ALELE A. R.TOM. XXXV.MEM. SECT. ISTORICE. No. 14.

ACADEMIA ROMANA

CONDIVILE DE POLITICA GENERALA

IN CARI S'All INTEMEIAT BISERICILE ROMANESTI

IN VEACURILE XIVXV

DE

N. IORGAMEMBRU AL ACADEMIEI ROMANI:.

EXTRAS DINANALELE ACADEMIEI RO MANE

Seria II. Tom. XXXV.MEMORIILE SECTIUNII ISTORICE.

BUCURESTILIBRARIILE SOCEC & Comp. si C. SFETEA

LEIPZIGOTTO HARRASSOWITZ.

1913.

VIENAGEROLD & COMP.

Pretul 30 haul.

.

I

.. .

:

.

_ .

: .. . .

, .

..

..

. ,

1

- , 1

..

i

,

A . .

, ...

. .

..

, . .

. /. . -

.r . ,. .. . .. .

, _

c ,

..

. ,

,... -

. . .

,;

. ,.

'--->0-=--i>.- C.:),>(:6--,.=-------__.2. ,. .

.. ..

. .

.. .

. , .

,

*-

. - .

: 34.03 5. -: r_

.111.11,11.1.

I4.

Anale le Societritil Academice hemline. Seria I :Tom. IXI. Sesiunile anilor -1867-1878.

Analele Academiei hemline. Seria II:Tom. IX. Desbaterile si memoriile Academiei in 1879-1888.

L. B.

Indiee alfabetie al volumelor din Anale pentru 1878-1888 2Tom. XIXX. Desbaterile si memoriile Academiei in 1888-1898.Indiee alfabetic al volumelor din Anale pentru 1888-1898 2

Tom. XXI. Desbaterile Academiei in 1898-9 5.XXLMemoriile Sectiunii Istorice 6.XXIIDesbaterile Academiei in 1899-1900 6.XXILMentoriile Sectiunii Istorice 3.XXIII. Desbaterile Academiei in 1900-1901 r).XXIII- Memoriile Sectiunii Istorice 4XXIVDesbaterile Academiei in 1901-2 6.

n XXI V. 111emoriile Sectiunii Istorice 3. XXV.Desbaterile Academiei in 1902-3 5,50XXVIDesbaterile Academiei in 1903-4 5.XXVIMemoriile Sectiunii Istorice

n XXVIIDesbaterile Academiei in 1904-55.8.

XXVIL Memoriile Sectiunii Istorice 4.XXVIIIDesbaterile Academiei in 1905-6 5.XXVIlLMemoriile Sectiunii Istorice 6

XX/X.Des baterile Academiei in 1906-7 6XXIX.Memoriile Sectiunii Istorice 8

Cronica Vascanilor (Judetul Suceava), de Radu Rosetti 1,50Despre originea si transformarile clasei stapanitoare din Moldova,

de Radu Rosetti ,70Un boier oltean la Karlsbad in 1796-1797: calatoria lui Barbu

Stirbei in apus, de N. Iorga ,20Congresul pentru Proprietatea liter& a si artistica, de A. D.

Xenopol . ,20Cateva farame din corespondenta lui Alexandru Voda Ghica, Domn

si Caimacam al Terii-Romanesti, de N. Iorga . . ,20Congresul sociologic din Londra si organizarea militara a scoalelor

in Romania, de A. D. Xenopol ,30Despre censura in Moldova. I. Infiintarea censurii de guvernul

provizor rus si functionarea ei sub acel regim, 1828-1834, deRadu Rosetti 40II. Censura sub Mihaiu Sturdza, 1834-1849, de Radu Rosetti . 1.50III. Censura cartilor evreesti in Moldova sub domniile regula-

mentare, de Radu Rosetti. ,60Neconstiutul in istorie, de A. D. Xenopol ,30Evolutia in istorie, de A. D. Xenopol ,30Traditia istorica in chestiunea originilor romane, de Dimitre 'Onciul. ,20Dona Zamfire, domnite romane din secolul XVI, trecute in Tran-

silvania, de Loan Puscariu ,30Cateva osbervatiuni asupra indatoririlor militare ale Cnejilor si

boierilor moldoveni in secolii XIV si XV, de I. Bogdan . . . ,30Contributii la istoria Moldovei intre anii 1448-1458, de I. Bogdan. ,30Evangheliile dela Horror s,d Voronet din 1473 si 1550, de I. Bogdan 1.

XXX. Desbaterile Academiei in 1907-8 5.XXX. Memoriile Sectiunii Istorice . 6.

Despre censura in Moldova. IV.Istorice.

sub Grigorie Ghica si des-fiintarea ei, de Radu Rosetti 1.

Cetatea Neamtului dela podul Dambovitei in Muscel, de I. Puscariu. ,20Notita despre monetele lui Petru Musat, de Nicolae Docan . . . 1.Lupta intre Draculesti si Danesti, de A. D. Xenopol 1

Contributiuni la studiul cronicelor moldovene (Nicolae Costin,Tudosie Dubau, Vasile Damian), de Const. Giurescu ,40

Inscriptiile dela Cetatea-Alba si stapanirea Moldovei asupra ei,de I. Bogdan 1.

Documentul Razenilor din 1484 si organizarea armatei moldovenein sec. XV, de I. Bogdan 1.

Indiee alfabetic al volumelor din Anale pentru 1898-1908 2.Tom. XXXI. Desbaterile Academiei in 1908-9 5.

XXXI.Memoriile Sectiunii Istorice ........ . . . . . 10.Patruzeci si doi de ani de domnie a Regelui Carol I, de D. Sturdza. ,20Un proces de sacrilegiu la 1836 in Moldova, de Radu Rosetti . . ,50Letopisetul lui Azarie, de I. Bogdan 1,60Cum se cautau mosiile in Moldova la inceputul veacului XIX.

Condica de rafueala a Hatmanului Raducanu Roset cu vechiliilui pe anii 1798-1812, de Radu Rosetti 1,50

I

'

.

.

.. .

.,...

1

,

-................. . . .

.

Censura

.

'

. . .... ...

. .

. . . . . . . . .

. . . .

- . . . ..... . . . . . . .

. . . . . . . . . . . .

. . . . .

. ............. . . . . . . . . .

. . . . . . .. . . . . . . . . .

. . . . . . . . . . . .

.

. . . . . . . . . . .

. . . . . . . . . . . .

. . . . .

. . .

. . . . .

. ....... . . . . ..

. . . . . . .

CONDITIILE DE POLITICA GENERALA IN CARL S'AU INTEMEIAT BISERICILE ROMANE5T1

IN VEACURILE XIVXV

DE

N. IORGA.yembra al Academiei Rom Me.

Sedinta dela 1 Martie 1913.

Adunarea aetelor itg recesti privitoare la Romani pentru volumulXVI din colectilktillurrnuzaki imi chiama luarea arninte mai de aproapeasupra unor puncte, adesea chiar esentiale, privitoare la istorianoastra religioda si politica. Unul din ele e intemeierea, intre 1359si 1400, a Scaunelor arhieresti canonice pentru nouale fundatiuni deStat ale Terii-Romanesti si Moldovegi.

Asupra Imprejurarilor, cunoscute din fericire prin pastrarea intr'unmanuscript al Bibliotecii Imperiale din Viena a scrisorilor si hota-ririlor respective, in can Iachint de Vicina la Dunarea-de-jos, inDobrogea noastra de astazi, a ajuns eel dintaiu Mitropolit at «Ungro-Vlahiei» si, dupa trecerea de jumatate de veac, Iosif a fost recu-noscut de Constantinopol ca episcop dintaiu al «Maurovlahiei D,

avem lamuriri de fapt destule. Intr'un studiu mai nou colegul nostrud-1 N. Dobrescu le-a interpretat cu ingrijire si mult bun sin* Mis'a parut insa ca trebue sa se mai facia, un lucru.

Anume sei se puie in legeiturd aceste creatiuni bisericesti cuordinea politica a timpului, si nu numai la noi, in Voevodatelece se ridicau, dar si in vecinatatea noastra, si nu atelta cu cealatina, catolicei, pentru care aceasta s'a si facut in parte, catpentru cea ortodoxei, reiseiriteand

E necesar a se stabili legaturi in acest sens si pentruca inte-meierile de Mitropolii si de episcopate nu erau, pe departe, actocurat religioase, avand a face numai cu o veche oranduire ca-nonica. Nu, ci totdeauna, si in acest veac al XIV-lea mai ales,

Analele A. R. Tone. XXXV.Memoriile Sect. Istoriee

I

'

!Opt

tr. IOadA 888 .

cand formele politice cari se schimba asa de mult, tinzand spremarl concentrari monarhice, spre unitati militare ofensive, 10 supun,dela robia Papa Rata in Avignon-ul regilor Franciei pans la prezi-darea de Paleologi a vietii bisericesti in Bizantul recastigat la 1261pentru ortodoxie, organizarile clerului, elementul politic e tot-deauna amestecat si el domina uneori. In Constantinopol hotaririlecapeteniei legii drept-credincioase se ieau cu invoirea «celui delaDumnezeu prea puternic slant autocrat, prea inaltatul Imparat alRomanilor, adunarea tuturor celor bune, prea inseninatul si multiubitorul de oamenin, catre care acela ce doreste sa aiba Tangadansul un Vladica legiuit trebue sz, arate «bunavoint5, si iubire».Tar in Rusia Mare, in Rusia Mica, din care. se deslipeste oarecumMoldova, ambitii si necesitati politice trezesc, lash sa cada on chiardistrug formele cele noua ale ortodoxiei.

Aceasta e explicatia paginelor ce urmeaza.In Maiu 1359, cum am spus, Mitropolitul Iachint al Vicinei do-

brogene, care prin aceste parti nu-si avea poate destui credin-ciosi, si deci fusese atras in Tara-Romaneasca de Domnul de acoloprobabil el insus stapanitor al Vicinei, asezata la gurile Dunarii,in drumul dela Braila spre Chilia Alexandru Voda, biruitorulasupra Ungurilor, capata dela Patriarhul ecumenic Filoteiu voia saramaie statornic la dansul, jucand rolul de Mitropolit al terii pe carecancelaria religioasa bizantina de sigur ca si cea politica de acoloo numia, cu un termen popular curent, «Ungrovlahia», Vlahia decatre Unguri, ca s'o deosebeasca, de Vlahia sau de Vlahiile balcanice,intocmai cum Genovezii din Caffa ziceau ceva mai thrziu «Valahi ungu-resti» («Valachus sive Ungarus» sau simplu: « Ungarusn) Romanilormunteni si «Valahi polonin («Vellacus Pollanus») celor din Moldova (1).Nu se crea o noua resedinta episcopala, nici un oras muntean nu eraridicat la rangul de Scaun pentru un Vladica, si vom vedea cesusceptibilitati se crutau °and nu sa dadea aceasta calitate Argesului,resedinta obisnuita a Voevozilor, undo se ridica Mitropolia, de cu-rand reparata fare a i se atinge liniile pur bizantine on picturaatonic& ascunsa supt patura groasa a tencuelilor repetate. Patriarhulrecunostea o stare de lucruri pe care o cr.easera si nevoile terii,si dorinta de mai mare siguranta, putere si prestigiu a episcopuluigrec dela Dunare si tendinta lui Alexandru insus de a se infatisa altfeldecal ca un Voevod ciobanesc intr'un fund de munte, ci ca un sta-

k1) V. lorga, Acte fi fragmente,111, p. 45, No. 2; p.146, No. 2; p. 47, No. 2; p. 48, No. 1.

N

2

si

,=-

.

380 INTEMEIhREA vista/ .3a ROMANEVrt.

panitor , statornic si legitim dominand o tara, cu hotare in stilul bi-zantin pe care-1 putea admira la vecinii sai de peste Dunare. Or-dinea cea noua era sa inceapa de fapt numai dupa moartea batra-nului Iachint, tolerat mai mull in noua sa calitate, cand Scaunulpatriarhal 10 reserva formal, cu insistenta, ca o conditie neaparataa tolerantei sale, dreptul de a trimete de-a dreptul, lui Alexandruinsus sau urmasului sau, Mitropolitul evident grec, din Curteapatriarhala, din «chiliile» Ecumenicului(1) pe care-1 va gasi cucale si pe care Domnul nu va avea decal sa-1 primeasca dupa toatacuviinta si sa -i puie fiii sufletesti supt legiuitul toiag.

Care era atunci situatia eprea puternicului si sfantului Autocrat»catre care Alexandru 10 aratase toata «bunavointa si iubirea» pentrua capata in schimb aceasta concesie ?

In 1354 murise Stefan Dusan, Tarul «Sarbilor si Romeilor»,cuceritorul Macedoniei, cea mai mare figure. a Serbiei medievale.Cu el principatul muntean stet' tUse in anume legetturi cari nuse pot leimuri, astazi indeajuns. Sa, amintim numai ca fiica luiAlexandru, Anca, ajunse Taring la Sarbi prin casatoria ei cu Uros,fiul si urmasul lui Dusan. Acest nou Tar era lipsit insa de oriceautoritate, si mostenirea parinteasca se desfacii in bucati. In lupteleimpotriva Turcilor rassa sarbeasca era sa fie reprezentata prin CraiulVucasin, un uzurpator, si prin Ugliesa, fratele sau, pe cari Tara-Ro-maneasca ii va ajuta in zadar cand se va da lupta hotaritoare de pemalurile Maritei in 1371.

Cel dintaiu lucru pe care-1 Mai Dusan, care visa de Constantinopol,oferind Pera Venetienilor, fu ridicarea episcopului de Ipec sau Peciu larangul patriarhal (2). Sa credem oare ca Tara-Romaneasca a :statfara legaturi cu aceasta Patriarhie, fara a tine& in seamy noua si ono-rabila inrudire, si aceasta Intr'o vreme cand, pe de o parte, ea aye&nevoie de randueala sa bisericeasca, iar, pe de alta, nu se puteapune temeiu pe viitorul grecitatii, cu totul istovite in lupta lui loanal VI-lea Cantacuzinul cu Paleologul Joan al V-lea ?

Se pare ca aceasta atarnare bisericeasca de Patriarhia Sarbilor aPost impiedecata de inraurirea, foarte puternica, a Bisericii latine,care, din Ungaria, 10 intindea propaganda si organizarea asupra

(1) V. pentru un Mitropolit al Moldovei din veacul al XV-lea Syropulo, Historia veraunionis non verae, in principio (si in vol. XV din tHurmuzakiD).

(2) Iorga, Latins et Grecs d' Orient et rdtablissement des Tures en Europe, in «Byzan-tinische Zeitschrifto, 1906, p. 206 nota 6.gi

3

.

4 N. ToftdA 390

acestor regiuni peste munti", asupra acestei «Transalpine», care,si cand se chema «Cumania» si dupa aceasta, era privita de stapani-torii unguri, ce se intitulau si regi ai Cumanilor, ca o provinciea lor, de vechiu dropt istoric. Intaia episcopie, de cotropire si a-similare religioasa, a Cumanilor caza pentru mull Limp °datacu navalirea Tatarilor si prada for la Milcov, unde stateau sefliei, si, dada numai catre mijlocul veacului al XIV-lea marea

imperialists a lui Carol-Robert si a lui Ludovic eel Mare,Angevinul cu visuri nemarginite, incerca s'o Invie (1), Argesul, re-sedinta Marilor Voevozi romani, primi Inca dela inceput reprezen-tanti ai credintei latine, meniti, fireste, sa joace acelas rol pe care-1jucaserk cu un veac inainte, episcopii Cumanilor. Desi pomenireafor nu se afla In izvoare diplomatice, cari stiu numai de silintelenoilor propagatori .ai catolicismului pe aceste terenuri strabatuteodata de Dominicani, calugarii din harnicul ordin de ratacire saracaal Sfantului Francis°, putem afirma ea, la not erau episcopi de legearegelui vecin Inca din vremea cand, dupa. Infrangerea Ungurilor la1330 de Basarab Voda, se fact" pace intro un suzeran care parasiape tacutele drepturile sale si intro un vasal care dovedise ca-sipoate apara. neatarnarea (2). Casatoria lui Alexandru cu Clara, desprecare s'ar putea, credo ca a fost fiica vreunui nobil de peste munti,poate a vreunui Voevod roman trecut la confesiunea apuseana, arfi intarit aceste legaturi cu Roma, care-i aduceau laudele Papei, dartoti copiii lui erau sä fie cresol* In ortodoxie (3). Faptul inch GAaceasta Clara e Infatisata de Papa la 1370 ca una care a fost «lu-minata de Duhul Slant» ((au Spiritus Sancti lumine illustrata»), ne-arda mai curand impresia ca e vorba de o convertire petrecuta decurand a unei principese ortodoxe si, In legatura cu. numele deSlava pe care Luccari 11 atribue fiicei Clarei, ne gandim data n'avem,a face cu o greseala de copie dintr'un alfabet in altul on cu vreotraducere. E adevarat ca intemeierea canonica a episcopiei de Argessau, mai bine, ridicarea Argesului la rangul de Scaun episcopal-dateazA numai din ziva de 9 Maiu 1380, cand Predicatorul Nicolae

(1) Studii i documents, 1-11, Prefata, p. xvIII si urm. Episcopii eel not de Milcov,propusi sau numiti: Vitus (1332), Toma de Nympti (1347), Bernard (1357), sunt pe teri-toriul Domnilor Terii-Romanesti, nu pe acela al Domnilor Moldovei, cari ajunserA nu-mai foarte tarziu aici. Tot ash putem consider& pe toti urmasii for pans pe la 1430.

(2) V. ibid., pp. xxiii-vi.(3) Hurmuzaki, I', nle onset III.

,;de

/.

391 INTEMEIEREA BISERICILOR ROMANETI. 5

Antonii ocupa acest loc, pus in legatura cu arhiepiscopia de Kalocsa (1),dar nu trebue s5, uitam ca inainte fusese o intreaga opera fran-ciscanci, pe care o mosteniau acuma Dominicani sprijiniti de Papadin Roma. Si mai ales trebue sa se aiba in vedere 05, in recomanda-tiile Patriarhiei catre Alexandru Voda, se vorbeste, nu de un a-mestec sarbesc, de o intruziune dela Ipec, pe care acum venia, s'o in-lature legitimitatea ierarhica bizantina, ci de ispita pierzatoare a La-tinilor, cari, ei, ar fi dat prin urmare cele dintai forme episcopale.

Cu toata momentana for hegemonie, Sarbii nu vor fi indraznitintinde inraurirea asupra noastra si dintr'un hotaritor motiv politic.De mull regele Ludovic al Ungariei astepta momentul s5, intre inBalcani, incunjurat de nimbul unui capitan de cruciata, binecuvantatde Sfantul Parinte dela Roma, pentru a restabill in folosul sau sial dinastiei sale franceze, aplecata spre mari aventuri cavaleresti sispre asalturi catre Imparatia Rasaritului, vechiul Stat franc al luiBalduin de Flandra, pe care-1 daramaserk intro clips fericita, Pa-leologii. Pregatit de lupta pentru cucerirea Macedoniei, pentru in-locuirea Grecilor, indusmAnip intre sine, in Constantinopol, pentrusubstituirea Sarbilor sal ca element dominant in aceste parti, Dusana avut totdeauna o deosebita grija de a trai bine cu vecinul,asec de ambitios si de nelinistit, dela Nord, care path set reclamedrepturile de suzeranitate ale Arpadienilor. Inca din 1354, Lu-dovic, jignit de apucaturile imparatesti ale acestui vasal, se gAtia,de un rasboiu menit s5, distrug5, cuibul de schism& si de intriga po-litica de peste Dunare, si la 1356 Ungurii castigau biruinta asupranoului Imparat din Balcani. Numai grija regelui Ungariei pentrustapanirea asupra Dalmatiei, care-1 legs de acel Apus din care nuse despartise niciodata cu totul, intrerupse o cruciata care ar fi

putut avea urmarile cele mai insemnate pentru vieata Rasaritului(2).In asemenea imprejurari, orice amestec sarbesc in afacerile bise-ricesti muntene ar fi insemnat o provocare la adresa Ungariei, si Du-san avea tot interesul sa n'o faca, inainte ca si dupa calcarea dehotare din 1354. .

In ce priveste pe Bulgari, pe cari-i scapase de pieire suirea pe

(1) Dupa Erler, Der liber cancellariae apostolica on Jahn 1380. Leipzig, 1888, p.26 si urm., in Vladislaw Abraham, t Organizatia Bisericii catolice in RusiaD (polona) side acolo in Convorbiri literare, an. 1904, p. 415.

(2) V. articolul meu Lupta pentru stapanirea Vidinului, in a Convorbiri literare pa

1900, pp. 964-5.

a-si

6 N. TONGA 392

tron, poate cu ajutor unguresc, a dinastiei Terterizilor, pornita dinVidin si avand o obarsie «cumana», care nu exclude sangele ro-manesc not Insine find Cumani, ea Si barbarii uralo-altaici carine stapaniau apoi a Sismanizilor, de aceeas mesa (1), ei nu erauin stare sit incerce dincoace de Dundee, in forme ierarhice bi-sericesti, o suprematie politico. Mihail de Vidin, eel dintaiu Sis-manid, se putii intari in Domnie numai magulind pe Bizantini prinluarea In casatorie a vaduvei ultimului Terterid, fiica a lui AndronicPaleologul eel Tamar, In locul sotiei dintai, fats de Craiu sarbesc;puterea lui de mai tarziu vine din lungul conflict dinastic in Bi-zant, intre cei doi Andronici, cari pregatiau astfel, far. sit stie, ca-derea apropiata a Imperiului. In Voevodatul romanesc ce se alca-tuise in Carpati, Mihail vaza un sprijin impotriva Sarbilor, cari segasiau in plina expansiune in vreme ce decaderea bulgareasca eravadita pentru oricine. De aici casatoria nepotului sau Alexandru cufiica lui Basarab Voda, flu al lui Tihomir-Ivanco (Iancu) (2),casatoriecare, de astfel, nu era, de sigur, Intaia legatura Intre Domnii Terii-Romanesti si neamul vidinean al lui Sisman, cad numele de Alexandrupe care-1 poarta si fiul lui Basarab, viitor Domn in Arges, numele«Machedonului», putin obisnuit in Carpati ca si In Balcani, aratao inrudire mai vecho intre cele doua semintii. «Tatarii» pe cari-iintrebuinteaza Mihail in luptele cu Bizantinii din partidul dusman si cuSarbii, sunt Romani munteni, cad Dusan va spune mai tarziu despreBasarab ca era, nu numai «domn cuman» (rocnoArreo mum), darsi stapanitor al «vecinilor Tatari Negri», si « Tatarii » apar si caluptatori pentru desrobire in ciocnirea aceluias Voevod cu Carol-Robert (3). De altminterea, pang la sfarsit, In ceasurile de greutatesi de primejdie Mihail cauta adapostul sigur si bine cunoscut alVidinului, de unde neamul sau plecase spre biruinta si spre putere (4).

In acest timp Patriarhul din Constantinopol punea episcopi laSofia-Triaditza si numai Patriarhul din Tarnova se indaratnicia sanu pomeneasch pe eel din Tarigrad, care se plangea amar de aceasta

(1) Un frate al lui Mihail se chiama Balaur. Pentru d-1 Jireeek, Geschichte derBulgaren, p. 282, aceasta origine (Pachymeres, II, p. 265: Tereprilc i>x Kop.eniwv 41v) s'arexplica printr'o imigratie cumana in Bulgaria. Se stie Insa ca, la Infrangerea for deTatari, Cumanii trecura in Unga.ria. In luptele pentru Scaunul de 'far Sisman cauta,dupli cronicarul sarbesc Daniil, adipost In Banatul Severinului

(2) V. Studii ,si documente, III, Prefata. Cf. Hasdeu, Negru-Voda, p. QLxxxm.(3) Ibid. Hurmuzaki, I, anul 1330.(4) Dup5 Daniil, Jireaek, 1. c., pp. 293-4.

.

.

(ibid.).

si

393 INTEMEIEREA BISERICILOR ROMKNESTI.

In rugaciunile sale (1). Acest din urma ierarh slay ar fi putut pre-tinde la organizarea Bisericii rornamesti. Cu atat mai mull, cu cate vremea in care, impotriva Hesihastilor mistici si a Adamitilor goi,se ridica stricta ortodoxie luptatoare a lui Teodosie Tarnoveanul

dupa 1356 la Constantinopol), caresi incepe dela Vidin, intr'uuTinut de bogomili, propaganda, avand ca ucenic mai de seam& peacel viitor Patriarh Eftimie, care fu una din gloriile Bisericii bulga-resti: Tanga Sofia de azi se ridica paisprezece manastiri de carturari,si doua mari soboare pentru curatirea credintei se tin, in 1350 si1355 (2), la Tarnova, de sigur cu participare romaneasca (3). Piedecan'a fost atata aruncarea in manastire de catre Alexandru a feteilui Basarab, Teofana, mama principilor Asan, Mihail si Sracimir(Strasimir) si a principesei Keratza, care lua pe Andronic fiul lui

Joan V (4), pentru a putea lua pe Evreica Teodora. Statul pe care-1reprezinta .Eftimie supt raportul eclesiastic nu era insa destulde tare pentru a lua asupra-si aceasta misiune.

Romani si Bulgari furl de o potriva sdrobiti, la 28 Iunie 1330,in marea infrangere dela Velbujd (Chiustendil), prin care se hotarial cui va fi Taratul efectiv de a doua zi. Viitorul Tar al «Sarbilorsi Romeilor» era el lnsus Intre biruitori. Pe Mihail Irma it ingro-para intr'o manastire din apropiere. Fata lui Basarab era acum,langa sotul ei Alexandru, Tarita, in Tarnova. La aceiasi «Tatarise adapbstise si concurentul sau Sisman al II-lea, zis sarbeste siStefan, iar, dupa, trecerea mai tarzie la catolicism, Ludovic (dupaLudovic al Ungariei), fiul Anei Craiului Miliutin Sarbul (5).

Peste cateva luni regele Ungariei incerca sa puie capat apucatu-rilor de neatarnare ale Terii-Romanesti si era cu totul batut inmuntii Muscelului. Deoarece Serbia cuceritoare apnea supt Dusanalt drum si Bulgaria lui Alexandru, sprijinita mai mutt pe inrudiri

o sora, Elena, dupa regele Serbiei, un fiu, Mihail, dupa o fata

(1) Hurmuzaki, XVI (supt press'.(2) Miklosich si Muller, I, p. 436 si urm. plangerea Patriarhului constantinopolitan

catre Sinod impotriva celui din Tarnova. Cf. ibid., pp. 453.4, no. cxcvi.(3) Dupit Vieata lui Teodosie, inaccesibila mie, In aCiteniileD societatii istorice din Mos-

cova, 1860, I si, dupa un manuscript, in JireCek, 1. c., p. 310 si urm.(4) Miklosich si Muller, I, pp. 432-3, an. 1355.(5) JireCek, 1. c., p. 298. Pentru aceasta lupt0, pentru trecerea anterioara a lui Mihail

contra Sarbilor, prin uPanoniaD, adeca prin pfirtile de jos ale Terii-Romanesti, Studii fidocumente, II -iii, pp. Lv si urm.

7

(-I-

II -III, . Il

8 N. IORGA 394

a lui Andronic nu era capabila de ofensiva sau de un ajutor pu-ternic la ofensiva vecinilor, alianta cu Ungaria, reluarea, intr'o formamai prielnica, a legaturilor cu regele latin, era o necesitate pentruBomanii din Arges.

Ea trebuia sa se oglindeasca ci in organizatia bisericeasca.

Scapat de competitiunea primejdioasa a lui Dusan, Imperiul bizan-tin 'Area ca poate sa aiba cativa ani de netagaduita prosperitate.In 1359 murise ci puternicul emir osman Urcan, ai carui tovaraside prada gasisera prilej a se amesteca asa de adeseori in Penin-sula Balcanica, unde-ci facusera, dup.& cutremurul din 2 Martie 1354,un puternic lagar permanent, la Galipoli (1). Cateva, luni dupa a-ceasta ocupatie, ale carei urmari, ass de mari pentru istoria lumii,nu le prevedea nimeni, Joan Paleologul intrase prin surprindere inConstantinopol ci pusese capat chestiei dinastice, aruncand in manas-tire pe Cantacuzinul invins (2).

Turcii lui Murad stricara insa toate planurile de viitor. Toc-mai in clipa Gaud, cu voia lui Joan al V-lea, Patriarhul dadea voieMitropolitului de Vicina sa rezideze pan& la moarte langa DomnulValahiei de catre Unguri", un nou avant al ernirului celui noucucerise Tzurulon, Burgas, Mesena, Demotica, amenintandu-se de a-cum si calea de negot spre Miazanoapte si cea catre Apus (3). Re-cunoa0erea Mitropoliei noua a Ungrovlahiei era deci inaintede toate un act politic: nu e vorba de o pornire cuceritoarea Patriarhiei, care sa caute supune cum nu cutezase pan&acum, de frica Ungurilor, pamanturi noua, jurisdictiei si suprave-gherii sale, ci de castigarea unui nou sprijin, fats de sfaramarea saude ducmania Slavilor vecini, in luptele grele ce erau sa vie (4).

Pe acel timp Bulgarii pastrau episcopiile, mitropoliile de Silistra,de Orven, de Lovcea, de Sofia ci de OveC (5). Vicina nu e pome-nita, cum nu e pomenita nici Varna, a carii pastorie era, unit& dePatriarh cu a Mesembriei si Anhialului, de care atarna si acea Cara

(1) Latins et Grecs, p. 214.(2) Ibid., p. 216.(3) Villani, in Muratori, p. xiii, col. 549- 50, 650, 663.(4) Intr'un pomelnic reprodus si in Hurmuzaki, I 2, se pomeneste intro Bulgarii ca-

zu0 In lupta cu Turcii si Romano' Bodiul.(5) Hurmuzaki, 1. c., pp. 807-8.

-L.,

a-si

395 INTEMEIEREA BISERICILOR ROMANEBTI. 9

Kap 600vd, care Mouse parte din posesiunile lui loan Asen (1). Stim,pe de alto parte, ca si Chilia si Karnava si chiar Silistra erau so-cotite pang in ultimele timpuri ca niste castele ale Patriarhiei" (2).Inca la 1380 Patriarhul dadea, exarhia si administratia" castelelorpatriarhale de MO Varna, Kalliakra, Silistra (TpEaspau.), Karnava(Kavarna), Kranea si Geraniai, Mitropolitului Varnei (3).

De pe pamant de ierarhie bizantina, nu de pe pamant de ierarhiebulgara, venia deci Iachint, el insus un Grec, care fara indoiala in-troduse la not liturghie greacd, in locul celei slavone, data sepoate credo ca pseudoepiscopii" de cari vorbeste Papa la ince-putul veacului al XIII-lea, ca seducatori ai Romani lor ci dusmaniai catolicismului (4), erau, desi fara Scaun, in legatura cu ierarhiabulgara din Imperiul Asanestilor, si nu niste emisari, «diezi», «gostiai bogomilismului care a lasat in muntii Muscelului, Buzaului, Fa-garasului, Secuimii iubirea, caracteristica, pentru numele din Ye-chiul Testament.

IV.

Schimbari mari se petrecura insa indata, inlaturand aceasta tre-catoare randueala bisericeasca pentru Romanii din stanga Dunarii,pentru toti «Romanii de spre Unguri».

La 1361 inca, Adrianopolul ajungea in stapanirea lui Murad, sila o izgonire a Turcilor din Europa nu Se putea gandi nimeni. 0noua putere aparuse in Balcani, si una care, vadit, din nevoia li-reasca a prazii pentru asemenea bande permanente, puteagasi astampar.

Deci in Apus idea cruciatei, care niciodata nu fusese cu totulparasita, puse si mai mult stapanire asupra spiritelor. In anul ur-mator dupa tentativa fericita a regelui Petru de Cipru asupraAlexandriei, varul lui Joan al V-lea, contele Amedeu al VI-lea deSavoia, vine, anume pentru indeplini votul de cruciata primscoaterea paganilor din Europa, la Galipoli. Cand, in Maiu, el seinfatis6, acolo, nu gasi pe ruda sa imparateasca in marginile sta-panirii sale.

In 1364, la 16 Noemvrie, murise Alexandru Voda al Terii-Roma-

(1) Miklosich si Muller, I, p. 502, no. nexus.; Hurmuzaki, /. c.2) Ibid., p. 1, no. I.

(3) Miklosich si Muller, I, p. 528, no. CLXXII.(4) Zimmermann-Werner-Muller, Urkundenbuch, I, pp. 60 1.

..

nu-si

-

10 N. IORGA 396

nesti; dup'a cateva luni, la inceputul anului 1365, inchide ochii §iomonimul sau, Tarul din Tarnova. Chestia mostenirii bulgaresti,macar In partile Vidinului, se deschidea si, deoarece Ungaria nurecunoscuse niciodata solemn si definitiv noua stare de lucruri inTara-Romaneasca, se deschidea §i aceasta chestie «cumanica» do«dincoace de munti».

Serbia, in starea de atunci, n'avea cuvant ; Ungaria singuraputea sa vorbeasca, si regele Ludovic, intors din Apus, era inculmea puterii sale. El state intaiu pe ganduri, intro un atac a-supra Severinului, vechea cetate ungureasca luat5, do Munteni siintre o trecere a Dunarii la Vidin, undo se asezase, cu titlul de«Tar binecredincios» 0 de sigur nu numai pentru Vidin, ci

pentru toti Bulgarii Stra0mir.Si aid lupta cu Domnul muntean eel nou, Vlaicu, caci sotia lui

Stra0mir era sora acestuia si lard acest sprijin acesta n'ar fi in-dra sa innoeasca timpurile stapa' nirii separatiste de Vidin,care, odata inset, atdrnet de Ungaria. Expeditia aviz un succesdeplin: luptara pentru apararea Vidinului numai «Iazigii», deci « Cu-manii» din straja Taritei romance, care, impreuna cu sotul ei, plec5,in robie ungureasca. Comandanti in cetate furs 'asap VoevodulArdealului insus si fratele sau, Banul de Severin (1). Era vadit caLudovic intelegea sa -si deschida o poarta in Balcani, unde voia siputea sa fie stapanul.

Aceasta o recunosca si loan al V-lea. A doua zi dupa, pierdereaAdrianopolei, fare ca Bulgarii, Sarbii sa sa fi miseat in folosul luion macar in folosul lor, el se hotari a face ceeace niciodata ina-intea lui nu. Meuse un Imparat bizantin : 1§i 1u5, toiagul de drumsi se indrepta spre Vidin, pentru ca din acest be de cucerireungureasca sa treaca, Intovar4it de Voevodul Dionisie, prin Ca-ransebes la Buda, unde era s5, petreaca pang in iarna acelulasan 1366, clad, cum vom vedea, i se opri intorsul.

Niciodata. Ludovic nu avuse in acest Rasarit pe care voia, s5,-1

ca§tige pehtru Biserica romans, o situatie mai stralucita. In unirecu contele de Savoia, supt aeeeas binecuvantare a Papei, el visade Imperiul latin.

reactiune rasariteana, ortodox& aduse insa caderea acestor pla-nuri marl.

(1) Lupta pentru Vidin, 1. c.

0

397 INTEMEIEREA BISERICILOR ROMANESTI. 11

Deocamdata «principele din Tarnova», Sigma)) isi trimete trupelesupt Vidin, «sapte boieri cu §apte cetera (1), §i, in schimb, Vlaicu,jignit de tratarea surorii sale, nu da cele trei, patru «steaguri»ce se a§teptau dela el.

Cand Imparatul vol sä se intoarca acasa, el intalni impotrivirealui S,1§man, care, Inraurit poate si de Turci, ca unul a carui soraThamar era sotia Sultanului, vedea intr'insul pe un aliat al cato-licilor.

Si Dobrotici, aventurierul care avea castelele dela Marea Neagracu titlul bizantin de Despot §i cu onoarea unei inrudiri impara-te§ti, se ridica impotriva Incercarii indraznete a lui Ludovic, §i cuatat mai mull cu cat trupele contelui de Savoia atacau §i recu-ceriau pentru Imperiu, intro altele, posesiunile lui, ea Emona, pemalul Marii Negro, avand chiar intentia de a trimete corabii peDunare ca sa aduca pe acest drum de apa pe Joan al V-lea laConstantinopol unde era a§teptat.

Rezultatul fu: nesuccesul cruciatei si rasboiul cu Tara- Romaneasca.

Vlaicu sau soldatii lui Intra in Vidin dupa retragerea regeluicare-si Mouse aparitia in Noemvrie 1368. La nimic nu folosisedeclaratia lui de vasalitate din 20 Ianuarie al acestui an. Biruintalui Dragomir parcalabul de Dambovita asupra cetelor ungure§ti dinArdeal nu hotart lupta ce se deschisese. Dar, data Vlaicu nu 'AstraVidinul, nu-1 avu nici regele: el fu incredintat arhiepiscopului deGran pentru a-1 da lui Strasimir Mad se va intoarce in cetateasa (vara anului (2).

Se pare cA, in cele ateva, luni de st'apanire ale lui Vlaicu, el Gerasi capata, dela Patriarhie Intemeierea unei Mitropolii vidinene. Maitarziu vedem si pe Stra0mir cerand un Mitropolit, deci eel dintaiupe care-1 intalnim Inca dela 1370, in legatura cu ierarhia mun-teand nu era dupa cererea lui. SA ne amintim ca Banatul vidi-nean al lui Ludovic cuprindea Mehadia, Caransebesul, Or§ova, etc.si vom intelege ca acest Mitropolit era si pentru malul nostru,pentru Banatul Severinului, unde fiind Scaun de episcop catolicIn veacul al VIII -lea, Patriarhul nu indraznise sa aseze Mitropolitulsau. Acest Mitropolit al lui Vlaicu fu apoi mutat la Sofia-Triaditzapentru a nu supara pe Unguri cari adusesera propaganda Minoritilor.

Cu gandul la Polonia, uncle avea drepturi de moOenire, Ludovic

(1) Secizadok pe 1900, no. Iv.(2) Lupta pentru Vidin, 1. c.

12 N. TONGA 398

parasi planurile sale de cruciata si de imparatie bizantina. Recunosciilui Vlaicu si Severinul si Fagarasul dat lui, ca duce vasal, Incadela inceput.

Dar, In schimb, Vlaicu trebui, si supt influenta Clarei, sa primeascapentru tara sa catolicismul si, legdnd-o biserice0e pentru intdiaoars cu Ardealul, sa ceard dela episcopal vecin un sufragant,in 1369(1). El declara ca si supt Alexandru Voda si supt Main-tasii lui aceasta fusese dependenta terii sale(2). Dar se ingrija inschimb sä adreseze circulara de reeunoastere numai «cetatenilor, po-poarelor, oaspetilor, de orice neam sau limb& ar fi, cari tin ritul sidatina Sfintei Biserici Romane in toata Tara-Romaneasca». In curioasadanie catre Ladislau de Doboka, «luptator contra Turcilor si Impa-ratului. de Tarnovan pe care o da Fejor dupa un original ne-cunoscut(3), el jura chiar pe Maica Domnului si pe Sfintii Stefan,Ladislas si Emeric, patroni ai Ungariei catolice. In 1370, Papa adu-cea laude Doamnei vaduve «Clara», care adusese la catolicism pesotia lui Strasimir, fiica eidesi credem ca aceasta capatase in timpulsederii ei si a sotului ei intre Unguri, ca prinsi de rasboiu, aplecareacatre legea Apusenilor si ca aceasta aplecare, manifestata public, eraintretinuta de mantinerea Franciscanilor in Vidin, ca si de inraurireaungureasca asupra cetatii, i se cerea sa starue pe langa Anca,a Serbiei, cealalta fats, recunoseuta de Sfantul Scaun numai ca «re-gina», Cralita. Darul de potire de our si de vesminte pentru bazilicaSfintilor Apostoli motivase scrisoarea. Vlaicu, Ladislau (Latislaus),«Voevodul Vlahiei», nu trimesese nimic, dar 'dusmania sa impotrivaTurcilor 11 recomanda Scaunului roman (4).

Era vremea °and si in provincia romaneasca, do curand infiin-tata si smulsa din atarnarea Ungariei, se intemeia, episcopia deSiretiu, dupa cererea si cu sprijinul lui Latcu Voda, fiul lui Bogdan.

V.

Mandria bizantina scazuse in acest timp asa de mult, incatdurile de Unire cu Roma, cari se ivisera indata dupa asezarea Pa-leologilor la Constantinopol si dusesera atunci la sinodul din Lyon,stapanira iaras cercurile conducatoare din cetatea imparateasca.

(1) Hurmuzaki, 12, pp 148-9, no. cxn.(2) «lure dioecesano dinoscitur fore subjects.,(3) V. Hurmuzaki, 12, pp. 198-200, no. cxLviii,(4) ibid., pp. 158-9, n-le Cxxnm.

gan-

399 INTtMtIERtA BISERICILOR ROMINE$11. 13

Ba Inca insu§ Joan at V-lea, care facuse cu greu drumul la Bada,se hotarl sa faca pe acela, care nu era mai u§or, la Avignon, laCurtea Papei, in 1369. Si Patriarhul chema In numele sau §i alfratilor sai din Alexandria 0 Ierusalim, precum §i a Sinodului situ,pe toti episcopii Rasaritului la sinodul ecumenic, ce se va tinea«dupa chipul celor §apte sinoade ecumenice» mai vechi. Intre ceichemati era si «episcopul celei dintai Iustiniane, al Ohridei si toataBulgarian, a carui situatie pe atunci era de sigur prea umila casa se fi gandit cineva a-i supune Scaunele noastre arhiere§ti(1).

Cand Imparatul se intoarse din Apus, aproape fara nici un folds,bizantinisthul intolerant 10 relua drepturile. El nu mai avea in fatasa un rege ungur gata de cruciate pentru refacerea Imperiului la-tin de Constantinopol. Se trimese pentru cercetare in chestia epis-copiei §i a propagandei catolice dicheofilaxul patriarhal preotul DaniilKritopulos, care legs indata relatii du§mane lui Iachint, poate §i cuMitropolitul de Vidin. Am explicat aiurea, in «Istoria Bisericii Ro-mane§ti», in ce chip, dup5, cererea Domnului §i boierilor, ca acestDaniil sa fie sfintit Mitropolit in locul lui Iachint, pe care Patriar-hul, din partea lui, 11 credea «calcator sit despretuitor» al Bisericii,acest cleric, care capita la calugarire numele de Antim, fu hirotonisitnumai pentru «o parte a Ungrovlahiei», a «pre sfintitei Mitropolii aUngrovlahiei», deci ca sufragant al lui Iachint, nu ca Mitropolit nea-tarnat pe Lang& acesta (2).

In acest fel se rezolvia o chestie personals si i se dadea Mitropoli-tului banuit de slabiciune fata de Latini, de tradare chiar, un tovara§,cu acelas rang, menit sa-i supravegheze purtarile. A fost Daniil-Antim la inceput chiar episcop al apartilor de titre Severin», suptun domn care avea Severinul cu voia regelui Ungariei, suzeranul sau,e drept, o turburare a bunelor relatii intervene numai in 1373 (3)dar care, de sigur, nu indraznia sa intemeieze acolo o Mitropolleortodox& pe ruinele vechii episcopii catolice din veacul al VIII -lea?Credem ca nu. Caracterul personal al lui Antim se pastreaza si maitarziu. Dovada despre aceasta e petrecerea lui permanent& in Cons-tantinopol, luand parte la toate sinoadele, la can i se daduse ran-gul episcopilor in partibus de Melitene, precum un asemenea rangse daduse, deli nu la inceput, si lui Iachint (4). Intamplator i se

(1) Miklosich si Muller, I, pp. 491-2, no. ccxxxiv.(2) Ibid., pp. 532-4.(3) Lupta pentru Vidin, pp. 993-4.(4) Locurile In can e pomenit sunt adunate in Hurmuzaki, 1. c.

.

14 N. IO1%GA 400

zice noului Mitropolit §i «celalalt al Ungrovlahiei», fara ca de aici sarezulte o paritate, caci, data exist& celalalt Mitropolit, nu exists sicealalta Mitropolie. Si mai ales nu exista, Intr.(' tara aproape fararesedinta domneasca, Scaune de Mitropolie sau de episcopie. SAnu uitam nici aceea ca dupa cateva luni, cand e vorba de hiroto-nisirile de episcopi ce ar face noul Mitropolit al Haliciului, de careva fi vorba indata, i se indica', un singur Mitropolit al Ungrovlahieidrept colaborator (1).

Si opera de inaintare a bizantinismului religios, necontenit inserviciul celui politic, inainta. La 5 Novemvrie 1370 moire 'regelePoloniei Casimir, si Ludovic capita de lucru in aceasta Brea mos-tenire ce-i revenia ; se adaugiau incurcaturile cu Venetienii in Dal-matia, cari ingaduira strivirea din toamna anului 1371 a Sa.rbilor.

Inca din 1368, in lupta cu Stefan Uros, cumnatul lui Vlaicu Voda,acela Uros, care-si zice autocrat al Serbiei si Romaniei »,

noul Despot sarbesc Ugliesa recuno§tea legitimitatea stapanirii bi-zantine, bisericesti §i politice, in partile Macedoniei, uncle Dusanasezase un Patriarh necanonic si hirotonisit de sine insus (cilyroxst-poz6v7Itov) si arata ca, dupa cererea sa, trimesul patriarhal, Mitropo-litul de Nicea, a restabilit nexul traditional (2). Deci in Maiu 1371Filoteiu arata ca, dupa ce Constantinopolul bisericesc a fost lipsit,un timp indelungat, de aMitropoliile din partite Serbiei», dupa ceDusannumit rege, nu Imparat: 6 xpeckrric, 6 xt3ptc Etipavocle-a supus arhiepiscopuluinu Patriarhuluide Ipec, loan Ugliesa,Despot bizantinprin urmare taxa indoeala legat prin casatorie cucasa Paleologilorsi adomn (xoptoc) al terii mai vecine cu partilenoastren, a readus la unirea cu ((Mama Biserieilor», nu numaibisericile sale, ci aacele biserici», ale intregii Serbii(3).

Peste cateva luni moartea, pe campul de lupta, a lui Ugliesa,care-si capatase dreptul la sprijinul bizantin, deschidea aceastachestie din nou, cu atat mai mutt, cu cat In Decemvrie 1371 sesavarsia si Stefan Uros (4). Si in acelas timp reincepe ofensiva la-tina: in Octomvrie 1373 congresul din Teba al principilor franci din

(1) Miklosich si Muller, I, p. 579.(2) Ibid., pp. 562-4, no. cccvi. In acest act Ugliesa 41 zice ea si fratele, Craiul

Vucasin, si Bacasia p.m) (p. 562).(3) Ibid., pp. 553-5, no. ccc. Se porunceste la Salonic reluarea pomenirii Patriar-

hului, trimetandu-se acolo si exarh (ibid., p. 564 si urm.).(4) Jireeek, Geschichte der Serben, I, p. 440.

«Stefan

axstve.-4

.

401 //sTTEiumkntA 13i6knICAOR ItOMINEtnl. 15

partile rasaritene, poste un an simulacrul de Unire in Constanti-nopol (1). Toate se fac Ins fara participarea Ungariei, care priveqtechiar neputincioasa la trecerea lui Vlaicu de partea Turcilor, cari-1ajuta sa se aseze in Nicopol (prin 1374) (2). De alminterea la 1376incepe, pentru trei ani, o nowt cearta dinastica, in Constantinopol,intre loan al V-lea si nepotul sau Andronic, impiedecand mersul firescal acestei tendinte spre unitatea bisericeasca in formele traditionale.

VI.

In acest Limp se reiea dar nu fara solicitari din partea loculuio actiune mai veche in partite Rusiei, undo, cu toata comunitateade rassa si de limbs, ba chiar cu toata vizita facuta la Tarnova deMitropolitul Chievului si intregii Rusii (3), inraurirea ierarhica aPatriarhilor slavi din Balcani nu putuse rasbate niciodata, si deciea nu putuse rasbate nici in acele parti rusovlahe, in acele parti«romAnesti de catre Rusia», unde prin anii 1360 era sa se inte-rneieze, printr'o revolt& fericita impotriva regelui Ludovic, tara nea-tarnata a Moldovei.

Dupa cnejii Andreiu si Lev, se strecoara in stapanirea Rusieiscazute ca teritoriu si insemnatate, cneazul Gheorghe, supt caretara, adesea pradata de Tatari, se imparti de fapt intro familiilenobile. In partile Haliciului nu stapania Gheorghe, ci aparii trecatorducele german do Glogau Henri°, pentru ca sa fie Inlocuit indatade Mazovianul Boleslav, sotul unei fete a printului pagan Gedimindin Lituania. El murl otravit de fruntasii terii, cari nu voiau pe.acest propagandist catolic.

Cazimir, regele Poloniei, sotul celeilalte fete a lui Gedimin, sefolosi de moartea 4ocrului pentru a °ere si lua mostenirea cum-natului. Pe la 1340 el respinse pe Tatari si lua Galitia, careiatrebul sa-i lase ins& o deplina autonomie. Chiar si partile Lember-gului si Haliciului ii fury deplin asigurate numai dupa, o lupta cu cnejiilitvani, intro cari si Virg Koryatowicz, la 1352 (4).

Indata dupa cucerire, el milt dela Constantinopol o noun or-ganizatie ortodowl pentru aceste finuturi de veche qi indardtnicaortodoxie. N'am la Indemana scrisoarea «adusa de Grigorowicz din

(1) Lupta pentru Vidin, pp. 994-5.(2) Szdzadok, 1900, pp. 614-5, no. xiv.(3) Jiree'ek, Gesch. der Bulgaren, p. 315, nota.(4) Caro, Geschichte von Polen, II, p. 222 qi urm., 295-6.

Mici,

r

'

16 N. IORGA 402

Tunis,» care s'ar afla, in Zubrzycki, Kroitika miasta Lrvotva, dupa.Caro (1): e probabil scrisoarea din culegerea bizantina a lui Mik lo-sich si Muller. Casimir arata si Papei la 1351 ea aici s'ar puteaface sapte episcopate (2) si ca Biserica local& a avut °data Mitropo-liti, un Nifon, un Petru, un Gavriil, un Teodor (3). Avem un fragmentdin scurta si cuprinzatoarea scrisoare a regelui catre Patriarhie.Pe acel timp si rasboiul pentru coroana bizantina incepuse, JoanCantacuzino nu tine& Capita la si nu dispunea de Patriarh (4). Acestatint" seams deci de argumentele «Craiului Lehiei si al Rusiei Mici» siale regilor (frTiciae) Rusiei pe cari-i dadea ca atarnatori de dansul:ca «toata tara piere acum din lipsa de lege» si Intari pe Antonie,urmasul color de mai sus, ca ales de Casimir, de zisii regi si denobilii (6pxoyce4) tern. Amenintarea ea altfel «va fi nevoie sä bo-tezam pe Rusi in credinta latinilor» nu contribuise putin la acestrezultat (5).

Cand puterea Rect. la Cantacuzino, si cum lupta pentru Galitiaurma, se fetus puternice staruinte din cealalta parte. La 1347 Ioanal VI-lea recunostea ca Patriarhul scos de dansul gresise, ca in multeprivinte, si in aceasta, pentru care-si meritase soarta. Singurul Mi-tropolit cu dreptul de a pastori Rusia intreaga va fi de acum inainteal Chievului, care e recunoscut deci ca «ierarh a toata Rusia».Episcopia Haliciului si celelalte ii vor fi supuse ca si pan& acum,Fiti se va face judecata impotriva arhipastorului din Haliciu. «Rego lea toata Rusia», Simion, care staruise in acest sens, fu instiintatde hotarire (6). Se stie ca acel Simion col Trufas, mare cneaz alMoscovei, era aliatul lui Olgierd fiul lui Gedimin, care lua in ca-satorie o principesa de Tver (7). «RegeleD Vladimirului, Intitulat one-pot» (Coiscpck) al Imparatului, si Liubart, unul din cnezii litvani,primira si ei astfel de instiintari in folosul lui Teognost al Chievu-lui (8), precum vor fi primit si celelalte capetenii rusesti, caci Scaunu-lui chievian, de straveche intemeiere, i se supuneau, pe langa Hali-

(1) L. c., p. 607.(2) Ibid., p. 609.(3) Pentru Incercarea de Mitropolie ruseascii de confesiune Latina in 1363, v. ibid.,

p. 611.(4) Latins et Grecs, p. 213.(5) Miklosich si Muller, I, pp. 377.8, no. cccxviii, Tara data.(6) Ibid., p. 261-3, no. cxvn.(7) Rambaodeistoire de Russie, p. 150.(8) Miklosich aller, I, pp. 265-6, 267-71.

V.,

403 /NTEXE/EREA BISERICILOR 11031,INEVI. 17

ciu si Vladimir, unde era resedinta (1), Chelm, Przemysl, Luck siTver (2). Mai tarziu Patriarhia intervene ca sa impace pe acestTeognost, net scut si crescut la Constantinopol" (ixeCce Tavv-OsEcxcu TpcupeEc), cu Mihail cneazul de Tver, care-1 path oprindu-sesi el in partite polone, nu cerceteaza «partea» cf. o5x iv6c114004, «a& uric 'Pwcfmc cu titlul celui de al .doilea Mitropolitmuntean de catre Chiev si Lituania (3).

Doi ani dupa incheierea pacii care asigura regelui Poloniei stapA,-nirea linistita a Galitiei, Alexie, localnic din Rusia, recomandat decneazul Joan, e recunoscut de Patriarhie ca urmas al lui Teognost,dar cu afirmarea dreptului ce are si va exercita, de acuma Scaunulbizantin de a numi el, din Constantinopole, de unde fusese Teognost,noii ierarhi a toata Rusia (4). Pentru instalarea noului mare Vla-dial rusesc vent din partea Patriarhului insus skeuophylaxul GheorghePerdikes, persoana cunoscuta si importanta, intrebuintata si in alte ase-menea misiuni. Iar un Teodorit, tot Rus, care, prin cneazul Tverului,incercase a se impune, fu anatematisit solemn (5). 0 interventie maihotaritoare decat aceasta nu se putea: din Constantinopol, prinConstantinopol si pentru foloasele politico ale Constantinopoleitrebuiau set vie deci conduceitorii rusesti reunificate.

Din ce in ce mai mult se ridica insa puterea lui Olgierd Litvanul,pe care Rusii moscoviti 11 vazura de trei on pe pamantul for sicare strive pe Tatarii ce-i stateau in cafe. Aceasta insemna pentruBizantini nevoia unei Mitropolii lituane deosebite. In timpuri foartegrele pentru Imparat, supt presiunea amenintarii osmane, la 1361,loan al V-lea Paleologul, restabilit in Constantinopol, trebul sa ho-tarasca intre Alexie pe care-1 ataca in drepturile sale un anume Ro-man, ales in Litvania, si intre acesta. Pentru ca amandoua partite safie multumite, se Visa lui Roman Polock, Tver, Novgorod si epis-copatele Rusiei Mici. Dar el nu se multumi cu aceastea, ci porni peOlgierd la marile lui prazi pagane. Tara§ Perdikes, impreuna cusachelariul Patriarhiei, trebuira sa calatoreasca, in Rusia.

In Iunie 1370 plecau acesti soli bizantini, avand insarcinareafor si pe Tanga Dimitrie §i alti «regi a toata Rusia», a caror da-torie era sA, se lupte impotriva acestui Cice6tc, lipsit de evlavie

(1) Ibid., pp. 351-3.(2) Ibid. qi p. 271, no. mai.(3) Ibid., pp. 320-2.(4) Ibid., pp. 377-8.(5) Ibid., pp. 350-1, no. CLVII.Analele A. R.Tom. XXXV.Mentorille Seq. 'star.. 2

ca,aa

,

Bisericii

18 tOlteA 404

pentru crestinatate, care era Olgierd (1). Litvania fu supusa deciChievului (2). Era a doua zi dupa moartea lui Casimir, Tnoarte caredeschidea o ultime de probleme.

De clamant, interesele lui polone, nu voice sa tie seama Bizantul,probabil din cauza tendintelor catolice pe cari crezuse ca le descoperein actiunea lui. De Olgierd ii despartia pe Constantinopolitani inda-ratnicia in paganatate a acestuia, indaratnicie in care isi sfarsi zilelela 1377. Toga solicitudinea se intoarse deci asupra Rusilor rasariteni,asupra Chievului totdeauna 'credincios.

La 17 Noemvrie 1370, Ludovic, regele Ungariei, rnostenitor dedrept al regatului polon, era incoronat la Cracovia, in prezenta sin-gurilor .episcopi catolici. 'Omul era prea bine cunoscut ca sa sepoata trade ca va fi ca tolerantul Casimir un organizator al or-todoxiei in tinuturile rusesti ale terii sale. In acelas an cand Pa-triarhia lua hotariri menite a combate catolicismul in Tara-Roma-neasca, indoind persoana Mitropolitului, in Julie, se infatisau la Romadoi Minoriti germani din Polonia, ca reprezentanti ai lui Late° Voda,«Voevod moldovean, dintre Romani» («partium sau nationis Wlachie»)si biruitor asupra Tatarilor, ca sa ceara desfacerea de episcopia or-todoxa a a cetatii sale de resedinta Siretiul si Interne-ierea aici a ,celei dintai ,episcopii latine canonice pentru neamulnostru, si nu pentru stapanitorii nostri, cum fusese a Cumanilor (3).

Raspunsul fu dat de Patriarhie In Main 1371. Fara sa mai in-trebe pe Ludovic, care n'ar fi cerut aceasta, ea recunoscii din noupe Antonie, acelas cu Antonie 'eel recomandat in zilele lui Casimir, caMitropolit supuse °helm, Tver Przemysl si Vladimir, pu-.nandu-1 in legatura cu al Ungrovlahiei pentru hirotonii (5).

Era, pe vremea aceea vreun Vladica in Moldova? Faptul ca Stefaneel Mare «infrumusetewza» mai tarziu la Radauti mormintele stra-mosilor sai Bogdan si Latcu Voda arata ca 'ei 'au fost ingropatiamandoi acolo, in vreo modesta manastire, poate durata numai dinlemn. In fruntea ei state& un egumen, care-si loft maitarziu, alti egumeni de dating patriarhala in Ardeal de a sfinti

(1) ibid., pp. 425-33, 434-6, 516-7.(2) Ibid., p. 525-7, no. °claim(3) Hurmuzaki, 13, pp. 160-1.14) Nu e pomenit In actele precedente pentru el.(5) Miklosich si Muller. 1, pp. 578-80, no. cccxxix. Data e okra '6879. Cf. GelzeT, in

aZeitschrift ftir Kirchengeschichten, an. 1892, p. 263, nota 7.

fi.

Haliciului

si-i

105 INTEMEIEREA BISERICILOR ROMANE$TI. 19

preoti far& sa aiba pentru aceasta deslegare c-anonic&. De o epis-copie am vazut din actul privitor la intarirea lui Antonio de HaliciuGA nu poate fi vorba, intre aceasta cetate episcopal& si aceea. aTerii-Romanesti negasindu-se vreun alt Scaun canonic. Organizatiacatolica a Moldovei supt Latcu a fast, nu o iscodire diplomatic& Invederea intaririi principatului, ci o realitate, cu totul &ease& dacatinern seam& de faptul descalecarii din Maramurasul Inc& far& vieatabisericeasca ortodox& a nouai «:teri a Moldovei%. La 9 Marti&se face eel dintaiu episcop de Siretiu, si peste. vreun an, la 25Ianuarie 13;72, Papa indemna pe Latcu sa nu se lase adus inapoi laschism& de sotia sa. ramasa ortodox& (1). Ea nu puled sd fie decalo principesa rusd, do sigur dintre Malorusii can iwtraserdtocmai,, pdstrcindrusi privilegiite, supt stdpanirea Poloniei..

Un singur lucru e sigur in ce priveste sfarsitul lui Latco: ca, a muritin Moldova, si nu in vreun exil provocat de rascoala supusilar sai si ca

gasit odihna, evident prin ingrijirile acestei sotii rdmase ar-todoxe, in cuprinsul bisericii ingropare a Domnilor moldoveni.

Cine a fast acea ruda a sa, Margareta, aceeas ea si Murata colormai vechi anale, care se Inf&tiseaz& in acte latine ca ocrotitoare aDominicanilor, carora le Moir la Siretiu o manastire, unde-si alesesi locul de Ingropare, si care capata dela fiul ei Petru Voda, zisal Musatei, pentru alugarii ei venitul cantarului ora,sanesc, la1384 (2)? «0 ruda a familiei regale unguresti», ziceam candy&pentru a se Intelege de ce intro Petru si regale Poloniei VladislavIagello., sot al Hedvigei, fiica lui Ludovic eel Mare, era o inrudire,pe care o si marturiseste in actul de zalog dare el a Tinuturilorpolone dela Nordul Moldovei. Dar Alexandru eel Bun, nepotul luiPetru, se desparti de Ringala, ruda lui Vladislav Iagello, principes&litvana, pentruca descoperise o inrudire a sa, neingaduita canonic,cu aceasta (3). Inrudirea de aproape a lui Mircea eel Batran cu Ia-gelonizii,. care se vede dintr'o scrisoare a lui Care rege, trebuecantata in casatoria lui cu o principes& moldoveanca. Tinand seam&de toate aceste fapte: indaratnicia ortodox& a sotiei lui Latcu, sim-patiile latine ale Margaretei, care e tutus do acas& Murata, deciRomano& trecuta la catolicism, inrudirile cu neamul iagelonic aledinastiei moldovenesti, si, in sfarsit, Infatisarea, in cronica si in

(1) &elm', in Baronius, XXVI. Cf. Dobrescu, 1. c.(2) Studii fi documents, I-II, p. %MX.(2) Ibid., p. xxix.(3) Ibid., p. xxxi.

§i-a.de

.

20 N. IORGA 406

insCriptiile de mormant dela Radauti, a intregului sir de vechi Domniai Moldovei ca o singura familie, ba chiar faptul pastrarii Radautilor canecropola si dela Petru inairitesa ne amintim schimbarile locului deingropaciune pentru Domnii munteni, Tismana, Cozia, Dealul, Argesul,pe °and dincoace singura, Bistrita 'si odata poate si Neamtul, iar Putnamai tarziu, urmeaza Radautilor, as admite astazi ca Murata, care-sizise in legea cea noua Margareta, era dreapta filo& a lui Latco la-tinizantul cu principesa rush care nu voi sa-si lase legea.

Curentul catolic era atotputernic atunci in aceste parti, multa-mita lui Ludovic. El nu so sill sa inlature, la 1375, pe Mitropolitulortodox din Haliciu si sa aseze in loc, cu binecuvantarea Papei, peun catolic (I). Loctiitorul autonom, in calitate de vasal, al regeluiUngariei era, 'de altfel, Inca din 1372, catolicul duce Vladislav deOppeln (2). El e acel care capata hula de constituire, prin care siPrzen-iysl si Vladimir, unde si inainte se incercase numirea deepiscopi latirii, erau supuse Mitropoliei haliciene catolice (3).

Siretiul nu apare inset la aceasta data. De bung seams ca inMoldova se savarsise acurna schimbarea care dada Scaunul dinSiretiu unuia din cnezii ruso-litvani cari-si cautau acum aiurea ada-postul. Pe °and doi din Koryatowicz se asezau in Maramuras, undese Moil pentru ei un ducat ruses°, al treilea, Iurg, se aseza Domnin locul lui Latcu, care-si Incheiase, prin moarte naturals, stapa-nirea. Si dupa ce in colectia d-lui Kozak s'a dat lectura exactapietrei de mormant a Doamnei Anastasiei, ctitora manastirii, ca-reia-i darui Cotmanul, zestrea ei (ilea a lui Latcu Voevod, credca aceasta mostenitoare a Moldovei, organizata politic pe bath destricter razasie, aduse drepturile ei lui Iurg. Murata era deci soramai mica si, maritata cu un boier, poate chiar cu un strain, eanu putea sa ridice in randul intaiu pretentii, pentru fiii ei, Petru,Roman si Stefan, dintre cari eel de-al doilea poarta un nume ca-racteristic galitian, in legatura cu vechile dinastii maloruse, iarceilalti, nume ale marilor sfinti latini, ocrotitori ai Ungariei.

In acest timp in Rusia Mare era un haos. Roman, Mitropolitullitvan, murise luptand cu Alexie, si impotriva acestui din urma seridica acel cleric constantinopolitan chiar pe care Patriarhul it tri-

(1) in 1320 se numise un episcop catolic de Chiev pentru vechea aGalatheaD (Ga-Haliciu); Caro, 1. c., p. 608.

(2) Caro, / c., p. 379.(3) Theiner, Monnmenta Poloniae, I, pp. 712-3.

*ilicia,

407 INTEMEIEREA BISERICILOR ROMINE*TI. 21

misese in cercetare, Chiprian, «calugar al Patriarhiei (1). In 1380,

dupa moartea si a lui Alexie, chestia se discuta la Constantinopol,si intrusul era aparat calduros de cunoseutul misionar diplomatical Patriarhiei, arhiepiscopul de Nicea. Totus fu numit ca Mitro-polit canonic Pimen (2). Era un act de autoritate, si Patriarhul Nil,a doua zi dupa impacarea dintre Joan al V-lea si nepotul sau deflu, incepea iaras ofensiva sa. Ea dadea Vidinului, dupa cererea luiStrasimir, deci in legatura cu orientarea lui Vlaicu Voda insus, cuprins,la sfarsitul Domniei sale, intr'un conflict, ramas destul de obscur,cu Ungaria (3), un episcop canonic, un Mitropolit legitim pentru Bul-gari, pe Casian, cleric violent si nedibaciu, care cazii apoi prin pa-catele sale, pierind In lume dupa ce provocase moartea unui calugarnesupus (4). Chiprian fu chemat, chiar la 1387, in judecata Scaunu-lui patriarhal (5) pentru ca In 1389 numai capete deplina re-cunoastere, atunci cand Pimen merge& la Turci si lua dela ei ajutorimpotriva Constantinopolei care nu mai cola sá-1 primeasca. Eraanul in care se dada lupta dela Cosovo si cazii Sultanul Muradlanga trupul cneazului Lazar, invins de dansul (6).

In 1387 ins& Hedviga, fiica lui Ludovic cel Mare, face& in Galitia,in terile rusesti, calatoria ei de cucerire, ca mostenitoare a unorvechi drepturi unguresti mai mult deceit ca nepoatd a regeluipolon Casimir. Se infatisa inaintea ei si a noului ei sot, nepotullui Olgierd, lagiello, care luase, la botezul sau, cu cateva luni inaintenumele cel nou de Vladislav, Petru al Musatei si Men omagiui saudand bani cu Imprumut si primind in schimb ca zalog pamantuldin Nordul Moldovei sale (7).

Pentru a primi acest juramant, trebuia un episcop ortodox, ceea-ce arata ca la aceasta data Margareta, sprijinitoarea Indaratnica, acatolicismului, nu se mai afla in vieata. Moldova nu-1 aced, si nu-1anew nisi aceasta RusoLitvanie, de vreme ce trebui sa se recurgala Chiprian de Chiev, care intinse crucea rudei regelui sau.

(1) Maim/ Ita),571pov; ibid., p. 118.(2) Miklosich si Muller, I, p. 12 si urm., no. cccxxxviii.(3) Lupta pentru Vidin, passim.(4) Miklosich si Muller, II, pp. 28-30; no. cccxLv. i boierii din Novgorod erau mus-

trati pentru nesupunere (ibid., pp. 31-4, no. COCxLviii).(5) Ibid., pp. 98-9, no. cccxciii.(6) Miklosich si Muller, II, p. 116 si urm.7) Hurmuzaki, I, pp. 295-6, no. ccxxxv. GT. Hasdeu, Arhiva istoricet, 1, p. 177.

sa-si

be.

22 N. IORG A 408

Deci numai dupa aceasta data se putit cere. dela. C.onstantinopolun Mitropolit pentru Moldova. Cad, de sigur, a fost si aici o, cereredin partea «Domnului si a boierilor sale, si nu a trirnetere de-a drep-tul, pentru care Bizantul nu era nici destul de tare, nici destul deIndraznet si care, pe langa, aceasta, ar fi stirbit drepturile Haliciululsi ar fi ingustat pe ale regelui Poloniei in aceasta provincie vasalamonarhiei sale, prin calitatea de suzerana. moqtenita de Hedviga delaparintele ei.

Cine a putut face o asemenea cerere? Cred ca Petru insus;,care pang la sfarsit In 1391 Inca atentii pentru Bisericalatina din Statul sau si care n'ar fi ridicat impotriva sa toate intereselelegate de dansa, chiar dupa, plecarea lui Andreiu Wassilo, eel dintaiuepiscop de Siretiu,, din care se blob eel dintetiu episcop pentruLituania, cu Scaunul In Vilna Inca pagans. Petru se mulOmi saprimeasca In Moldova pe calugarii olteni din tagma de carturaria lui Nicodim si sa inalte pentru ei manastirea Neamtului (1).mane deci ca o cerere pentru Mitropolie, care jigni, si pe Man-teni, Domni a toata Tara-Romcineascei", si consacrei un sepa-ratism accidental, sa, se fi inaintat de Roman, care in toate se In-fatiseaza ca organizator si care Malta in cetatea facuta de dansulla varsarea Moldovei in Siretiu si numita dupa numele sau o cladire.bisericeasca, destul de insemnata ca sa se poata cuprinde supt les-pezile ei ramasitele sotiei sale Anastasia, botezata poate de fiica,ornonima, lui Latcu (2). El, Domnul pans la Mare, al «Parathalasiei»,;va fi avut poate si o stapanire trecatoare la Cetatea-Alba, caci cealt inteles pitted sa -1 alba acest titlu? i aici el gasi, mormantulSfantului Joan eel Nou, chinuit cu saizeci de ani inainte.

In preajma lui va fi fost, de sigur, o manastioara de calugari.Purta oare egumenul de acolo titlul de Vladica, indeplinia el, caIn parti romanesti mai patriarhale, functia de hirotonisitor, fara saaiba, ca acela dela Peri in Mararnuras, manAstire a Voevozilor ro-mani ai terii, calitatea de exarh intr'o stavropighie patriarhala?Credem ca nu. Actul de pregatire a Impacarii Moldovei cu Patriarhia,In 1401, spune un singur lucru: c5, autoritatea Scaunului ortodoxde Haliciu putea fi socotita ca intinzandu-se asupra acestui Aspro-kastron, unde va fi avut un rost ca acela de mai sus clericul menit

(1) V. cartea mea Meindstirea Neamtului, Valenii-de-Monte 1913.(2) V. Melhisedec, Oronica Romanului, I, p. 103, Cf. cartea mea lstoria literaturii

romans in secolul ai XVIII-lea, II, p. 531.

avir

Ra-

409 INTEMtIEREA ItTgERICIL011 ROMANE$TI. 23

a fi eel dintaiu episcop, apoica ri eel de Haliciusi Mitropolital Moldovei (1).

Indata dupes lupta dela Cosovo, Bizantul amenintat intra in le-gaturi cu Ungaria .noului rege Sigismund, papa la hotarele careiavenise primejdia. Vitoria la, 'Constantinopol a MaramurasanuluiDrag avea de sigur caracterul unui act politic in acest sens (2). Ase-menea relatii ingaduiau asezarea la Vidin, peste drepturile Patriar-hiei din Tarnova, asupra careia se pregatia cea de-a doua mare lo-vitura osmana,a Mitropolitului Ioasaf, cerut, si acesta, de Strasimir,«prea inaltatul Imparat al Bulgarilor» (3). In anul caderii Capitaleibulgaresti, 1393, arhiepiscopul de Betleem, cunosdator al partilorde peste Dunare ri pe care -1 vom Bast si la noi, era insarcinat sain-earga in Rusia (s TtY '13-toccecy) pentru anume «slujbe bisericestin (4),cari nu ,ne privesc pe noi.

Inca din acest an 1393 iscalia in Sinod un Mitropolit de Mauro-vlahia (5). Numele sau era Ieremia, si venise din Constantinopol inpartite Domniei celei noua. Dar nu fusese primit acolo, cum nu ga-sise primire nici un incantas, Teodosie, de sigur numit si elepiscop pentru Maurovlahil:(6). Domnul terii si boierii tineau laepiscopi local', Iosif si Meletie, doi episcopi (poate la Radauti siRoman cu chiliile), pentruca si in Tara,-Romelneasca vpiscopatul'era (labia.

Trebue sa intelegem, de sigur, lucrurile astfel: Pentru aceOiafusese cera hirotonia, fara a-i trimete insa inaintea Patriarhului.Dar, potrivit cu datina ce se Meuse, li se refuzase aceasta ca in-cazul Rusului Pimen si in alto imprejurari trimetandu-li-se

carturar, grec din Constantinopol, din -«chiliile» Ecumenicului.Iosif era, se spune intr'un act mai tarziu, localnic si coTTev*

al Voevozilor de atunci, Alexandra sau Bogdan. De aici s'afacut un Iosif «Musat», membru al dinastiei. Cuvantul :grecesc in-seamna numai: «de acelas neam». Textul bizantin nu vrea sa spuiealiceva cleat ca Iosif era Roman.

(1) 0 lists de episcopi cuprinde in adevAr un Asprokastron la gura Niprului si poates'a intrebuintat local de mai sus. Gelzer, loc. cit., p. 253.

(2) Miklosich si Muller, II, pp. 156-7, no. ccccxxvi.(3) Ibid., p. 161 si urm., no. ccccxxxiv.(4) ibid., pp. 171-2, no. COCCXXXVIII; p. 194 si urm., no. -CCCaL.(5) Ibid., pp. 167, 170, no. CcccxxXv; p. 174, no. cccCxL; p. 178.(6) '0 It5p 0Eo86ate.; ixeivo;; ibid., p. 53.

obis-

nuitul

24 N. IORGA 410

Se raspingeb, astfel invinuirea ca el si tovarasul sau ar fi Post«episcopi sarbi» (cep6oeicCamitot), nu numai de cartea slavona a luiNicodim, Sarb de nastere, dar si de ierarhie sarbeasca. Pentru apune capat tuturor parilor se adauge ca s'a facut, pentru Iosif,convingerea unei hirotonisiri canonice la Haliciu.

De, tine poate fi vorba in aceasta tarzie si ciudata revenire ?Scaunul Haliciului era el ocupat, de fapt, inainte de 1391 ? Foarteprobabil nu. In acest an insa Tagaris, vestitul aventurier bisericesc,care, simuland'apoi si o unire cu Roma, hirotonisi episcopi din Siriala Tebriz, de aici in insulele Arhipelagului si pana in muntii Mara-murasului, dadii lui Simion, noul egumen din Peri, hirotonia pentruHaliciu si mai tarziu Patriarhul ii recunostea numai dreptul de suc-cesiune la moartea celui ce se afla in functiune (1). Mai tarziu epic=copul de Luck, respins in cererea sa la Constantinopol, se improviza,cu voia regelui, episcop de Haliciu. In Octomvrie, Patriarhul 11 scoteadela Luck, dar nu spunea nimic despre soarta Haliciului (2).

Unul sau altul vor fi dat episcopului moldovean hirotonisirea, decare totus aveau nevoie. Mai probabil cel din urma, care era desigur primit de rege, oricum 1-ar fi judecat Constantinopolitanii.

Roman Voda se Impotrivi pana la capat acestora, si, Gaud el fuprins si dus in Polonia, politica lui religioasa fu urmata de ultimulflu al Musatei, Stefan. In August se pierdusera toate sperantelepentru Ieremia, si i se gati un adapost la Tarnova, a doua zi dupacucerirea turceasca a acestui oral (3).

In zadar se strecurara trimesii patriarhali, episcopul de Mitilene sicunoscutul episcop de Betleem (Ianuarie 1397). Patriarhia afurisi taraintreaga, crutand numai cele doua manastiri, a Maicii-Domnului si aSf. Dumitru, cari atarnau la 1395 de «Isaac eel din Rusovlahia», un«arhiereu» §i pe cari Patriarhul le primi asupra-i poate ca sta-vropighii, in care caz Isaac ar fi ctitorul inchinator (4). Neinduplecatese aratau amandoua partite. Cel mult data afurisenia fu ridicatadeasupra poporului nevinovat. Numirea ca dichiu patriarhal a proto-popului moldovenesc Petru (Maiu 1395) nu reusi sa aduca pacea (5).

Trebui o noua si mare nenorocire in Bizant, pentru ca aceastatrufie sa se piece. 0 stim care e. Baiezid, urmasul lui Murad, asedia

(1) Ibid., pp, 157-8, no. ccccxXvii.2) Ibid., pp. 180-1, no. comm.(3) Ibid., p. 223, no. COMM.(4) Ibid., p. 241, no. CCCCLXXXVIII.(6) Ibid., p. urm.

c

.

/

?41 gi

411 INTEMEIEREA BISERICILOR ROMANETI: 25

Inc& in 1391 Cons tantinopolea, pe care alergara sa o scape cruciatii. Ca-valerii Apusului erau asteptati in cetate, iar peste putin veniau inBosfor corabiile lui. Boucicaut, aventurosul guvernator al Genovei.

dupe plecarea sa, mai mult far& isprava, §i Imparatul Manuillua, in Decemvrie 1399, drumul care puterea §i banii Apusului(1).Stahl mult timp acolo, i ruda sa Joan al VII-lea ii tint' locul laConstantinopol.

Inc& din 1397 Patriarhul scrisese in Rusia pentru o unire curegele Ungariei(2). 0 noua scrisoare, desperate, cerea pentru sea-parea Constantinopolei si aurul strans in folosul bisericilor §i mana-stirilor (3). Cedarea fat& de Moldova, domicil, de sigur Inch' de attinci,se impunea.

Cu voia de a ridica afurisenia cu totul, de a pune in Scaun peIosif, ca unul ce fusese cu dreptul hirotonisit, plecau in MoldovaGrigorie calugarul §i diaconul Manuil Archon la 26 Julie 1401. Setutelage ce a urmat.

Alexandru Voda care se plange& ca «se pare c& avem episcop,dar n'avem», ave& norocul de incepe Domnia, multamita uneiImprejurari externe prielnice, cu organizarea canonic& a Bisericiimoldovene, careia peste °Maya luni, ()data cu aducerea dela Ce-tatea-Alba a oaselor Sfantului Joan celui Nou, ii dadea loc de re-§edint& in Capitala lui Petru Vod5,, Suceava.

(1) Geschichte des osmanischen Reiches, I si recenta lucrare ruseasca a lui Vasiliev,despre calatoria lui Manuil.

(2) Miklosich si Muller, II, p. 280 si urm., n-le DXV urm.(3) Ibid., p. 359 $i urm., no. DLVI.

Si,

,

a-si

si

Academiei RomAne. L. B,

Originile asiro-chaldeene ale greutatilor romane, de Mihail C. Sufu. -,20Arhiva senatorilor din Chisinau $i ocupatiuned ruseasca dela

1806-1812. I. Cauzele rasboiului. Inceputul ocupatiei, de RaduRosetti . . . . ..... 2.-

. . . .Negru Voda si epoca lui, de Dr. At. M. Marienescu . -,50Criminalitatea in Romania, dupd ultimele publicatiuni statistice,

de I. Tanoviceanu. ..... . . . ..... . . . . -.30Arhiva senatorilor din Chisinau si ocupatia ruseasca dela 1806-1812.

II. Negotierile diplomatice si operatiunile militare dela 1807-1812.Amanunte relative la ambele teri, de Radu Rosetti 1,50

Unionisti si separatisti, de A. D. Xenopol -,50Torn. XXXII. Desbaterile Academiei in 1909-1910 5.-

XXXII.- Menzoriile Sectiunii Istorice 14.-tiri despre veacul al XVIII-lea in terile noastre dupa corespon-dente diplomatice straine. I, 1700-1750, de N. Iorga . . . . . -,50

Arhiva senatorilor din Chisinau si ocupatia ruseasca dela 1806-1812.III. Amanunte asupra Moldovei dela 1808 la 1812, de RaduRosetti 1,60

- IV. Amanunte asupra Terii-Romanesti dela 1808 la 1812, deRadu Rosetti 2,-

Despre elementele cronologice in documentele romanesti, de N.Docan -,50

Partidele politice in Revolutia din 1848 in Principatele Romane,de A. D. Xenopol . -,60

Studii privitoare la numismatica Terii-Romanesti. I. Bibliografiesi documente, de N. Docan 1,20

tiri despre veacul al XVIII-lea in terile noastre dupd corespon-dente diplomatice straine. II, 1750-1812, de N. Iorga . . . . -,80

Conflictul dintre guvernul Moldovei si manastirea Neamtului.I. Inainte de 1 Iunie 1858, de Radu Rosetti. 1,60

Marele spatar Ilie Tifescu si omorirea lui Miron si ,VeliscoCostin, de I. Tanoviceanu . . . . . . ..... . -,50

Luptele dela Ogretin si Teisani din zilele de 13 $i 14 Septem-vrie 1602 (7111), de General P. V. Ndsturel ...... . . -,56

Conflictul dintre guvernul Moldovei si manastirea Neamtului. II.Dupa 1 Iunie 1859, de Radu Rosetti 1,50

Din amintirea unui boier Moldovean din jumatatea intai a vea-cului XIX, Dimitrie Ghitescu, 1814-1878, de A. D. Xenopol . -,70

«Doamna lui Ieremia Voda», de N. Iorga 1.-Sociologia si socialismul, de A. D. Xenopol -,20Despre metoda in $tiinte si in istorie, de A. D. Xenopol . . -,20Tara Severinului sau Oltenia, de Dr. At. M. Marienescu -,50

XXXIII.- Desbaterile Academiei in 1910-1911 4.-Sectiunii Istorice

Francisc Rakoczy al II-lea, invietorul constiintei nationale ungu-resti si Romanii, de N. lorga . . . -,40

Un dilator italian in Turcia si Moldova in timpul rasboiului cuPolonia, de N. Iorga -,30

Dona documente privitoare la Revolta boierilor din tara Fagara-sului in favoarea lui Mihneh Voda numit cel Rau, 1508-1510,de loan Puscariu -,20

Carol al XII-lea, Petru eel Mare si terile noastre, de N. Iorga 1.-Cfiteva note despre cronicele $1 traditia noastra istorica, de

N. lorga -,20Alte lamuriri despre veacul al XVIII-lea dupd izvoare apusene.

Luarea Basarabiei si Moruzestii,lei de N. Iorga ..... . . -,40R5scoala Seimenilor in potriva lui Mateiu Basarab, de IC.-Iorga . -,30Ceva despre ocupatiunea austriaca in anii 1789-1791, de 11x. Iorga. 1.-Insemnatatea Divanurilor ad-hoc din Iasi si Bucuresti in istoria

renasterii Romaniei, de D. A. Sturdza:I. Tratatul de Paris din 30 Martie 1856 -,40II. Anul 1856 1,20III. Anul 1857 1,60IV. Lucrarile Divanurilor ad-hoc din Iasi si Bucuresti. 1,60V. Anul 1858. Caimacamia din Moldova a doinnilor Ste-

fan Catargiu, Vasile Sturdza, Anastasie Panu 1.-Partea Romanilor din Ardeal si Ungaria in cultura romaneasca

(influente si conflicte), de N. lorga -,20Muntii Tames si Tamasel, de loan Puseariu -,20Dinastia lui Radu Negru Voda in Ungro-Vlahia (Valahia Mare) si

Dinastia Basarabilor in Oltenia (Valahia Mica) si in Valahia Mare,de Dr. Atanasiu M. Marienescu 1.-

Alias&

-

-

. . . .....

.-

.

XXXI1L-Memoriile 12.-

.

.

.

. . . .

. . . . . . . .

. . . . . . . . . .

. . . . . . . . .......... . .

. . . . . . . . . .

. .

. . . . . .

. .

.

. . . . . . . .

. . . . .

....... . . .

. . . . . . . .

. . . . .

.

. . ...... . . . . . . . . . . . .

.

. . . . . .

. .

Ina tele Academiei *Romine. I, B.Torn. XXXIV.Desbaterile Academiei in 1911-1912 4

XXX/ V.Memoriile Seetiunii Istorice 20.Breasla Blanarilor din Botosani, Catastihul si actele ei, de N. Iorga -,50Pagini din istoria culturala : I. Privilegiul din 1815 al Targului-

Frumos. II. Din vieata mosnenilor vieri ai tinutului Sacuie-nilor, de N. Iorga . . . . . . . 1.

Insemnatatea Divanurilor ad-hoc din Iasi si Bucuresti in istoriarenasterii Roinaniei, de Dimitrie A. Sturdza:

VI. Anul 1858. Adunarea electiva din Iasi 1.-VII. Anul 1858 Caimacarnia din Valahia a domnilor

Emanoil Baleanu, loan Manu si Joan A. Filipescu si influentaprecumpanitoare a Adunarii Elective din Iasi asupra Aduna-rii Elective din Bucuresti 1,60

Turburari revolutionare in Tara-Romaneasca intre anii 1840-1843,de loan C. Filitti . . ..... . . . . . . 1.-

Contributii la istoria bisericii noastre : I. Despre MandstireaNeamtului. II. Balinesti, de N. Iorga -,40

0 scrisoare din 1679 a Mitropolitului Dosofteiu, de I. Bogdan ,50Cetatea Ulmetum. Descoperirile primei campanii de sapaturi din

vara anului 1911, de Vasile Pdrvan 5.Insemnatatea europeana a realizarii definitive a dorintelor rostite

de Divanurile ad-hoc in 7/19 si 9/21 Octomvrie 1857, de Dimi-trie A. Sturdza, I -,40

II. -.80,70Nicolae Kretzulescu, 1812-1900-1912,- de A. D. Xenopol. . . . -,20Gheorghe Asachi ca tibograf si editor dupa Catalogul lui din

1847, de N. Iorga ,60Politica Austriei fats de Unire. I. Inainte de Conferintele din

Paris, de N. Iorga ,30Un ofiter roman in oastea lui Carol al XII-lea. Cateva note,

de N. Iorga 20Autoritatea faptului indeplinit executat in 1866 de cei indreptatiti,

de D. A. SturdzaNota despre un studiu al d-lui Millet, de I. Kalinderu ,20Insemnatatea tinuturilor de peste.. Prut pentru istoria Romanilor

si pentru folclorul ronianesc, de' N. IorgaNorma. ponderala dela Perinthus, de M. C. Sutzu ,20Un manifest romfinesc tiparit cu litere latine al Imparatului

Leopold I din anul 1701, de I. Ursu .30Contributii privitoare' la relatiile Bisericii romfinesti cu Rusia in

veacul XVII, de Dr. Silviu Dragomir 2.Memoriu despre documentele cartografice privitoare la rasboiul

din 1787-1791, de N. Docan 1,20XXXV.Desbaterile Academiei in 1912-1913 (Sub presd).XXXV.-Memoriile Seetiunii Istorice (Sub presa).

Plangerea lui loan Sandu Sturza Voda impotriva suditilor strainiin Moldova, de N. Iorga -,20

Din tinuturile pierdute. Boidi si razesi in Bucovina si Basa-rabia in cele dintai decenii dupa anexare, de N. Iorga . . . . 1.

Cateva stiri noua privitoare la Istoria Romanilor, de N. lorga . -,30Notele unui istoric cu privire la evenimentele din Balcani, de N.

Iorga ,50Dona plangeri ale episcopului de Ramnic Galaction, de N. Iorga. -,201 4rsuri noua ale lui Ienachita- Vacarescu, de N. Iorga -,20Barbu ca educator, de N. lorgaInsemnatatea lucrarilor Comisiunei europeane dela gurile Dunarei,

1856 la. 1912, de Dimitrie A. Sturdza. I, 1856 la 1866 ,30II. 1866-1905 -,50

III. 1894-1912 1.Patrahirul lui Alexandru eel Bun : Cel dintaiu chip de Domn

roman, de N. Iorga ,30Ucraina moldoveneasca, de N. Iorga ,30Monete inedite din orasele noastre pontice, de M. C. Sutzu . -,50

Inst. de Arte Orafice .CAROL GOBLo S-sor I. St. Rasidescu.

v.

*

-

-

. . . . . .

r I

'a -

--III.-

.-- --

9 -.

-.20_,

..

..

4.

Stirbei --,20

,,

,- --

. ;-. .

I 111 r. r

A

:4 (A

.,

---

. . . . . . . .

. . . . . . . . . .

. . . . . .

.

. . . . . . . . .

. . . . . . . . . ....... ....... .... . . . . .

. . . ........ . .

. . . . . . ..... ........

. . .

. . . . .... . .

. . . . .

.......... . . . .

. .

. . . . . .

. . . . . . .

. . ... .. . . . . .

. . . . . . . . .