-valorem era favorabil evaziunii prin subevaluarea bazei de impozitare şi de
aceea începând cu 1 ianuarie 1998 el a fost înlocuit, la principalele produse accizabile (alcool,
băuturi alcoolice, ţigarete, produse petroliere şi cafea) cu calculul accizelor pe baza unor sume
fixe stabilite pe unitate de măsură şi exprimate, de data aceasta în E.C.U. Intenţia era aceea de a
evita indexarea periodică a accizelor datorită inflaţiei, dar fluctuaţia periodică a cursului leu/Euro
1 Bistriceanu, Ghe., “Finanţele agenţilor economici”, Editura Didactică şi Pedagogică R.A.-Bucureşti, 2007, pg.212 Alexandru, F., ,,Fiscalitate şi preţuri în economia de piaţă”, Editura Economică, Bucureşti, 2002, pg. 193 Bufan, R., coordonator, ,,Tratat de drept fiscal. Partea generală" , vol.I, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2005
6
a făcut necesară actualizarea permanentă a preţurilor. Legea permitea, pentru evitarea dublei
impozitări în cazul procesării alcoolului şi cafelei să se deducă din accizele datorate pentru
produsele finale, accizele aferente materiilor prime încorporate prin prelucrare. Cu toate acestea,
evaziunea a continuat, astfel că începând cu data de 1 ianuarie 1999, printr-o ordonanţă de
urgenţă, se revine la aşezarea accizelor în lei/U.M. pentru alcool, băuturi alcoolice, vinuri şi
produse pe bază de vin, bere, produse din tutun şi cafea, cu obligaţia actualizării trimestriale, prin
ordin al ministrului finanţelor, a nivelului accizelor stabilite în lei, în funcţie de evoluţia ratei
inflaţiei şi a cursului de schimb valutar. De asemenea, pentru a se limita evaziunea fiscală şi
pentru a uşura controlul asupra modului de calcul, a sumelor datorate, în cazul alcoolului etilic
alimentar, accizele se calculau şi se datorau o singură dată de către agentul economic producător
sau importator.
Regimul accizelor a fost ajustat ulterior prin Ordonanţa Guvernului nr.22/1995, prin
Ordonanţa de Urgenţă nr.82/1997 şi 158/2001 pentru că în prezent el să fie reglementat prin
Codul Fiscal.
Ţările Europene au experienţă în ceea ce priveşte aşezarea şi perceperea accizelor.Ca şi
impozitele speciale asupra consumului, accizele reprezintă una dintre formele cele mai vechi de
impozitare. Preferinţa spre folosirea lor a fost legată de facilităţile de colectare. Stabilite timp
îndelungat sub forma unor sume fixe pe unitate de produs, ele au fost uşor de controlat mai ales
în cazul unor produse, precum petrolul, la care producţia şi distribuţia este puternic concentrată
sau a unor produse ce fac obiectul unui monopol, ca în cazul tutunului (în Franţa) sau a
alcoolului (în unele ţări nordice).4 În ciuda unei tendinţe puternice de concentrare asupra a trei
produse: alcool, tutun şi hidrocarburi, s-au menţinut în multe ţări taxe specifice considerate
desuete. În Germania, de exemplu, s-au menţinut accizele pentru cafea, ceai, zahăr, sare, becuri
electrice şi îngheţată; în Danemarca pentru almanahuri şi somon; în Italia pentru banane, iar în
Franţa accize cu destinaţie specifică pentru Fonds Nationale du Livre şi pentru Centre Nationale
des Lettres.5 Desigur că renunţarea la astfel de taxe de ordin secundar ar simplifica sistemul
fiscal şi aşa destul de complicat. Se consideră legitimă suprataxarea alcoolului şi tutunului care
consumate abuziv afectează nu numai sănătatea consumatorului direct ci şi pe a celor din jur şi
implică cheltuieli însemnate pentru buget, care trebuie să finanţeze cheltuielile cu combaterea
efectelor acestui consum mai însemnate chiar decât încasările realizate prin accizarea acestor
produse.
În 1987 când s-a pus problema armonizării impozitelor indirecte, inclusiv a accizelor,
Comisia optase pentru unificarea totală a acestora. Soluţia a fost abandonată ulterior, deoarece
existau situaţii extrem de diferite de la o ţară la alta în privinţa importanţei şi ponderii accizelor 4 Tatu, L., Şerbănescu, C., “Fiscalitate şi control fiscal”, Editura Aner, Bucureşti, 2002, pg.535 Vintilă, G., Călin, M., Vintilă, N., “Fiscalitate”, Editura Economică, Bucureşti, 2002, pg.44
7
în P.I.B. şi în veniturile fiscale, dar şi în privinţa nivelului de taxare aplicat, astfel că impactul
unificării ar fi fost extrem de diferit pentru ţările comunitare. Accizele reprezentau în Belgia doar
3,1% din P.I.B. şi 6,9% din veniturile fiscale, pe când în Portugalia ponderea lor era de trei ori
mai mare, reprezentând 9,2% din P.I.B. şi 26,6% din veniturile fiscale, în condiţiile în care în
principalele ţări dezvoltate ele reprezentau între 3% şi 5% din P.I.B.
Structura accizelor şi nivelul de taxare a diferitelor produse erau, de asemenea, foarte
diferite de la o ţară la alta. În cazul carburanţilor, de exemplu, situaţia era total diferită de
Germania şi Regatul Unit care percepeau taxe relativ moderate pentru benzină, avantajând foarte
puţin motorina în raport cu aceasta şi ţări precum Franţa şi Italia care practicau taxe foarte
ridicate pentru benzină, dar aplicau taxe foarte reduse la gazolină.6
În privinţa băuturilor alcoolice diferenţele erau şi mai importante. Existau practic trei
zone bine delimitate: Nordul Europei (Danemarca, Irlanda şi Regatul Unit) care aplicau taxe
foarte ridicate; Centrul (Belgia, Olanda, Germania şi Franţa) cu taxe moderate şi Sudul (Spania,
Italia, Grecia şi Portugalia) care aplicau taxe foarte reduse, aproape nule.7 Astfel de structuri pe
produse avantajau evident producţiile locale. Astfel, ţările producătoare de bere, dar care nu
produceau vin, favorizau net consumul berii. Situaţia era inversă în ţările producătoare de vin, cu
excepţia Franţei şi Germaniei care produc ambele produse.
În privinţa tutunului taxarea era, în general, mai omogenă, ponderea taxelor în preţul
final al ţigărilor fiind cuprinsă între 70 şi 75%. Diferenţa apare aici între ţările producătoare şi
cele importatoare. Franţa, de exemplu, care producea tutun brun, de o valoare mai scăzută, aplica
un sistem de taxare proporţională, favorizând produsele proprii. În schimb, ţările importatoare
percep taxe fixe care avantajează tutunurile blonde al căror preţ este mai ridicat, comparativ cu
tutunul brun.
Pe baza studiilor efectuate în diferitele ţări s-a putut astfel estima efectul soluţiei de
armonizare asupra încasărilor bugetare.
Ţara cea mai afectată de armonizare ar fi fost Danemarca la care încasările din accizele s-
ar fi redus considerabil, iar dacă la acestea s-ar fi adăugat şi reducerea de 30% a încasărilor din
T.V.A. ca efect a reducerii cotelor, prin încadrarea în benzile convenite, efectul global ar fi fost o
reducere de 8% a încasărilor fiscale.
În Irlanda reducerea încasărilor fiscale era estimată la 4%, fiind datorată scăderii
preţurilor la alcool, compensată în parte de creşterea vânzărilor la acest produs.
6 Topcin, C., “Fiscalitate”, Universitatea Independentă, Bucureşti, 20057 Ţaţu, L., Ţerbănescu, C., Ţtefan, D.,Cataramă, D., Nica, A., Miricescu, E., “Fiscalitate-de la lege la practică”, Editura C.H. Bech, Bucureşti, 2008, pg. 12
8
Pentru Franţa armonizarea propusă de Comisie pentru accize ar fi însemnat o reducere
foarte importantă a taxelor la carburanţi, cu o scădere a preţurilor cu 10%, ceea ce ar fi dus la o
creştere estimată a consumului de 2%, cu o presiune nedorită asupra balanţei comerţului exterior.
În schimb, la tutun şi alcool taxele ar fi trebuit să crească, ducând la scumpirea acestora
cu cca 20% în cazul tutunului şi cu 10% în cazul alcoolului. În consecinţă consumul s-ar fi redus
cu 4% la tutun şi cu 6% la băuturile alcoolice, ceea ce se considera benefic din punct de vedere al
sănătăţii publice.
Pentru Germania, armonizarea fiscalităţii indirecte propuse de Comisie nu ar fi provocat
consecinţe bugetare importante, apărând o uşoară creştere a încasărilor fiscale cu cca 0,4%.
Armonizarea accizelor ar fi adus încasări fiscale suplimentare la carburanţi de 3,5 mld. Euro, dar
modificările la tutun şi alcool ar fi fost nesemnificative, apărând doar încasări suplimentare la
bere de cca 0,8 mld.Euro.8
În cazul Olandei armonizarea accizelor ar fi antrenat o creştere a veniturilor de 0,5 mld.
Euro, în principal datorită încasărilor suplimentare la carburanţi şi tutun.
În Italia armonizarea accizelor ar fi însemnat, la fel ca şi în Franţa, reducerea taxelor la
carburanţi, cu o scădere estimată a încasărilor de 6,3 mld. Euro, şi o creştere a taxelor la tutun şi
alcool, cu un plus de încasări de 3,3 mld. Euro, soldul diminuărilor la încasări fiind astfel estimat
la 3 mld. Euro, dar putea fi compensat prin creşterea previzibilă a încasărilor la T.V.A.
Situaţia din Belgia, nu era fundamental diferită de cea din Italia. Armonizarea accizelor
ar fi adus un plus de încasări fiscale de 0,9 mld. Euro prin creşterea taxelor la petrol şi bere şi
reducerea lor la vin şi alcool, în condiţiile în care taxele la tutun ar fi fost menţinute. Deducerea
T.V.A. ar fi compensat şi aici creşterile de la accize, astfel că pe ansamblu armonizarea
impozitelor indirecte ar fi fost neutră din punct de vedere bugetar.9
Pentru Regatul Unit armonizarea accizelor ar fi dus la diminuări însemnate a încasărilor
fiscale. Numai reducerea taxelor la băuturile alcoolice ar fi determinat o pierdere de venituri de 6
mld. Euro, parţial compensată prin creşterea cu 39% a consumului la băuturi şi cu 4% la tutun.
Pentru Luxemburg care practica taxe foarte reduse, de care profitau foarte mulţi turişti,
prin armonizare cumpărările nerezidenţilor s-ar fi diminuat, ceea ce ar fi dus la reducerea
încasărilor fiscale din accize.
În cazul Greciei, Spaniei şi Portugaliei taxele asupra băuturilor alcoolice şi asupra
tutunului ar fi trebuit să crească considerabil, în schimb pentru petrol schimbările previzibile erau
limitate pentru Grecia şi Portugalia însă se dovedeau foarte însemnate în cazul Spaniei unde
taxele asupra carburanţilor ar fi trebuit să crească considerabil.
8 www.zf.ro, articol din 07.11.2008 9 www.capital,ro, articol din 15.06.2008
9
Cum impactul bugetar al unificării accizelor ar fi fost extrem de diferit, Comisia a
renunţat la soluţia iniţială, propunând că începând cu 1 ianuarie 1993 să se introducă un sistem
care să prevadă taxele minime şi recomandând ţărilor membre să încerce să se aproprie de taxele
ţintă fără a se fixă o dată limită pentru convergenţa finală.
1.2. Accizele-definiţii, încadrare, conţinut
Definiţii:
· Conform Dicţionarului Limbii Romane, DOM, accizele sunt o formă specială de taxă de
consumaţie care se datorează bugetului de stat pentru anumite produse din ţară şi din
import, fiind incluse în preţul de vânzare al acestora. Accizele se percep asupra
produselor care se consumă în cantităţi mari şi care nu pot fi înlocuite de consumatori cu
altele de acelaşi tip.
· Accizele, cunoscute şi sub denumirea de taxe speciale de consumaţie, reprezintă un
impozit indirect care se aplică asupra unor categorii de bunuri provenite din ţară sau din
import.10
· Taxa de consumaţie sau vamala, suportată de către consumatori, forma cea mai
răspândită a impozitelor indirecte, accizele se încasează la mărfurile de larg consum sau
unele servicii.11
· Taxa suportată de consumatori, una din formele cele mai răspândite ale impozitelor
indirecte, care se include în preţul de vânzare al unor mărfuri determinate. Este o taxă
specială de consumaţie care se aplică produselor din ţară şi din import, suportată de
consumatori. Acciza constituie o importanţă sursa a veniturilor bugetare. Teoria
economică recomanda aplicarea accizelor asupra bunurilor cu cerere inelastica. În aceste
condiţii, creşterea bunurilor impozitate prin accize nu determina reduceri semnificative
ale consumului acestor bunuri, astfel încât veniturile bugetare din accize sunt relativ
stabile. 12
Accizele au un câmp de aplicare diferit de la ţară la ţară. În orice caz, randamentul lor
fiscal este mare. Accizele se datorează bugetului de stat într-o singură fază a circuitului
economic, respectiv de către producători sau achizitori. Ele se calculează fie în sumă fixă pe
unitatea de măsură, fie pe baza unor cote procentuale proporţionale aplicate asupra preţului de
10 Vintilă, G., Călin, M., Vintilă, N., “Fiscalitate”, Editura Economică, Bucureşti, 2002, pg.3211 Popa, A., F., Popa, N., ,,Impozitele şi taxele reglementate de codul fiscal”, Editura Contaplus, Bucureşti, 2008. 12 Alexandru, F., ,,Fiscalitate şi preţuri în economia de piaţă”, Editura Economică, Bucureşti, 2002, pg. 25
10
vânzare. Nivelul cotelor utilizate pentru determinarea accizelor diferă de la o ţară la alta şi de la
un produs la altul.
Scopul accizelor este unul fiscal, desigur, şi anume formarea de resurse la dispoziţia
statului. Cel puţin la fel de importantă este însă şi motivaţia de ordin social a accizelor, prin
faptul că aceste pot fi folosite ca şi pârghii fiscale pentru controlarea consumurilor, în sensul
descurajării acelora care, spre exemplu, dăunează sănătăţii.
Plătitorii accizelor sunt agenţii economici care importă produsul respectiv pentru vânzare,
producătorii sau vânzătorii acestuia.13 Ca şi în cazul TVA, suportatorul este însă, cel care
cumpără produsul respectiv, adică consumatorul final.
Acciza se calculează de regulă în două moduri, în funcţie de cum este exprimata cota de
impunere pentru fiecare produs accizat în parte. Astfel, cota de impunere poate fi o cotă fixă în
lei sau în Euro pe unitatea de măsură specifică (de exemplu pe litru, pe gradul de concentraţie, pe
cifra octanica etc); sau poate fi o cotă procentuală care se aplică asupra bazei de impozitare.
Accizele mai sunt cunoscute şi sub denumirea de taxe speciale de consumaţie, ele
reprezentând un impozit indirect care se aplică asupra unor categorii de bunuri provenite din ţară
sau din import, fiind reglementate la Titlul VII al Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal.
Taxele de consumaţie se aşează în două moduri: fie ca taxă generală pe consum – taxa pe
valoarea adăugata -fie ca un impozit (taxă) special aşezat numai pe vânzarea anumitor bunuri –
accizele.14
Distinct de TVA în toate statele există taxe speciale de consumaţie care "lovesc" numai
anumite produse. Accizele sunt acele taxe speciale de consumaţie care se aşează, de regulă, pe
vânzarea unor grupe aparte de produse. În prezent, aceste grupe speciale de produse care fac
obiectul accizelor sunt reprezentate, în principal, de bunurile care dăunează sănătăţii şi de
produsele considerate de lux. Prin urmare, accizele au un randament fiscal ridicat şi se instituie
asupra unor produse de larg consum, cum sunt: alcoolul etilic alimentar, berea, ţuica şi rachiurile
naturale, vinurile şi orice alte produse destinate industriei alimentare şi consumului care conţin
alcoole etilic alimentar, cafeaua, produsele din tutun, unele confecţii din blănuri naturale cu
excepţia celor din iepure, oaie şi capră, articole de cristal, mobilierul sculptat, articolele de
parfumerie şi toaletă, cărţile de joc, bijuteriile din metale preţioase (exclusiv verighetele de aur),
produsele petroliere, gazul metan sau gazul de sondă, benzina, motorina s.a.
Accizele sunt denumite taxe speciale de consumaţie şi, deşi poartă şi această denumire,
ele fac parte din categoria şi structura impozitelor indirecte. Noţiunile de taxe şi impozite sunt
noţiuni diferite şi presupun caracteristici diferite.
13 Tulvinschi, M., “Fiscalitate-Note de curs”, Universitatea “Ştefan cel Mare” , Suceava, 2009 14 Sandu, G., ,,Finanţe - Note de curs”, Universitatea ,,Ştefan cel Mare” Suceava, 2007.
11
Impozitul exprimă contribuţia bănească obligatorie a persoanelor fizice şi juridice
stabilită prin lege la bugetul statului, cu titlu definitiv sau nerambursabil şi fără echivalenţă
directă şi imediată, în vederea acoperirii cheltuielilor publice.15 Prin urmare, rolul principal al
impozitului se manifestă în plan financiar, el reprezentând mijlocul principal de procurare a
resurselor financiare publice necesare pentru acoperirea cheltuielilor publice. Din această
definiţie, rezultă trăsăturile principale ale impozitului, şi anume:16
· Impozitul reflectă contribuţia obligatorie în formă bănească a persoanelor fizice şi
juridice la bugetul de stat şi bugetele locale. Caracterul obligatoriu al impozitului exprimă faptul
că, plata acestuia către stat este impusă tuturor persoanelor fizice sau juridice care realizează
venit dintr-o anumită sursă sau posedă un anumit gen de avere pentru care, conform legii,
datorează impozit. Dreptul de a institui impozite revine organelor puterii centrale şi locale;
· Impozitul reprezintă o plată care se face către stat, cu titlu definitiv sau
nerambursabil. Resursele financiare prelevate la dispoziţia statului sub forma impozitelor sunt
destinate acoperirii cheltuielilor publice;
· Transferul de valoare de la persoanele fizice şi juridice la bugetul statului prin
impozit, se realizează fără contraprestaţie directă şi imediată. În schimbul sumelor plătite la
buget sub formă de impozite nu se solicită contraprestaţii din partea organelor statului.
Prelevarea unor sume la buget sub formă de impozit, fără contraprestaţie directă şi imediată
deosebeşte impozitul de taxe şi de contribuţii;
· Impozitul se stabileşte prin norme juridice de către puterea legislativă. În spiritul
acestei trăsături, rezultă că nu se pot percepe cu orice titlu contribuţii directe sau indirecte dacă
nu sunt reglementate prin norme juridice.
· Impozitele se individualizează prin obligativitatea aşezată la baza stabilirii şi virării
lor la buget.
Impozitele contribuie la finanţarea cheltuielilor publice reflectate în bugetul de stat sau
bugetele locale.
Taxele reprezintă plăţi efectuate de către persoane fizice şi juridice pentru serviciile
prestate de organele de stat sau instituţiile publice, cu ocazia primirii, întocmirii, eliberării unor
acte ori a rezolvării unor interese legitime ale părţilor.17
Taxele îndeplinesc majoritatea trăsăturilor specifice impozitelor, şi anume: caracter
obligatoriu, titlu definitiv, (nerambursabile), urmărire în caz de neplată. Spre deosebire de
15 Sandu, G., Ciubotariu, I., Apetrei, A., ,,Finanţe – abordări teoretice şi practice”, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2008, pg. 21 16 Popa, A., F., Popa, N., ,,Impozitele şi taxele reglementate de codul fiscal”, Editura Contaplus, Bucureşti, 2008, pg. 917 Văcărel, I., Anghelache, G., Bistriceanu, D., Moşteanu, I., Bercea, F., Bodnar, M., Georgescu, F., ,,Finanţe publice”, ediţia a III a, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2001, pg.33
12
impozite care nu presupun o contraprestaţie (sau contraserviciu) din partea statului, taxele dau
dreptul plătitorului să beneficieze de un anumit serviciu. Însă, se poate afirma că taxele sunt
asimilate impozitelor datorită obligativităţii aşezate la baza perceperii lor.
Taxele depind de natura serviciilor prestate de către organele de stat şi instituţiile publice,
de valoarea bunurilor sau a drepturilor ce reprezintă obiectul serviciilor. Plătitorii taxelor pot fi
persoanele fizice şi persoanele juridice care solicită prestarea unor servicii de către organele de
stat şi instituţiile publice. Perceperea taxelor se realizează pe baza următoarelor principii:18
· principiul universalităţii, conform căruia orice serviciu solicitat organelor de stat sau
instituţiilor publice este supus la plata taxelor;
· principiul unicităţii, după care pentru un serviciu prestat se datorează o singură taxă;
· principiul plăţii anticipate, conform căruia taxele se plătesc înaintea prestării
serviciilor de organele de stat şi instituţiile publice.
După natura lor, taxele se pot clasifica astfel: taxe judiciare, taxe notariale, taxe
extrajudiciare, alte taxe.
Accizele poartă denumirea de taxe dintr-o simplă obişnuinţa, în fond acestea sunt
impozite în sensul că sunt obligatorii, nu presupun o contraprestaţie şi sunt fără o destinaţie
specială. Acestea se includ în preţul de vânzare al mărfurilor fabricate şi realizate în interiorul
ţării care percepe impozitul.
1.3. Analiza accizelor - influenţa acestora pe piaţă
Aplicarea accizelor are atât dezavantaje cât şi avantaje. Ca avantaje putem să precizăm
faptul că, prin aplicarea lor, statul descurajează consumul unor produse dăunătoare sănătăţii ca
de exemplu ţigările, aloolul etc.
Din punctul de vedere al statului, avantajul aplicării accizelor îl repreazinta faptul că
accizele constituie (în ţările în care se aplică) o sursă de venit apreciabilă, facil de obţinut, la un
cost puţin ridicat.19 Cotele cele mai mari de accize afectează, în general, băuturile, ţigările,
automobilele şi carburanţii şi furnizează majoritatea veniturilor procurate de aceste taxe speciale
asupra consumului, respectiv ¾. Un alt avantaj al impunerii indirecte, implicit al aplicării
accizelor îl prezintă rapiditatea, comoditatea şi costul relative redus al perceperii.
Ca şi dezavantaj menţionăm faptul că aplicarea accizelor duce la majorarea preţurilor la
producţie, în funcţie de mărimea accizelor, iar acest fapt poate reduce, în anumite condiţii,
18 Cordureanu, C., “Sistemul fiscal în ştiinţa finanţelor”, Editura Codex, Bucureşti, 2005, pg. 6719 Moşteanu, T., coordonator, ,,Finanţe publice – Note de curs şi aplicaţii pentru seminar”, Editura Universitară, Bucureşti, 2005, pg. 73
13
cererea la aceste produse. Ca urmare, se va diminua volumului vânzărilor şi, respectiv, mărimea
profitului. Astfel, va fi afectată şi dezvoltarea ulterioară a întreprinderii
Un alt dezavantaj îl reprezintă faptul că accizele, în general, sunt sensibile la inflaţie,
ajungându-se în perioade de inflaţie puternică la o scădere a randamentului accizelor20 (de altfel
această problemă este actuala mai mult sau mai puţin pentru toate categoriile de impozite).
Faptul că se aplică supra valorii în vamă, la care se adauga taxele vamale, în cazul
produselor importate, sau în sumă fixă asupra cantităţilor de petrol sau gaze livrate, face ca
aceste taxe să-şi diminueze randamentul în condiţii de inflaţie puternică. Apare necesară, astfel, o
modificare a acestor taxe pentru a compensa efectele inflaţiei.
Partea accizelor în totalul prelevărilor obligatorii variază de la o ţară la alta: moderată în
Belgia, Germania, SUA şi foarte ridicată în Portugalia, Grecia, Irlanda. Structura lor diferă în
egală măsură: ţările nordice impozitează puternic băuturile alcoolice, ţările de sud le
taxeazafoarte puţin, iar Franţa, Germania şi Belgia aplica taxe medii. Accizele, constituind o
sursă importantă de venituri bugetare, uşor de procurat, prin ele se urmăresc obiective bugetare
dar şi eficienţă administrativă.
Regulă de eficienţa este următoarea: taxarea unui bun trebuie să fie invers proporţională
cu elasticitatea cererii în raport cu preţul.21 Ori, produsele precum băuturile, ţigările, aparatura
electronică, carburanţii etc. nu comportă substituiri puternice, deci cererea lor este considerată, în
general, inelastică în raport cu preţul. În realitate, inelasticitatea cererii în raport cu preţul nu este
întotdeauna verificată. Astfel, populaţia este foarte sensibilă la costul carburantului. Transportul
personal poate fi înlocuit cu transportul în comun şi astfel o modificare a costului carburantului
provoacă substituiri între cele două modalităţi de transport. Anumite băuturi de calitate
superioară au o puternică elasticitate în sensul că impozitul specific asupra acestor bunuri
generează substituiri intre categorii de calitate diferită. O creştere a preţurilor la ţigări exercita un
efect de frânare a consumului. S-a estimat că în Franţa o creştere a texelor indirecte de 20%
conduce la o reducere de 4% a consumului de tutun şi de ţigări. Frânarea consumului se opune
obiectivului de obţinere a veniturilor bugetare. Taxele speciale asupra consumului corespund, în
general, voinţei de descurajare a consumurilor excesive de anumite produse. Dar pentru că acest
impozit să-şi atingă scopul – respectiv frânarea consumului – trebuie ca cererea să fie relativ
elastică în raport cu preţurile, ipoteză care se dovedeşte defavorabilă realizării celuilalt obiectiv –
asigurarea veniturilor bugetare.22
20 Alexandru, F., ,,Fiscalitate şi preţuri în economia de piaţă”, Editura Economică, Bucureşti, 2002, pg. 2921 Vintilă, G., ,,Fiscalitate. Metode şi tehnici fiscale”, Editura Economică, Bucureşti, 2004, pg.5522 Talpoş, I., “Finanţele României”, Editura Sedona, Timişoara, 2007, pg. 98
14
Fiind o taxă de consum, acciza se regăseşte în preţul final al produselor. Astfel, orice
creştere a valorii accizei va determina o creştere automată a preţurilor23, iar modificarea nivelului
accizei va influenţa preţul, în sensul creşterii sau reducerii lui. Variaţia preţului, la rândul lui
influenţează piaţa prin creşterea sau diminuarea cererii şi ofertei de bunuri afectate de accize.24
Formarea echilibrului pe piaţă poate fi distorsionată de intervenţia statului care poate
aplica taxe suplimentare (notate cu T) sau poate oferi subvenţii (notate cu s). Taxele sunt sub
forma accizelor, au rolul de a limita consumul.
Introducerea accizelor sau a subvenţiilor modifică funcţia de ofertă: aceasta scade în
cazul aplicării unei accize şi creşte în cazul acordării unei subvenţii. Ca urmare, introducerea
unor asemenea accize va avea ca efecte reducerea cantităţii vândute şi creşterea preţului pe
piaţă.25 Vom nota cu S funcţia de ofertă iniţială şi cu 1S funcţia de ofertă după aplicarea accizei
sau a subvenţiei.
De asemenea, vom nota cu * *,p Q preţul şi cantitatea de echilibru înainte de de impunerea
accizei sau a subvenţiei şi cu ** **,p Qpreţul şi cantitatea de echilibru după impunerea accizei
sau a subvenţiei. În cele ce urmează vom analiza doar cazul impunerii unei accize, în timp ce
acordarea unei subvenţii se studiază analog ţinând cont de faptul că o subvenţie poate fi
considerată o taxă negativă:
OBS! s T
Tipuri de accize:26
· acciza unitară (specifică) – se aplică asupra fiecărei unităţi vândute şi se adaugă la
costurile totale de producţie - noile costuri de producţie ( 1CT ) sunt vechile costuri de
producţie ( 0CT ) la care se adaugă acciza plătită (T Q ).
23 Alexandru, F., ,,Fiscalitate şi preţuri în economia de piaţă”, Editura Economică, Bucureşti, 2002, pg. 4724 Ţâţu, L., Şerbănescu, C., Ştefan, D., Cataramă, D., ,,Fiscalitate de la lege la practică”, ediţia a V a, Editura C.H.Beck, Bucureşti, 2008, pg. 95 25 Vintilă, G., Juravle, V., “Metode şi tehnici fiscale”, Editura Rolcris, Bucureşti, 2007, pg. 3926 Alexandru, F., ,,Fiscalitate şi preţuri în economia de piaţă”, Editura Economică, Bucureşti, 2002, pg. 52
15
Graficul nr.1.1.- Echilibrul pe piaţă înainte şi după impunerea accizei
OBSERVAŢIE. Funcţia de cerere rămâne nemodificată la aplicarea accizelor şi
subvenţiilor, ceea ce se modifică este cantitatea consumată.
Se poate observa în graficul de mai sus că diferenţa dintre punctele A şi B este chiar taxa
şi aceasta este egală şi cu ** **( )Sp p Q .
Merită menţionat faptul că preţul efectiv încasat de producător este noul preţ de echilibru
minus acciza adică ** **( )Sp T p Q .
· acciza ad-valorem – se calculează ca procent din valoarea cifrei de afaceri şi se scade din
costurile totale.
· acciza de tip Laffer – este introdusă sub forma unei accize unitare în aşa fel încât să
maximizeze încasările bugetare B.
**max B T Q
Subvenţiile acţionează în sens invers accizelor, ele crescând profitul total.27
În ceea ce priveşte cuantificarea pierderilor suferite la introducerea accizelor, acestea
afectează atât producătorii, cât şi consumatorii şi societatea pe ansamblu.28 De fapt, pierderea
este generată de faptul că, faţă de situaţia iniţială, se consumă/vinde mai puţin, la un preţ mai
mare pentru consumatori şi mai mic pentru producători.
27 Vintilă, G., Juravle, V., “Metode şi tehnici fiscale”, Editura Rolcris, Bucureşti, 2007, pg. 5128 Alexandru, F., ,,Fiscalitate şi preţuri în economia de piaţă”, Editura Economică, Bucureşti, 2002, pg. 63
Q*Q**
p*
p**
PS(Q**)
S0
S1
D
T
A
B
EH
16
Pierderea consumatorilor arată cu cât trebuie să plătească mai mult cumpărătorii pentru
cantitatea de produse cumpărate ca urmare a introducerii accizei. Este măsurată că diferenţa
dintre preţul de echilibru nou (p**, mai mare) şi preţul de echilibru vechi (p*, mai mic) înmulţită
cu noua cantitate de echilibru (Q**). 29
*****ilor consumator Pierderea Qpp
Pierderea producătorilor reprezintă pierderea de profit cauzată de introducerea accizei.
Măsoară partea de creştere a accizei care nu este acoperită de consumatori.30
*****ilor producator Pierderea QppT
În ceea ce priveşte pierderea societăţii, reducerea veniturilor disponibile ale consumatorilor
(cărora li se diminuează veniturile disponibile din cauză că trebuie să plătească un preţ mai mare
pentru bunul aflat sub incidenţa accizei) şi ale producătorilor (cărora li se diminuează profiturile)
determină o pierdere la nivel social (atât producătorii, cât şi consumatorii nu mai pot cumpăra
aceleaşi cantităţi de bunuri şi servicii pe care le achiziţionau înainte de introducerea accizei în
cauză). Este măsurată de suprafaţa delimitată de curba de cerere, vechea curbă de ofertă şi nouă
cantitate vândută.
dQQgQfQ
Q
*
**
11 societatii Pierderea
Toate guvernele lumii percep taxe şi impozite pentru a-şi asigura veniturile necesare
funcţionării, toate aceste impozite având efecte asupra bunăstării. Să presupunem că guvernul are
nevoie o nouă sursă de venit şi doreşte să perceapă un nou impozit. Care categorie ar trebui să
plătească acest impozit? Producătorii? Consumatorii? Pentru a răspunde la aceste întrebări,
trebuie să arătăm cine plăteşte impozitul atunci când acesta: a) este plătit de producători; b) este
plătit de consumatori. Economiştii folosesc termenul de incidenţă a impozitării pentru a defini
modul în care se distribuie în realitate efectul impozitelor între participanţii de pe o anumită
piaţă..31
În funcţie de modul în care sunt percepute, impozitele pot fi grupate în două categorii
mari: în sumă fixă şi impozite ad valorem. Prima categorie presupune un impozit în sumă
constantă pe unitatea de bun produs sau consumat. Un exemplu de acest tip este impozitul pe
benzină care este perceput ca o sumă fixă pe fiecare litru sau impozitul pe ţigări, băutura etc. Un
29 Alexandru, F., ,,Fiscalitate şi preţuri în economia de piaţă”, Editura Economică, Bucureşti, 2002, pg. 6530 Alexandru, F., ,,Fiscalitate şi preţuri în economia de piaţă”, Editura Economică, Bucureşti, 2002, pg. 6731 Vintilă, G., ,,Fiscalitate. Metode şi tehnici fiscale”, Editura Economică, Bucureşti, 2004, pg.73
17
impozit ad- valorem se percepe pe valoarea bunului produs sau consumat. Taxa pe valoarea
adăugată este un exemplu de astfel de impozit.
Printre ideile fundamentale ale acestui subcapitol este aceea că incidenţa impozitelor
(taxelor) nu depinde de categoria de agenţi economici (consumatori, producători, angajatori,
angajaţi) asupra căreia acestea sunt impuse (de la care sunt colectate) în mod oficial. În cele ce
urmează vom demonstra că, în practică, atât consumatorii cât şi producătorii plătesc câte o parte
a impozitului perceput şi că partea de taxă suportată de fiecare este aceeaşi indiferent cui îi este
perceput impozitul (singurele excepţii sunt cazurile extreme de elasticitate ale cererii şi ofertei).32
Vom susţine aceste afirmaţii cu două exemple: exemplul unei accize pe bezină percepută
producătorilor şi exemplul aceleiaşi accize percepută consumatorilor. Concluziile pe care le vom
trage din aceste exemple sunt identice pentru toate tipurile de impozite, nu numai pentru accize.
În primul rând vom lua în considerare situaţia în care guvernul decide să perceapă acciza
de la producător. Ca urmare, pentru fiecare litru de benzină vândut, producătorul va plăti la
administraţia financiară o sumă T. Efectul accizei este reprezentat grafic în figură 1.1.
Atunci când guvernul impune acciza asupra producătorilor de bezină, oferta acestora scade33
grafic, aceasta se deplasează în sus cu o mărime egală cu nivelul accizei (T). Această deplasare
reflectă faptul că preţul minim la care producătorii sunt dispuşi să vândă fiecare litru nu mai este
costul marginal (reflectat în oferta iniţială Of), ci include şi acciza (Of+T). Ca urmare a acestei
reduceri a ofertei, noul preţ de echilibru va deveni Pc, iar noua cantitate tranzacţionată va fi Qt.
Pc este noul preţ pe care cumpărătorii de benzină vor trebui să îl achite pe litru. Din acest preţ
producătorii trebuie să plătească o sumă T guvernului; de aceea producătorilor le rămâne efectiv,
pe litru, numai Pc-T=Pp. Cu alte cuvinte, acciza plătită guvernului este acoperită de: a) o creştere
a preţului plătit de consumator de la P* (cât era în absenţa taxei) la Pc; b) de o scădere a preţului
reţinut de producător de la P* la Pp.
32 Bistriceanu, Ghe., “Finanţele agenţilor economici”, Editura Didactică şi Pedagogică R.A., Bucureşti, 2007, pg. 8133 Grigorie-Lăcriţa, N., Cioponea, M., C., ,,Finanţe publice şi fiscalitate”, Editura Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti, 2004, pg. 93
18
Figura 1.1. Incidenţa unei accize percepute producătorului
În concluzie, efectele accizei şi, în general, ale oricărui tip de impozit sunt reprezentate
de o scădere a cantităţii tranzacţionate (de la Q* la Qt). În plus, are loc o creştere a preţului plătit
de consumator şi o scădere a preţului reţinut de producător. Producătorii transferă asupra
consumatorilor o parte din acciză sub forma unei creşteri în preţ, dar această creştere nu este
egală cu mărimea accizei. Atât producătorii cât şi consumatorii plătesc efectiv o parte din
acciză, chiar dacă impozitul este perceput numai de la producători. De asemenea mai poate fi
reprezentată de o reducere a surplusului consumatorului. Bunăstarea consumatorului scade
pentru că plăteşte un preţ mai mare şi consumă mai puţine unităţi de produs.34
Un alt efect al accizei este şi reducerea surplusului producătorului. Surplusul
producătorului scade deoarece acesta reţine un preţ mai mic pe unitatea de produs şi vinde mai
puţin. De asemenea şi transferul asupra statului a unei părţi surplusul consumatorului şi
producătorului reprezintă tot un efect al accizei. Partea din aceast transfer suportată de
consumatori sub forma unei creşteri de preţ este dată de aria. Partea din venitul total suportată de
producător sub forma unei scăderi în preţ este aria .35
O reducere a bunăstării totale reprezintă un alt aspect al afectelor accizelor.
Pentru a ne convinge de faptul că perceperea accizei de la consumator nu schimbă nimic
în analiza de mai sus, vom cerceta şi efectele aceleiaşi accize pe benzină, dar percepută acum
consumatorilor (Figura 1.2.)
34 Bistriceanu, Ghe., “Finanţele agenţilor economici”, Editura Didactică şi Pedagogică R.A., Bucureşti, 2007, pg. 8935 Grigorie-Lăcriţa, N., Cioponea, M., C., ,,Finanţe publice şi fiscalitate”, Editura Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti, 2004, pg. 96
Cantitatea de echilibru
Preţ
A
Pretul de echilibru
O Q* Cantitate
Oferta (Of)
Cererea
E
P*
Of+T
Acciza (T)
Qt
Pc
Pp
M
N
R
19
Figura 1.2. Incidenţa unei accize percepute consumatorului
După cum se poate remarca, figura 1.2. este identică cu 1.1. cu o singură excepţie:
cererea (şi nu oferta) este cea care descreşte cu nivelul accizei. Această scădere reflectă faptul că
preţul maxim pe care consumatorii sunt dispuşi să îl plătească pe fiecare unitate este preţul iniţial
minus nivelul accizei. Scăderea cererii determină o scădere a preţului de echilibru, care devine
Pp. Preţul pe care consumatorii îl achită efectiv este însă Pp+T=Pc, adică acelaşi cu cel din
exemplul anterior. În concluzie, nu contează cui îi este destinat impozitul, efectele acestuia sunt
aceleaşi.
Partea din impozit suportată de producător nu este însă în mod necesar egală cu cea
suportată de consumator. În anumite cazuri, producătorii pot transfera o parte mai mare din taxă
auspra consumatorilor. În altele consumatorii sunt cei care plătesc mai puţin, iar producătorii mai
mult. 36
1.4. Rolul şi importanta accizelor
36 Ţâţu, L., Şerbănescu, C., Ştefan, D., Cataramă, D., ,,Fiscalitate de la lege la practică”, ediţia a V a, Editura C.H.Beck, Bucureşti, 2008, pg.65
Cantitatea de echilibru
Pretul de echilibru
Preţ
A
O Q* Cantitate
Oferta (Of)
Cererea (Co) E
P*
Qt
Pc
Pp
M
N
T
Co-T
20
Scopul accizelor este unul fiscal, desigur, şi anume formarea de resurse la dispoziţia
statului. Cel puţin la fel de importantă este însă şi motivaţia de ordin social a accizelor, prin
faptul că aceste pot fi folosite ca şi pârghii fiscale pentru controlarea consumurilor, în sensul
descurajării acelora care, spre exemplu, dăunează sănătăţii.
În cadrul bugetului de stat principalele impozite şi taxe sunt impozitul pe profit,
impozitul pe venit, taxa pe valoarea adăugată şi accizele. Ponderea acestora în totalul veniturilor
bugetului de stat în perioada 2008-2009 se prezintă astfel:37
Figura 1.3-Ponderea principalelor impozite şi taxe la bugetul de stat, Sursa: www.capital.ro
Cel mai important câmp de manevră rămâne domeniul accizelor, care vor fi majorate
după un anume calendar din cauză că încă în România nu a fost atins “nivelul minim” impus prin
directivele comunitare.
Totalul veniturilor bugetare colectate în trimestrul I de către Agenţia Naţională de
Administrare Fiscală a fost de 34.753,65 mil.lei, cu cca. 6,44 % mai mari decât totalul veniturilor
realizate (virate efectiv la bugetul general consolidat), respectiv, 32.651,96 mil. Lei.38
Diferenţa de 2.101,69 milioane lei s-a constituit în:
-sumele reprezentând TVA şi accize efectiv restituite (1.760 mil. lei);
-contribuţiile la fondurile de pensii administrate privat virate de către CNPAS prin
diminuarea conturilor de venituri ale bugetului asigurărilor sociale de stat (341,69 mil. lei).
Menţionăm că efectuarea acestor viramente a început în luna mai 2008.
La accize, faţă de program, încasările au fost mai mari cu 262,42 milioane lei, acest lucru
conducând la o depăşire a programului cu 8,91%. Situaţia detaliată a veniturilor din accize
colectate pe trimestrul I al anului 2009, se prezintă după cum urmează: 39
37 www.capital.ro, articol din 25.06.200838 www.mfin.ro 39 www.mfin.ro
21
Tabelul 1.1. “Situaţia detaliată a veniturilor din accize colectate pe trimestrul I al anului 2009”
Accize: 3.206.31 mil lei, din care:La intern: 3.169,31 mil lei Importuri: 36,99 mil.lei
-Produse energetice, 1.607,97 mil.lei-Alcool, distilate şi băuturi alcoolice, 204,59 mil.lei-Produse din tutun, 1.332,75 mil.lei-Cafea, 10,06 mil.lei -Energie electrică, 18,81 mil.lei-Alte produse, 10,13 mil.lei
-Produse energetice, 0,99 mil.lei-Alcool, distilate şi băuturi alcoolice, 6,05 mil.lei-Produse din tutun, 6,27 mil.lei-Cafea, 8,57 mil.lei-Autoturisme, 13,93 mil.lei-Alte produse, 1,18 mil.lei
0
200
400
600
800
1000
1200
1400
1600
1800
Produseenergetice
Alcool, distilatesi bauturialcoolice
Produse dintutun
Cafea Energieelectrica
Alte produse
Graficul nr.1.1.”Situaţia veniturilor din accizele colectate la intern pe trimestrul I, anul 2009”
0
2
4
6
8
10
12
14
16
Produseenergetice
Alcool,distilate si
bauturialcoolice
Produse dintutun
Cafea Autoturisme Alte produse
Graficul nr.1.2.”Situaţia veniturilor din accizele colectate la import pe trimestrul I, anul 2009”
22
Ponderea cea mai mare o deţin accizele încasate la intern (98,85%). În totalul accizelor
încasate cea mai mare pondere o înregistrează accizele din uleiuri minerale (50,18%, din care
50,15% la intern şi 0,03% din importuri), urmate de accizele din tutun (41,67%, din care 41,57%
la intern şi 0,20% din importuri), alcool şi băuturi alcoolice (6,57%, din care 6,38% la intern şi
0,19% din importuri) şi cele din cafea (0,58%, din care 0,31% la intern şi 0,27 % din importuri).
1.5. Accizele-studiu comparativ pe ţări
Accizele, aceste taxe speciale de consumaţie sunt prezente în toate ţările. Diferite sunt
doar procentele sau cuantumul în care acestea se percep. Ca şi în ţară la noi, ele se percep pe
anumite produse cum sunt carburanţii, energia electrică, ţigările, băuturile, aceste produse fiind
produse accizabile comune tuturor ţărilor.40
În România, nivelul accizelor pe categorii de produse s-a modificat în fiecare an. Aceste
nivele au scăzut sau au crescut de la an la an pentru a putea fi în concordanţă cu nivelul accizelor
practicate de ţările Uniunii Europene. Un exemplu foarte elocvent este cel al accizei la cafea. În
anul 2007 cota acesteia era de 612 euro/ U.M. la cafeaua prăjită, urmând ca în anul 2011 nivelul
acesteia să fie egal cu 0.41 În tabelul următor, tabelul 1.2.“Nivelul accizei la cafea în perioada 2007-
2011, în România” vom prezenta nivelul diferenţiat al accizei la cafea în funcţie de perioada de
timp căreia i se adresează. Această descreştere a nivelului accizei pentru cafea se datorează
faptului că în ţările Uniunii Europene cafeaua nu intra sub incidenţa accizei, România reducând
trepatat acest nivel va ajunge în anul 2011 la nivelul ţărilor europene.
Tabelul 1.2. “Nivelul accizei la cafea în perioada 2007-2011, în România”
Nr. crt.
Denumirea produsului său a grupei de
produse
2007
Acciza euro/tonă
2008
Acciza euro/tonă
2009
Acciza euro/tonă
2010
Acciza euro/tonă
2011
Acciza euro/tonă
1. Cafea verde 612 459 306 153 0
2. Cafea prăjită, inclusiv cafea cu înlocuitori
900 675 450 225 0
3. Cafea solubilă 3600 2700 1800 900 0
40 Şaguna, D., D., Şova, D., ,,Drept fiscal”, ediţia a II a, Editura C.H.Beck, Bucureşti, 2008, pg. 3941 Codul fiscal, anexe
23
0
500
1000
1500
2000
2500
3000
3500
4000
1 2 3 4 5
Cafea verde
Cafea prajita,inclusiv cafea cuinlocuitori
Cafea solubila
Graficul 1.3. “Nivelul accizei la cafea în perioada 2007-2011, în România”
Un exemplu neobişnuit de accize se găseşte în statul Hawaii. În loc de o impozitare a
vânzărilor, statul Hawaii impune o acciza generală (General Excize Tax), sau GET, cu privire la
toate activităţile comerciale din stat.42 GET este taxat cu o rată de 4% pentru cele mai multe
întreprinderi şi 0,5% pentru angrosişti. 43 Taxa se aplică pentru toate entităţile comerciale astfel
încât, în esenţă, taxa se colectează la fiecare nivel de producţie (de la furnizorul de materiale la
angrosist şi la distribuitorul). GET este, de asemenea, percepută pe serviciile prestate , cum ar fi
comisioanele agentului imobiliar, ale avocaţilor şi altele asemenea. Cu industria Hawaii-ului
este puternic dependenta de turism, statul colectează aproape jumătate din veniturile sale prin
impunerea accizei generală, GET.
Acciza generală a Hawaii a fost criticată pentru că care un impact disproporţionat asupra
familiilor cu venituri mici dat fiind faptul că acestea vor fi taxate de pe tranzacţiile intermediare
(cum ar fi cele dintre angrosist şi detailist), precum şi pe servicii, rezultând un efect de piramidă
reflectat în creşterea costurilor în raport cu preţurile de vânzare final, cu amănuntul.
În Statele Unite ale Americii accizele sunt percepute pe următoarele produse:44 camioane
şi remorci, arme de foc, produse petroliere, vehiculelor de pasageri de lux , contribuţiile
nedeductibile financiar la unele planuri ale angajatorului, echipamente de distracţie, automobile
care au ca şi combustibil gazul, vaccinuri, transporturile maritime şi aeriene, cărbunele, produse
chimice, anumite mărfuri importate, anvelopoe, poliţe externe de asigurare de viaţă, jocuri de
42 www.hawaii.gov.us43 www.hawaii.gov/budget/44 www.finance.gov.us
24
noroc. În statul Massachusetts, accizele se percep pe autoturisme, şi sunt prevăzute ca o taxă ad-
valorem .
Acciza în Franţa, este un tip de taxă pe mărfurile produse în ţară (spre deosebire de taxele
vamale, perceput pentru mărfurile din afara ţării). Exemple tipice de accize existente în Franţa
sunt: pe benzină, tutun şi alcool. Accizele sunt, de asemenea, taxe percepute de la producători de
aceste bunuri.45
În Olanda, accizele se aplică la băuturi alcoolice, tutun, petrol şi produse petroliere, fiind
incluse în preţul de vânzare al bunurilor. Nivelul acestora este diferit de la produs la produs (în
cazul băuturilor alcoolice - inclusiv în funcţie de concentraţie). Cu titlu de exemplu, în cazul unui
litru de gin olandez, accizele sunt 5,72 euro, iar pentru un litru de petrol - 0,59 euro. Accizele
sunt virate la administraţia financiară de către producători, importatori şi comercianţi, după caz.
La băuturile nealcoolice, respectiv sucuri de fructe şi legume, apa minerală şi băuturi răcoritoare
carbogazoase, se aplică taxe speciale de consumaţie. Spre exemplu, un litru de limonada se
taxează cu 0,055 euro, iar un litru de suc de fructe, legume sau apă minerală - cu 0,04 euro.46
În Rusia accizele sunt taxele federale. Ele sunt percepute cu privire la: producătorii de
alcool brut şi rafinat; băuturi alcoolice mai puternică decât 1,5% în volum (inclusiv bere);
benzină ; motorină ; uleiurile de motor; autoturisme şi motociclete cu motoare mai mare de 150
de cai putere; produsele din tutun.47
Legea din Rusia reglementează reguli stricte de acordare a licenţelor pentru rafinăriile de
petrol şi distilariile de alcool. Tarifele sunt prezentate progresiv, în creştere până în 2010. Până
în anul 2010 ponderea accizelor în preţul de vânzare cu amănuntul a unui pachet de ţigări va
creşte cu până la15 - 30% - însă mai puţin decât omologul său european. Ţigările sunt impozitate
pe baza unui procent din preţul cu amănuntul sugerat producătorilor. Accizelor în Rusia sunt, de
asemenea, mai mici decât în UE.
Impozitul pe extracţia de resurse minerale este o taxă ce este plătită de către companiile
petroliere. Determinarea ratei de impozitare pentru ulei (per tonă metrică) este delegată
guvernului. Tarife pentru alte resurse minerale sunt stabilite în Rusia ca un procent fix din
valoarea lor de piaţă (de la 3,8% pentru săruri de potasiu la 17,5% pentru gaz condensat) sau la
rublă sumă fixă pe unitatea de volum (de gaze naturale). Impozitul este acumulat şi plătit lunar,
pe bază fizică.
Exemplele pot să continue deoarece accizele se percep în toate ţările iar cotele diferă de
la o ţară la alta.
45 www.institut.minefi.gouv.fr46 www.minfin.nl47 www.minfin.ru
25
Accizele, cunoscute şi sub numele de taxe pe viciu constituie lupta statului împotriva
viciilor. Lupta împotriva viciilor nu este nouă, în trecut ea având o importanţă componenta
religioasă. Rolul activ al statului în această cruciadă are însă o dată recentă. Foarte puţină lume
ştie că prima ţara care a făcut din această campanie o politică de stat este Germania nazista.
Potrivit lui Robert Proctor, profesor la Stanford University (Racial Hygiene: Medicine Under the
Nazis, Harvard University, 1988), aici a fost înfiinţată prima Comisie pentru controlul
consumului de tutun şi alcool, a apărut noţiunea fumatului pasiv (lansată de un oficial nazist - dr.
Fritz Licknit) şi au fost ste-rilizati alcoolicii care nu răspundeau programului de dezalcoolizare
(în cadrul programului de prevenire a bolilor genetice).48
Conştiente ca invocarea moralităţii în interzicerea unor acţiuni ale individului are un
caracter autoritar, statele occidentale şi-au motivat intervenţionismul în viaţa individului prin
eşecul pieţei. Impozitarea mai agresivă a viciilor a fost explicată pe prezumţia că un schimb
voluntar între două persoane poate avea efecte negative asupra unei a treia părţi. De aceea,
scopul legitim al guvernului este de a forţa persoanele private să suporte întregul cost al
propriilor decizii, prin impozite şi reglementari „care să corecteze erorile pieţei".49 Numai că
respectivele costuri sociale impuse celei de-a treia părţi sunt imposibil de măsurat. În plus, chiar
dacă ar putea fi măsurate, existenţa unui cost social nu implica faptul că eliminarea sa va fi
eficientă din punct de vedere economic, pentru că eforturile pentru eliminarea costului pot depăşi
beneficiile obţinute. De cele mai multe ori, intervenţionismul statului este mult mai păgubos
pentru toate părţile decât era starea iniţială „imperfecta" a pieţei.
De asemenea implicarea statului prin fixarea nivelului accizei are ca şi rezultat aducerea
de venituri cât mai mari statului.50Astfel, veniturile bugetare aduse statului din acciza pe ţigări
sunt bogate având în vedere numărul persoanelor fumătoare. Din acest punct de vedere ţara
noastră nu se afla în topul clasamentului la cele mai mari venituri aduse statului dar nici în coada
clasamentului, veniturile bugetare din acciza pe ţigări fiind considerabile. După cum observăm în
graficul de mai jos România se afla pe locul al nouălea fiind precedată de ţări cum ar fi
Slovenia, Ungaria, Grecia, Luxemburg, venitul cel mai mare din acciza la tutun regăsindu-se în
Bulgaria.51 Procentul cel mai mic se regăseşte în Suedia, venitul din acciza la tutun aflându-se
sub nivelul de 0,50 % din PIB.
48 Condor, I., “Drept fiscal şi financiar”, Editura Tribuna Economică, Bucureşti, 200749 Şaguna, D., D., ,,Drept financiar şi fiscal”, Editura All Beck, Bucureşti, 2003, pg. 4450 Moşteanu, T., coordonator, ,,Finanţe publice – Note de curs şi aplicaţii pentru seminar”, Editura Universitară, Bucureşti, 2005, pg. 7151 www.capital.ro, articol din 12.02.2008
26
Figura 1.4.”Veniturile bugetare din acciza la tutun”, Sursa: www.capital.ro
Fumatul este unul dintre cazurile în care oficialii statului au identificat costuri sociale
impuse de fumători: fumatul pasiv, încurajarea tinerilor de a se apuca de fumat. Aceste costuri
sunt însă imposibil de măsurat, cel mult pot fi „estimate" de specialişti din sistem, care au un
interes personal de a le exagera (doar sunt plătiţi din venituri publice). Singurul cost care poate fi
oarecum apreciat este cel cu cheltuielile pentru sănătate. Fumatul provoacă boli grave, care
irosesc resursele pentru sănătate ale statului. Numai că argumentul nu ar ţine într-un stat în care
costurile cu sănătatea ar fi unele private, în care sănătatea nu ar fi furnizata „gratuit" de stat. Într-
un sistem de sănătate privat, costurile „sociale" ar fi suportate aproape în totalitate de fumători.
Firmele de asigurări ar avea produse diferenţiate pentru diferitele categorii de clienţi, în funcţie
de riscul de îmbolnăvire al acestora. În România şi mai peste tot în Europa însă, costurile cu
sănătatea sunt suportate într-o mai mare măsură de stat. Astfel, intervenţia în viaţa individului,
prin taxe şi impozite discriminatorii, dar şi prin reglementarea anumitor pieţe, este „legitimată"
prin costurile suportate de stat.52
Un exemplu comun a accizelor este impozitul pe vânzarea de ţigări, o taxă fixă pe
fiecare pachet de ţigări vândute. Accizelor la ţigări variază în funcţie de stat şi variază de la 7
cenţi pe ambalaj, în Carolina de Sud la 3.46 dolari pe ambalaj din Rhode Island. Accizele
dublează sau chiar triplează preţul cu amănuntul la ţigări, în unele state, dar poate fi evitată în
multe state prin cumpărarea de tutun şi de hârtie de ţigară separat.
În Europa, situaţia este asemănătoare cu situaţia Americii, accizele pe vânzarea de ţigări
variind de la un stat la altul. În România, chiar dacă în termeni absoluţi preţul unui pachet de
ţigări este mai mic decât în majoritatea celorlalte state UE, raportat la puterea de cumpărare a
52 Vintilă, G., ,,Fiscalitate. Metode şi tehnici fiscale”, Editura Economică, Bucureşti, 2004, pg.59
27
populaţiei este de departe cel mai ridicat.53 Anul trecut, unele dintre cele mai importante
componente ale veniturilor statului au fost accizele. Dacă ne uitam în Uniunea Europeană, media
accizelor din ţigări în totalul veniturilor bugetului de stat este de 2,5%, în România ea este de
7,6%, de trei ori şi jumătate mai mare. Ceea ce trebuie însă precizat este că inelasticitatea cererii
acestui produs face ca producătorii şi comercianţii să transfere plata taxelor şi impozitelor
integral consumatorilor.54
Figura 1.5. “Modul de creştere a accizelor în Europa”, sursa: Phil Morris International
Situaţia comparativă a nivelului accizelor la ţigarete în ţările memebre ale Uniunii
Europene pe anul 2009 se prezintă astfel:
Tabel 1.3. “ Nivelului accizelor la ţigarete în ţările memebre ale UE pe anul 2009”
Nr.Crt
Statul membru Nivelul standard de accize(euro/1000 ţigarete)
1 România 50.00
2 Lituania 37.36
3 Bulgaria 50.94
4 Estonia 63.83
5 Slovenia 64.00
6 Polonia 64.45
53 www.eur-lex.europa.eu 54 Alexandru, F., ,,Fiscalitate şi preţuri în economia de piaţă”, Editura Economică, Bucureşti, 2002, pg. 78
28
7 Ungaria 67.49
8 Letonia 67.73
9 Slovacia 71.96
10 Cehia 75.14
11 Spania 79.45
12 Cipru 83.25
13 Grecia 86.25
14 Luxemburg 91.30
15 Austria 104.09
16 Portugalia 104.75
17 Italia 105.30
18 Malta 109.50
19 Danemarca 114.52
20 Belgia 124.77
21 Finlanda 129.53
22 Suedia 130.62
23 Olanda 136.65
24 Germania 140.72
25 Franţa 169.60
26 Marea Britanie 227.44
27 Irlanda 249.32
29
Nivelul standard de accize (euro/1000 ţigarete)
0
50
100
150
200
250
300R
om
ânia
Litu
ania
Bulg
aria
Esto
nia
Slo
venia
Polo
nia
Ungaria
Leto
nia
Slo
vacia
Cehia
Spania
Cip
ru
Gre
cia
Luxem
burg
Austria
Portugalia
Italia
Malta
Danem
arc
a
Belg
ia
Fin
landa
Suedia
Ola
nda
Germ
ania
Fra
nţa
Mare
a B
rita
nie
Irla
nda
Tara
Valo
are
România
Lituania
Bulgaria
Estonia
Slovenia
Polonia
Ungaria
Letonia
Slovacia
Cehia
Spania
Cipru
Grecia
Luxemburg
Austria
Portugalia
Italia
Malta
Danemarca
Belgia
Finlanda
Suedia
Olanda
Germania
Franţa
Marea Britanie
Irlanda
Grafic 1.4. “ Nivelului accizelor la ţigarete în ţările memebre ale UE pe anul 2009”
Situaţia comparativă a nivelului accizelor în Euro/ţigarete arată că România are al doilea
cel mai scăzut nivel al accizelor dintre ţările Uniunii Europene, după Lituania (37.36euro/ 1000
ţigarete), respectiv 50,00 euro/ţigarete. În celalalte ţări membre nivelul accizelor este peste cel
practicat de ţara noastră, nivelul cel mai mare fiind atins de Irlanda, respectiv 249,32
euro/ţigarete. Cu toate acestea, ţările învecinate României cum ar fi Moldova, Bulgaria, Ucraina
au un nivel al accizelor mult mai mic ceea ce face ca preţul ţigărilor să fie mai mic decât preţul
practicat de România.
În graficul următor prezentam nivelul preţurilor celor mai importante marci de ţigări atât
în România cât şi în Moldova şi Ucraina.55
55 www.capital.ro, articol din 10.08.2008
30
Figura 1.6.“Nivelul preţurilor celor mai importante marci de ţigări în România, Moldova şi
Ucraina” , Sursa: www.capital.ro
Acciza la carburanţi reprezintă o altă sursă importantă de venit la bugetul de stat.56 Pe
lângă taxele pe care un posesor de autovehicul trebuie să le plătească pentru a se bucura de
propria maşină el mai trebuie să achite şi accizele impuse de fiecare administraţie în carburanţi,
nivelul acestora influenţând substanţial preţul la pompă şi, implicit, costurile de exploatare ale
unui autovehicul. Cel mai mare nivel al acestor accize se aplică în Olanda, valoarea sa, 701 euro
pe tonă, la benzină, fiind dublă faţă de minimul Uniunii Europene. România (332 euro/tonă) se
află la coada clasamentului, ţara noastră beneficiind deocamdată, alături de Bulgaria, de o
exceptare de la nivelul minim de 359 euro/1000 litri impus de UE la benzină, respectiv 302
euro/1000 litri la motorină.57
Tabel 1.4.”Nivelul accizelor la combustibil în ţările europene”
ŢARA ACCIZADiesel Benzina
Austria 347 442Belgia 318 592
Bulgaria 307 350Cehia 406 483Cipru 245 299
Danemarca 382 561
56 Moşteanu, T., coordonator, ,,Finanţe publice – Note de curs şi aplicaţii pentru seminar”, Editura Universitară, Bucureşti, 2005, pg. 8857 www.minfin.ro
31
Estonia 330 359Finlanda 364 627Franţa 428 607
Germania 470 655Grecia 302 359Irlanda 368 509Italia 423 564
Letonia 330 379Lituania 330 434
Luxemburg 302 462Malta 352 459
Marea Britanie 661 661Olanda 413 701Polonia 339 488
Portugalia 364 583România 284 336Slovacia 481 515Slovenia 383 403Spania 302 360Suedia 446 568Ungaria 368 448
Accize - benzina
0100200300400500600700800
Aus
tria
Bel
gia
Bul
garia
Ceh
ia
Cip
ru
Dan
emar
ca
Est
onia
Finl
anda
Fran
ta
Ger
man
ia
Gre
cia
Irlan
da
Italia
Leto
nia
Litu
ania
Luxe
mbu
rg
Mal
ta
Mar
ea
Ola
nda
Pol
onia
Por
tuga
lia
Rom
ania
Slo
vaci
a
Slo
veni
a
Spa
nia
Sue
dia
Ung
aria
Tara
Val
oare
Austria
Belgia
Bulgaria
Cehia
Cipru
Danemarca
Estonia
Finlanda
Franta
Germania
Grecia
Irlanda
Italia
Letonia
Lituania
LuxemburgGraficul 1.5.”Nivelul accizei la benzină în ţările europene”
32
Accize - diesel
0
100
200
300
400
500
600
700
Aus
tria
Bel
gia
Bul
garia
Ceh
ia
Cip
ru
Dan
emar
ca
Est
onia
Finl
anda
Fran
ta
Ger
man
ia
Gre
cia
Irlan
da
Italia
Leto
nia
Litu
ania
Luxe
mbu
rg
Mal
ta
Mar
ea
Ola
nda
Pol
onia
Por
tuga
lia
Rom
ania
Slo
vaci
a
Slo
veni
a
Spa
nia
Sue
dia
Ung
aria
Tara
Val
oare
Austria
Belgia
Bulgaria
Cehia
Cipru
Danemarca
Estonia
Finlanda
Franta
Germania
Grecia
Irlanda
Italia
Letonia
Lituania
LuxemburgGrafic 1.6.”Nivelul accizei la motorină în ţările europene”
În paralel cu informaţiile legate de ceea ce trebuie să plătească un proprietar de
autovehicul, ACEA (European Automobile Manufacturers’Association) a colectat şi date
financiare din mai multe state europene privind contribuţiile aduse de industria auto la bugetele
ţărilor respective. Cifrele nu sunt exhaustive, în primul rând din cauza absenţei unor date din
câteva state, inclusiv România, dar şi pentru că nu sunt actualizate toate la nivelul anului 2008.
Însă ele conturează o sumă fabuloasă, aproximativ 400 de miliarde de euro, încasată la nivelul
Uniunii Europene anual din înmatriculări, impozite pe maşini, accize pe carburanţi, taxe pentru
permise auto, TVA (inclusiv pe service, piese de schimb, uleiuri), asigurări, diferite taxe de
drum. 58 Fără a comunica în mod direct acest lucru, reprezentanţii constructorilor de automobile
încearcă să sublinieze importanţa acestei industrii pentru economia fiecărui stat în parte şi pentru
Uniunea Europeană în ansamblul său.
Din punctul de vedere al cetăţeanului, această informaţie se traduce prin conştientizarea
contribuţiei la buget pe acest segment cu sume ce pot ajunge, în cazul unei ţări precum România,
la 7-10 miliarde de Euro, aproape jumătate din împrumutul acordat de FMI ţării noastre.
Potrivit analizei efectuate, comparativ cu alte state membre UE, România are un nivel
destul de redus al accizelor pentru băuturi spirtoase, la fel şi pentru benzină fără plumb şi
ţigarete. La vinuri spumoase, 10 state membre nu aplica accize, dar România nu se număra între
acestea. La “băuturi fermentate liniştite” nici România nici alte 12 state nu aplica accize. Cât
priveşte capitolul “carburanţi”, România apare cu unul din cel mai scăzut nivel al accizei la
benzina fără plumb, în urma să mai aflându-se doar Cipru.59
Acciza la electricitate la nivelul ţărilor Uniunii Europene se prezintă după cum urmează:
58 www.euroactiv.ro 59 www.zf.ro, articol din 15.05.2009
33
Tabelul 1.5. ”Nivelul accizei la electricitate în ţările europene pe anul 2009”
Nr. crt
Statul membru Nivelul standard de accize-scop comercial
Nivelul min=0,50 euro/Mwh
Nivelul standard de accize- scop necomercial
Nivelul min=1,00 euro/Mwh1 România 0,42 0,842 Cipru 0 03 Franţa 0 04 Grecia 0 05 Lituania 0 06 Marea Britanie 0 07 Belgia 0 1,918 Irlanda 0,50 1,009 Luxemburg 0,50 1,0010 Slovenia 0,50 1,0011 Spania 0,50 1,0012 Slovacia 0,66 -13 Bulgaria 0,72 0,7214 Letonia 0,78 0,7815 Malta 0,84 0,8416 Ungaria 1,04 1,0417 Cehia 1,15 1,1518 Finlanda 2,63 8,8319 Portugalia - -20 Plonia 5,91 5,9121 Germania 12,30 20,5022 Austria 15.00 15.0023 Suedia 28,99 28,9924 Danemarca 91,82 82,8425 Olanda 108.50 108,50
Nivelul standard de accize-scop comercial Nivelul min=0,50 euro/Mwh Nivelul standard de accize- scop necomercial Nivelul min=1,00 euro/Mwh
0
0,5
1
1,5
2
2,5
Rom
ânia
Cip
ru
Fra
nţa
Gre
cia
Lituania
Mare
a B
rita
nie
Belg
ia
Irla
nda
Luxem
burg
Slo
venia
Spania
Slo
vacia
Bulg
aria
Leto
nia
Malta
Ungaria
Cehia
Tara
Valo
are
Graficul 1.7.a. “Nivelul accizei la electricitate în ţările europene”
34
În graficul prezentat se evidenţiază faptul că România are unul dintre cele mai scăzute
nivele al accizei la electricitate, respectiv 0,42 Euro/Mwh fiind nivelul standard de accize pentru
electricitatea utilizată în scop commercial şi 0,84 Euro/Mwh pentru electricitatea utilizată în scop
necomercial.Tari precum Cipru, Franţa, Grecia, Lituania şi Marea Britanie nu aplică accize
pentru energia electrică atât pentru cea utilizată în scop comercial cât şi pentru cea utilizată în
scop necomercial.În Portugalia nici nu există un astfel de impozit.
De asemenea putem să observăm faptul că Bulgaria, ţară ce a aderat la Uniunea
Europeană în acelaşi an în care a aderat şi România are un nivel al accizei de 0,72 Euro/Mwh la
electricitatea utilizată în scop comercial, nivel mai ridicat cu 0,30 Euro/Mwh decât cel practicat
de ţara noastră. Acciza aplicată la electricitatea utilizată în scop necomercial are un nivel de 0,72
Euro/Mwh, nivel mai scăzut decât cel practicat de România (de 0,12 Euro/Mwh).
Nivelul standard de accize-scop comercial Nivelul min=0,50 euro/Mwh Nivelul standard de accize- scop necomercial Nivelul min=1,00 euro/Mwh
010
2030
405060
7080
90100
110120
Fin
landa
Portugalia
Polo
nia
Germ
ania
Austria
Suedia
Danem
arc
a
Ola
nda
Tara
Valo
are
Graficul 1.7.b. “Nivelul accizei la electricitate în ţările europene”
Printre ţările cu nivele ridicate ale accizei la energia electrică se numără Germania,
Austria, Suedia, Danemarca, nivelul cel ami ridicat fiind în Olanda, un nivel de 108,5 Euro/Mwh
atât pentru electricitatea utilizată în scopuri comerciale cât şi pentru electriciatea utilizată în
scopuri necomerciale.
În ceea ce priveşte alcoolul etilic, băuturile spirtoase, inclusiv rachiurile din fructe,
România se află din nou în clasamentul ţărilor care practică niveluri mici ale accizelor.
35
Tabelul 1.6.” Nivelul accizelor la alcoolul etilic (băuturi spirtoase, inclusiv rachiuri din fructe) în ţările europene, anul 2009”
Statul membru
Nivelul standard de accize (euro/ hl alcool pur)
Nivel accize mici distilării (euro/ hl alcool pur)
România *) 750,00 475,00Bulgaria*) 562,43 281,21Cipru 598,01Slovenia 694,79Italia 800,01Spania 830,25 726,54Slovacia*) 939,38 469,69Ungaria*) 976.62Austria 1000,00 540,00Portugalia 1001,35 500,67Luxemburg 1041,15Cehia 1081,10 542,57Letonia 1163,45Lituania 1278,96Estonia 1291,06Germania 1303,00 730,00Grecia 1308,00Malta 1400,00Polonia 1466,63Franţa 1471,75Olanda 1504,00Belgia 1752,24Danemarca 2010,62Marea Britanie
2803,38
Finlanda 3580,00Irlanda 3925,00Suedia 5154,93
*) Derogări pentru limite cantitative anuale (max 50 litri) de băuturi din fructe produse pentru gospodarii individuale.
0
200
400
600
800
1000
1200
1400
Nivelul standard de accize (euro/ hl alcool pur) Nivel accize mici distilării (euro/ hl alcool pur)
Graficul 1.8.a.” Nivelul accizelor la alcoolul etilic (băuturi spirtoase, inclusiv rachiuri din fructe) în ţările europene, anul 2009”
36
După cum se observă în graficul de mai sus, cel mai scăzut nivel standard al accizelor la
alcoolul etilic este practicat de Bulgaria (562,43 Euro/ hl alcool pur), urmată de Cipru şi
Slovenia, ca pe locul al patrulea să fie România cu un nivel standard practicat de 750,00 Euro/ hl
alcool pur.
Majoriatatea ţărilor nu practică accize pentru micile distilării, însă sunt câteva ţări în care
se aplică accize pentru acestea. Principalele ţările în care se aplică acciza sunt: Bulgaria,
Slovacia, Spania, Austia, Portugalia, Cehia etc.60Printre toate aceste ţări se află şi România care
practică un nivel de 475 Euro/hl alcool pur, cea mai mică cotă fiind aplicată de Bulgaria, în sumă
de 281,21 Euro/hl alcool pur.
0
1000
2000
3000
4000
5000
6000
Tara
Valo
are
Graficul 1.8.b.” Nivelul accizelor la alcoolul etilic (băuturi spirtoase, inclusiv rachiuri din fructe) în ţările europene, anul 2009”
Printre ţările în care se aplică cote foarte mari de accize pentru alcoolul etilic se numără
Danemarca, Marea Britanie, Finlanda, Irlanda. Cel mai mare nivel al accizei pe astfel de produse
se afla în Suedia, nivelul fiind de 5154,93Eeuro/ hl alcool pur.
Comparativ cu alte state membre UE, România are un nivel destul de redus al accizelor
pentru băuturi spirtoase, la fel şi pentru benzină fără plumb şi ţigarete.61 La vinuri spumoase,
zece state membre nu aplica accize, dar România nu se număra între acestea. La “băuturi
fermentate liniştite” nici România nici alte doisprezece state nu aplica accize. Cât priveşte
capitolul “carburanţi”, România apare cu unul din cel mai scăzut nivel al accizei la benzina fără
plumb, în urma să mai aflându-se doar Cipru.
60 www.sfin.ro, articol din 25.05.200961 www.capital.ro, articol din 15.02.2009
37
Capitolul 2. Accizele- sferă de aplicare, delimitări, regim de antrepozitare
2.1. Sfera de aplicare, alte considerente
Produsele şi grupele de produse pentru care se datorează accize sunt : alcoolul etilic
alimentar, berea, ţuica şi rachiurile naturale, vinurile şi orice alte produse destinate industriei
alimentare şi consumului care conţin alcoole etilic alimentar, cafeaua, produsele din tutun, unele
confecţii din blănuri naturale cu excepţia celor din iepure, oaie şi capră, articole de cristal,
mobilierul sculptat, articolele de parfumerie şi toaletă, cărţile de joc, bijuteriile din metale
preţioase (exclusiv verighetele de aur), produsele petroliere, gazul metan sau gazul de sondă,
benzina, motorina s.a.62
Importul, în cazul României, reprezintă orice intrare de produse accizabile din afara
teritoriului comunitar, cu excepţia:63
· plasării produselor accizabile sub regim vamal suspensiv în România (regimul vamal
suspensiv este regimul fiscal conform căruia plata accizelor este suspendată pe perioada
producerii, transformării, deţinerii şi deplasării produselor;
· distrugerii sub supravegherea autorităţii vamale a produselor accizabile;
· plasării produselor accizabile în zone libere, antrepozite libere sau porturi libere, în
condiţiile prevăzute de legislaţia vamală în vigoare.
De asemenea, se consideră a fi import:
· scoaterea unui produs accizabil dintr-un regim vamal suspensiv, în cazul în care produsul
rămâne în România;
· utilizarea în scop personal în România a unor produse accizabile plasate în regim vamal
suspensiv;
· apariţia oricărui alt eveniment care generează obligaţia plăţii accizelor la intrarea
produselor accizabile din afara teritoriului comunitar.
Teritoriul comunitar, din punctul de vedere al accizelor este format din teritoriul
Comunităţii, cu excepţia următoarelor teritorii naţionale:
- în cazul Republicii Federale Germania: Insula Heligoland şi teritoriul Busingen;
- în cazul Republicii Italiana: Livigno, Campione d'ltalia şi apele italiene ale lacului
Lugano;
- în cazul Regatului Spaniei: Ceuta, Melilla şi Insulele Canare;
- în cazul Republicii Franceze: teritoriile de peste mări.
62 Şaguna, D., D., ,,Drept financiar şi fiscal”, Editura All Beck, Bucureşti, 2003, pg 4563 Popa, A., F., Popa, N., “Impozitele şi taxele reglementate de codul fiscal - exemple practice, studii de caz “, Editura Contaplus, Bucureşti, 2008, pg.103
38
Sunt cuprinse în teritoriul Comunităţii, din punctul de vedere al accizelor:
-Principatul Monaco - asimilat Republicii Franceze;
-Jungholz şi Mittelberg (Kleines Walsertal) - asimilate Republicii Federale Germania;
-Insula Man - asimilată Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord;
-San Marino - asimilată Republicii Italiane.
Aşa cum am arătat, accizele sunt taxe speciale de consum care se datorează bugetului
de stat pentru producţia şi importul de produse accizabile la anumite termene stabilite de fiecare
stat membru prin legislaţia naţională.
Dacă termenele de plată diferă de la stat la stat, fiind stabilite diferit şi în funcţie de
natura operatorului economic (ca exemplu, pentru operatorul înregistrat, obligaţia de plată este
ziua lucrătoare imediat următoare celei în care a avut loc recepţia produselor accizabile, în timp
ce pentru antrepozitarul autorizat, obligaţia de plată, ca regulă generală, este dată de 25 a lunii
următoare), generarea obligaţiei de plată a accizei intervine întotdeauna la momentul producerii
produselor accizabile pe teritoriul comunitar sau la momentul importului în acest teritoriu.
Exigibilitatea ia naştere la momentul eliberării pentru consum sau când se constată
pierderi sau lipsuri de produse accizabile.64
Prevederea referitoare la exigibilitatea în cazul pierderilor sau lipsurilor nu se aplică şi
plata accizei nu se datorează dacă pierderea sau lipsa intervine în perioada în care produsul
accizabil se află într-un regim suspensiv şi sunt îndeplinite oricare dintre următoarele condiţii:65
· produsul nu este disponibil pentru a fi folosit în România datorită vărsării, spargerii,
incendierii, inundaţiilor sau altor cazuri de forţă majoră, dar numai în situaţia în care
autorităţii fiscale competente i se prezintă dovezi satisfăcătoare cu privire la evenimentul
respectiv, împreună cu informaţia privind cantitatea de produs care nu este disponibilă
pentru a fi folosită în România;
· produsul nu este disponibil pentru a fi folosit în România datorită evaporării sau altor
cauze care reprezintă rezultatul natural al producerii, deţinerii sau deplasării produsului,
dar numai în situaţia în care cantitatea de produs care nu este disponibilă pentru a fi
folosită în România nu depăşeşte limitele prevăzute în norme legale în vigoare;
· pierderile sau lipsurile sunt dovedite prin procese-verbale se încadrează în limitele legale
şi sunt înregistrate în evidenţele contabile.
64 Tulvinschi, M., ,,Fiscalitatea şi contabilitatea întreprinderii”, Editura Universităţii Suceava, Suceava, 2003, pg. 32 65 Ţâţu, L., Şerbănescu, C., Ştefan, D., Cataramă, D., ,,Fiscalitate de la lege la practică”, ediţia a V a, Editura C.H.Beck, Bucureşti, 2008., pg. 107
39
Antrepozitării autorizaţi, operatorii înregistraţi şi operatorii neînregistraţi beneficiază de
scutire pentru pierderile intervenite pe timpul transportului intracomunitar al produselor în regim
suspensiv dacă pierderile sunt dovedite, conform regulilor statului membru de destinaţie.66
În cazul pierderilor nejustificate, acciza va fi stabilită pe baza cotelor aplicabile în statele
membre respective, în momentul în care pierderile - corect stabilite de către autorităţile fiscale
competente - s-au produs sau, dacă este necesar, la momentul când lipsa a fost înregistrată.
Aceste pierderi vor fi, în toate cazurile, indicate de autorităţile fiscale competente pe
versoul exemplarului documentului administrativ de însoţire care va fi returnat expeditorului cu
precizarea dacă acordă scutire parţială sau nu acordă scutire pentru pierderile sau lipsurile
stabilite şi specificarea bazei de calcul a accizei.
Autoritatea competentă a starului membru de destinaţie are obligaţia de a trimite
autorităţii competente a statului membru în care s-au constatat pierderile sau lipsurile, o copie a
exemplarului de returnat al documentului de însoţire.
Acciza datorată se calculează de către autoritatea competentă a statului membru în care s-
au stabilit ori s-au constatat pierderile sau lipsurile, pe baza cotelor accizelor aplicabile în acest
stat, la momentul în care pierderile s-au produs ori dacă este necesar, când lipsa a fost
înregistrată.
Dacă pierderile sunt înregistrate într-un antrepozit fiscal autorizat pentru producţia şi/sau
depozitarea de produse accizabile cu nivele diferite de accize, acciza aferentă pierderilor
nejustificate, se calculează cu cota cea mai mare practicată în antrepozitul fiscal respectiv.
Pentru un produs accizabil, care are dreptul de a fi scutit de accize, acciza devine
exigibila la data la care produsul este utilizat în orice scop care nu este în conformitatte cu
scutirea.67
În cazul unui produs energetic destinat a fi utilizat într-un scop cu drept de scutire şi
pentru care acciza nu a fost anterior exigibilă, dar care prin schimbarea destinaţiei iniţiale este
oferit spre vânzare sau utilizat drept combustibil ori carburant, acciza devine exigibilă la data la
care i s-a schimbat destinaţia, obligaţia plăţii accizei revenind vânzătorului sau utilizatorului în
funcţie de cel care a dispus schimbarea destinaţiei.
În cazul unui produs accizabil, pentru care acciza nu a fost anterior exigibilă şi care este
depozitat într-un antrepozit fiscal pentru care se revocă ori se anulează autorizaţia, acciza devine
66 Nicolae, G., Lacriţa, M., Ciopanea, C., “ Finanţe Publice şi Fiscalitate”, Editura Fundatiei Romane de Maine, Bucureşti, 2004, pg.6967 Şaguna, D., D., Şova, D., ,,Drept fiscal”, ediţia a II a, Editura C.H.Beck, Bucureşti, 2008, pg. 100
40
exigibilă la data comunicării revocării sau anulării autorizaţiei pentru produsele accizabile ce pot
fi eliberate pentru consum.68
Pentru pierderile şi lipsurile nejustificate, pentru produsele cu drept de scutire şi pentru
care s-a schimbat destinaţia iniţială, precum şi pentru produsele depozitate într-un antrepozit
fiscal pentru care s-a dispus revocarea sau anularea autorizaţiei, acciza se plăteşte în termen de 5
zile de la data la care acciza a devenit exigibilă, cel în cauză având şi obligaţia de a depune o
declaraţie de accize la organul fiscal.
Dacă o neregulă sau o abatere s-a comis în timpul circulaţiei, implicând şi exigibilitatea
accizelor, aceasta se va datora, în statul membru unde a avut loc abaterea sau neregulă, de către
persoana fizică sau juridică din ţara de provenienţă care a garantat plata accizei pentru circulaţie,
fără ca aceasta să impieteze asupra începerii procedurilor penale.
Dacă acciza este plătită în alt stat membru decât cel de provenienţă a produselor, statul
membru care a încasat accizele va informa autorităţile fiscale competente ale ţării de
provenienţă.
Dacă pe durata transportului o neregulă sau abatere a fost depistată, neputându-se stabili
unde a avut loc, atunci se consideră că abaterea a avut loc pe teritoriul statului membru unde
aceasta a fost depistată.
Atunci când produsele supuse accizelor nu ajung la destinaţie şi nu este posibilă
stabilirea locului în care s-a comis abaterea sau neregulă, aceasta se va considera a fi fost comisă
în statul membru de livrare a produselor, care va colecta acciza cu cota în vigoare la data la care
produsele au fost livrate, în afară de situaţia în care, într-o perioadă de 4 luni de la data livrării
produselor, se prezintă dovezi care să asigure autorităţile fiscale competente de corectitudinea
tranzacţiei ori să aducă lămuriri asupra locului unde s-a produs efectiv abaterea sau neregulă.69
Dacă înainte de expirarea perioadei de 3 ani de la data la care documentul administrativ
de însoţire a fost întocmit, statul membru unde a avut loc efectiv abaterea sau neregulă este
stabilit cu certitudine, acel stat membru va colecta acciza prin aplicarea cotei în vigoare la data la
care bunurile au fost livrate. în acest caz, imediat ce dovadă colectării taxei a fost prezentată,
acciza plătită iniţial va fi restituită.
În cazul unui ulei mineral, pentru care acciza nu a fost exigibilă, ea devine exigibilă la
data la care el este oferit spre vânzare, obligaţia plătii revenind vânzătorului, sau la data la care
este utilizat drept combustibil sau carburant, obligaţia plăţii revenind utilizatorului.
68 Ţâţu, L., Şerbănescu, C., Ştefan, D., Cataramă, D., ,,Fiscalitate de la lege la practică”, ediţia a V a, Editura C.H.Beck, Bucureşti, 2008., pg. 10969 Şaguna, D., D., ,,Drept financiar şi fiscal”, Editura All Beck, Bucureşti, 2003, pg 73
41
Conform legislaţiei comunitare privind accizele, eliberarea pentru consum este
considerată a fi:70
· orice ieşire, inclusiv ocazională, a produselor accizabile din regimul suspensiv;
· orice producţie, inclusiv ocazională, de produse accizabile în afara regimului suspensiv;
· orice import, inclusiv ocazional, de produse accizabile - cu excepţia energiei electrice,
gazului natural, cărbunelui şi cocsului - dacă produsele accizabile nu sunt plasate în
regim suspensiv;
· utilizarea de produse accizabile în interiorul antrepozitului fiscal altfel decât ca materie
primă;
· orice deţinere în afara regimului suspensiv a produselor accizabile pentru care nu s-a
plătit acciza;
· recepţia, de către un operator înregistrat sau neînregistrat, de produse accizabile,
deplasate de la un antrepozit fiscal dintr-un alt stat membru al Uniunii Europene;
· deţinerea în scopuri comerciale de către un comerciant de produse accizabile, care au fost
eliberate în consum în alt stat membru sau au fost importate în alt stat membru şi pentru
care acciza nu a fost plătită în România;
· consumul de produse energetice în alte scopuri decât cel de producţie şi, în special,
pentru propulsia vehiculelor.
Nu este considerată eliberare pentru consum:71 mişcarea produselor accizabile din
antrepozitul fiscal către:un alt antrepozit fiscal în România sau în alt stat membru;un operator
înregistrat în alt stat membru;un operator neînregistrat în alt stat membru;o ţară din afara
teritoriului comunitar (exportul către state necomunitare).
De asemenea distrugerea de produse accizabile într-un antrepozit fiscal, datorată unor
cazuri fortuite sau de forţă majoră ori neîndeplinirii condiţiilor legale de comercializare, în
condiţiile stabilite prin legislaţia naţională nu este considerată eliberare pentru consum.
Atât consumul de produse energetice în incinta unui loc de producţie de produse
energetice atunci când se efectuează în scopuri de producţie cât şi consumul de electricitate
înregistrat pentru producţia de energie electrică, pentru producţia combinată de energie electrică
şi energie termică, pentru menţinerea capacităţii de a produce energie electrică, precum şi
consumul înregistrat pentru operaţiuni de transport şi distribuţie de energie electrică, în limitele
stabilite pentru aceste operaţiuni de către Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul
Energiei nu sunt considerate eliberare pentru consum.
70 Vintilă, G., ,,Fiscalitate. Metode şi tehnici fiscale”, Editura Economică, Bucureşti, 2004, pg. 65 71 Bufan, R., coordonator, ,,Tratat de drept fiscal. Partea generală" , vol.I, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2005, pg. 81
42
2.2. Delimitări în sfera accizelor
Principalele produse sau categorii de produse care intră sub incidenţa accizelor sunt:72
Berea- pentru berea produsă de micii producători independenţi, care deţin instalaţii de
fabricaţie cu o capacitate nominală anuală care nu depăşeşte 200.000 hi, se aplică accize
specifice reduse. Acelaşi regim se aplică şi pentru berea importată de la micii producători
independenţi, cu o capacitate nominală anuală care nu depăşeşte 200.000 hl.
Fiecare antrepozitar autorizat ca producător de bere are obligaţia de a depune la organul
fiscal teritorial la care este înregistrat ca antrepozitar autorizat, până la data de 15 ianuarie a
fiecărui an, o declaraţie pe propria răspundere privind capacităţile de producţie pe care le deţine.
Este exceptată de la plata accizelor berea fabricată de persoana fizică şi consumată de către
această şi membrii familiei sale, cu condiţia să nu fie vândută.73
Vinurile care pot fi vinuri liniştite şi vinuri spumoase.
În categoria vinurilor liniştite intră acele vinuri ce au o concentraţie alcoolică mai mare
de 1,2% în volum, dar care nu depăşeşte 15% în volum, şi la care alcoolul conţinut în produsul
finit rezultă în întregime din fermentare; sau au o concentraţie alcoolică mai mică în volum, dar
care nu depăşeşte 18% în volum, au fost obţinute fără nici o îmbogăţire, şi la care alcoolul
conţinut în produsul finit rezultă în întregime din fermentare.
În categoria vinurilor spumoase intră acele vinuri care sunt prezentate în sticle închise,
cu un dop tip ciuperca, fixat cu ajutorul legăturilor sau care sunt sub presiune datorată
dioxidului de carbon în soluţie egală sau mai mare de 3 bari şi cele care au o concentraţie
alcoolică care depăşeşte 1,2% în volum, dar care nu depăşeşte 15% în volum, şi la care alcoolul
conţinut în produsul finit rezultă în întregime din fermentare.
Este exceptat de la plata accizelor vinul fabricat de persoana fizică şi consumat de către
această şi membrii familiei sale, cu condiţia să nu fie vândut.
Băuturi fermentate, altele decât berea şi vinul. Şi acestea ca şi vinul pot fi liniştite sau
spumoase. Băuturile fermntate liniştite sunt cele care au o concentraţie alcoolică ce depăşeşte
1,2% în volum, dar nu depăşeşte 10% în volum sau au o concentraţie alcoolică ce depăşeşte
10% în volum, dar nu depăşeşte 15% în volum, şi la care alcoolul conţinut în produsul finit
rezultă în întregime din fermentare. Băuturile fermentate spumoase sunt cele care au o au o
concentraţie alcoolică care depăşeşte 1,2% în volum, dar nu depăşeşte 13% în volum sau au o
concentraţie alcoolică care depăşeşte 13% în volum, dar nu depăşeşte 15% în volum şi la care
alcoolul conţinut în produsul finit rezultă în întregime din fermentare.
72 Chirică, L., ,,Curs complet de contabilitate şi fiscalitate”, vol.I, Editura Economică, Bucureşti, 2001, pg. 5373 Ţâţu, L., Şerbănescu, C., Ştefan, D., Cataramă, D., ,,Fiscalitate de la lege la practică”, ediţia a V a, Editura C.H.Beck, Bucureşti, 2008., pg. 118
43
Sunt exceptate de la plata accizelor băuturile fermentate, altele decât bere şi vinuri,
fabricate de persoana fizică şi consumate de către această şi membrii familiei sale, cu condiţia să
nu fie vândute.
Produse intermediare. Se consideră produse intermediare şi orice băutură fermentată
liniştită care are o concentraţie alcoolică ce depăşeşte 5,5% în volum şi care nu rezultă în
întregime din fermentare, şi orice băutură fermentată spumoasă care are o concentraţie alcoolică
ce depăşeşte 8,5% în volum şi care nu rezultă în întregime din fermentare.74
Alcool etilic reprezintă toate produsele care au o concentraţie alcoolică ce depăşeşte 1,2%
în volum, produsele care au o concentraţie alcoolică ce depăşeşte 22% , ţuica şi rachiuri de
fructe; orice alt produs, în soluţie sau nu, care conţine băuturi spirtoase potabile.
Sunt supuse accizelor reduse cu 50% ţuica şi rachiurile de fructe fabricate de persoana
fizică şi consumate de către această şi membrii familiei sale, în limita unei cantităţi de 50 litri de
produs pentru fiecare gospodărie individuală/an, cu concentraţia alcoolică de 100% în volum.
Beneficiază, de asemenea, de nivelul redus al accizelor micile distilerii care sunt independente
din punct de vedere juridic şi economic de orice altă distilerie, nu funcţionează sub licenţă de
produs a unei alte distilerii şi realizează o producţie de alcool etilic şi/sau distilate, inclusiv ţuică
şi rachiuri, de până la 10 hi alcool pur pe an - exclusiv cantităţile realizate în sistem de prestări
servicii pentru gospodăriile individuale şi este autorizată ca antrepozit fiscal.
Tutun prelucrat. În această categorie intră: ţigaretele, ţigări şi ţigări de foi, tutun de
fumat.
Produse energetice pentru care se datorează accize sunt: benzină cu plumb , benzina fără
plumb, motorina, păcura,gazul petrolier lichefiat, gazul natural, petrolul lampant, cărbunele şi
cocsul .
Produsele energetice, altele decât cele mai sus-menţionate, sunt supuse unei
Accize dacă sunt destinate a fi utilizate, puse în vânzare sau utilizate drept combustibil sau
carburant. Nivelul accizei va fi fixat în funcţie de destinaţie, la nivelul
aplicabil combustibilului pentru încălzit sau carburantului echivalent.
Pe lângă produsele accizabile arătate mai sus, orice produs destinat a fi utilizat, pus în
vânzare sau utilizat drept carburant sau ca aditiv ori pentru a creşte volumul final al carburanţilor
este impozitat drept carburant.75 Nivelul accizei va fi cel prevăzut pentru benzină cu plumb.
Orice alt produs accizabil, cu excepţia turbei, destinat a fi utilizată, pus în vânzare sau utilizat
pentru încălzire, este accizat cu acciza aplicabilă produsului energetic echivalent.
74 Codul fiscal75 Bistriceanu, Ghe., “Finanţele agenţilor economici”, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2007, pg. 103
44
Consumul de produse energetice în incinta unui loc de producţie de produse energetice nu este
considerat fapt generator de accize atunci când se efectuează în scopuri de producţie, când acest
consum se efectuează în alte scopuri decât cel de producţie şi, în special, pentru propulsia
vehiculelor, se consideră că un fapt generator de accize.
De asemenea sunt supuse accizelor şi produsele considerate produse de lux cum ar fiŞ
autoturismele, barcile cu motor, hainele din blana, bijuteriile, cafeaua, etc.
Plătitorii de accize, pentru produsele prevăzute mai sus, sunt agenţii economici –
persoane juridice, asociaţii familiale şi persoane fizice autorizate – care produc sau importa astfel
de produse.76
Pentru alcoolul etilic alimentar, provenit din ţara sau din import, utilizat ca materie primă
în obţinerea băuturilor alcoolice spirtoase, acciza se plăteşte o singură dată de către agentul
economic producător sau importator de alcool etilic alimentar. Pentru băuturile alcoolice
spirtoase, produse în ţară din alcool etilic alimentar, provenit din ţara sau din import, nu se mai
datorează accize.
De asemenea, plătitori de accize sunt:77
· agenţii economici prestatori, pentru toate cantităţile de alcool etilic alimentar obţinut în
sistem de prestări de servicii;
· agenţii economici care cumpără de la producătorii individuali – persoane fizice – produse
de natura celor supuse accizelor pentru prelucrare şi/sau comercializare;
· persoanele fizice care introduc în ţara alcool şi băuturi alcoolice destinate consumului
individual în cantităţi ce depăşesc limitele admise în regim de scutire de taxe vamale;
· agenţii economici, pentru cantităţi produse. Supuse accizelor, acordate ca dividende sau
ca plata în natura a acţionarilor, asociaţilor şi după caz, persoanelor fizice.
Pentru alcoolul etilic alimentar, băuturile alcoolice şi orice alte produse destinate
industriei alimentare sau consumului, accizele se datorează şi se calculează o singură dată de
către agentul economic producător sau importator şi sunt stabilite în sume fixe exprimate în ECU
pe unitatea de măsură.
Pentru produsele din tutun, plătitorii de accize sunt agenţii economici – persoane juridice,
asociaţii familiale şi persoane fizice autorizate – care produc sau importa astfel de produse. De
asemenea, plătitori de accize sunt persoanele fizice care introduc în ţara produse din tutun
destinate consumului individual, în cantităţi ce depăşesc limitele admise în regim de scutire de
taxe vamale.
76 Bufan, R., coordonator, ,,Tratat de drept fiscal. Partea generală" , vol.I, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2005, pg.97 77 Şaguna, D., D., Şova, D., ,,Drept fiscal”, ediţia a II a, Editura C.H.Beck, Bucureşti, 2008, pg. 110
45
Obligaţiile plătitorilor de accize sunt plata accizelor la bugetul de stat şi depunerea
declaraţiilor de accize.
Accizele se plătesc la bugetul de stat până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în
care acciza devine exigibila.În cazul importului unui produs accizabil, care nu este plasat într-un
regim suspensiv, momentul plătii accizelor este momentul înregistrării declaraţiei vamale de
import.78
Orice antrepozitar autorizat are obligaţia de a depune la autoritatea fiscala competenta o
declaraţie de accize pentru fiecare lună în care este valabilă autorizaţia de antrepozit fiscal ,
indiferent dacă se datorează sau nu plata accizei pentru luna respectivă.
Declaraţiile de accize se depun la autoritatea fiscala competenta de către antrepozitării
autorizaţi până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei la care se referă declaraţia.
Pentru produsele accizabile, altele decât cela marcate, care sunt transportate sau deţinute
în afara antrepozitului fiscal sau a unui antrepozit vamal, originea trebuie să fie dovedita
folosindu-se un document stabilit prin norme. Documentul nu poate fi mai vechi de 6 zile.
Aceasta prevedere nu este aplicabilă pentru produsele accizabile transformate sau deţinute de
către alte persoane dăcât comercianţii, în măsura în care aceste produse sunt ambalate în pachete
destinate vânzării cu amănuntul.
Toate transporturile de produse accizabile sunt însoţite de un document, astfel:79
· mişcarea produselor accizabile în regim suspensiv este însoţită de documentul
administrativ de însoţire;
· mişcarea produselor accizabile eliberate pentru consum este însoţită de factură fiscala ce
va reflecta cuantumul accizei;
· transportul de produse accizabile, când acciza a fost plătită, este însoţit de factură sau
aviz de însoţire.
Orice antrpozitar are obligaţia de a ţine registre contabile precise, care să conţină
suficiente informaţii pentru că autorităţile fiscale să poată verifica respectarea legislaţiei în
vigoare în domeniul accizelor.80
Orice antrepozitar autorizat, obligat la plata accizelor, poarta răspundere pentru
calcularea corectă şi plata la termenul legal al accizelor către bugetul de stat şi pentru depunerea
la termenul legal a declaraţiilor de accize la autoritatea fiscala competentă, conform legislaţiei în
vigoare.
78 Chirică, L., ,,Curs complet de contabilitate şi fiscalitate”, vol.I, Editura Economică, Bucureşti, 2001, pg.10979 Bufan, R., coordonator, ,,Tratat de drept fiscal. Partea generală" , vol.I, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2005, pg. 10080 Mateş, D., ,,Normalizarea contabilităţii şi fiscalitatea întreprinderii”, Editura Mirton, Timişoara, 2003, pg. 77
46
Accizele se administrează de autorităţile fiscale competenţe şi de autorităţile vamale, pe
baza competentelor lor, aşa cum sunt precizate în legislaţia în vigoare.
Pentru calculul nivelului accizelor ce trebuie plătite la bugetul de stat, produsele care
intră sub incidenţa accizelor specifice, metodologia de determinare a sumelor ce reprezintă
accizele presupune înmulţirea dintre valoarea accizei specifice, exprimată în echivalent
euro/unitatea de măsură şi transformată în lei şi cantitatea de produs exportată/importată,
exprimată în aceeaşi unitate de măsură. Transformarea în lei a sumelor exprimate în echivalent
euro se face pe baza cursului de schimb valutar comunicat de Banca Naţională a României
pentru prima zi lucrătoare a lunii octombrie a anului precedent celui în care acciza devine
exigibilă. Acest curs se utilizează pentru calculul accizelor pe toată durata anului următor.81
Cursul de schimb luat în calcul la determinarea accizei în anul 2009 este 1 Euro = 3,7364 lei.
Accizele se calculează prin aplicarea cotelor procentuale prevăzute în Anexa nr. 1 asupra
bazei de impozitare care reprezintă:82
· pentru produsele din producţia internă – contravaloarea bunurilor livrate, exclusiv
accizele;
· pentru produsele din import – valoarea în vamă stabilită potrivit legii, la care se adauga
taxele vamale şi alte taxe speciale stabilite, potrivit legii, la importul unor categorii de
produse;
· pentru bunurile introduse în ţara de persoanele fizice neînregistrate că agenţi economici,
dar comercializate prin agenţi economici – contravaloarea ce se cuvine deponentului
pentru bunurile vândute.
Exemplu:
S.C. Dany-Mar S.R.L., societate cu sediul în judeţul Suceava,strada Mărăşeşti, numărul 18, bloc T3, scaraC, importă următoarele produse, cursul de schimb fiind 1 Euro=3,7364:
Þ 5 tone de cafea, din care: 2 tone cafea verde, 2 tone cafea prăjită şi 1 tonă cafea solubilă. Accizele sunt: 459 €/t pentru cafeaua verde 675 €/t pentru cafeaua prăjită 2700 €/t pentru cafeaua solubilă Formula de calcul: Acc cafea = A x K x R x Q A = cuantumul accizei; C = numărul de grade Plato conţinute; K= acciza unitară;
81 Popa, A., F., Popa, N., ,,Impozitele şi taxele reglementate de codul fiscal”, Editura Contaplus, Bucureşti, 2008, pg. 4382 Ţâţu, L., Şerbănescu, C., Ştefan, D., Cataramă, D., ,,Fiscalitate de la lege la practică”, ediţia a V a, Editura C.H.Beck, Bucureşti, 2008, pg.121
47
R = cursul de schimb euro-leu; Q= cantitatea (în tone).
Acc cafea verde = 2 t x 459 €/t x 3,7364 lei/€ = 3430,02 lei Acc cafea prăjită = 2 t x 675 €/t x 3,7364 lei/€ = 5044.14 lei Acc cafea solubilă = 1 t x 2700 €/t x 3,7364 lei/€ = 10088.28 lei
Þ 20.000 cutii de bere a 0,33 litri, cu o concentraţie alcoolica de 8,5% în volum şi 10 grade Plato.
Acciza la bere este de 0,748 €/hl/1 grad Plato.
Formula de calcul: Acc bere = (C x K x R x Q ) / 100 C = numărul de grade Plato conţinute; K= acciza unitară; R = cursul de schimb leu-euro; Q= cantitatea (în hectolitri).
Acc bere = (10 grade Plato x 0,748 €/hl/1 grad Plato x 3,7364 lei/€ x 20.000 cutii x x 0,33 litri)/100 = 1844.59 lei
Þ 10.000 sticle de vin liniştit a 0,7 litri fiecare, cu o concentraţie alcoolica de 12 grade Plato.
Acc vin liniştit = 0. Conform Codului Fiscal, vinul liniştit nu se accizează.
Þ 7.000 sticle de vin spumos a 1 litru fiecare, cu o concentraţie alcoolica de 15 grade Plato. Acciza la vinul spumos este de 34,05 €/hl/1 grad Plato.
Formula de calcul: Acc vin spumos = K x R x Q K = acciza unitară; R = cursul de schimb leu/euro; O = cantitatea (în hectolitri).
Acc vin spumos = 7.000 sticle x 1 litru/sticla x 34,05 €/hl/1 grad Plato x 3,7364 lei/€ = 890570.94 lei
Þ 4.000 pachete de ţigarete la 20 ţigarete/pachet Acciza la ţigarete este de 50 €/1000 ţigarete + 27% din preţul maxim de vânzare declarat (5 lei/pachet). Acciza minimă este de 39,5 €/1000 ţigarete. Acciza la ţigarete necesita mereu comparaţia cu acciza minimă.
Formula de calcul:Acc=Q x K x R K = acciza unitară; Q = cantitatea (exprimată în 1.000 bucăţi); R = cursul de schimb leu/euro
Acc la ţigarete calculată = (50 €/1000 ţigarete x 3,7364 lei/€ x 4.000 pachete x 20 ţigarete/pachet)/1000 + 0,27 x 4.000 pachete x 5 lei/pachet = 14945.6 + 5.400 = 20 345.6 leiAcc minimă la ţigarete = 39,5 €/1000 ţigarete x 3,7364 lei/€ x 80 = 11 807.024 leiAcciza calculată > acc minimă→ reţinem acc minimă→ acc la ţigarete = 11 807.024 lei
OBS! În cazul accizelor care sunt exprimate sub formă compusă (acciză specifică + cote procentuale), acciza se determină prin însumarea accizei specifice (determinată prin înmulţirea cantităţii cu valoarea unitară a accizei specifice, transformată în lei) cu acciza ad valorem (determinată prin aplicarea cotei de impozitare de 27% la baza impozabilă). În România, acciza compusă se regăseşte doar în cazul ţigaretelor, baza de impozitare pentru componenta procentuală fiind preţul maxim de vânzare cu amănuntul declarat de producători sau importatori. Ce trebuie reţinut în cărui
48
accizei la ţigarete este că valoarea acesteia, determinată prin însumarea accizei specifice cu cea ad valorem, se compară cu 39,50 euro/1.000 ţigarete, respectiv de 132,60 Iei/1.000 ţigarete, reţinându-se valoarea cea mai mare
Þ 30 tone de benzină fără plumb şi 10 tone de motorină. Acciza specifică la 1 tonă este 425,06 € pentru benzină fără plumb şi 325 € pentru motorină.
Formula de calcul:Acc = Q x K x R = 3x 327,29 x 3,7364 = 3.669 lei. K = acciza unitară; R = cursul de schimb; Q = cantitatea (în 1 000 litri)
Acc benzina fără plumb = 30 t x 425,06 €/t x 3,7364 lei/€ = 47 645.83 lei Acc motorina = 10 t x 325 €/t x 3,7364 lei/€ = 12 143.3 lei
Þ 600 paltoane din blană naturală, din care: 200 paltoane din blană de iepure, 100 paltoane din blană de capră, 150 paltoane din blană de nurca şi 150 paltoane din blană de vulpe.Pentru acestea comisionul vamal este de 0.5 %, iar taxa vamala de 10%.Valoarea în vamă reprezintă costul unui palton înmulţit cu numărul de paltoane şi înmulţit cu R, care reprezintă cursul de schimb.Costul unui palton din blană de nurca este de 340 euro, cheltielile peparcurs extern fiind de 1731 euroc Costul uni palton din balna de vulpe este de 520 euro, cheltuielile pe parcurs extern fiind de 295 euro. .
Accizele sunt: 45% pentru paltoanele din blană de nurca şi vulpe Paltoanele din blană de iepure şi capra nu se accizează, conform Codului Fiscal. Acciza paltoane din blană naturală: paltoanele din blană de iepure şi capra nu se accizează, conform Codului Fiscal.
Formula de calcul: Acc=K x (Valoarea în vamă + Taxa vamala + Comision vamal)
Valoarea în vamă = (340 x 200 +1731) x 3,7364 lei/euro = 260800,05 lei Taxa vamala = 260800,05 x 10 % = 26080,005 lei Comision vamal = 260800,05 x 0,5 % = 1 304 lei Acc paltoane blana nurca = 45% x (260800,05 + 26080,005 + 1.304) = 129.682,82 lei Valoarea în vamă = (520 x 100 + 295) x 3,7364lei/ euro = 195583,26 lei Taxa vamala = 195583,26 x 10% = 19558,326 lei Comision vamal = 195583,26 x 0,5 % = 977,92 lei Acc paltoane blana vulpe = 45% x (195583,26 + 19558,326 + 977,92) = 97.253,77 lei
Þ produse de parfumerie, din care : 200 sticle de apă de parfum, la un preţ de 25 €/sticla, acciza = 25%.Cheltuielile pe parcurs extern sunt de 806 euro.Taxa vamala este de 15 % iar comisionul vamal este de 0,5 %. 100 sticle de ape de colonie la un preţ de 30 €/sticla, acciza = 10%. Cheltuielile pe parcurs extern sunt de 482 euro. Taxa vamala este de 15 %, iar comisionul vamal este de 0,5 %.
Formula de calcul = K x ( Valoarea în vamă +Taxa vamală + Comision vamal )
Valoarea în vamă=( 200 x 25 + 806 ) x 3,7364 =21716,56 lei Taxa vamală = 21716,56 x 15% = 3257,784 lei Comision vamal =21716,56 x 0,5 % = 108, 58 lei Acc apa de parfum = 25% x (21716,56 + 3257,784 + 108,58) = 6.270,73 lei Valoare în vamă = (100 x 30 + 482) x 3,7364 = 13023,22 lei Txa vamală = 13023,22 x 15 % = 1953,483 lei Comision vamal = 13023, 22 x 0,5 % = 65,12 lei Acc apa de colonie = 10% x (13023,22 + 1953,483 + 65,12) = 1.504,18 lei.
49
2.3. Regimul de antrepozitare
Prin intrarea în vigoare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, a fost implementat
sistemul de antrepozitare fiscală a produselor supuse accizelor, în strânsă concordanţă cu
prevederile Directivei Europene nr. 92/12 privind regimul general, deţinerea, circulaţia şi
controlul produselor supuse accizelor.
Sistemul de antrepozitare fiscală este aplicabil numai celor 3 mari grupe de produse
supuse obligatoriu accizelor şi în statele membre ale Uniunii Europene, respectiv: alcool şi
produse alcoolice, produse din tutun şi uleiuri minerale şi presupune deplasarea în regim
suspensiv de la plata accizelor a acestor produse. Potrivit acestui regim, orice mişcare de produse
accizabile trebuie să fie însoţită de un document special, denumit document administrativ de
însoţire. 83În cazul deplasării produselor accizabile între antrepozitele fiscale în regim suspensiv,
acest document se întocmeşte în 5 exemplare.
Principiile de bază ale sistemului de antrepozitare fiscală sunt:84
· producţia şi/sau depozitarea produselor accizabile pot avea loc numai într-un antrepozit
fiscal. Astfel, nici un produs supus regimului de antrepozitare fiscală nu poate fi fabricat
în România dacă agentul economic nu este autorizat ca antrepozitar;
· circulaţia produselor accizabile între antrepozitele fiscale (pe teritoriul României sau pe
teritoriul comunitar) se face în regim de suspendare de accize, transportul produselor
între două antrepozite fiscale fiind însoţit de exemplarele 2, 3 şi 4 ale documentului
administrativ de însoţire;
· produsele accizabile supuse marcării nu pot fi depozitate în antrepozite fiscale de
depozitare, cu excepţia băuturilor alcoolice supuse sistemului de marcare;
· acciza este plătită de către antrepozitarul sau importatorul autorizat, la
momentul eliberării în consum a produselor accizabile;
· antrepozitul fiscal nu poate fi folosit pentru vânzarea cu amănuntul a produselor
accizabile;
· deţinerea de produse accizabile în afara antrepozitului fiscal, pentru care nu se poate face
dovada plăţii accizelor, atrage plata acestora.
În vederea autorizării, agentul economic solicitant al autorizaţiei de antrepozit fiscal
trebuie să îndeplinească o serie de condiţii, dintre care cele mai importante sunt:
83 Şaguna, D., D., Şova, D., ,,Drept fiscal”, ediţia a II a, Editura C.H.Beck, Bucureşti, 2008, pg. 12384 Popa, A., F., Popa, N., ,,Impozitele şi taxele reglementate de codul fiscal”, Editura Contaplus, Bucureşti, 2008, pg. 130
50
· depunerea unei garanţii financiare care să acopere riscul neplăţii accizelor pentru
produsele fabricate, depozitate sau expediate din antrepozitul fiscal;
· existenţa unui sistem de securitate, administrare şi contabilitate care să permită
evidenţierea stocurilor de materii prime, lucrărilor în desfăşurare, a recepţiilor de materii
prime şi a livrărilor de produse accizabile;
· raportarea către autoritatea fiscală a oricăror pierderi şi lipsuri privind produsele
accizabile;
· înştiinţarea autorităţii emitente a autorizaţiei cu privire la orice modificare intervenită în
structura antrepozitului fiscal.
Regimul de antrepozitare fiscală reprezintă un instrument de întărire a capacităţii de
control a administraţiei fiscale asupra producţiei, importului şi circulaţiei produselor accizabile
şi, totodată, un instrument de reducere a efortului administrativ pentru colectarea accizelor, cu
influenţe directe în reducerea fenomenului de evaziune fiscală.85
Instituirea sistemului de antrepozitare fiscaiă simplifică foarte mult sistemul de licenţiere
şi autorizare a agenţilor economici producători şi importatori de produse supuse accizelor,
eliminând atât durata limitată a valabilităţii autorizaţiilor, cât şi taxele datorate pentru eliberarea
acestora.
Autoritatea fiscală competentă eliberează autorizaţia de antrepozit fiscal pentru un loc,
numai dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:86
· locul urmează a fi folosit pentru producerea, îmbutelierea, ambalarea, primirea, deţinerea,
depozitarea şi/sau expedierea produselor accizabile. în cazul unui loc ce va fi autorizat ca
antrepozit fiscal de depozitare, cantitatea de produse accizabile depozitată trebuie să
corespundă unui nivel mediu trimestrial al ieşirilor de produse accizabile înregistrate în
ultimul an calendaristic care să depăşească următoarele limite: bere - 150.000 litri; vin şi
băuturi fermentate - 150.000 litri; produse intermediare - 150.000 litri ;băuturi spirtoase -
25.000 litri de alcool pur; alcool etilic - 400.000 litri de alcool pur; băuturi alcoolice în
general - 30.000 litri alcool pur; ţigarete - o cantitate a cărei valoare la preţul maxim de
vânzare cu amănuntul să nu fie mai mică de 2.500.000 Euro; produse energetice -
2.500.000 kg; arome alimentare, extracte şi concentrate alcoolice - 1.500 litri alcool pur.
· locul este amplasat, construit şi echipat astfel încât să se prevină scoaterea produselor
accizabile din acest loc fără plată accizelor. Locul trebuie să fie strict delimitat - acces
propriu, împrejmuire - iar activitatea ce se desfăşoară în acest loc să fie independentă de 85 Văcărel, I., Anghelache, G., Bistriceanu, D., Moşteanu, I., Bercea, F., Bodnar, M., Georgescu, F., ,,Finanţe publice”, ediţia a III a, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2001, pg.120 86 Şaguna, D., D., Şova, D., ,,Drept fiscal”, ediţia a II a, Editura C.H.Beck, Bucureşti, 2008, pg. 125
51
alte activităţi desfăşurate de societatea care solicită autorizarea ca antrepozit fiscal. Locul
trebuie să beneficieze de contorizarea individuală a utilităţilor necesare desfăşurării
activităţii. Locurile destinate producţiei de alcool etilic, de distilate şi de băuturi alcoolice
trebuie să fie dotate cu mijloace de măsurare legale pentru determinarea cantităţii şi
concentraţiei alcoolice, avizate de Biroul Român de Metrologie Legală. Locurile
destinate producţiei de alcool etilic şi distilate, ca materie primă, trebuie să fie dotate cu
un sistem de supraveghere prin camere video a punctelor unde sunt amplasate contoarele
şi rezervoarele de alcool şi distilate, precum şi a căilor de acces în antrepozitul fiscal.
Locurile destinate producţiei de uleiuri minerale trebuie să fie dotate cu mijloace de
măsurare a debitului volumic sau masic;
· locul nu va fi folosit pentru vânzarea cu amănuntul a produselor accizabile;
· în cazul unei persoane fizice care urmează să-şi desfăşoare activitatea ca antre-pozitar
autorizat, aceasta să nu fi fost condamnată în mod definitiv pentru evaziune fiscală, abuz
de încredere, fals, uz de fals, înşelăciune, delapidare, mărturie mincinoasă, dare sau luare
de mită, în România sau în oricare din statele străine în care aceasta a avut
domiciliul/rezidenţa în ultimii 5 ani;
· în cazul unei persoane juridice care urmează să-şi desfăşoare activitatea ca antrepozitar
autorizat, administratorii acestor persoane juridice să nu fi fost condamnaţi în mod
definitiv pentru abuz de încredere, fals, uz de fals, înşelăciune, delapidare, mărturie
mincinoasă, dare sau luare de mită, în România sau în oricare din statele străine în care
aceasta a avut domiciliul/rezidenţa în ultimii 5 ani.
Orice antrepozitar autorizat are obligaţia de a îndeplini anumite cerinţe. El trebuiea să
depună la autoritatea fiscală competentă, dacă se consideră necesar, o garanţie, în cazul
producţiei, transformării şi deţinerii de produse accizabile, precum şi o garanţie obligatorie
pentru circulaţia acestor produse; garanţia pentru circulaţia produselor accizabile se constituie
pentru produsele deplasate în regim suspensiv şi este valabilă pe întreg teritoriul Uniunii
Europene.De asemenea trebuie să instaleze şi să menţină încuietori, sigilii, instrumente de
măsură sau alte instrumente similare adecvate, necesare asigurării securităţii produselor
accizabile amplasate în antrepozitul fiscal.87
Antrepozitarul autorizat are obligaţia să ţină evidenţe exacte şi actualizate cu privire la
materiile prime, lucrările în derulare şi produsele accizabile finite, produse sau primite în
antrepozitele fiscale şi expediate din antrepozitele fiscale, şi să prezinte evidenţele
corespunzătoare, la cererea autorităţilor fiscale; să ţină un sistem corespunzător de evidenţă a
stocurilor din antrepozitul fiscal, inclusiv un sistem de administrare, contabil şi de securitate;să
87 Tatu, L., Şerbănescu, C., “Fiscalitate şi control fiscal”, Editura Aner, Bucureşti, 2002, pg. 91
52
asigure accesul autorităţilor fiscale competente în orice zonă a antrepozitului fiscal, în orice
moment în care antrepozitul fiscal este în exploatare şi în orice moment în care antrepozitul
fiscal este deschis pentru primirea sau expedierea produselor; să prezinte produsele accizabile
pentru a fi inspectate de autorităţile fiscale competente, la cererea acestora; să asigure, în mod
gratuit, un birou în incinta antrepozitului fiscal, la cererea autorităţilor fiscale competente.
De asemenea antrepozitarul autorizat trebuie să cerceteze şi să raporteze către autorităţile
fiscale competente orice pierdere, lipsă sau neregularitate cu privire la produsele accizabile; să
înştiinţeze autorităţile fiscale competente cu privire la orice extindere sau modificare propusă a
structurii antrepozitului fiscal, precum şi a modului de operare în acesta, care poate afecta
cuantumul garanţiei constituite; să înştiinţeze autoritatea fiscală competentă despre orice
modificare adusă datelor iniţiale în baza cărora a fost emisă autorizaţia de antrepozit fiscal, în
termen de 30 zile de la data înregistrării modificării.
2.4. Deplasarea şi primirea produselor aflate în regim suspensiv
Produsele accizabile, atunci când acciza nu a devenit exigibilă, circulă între două
antrepozite fiscale sau între un antrepozit fiscal şi un operator înregistrat sau neînregistrat, în
regim suspensiv de la plata accizelor, însoţite obligatoriu de un document special de mişcare
denumit „Document administrativ de însoţire".
Excepţie face situaţia când produsele supuse accizelor armonizate sunt livrate între România şi
alte state membre via tari EFTA - Convenţia Asociaţiei Europene a Liberului Comerţ - sau între
România şi o ţară EFTA sub o procedură intracomunitară de tranzit, sau via una sau mai multe
ţări terţe nemembre EFTA, în baza unui carnet TIR sau ATA, precum şi în cazul în care
produsele provin din sau suni destinate unor terţe ţări sau unor teritorii considerate ca făcând
parte din teritoriul comunitar.88
Regimul suspensiv este regimul fiscal conform căruia plata accizelor este suspendată pe
perioada producerii, transformării, deţinerii şi deplasării produselor.89
Pentru a putea fi aplicat acest regim în tot teritoriul comunitar, antrepozitării autorizaţi de
către autorităţile fiscale competente ale unui stat membru sunt recunoscuţi ca fiind autorizaţi atât
pentru circulaţia naţională, cât şi pentru circulaţia intracomunitară a produselor accizabile.
88 Popa, A., F., Popa, N., ,,Impozitele şi taxele reglementate de codul fiscal”, Editura Contaplus, Bucureşti, 2008, pg. 13589 Şaguna, D., D., Şova, D., ,,Drept fiscal”, ediţia a II a, Editura C.H.Beck, Bucureşti, 2008, pg. 127
53
Pe durata deplasării unui produs accizabil, acciza se suspendă dacă sunt satisfăcute
următoarele cerinţe:90
· deplasarea are loc între: două antrepozite fiscale; un antrepozit fiscal şi un operator
înregistrat; un antrepozit fiscal şi un operator neînregistrat;
· produsul este însoţit de minimum 3 exemplare ale unui document administrativ de
însoţire, care obligatoriu trebuie să conţină toate informaţiile prevăzute de reglementările
legale în vigoare;
· ambalajul în care este deplasat produsul are la exterior marcaje care identifică tipul şi
cantitatea produsului aflat în interior;
· containerul în care este deplasat produsul este sigilat corespunzător, adică trebuie să
poarte sigiliile antrepozitului fiscal expeditor;
· autoritatea fiscală competentă a primit garanţia pentru plata accizelor aferente produselor.
Aceste cerinţe sunt aplicabile şi în cazul produselor supuse accizelor armonizate cu o cotă
zero şi care nu au fost eliberate în consum.
Una din cerinţele impuse circulaţiei în regim suspensiv este aceea că produsele
accizabile, pe durata deplasării, să fie ambalate în containere.Containerul reprezintă, în înţelesul
normelor fiscale în vigoare, orice recipient care serveşte la transportul în cantităţi angro al
produselor accizabile sau în cazul circulaţiei comerciale în vrac, orice cisternă aferentă
camioanelor, vagoanelor, navelor sau altor mijloace de transport, ori o cisternă ISO.91
O altă condiţie se referă la însemnele care trebuie aplicate pe containere. în cazul
deplasării în regim suspensiv a produselor accizabile dintr-un antrepozit fiscal din România către
un stat membru, inclusiv în cazul deplasării către un birou vamal de sigilii ieşire din teritoriul
comunitar, containerele în care sunt deplasate produsele accizabile trebuie să poarte, pe lângă
sigiliile antrepozitului fiscal expeditor şi sigiliile aplicate de reprezentantul desemnat de
autoritatea fiscală teritorială din raza căreia pleacă produsul.
Dacă pe parcursul deplasării produselor-accizabile între două antrepozite fiscale sau
între un antrepozit fiscal şi un operator înregistrat sau neînregistrat intervin situaţii care duc la
desigilarea şi resigilarea containerelor, autoritatea fiscală competentă din România sau dintr-un
alt stat membru va aplica din nou alte sigilii.
În situaţia în care produselor accizabile părăsesc teritoriul comunitar care efectuează
vămuirea va înlocui sigiliile aplicate de reprezentantul autorităţii fiscale cu sigiliile vamale.
90 Şaguna, D., D., ,,Drept financiar şi fiscal”, Editura All Beck, Bucureşti, 2003, pg.98 91 Popa, A., F., Popa, N., ,,Impozitele şi taxele reglementate de codul fiscal”, Editura Contaplus, Bucureşti, 2008, pg. 129
54
În cazul deplasării produselor accizabile între un birou vamal de intrare în teritoriul
comunitar şi un antrepozit fiscal din România, containerele în care se află produsele trebuie să
poarte şi sigiliile biroului vamal sau ale autorităţii competente din statul membru, în situaţia în
care se impune desigilarea şi resigilarea containerelor.
Sigiliile aplicate de organele fiscale competente sau de către organele vamale sunt de unică
folosinţă şi trebuie să poarte însemnele celor care le aplică.
Acciza continuă să fie suspendată şi la primirea produsului, dacă sunt satisfăcute
următoarele cerinţe:92
· produsul accizabil deplasat în regim suspensiv este plasat într-un antrepozit
fiscal sau expediat către alt antrepozit fiscal;
· antrepozitul fiscal primitor înscrie pe fiecare exemplar al documentului administrativ de
însoţire tipul şi cantitatea fiecărui produs accizabil primit, precum şi orice discrepanţă
între produsul accizabil primit şi produsul accizabil înscris în documentele administrative
de însoţire, semnând şi înscriind dată pe fiecare exemplar al documentului;
· antrepozitul fiscal primitor trebuie să obţină de la autoritatea fiscală competentă
certificarea documentului administrativ de însoţire a produselor accizabile
primite.Excepţie face deplasarea produselor energetice în regim suspensiv prin conducte
fixe. În acest caz, antrepozitul fiscal expeditor are obligaţia de a asigura autoritatea
fiscală cu informaţii exacte şi actuale cu privire la produsele deplasate.
· în termen de 15 zile următoare lunii de primire a produselor de către antrepozitul fiscal
primitor, acesta returnează exemplarul 3 al documentului administrativ de însoţire
antrepozitului fiscal expeditor.
Aşa cum s-a arătat, pe durata deplasării produselor şi până la primirea acestora acciza
este suspendată dacă sunt îndeplinite cerinţele enumerate. în cazul oricărei abateri de la aceste
cerinţe, acciza se datorează de către persoana care a expediat produsul accizabil.
Persoana care expediază un produs accizabil aflat în regim suspensiv este exonerată de
obligaţia de plată a accizelor pentru acel produs, dacă primeşte de la destinatarul produsului,
respectiv antrepozitul fiscal, operatorul înregistrat sau operatorul neînregistrat, primitor,
exemplarul 3 al documentului administrativ de însoţire, certificat de autoritatea fiscală a statului
în care se primeşte marfa.93
Dacă persoana care a expediat un produs accizabil în regim suspensiv nu primeşte
documentul administrativ de însoţire certificat, în termen de 45 de zile lucrătoare de la data
92 Şaguna, D., D., Şova, D., ,,Drept fiscal”, ediţia a II a, Editura C.H.Beck, Bucureşti, 2008, pg. 129 93 Bufan, R., coordonator, ,,Tratat de drept fiscal. Partea generală" , vol.I, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2005, pg 105
55
expedierii produsului, are obligaţia ca în următoarele 5 zile să depună declaraţia de accize la
autoritatea fiscala competenta şi să plătească accizele pentru produsul respectiv în termen de 7
zile de la data expirării termenului de primire a acelui document.
Obligaţia de a înştiinţa autoritatea fiscală competentă de neprimirea în termen de către
antrepozitul fiscal expeditor a documentului administrativ cie însoţire certificat, precum şi de a
plăti accizelor corespunzătoare revin acestuia.
În situaţia în care documentul administrativ de însoţire certificat este primit de expeditor
după expirarea termenului iegal, acesta poate solicita restituirea accizelor plătite, în. termen de
12 luni de la certificarea documentului.94 În acest caz, expeditorul va depune o cerere la
autoritatea fiscala la care este înregistrat ca plătitor de impozite şi taxe, cererea fiind însoţită de
documentele justificative în care să motivizeze întârzierea.
În cazul deplasării unui produs accizabil între un antrepozit fiscal din România şi un
birou vamal de ieşire din teritoriul comunitar, regimul suspensiv este descărcat prin dovada
emisă de biroul vamal de ieşire din teritoriul comunitar, care confirmă că produsele au părăsit
efectiv acest teritoriu. Acel birou vamal trebuie să trimită înapoi expeditorului exemplarul
certificat al documentului administrativ de însoţire care îi este destinat, în termen de 15 zile de la
data realizării efective a exportului.
2.5. Deplasarea intracomunitara a produselor cu accize plătite
Exigibilitatea accizei ia naştere la data eliberării în consum a produselor accizabile, iar
plata accizei se achită în statul în care se consumă aceste produse. Acest lucru nu împiedică însă
ca un produs accizabil eliberat în consum într-un stat membru să nu poată fi achiziţionat de un
comerciant dintr-un alt stat membru, în speţă de un comerciant din România în scopuri
comerciale.95 Sunt considerate scopuri comerciale toate acele scopuri care exced nevoilor proprii
ale persoanelor fizice.
În cazul produselor supuse accizelor, care au fost deja eliberate în consum în România şi
care sunt livrate într-un alt stat membru, comerciantul care a efectuat livrarea poate beneficia de
restituirea accizelor plătite în România, cu respectareaurmătoarelor condiţii:
· înainte de expedierea produselor, comerciantul expeditor trebuie să înştiinţeze autoritatea
fiscală de care aparţine despre intenţia de a solicita restituirea accizelor pentru produsele
94 Popa, A., F., Popa, N., ,,Impozitele şi taxele reglementate de codul fiscal”, Editura Contaplus, Bucureşti, 2008, pg. 130 95 Duca, E., ,,Codul fiscal comentat şi adnotat”, Editurav Rosetti, Bucureşti, 2006, pg.151
56
ce urmează a fi expediate pentru consum într-un alt stat membru şi să facă dovadă că
pentru acele produse acciza a fost plătită;
· livrarea produselor către statul membru de destinaţie să se facă cu respectarea condiţiilor
prevăzute pentru circulaţia intracomunitară a produselor cu accize plătite. După recepţia
produselor de către destinatar şi plata accizei în statul membru de destinaţie, comerciantul
expeditor va depune la autoritatea fiscală cererea de restituire, al cărei model este
prevăzut în anexa nr. 11 la Hotărârea Guvernului nr. 44/2004 pentru aprobarea Normelor
metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi
completările ulterioare, cerere care va fi însoţită de documente justificative;
· comerciantul expeditor trebuie să prezinte autorităţii fiscale copia returnată a
documentului de însoţire simplificat, certificată de către destinatar, care trebuie să fie
însoţită de un document care să ateste că acciza a fost plătită în statul membru de
destinaţie. De asemenea, comerciantul expeditor va prezenta adresa biroului autorităţii
fiscale competente din statul membru de destinaţie şi data de acceptare a declaraţiei
destinatarului de către autoritatea fiscală competentă a statului membru de destinaţie,
împreună cu numărul de înregistrare a acestei declaraţii.
Acciza de restituit va fi aferentă cantităţilor expediate şi efectiv recepţionate, procedura
de restituire fiind cea prevăzută de Codul de procedură fiscală.
Acciza de restituit va fi aferentă cantităţilor expediate şi efectiv recepţionate, procedura
de restituire fiind cea prevăzută de Codul de procedură fiscală.
Pentru produsele supuse accizelor, care sunt marcate şi eliberate în consum în România,
şi care sunt destinate consumului în alt stat membru, accizele se pot restitui de către autoritatea
fiscală teritorială numai dacă această autoritate a stabilit că marcajele respective au fost distruse
în condiţiile prevăzute de legislaţia naţională şi numai în limita unei valori corespunzătoare
valorii accizelor aferente cantităţii de produse expediate.96 Distrugerea (dezlipirea) marcajelor se
face sub supraveghere fiscală, la solicitarea comerciantului expeditor.
În situaţia în care un comerciant din România urmează să primească produse supuse
accizelor eliberate în consum în alt stat membru, înainte de expedierea produselor de către
furnizor acesta va face o declaraţie cu privire la acest fapt la autoritatea fiscală teritorială. 97 Pe
baza acestei declaraţii, autoritatea fiscală teritorială va lua act de operaţiunea care urmează a se
desfăşura şi pentru care exigibilitatea accizelor ia naştere la momentul recepţiei produselor,
termenul de plată fiind prima zi lucrătoare imediat următoare celei în care s-au recepţionat
produsele.
96 Şaguna, D., D., Şova, D., ,,Drept fiscal”, ediţia a II a, Editura C.H.Beck, Bucureşti, 2008, pg. 13197 Duca, E., ,,Codul fiscal comentat şi adnotat”, Editurav Rosetti, Bucureşti, 2006, pg.152
57
Produsele supuse accizelor eliberate în consum într-un alt stat membru, achiziţionate de
către persoane fizice pentru nevoile proprii şi transportate de ele însele, accizele se datorează în
statul membru în care produsele au fost achiziţionate.
Se consideră achiziţii pentru uz propriu produsele cumpărate şi transportate de persoane
fizice până în următoarele limite cantitative:98
· Tutunuri prelucrate:
-ţigarete - 800 bucăţi;
-ţigări (cu o greutate maximă de 3 grame/bucată) - 400 bucăţi;
-ţigări de foi - 200 bucăţi;
-tutun de fumat -1 kg.
· Băuturi alcoolice:
-băuturi spirtoase -10 litri;
-produse intermediare - 20 litri;
-vinuri şi băuturi fermentate - 90 litri;
-bere-110 litri.
Produsele achiziţionate şi transportate în cantităţi superioare limitelor prevăzute mai sus
şi destinate consumului în România se consideră a fi achiziţionate în scopuri comerciale şi, în
acest caz, se datorează acciza în România, chiar dacă pentru aceste produse s-a plătit acciza şi în
statul de achiziţie.
Acciza devine exigibilă în România şi pentru cantităţile de produse energetice eliberate
în consum într-un alt stat membru şi transportate de persoane fizice sau în numele acestora,
folosind modalităţi de transport atipic, cum ar fi transportul carburantului altfel decât în
rezen'oarele autovehiculelor sau în canistre de rezervă adecvate, precum şi transportul de
produse de încălzire lichide altfel decât în autocisterne utilizate în numele comercianţilor
profesionişti.
Mai exista situaţii în care accizele plătite ca urmare a eliberării în consum a acestora pot
fi restituite la cererea solicitantului, şi anume:99
· în cazul produselor energetice contaminate sau combinate în mod accidental, returnate
într-un antrepozit fiscal de producţie, în vederea reciclării, recondiţionării sau distrugerii.
în acest caz, antrepozitul fiscal primitor va depune cererea de restituire a accizelor
aferente cantităţilor de produse accizabile înainte de a primi produsele, la autoritatea
fiscală de care aparţine;
98 Duca, E., ,,Codul fiscal comentat şi adnotat”, Editurav Rosetti, Bucureşti, 2006, pg.15599 Popa, A., F., Popa, N., ,,Impozitele şi taxele reglementate de codul fiscal”, Editura Contaplus, Bucureşti, 2008, pg. 135
58
· pentru băuturile alcoolice şi produsele din tutun retrase de pe piaţă, dacă starea sau
vechimea acestora le face improprii consumului;
· pentru aromele alimentare, extractele şi concentratele alcoolice achiziţionate de un
comerciant din România de la un furnizor din alt stat membru şi livrate unor utilizatori de
astfel de produse.
În toate situaţiile, acciza restituita nu poate depăşi suma efectiv plătită.
O altă modalitate de deplasare intracomunitară a produselor cu accize plătite o reprezintă
vânzarea la distanţă. în acest caz, produsele accizabile cumpărate de către persoane care nu au
calitatea de antrepozitar autorizat sau de operator înregistrat ori neînregistrat, şi care sunt
expediate sau transportate direct ori indirect de către vânzător sau în numele acestuia, sunt
supuse accizelor în statul membru de destinaţie, adică statul în care soseşte trimiterea sau
transportul de produse accizabile.100
Livrarea produselor supuse accizelor, eliberate deja în consum într-un stat membru şi
care sunt expediate sau transportate direct ori indirect de către vânzător sau în numele acestuia
către o persoană care nu are calitatea de antrepozitar autorizat sau de operator înregistrat ori
neînregistrat stabilită într-un alt stat membru, face ca acciza să fie datorată în statul membru de
destinaţie.101
În această situaţie, accizele plătite în statul membru de provenienţa a bunurilor vor fi
rambursate la cererea vânzătorului.
Acciza, în statul membru de destinaţie, va fi datorată de vânzător în momentul efectuării
livrării. Pentru aceasta, statul membru în care vânzătorul este stabilit trebuie să se asigure că
acesta este în măsură să îndeplinească următoarele cerinţe:102
· să garanteze plata accizelor în condiţiile fixate de statul membru de destinaţie înaintea
expedierii produselor şi să asigure plata accizelor după sosirea produselor;
· să ţină contabilitatea livrărilor de produse.
Pentru a se realiza astfel de operaţiuni, persoana în cauză, respectiv persoana care nu are
calitatea de antrepozitar autorizat sau de operator înregistrat ori neînregistrat, care cumpără
produse accizabile pe care ulterior le expediază sau le transportă într-un alt stat membru, în alt
scop decât cel comercial, trebuie să se înregistreze la autoritatea fiscală unde aceasta îşi are
sediul.
100 Bufan, R., coordonator, ,,Tratat de drept fiscal. Partea generală" , vol.I, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2005, pg. 109101 Popa, A., F., Popa, N., ,,Impozitele şi taxele reglementate de codul fiscal”, Editura Contaplus, Bucureşti, 2008, pg. 138102 Duca, E., ,,Codul fiscal comentat şi adnotat”, Editurav Rosetti, Bucureşti, 2006, pg.159
59
Persoanele înregistrate în calitate de vânzător la distanţă trebuie să ţină o evidenţă strictă
a tuturor livrărilor de produse, evidenţă care va conţine pentru fiecare livrare, următoarele
informaţii:103
· numărul de ordine corespunzător livrării;
· data livrării;
· numărul facturii sau al altui document comercial care înlocuieşte factura;
· ţara de destinaţie;
· datele de identificare ale destinatarului: denumirea, adresa;
· grupa de produse expediate, inclusiv codurile tarifare corespunzătoare;
· cantitatea de produse expediată, exprimată în unităţi de măsură corespunzătoare regulilor
de calcul al accizei;
· nivelul garanţiei constituită în statul de destinaţie;
· dovada primirii produselor de către destinatar;
· dovada plăţii accizelor în statul membru de destinaţie;
· cuantumul accizelor pentru care se solicită restituirea;
· referire la trimestrul din anul în care se solicită restituirea.
Vânzătorul este cel care va solicita autorităţii fiscale în raza căreia îşi are sediul, o cerere
de rambursare în care va menţiona livrările efectuate în cadrul vânzării la distanţă, pentru care s-
au plătit accizele pe teritoriul statelor membre de destinaţie, pe parcursul unui trimestru.
Cererea se va prezenta în primele 20 de zile ale lunii următoare încheierii trimestrului în
care au fost plătite accizele în statele membre de destinaţie şi va cuprinde informaţii referitoare la
cantităţile de produse accizabile şi numerele de ordine corespunzătoare livrărilor pentru care se
solicită rambursarea, precum şi suma totală de rambursat.104
Autoritatea fiscală analizează cererea şi documentele prezentate de vânzător şi, dacă
acestea se justifică, va rambursa accizele solicitate. Valoarea accizelor rambursate nu va depăşi
valoarea accizelor plătite prin preţul de achiziţie al produselor accizabile.
Operaţiunea care generează dreptul de rambursare o constituie momentul plăţii accizelor
în statul membru de destinaţie.
Vânzătorul are obligaţia să păstreze la dispoziţia autorităţii fiscale, pe o perioadă de 5 ani,
facturile şi toate documentele care atestă atât plata accizelor pe teritoriul naţional pentru
produsele expediate, cât şi plata accizelor în statele membre de destinaţie.
Atunci când statul membru de destinaţie este România, acciza se datorează de către
vânzător şi se achita în România de către vânzător, obligatoriu prin reprezentantul fiscal
103 Duca, E., ,,Codul fiscal comentat şi adnotat”, Editurav Rosetti, Bucureşti, 2006, pg.161104 Şaguna, D., D., Şova, D., ,,Drept fiscal”, ediţia a II a, Editura C.H.Beck, Bucureşti, 2008, pg. 139
60
desemnat de acesta în România. Termenul de plată al accizelor îl constituie ziua lucrătoare
imediat următoare celei în care a avut loc recepţia mărfurilor de către destinatar.
Modelul cererii de rambursare depuse de vânzător este prevăzut în anexa nr. 12 la
Hotărârea Guvernului nr. 44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii
nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, şi cuprinde
următoarele informaţii:
· statul membru de destinaţie;
· numărul de ordine corespunzător livrării, număr prevăzut în evidenţa strictă a acestor
tipuri de livrări;
· natura produselor: codul tarifar şi cantitatea exprimată;
· suma solicitată a fi rambursată.
Un operator economic autorizat ca antrepozitar într-un stat membru poate expedia, în
regim suspensiv de la plata accizelor, produse supuse accizelor armonizate în alt stat membru
direct către un operator înregistrat sau neînregistrat sau prin intermediul unei alte persoane
denumite reprezentant fiscal.105
În cel din urmă caz, antrepozitarul autorizat expeditor dintr-un alt stat membru, înainte de
efectuarea unei livrări către România va trebui să desemneze un reprezentant fiscal, reprezentant
care obligatoriu trebuie să fie stabilit în România şi să fie înregistrat la autoritatea fiscală. Acesta
trebuie că, în locul şi în numele destinatarului, care nu are calitatea de antrepozitar autorizat, să
respecte următoarele cerinţe:106
· să garanteze plata accizelor, în condiţiile stabilite de autorităţile fiscale competente din
statul membru de destinaţie;
· să plătească accizele la momentul recepţionării mărfurilor, respectiv la data întocmirii
documentului pentru recepţia mărfurilor;
· să ţină contabilitatea livrărilor de produse;
· să menţioneze locul în care vor fi livrate mărfurile.
Pentru că o persoană să fie autorizată ca reprezentant fiscal, trebuie să depună la
autoritatea fiscală emitentă a autorizaţiei o cerere după modelul prevăzut în anexa nr. 13 la
Hotărârea Guvernului nr. 44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii
nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, care va cuprinde
următoarele informaţii:
· numele reprezentantului fiscal şi adresa completă a sediului social, inclusiv codul poştal;
· telefon, fax, adresă de email;
105 Chirică, L., ,,Curs complet de contabilitate şi fiscalitate”, vol.I, Editura Economică, Bucureşti, 2001, pg. 97106 Duca, E., ,,Codul fiscal comentat şi adnotat”, Editurav Rosetti, Bucureşti, 2006, pg.163
61
· codul de identificare fiscală;
· numele şi numărul de telefon al reprezentantului legal sau al altei persoane de contact;
· descrierea activităţilor pe care le desfăşoară în România;
· numele, adresa şi codul numeric personal al administratorilor;
· nivelul garanţiei,
şi va fi însoţită de următoarele documente:
· cazierele judiciare ale administratorilor;
· declaraţia administratorilor din care să rezulte că nu au fost condamnaţi definitiv în
ultimii 5 ani pentru infracţiuni prevăzute de legislaţia fiscală;
· copia actului constitutiv al reprezentantului fiscal din care să rezulte că poate desfăşura
activităţi de această natură;
· copia contractelor de reprezentare încheiat cu antrepozitarul autorizat expeditor din care
să rezulte codul de acciză atribuit antrepozitarului autorizat şi tipul produselor;
· forma garanţiei, scrisoare de garanţie bancară sau numerar.
Autorizarea ca reprezentant fiscal, conform actualelor prevederi legale, se realizează la
nivel central prin Comisia constituită în acest sens prin Ordin al ministrului economiei şi
finanţelor.
Pentru întărirea sistemului de cooperare administrativă şi schimbul de informaţii în
domeniul accizelor cu statele membre ale Uniunii Europene şi pentru consolidarea capacităţii
administrative ale autorităţii fiscale care gestionează persoanele autorizate, fiecare stat membru
are obligaţia de a întocmi o bază de date electronice care să conţină persoanele autorizate ca
antrepozitari şi operatori înregistraţi, precum şi locurile autorizate ca antrepozite fiscale.
Fiecărei persoane autorizate ca antrepozitar sau operator înregistrat, precum şi pentru
fiecare locaţie autorizată ca antrepozit fiscal, autoritatea fiscală din statele membre va atribui un
cod de accize, după o configuraţie stabilită pe anumite criterii, printr-un act normativ la nivel
naţional.
În România, configuraţia codului de acciză atribuit antrepozitarului autorizat,
operatorului înregistrat şi locului autorizat ca antrepozit fiscal este prevăzută în Ordinul
Ministrului Finanţelor Publice nr. 954/2006.
Datele înscrise în registrul electronic se comunica autorităţilor fiscale competente din
fiecare stat membru. Toate datele vor fi utilizate numai pentru a verifica dacă o persoană sau un
loc sunt autorizate sau înregistrate.107
107 Şaguna, D., D., ,,Drept financiar şi fiscal”, Editura All Beck, Bucureşti, 2003, pg.101
62
Autoritatea fiscală din fiecare stat membru are obligaţia de a lua măsuri pentru că
persoanelor implicate în circulaţia intracomunitară a produselor supuse accizelor să li se permită
să obţină confirmarea informaţiilor deţinute.
Orice informaţie comunicată, indiferent în ce fel, este de natură confidenţială, este supusă
obligaţiei secretului fiscal şi beneficiază de protecţia aplicată informaţiilor similare, conform
legislaţiei naţionale a statului membru care o primeşte.
2.6. Scutiri de la plata accizelor
Scutirile de la plata accizelor pot fi grupate în :108
· scutiri generale pentru produsele accizabile destinate unor scopuri expres prevăzute de
lege;
· scutiri pentru alcoolul etilic şi alte produse alcoolice;
· scutiri pentru uleiuri minerale;
Scutiri generale- produsele accizabile sunt scutite de la plata accizelor atunci când sunt
livrate de antrepozitul fiscal pe următoarele destinaţii:109
-in cazul relaţiilor consulare sau diplomatice;
-organizatiilor internaţionale recunoscute ca atare de autorităţile publice ale României.
-fortele armate aparţinând oricărui stat parte la tratatul Atlanticului de Nord , cu excepţia
forţelor armate romane;
- rezerve de stat şi rezerve de mobilizare pe perioada în care au acest regim.
Scutirea se acordă pe baza unui certificat de scutire de la plata accizelor emis
beneficiarului de autoritatea fiscala teritoriala indiferent de modalitatea de acordare a scutirii.
Accizele nu se aplică pentru importul de produse accizabile aflate în bagajul călătorilor
şi a altor persoane fizice cu domiciliul în România sau în străinătate în limitele şi în conformitate
cu cerinţele prevăzute de legislaţia vamala în vigoare.
Sunt scutite de la plata accizelor alcoolul etilic şi alte produse alcoolice atunci când
sunt:110
· complet denaturate conform prescriiptilor legale ;
· utilizate pentru producere de medicamente ;
· utilizate în scop medical în spitale şi farmacii;
108 Duca, E., ,,Codul fiscal comentat şi adnotat”, Editurav Rosetti, Bucureşti, 2006, pg.164109 Şaguna, D., D., Şova, D., ,,Drept fiscal”, ediţia a II a, Editura C.H.Beck, Bucureşti, 2008, pg. 141110 Popa, A., F., Popa, N., ,,Impozitele şi taxele reglementate de codul fiscal”, Editura Contaplus, Bucureşti, 2008, pg. 145
63
· utilizate pentru producerea de arome alimentare şi au o concentraţie ce nu depăşeşte 1.2
% în volum destinate preparării de alimente sau băuturi nealcoolice;
· utilizate direct sau ca aliment al produselor semifabricate pentru producerea de alimente
cu sau fără aromă cu condiţia ca în fiecare caz concentraţia de alcool pur la 100 kg de
produs ce intra în compoziţia ciocolatei şi 5 l alcool pur l a100 kg produs ce intra în
compoziţia altor produse.
· utilizat în industria cosmetică
· utilizat în procedee de fabricaţie cu condiţia că produsul finit să nu conţină alcool;
· eşantioane pentru analiza sau teste de producţie necesare în scopuri ştiinţifice;
Scutirile pentru uleiuri minerale sunt următoarele:111
-uleiuri minerale folosite în orice alt scop decât drept combustibil sau carburant;
-orice ulei mineral utilizat drept combustibil în scop tehnologic sau pentru producerea de
agenţi termici şi apa caldă;
-uleiuri minerale livrate în vederea utilizării drept carburant pentru aeronave , altele decât
aviaţia turistica în scop privat.
-uleiuri minerale livrate în vederea utilizării drept carburant pentru navigaţia maritima
internaţională şi pentru navigaţia pe cai navigabile interioare altele decât navigaţiile de agrement
în scop privat.
- uleiuri minerale care intra în România în rezervorul standard al unui autovehicul cu
motor destinat utilizării drept combustibil pentru acel autovehicul.
-orice ulei mineral utilizat de către persoane fizice drept combustibil pentru încălzirea
locuinţelor;
-uleiuri minerale utilizate drept combustibil neconvenţional , s.a.m.d.
De asemenea este scutită de la plata accizei motorina utilizată în agricultură, ea fiind
subvenţionata de stat.112
Nivelul accizei la motorina pentru anul 2009 s-a redus la o cotă de circa 21 de euro pe
tonă, ceea ce înseamnă o coborâre de peste 90 % a nivelului accizei pentru motorina folosită în
acest an în agricultură. De aceasta reducere vor beneficia producătorii agricoli care exploatează
suprafeţe de teren agricol individual sau în forme de asociere, precum şi pentru grupurile şi
organizaţiile de producători recunoscute.
Pentru a fi eligibili la acordarea sprijinului financiar, beneficiarii trebuie să fie înscrişi în
evidenţele Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură cu suprafeţele de teren pe care le
exploatează şi pentru care solicita motorina cu acciza redusă. Sprijinul financiar se acordă pe
111 Chirică, L., ,,Curs complet de contabilitate şi fiscalitate”, vol.I, Editura Economică, Bucureşti, 2001, pg. 103112 Popa, A., F., Popa, N., ,,Impozitele şi taxele reglementate de codul fiscal”, Editura Contaplus, Bucureşti, 2008, pg. 147
64
baza adeverinţelor pentru motorina eliberate de direcţiile pentru agricultură şi dezvoltare rurala
judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti. Pentru obţinerea sprijinului financiar, producătorii
agricoli trebuie să întocmească cereri, însoţite de copia actului de identitate pentru persoane
fizice sau copia certificatului de înmatriculare şi/sau certificatul de înregistrare pentru persoane
juridice şi de adeverinţa eliberată de Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură care
certifica suprafaţa exploataţiei.
După primirea adeverinţei, beneficiarii se vor prezenta la depozitele sau la staţiile de
distribuţie a motorinei pentru achiziţionarea carburantului, în baza adeverinţei în original, la
preţul practicat de furnizor, mai puţin diferenţa de acciza. Furnizorii de motorină îţi vor recupera
ulterior diferenţa de acciza de la autoritatea fiscală, pa baza unei confirmări primite de la
direcţiile de agricultură şi dezvoltare rurală.
Aceasta subvenţionare a motorinei a făcut să existe încă o cale de a frauda statul român.
Mai precis, este vorba de fraudarea procedurilor de acordare a subvenţiilor alocate de Guvern
pentru culturile agricole înfiinţate anul trecut şi în această primăvară şi pentru motorina utilizată
de fermieri la realizarea lucrărilor agricole, dar şi pentru obţinerea subvenţiilor agricole acordate
din fonduri ale Uniunii Europene.113
Conform actelor de constatare încheiate de controlorii financiari ai Curţii de Conturi,
foarte multe primarii din majoritatea judeţelor României, verificate în acest an în legătură cu
modul de gestionare a fondurilor publice, au emis certificate fiscale false referitoare la datoriile
fermierilor la bugetele locale. Atât legislaţia UE, cât şi cea din România prevăd că fermierii pot
beneficia de subvenţii agricole doar dacă nu au datorii la bugetul de stat şi la cele locale. Din
acest motiv, la dosarele întocmite de agricultori pentru obţinerea subvenţiilor agricole depuse la
Agenţia pentru Plăti şi Intervenţii în Agricultură (APIA) şi la Direcţiile Agricole aferente fiecărui
judeţ ar fi trebuit să existe certificale fiscale ale solicitantului emise de Direcţia Judeţeana a
Finanţelor Publice, care să ateste plata la zi a impozitelor şi taxelor la bugetul de stat, dar şi de la
primăria locală că nu are datorii la bugetul local. În timp ce Direcţia Finanţelor Publice a emis
certificate fiscale doar fermierilor fără datorii la bugetul central, primăriile au emis zeci de
certificate fiscale false pentru debitorii din agricultură.
Astfel, Curtea de Conturi a constatat că primăriile au semnat certificate fiscale în care au
precizat că anumiţi fermieri, persoane juridice sau fizice, "nu au datorii la bugetul local", dar în
registrele fiscale ale acestor primarii respectivele persoane aveau de plătit creanţe care oscilau
între câteva mii şi sute de mii de lei. Fermierii care au depus aceste certificate fiscale false la
APIA şi la Direcţiile Agricole au încasat anul trecut câte 500 de lei pentru fiecare hectar cultivat
şi aproximativ o treime din preţul motorinei utilizate la efectuarea lucrărilor agricole.
113 www.minfin.ro
65
De asemenea multe personae au depus cereri de primire a subvenţiei ,iar motorina
cumpărată ce în prêt nu conţinea acciza a fost revânduta la preţul pieţei, avande de câştigat de pe
urmă acestui lucru.
2.7. Alte sfere de incidenţă a accizelor
Impozitul la ţiţeiul şi gazele din producţia internă
Pentru ţiţeiul din producţia internă, operatorii economici autorizaţi, potrivit legii,
datorează bugetului de stat impozit în momentul livrării. Nivelul impozitului este 4 euro/tonă,
impozitul caicu!ându-se prin aplicarea impozitului unitar asupra producţiei livrate (se foloseşte
cursu! de schimb comunicat de BNR pentru prima zi lucrătoare a lunii octombrie a anului
precedent).114
Exigibilitatea impozitului intervine la data efectuării livrării. Piaţa se face până la data de
25 a lunii următoare celei pentru care impozitul este datorat. De asemenea, plătitorii de impozit
au obligaţia depunerii lunar la autoritatea fiscală până la data de 25 a lunii următoare o declaraţie
de impozit pentru luna la care se referă informaţiile, chiar dacă nu se datorează impozit.115
Sunt scutite de plata acestor impozite cantităţile de ţiţei şi gaze naturale din producţia
internă, exportate direct de agenţii economici producători.116
Valoarea în lei a accizelor, a taxei speciale pentru autoturisme/autovehicule şi a
impozitului la ţiţeiul în producţia internă, datorate bugetului de stat, stabilite potrivit prezentului
titlu în echivalent euro pe unitatea de măsură, se determină
Taxe speciale pentru autoturisme şi autovehicule
Sumele datorate bugetului de stat drept taxe speciale se calculează în lei:
Taxa specială = A x B x C x [(100-D)/100], unde:A = capacitatea cilindrică;B = taxa prevăzută în codul fiscal;C = coeficientul de corelare a taxei prevăzut în codul fiscal
114 Popa, A., F., Popa, N., ,,Impozitele şi taxele reglementate de codul fiscal”, Editura Contaplus, Bucureşti, 2008, pg. 149115 Şaguna, D., D., Şova, D., ,,Drept fiscal”, ediţia a II a, Editura C.H.Beck, Bucureşti, 2008, pg. 149116 Duca, E., ,,Codul fiscal comentat şi adnotat”, Editurav Rosetti, Bucureşti, 2006, pg.166
66
D = coeficientul de reducere a taxei în funcţie de deprecierea autoturismului/autovehiculului, prevăzut în codul fiscal, vechimea autoturismului/autovehiculului rulat se calculează în funcţie de data fabricării acestuia.
Taxele speciale se plătesc cu ocazia primei înmatriculări în România.
Prin derogare de la prevederile art. 2142, pentru autoturismele şi alte bunuri supuse
accizelor, introduse în România pe baza unor contracte de leasing, iniţiate înainte de data intrării
în vigoare a prevederilor prezentului titlu, şi a căror încheiere se va realiza după această dată, se
vor datora bugetului de stat sumele calculate în funcţie de nivelul accizelor în vigoare la
momentul iniţierii contractului de leasing.
Sunt scutite de la plata accizei urmoătoarele tipuri de autoturisme:117 autoturismele
încadrate în categoria vehiculelor istorice, definite conform prevederilor legale în vigoare;
autoturismele provenite din donaţii sau finanţate direct din împrumuturi nerambursabile, precum
şi din programe de cooperare ştiinţifică şi tehnică, acordate instituţiilor de învăţământ, sănătate şi
cultura, ministerelor, altor organe ale administraţiei publice, structurilor patronale şi sindicale
reprezentative la nivel naţional, asociaţiilor şi fundaţiilor de utilitate publică, de către guverne
străine, organisme internaţionale şi organizaţii nonprofit şi de caritate.
Comparând taxele pe care un deţinător de autovehicul din Uniunea Europeană trebuie să
le plătească observam faptul că România se afla în mijlocul clasamentului de taxe şi impozite.
După cum ştim, România are 548 taxe şi impozite diferite. Iar una dintre cele mai controversate
este taxa auto, plătită de către toţi cei care înmatriculează în premieră un automobil în ţara
noastră. Prin costuri de înmatriculare ne referim la TVA şi eventuale taxe de înmatriculare, pe
când atunci când ne referim la costuri de deţinere vorbim numai despre impozite anuale.118
De reţinut este faptul că , fata de România în ţări ale Uniunii Europene nu aplica nici un
impozit anual pentru posesia unui autoturism personal şi de asemenea nu aplica şi nici un fel de
taxa de prima înmatriculare a autoturismelor.
În urma unei comparaţii făcute între 27 de tari, am observat că România se afla la
mijlocul clasamentului în privinţa taxelor de înmatriculare ale unui automobil. Acest lucru este
posibil dat fiind faptul că un roman trebuie să plătească un TVA de 19% plus o taxă de
înmatriculare bazată pe cilindree, norme de emisii, vechime şi emisii de CO2. Din punctul de
vedere al TVA-ului plătit de către un cetăţean care doreşte să înmatriculeze un vehicul în Europa,
ţările cu cele mai mici valori ar fi Cipru, Marea Britanie şi Luxemburg, care aplica o taxă pe
valoarea adăugata de 15 procente, pe când în România aceasta este de 19%.
117 Popa, A., F., Popa, N., ,,Impozitele şi taxele reglementate de codul fiscal”, Editura Contaplus, Bucureşti, 2008, pg. 151118 www.zf.ro, articol 05.06.2009
67
La polul opus stau Danemarca, Suedia şi Ungaria, care aplica un TVA de 25% la
achitizia unui autoturism. Tari precum Germania, Republica Ceha, Olanda, Grecia, Lituania şi
Slovacia aplica TVA-ul la acelaşi nivel că România, 19%. Pe lângă TVA, cetăţenii care doresc să
înmatriculeze un vehicul trebuie să plătească o taxă de înmatriculare. În cadrul Uniunii
Europene, aceasta taxa variază de la zero euro la 180% din valoarea vehiculului.119
În România, un cetăţean plăteşte o taxă de înmatriculare în funcţie de cilindre, clasa de
emisii, vechime şi emisii de CO2. În cazul în care acesta achiziţionează un vehicul nou cu un
motor Euro 4 având o cilindree mai mică de 2.000 centimetri cubi, autovehiculul este scutit de
taxa de prima înmatriculare. Scutirea de taxa se aplică şi în cazul hibridelor şi vehiculelor cu
propulsoare conforme Euro 5.
În cadrul Uniunii Europene, tari precum Bulgaria, Republica Ceha, Germania,Estonia,
Lituania, Luxemburg, Suedia, Slovacia şi Marea Britanie nu practică o taxă de prima
înmatriculare. De departe, cea mai însemnată taxa de prima înmatriculare poate fi găsită în
Danemarca, unde un cetăţean trebuie să plătească între 105 şi 180% din valoarea unui vehicul.
În Austria, cumpărătorii de automobile noi trebuie să plătească o taxă de înmatriculare
bazată pe consumul de carburant al unui vehicul, iar nivelul acestei taxe urca până la 16% din
valoarea automobilului. Belgia, Cipru, Portugalia şi Polonia aplica o taxă de înmatriculare în
funcţie de cilindree. În cazul Belgiei, aceasta taxa este calculată şi în funcţie de vechimea
autovehiculului, pe când în Portugalia şi Cipru se iau în considerare emisiile de CO2.
Taxa de înmatriculare aplicată în Polonia variază între 3.1 şi 18.6% din valoarea maşinii
şi este calculată doar în funcţie de cilindree. Spania aplica o taxă de înmatriculare bazată pe
emisiile de CO2 ale vehiculului şi variază de la 0% - pentru vehiculele care emit până în 120
grame CO2/km, până la 14.75% din preţul autoturismului – pentru vehiculele care emit peste 200
grame de CO2/kilometru.120
Finlanda aplica o taxă de înmatriculare pe criterii similare cu ale spaniolilor, diferenţa
fiind faptul că taxa din Finlanda este bazată pe preţul şi emisiile de CO2 ale unui vehicul. Mai
exact, taxa de înmatriculare a unui vehicul calculată în procente este de 4.88% + (0.122 x emisii
CO2/kilometru). Minimul este de 12.2%, pe când maximul poate atinge 48.8% din valoarea de
achiziţie a unui automobil. Franta aplica o taxă de înmatriculare bazată pe emisiile de CO2, care
pleacă de la 200 euro pentru vehiculele care emit între 161 şi 165 grame CO2/km şi urcă la 2.600
euro pentru vehiculele care emit peste 250 grame CO2/km. Totuşi, sistemul francez (cunoscut în
industrie sub numele de Bonus/Malus) recunoaşte maşinile cu emisii reduse, cumpărătorii
primind bonusuri la achiziţia modelelor care emit sub 120 de grame CO2/km.
119 www.capital.ro, articol din 30.05.2009120 www.sfin.ro, articol din 25.04.2009
68
Pe lângă taxele de înmatriculare, proprietarii de automobile trebuie să plătească o taxă
anuală de posesie a unui vehicul, care variază de la un stat la altul. Atât timpul de taxa, cât şi
modul în care este aplicată diferă de la autoturisme la autovehicule comerciale. Astfel, în
România, cetăţenii trebuie să plateaca un impozit anual în funcţie de cilindreea autoturismului pe
care îl deţin.
În Republica Ceha, Estonia, Franţa, Lituania, Polonia, Slovacia şi Slovenia, proprietarii
de automobile nu trebuie să plătească nici un fel de taxa la stat pentru că deţin un autoturism.
Situaţia se schimbă în cazul vehiculelor comerciale, statele scutite de taxe în acest caz fiind
Cipru, Lituania, Malta şi Slovenia.121
În România, vehiculele comerciale sunt impozitate în funcţie de numărul de punţi şi de
masă. În privinţa modalităţilor alternative de taxare anuală a unui vehicul, ţările din Uniunea
Europeană şi-au creat câte un sistem propriu. Astfel, Austria, Bulgaria şi Spania aplica un
impozit anual în funcţie de puterea autoturismului.
Emisiile de CO2 sunt taxate anula în ţări precum Marea Britanie, Suedia, Portugalia,
Luxemburg, Germania – începând cu iulie 2009 şi Irlanda. În cazul Germaniei, automobilele vor
fi impozitate în funcţie de capacitatea cilindrică, norma de poluare şi emisiile de CO2.
În unele ţări ale Uniunii Europene, autoturismele sunt taxate anual în funcţie de masă.
Ţările care practică o asemenea taxa sunt Ungaria, Letonia,Finlanda, Olanda Danemarca şi
Suedia. În cazul Danemarcii, taxa este calculată în funcţie de consumul de carburant şi masa, pe
când în Olanda taxele sunt calculate în funcţie de greutate şi provincie.
Pe lângă costurile de înmatriculare şi taxele anuale, conducătorii auto din Uniunea
Europeană au de suferit şi în urma accizelor aplicate carburantului. Aceste accize sunt stabilite
de fiecare stat în parte şi se măsoară în euro/ 1.000 litri carburant. În cazul accizelor pe carburant,
România beneficiază, surprinzător, de unele dintre cele mai mici accize din Uniunea Europeană,
acestea fiind de 336 euro/1.000 litri pentru benzină şi 284 euro/1.000 litri pentru motorină.122
Cele mai ridicate accize pentru carburant din UE sunt în Germania: 665 euro/1.000 litri
benzina şi 470 euro/1.000 litri motorina şi Marea Britanie: 661 euro/1.000 litri benzina, respectiv
661 euro/1.000 litri motorină. Vecinii noştri bulgari au accize în valoare de 350 euro/ 1.000 litri
benzina şi 307 euro/ 1.000 litri motorină, pe când maghiarii au accize de 448 euro/ 1.000 litri
benzina şi 368 euro/ 1.000 litri motorină.
Din păcate, accizele constituie doar o parte din preţul final al carburantului, motiv pentru
care micşorarea sau majorarea acestora nu schimba foarte mult preţul carburaţilor. La o privire
sumară asupra nivelului taxelor şi impozitelor din Uniunea Europeană, putem spune că România
121 www.zf.ro, articol din 05.06.2009122 www.sfin.ro, articol din 25.04.2009
69
nu se afla în vârful listei prin valoarea impozitelor. Nivelurile de impozitare menţionate erau
valabile în luna ianuarie 2009
2.8. Contabilitatea accizelor
Din punct de vedere contabil toate accizele calculate pe bază de documente justificative
şi datorate de persoane juridice în numele firmei reprezintă cheltuieli ale ciclului de exploatare.
Sunt deductibile fiscal la calculul profitului impozabil şi determină un raport integrat ce
afectează rentabilitatea. Accizele preced întotdeauna taxa pe valoare adăugata.123
Evidenţierea în contabilitate a accizelor calculate şi datorate presupune următorul articol
contabil:124
635 = 466 -cu sumele calculate"Cheltuieli cu alte impozite, "Alte impozite, taxe conform prevederilortaxe şi vărsăminte asimilate" şi vărsăminte asimilate" legale analitic distinc
Pentru reflectarea în contabilitate a accizelor calculate pe baza cotelor procentuale
aplicate asupra preţurilor maxime de vânzare cu amănuntul declarate se întocmeşte următorul
articol contabil:
635 = 466 - cu sumele reprezantând"Cheltuieli cu alte impozite, "Alte impozite, taxe accizele procenualetaxe şi vărsăminte asimilate" şi vărsăminte asimilate" analitic distinc
Problema dificilă a accizelor nu o constituie contabilizarea, ci mai degrabă multitudinea
regulilor fiscale, tehnica de determinare a bazelor de calcul, documentele obligatorii fiscale.
Dacă facem o retrospectivă a impozitelor, taxelor şi contribuţiilor prezentate succint până în
prezent, profesionistul contabil pus să prelucreze, să determine corect bazele de impozitare şi să
instrumenteze corect tehnica contabilă îi este extrem de dificil pentru timpul necesar de a străbate
o legislaţie fiscală foarte bogată dar şi instabilă în timp, fie politicul, fie insuficienţa veniturilor
fiscale la bugetul statului determină un alt mecanism fiscal, prin aplicarea altor reguli de aplicare
şi de impozitare a bunurilor.
123 Chirică, L., ,,Curs complet de contabilitate şi fiscalitate”, vol.I, Editura Economică, Bucureşti, 2001, pg.163124 Hlaciuc, E., Mihalciuc, C., Chiriţă, I., ,,Aspecte privind contabilitatea financiară a entităţilor economice”, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2007, pg. 256
70
Capitolul 3: Evaziune fiscală în domeniul accizelor- aspecte practice
3.1. Accizele-măsuri luate de organele fiscale în ceea ce priveşte evayiunea fiscală în domeniul
accizelor
71
Dicţionarul Oxford defineşte evaziunea fiscală ca fiind “ minimizarea obligaţiilor fiscale
în mod legal şi prin mijloace de dezvăluire deplină faţa de autorităţile fiscale; aranjamentul
afacerilor financiare în scopul reducerii obligaţiilor , în cadrul legii.”125
Legea privind combaterea evaziunii fiscale, numărul 87/1994 defineşte evaziunea fiscală
ca fiind “sustragerea prin orice mijloace, în întregime sau în parte, de la plata impozitelor, taxelor
şi a altor sume datorate bugetului de stat, bugetelor locale, bugetului asigurărilor sociale de stat şi
fondurilor speciale extrabugetare, de către persoanele fizice şi persoanele juridice române sau
străine”.
În economia de piaţă, organele fiscale se confruntă cu un fenomen evazionist ce ia
proporţii de masă din cauza tentaţiei de a fi sustrase de sub incidenţa legii venituri impozabile cât
mai substanţiale.
Dicţionarul explicativ al limbii române defineşte evaziunea fiscală ca fiind ”sustragerea
de la plata obligaţiilor fiscale”.
Evaziunea fiscală e rezultanta logică a defectelor şi inadvertenţelor unei legislaţii
imperfecte, a metodelor defectuoase de aplicare, precum şi a unei neprevederi şi nepriceperi a
legiutorului a cărui fiscalitate excesivă e tot atât de vinovată că şi cei care îi provoacă prin
aceasta la evaziune.
Din definirea evaziunii fiscale se desprind unele trăsături:126
· evaziunea fiscală exprimă o sustragere prin orice mijloace de la plata impozitelor, taxelor
şi a altor sume datorate bugetului de stat, bugetelor locale, bugetului asigurărilor sociale
de stat şi bugetelor fondurilor speciale de către persoanele fizice şi persoanele juridice
române sau străine care au calitatea de contribuabil după legislaţia română;
· evaziunea fiscală reflectă o sustragere prin orice mijloace în întregime sau în parte de la
plata impozitelor, taxelor şi a altor sume datorate bugetului de stat, bugetelor locale,
bugetului asigurărilor sociale de stat şi bugetelor fondurilor speciale;
· în sfera obligaţiilor din impozite, taxe şi contribuţii sunt incluse sumele datorate
bugetului de stat, bugetelor locale, bugetului asigurărilor sociale de stat şi bugetelor
fondurilor speciale;
· evaziunea fiscală se referă la sustragerea prin orice mijloace în întregime sau în parte de
la plata impozitelor, taxelor şi a altor sume datorate bugetului de stat, bugetelor locale,
bugetului asigurărilor sociale de stat şi bugetelor fondurilor speciale de către persoane
fizice şi persoane juridice române sau străine care sunt contribuabili după legislaţia
română.
125 Cullis, J., Jones, Ph., “Public Finance and Piblic Choice”, Oxford University Press, 1998126 Mrejeru, Th., Andreiu, D., Florescu, P., Safta, D., Safta, M., “Evaziune fiscală”, Editura Tribuna Economică, Bucureşti, 2001
72
În funcţie de modul în care poate fi săvârşită, evaziunea fiscală are două forme: evaziune
fiscală frauduloasă şi evaziune fiscală realizată la adăpostul legii.
Evaziunea fiscala legală reprezintă acţiunea contribuabilului de a ocoli legea, recurgând
la o combinaţie neprevăzută a acesteia.127 Această formă de evaziune nu este posibilă decât
atunci când legea este lacunara sau prezintă inadvertente. Evaziunea fiscala legală se realizează
atunci când o anumită parte din veniturile sau averea unor persoane sau categorii sociale, este
sustrasa de la impozitare datorită modului în care legislaţia fiscala dispune stabilirea obiectivului
impozabil.Contribuabilii găsesc anumite mijloace, şi exploatând insuficientele legislaţiei le
eludează în mod legal, sustragandu-se în totalitate sau în parte plătii impozitelor, tocmai datorită
unei insuficienţe a legislaţiei. în acest fel contribuabilii rămân în limita drepturilor lor, fără
putinţă de a li se împută ceva, iar statul nu se poate apăra decât printr-o legislaţie clară, precisă.
Evaziunea fiscala ilicita, spre deosebire de cea legală, se săvârşeşte prin calcarea
flagrantă a legii, profitându-se de modul specific în care se face impunerea. în acest caz
contribuabilul violează prescripţia legală cu scopul de a se sustrage de la plata impozitelor,
taxelor şi contribuţiilor cuvenite statului.128Evaziunea fiscala este frauduloasa când
contribuabilul, obligat să furnizeze date în sprijinul declaraţiei în baza căreia urmează a i se
stabili cota impozitului, recurge la disimularea obiectului impozabil, la subevaluarea
cuantumului materiei impozabile sau la folosirea altor căi de sustragere de la plata impozitului.
Exemple practice
Exemplul nr.1
Agentul economic “X” cu sediul într-o localitatea din Judeţul Vâlcea, a calculat şi a plătit
accize pentru băuturile alcoolice produse şi anume vodcă de 33 grade şi rachiu alb de 26 grade în
cota de 50%, în locul cotei de 100%. Acest lucru a fost descoperit de către Garda Financiară în
urma unui control efectuat la agentul economic respectiv.
În urma controlului efectuat de către organele de control s-a întocmit un proces verbal din
care razulta faptul că în perioada supusă controlului, societatea a produs băuturi alcoolice, a
calculat şi a achitat accize în cota de 50%, în locul cotei de 100% cât s-a considerat ca datoareaza
de către organul de control fiscal. Societatea în cauza precizează că modul de calcul folosit i-a
fost precizat acesteia de către Direcţia Generală a Finanţelor Publice şi Controlu; Financiar de
Stat a Judeţului Vâlcea.În urma acestei precizări, societatea comercială din Judeţul Vâlcea
înaintează Curţii Supreme de Justiţie o solicitare prin care cere să i se facă dreptate.
Pentru corectă rezolvare a problemei deduse judecăţii, este necesar a se determina 127 Şaguna, D., D., Şova, D., ,,Drept fiscal”, ediţia a II a, Editura C.H.Beck, Bucureşti, 2008, pg. 160128 Şaguna, D., D., ,,Drept financiar şi fiscal”, Editura All Beck, Bucureşti, 2003, pg 173
73
noţiunea de accize despre care se susţine că au fost greşit calculate - şi care desemnează
impozite indirecte incluse în preţul mărfii ce se suporta în final de către cumpărătorul ultim al
mărfii, chiar dacă ele se plătesc anticipat de către societatea producătoare în momentul în care
livrează produsul către beneficiar.
În aceste condiţii, oricare ar fi valoarea accizelor, ele nu constituie un element de
îmbogăţire a patrimoniului vânzătorului şi nici nu se pune problemea recuperării lor de către
vânzător de la cumpărător ulterior vânzării, fiindcă ar presupune o modificare unilaterală a
preţului, ceea ce de principiu nu este posibil.
Ca urmare, temeiul obligaţiei stabilite de câte organul de control fiscal în sarcina
societăţii reclamante se plasează în cadrul răspunderii pentru culpa de a fi calculat şi plătit greşit
accizele, într-un cuantum mai mic decât cel legal, iar nu în realizarea unui beneficiu printr-o
asemenea operaţiune. De aceea, are o deosebită relevanta faptul că societatea reclamanta a
solicitat relaţii de la autoritatea competenţă în materie, pentru a i se preciza felul în care se
calculează accizele, iar prin adresa nr.1184 din 29 martie 1994 i se precizează că pentru produsul
fabricat de reclamanta accizele se calculează în cota de 50%. Or, aceasta evidenţiază lipsa culpei
reclamantei şi este de natură a o exonera de răspunderea stabilită de către organele de control.
Aprecierea instanţei de fond, ca accizele se datorează potrivit legii, iar nu în baza unei adrese, ar
fi în principiu corectă dacă Legea nr.42/1993 ar fi avut o dispoziţie expresa şi dacă nu ar fi făcut
necesară interpretarea dată de către autoritatea fiscală. Deoarece reclamanta nu datorează
diferenţa de accize ce i-a fost imputata, ea nu poate fi obligată nici la plata penalităţilor de
întârziere.
Faţa de cele de mai sus, constatând că soluţia instanţei de fond este lipsită de temei legal,
urmează a se admite recursul, a se casa sentinţa, iar în fond se va admite contestaţia şi se vor
anula actele de control fiscal atacate. Acest verdict a fost pronunţat de către Curtea Supremă de
Justiţie, secţia contencios administrativ, decizia nr.630 din 25 martie 1996.129
Exemplul nr.2
Agentul economic S.C. Neda Transport S.R.L., Arad, a fost greşit obligată la plata
accizelor pentru un autovehicul adus ca aport de către un acţionar pentru majorarea capitalului
social.
Prin contractul de societate şi actul adiţional la statutul de funcţionare al S.C. Neda
Transport S.R.L. Arad, un cetăţean italian, B.F., devenit asociat în cadrul societăţii reclamante, s-
129 Codul fiscal: speţe
74
a obligat să participe la majorarea capitalului social prin aducerea unui vehicul tip Mitsubishi
L044 Pajero.
În executarea acestei obligaţii, investitorul străin, la data de 9 decembrie 1994, a
prezentat autovehiculul la Vama Arad, dar, dintr-o eroare, pe declaraţia vamala de import
nr.5397 din 9 decembrie 1994, întocmită de asociatul V.N., s-a trecut ca destinatar al bunului,
S.C. Neda Transport S.R.L., apărând , deci, ca aceasta ar fi importatorul.Concomitent cu
declaraţia vamală, a fost depusă şi factură cu care bunul a fost achiziţionat de la firma italiana
Confezioni Daniela, act în care, pe lângă faptul că cetăţeanul italian apare în calitate de
cumpărător, este consemnat ca autovehiculul reprezintă aport la capitalul social al S.C. Neda
Transport S.R.L. din România.
Totodată, în declaraţia privind aplicarea prevederilor art.6 şi 7 din Legea nr.57/1993,
anexata declaraţiei vamale de import, s-a consemnat ca bunul face parte din aportul în natura al
investitorului străin, fiind nominalizat ca atare în contractul de societate. Fiind propietatea
asociatului străin şi nu al societăţii reclamante, aceasta nu îl putea importa.
Potrivit art.l din Legea nr.42/1993, pentru produsele prevăzute în anexa nr.1 la prezenţa lege,
agenţii economici persoane juridice, asociaţii familiale şi persoane fizice autorizate care produc,
importa, comercializează astfel de produse, datorează bugetului de stat taxe speciale de
consumaţie, denumite în continuare accize. În cauză, autovehiculul a fost adus în ţara de o
persoană fizică, investitor străin, ca aport în natura la majorarea capitalului social şi nu de
agentul economic.
Pentru cele ce preced, recursul este fondat şi urmează a fi admis, va fi casata sentina şi în
fond va fi admisă acţiunea şi vor fi anulate actele atacate emise de Direcţia Vamala Arad şi
Direcţia Generală a Vămilor.Soluţia a fost emisă de catrea Curtea Supremă de Justiţie, secţia
contencios administrativ, decizia 145 din 31 ianuarie 1997. 130
Exemplul nr.3
Domnul T.M., consilier managerial la o companie din Iaşi şi patron al unei firme
comerciale, pentru a nu plăti accizele şi TVA percepute pentru comerţul intern cu alcool, în
septembrie 1998 s-a înţeles cu reprezentanţi ai unor firme din străinătate să încheie cu acestea
contracte fictive de export de alcool, în realitate marfa fiind vândută în România.
Fapta de a prezenta, cu ajutorul unor înscrisuri false, acte de comerţ efectuate în ţară
130 Codul fiscal, speţe
75
drept acte de export, în scopul sustragerii de la plata accizelor şi a TVA, constituie infracţiunea
de evaziune fiscală prevăzută în art.12 din Legea nr.87/1994, iar nu infracţiunea de înşelăciune.
Prin sentinţa penală nr.334 din 21 iulie 2000, Tribunalul Mehedinţi a condamnat pe
inculpatul T.M. între altele, pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prevăzută în art.215
alin.1, 2, 3 şi 5 C.pen.
Instanţa a reţinut că inculpatul, consilier managerial la o companie din Iaşi şi patron al
unei firme comerciale, pentru a nu plăti accizele şi TVA percepute pentru comerţul intern cu
alcool, în septembrie 1998 s-a înţeles cu reprezentanţi ai unor firme din străinătate să încheie cu
acestea contracte fictive de export de alcool, în realitate marfa fiind vândută în România.
Pentru a da aparenţă de realitate contractelor, inculpatul a fost favorizat de un funcţionar vamal,
de asemenea condamnat în cauză, care confirmă fictiv ieşirea din ţară a cisternelor cu alcool.
Prin aceste manopere frauduloase inculpatul a prejudiciat bugetul de stat cu suma de
581.625.578 de lei, reprezentând accize şi TVA neachitate.
Prin decizia penală nr.278 din 14 mai 2001, Curtea de Apel Craiova, admiţând apelurile
declarate de procuror şi de inculpat, a schimbat încadrarea juridică a infracţiunii de înşelăciune
prin înlăturarea prevederilor art.215 alin.5 C.pen.
Recursurile declarate de procuror şi de inculpat cu privire la încadrarea juridică dată
faptelor sunt fondate.
Conform reglementărilor în vigoare, în cazul vânzării de alcool, plata TVA şi accizelor
la bugetul statului revine producătorului, iar dacă alcoolul este livrat la export, producătorul este
scutit de aceste obligaţii fiscale.
Prin urmare, în cazul în care producătorul livrează alcoolul la piaţa internă, el are
calitatea de contribuabil în sensul Legii nr.87/1994, prin obligaţia de a calcula şi a vira la buget
atât TVA cât şi accizele datorate.
Sustragerea de la plata obligaţiilor fiscale, în speţă neîmplinirea obligaţiilor de calculare
şi virare la buget a accizelor şi a TVA de către inculpat, producătorul de alcool, constituie
infracţiunea de evaziune fiscală prevăzută în art.12 din Legea nr.87/1994.
Ca atare, instanţele au făcut o încadrare juridică greşită a faptelor comise de inculpat,
motiv pentru care recursurile au fost admise şi s-a dispus condamnarea inculpatului conform noii
încadrări juridice.131
Exemplul nr.4: Fenomenul „Turism pentru combustibil”
131 Codul fiscal, speţe.
76
Impozitarea produselor energetice şi a electricităţii în cadrul Comunităţii este
reglementată de Directiva 2003/96/CE a Consiliului privind restructurarea cadrului comunitar de
impozitare a produselor energetice şi a electricităţii (denumită în continuare „directiva privind
impozitul pe energie” sau ETD) care stabileşte produsele energetice impozitabile în cauză,
utilizările care determină impozitarea acestora şi nivelurile minime de impozitare aplicabile
fiecărui produs în funcţie de utilizarea drept carburant, pentru anumite scopuri industriale şi
comerciale sau pentru încălzire. În ceea ce priveşte motorina, numai nivelul minim al accizelor
este armonizat pe plan comunitar, respectiv 302 EUR pentru 1 000 l de la 1 ianuarie 2004 şi 330
EUR din 2010.
Cotele reale diferă foarte mult de la un stat membru la altul. În cazul motorinei, 9 state
membre nu respectă încă cotele minime din cauza perioadelor de tranziţie acordate pentru a se
ţine seama de situaţiile specifice ale acestor ţări şi aplică taxe de 220 - 294 EUR. Treisprezece
state membre aplică cote la niveluri situate între 330 şi 400 euro. Cinci state membre aplică taxe
la un nivel mai mare de 400 EUR, cazul cel mai notabil (o situaţie atipică) fiind Regatul Unit
(693 EUR).132
Aceste diferenţe conduc la dezvoltarea fenomenului cunoscut sub denumirea de turism
pentru combustibil. Capacitatea uriaşă a rezervoarelor de combustibil ale vehiculelor mari de
transport rutier de marfă permite acestora să parcurgă între 1 500 şi 3 000 de kilometri cu un
singur plin. Transportatorii angajaţi în activităţi internaţionale sau cei situaţi în apropierea
graniţei cu o ţară în care impozitul este mai mic practică un fel de gestiune fiscală, cunoscută sub
numele de turism pentru combustibil, realimentând rezervoarele în acele ţări în care taxele sunt
reduse, pentru a beneficia de un important avantaj concurenţial.
Teoretic, deoarece fiecare şofer este liber să aleagă unde să alimenteze autovehiculul în
Uniunea Europeană, indiferent de ţara sa de origine, nu ar trebui să existe o denaturare a
concurenţei. Cu toate acestea, din cauza constrângerilor geografice şi economice, nu toţi
transportatorii rutieri de marfă pot alimenta pe pieţele cele mai ieftine. Întrucât diferitele
categorii de transportatori rutieri de marfă care concurează pe aceleaşi pieţe pot să nu aibă
posibilităţi egale de a achiziţiona combustibil cu impozitare scăzută, turismul pentru combustibil
conduce la denaturarea concurenţei : diferenţele dintre costurile combustibilului pot ajunge la
20% la o călătorie de 1 000 km (costurile combustibilului reprezintă 20 – 30% din costurile de
exploatare ale societăţilor de transport rutier de marfă).133
În contextul concurenţei acerbe de pe piaţa transporturilor de marfă, denaturarea
concurenţei descrisă mai sus are consecinţe asupra cotelor de piaţă deţinute din piaţa naţională .
132 www.zf.ro, articol din 12.11.2008133 www.sfin.ro, articol din 15.01.2009
77
Un studiu asupra transportului rutier bilateral efectuat de ministerul francez al transporturilor a
evidenţiat faptul că în perioada 1997-2001 au avut loc modificări importante ale cotelor de piaţă
deţinute din piaţa europeană. Concluzia studiului a fost că două treimi din variaţiile observate
între 1997 şi 2001 pot fi atribuite următorilor trei factori: diferenţele de impozitare la motorină,
diferenţele de impozitare a profitului şi evoluţia salariilor între două ţări date. Rezultatul
studiului a arătat că diferenţele de impozitare la motorină reprezintă principalul factor, care,
izolat, explică 40% din variaţiile cotelor de piaţă observate. Deşi nu poate fi exclus faptul că
impactul pe care îl are costul forţei de muncă ar putea fi subestimat din cauza problemelor de
omogenitate, acest studiu arată că diferenţele dintre accize afectează în mod semnificativ
concurenţa pe piaţa intra-europeană a transporturilor rutiere de marfă. Trebuie, de asemenea,
remarcat faptul că diferenţele de impozitare conduce la denaturarea concurenţei şi în afara pieţei
transporturilor rutiere de marfă. Aceste diferenţe afectează şi staţiile de benzină şi porturile, în
funcţie de amplasarea acestora pe teritoriul UE, cu atât mai mult cu cât, spre deosebire de
transportatorii rutieri de marfă, acestea nu sunt mobile şi nu pot limita impactul produs de
diferenţele de accizare.134
Turismul pentru combustibil are consecinţe negative asupra mediului atunci când sunt
efectuate ocoluri. Ca operatori raţionali, şoferii vor profita cât se poate de mult de diferenţele de
preţ al motorinei şi vor face plinul în acele state membre în care motorina este cea mai ieftină,
ţinând seama şi de costurile suplimentare aferente. Cazurile în care operatorii profită doar de
ocazie pentru a face plinul „în drum”, fără a face vreun ocol, reprezintă în principal o deplasare a
consumului (şi astfel inclusiv a emisiilor de poluanţi) care ar fi avut loc oricum într-un stat
membru sau altul. Spre deosebire de aceasta, atunci când şoferii fac în mod deliberat ocoluri de
la traseul lor pentru a profita de diferenţele dintre accizele impuse pe plan naţional, acest lucru
are efecte negative asupra mediului din cauza distanţei mai mari parcurse.Un studiu realizat în
1990 cu privire la Ţările de Jos a estimat că, la o diferenţă de preţ de 0,14 – 0,16 ECU pe litru
comparativ cu Belgia şi Germania, s-au parcurs suplimentar 10 milioane de kilometri pentru
realimentare de partea cealaltă a graniţei. Michaelis (2003) a arătat că germanii sunt dispuşi să
conducă în plus 2-4 kilometri pentru fiecare cent diferenţă de preţ al motorinei comparativ cu o
ţară vecină. Prin urmare, se efectuează ocoluri semnificative pentru a face plinul cu
combustibil.135
Turismul pentru combustibil duce la pierderi de resurse bugetare pentru statele membre
care aplică un nivel relativ ridicat al accizelor la motorină. În Germania, societatea Schmid
Traffic Service GmbH a estimate că pierderea de încasări fiscale din accize la uleiurile minerale
cauzată de turismul pentru combustibil (motorină profesională) a fost de 1 915 000 000 EUR în 134 www.capital.ro, articol din 15.12.2008135 www.sfin.ro, articol din 15.01.2009
78
2004. Pierderea totală este chiar mai mare şi se ridică la 3,6 miliarde euro (pe lângă accize la
motorină, ea include pierderi adiţionale de TVA şi accize la ţigări, din cauza încasărilor fiscale
reduse din TVA şi a cantităţilor reduse de ţigări vândute la staţiile de benzină).
Iniţiative existente şi valoarea adăugată la nivel european a iniţiativei propuse
Pentru a se întreprinde mai multe pentru că utilizatorii transportului să plătească
costurilor reale şi în pentru a modifica structurile preţurilor, Cartea albă „Politica europeană în
domeniul transporturilor în perspectiva 2010: momentul deciziei” indică două măsuri
suplimentare:
- armonizarea clauzelor privind nivelurile minime din contractele care reglementează
activitatea de transport pentru a permite revizuirea tarifelor în cazul în care ar creşte costurile (de
exemplu, o creşterea a preţului combustibililor);
- definirea unor principii comune de taxare a utilizării infrastructurii care să cuprindă diferitele
tipuri de transport.
3.2. Evaziune fiscală în industria alcoolului
Produsele accizabile, fie că este vorba de cele din alcool, petroliere sau din tutun,
reprezintă o sursa de înavuţire rapidă, dar şi o sursă de evaziune fiscală care cu greu poate fi
eradicată de organele de control. Din statisticile care circulă pe piaţă, reiese ca peste 50% din
băuturile spirtoase aflate la comercializare provin din economia subterană. Semnalul de alarmă a
fost tras, demult, de producătorii autorizaţi care lucrează "la lumină", însă autorităţile nu reusesc
să răzbească.
Un exemplu concludent este cel în care un lanţ de firme din industria alcoolului a dat un
tun de 3 milioane de dolari la bugetul de stat.
Intrat în vigoare la începutul acestui an, antrepozitarea fiscală, sistem foarte restrictiv
introdus la solicitarea Uniunii Europene în cadrul procesului de armonizare legislativă, încearcă
să fie ocolit de firme evazioniste, care şi-au adaptat din mers metodele de lucru la noile condiţii.
Un astfel de caz a fost recent instrumentat de inspectorii Agenţiei Naţionale de Administrare
Fiscala (ANAF), valoarea prejudiciului adus bugetului de stat în numai câteva luni fiind de circa
trei milioane de dolari.136
Veriga principală a circuitului a fost societatea arădeană Interamerican Trading SRL,
filiala Arad, cu obiect de activitate producerea de alcool etilic rafinat şi cu calitatea de
antrepozitar fiscal autorizat. Această firmă livrează în regim suspensiv, la începutul acestui an,
136 www.capital.ro, articol din 15.07.2007
79
73.858 litri de "alcool tehnic" societăţii buzoiene Proinvest 2000 SRL, care figura tot ca
antrepozit fiscal. Marfă livrata avea, potrivit documentelor de însoţire, o concentraţie alcoolica
medie de 86,5%. Transportul trebuia desigilat la sosirea în Buzău de către reprezentanţii Fiscului,
care au refuzat, însă, acest lucru, întrucât în documentele de însoţire nu era înscris cuantumul
accizei datorate statului.
Potrivit ANAF, reprezentanţii Proinvest 2000 au rupt sigiliile cisternelor, după plecarea
echipei de control, săvârşind astfel o infracţiune. Analizele de laborator au demonstrat că
produsul spumant găsit ulterior în rezervoarele în care fusese transportat alcoolul are o
concentraţie alcoolica de doar 8,6%. Semnele de întrebare privind posibilitatea descărcării pe
parcurs a alcoolului sunt alimentate de faptul că transportul a avut o zi întârziere. În plus,
Interamerican Trading nu a evidenţiat în facturile de vânzare cuantumul accizei, "urmărind
permanent că marfa să fie în regim suspensiv", se arătă în nota ANAF. Prin aceasta metodă de
substituire a alcoolului s-a încercat diminuarea obligaţiilor la plata privind acciza în valoare de
3,93 miliarde de lei. Amendă aplicată pentru neînscrierea distincta a valorii accizei a fost de un
miliard lei. "Tendinţa acestor societăţi este să dispară după ce au acumulat mari datorii către
buget”, afirma Neculae Plaiasu, preşedintele ANAF."
Fiscul a descoperit, ulterior, o adevărată reţea de firme implicată în acte de evaziune,
împreună cu Interamerican Trading Arad. Primă este Vinalcool Prod SRL Călăraşi, care a avut
menirea de a acumula datorii în favoarea celorlalte societăţi din lanţ, potrivit ANAF. Vinalcool
Prod factura către alte societăţi un produs alcoolic pentru care datora legal acciza către stat - pe
care însă nu o achita, în favoarea clienţilor care beneficiau de deducerea accizei astfel
înregistrate.
În decembrie 2003, Vinalcool Prod cumpăra melasa şi zahăr de la Interamerican Trading
Arad, L.B. International Trading SRL Bucureşti şi Continental Best Călăraşi, materii prime care
au fost prelucrate de firma Arvinex Distribution SRL Arad. Acesta din urmă avea închiriate
spaţiile de producţie şi utilajele chiar de la Interamerican Trading Arad. Ambele societăţi
funcţionau în aceeaşi incinta, iar prelucrarea s-a realizat în baza unui contract de prestări servicii
intre Arvinex Distribution Arad şi Vinalcool Prod. În urma prelucrării, a rezultat un produs
intermediar din care se obţine alcoolul, care nu este accizat.
Etapa intermediara nu se întâlneşte de obicei în obţinerea alcoolului, din melasa şi zahăr
rezultând direct alcool. Astfel, conform ANAF, o cantitate de 105.350 hectolitri de "băutura
fermentata nedistilata", echivalent a 8.623.320 grade Dall, a fost transmisă către Vinalcool
Călăraşi, care a refacturat-o către Arvinex Arad, Costas Drinks GMB Ilfov, Biami SRL Sibiu şi
din nou Interamerican Trading Arad. Fiecare dintre aceste societăţi a dedus, pe baza facturilor
primite, acciza aferenta. Valoarea totală a acesteia a fost de 55,6 miliarde de lei, corespunzatore
80
unui nivel al facturilor de 121,9 miliarde lei.
Iese însă din tipare modalitatea de decontare, pentru care au fost utilizate ordine de plată
şi bilete la ordin, având drept scop crearea unei obligaţii de plată a Vinalcool Prod fata de
societăţile achizitoare, pe baza unui flux financiar asemănător celui de compensare. Practic, s-au
facturat acţiuni ale unei companii americane, First American Import/Export Corporation din
Oregon, stat declarat "paradis fiscal". Cele 3,3 milioane de acţiuni au fost achiziţionate, nu prin
intermediul bursei, de administratorul SC Continental Best SRL Călăraşi, care le-a facturat în
nume propriu, ca şi persoana fizică, către o serie de alte societăţi. Este vorba de Vinalcool
Călăraşi -400.000 acţiuni, Costas Drinks Gmb SRL-400.000 acţiuni, Interamerican Trading SRL
Arad-2.000.000 acţiuni şi Biami SRL Sibiu-500.000 acţiuni. Ulterior, acţiunile de la ultimele
patru societăţi au fost refacturate tot către Vinalcool Prod, care a intrat în proprietatea tuturor
celor 3,3 milioane de acţiuni la firma americană. Aceste acţiuni au acoperit aproape întreaga
suma ce trebuia obţinută în schimbul "livrării de marfă". De remarcat că administratorul
Continental Best figurează în acte ca având domiciliul chiar în imobilul în care locuieşte
asociatul unic şi administratorul Vinalcool Prod. Prin acest mecanism, plăţile au fost canalizate
spre administratorul Continental Best, cele 100 miliarde de lei pe care acesta le-a încasat
reprezentând, cu aproximaţie, contravaloarea accizei facturate de Vinalcool către cele patru
societăţi implicate în tranzacţie, precizează ANAF. 137
Prin acest mecanism, Vinalcool Călăraşi a adunat mari datorii către bugetul de stat - 77
miliarde de lei la accize, iar la impozit pe profit şi TVA , 19 miliarde de lei. Pentru a ascunde
obiectul tranzacţiei, "băutura fermentata nedistilata" beneficia şi de rambursarea accizei aferente
intrărilor de produse în gestiune. Cele patru societăţi aveau nevoie de o ieşire a altor tipuri de
produse, care să nu fie accizabile. Oţetul a fost soluţia aleasă, mai ales că, teoretic, acesta ar fi
putut fi făcut din acel produs intermediar. Aici intervine societatea Arvinex, neautorizată pentru
prelucrarea băuturilor alcoolice, care "a transformat" într-o singură zi 517 tone de "băutura
fermentata nedistilata" în 490 tone de oţet. Cantităţile de oţet produse la Arvinex , care nici nu
deţinea în patrimoniu mijloacele fixe necesare prelucrării oţetului în asemenea cantităţi şi care nu
avea licenţa pentru fabricarea acestui tip de produs, au fost vândute de către trei dintre firmele
care au cumpărat acţiunile companiei americane. "În urmă acestui mecanism ingenios de
fraudare a bugetului de stat, se poate observa că Vinalcool Prod Călăraşi a fost ?încărcată? cu
multe obligaţii fiscale, datorită tranzacţiilor fictive derulate prin aceasta, fiind asemănătoare unui
paravan după care se camuflează un întreg lanţ evazionist. Tendinţa acestor societăţi este să
dispară după ce au acumulat mari datorii către buget", a declarat Neculae Plaiasu, preşedintele
ANAF.
137 www.capital.ro, articol din 15.06.2007
81
Fiscul a instituit sechestru şi poprire asiguratorie fata de Vinalcool Prod Călăraşi, fiind sesizate şi
organele de urmărire penală pentru continuarea cercetărilor şi stabilirea gradului de vinovăţie a
persoanelor implicate în acest circuit.
3.3. Evaziune fiscală în industria combustibilului - subvenţii agricole
Agricultura reprezintă unul dintre cele mai importante avantaje comparative de care
România dispune în competiţia internaţională. Agricultura românească dispune de potenţialul şi
forţa de a deveni competitivă, de a se transforma într-o sursă majoră de bunăstare a cetăţenilor.
Luând în considerare această premiză, statul încercă să încurajeze populaţia prin acordarea de
subvenţii adresate agricultorilor. Una dintre subvenţile acordate de către stat o reprezintă şi
acordarea de combustibil subvenţionat, combustibil scutit de accize şi taxe de drum.
Prin HG 1.626 din 10 decembrie 2008 , s-au alocat de la bugetul de stat 109.200 mii lei pentru
subvenţionarea motorinei utilizate pentru lucrările mecanice de înfiinţare a culturilor agricole în
anul 2009. În baza prevederilor Ordinului 29 din 5 februarie al Ministrului Agriculturii se acorda
sprijin financiar pentru subvenţionarea preţului motorinei în cuantum de 1 leu/litru aferent unei
cantităţi de 39 de litri/hectar, pentru suprafeţe de minimum un hectar. Motorina poate fi
achizitionata prin intermediul adeverintelor eliberate de DADR a fiecărui judeţ, beneficiarii fiind
persoanele fizice şi juridice care înfiinţează culturi în teren arabil. Solicitanţii trebuie să facă
dovada dreptului de folosinţă asupra suprafeţei de teren pe care înfiinţează culturi, în calitate de
proprietar, arendaş, concesionar sau organizaţi în alte forme de asociere şi/sau exploatare a
terenului, prin documente de tip acte de proprietate, contracte de arendă, de vânzare-cumpărare,
de concesionare, de închiriere, de comodat, donaţii, suprafeţele de teren pe care înfiinţează
culturi să fie de minimum un hectar (inclusiv) şi să nu figureze ca debitori la DADR.
Exemplul nr. 1
Subvenţionarea acordată de către stat pentru combustibilul utilizat în agricultură a făcut
ca tot mai mulţi oameni să încerce sa prejudicieze statul prin evaziune fiscală. Un astfel de caz a
fost mediatizat în anul 2001 sub numele de “Dosarul Motorina”, anul acesta ieşind din nou la
suprafaţă, revenind în actualitate, după mai bine de opt ani de la săvârşirea faptelor penale. În
acest caz, “Dosarul Motorina”, au fost implicaţi administratorii firmelor Maitrei Grup SRL şi
Dutraio Serv SRL, respectiv ieşeanul Cătălin Vasile Balcan şi bihoreanul Cătălin Onofrei.
Magistraţii Curţii de Apel Iaşi au admis recursurile declarate de procurori şi de ANAF - DGFPJ
Iaşi, şi au decis ca procesul să fie reluat de la 0. Potrivit anchetatorilor, cei doi patroni ar fi
82
prejudiciat statul român cu peste 10 miliarde de lei vechi, sumă calculată la nivelul anului 2001.
În dreptul celor doi bărbaţi se află în prezent infracţiuni grave de evaziune fiscală, fals
intelectual, uz de fals şi nu în ultimul rând folosirea creditului societăţii în alte scopuri. În
perioada 2000 – 2002, Onofrei a ridicat cantităţi mari de motorină, fără ca să plătească taxa de
drum de 45% din preţul de livrare al rafinăriei. Ulterior, petrolul era vândut drept combustibil
subvenţionat pentru agricultură. Toate produsele petroliere erau livrate prin firma lui Balcan,
Maitrei Grup Iaşi, la un preţ în care intra apoi şi taxa de drum. Ulterior, toate diferenţele rezultate
din preţ intrau în buzunarele celor doi afacerişti. Pe parcursul anchetei penale, procurorii ieşeni
au mai reţinut că Balcan şi Onofrei s-au sustras şi de la plata TVA-ului, în valoare de 3 miliarde
de lei vechi, precum şi a accizelor datorate statului, de un miliard ROL.
Exemplul nr.2
Un alt exemplu de evaziune fiscală în domeniul accizelor este reprezentat şi de afacerile
ilegale care au loc din ce în ce mai des în portul Constanţa. Afacerile ilegale cu combustibil din
port şi în care sunt implicate firme fantoma în spatele cărora se ascund de multe ori firme mari
din ţara sunt cunoscute de mulţi dar de probat aceste "zvonuri" s-a reuşit de foarte puţine ori.
Primul care a tras semnalul de alarmă a fost ministrul Finanţelor Sebastian Vlădescu, care
declară în cursul lunii iulie că portul Constantă continua să rămână o zonă de mare evaziune
fiscală şi infracţionalitate. Şeful finanţelor a mai spus la data respectivă că se duce o "bătălie" a
ministerului pe care îl conduce, împreună cu MAI şi serviciile secrete, pentru eliminarea acestor
infracţiuni de natură economică care se produc în Portul Constantă. La momentul respectiv,
mulţi s-au arătat intrigaţi de aceste afirmaţii. În cursul zilei de miercuri la sediul IGP a avut loc o
conferinţă de presă în care Mircea Ciobanu, şeful Serviciului de Combatere a Fraudelor Fiscale a
prezentat un caz clar de evaziune fiscală petrecut în port şi a menţionat că sunt monitorizate în
continuare afacerile ilegale cu petrol făcute în special de firmele care se ocupă de bunkeraj. Deci
e posibil, dacă se merge pe acelaşi principiu, să mai fie în lucru şi alte dosare de fraudă.
Potrivit declaraţiilor lui Mircea Ciobanu, administratorul şi juristul societăţii comerciale
SC Arm Consulting SRL sunt cercetaţi penal pentru achiziţionarea, pe baza unor autorizaţii false,
în regim de scutire de la plată accizelor, a peste 3600 de tone de motorină. Valoarea accizelor
neplătite depăşeşte 4,1 milioane RON. Urmărirea penală a administratorului Iulian Chitaru şi a
juristului firmei a fost posibilă prin colaborarea cu Brigada de Combatere a Criminalităţii
Organizate Constantă (BCCOC) şi procurorii din cadrul Serviciului teritorial al Direcţiei de
Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism (DIICOT). Urmărirea penală
a celor doi a început sub aspectul comiterii infracţiunilor de evaziune fiscală, sustragere de la
efectuarea controlului fiscal prin declararea fictivă a sediului social al societăţii, fals în înscrisuri
83
oficiale, fals în înscrisuri sub semnătură privată, uz de fals, folosirea creditului firmei în scop
personal şi spălare de bani. Potrivit declaraţiilor anchetatorilor, în perioada decembrie 2004-iulie
2005 cei doi învinuiţi au achiziţionat de la Petrotel Lukoil şi Litasco, pe baza unei autorizaţii
false (prin care pretindeau că se ocupă de bunkering) peste 3 600 de tone de motorină în regim de
scutire de la plată accizelor. Pentru motorină achiziţionata, ei le-au prezentat furnizorilor şi
băncilor unde aveau conturi deschise documente false de export la nave străine. Motorină era de
fapt vândută pe piaţa internă cu accize. Potrivit declaraţiilor reprezentanţilor IGP, Arm
Consulting a încheiat contracte de vânzare cumpărare cu parteneri externi care au finanţat această
activitate. Firma nu figurează că exportator, din acest fapt rezultând că respectivele contracte
erau făcute pentru a disimula originea ilicita a câştigurilor şi reintroducerea lor în circuitul
comercial legal. În cele din urmă, trecuţi prin acest sistem, banii au fost ridicaţi în numerar pe
baza unor borderouri de achiziţie de cereale de la persoane fizice, întocmite în fals. De fapt,
motorină nu a ajuns decât pe hârtie la bordul navelor din portul Constantă, ea luând direct din
rafinărie drumul staţiilor de aprovizionare cu combustibil.
În momentul de faţă, Chitaru se afla în Penitenciarul Poarta Albă unde executa de anul
trecut o pedeapsă de trei ani pentru alte delicte. El este născut pe data de 23 iulie 1982 la
Medgidia şi, conform adresei din buletinul de identitate, el locuia la Grupul Social Nazarcea. La
aceeaşi adresă era şi sediul societăţii Arm Consulting. Este greu de crezut că el putea obţine de la
Lukoil 3600 de tone de motorină. Se pare că în spatele firmei sale fantomă se aflau de fapt
persoane mult mai influente. Conform legislaţiei este foarte greu de obţinut o asemenea cantitate
de combustibil, cel care vinde fiind obligat să verifice în amănunţime firmele care îi solicită
asemenea cantităţi. În cazul în care se descoperă astfel de tranzacţii dubioase, şi cel care a
furnizat combustibilul trebuie tras la răspundere. Este foarte probabil că Iulian Chitaru să fi
primit şi el o sumă infimă de bani pentru a deveni administrator la Arm Consulting. Se pare că
societatea face parte dintr-o reţea de spălare a banilor formată din foarte multe firme fantomă.
Este greu de crezut că Lukoil şi celelalte mari societăţi au livrat atâta motorină fără să verifice
firma lui Chitaru. Este posibil ca livrările să se fi făcut la ordin.
În anul 2005, în luna iulie, în urma unei verificări în trafic au fost oprite pentru control
şapte cisterne auto încărcate cu aproximativ 171 tone de motorină. Din documente reieşea că
furnizorul este SC Costea&Bob SRL, iar beneficiarul SC Discord Instalaţii SRL din Braşov. În
urma extinderii cercetărilor s-a descoperit că de fapt furnizorul era Rafo Oneşti, iar beneficiarul
real era Eco Petroleum SĂ Constantă. Substituirea identităţii furnizorului şi a beneficiarului s-a
făcut prin falsificarea documentelor de livrare. La momentul respectiv prejudiciul adus bugetului
statului a fost de 228.885 RON. De asemenea, în aceeaşi speţă, anchetatorii au mai găsit legături
la acea oră cu alte trei societăţi implicate în tranzacţii ilegale pe aceeaşi filieră. Firmele erau
84
Alpha Group din Cluj Napoca, Teal Sirius din Baia Mare şi aceeaşi Arm Consulting. În urma
verificărilor s-a stabilit că din toate aceste firme doar Eco Petroleum funcţiona la sediul social
declarat, restul fiind firme fantomă. Deci se poate face deja o conexiune Rafo - Eco Petroleum -
Arm Consulting. Firma nou intrată în această schemă este Lukoil. În perioada 30.04.2002 -
11.06.2003 anchetatorii de la oficiul pentru Combaterea Spălării Banilor s-au autosesizat
referitor la un schimb valutar executat în contul Rafo Oneşti. La aceea data 850,408 miliarde de
lei au fost schimbaţi în 26,575 milioane de dolari, iar alte 101,349 miliarde de lei au dispărut din
conturile Rafo în alte conturi. Singura explicaţie din acte pentru aceste mutări era "transfer şold".
Urmărindu-se traseul banilor s-a descoperit că ei s-au dus spre mai multe firme printre care 1
milion de dolari la Litasco. Astfel că prin intermediul Litasco se poate face legătura între Lukoil
şi Rafo. Este posibil ca Arm Consulting şi celelalte "fantome" să facă parte dintr-un sistem bine
pus la punct de oameni din interiorul celor doi "granzi" în afaceri cu petrol. Până la alte probe şi
evidente se poate trage concluzia că Iulian Chitaru de la Nazarcea este cel care ia asupra sa toate
aceste acuzaţii.
Evaziunea fiscală în domeniul accizelor se practică în România foarte frecvent deoarece
este un domeniu foarte atractiv. În această sferă se pot câştiga bani mulţi şi într-un timp foarte
scurt. În ceea ce priveşte afacerile ilegale cu motorina subvenţionată de către stat, tot mai multe
firme intră în acest cerc vicios deoarece motorina subvenţionată este scutită atât de accize cât şi
de taxe de drum. În concluzie, de pe urma acestei afaceri pot rezulta foarte mulţi bani de aceea
este atât de atractivă pentru multe persoane.
CONCLUZII
Impozitul indirect este o pârghie aflată în mâinile statului, prin care acesta poate
direcţiona consumul în funcţie de perioadele de criză sau de boom prin care trece economia; de
asemenea, statul poate influenţa o fază sau alta a procesului reproducţiei sociale, în fuctie de
interesul pe care îl are la un moment dat. Cu alte cuvinte, se poate spune că impozitele indirecte
prezintă o sensibilitate deosebită faţă de conjunctura economică.
Impozitul indirect nu poate fi interpretat doar ca generator de efecte negative. El trebuie
perceput şi prin prisma rolului său economic şi social. Astfel, spre exemplu, în plan economic,
85
prin încasarea unor accize, statul poate reduce cererea pentru anumite produse de lux, sau poate
reduce importurile anumitor produse, stimulând în acest fel cererea pentru cele autohtone. Pe
plan social, accizele îşi au meritul lor în reducerea consumului de produse dăunătoare sănătăţii
(alcool, ţigări).
Accizele reprezintă o importantă resursă bugetară, prin intermediul acestora urmărindu-se
o serie de obiective ale politicii bugetare. În principal este vorba de acoperirea într-o măsură cât
mai mare a cheltuielilor publice. Forme foarte vechi de impozitare, accizele constituie o sursă
importantă de venituri, cu cheltuieli minime din partea aparatului de stat.
Accizele, ca taxe de consumaţie, afectează în primul rând agentul economic importator,
întrucât acesta poate imobiliza o importantă categorie de resurse financiare în momentul
introducerii bunurilor în ţara. De multe ori, tendinţa legiuitorului este de a frâna activitatea de
import a anumitor bunuri, justificată prin saturaţia pieţei faţă de aceste produse, sau în scopul de
a proteja produse de acelaşi gen autohtone. Creşterea preţurilor pentru aceste bunuri de consum
afectează din punct de vedere financiar şi bugetul personal al fiecărui cumpărător, care va lua
decizii tot mai stricte cu privire la cumpărarea bunurilor respective supuse accizelor.
Accizele acţionează în toate nivelele şi în toate domeniile vieţii economice. Acestea
afectează atât producătorul cât şi consumatorul căci prin majorarea acestora va creşze şi preţul
bunurilor. De asemenea, creşterea acestor taxe influenţează şi intreprinderea, societatea
comercială deoarece cresc preţurile produselor comercializate de aceasta.
Din punct de vedere al statului, creşterea accizelor reprezintă o creştere a venituirilor
sale, deaorece impozitele indirecte şi deci şi accizele care sunt impozite indirecte reprezintă o
sursa importantă de venit la dispoziţia statului.
Utilizarea acestor categiorii de impozite au deci şi aspecte positive şi aspecte negative. Ca
avantaje putem să precizăm faptul că prin aplicarea lor statul descurajează consumul unor
produse dăunătoare sănătăţii ca de exemplu ţigările, aloolul etc.
Din punctul de vedere al statului, avantajul aplicării accizelor îl repreazinta faptul că
accizele constituie (în ţările în care se aplică) o sursă de venit apreciabilă, facil de obţinut, la un
cost puţin ridicat. Cotele cele mai mari de accize afectează, în general, băuturile, ţigările,
automobilele şi carburanţii şi furnizează majoritatea veniturilor procurate de aceste taxe speciale
asupra consumului, respectiv ¾. Un alt avantaj al impunerii indirecte , implicit al aplicării
accizelor îl prezintă rapiditatea, comoditatea şi costul relative redus al perceperii.
Ca şi dezavantaj menţionăm faptul că aplicarea accizelor duce la majorarea preţurilor la
producţie, în funcţie de mărimea accizelor, iar acest fapt poate reduce, în anumite condiţii,
cererea la aceste produse. Ca urmare, se va diminua volumului vânzărilor şi, respectiv, mărimea
profitului. Astfel, va fi afectată şi dezvoltarea ulterioară a întreprinderii
86
Un alt dezavantaj îl reprezintă faptul că accizele, în general, sunt sensibile la inflaţie,
ajungându-se în perioade de inflaţie puternică la o scădere a randamentului accizelor (de altfel
această problemă este actuala mai mult sau mai puţin pentru toate categoriile de impozite).
Faptul că se aplică supra valorii în vamă, la care se adauga taxele vamale, în cazul produselor
importate, sau în suma fixa asupra cantităţilor de petrol sau gaze livrate, face ca aceste taxe să-şi
diminueze randamentul în condiţii de inflaţie puternică. Apare necesară, astfel, o modificare a
acestor taxe pentru a compensa efectele inflaţiei.
Prin urmare, accizele constituind o sursă importantă de venituri bugetare, uşor de
procurat, prin ele se urmăresc obiective bugetare dar şi eficienţă administrativă.
87
ANEXE
88
ANEXA Nr.1
“Nivelul accizelor din Romania diferentiat pe grupe de produse pentru perioada 2007-2010 “
Nr.Crt.
Denumirea produsului
sau a grupei de produse
U.M.
Acciza(euro/U.M.)
1 ianuarie
2007
Acciza(euro/U.M.)
1iulie2007
Acciza(euro/U.M.)
2008
Acciza (euro/U.M.)
aprilie2009
Acciza euro/U
M)1
septembrie2009
Acciza (euro/U.M.)
2010
1. Bere
din care:h/1 grad Plato*1)
0,75 0,748 0,748 0,748 0,748 0,748
1.1 bere produsa de producatoriii independeti cu o capacitate de productie ce nu depaseste 200 mii hl
hl de produs
0,43 0,43 0,43 0,43 0,43 0,43
2Vinuri hl de
produs
2.1 Vinuri linistite
0,00 0,00 0,00
0,00 0,00 0,00
2.2 Vinuri spumoase
34,05 34,05
34,05 34,05 34,05 34,05
3Bauturi fermentate altele decat bere si vunuri
hl de produs
3.1 linistite 0,00 0,00 0,00 0,00 0,00 0,00
3.2 spumoase
34,05 34,05 34,05 45,00 45,00 45,00
89
4Produse intermediare
hl de produs
51,08 51,08 51,08 65,00 65,00 65,00
5Alcool etilic
hl de alcool pus*2)
750,00 750,00 750,00 750,00 750,00 750,00
5.1 Produs de micile distilerii ci o capacitate care nu depaseste 10 hl de alcool pus/an
475,00 475,00 475,00 475,00 475,00 475,00
Tutun prelucrat
6Tigarete**
1.000 tigarete
34,50 41,5 50 57,00 64,00 74,00
7Tigari si tigari de foi
1.000 bucati 34,50 41,5 50 57,00 64,00 64,00
8Tutun de fumat fin taiat, destinat rularii in tigarete
kg
46,00 55,00 66,00 73,00 81,00 81,00
9Alte tutunuri de fumat
kg
46,00 55,00 66,00 73,00 81,00 81,00
Produse energetice
10Benzina cu plumb
tona547,00 547,00 547,00 547,00 547,00 547,00
1.000 litri 421,19 421,19 421,19 421,19 421,19
11Benzina fara plumb
tona425,06 425,06 425,06 436,00 436,00 452,00
1.000 litri 327,29 327,29 327,29 335,72 335,72 348,04
12Motorina
tona307,59 307,59 325,00 336,00 336,00 347,00
1.000 litri 259,91 259,91 274,625 283,92 283,92 293,215
90
13Pacura
1000 kg
13.1 utilizata in scop comercial
13,00 13,00 13,70 14,40 14,40 15,00
13.2 utilizata in scop necomercial
13,00 13,00 14,00 15,00 15,00 15,00
14Gaz petrolier lichefiat
1000 kg
14.1 utilizat drept combustibil pentru motor
128,26 128,26 128,26 128,26 128,26 128,26
14.2 utilizat drept combustibil pentru incalzire
113,50 113,50 113,50 113,50 113,50 113,50
14.3 utilizat in consum casnic*3)
0,00 0,00 0,00 0,00 0,00 0,00
15Gaz natural
GJ
15.1 utilizat drept combustibil pentru motor
2,60 2,60 2,60 2,60 2,60 2,60
15.2 utilizat drept combustibil pentru incalzire
15.2.1 in scop comercial
0,17 0,17 0,17 0,17 0,17 0,17
15.2.2 in scop necomercial
0,17 0,17 0,22 0,27 0,27 0,32
91
16Petrol lampant (kerosen)*4)
16.1 utilizat drept combustibil pentru motor
tona
469,89 469,89 469,89 469,89 469,89 469,89
1000 litri 375,91 375,91 375,91 375,91 375,91 375,91
16.2 utilizat drept combustibil pentru incalzire
tona
469,89 469,89 469,89 469,89 469,89 469,89
1000 litri 375,91 375,91 375,91 375,91 375,91 375,91
17Carbune si cocs
GJ
17.1 utilizat in scopuri comerciale
0,15 0,15 0,15 0,15 0,15 0,15
17.2 utilizat in scopuri necomerciale
0,30 0,30 0,30 0,30 0,30 0,30
18Electricitate
18.1 Electricitate utilizata in scop comercial
Mwk
0,26 0,26 0,34 0,42 0,42 0,50
18.2 Electricitate utilizata in scop necomercial
Mwk
0,52 0,52 0,68 0,84 0,84 1,00
“Nivelul accizei la cafea in perioada 2007-2011, in Romania”
Nr. crt. Denumirea produsului sau a grupei de
produse
2007
Acciza euro/tonă
2008
Acciza euro/tonă
2009
Acciza euro/tonă
2010
Acciza euro/tonă
2011
Acciza euro/tonă
92
1. Cafea verde 612 459 306 153 0
2. Cafea prăjită, inclusiv cafea cu înlocuitori
900 675 450 225 0
3. Cafea solubilă 3600 2700 1800 900 0
Nr. crt.
Denumirea produsului sau a grupei de
produse
2007
Acciza (%)
2008
Acciza (%)
2009
Acciza (%)
2010
Acciza (%)
1. Confecţii din blanuri naturale (cu exceptia celor de iepure, oaie, capra)
45 45 45 45
2. Articole din cristal*1) 55 30 15 0
3. Bijuterii din aur si/sau din platina, cu exceptia verighetelor
25 15 10 0
4. Produse de parfumerie
4.1 Parfumuri,
din care:35 35 35 35
- ape de parfum 25 25 25 25
4.2 Ape de toaleta,
din care:15 15 15 15
- ape de colonie 10 10 10 10
5. Arme de vanatoare, altele decat cele de uz militar
100 100 100 100
BIBLIOGRAFIE
1. Alexandru, F., ,,Fiscalitate şi preţuri în Editura Economică, Bucureşti, 2002.
93
economia de piaţă”
2. Bistriceanu, G., Popescu, G., ,,Bugetul de stat
al României”
Editura Universitară, Bucureşti, 2007.
3. Bistriceanu, G., ,,Finanţele agenţilor
economici”
Editura Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti, 2007
4. Bojian, O., ,,Contabilitatea financiară a
întreprinderilor”
Editura Universitară, Bucureşti, 2004.
5. Bufan, R., coordonator, ,,Tratat de drept fiscal.
Partea generală" , vol.I
Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2005.
6. Cătinianu, F., ,,Finanţe publice” Editura Marineasa, Timişoara, 2003.
7. Chirică, L., ,,Curs complet de contabilitate şi
fiscalitate”, vol.I
Editura Economică, Bucureşti, 2001.
8. Duca, E., ,,Codul fiscal comentat şi adnotat” Editura Rosetti, Bucureşti, 2006.
9. Grigorie-Lăcriţa, N., Cioponea, M., C.,
,,Finanţe publice şi fiscalitate”
Editura Fundaţiei România de Mâine,
Bucureşti, 2004.
10. Hlaciuc, E., Mihalciuc, C., ,,Organizarea
contabilităţii financiare a entităţilor
economice, Abordări teoretice şi aplicative în
conformitate cu prevederile OMFP 2374/2007
şi Standardele Internaţionale de Contabilitate”
Ed.Didactică şi Pedagogică, Bucureşti,
2008.
11. Hlaciuc, E., Mihalciuc, C., Chiriţă, I., ,,Aspecte
privind contabilitatea financiară a entităţilor
economice”
Editura Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti, 2007.
12. Horomnea, E., Budugan, D., Georgescu, I.,
Tabără, N., Beţianu, L., ,,Bazele
contabilităţii.Concepte. Modele. Aplicaţii”
Editura Sedcomlibris, Iaşi, 2002.
13. Iordache, E., Julian, M., Capota, M., ,,Colecţia
cariere-manualul specialistului în fiscalitate”
Editura Ireisan, Bucureşti, 2005
14. Mateş, D., ,,Normalizarea contabilităţii şi
fiscalitatea întreprinderii”
Editura Mirton, Timişoara, 2003.
15. Matiş, D., Pop, A., ,,Contabilitate financiară” Editura Alma Mater, Cluj, 2007.
16. Morariu, A., (coordonator), Radu, D.,
Păunescu, M., ,,Contabilitate şi fiscalittae în
dezvoltarea firmei”
Editura Exponta, Bucureşti, 2005.
94
17. Moşteanu, T., coordonator, ,,Finanţe publice –
Note de curs şi aplicaţii pentru seminar”
Editura Universitară, Bucureşti, 2005.
18. Munteanu, V., coordonator, ,,Control şi audit
financiar – contabil”
Editura Luminalex, Bucureşti, 2003.
19. Oneţ, C., ,,Dreptul finanţelor publice. Partea
generală”
Editura Luminalex, Bucureşti, 2005.
20. Pântea, I., P., Bodea, G., ,,Contabilitatea
financiară actualizată la standardele
europene”
Editura Intelcredo, Deva, 2005.
21. Pântea, I., P., Bodea, G., ,,Contabilitatea
financiară românească conformă cu directivele
europene”
Editura Intelcredo, Deva, 2006.
22. Pântea, I., P., Bodea, G., ,,Contabilitatea
financiară românească conformă cu directivele
europene”, ediţia a II-a, revizuită şi actualizată
Editura Intelcredo, Deva, 2007.
23. Pântea, I., P., Bodea, G., ,,Contabilitatea
românească armonizată cu directivele
contabile europene”
Editura Intelcredo, Deva, 2003.
24. Petriş, R., Hlaciuc, E., ,,Bazele contabilităţii” Editura Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti, 2006.
25. Pop, A., ,,Contabilitatea financiară
românească armonizată cu directivele
contabile europene, standardele internaţionale
de contabilitate”
Editura Intelcredo, Deva, 2002.
26. Popa, A., F., Popa, N., ,,Impozitele şi taxele
reglementate de codul fiscal”
Editura Contaplus, Bucureşti, 2008.
27. Ros, V., ,,Drept financiar” Editura All Beck, Bucureşti, 2005.
28. Şaguna, D., D., ,,Drept financiar şi fiscal” Editura All Beck, Bucureşti, 2003.
29. Şaguna, D., D., Şova, D., ,,Drept fiscal”,
ediţia a II a
Editura C.H.Beck, Bucureşti, 2008.
30. Sandu, G., ,,Finanţe publice - Note de curs” Universitatea ,,Ştefan cel Mare” Suceava,
2007.
31. Sandu, G., Ciubotariu, I., Apetrei, A., ,,Finanţe
– abordări teoretice şi practice”
Editura Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti, 2008.
32. Talpoş, I., ,,Finanţele României” Editura Sedona, Timişoara, 2007.
95
33. Ţâţu, L., Şerbănescu, C., ,,Fiscalitate şi control
fiscal”
Editura Aner, Bucureşti, 2002.
34. Ţâţu, L., Şerbănescu, C., Ştefan, D., Cataramă,
D., ,,Fiscalitate de la lege la practică”, ediţia a
V a
Editura C.H.Beck, Bucureşti, 2008.
35. Topcin, C., ,,Fiscalitate” Universitatea Independenta, Bucureşti,
2005
36. Tulvinschi, M., ,,Fiscalitatea şi contabilitatea
întreprinderii”
Editura Universităţii Suceava, Suceava,
2003.
37. Văcărel, I., Anghelache, G., Bistriceanu, D.,
Moşteanu, I., Bercea, F., Bodnar, M.,
Georgescu, F., ,,Finanţe publice”, ediţia a III
Editura Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti, 2001.
38. Vintilă, G., ,,Fiscalitate. Metode şi tehnici
fiscale”
Editura Economică, Bucureşti, 2004.
39. *** www.euractiv.ro.
40. *** www.eur-lex.europa.eu.
41. *** www.mfinante.ro.
42. *** www.symmetrica.ro.
43. *** www.worldwide-tax.com.
44. *** www.zf.ro
45. *** www.sfin.ro
46. *** www.capital.ro
47. *** www.hawaii.gov.us
48. *** www.minfin.nl
49. *** www.minfin.ru
50. *** www.institut.minefi.gouv.fr
51. *** www.hmrc.gov.uk.
52. *** Codul fiscal al României, actualizat
01.01.2009
53. *** Constituţia României.
54. *** Legea 571/2003.
55. *** Legea Finanţelor publice nr.500/2002
publicată în M.O. nr.597/13 august 2002.
56. *** Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal
96
publicată în ,,Monitorul Oficial” nr.
927/2003 cu modificările şi completările
până la 01.03.2009.
57. *** Legea petrolului nr. 134/1995 publicată
în ,,Monitorul Oficial” nr. 3011/1995 cu
toate modificările şi completările până la
01.03 2009.
58. *** Revista ,,Finanţe publice şi
contabilitate”, colecţia 2008-2009.
59. *** Revista ,,Impozite şi taxe”, colecţia
2008-2009.
60. *** Revista ,,Tribuna Economică”, colecţia
2008-2009.
61. *** Revista ,,Finanţe, Bănci, Asigurări”,
colecţia 2008-2009.
62. *** Revista ,,Expert contabil”, colecţia 2008-
2009.
63. *** ,,Revista Română de Fiscalitate”, colecţia
2008-2009.
97