Abraham (Ibrahim in araba si Avraham in ebraica) marele patriarh prezent in toate cele 3 culte monoteiste, iudaism, crestinism si islam este deopotriva prieten cu YHVH, model de credinta autentica si monoteist prin excelenta

Dumitrache (Drimer) Alina Lucia

Universitatea Bucuresti

Studii Religioase

Facultatea de Limbi si Literaturi Straine

Curs: Islam

Abraham, prietenul lui Dumnezeu

Abraham (Ibrahm in araba si Avraham in ebraica) marele patriarh prezent in toate cele 3 culte monoteiste, iudaism, crestinism si islam este deopotriva prieten cu YHVH, model de credinta autentica si monoteist prin excelenta.

Figura legendara a celui dintai om care care a reusit sa inteleaga de unul singur ca exista un Dumnezeu care a creat intreaga lume si ca lui trebuie sa i se inchine si nu unor idoli din piatra sau lemn, stelelor sau soarelui, este perceputa in mod diferit de traditia fiecarui cult in parte.

Astfel, traditia iudaica il infatiseaza ca fiind primul dintre patriarhi, parinte al poporului lui Israel si cel caruia isi datoreaza intreaga mostenire spirituala.

In Hagada (comentariu moral al bibliei) istoria lui Avraham este imbogatita fata de ceea ce aflam din textul Torei: da dovada de o remarcabila profunzime in gandire inca din vremea copilariei cand nu doar mediteaza asupra existentei unui Dumnezeu unic, creatorul a tot ceea ce exista, ci ajunge sa distruga idolii tatalui sau in convingerea ca acestia nu sunt decat o bucata de piatra cioplita (ce putere au acesti zei de piatra sa-i salveze pe oameni, sa-i auda si sa le indeplineasca dorintele, daca ei nu sunt in masura sa se salveze pe ei insisi? se intreaba el atunci cand constata ca statuile zeilor se pot sparge si nimic miraculos nu se intampla, ba din contra, sunt inlocuite cu usurinta), motiv pentru care va fi si aruncat in cuptorul incins de catre Nimrod; numai credinta sa nezdruncinata in Dumnezeul cel adevarat va fi cea care ii va aduce salvarea prin interventia divina.

El este de asemenea cel care descopera si practica toate legile care ii vor fi date mai tarziu poporului israelit; tot lui i se atribuie si instituirea rugaciunii de dimineata si preceptele de tzitzit/talit( si tefilin((; desfasoara o lupta asidua in raspandirea ideii de monoteism aducand primii prozeliti. Devine preot dupa ce acest dar i-a fost luat lui Melchisedec si dat lui. A fost unul dintre cei mai mari profeti caruia Domnul i-a vorbit nu prin intermediul viselor sau viziunilor, ci in mod direct si atunci cand era in deplinatatea facultatilor sale mintale. A primit toate binecuvanturile cu putinta si i s-a acordat privilegiul de a-i binecuvanta pe ceilalti, fiind cauza de binecuvantare pentru toti cei cu care intra in contact; conform traditiei se spune ca ar fi avut o piatra pretioasa pe care o purta la gat iar oamenii veneau la el pentru a fi vindecati doar privind-o.

Renumit pentru ospitalitatea sa, avea usile deschise pentru toti cei care ii treceau pe langa casa, ba chiar se spune ca ii astepta si ii poftea sa-i treaca pragul, ocazie cu care nu doar ii ospata ci incerca si sa-i converteasca aratandu-le adevarul despre Dumnezeu.

A fost circumcis in ziua de yom kippur (ziua ispasirii) de catre Sem, fiul lui Noe; circumcizia a fost una dintre cele 10 incercari*** la care a fost supus Avraham, conform traditiei, si motivul pentru care el sta la poarta iadului nelasandu-i sa intre pe cei circumcisi. Punctul culminant al vietii sale este atins atunci cand, fara nici-o urma de ezitare este gata sa-si sacrifice fiul urmand porunca divina el trece astfel testul suprem al credintei, moment in care primeste inca o data binecuvantarea divina si promisiunea ca descendentii sai vor fi la fel de numerosi precum stelele cerului; ca ei vor stapani poarta vrajmasilor lor iar toate neamurile pamantului vor fi binecuvantate prin descendentii sai. (Gen. 22:17-18)

In traditia crestina Abraham este, alaturi de Moise, una dintre figurile la care se face referire cel mai des numele sau este mentionat de 72 de ori in Noul Testament. In ciuda faptului ca evanghelistii insista supra descendentei lui Isus din Abraham pe linie davidica, traditia il considera mai degraba in sens spiritual drept tatal tuturor credinciosilor.

Primii crestini se vedeau pe sine ca fii ai lui Avraham, drept continuatori si mostenitori ai promisiunilor facute acestuia, iar Dumnezeu era pentru ei Dumnezeul lui Avraham, Itzhak si Yaakov, cel care a incheiat legamantul cu Avraham si cu ceilalti patriarhi ai poporului. Mai tarziu, cand primilor crestini care erau evrei, succesori directi, din samanta lui Avraham, li s-au alaturat adepti proveniti din popoarele pagane, necircumcisi si care nu primisera legea (Torah), au aparut discutiile identitare referitoare la dreptul acestora de fi considerati mostenitori de drept ai legamantului si promisiunilor primite de marele patriarh. Paul din Tars va fi cel care va pune capat acestor contradictii plecand de la versetul biblic in care se afirma ca Abraham este tatal multor natiuni deci nu doar al poporului evreu; de asemenea, el a fost ales datorita credintei lui si nu ca o consecinta a respectarii legii, deoarece a trait cu mult inainte de revelatia de pe muntele Sinai si primirea Torei. Mai mult decat atat, a fost ales si binecuvantat inca inainte de a se circumcide si nu ca urmare a acesteia. In sprijinul teoriei sale aduce Paul drept argument un alt verset biblic Gen. 22:18 toate popoarele pamantului vor fi binecuvantate in samanta ta, pentru ca ai ascultat de glasul Meu - ajungand astfel la concluzia ca fiii lui Abraham nu sunt israelitii, fiii sai de sange, ci fiii intru credinta, cei care ii urmeaza in credinta adevarata si anume cei care il recunosc pe Isus.

Abraham devine astfel model al omului credincios, cel care il asculta pe Dumnezeu neconditionat, pilda de caritate prin excelenta datorita ospitalitatii sale iesite din comun si exemplu de urmat pentru orice bun crestin.

In ceea ce priveste traditia islamica, aceasta ii confera lui Abraham un loc deosebit de important atribuindu-i crestinismul lui Isus (Is) si punand iudaismul sub numele lui Moise (Msa), musulmanii si-l rezerva pe Abraham (Ibrahm) pentru ei. Numele sau apare de 69 de ori in 25 de sure, 37 de pasaje si 140 de versete si este prezent atat in textele timpurii (perioada de la Mecca, 610 622) cat si in cele de final ale activitatii lui Muhammad (perioada de la Medina, 622 632). Exista chiar o sura care ii poarta numele (14).

Cele doua trasaturi fundamentale ale marelui patriarh sunt intransigenta sa in lupta impotriva politeismului si credinta sa deplina in Dumnezeu adusa la apogeu in momentul in care i se cere sa-l aduca drept jertfa chiar pe propriul sau fiu.

Cartile lui Abraham sau foile lui Abraham sunt mentionate impreuna cu cele ale lui Moise, lucru care indica faptul ca Muhammad avea cunostinta despre marele patriarh; cu toate acestea, referirile sale la parintele monoteismului vor fi mai mult bazate pe legendele si povestirile talmudice, ca parte a traditiei orale iudaice, decat pe textul biblic pe care era putin probabil sa-l cunoasca in mod direct. Sunt evocate astfel in mod deosebit fidelitatea si ospitalitatea sa, iar episoade reprezentative din viata patriarhului, precum vizita ingerilor care ii anunta nasterea unui fiu sau nimicirea Sodomei sunt reluate si re-povestite imbogatind si infrumusetand traditiile iudeo-crestine deja existente. Se spune ca Abraham ar fi fost primul om caruia i s-a albit parul in semn de modestie, inteligenta si blandete:

Patriarhul, spune profetul Mahomed, se trezeste intr-o zi si vede ca barba lui a albit dintr-o data. Se mira si-L intreaba pe Dumnezeu: O, Doamne, dar ce-i asta? Si o voce se aude spunand: e un semn de inteligenta si de blandete. Abraham adauga: O, Doamne, sporeste-mi inteligenta si blandetea

Calitatile sale sunt ridicate la rangul de virtuti, facand din figura marelui om un model de piosenie demn de urmat; nu degeaba in practica zilnica Abraham ii este asociat lui Muhammad

O Dumnezeul nostru apleaca-te asupra lui Muhammad si alor sai asa cum te-ai aplecat asupra lui Ibrahim si alor sai; binecuvanteaza-l pe Muhammad si pe ai sai asa cum l-ai binecuvantat pe Ibrahim si pe ai sai (cf. Y Maubarac, Abraham en Islam, in revista, Chaiers Sioniens, V(1951),traditia mergand chiar mai departe de atat, ajungandu-se pana la a afirma ca intre cei doi exista o asemanare de natura fizica, spunand despre profetul Muhammad ca ii seamana atat de mult lui Abraham incat pana si marimea piciorului sau este identica cu cea a marelui patriarh.

Scrierile istoricilor musulmani si legendele traditionale arabe detaliaza momentele reprezentative din viata lui Abraham umpland golurile lasate de textele revelate preluand elemente atat din traditia iudaica cat si din cea musulmana. Asemanarile sunt izbitoare avand in vedere elementele sursa si fondul comun, in timp ce diferentele sunt cele care vor conduce la o culegere de variante deosebit de bogata in care influentele iudaice se intretes cu cele musulmane. Astfel, traditia musulmana povesteste si ea despre cele 10 incercari la care a fost supus Abraham, aducand figura patriarhului mai aproape de poporul arab punand accent asupra calitatilor acestuia dintr-o viziune islamica si disputandu-si dreptul de descendenta prin aducerea in prim plan a lui Ismael.

( Spre exemplu, desi in Coran momentul sacrificarii de pe muntele Moriah nu il numeste in mod explicit pe Ismael drept fiul care urma a fi adus jertfa, acest lucru se subintelege de la sine din versetele urmatoare in care lui Abraham i se anunta nasterea unui fiu, Isaac, care va fi profet - de aici rezulta ca nu fiul nenascut inca va fi cel pe care va trebui sa-l sacrifice, ci Ismael, ajuns deja la varsta de 13 ani.

( La fel se intampla si in cazul lui Hagar pe care traditia islmica o va aduce in prim plan in defavoarea Sarei; motivatia e evidenta desigur, avand in vedere faptul ca musulmanii isi revendica radacinile abrahamice exact prin descendenta directa pe linia lui Ismael, fapt prezent nu doar in textul coranic, ci avand drept sursa insusi textul iudaic. Nu ne mai mira astfel bogatele relatari despre suferintele prin care a trecut Hagar. In scrierile biblice ea este prezentata drept plina de dispret fata de Sara; traditia musulmana vede insa lucrurile din perspectiva opusa, Sara devenind geloasa pe aceea pe care chiar ea i-a dat-o lui Abraham pentru ca nu putea sa faca copii, cautand acum sa se razbune. Si desi renunta sa-i mai ia viata rivalei sale, asa cum intentionase initial, o va pedepsi intr-un mod poate si mai crunt, lipsind-o de posibilitatea de a mai simti orice placere: o mutileaza, supunand-o circumciziei, masura pe care si-o va aplica inclusiv siesi drept justificare. Diferenta e evidenta atunci cand se ia in calcul varsta celor doua, caci operatia pare sa nu aiba nici-o consecinta asupra ei, in vreme ce Hagar era inca tanara.

Presupusa fuga a lui Hagar va suferi si ea modificari in ceea ce priveste modul in care se desfasoara lucrurile; astfel, in timp ce textul iudaic ne-o prezinta mai intai plecand, cu intentia de a scapa de persecutiile Sarei, pentru ca mai apoi sa se intoarca pentru a-l naste pe Ismael si fiind izgonita de fapt abia dupa nasterea lui Isaac, traditia musulmana ne prezinta faptele diferit, ea plecand o singura data, si anume, atunci cand este alungata la insistentele Sarei. De asemenea, modul in care conflictul celor doua femei se solutioneaza ramane la latitudinea lui Abraham: spre deosebire de textul biblic, in care Abraham ii lasa libertatea Sarei de a judeca dupa cum crede ea mai bine, fapt ce va conduce indubitabil la fuga lui Hagar din fata maniei stapanei sale, pentru ca mai apoi el insusi sa o alunge ascultand de glasul sotiei de drept, redactandu-i chiar si un act de divort, in Islam, Abraham va supune acest conflict judecatii Domnului, ca un bun credincios ce este:

nestiind ce sa faca, il intreaba pe Dumnezeu ce atitudine sa adopte fata de cele doua femei. Cel Vesnic ii raspunde ca ele s-au nascut dintr-o coasta din partea stanga a barbatului, drept care cel ales trebuie sa dea dovada de indulgenta fata de ele

In concluzie, Abraham decide sa o indeparteze pe Hagar, act care va conduce catre ceea ce va contura viitorul descendentilor sai pe linia lui Ismael. Din acest desert in care Abraham o conduce pe Hagar impreuna cu copilul sau si din credinta si disperarea celei care, ramasa fara apa se lupta cu pustiul din fata ei se va ridica primul sanctuar al islamului - Kaaba si fantana Zamzam, identificate drept locul in care Abraham o paraseste si respectiv cel in care, in urma unei lovituri date cu calcaiul de micul copil insetat, tasneste izvorul ce mai apoi va deveni sacru.

Cei doi copii, care fiecare in parte va da nastere la 12 triburi (mergand pe linia lui Yaakov prin cei 12 fii ai sai in iudaism, respectiv cei 12 fii ai lui Ismael), vor trai separat unul de celalalt - Isaac va ramane in Canaan langa tatal sau si va primi intreaga mostenire la moartea acestuia, in timp ce Ismael va continua sa traiasca in desert, element ce va defini intreaga traditie si cultura araba de mai tarziu. Si desi textul biblic se va centra in continuare pe o povestire destul de detaliata a modului in care Abraham se ingrijeste in a-i gasi o sotie lui Isaac, scrierile rabinice ne lasa sa intelegem ca marele patriarh nu a rupt cu totul legaturile cu primul sau fiu; ele povestesc cum marele patriarh afla mereu vesti despre acesta si Hagar prin intermediului ingerului.

Chiar daca initial Sara nu accepta ca Abraham sa mearga in vizita la Ismael, in final ea va ceda dorintei acestuia. Astfel iau nastere povestirile de o deosebita savoare prin care aflam despre cum ajunge el sa-l indrume si sa-l sfatuiasca pe Ismael in privinta sotiilor sale. Diferentele sunt minime intre cele doua traditii, cea iudaica si cea musulmana, si tin mai degraba de contextul in care cele doua culturi se dezvolta - astfel, traditia musulmana va prefera cortului o casa si parului de sustinere, pragul. E vorba desigur de cele doua celebre vizite pe care Abraham i le face primului sau fiu si in care, intampinat de fiecare data de o alta sotie ii transmite acestuia un mesaj referitor exact la aceea cu care a dat ochii fara insa ca aceasta sa inteleaga despre ce sau cine este vorba. Maribah, prima sotie ii va refuza celui mai generos si primitor om din intreaga traditie abrahamica pana si cea mai mica dovada de ospitalitate, in timp ce Patuma da dovada de intelegere si il trateaza cu omenie pe strainul care ii bate la usa.

In final, lui Abraham i se atribuie constructia locului cel mai sacru din traditia islamica, Kaaba. La fel cum lui David i s-a dezvaluit prin revelatie planul templului din Ierusalim care va deveni sanctuarul prin excelenta al traditiei iudaice, Atotputernicul ii va alege pe cei doi protejati ai sai drept arhitecti ai Casei Sale, pe care o vor construi in scopul de a proteja piatra neagra embrionul in jurul caruia, spune traditia, conform vointei divine, a fost creata lumea.

Abraham devine astfel emblema traditiei islamice, modelul pe care insusi Muhammad va incerca sa-l copieze, asemuindu-si propriul destin cu cel al marelui patriarh; la fel cum Abraham a fost ales pentru credinta sa devenind profet, tot astfel si Muhammad a avut parte de revelatia divina prin care i s-a transmis nu ceva nou, ci aceeasi lege pe care au primit-o la randul lor Moise si Isus, dar pe care atat evreii cat si crestinii au deformat-o si au transmis-o mai departe intr-o forma gresita. Conform surei 3:67, Abraham nu a fost nici iudeu nici crestin; el a fost un credincios adevrat (hanif ) si ntru totul supus lui Allah, adica musulman; insusi cuvantul muslim () fiind, etimologic vorbind, participiul derivat al verbului aslama() - a se supune, subintelegandu-se prin aceasta supus al lui Dumnezeu. De unde si concluzia prin care, asa cum spune Coranul, limba primordiala a fost araba, Adam si Eva au vorbit araba; la fel si Abraham si tot la fel Moise la randul sau, iar mai tarziu Isus au primit legea in limba araba. Asa i-a fost transmita lui Ismael de catre tatal sau si astfel va ajunge Muhammad mai tarziu sa inchida ciclul profetilor transmitand pentru ultima data poporului sau legea, in forma ei originara.

Printre multele nume pe care le primeste, Abraham va fi numit Khalil Allah, ceea ce inseamna prietenul lui Dumnezeu. Cine oare mai mult decat el merita acest titlu? el, spargatorul de idoli el, cel care vorbea cu Dumnezeu in perfecta stare de constiinta el, cel care a negociat cu Dumnezeu salvarea lui Lot el, cel care in final va fi ales drept simbol nu de catre o singura traditie, ci de trei, dupa cum se spune in Coran: cine are credinta mai buna decat acela care se supune lui Allah si implineste faptele bune urmand religia lui Abraham cel drept intru credinta? Allah l-a primit pe Abraham ca ales. (Cor. 5:125) Bibliografie

( Biblia sau Sfanta Scriptura, GBV Dillenburg, west Germany, 1st edition 1989, 2nd edition 1990

(Coranul

(Dicionar enciclopedic de iudaism, ed. Hasefer, Bucureti, 2000

( Encyclopedia Judaica, second edition, Keter publishing house Ltd. Jerusalem, vol. 01

( Ren Guitton, Printul lui Dumnezeu, ed. Minerva, 2007

( http://www.jen.ro/ciclul_de_viata_files_8.html( http://lexicon.cet.ac.il/wf/wfTerm.aspx?id=659( http://www.ivemo.org/pag_res.asp?id=281(Diego Melo Carrasco La importancia de Abraham en el Islamhttp://uai.academia.edu/DiegoMelo/Papers/395397/La_Importancia_De_Abraham_En_El_IslamAnexa cele 10 incercari la care este supus Avraham

1 Triumful lui Avraham asupra lui Nimrod o data prin aceea ca supravietuieste poruncii prin care acesta cere uciderea tuturor copiilor noi nascuti de sex masculin, masura luata in urma unui vis pe care oracolele consultate il vad ca pe o profetie care anunta nasterea si destinul lui Abram, iar mai apoi prin salvarea miraculoasa din cuptorul cu foc in care este aruncat in urma gestului de mare cutezanta prin care Avraham distruge idolii din piatra sustinand ca acestia nu sunt zei adevarati.

2 plecarea din Haran, urmand porunca primita (leh leha )

3 plecarea in Egipt

4 modul in care reuseste sa plece din Egipt coplesit de daruri dupa ce il invinge pe Faraon prin iscusinta si intelepciune, acesta oferindu-i printre nenumarate bogatii chiar pe una dintre fiicele sale drept slujnica Hagar, viitoarea mama a lui Ismael

5 razboiul impotriva celor patru imparati si salvarea lui Lot

6 Hagar ii este data drept concubina de insasi sotia sa legitima, Sara

7 circumcizia

8 Sara este luata de Abimelec

9 Izgonirea lui Hagar si a lui Ismael

10 sacrificarea lui Itzhak (akeda) respectiv a lui Ismael conform traditiei islamice

Desi exista variante ale acestei liste, inteleptii sunt de acord ca numai cei neprihaniti sunt in stare sa treaca cu bine prin incercarile la care sunt supusi; iar Avraham a dat dovada de credinta si supunere indiferent de situatie.

Gen. 17:5 nu te vei mai numi Avram; ci numele tau va fi Avram, cci te fac tatal multor popoare.

Gen. 17:20 dar si cu privire la Ismael te-am ascultat. Iata, il voi binecuvanta, il voi face sa creasca si il voi inmulti nespus de mult; doisprezece printi i se vor naste si voi face din el un neam mare

Gen. 16:6 si Avram i-a raspuns Saraiei: Iata, roaba ta este in mana ta; fa ce crezi ca este bine in ochii tai. Si atunci Sarai s-a purtat rau cu ea; si Agar a fugit de la ea.Gen. 21:10 si a zis lui Abraham: izgoneste pe roaba aceasta si pe fiul ei; caci fiul roabei acesteia un va mosteni impreuna cu fiul meu, cu Isaac.Gen. 21:14 a doua zi, Avraam s-a sculat dis de dimineata; a luat paine si un burduf cu apa, pe care le-a dat Agarei si i l-a pus pe umar; i-a dat si copilul si i-a dat drumul. Ea a plecat si a ratacit prin desertul Beer ShevaDeut. 6:4-9 Asculta israele: Domnul Dumnezeul nostru este singurul Domn. Sa iubesti pe Domnul Dumnezeul tau , cu toata inima ta, cu tot sufletul tau si cu toata puterea ta. Si poruncile acestea pe care ti le dau astazi, sa le ai in inima ta; sa le intiparesti fiilor tai si sa vorbesti de ele cand vei fi acasa, cand vei pleca in calatorie, cand te vei culca si cand te vei scula. Sa le legi ca un semn de aducere aminte la maini si sa-ti fie ca niste fruntare intre ochi. Sa le scrii pe usorii casei tale si pe portile tale

Cor. 87:19 In foile lui Avraham si ale lui MoiseCor. 53:36-37 sau oare i s-a vestit lui ce se afla in foile lui Moise si ale lui Avraam care si-a tinut cu credinta [fagaduinta lui de a transmite]Cor. 11:69-74 Si au venit trimisii Nostri la Avraam cu veste buna. Au zis ei: Pace! Si le-a raspuns el: Pace [voua]! si un a pregetat sa aduca un vitel fript

Si cand au vazut ca mainile lor un se Intend. Spre el, a devenit banuitor si l-a cuprins frica de ei. Dar ei au zis: Un-ti fie frica! Ni am fost trimisi la neamul lui Lot.

Si muierea lui statea in picioare si a ras ea. Noi i l-am vestit pe Isaac, iar dupa el pe Iacob.

Ci ea a zis: Vai mie! O sa nasc eu cand sunt o muiere batrana iar barbatul meu e un mosneag?! Acesta este cu adevarat un lucru ciudat!

Dar ei au zis: Te miri tu de hotararea lui Allah?. Indurarea si binecuvantarea lui Allah asupra voastra, o, locuitori ai acestei case! El este cu adevarat Cel Vrednic de Lauda [si] Cel Vrednic de Glorie!

Si cand i-a trecut lui Avraam frica si i-a venit vestea cea buna, a vorbit el cu Noi [in apararea] neamului lui Lot.Cor. 15:53 Iar ei au zis: Un-ti fie teama! Noi iti aducem vestea buna a [nasterii] unui baietel plin de invatatura!Cor. 11:77-82 si cand trimisii Nostri au venit la Lot, s-a simtit stingherit, nestiind ce sa faca. Si el a zis: Aceasta este o zi cumplita

Si s-a grabit neamul sau catre el, dup ace pana atunci savarsisera fapte rele. Si le-a zis el: O, neam al meu! Fiti cu frica de Allah si un ma faceti de ocara fata de oaspetii mei! Oare un este printre voi un barbat chibzuit?

Dar ei au zis: Tu stii ca un avem nevoie de fiicele tale si tu stii ceea ce voim noi!

A zis el: O, de-as avea eu putere asupra voastra sau de-as gasi un sprijin de temut!

Au zis: O, Lot! Noi suntem trimisii Domnului tau! Ei un vor putea niciodata sa ajunga la tine. Deci purcede cu stirpea ta la vreme de noapte si sa un se intoarca nici unul dintre voi [pentru a privi inapoi], afara numai de muierea ta, pe care o va lovi ceea ce ii loveste pe ei. Ceea ce ii amenita pe ei se va intampla in zori. Si oare un etse dimineata aproape?

Si cand a venit hotararea Noastra, am facut Noi ca partea ei de sus sa fie partea ei de dedesubt si am trimis asupra ei ploaie de pietre de lut [ars], una dupa alta,Cor. 15:66 Si noi i-am vestit lui aceasta porunca, pentru ca aceia aveau sa fie nimiciti pana la ultimul, dimineata.Cor. 37:102-104 Si cand [fiul sau] a ajuns la varsta la care putea lucra impreuna cu el, a zis: O, fiul meu! Am vazut in vis ca te voi jertfi. Vezi cum ti se pare? I-a raspuns: O, tata! Fa dupa cum ti se porunceste, caci ma vei afla pe mine daca va voi Allah printre cei rabdatori!

Si cand s-au supus amandoi si l-a intins pe el pe-o tampla,

Am strigat Noi la el: O, Avraam!Cor. 37:112-113 Si i l-am vestit Noi pe isaac ca profet, dintre oamenii cei evlaviosi.

Si l-am binecuvantat pe el si pe Isaac. Dar printre urmasii lor s-au aflat unii facatori de bine si altii lamurit nedrepti fata de ei insisiCor. 22:26-29 [si adu-ti aminte] cand Noi i-am aratat lui Avraam local casei [Al Kaaba], [zicandu-i]: Un-Mi face Mie nimic ca asociat si curateste Casa Mea pentru aceia care o inconjoara si pentru aceia care stau in picioare [rugandu-se] si pentru cei ce se inchina sau se prosterneaza. Ren Guitton, Printul lui Dumnezeu, ed. Minerva, 2007, pg.41

Cf. Encyclopedia Judaica, second edition, Keter publishing house Ltd. Jerusalem, vol 01, pg.283

* franjuri atasati salului de rugaciune, in cele 4 colturi ("Si vei vedea si iti vei aminti si vei respecta toate poruncile Domnului." (Num. 15:39)

** filactere cele doua cutiute negre la care sunt atasate curele de piele neagra, fincare dintre ele avand in interior o bucatica de pergament pe care sunt scrise cele 4 seturi de versete biblice in care se porunceste folosirea aceptor tefilin: Ex.13:1-10, 11-16; Deut. 6:4-9, 11:13-21

*** anexa

Ibidem

Ibidem, pg.282

Gen. 17:5 [] numele tau va fi Avraam caci te fac tatal multor popoare

Cor. 87:19 si 53:36-37

Cor. 11:69-74 si 15:53

Cor. 11:77-82 si 15:66

Ren Guitton, op. cit., pg. 46

HYPERLINK "http://ro.wikipedia.org/wiki/Avraam" http://ro.wikipedia.org/wiki/Avraam

Cor. 37:102-104

Cor. 37:112-113

Gen. 17:20

Cf. Ren Guitton, op. cit., pg.178

Gen. 16:6

Gen. 21:10, 14

Gen. 16:6

Gen. 21:10,14

Ren Guitton, op. cit., pg.180

Gen. 17:20

De altfel insusi textul biblic lasa loc unei astfel de concluzii, versetul biblic si Isaac si Ismael, fiii sai, l-au ingropat in pestera Macpela(Gen. 25:9) putand fi interpretat foarte usor drept dovada a faptului ca legatura dintre tata si fiu, ba chiar fortand un pic, nici cea dintre cei doi frati nu a fost rupta o data cu izgonirea lui Hagar.

Sfatuieste-ti sotul sa renunte la parul care-i sustine cortul si sa-l inlocuiasca printr-altul(Ren Guitton, op.cit., pg. 242)

cand se va intoarce Ismael [] spune-i ca un barbat care venea din tara filistinilor il cauta. Adauga si ca noul par care-i sustine cortul e foarte bun si ca nu trebuie schimbat (Ren Guitton, op. cit., pg. 243)

Cor. 22:26-29

Ren Guitton, op. cit., pg.249-250

Termen prin care se definiste un credincios care a trait inainte de revelatia coranica, care nu a fost nici evreu nici crestin si care credea in Dumnezeul unic, creator al universului; este un concept al traditiei musulmane care desemneaza asa numita religie primordiala.

Astfel exista variante in care nasterea sa miraculoasa si episodul cuptorului de foc un sunt deloc mentionate in timp ce izgonirea lui Hagar si a lui Ismael sunt prezentate ca 2 incercari separate; ori episodul cu Abilemec este inlocuit cu momentul in care Abraham aduce jertfa prin care se pecetluieste alianta sa cu Dumnezeu (Gen 15:18)

PAGE 3