abordarea si performantele imm-rilor

7/31/2019 Abordarea Si Performantele IMM-Rilor

http://slidepdf.com/reader/full/abordarea-si-performantele-imm-rilor 1/87

Capitolul II

ABORDAREA ŞI PERFORMAN ELE IMM-URILORŢPE PLAN MONDIAL ŞI ÎN ROMÂNIA

Nu poate exista o naţiune puternică

fără o comunitate de IMM-uri puternică

John Bulock

(Canada – fost preşedinte al Consiliului

Internaţional al IMM-urilor şi al

Asociaţiei Canadiene de IMM-uri)

2.1. IMM-urile în Uniunea Europeană

2.1.1. Evoluţia abordării IMM-urilor în UE

Încă de la înfiinţarea sa în 1956, prin tratatul de la Roma, Uniunea Europeană a acordat oatenţie deosebită întreprinderii, considerată ca forţa motrice a economiei. Ca atare, strategiile şi

politicile elaborate în decursul timpului au fost centrate pe întreprindere, fireşte într-o viziuneeuropeană1.

Începând cu deceniul precedent, categoria de întreprinderi mici şi mijlocii s-a bucurat deo atenţie specială. Anul 1983 a fost proclamat anul întreprinderii mici, mijlocii şi artizanale, cucare prilej s-a adoptat şi un program special de acţiune pe 3 ani, vizând stimularea dezvoltăriilor. În 1986 s-a adoptat un alt program pe termen lung, mai complex şi stimulativ pentru IMM-uri. Tot în acest an s-a desemnat la nivelul Uniunii Europene un comisar * special, care să seocupe de problemele IMM-urilor. Patru ani mai târziu, în 1990, s-a înfiinţat Direcţia Generală **

XXIII specializată pe IMM-uri. În continuare, abordarea şi soluţionarea multiplelor aspecteimplicate de înfiinţarea, funcţionarea şi dezvoltarea acestei categorii de firme devine, treptat,din ce în ce mai profesionistă, cu efecte directe în plan economic şi social.

De remarcat că, în decursul timpului, viziunea asupra a ceea ce este o întreprindere micăşi mijlocie s-a modificat substanţial. Până la mijlocul actualului deceniu, cea mai utilizată

definire a lor era următoarea: – 1-9 salariaţi, microîntreprindere; – 10-99 salariaţi, întreprindere mică; – 100-500 salariaţi, întreprindere mijlocie.

1 B. Morris, K. Boehm, M. Geller, Business Europe, Mc Millan Press, 1992, p. 95-101.* Postul de comisar este echivalentul postului de ministru al UE.* * Direcţia Generală este echivalenta unui minister al UE. În prezent, la nivelul UE funcţionează 26 de

Direcţii Generale (ministere), numite în limbajul curent DG-uri.



82 Managementul întreprinderilor mici şi mijlociiÎn anumite situaţii, mai ales referitoare la acordarea de facilităţi economice, criteriul

număr de salariaţi era dublat şi de alte criterii, cel mai adesea mărimea activelor firmei şi cifra

de afaceri*.În prezent, limitele de încadrare a firmelor practicate în U.E. sunt următoarele:− microîntreprinderi, 1-9 salariaţi;− întreprinderi mici, 10-49 salariaţi;− întreprinderi mijlocii, 50-249 salariaţi;− întreprinderi mari, peste 250 salariaţi.Reducerea numărului de salariaţi pe baza cărora se face încadrarea firmelor în categoria

IMM-urilor, se explică în primul rând prin creşterea gradului de înzestrare tehnică a lor, ceea cese reflectă în amplificarea substanţială a productivităţii şi cifrei de afaceri ale acestora.

Pentru primele trei categorii de întreprinderi - IMM-urile - DG XXIII, a elaborat şi

implementat cinci tipuri de programe speciale menite să asigure un mediu favorizantdezvoltării şi creşterii performanţelor acestora (vezi figura nr.1).

Figura nr. 1. Tipuri de programe pentru asistarea înfiinţării şi dezvoltării IMM-urilor

Programul de înfiinţare de centre economice şi de inovare (BIC) a fost lansat în 1984

printr-o schemă pilot, cu obiectivul de a ajuta la constituirea şi dezvoltarea de IMM-uriorientate în special spre inovare. Serviciile oferite de aceste centre se referau la selecţia,evaluarea şi promovarea de întreprinzători şi proiecte intreprenoriale, dezvoltarea abilităţilor manageriale ale întreprinzătorilor, asistarea acestora în elaborarea de planuri de afaceri şi studiide marketing, obţinerea de spaţii, servicii etc., asistenţă tehnologică şi inovaţională, facilitarea

* Într-o foarte documentată lucrare, realizată de una dintre cele mai reputate firme de consultanţă europene,se face un inventar cu 13 seturi de criterii folosite în U.E. pentru încadrarea IMM-urilor în funcţie de mărime,stabilite prin diferite reglementări şi care sunt utilizate în anumite situaţii ( xxx The European Union andSME’s, Deloitte Touche Tohmatsu International, 1996, p. 9-11). După opinia, noastră existenţa unui atât demare număr de seturi de criterii reflectă atât diversitatea şi complexitatea deosebită a situaţiilor IMM-urilor,cât şi insuficienta corelare a activitţilor organismelor U.E.

Înfiinţarea de centre economiceşi de inovare

Constituirea de centre deinformare economică -

INFOCENTRE Furnizarea de capital pentru înfiinţarea de

noi firmeRealizarea unei reţele decentre de informaţii

economiceDezvoltarea unui sistem decontacte economice între

IMM-uri - Europarteneriat

Tipuri De programe



Capitolul 2 83accesului la surse de finanţare şi reţele de experţi, monitorizarea proiectelor intreprenoriale etc.Au fost înfiinţate peste 60 de astfel de centre BIC, care sunt conectate sub forma reţelei

europene a BIC., -EBN.Programul privind furnizarea de capital pentru înfiinţarea de noi firme a fost lansat

în decembrie 1988, pentru o perioadă de 5 ani. Schema pilot prevedea înfiinţarea a 24 defonduri în toate ţările U.E. pentru a finanţa IMM-urile. Prin intermediul lor se finanţau IMM-urile nou înfiinţate, care îşi propuneau să realizeze inovări şi dezvoltări tehnologice. Şi acestefonduri au fost integrate în reţeaua europeană a fondurilor pentru înfiinţarea firmelor (ESCF),căreia i s-au alocat la început 35 milioane ECU.

Programul de Europarteneriat, destinat promovării dezvoltării regiunilor cu cel mairedus nivel economic, prin încurajarea contactelor şi înţelegerilor dintre IMM-uri din acestezone şi IMM-urile din celelalte regiuni ale U.E. şi din ţările membre EFTA*. Europarteneriatul afost lansat în 1988 sub forma unor întâlniri anuale, care, din 1991, au devenit trianuale, iar înultimii ani, plurianuale.

Programul de realizare a unui sistem de cooperare economică computerizatBC-NET, lansat tot în 1988. Programul se bazează pe o reţea de consultanţi economici careajută IMM-urile să-şi găsească parteneri în alte ţări ale U.E. El a fost conceput pentru a ajutaIMM-urile să valorifice şansele oferite de înfiinţarea Pieţii Europene Unice. De la început aufost utilizaţi 400 de consultanţi ce lucrau în cadrul reţelei BC-NET, ei fiind angajaţi înadministraţia locală, camere de comerţ şi industrie, agenţii de IMM-uri sau acţionând caindependenţi. Misiunea lor principală este de a pregăti profilele firmelor interesate şi de a leintroduce în Banca centrală a BC-NET-ului aflată la Bruxelles. În ultimii ani sistemul a fostextins şi în alte ţări EFTA, precum şi într-o parte a ţărilor din ECE, Mexic, Brazilia etc.

Programul de înfiinţare a centrelor de informare economică - INFOCENTRELOR -,care a debutat în 1987. În prezent funcţionează în EU peste 300 de asemenea centre, carefurnizează IMM-urilor informaţii privind politicile U.E., înfiinţarea şi funcţionarea PieţeiUnice, introducerea EURO-ului etc. Informaţiile furnizate au în vedere, în special, cooperarea şi

parteneriatul industrial, investiţiile cu capital de risc, reglementările şi celelalte decizii adoptatede instanţele U.E. De asemenea, prin intermediul INFOCENTRELOR, IMM-urile pot contactaautorităţile U.E..

În prezent, se manifestă o tendinţă de extindere a asistenţei acordate IMM-urilor nu numai prin programe care le priveşte în exclusivitate, ci şi prin situarea lor în prim planul altor programe majore ale U.E. Spre exemplu, în decembrie 1998 s-a lansat la Bruxelles cel de-alcincilea program cadru de cercetare ştiinţifică pentru perioada 1999-2004, care va gestiona

fonduri de 15,7 miliarde EURO şi în cadrul comisiei s-a stabilit ca obiectiv principal încurajareadezvoltării IMM-urilor. În plus, prin toate programele majore de natură economică realizate deU.E, cum ar fi cele referitoare la energie, învăţământul profesional etc. se creează un contextfavorizant IMM-urilor. În ultimii ani se constată o intensificare substanţială a eforturilor depusela nivelul U.E. pentru dezvoltarea largă a problematicii IMM-urilor. Edificatoare din acest

punct de vedere sunt cele trei conferinţe europene consacrate IMM-urilor, organizate laAvignon în 1994, Berlin, 1996 şi Milano, 1998. La fiecare dintre ele au participat peste 1000 deîntreprinzători şi specialişti din quasitotalitatea ţărilor Europei. Ca urmare a materialelor

prezentate şi discuţiilor purtate, s-au conturat numeroase elemente economice, instituţionale,

* Asociaţia Europeană a Liberului Schimb.



84 Managementul întreprinderilor mici şi mijlocii juridice, culturale, de natură să contribuie direct şi indirect la creşterea funcţionalităţii şi performanţelor IMM-urilor. DG XXIII a U.E. şi U.E.A.P.M.E.* au avut contribuţii deosebite în

organizarea desfăşurării şi valorificarea rezultatelor acestor conferinţe.În 1994 s-a trecut la o nouă fază în abordarea şi rezolvarea problemelor IMM-urilor, prin

adoptarea Programului Integrat al IMM-urilor. Principalele obiective avute în vedere sunt:dezvoltarea de servicii locale, îmbunătăţirea tehnicilor manageriale, asigurarea de suportfinanciar pentru cooperarea între IMM-uri, diminuarea întârzierii efectuării plăţilor între agenţieconomici, îmbunătăţirea procedurilor de transfer de know-how economic şi a fiscalităţii pentruIMM-uri, amplificarea transparenţei şi consistenţei activităţilor la nivelul U.E. în acestdomeniu. În cadrul programului integrat au fost preluate, cu unele perfecţionări, programele din

perioada anterioară, continuându-se a le acorda asistenţă, inclusiv financiar - precum şiProgramul de acţiune pentru IMM-uri, devenit operaţional în 1993, derulându-se pentru o

perioadă de 4 ani. Scopurile specifice urmărite sunt:− stimularea creşterii economice în cadrul U.E. prin promovarea IMM-urilor;− asigurarea continuităţii politicii privitoare la întreprindere în condiţiile

internaţionalizării activităţilor.Bugetul alocat a fost de 112 milioane ECU, din acesta finanţându-se parţial şi programele

lansate în perioada anterioară.Ca urmare a tuturor acestor măsuri specifice privind IMM-urile, s-a pus la punct un

sistem de finanţări nerambursabile şi credite subvenţionate pentru IMM-uri, divizat – potrivit unui studiu făcut de cunoscuta firmă de consultanţă Deloitte Touche TohmatsuInternational2 – în 4 categorii:

− contribuţii financiare pentru stimularea dezvoltării economice;

− contribuţii financiare pentru stimularea cercetării-dezvoltării;− contribuţii financiare pentru educaţie şi training;− investiţii în alte ţări.Stimularea dezvoltării economice se realizează în principal prin fondurile structurale ale

U.E., ce vizează în special anumite zone, mai puţin dezvoltate ale U.E. Sumele alocate pentru perioada 1994-1999 au fost de 150 miliarde ECU. Din această sumă s-a repartizat 1 miliardECU în exclusivitate pentru ajutorarea IMM-urilor. Alte instrumente utilizate pentruimpulsionarea dezvoltării economice - la care IMM-urile au avut acces - sunt prezentate înfigura nr. 2.

* Uniunea europeană a întreprinderilor artizanale, mici şi mijlocii.2 *** The European Union and SME’s, Deloitte Touche Tohmatsu International, 1995, p. 41.

Fondul de coeziune

Finanţări speciale prinBanca Europeană de

Investiţii

Finanţări „Euro-tech“ pentru proiecte

inovaţionale plurinaţionale

Finanţări aleFondului European

de Investiţii

Fondul pentru finanţărinerambursabile ale

înfiinţării de IMM-uri

Fondul pentru finanţăriale societăţilor mixte

transfrontaliere

Fondurişi

Instrumente



86 Managementul întreprinderilor mici şi mijlocii Statistică sintetică privind situaţia IMM-urilor în Europa

Tabelul nr. 1

Nr.crt.

Indicatori

Grupede riţă

Micro-întreprind

eri

Întreprinderimici

Întreprinderi

mijlocii

Întreprinderimari

Total

0 1 2 3 4 5 6 71 Num r deă

întreprin-deri

UEAlte riţă

dinEuropa*)

Total

18.040

425

18.465

1.130

45

1.175

160

10

170

38

2

40

19.370

480

19.850

2 For a deţ muncă utilizată

UEAlte riţă din

Europa

38.360

970

21.320

820

14.870

770

38.680

1.190

113.230

3.740

(mii) Total 39.330 22.140 15.640 39.860 116.9703 M rimeaă

medie aunei

firme, canum r deă persoane

UEAlte riţă

dinEuropa

Total

2

2

2

20

20

20

90

0

90

1.010

780

1.000

6

8

6

4 Cifra de

afacerimedie pe

o întreprin-

dere(mil. ECU)

UE

Alte riţă din

Europa Total

0,2

0,3

0,2

3

3

3

23

16

23

215

135

215

0,5

0,8

0,5

5 Valoareaad ugată ă

pepersoană ocupată

(1000ECU)

UE

Alte riţă din

Europa

Total

30

45

30

50

50

50

95

60

90

45

55

45

60

65

60

6 Procentulcosturilormuncii învaloarea

ad ugată ă

UE

Alte riţă din

Europa Total

40

36

40

53

60

53

43

52

43

38

53

39

42

50

42

*) Se includ Elveţia, Norvegia, Islanda şi Lichtenstein**) Aparentele necorelări de cifre se datorează rotunjirilor făcute pe segmente la nivel de sute şi zeci de

unităţi, care prin însumare determină sume mai mici (la prima vedere greşite), sau calculării de medii ponderate.



Capitolul 2 87Din examinarea informaţiilor cuprinse în tabel rezultă diferenţe apreciabile între

caracteristicile întreprinderilor în funcţie de dimensiunea lor. Fără a avea pretenţia relevării

tuturor aspectelor semnificative, menţionăm câteva referitoare la ţările U.E.*, pe care leconsiderăm deosebit de importante:

a) Atât în U.E. cât şi în celelalte ţări dezvoltate din Europa, predomină absolut IMM-urile, care reprezintă peste 99,9% din firme;

b) În cadrul IMM-urilor, microîntreprinderile constituie proporţia cea mai mare –93,2%;c) Mărimea medie a unei firme este de 6 persoane în U.E. şi respectiv 8 persoane în

celelalte ţări europene considerate;d) Există - în mod firesc - diferenţe foarte mari între numărul mediu de salariaţi pe

categorii de firme, după dimensiune - 2 pentru microîntreprinderi, 20 pentru firmemici, 90 pentru întreprinderi medii şi 1.000 pentru companii mari.

e) IMM-urile asigură cea mai mare parte a locurilor de muncă din economie - 65,7% - iar în cadrul a acestora, microîntreprinderile oferă ceva mai mult de jumătate;

f) Cifra de afaceri medie pentru o firmă din U.E. este de 500.000 ECU, pentru celelalteţări considerate fiind cu circa 60% mai mare;

g) Aşa cum este normal, cifra medie de afaceri pe firmă în ţările U.E. diferă între limitefoarte largi, în funcţie de mărimea acestora - 200.000 ECU/ microîntreprindere,3.000.000 ECU/întreprindere mică, 23.000.000 ECU/întreprindere medie şi215.000.000 pentru o companie mare;

h) Valoarea medie adăugată pe o persoană ocupată în U.E. este de 40.000 ECU, cu circa8% mai redusă decât în celelalte ţări europene dezvoltate;

i) Variaţiile între valoarea medie adăugată pe o persoană ocupată în cadrul diferitelor

categorii de firme din U.E. este apreciabilă - circa 30% - valoarea maximă,înregistrându-se la firmele mari 90.000 ECU/persoană, iar cea minimă lamicroîntreprinderi - 30.000 ECU. Diferenţele mari constatate reflectă deosebiriledintre acestea în ceea ce priveşte în special gradul de înzestrare tehnică, precum şiavantajul realizării economiilor de scală, odată cu sporirea dimensiunii;

j) Procentul costurilor salariale în total valoare nou creată variază şi el sensibil de la ocategorie la alta - 40% microîntreprinderi, 53% firme mici, 43% întreprinderi medii,38% mari companii - cu o medie pentru ansamblul întreprinderilor tot de 42%.

Sintetizând, constatarea de ansamblu care se desprinde din cele reliefate anterior este căIMM-urile constituie un sector determinant al economiei U.E., care, chiar dacă genereazămai puţină valoare adăugată pe un salariat, prin celelalte efecte economice şi sociale se

dovedeşte deosebit de necesar şi competitiv. Pe acest plan un argument major suplimentar estedinamica contribuţiei diferitelor categorii de firme la generarea de noi locuri de muncă în ţărileeuropene dezvoltate. Din 1991 şi până în prezent, aşa cum rezultă din figura nr. 34,microîntreprinderile şi din 1997 şi firmele mici au creat locuri de muncă mai multe decâtcelelalte categorii de firme*

* Cu excepţia situaţiilor în care în mod expres se specifică altceva.4 x x x Op. citată, p. 13* De fapt, pe ansamblul U.E., IMM-urile au fost singurele care au generat noi locuri de muncă.



88 Managementul întreprinderilor mici şi mijlocii

90

95

100

105

110

1988 1989 1990 1991 1992 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000

întreprinderi mari întreprinderi mici

întreprinderi foarte mici microîntreprinderi

Figura nr. 3. Dinamica forţei de muncă ocupate

Un al doilea argument puternic suplimentar, după opinia noastră, îl constituie productivitatea muncii, costurile salariale unitare şi, îndeosebi profitabilitatea, aşa cum reiesedin informaţiile incorporate în tabelul nr. 2.

Productivitatea muncii, costurile cu forţa de muncă şi profitabilitateaTabelul nr. 2

1988-1990 1990-1993 1993-1998 1988-1998Schimbare medie anuală în %

Productivitatea muncii* • IMM-uri 2,1 1,9 2,1 2,1• Companii mari 2,4 3,0 2,8 2,7• Total 2,2 2,3 2,4 2,4Costurile unitare cu forţa

de muncă** • IMM-uri 4,3 3,8 1,0 2,3• Companii mari 4,6 2,7 0,5 1,7• Total 4,5 3,4 0,8 2,0

Schimbarea medie anuală în % puncteProfitabilitatea***

• IMM_uri 0,2 0,3 0,4 0,4• Companii mari 0,2 0,3 0,4 0,4• Total 0,2 0,3 0,4 0,4

* Valoarea reală adăugată pe persoană ocupată.** Costurile unitare cu forţa de muncă pe salariat, ajustate în funcţie de productivitatea muncii.*** Diferenţele dintre valoarea adăugată cu forţa de muncă ajustate pentru o persoană, ca procent din

total valoare adăugată.



Capitolul 2 89Cu toate că productivitatea muncii şi costurile cu forţa de muncă sunt mai mici în IMM-

uri comparativ cu marile companii, „profitabilitatea“ lor per salariat în funcţie de valoarea

adăugată este egală pentru toate categoriile de întreprinderi.Pentru a întregi imaginea privind situaţia intreprenorială din U.E. prezentăm în tabelul nr. 3

portretul tipic al întreprinzătorului, schiţat de elaboratorii Observatorului IMM-urilor 5 .

Caracteristicile întreprinzătorului tipic din U.E.Tabelul nr. 3

− bărbat− 35 ani− antecedente:

− muncitor calificat− poziţie managerială medie într-un alt IMM

− obiective:− autorealizare− independenţă

− factori de succes:− experienţă managerială− motivare pozitivă− disponibilitate pentru implicarea în reţele

2.1.2. Principii şi priorităţi privind dezvoltarea IMM-urilor în perioadaurmătoare

În ultimii ani s-au organizat numeroase manifestări ştiinţifice* în cadrul cărora s-auconturat un ansamblu de elemente privitoare la viitorul IMM-urilor, Priorităţile de acţiune sunt

prezentate sintetic în figura nr. 4.În continuare punctăm deciziile de operaţionalizare.A. Încurajarea obţinerii de performanţe economice superioare de către IMM-uri,

prin crearea unui mediu stimulativ pentru dezvoltare. Se au în vedere în principal patrucategorii de mediu.

Mediul fiscal prin:− implicarea reprezentanţilor IMM-urilor în elaborarea măsurilor de politică fiscală ce

duc la crearea de locuri de muncă;− reducerea TVA-ului în sectoarele mari consumatoare de muncă, cum ar fi turismul şi

serviciile, pentru a spori cererea populaţiei în aceste domenii.

5 *** 2000 The European Observatory for SME’s, Sixth Report, European Communities, Luxemburg,2000, p. 14.

* A treia conferinţă Europeană a IMM-urilor, Milano, 1997; Forumul European pentru IMM-urile în fazade creştere, Viena, 1988, Conferinţa IMM-urilor de la Lisabona, 2000.

Crearea unui mediu stimulativ pentrudezvoltarea IMM-urilor

Stimularea dezvoltării unei culturieuropene axată pe IMM-uri

Luarea în considerare în elaborareastrategiilor şi politicilor economice şisociale a naturii pronunţat specifice a

IMM-urilor

Încurajarea întreprinzătorilor şiorganizaţiilor acestora, în a se implica

în procesele de schimburi comercialeşi cooperare economicăintercomunitare

Amplificarea inovării şi acompetitivităţii IMM-urilor

Priorităţi




Figura nr. 4. Priorităţi privind IMM-urile în U.E.

Mediul administrativ şi juridic prin:− implementarea recomandărilor grupurilor de specialişti din U.E., constituite în echipa

BEST, privind simplificarea birocraţiei cu prevederi speciale pentru IMM-uri;− creşterea accesului IMM-urilor la produsele şi serviciile care fac obiectul comenzilor

şi contractelor de stat;− adoptarea de măsuri care să ducă la reducerea perioadelor de efectuarea plăţilor în

economie.Mediul financiar prin:− dezvoltarea de sisteme de garantare a creditelor adaptate la specificul IMM-urilor,

apelând la Fondul European de Investiţii;− înfiinţarea de fonduri cu capital de risc;− încurajarea cooperării între IMM-uri şi înfiinţarea de societăţi mixte folosind şi

facilităţile programului JEV.Mediul tehnic prin:− promovarea unor sisteme de asigurare tehnică a IMM-urilor pe toată durata lor de

funcţionare şi facilitarea accesului la centrele de inovare existente;− intensificarea utilizării indicatorilor de performanţă.B. Stimularea apariţiei şi dezvoltării unei culturi europene axată pe IMM-uri

Acţiunile preconizate sunt:



Capitolul 2 91− promovarea culturii de întreprindere şi a spiritului intreprenorial la nivelul tinerilor şi

părinţilor acestora, acţionând în mass media;− învăţământul general şi învăţământul profesional;− continuarea iniţiativelor lansate la nivelul U.E. în cadrul politicii de învăţământ

privind dezvoltarea uceniciei şi a cursurilor „sandwich“, cu caracter intreprenorial-managerial în sistemul educaţional;

− îmbunătăţirea şi dezvoltarea pregătirii manageriale pentru a încuraja tinerii să fondezefirme;

− conştientizarea partenerilor de afaceri ai IMM-urilor (bănci, societăţi de asigurare,firme juridice, autorităţi administrative etc.) de natura specifică a IMM-urilor şi denecesitatea luării sale în considerare;

− facilitarea transferării firmelor de la o generaţie la alta de întreprinzători, nu numai

sub aspect juridic şi financiar, dar şi al pregătirii şi managerial;− diseminarea celor mai bune metode manageriale şi stimularea capacităţii de a inova şi

de a asimila noile tehnologii.C. Luarea în considerare în elaborarea şi implementarea strategiilor şi politicilor

economice de la nivelul U.E şi statelor componente, a naturii pronunţat specifice a IMM-urilor. Concret, se are în vedere:

− implicarea reprezentanţilor organizaţiilor de întreprinzători în Dialogul Social la toatenivelurile;

− realizarea de statistici şi studii specifice asupra IMM-urilor la nivel naţional şicomunitar, pentru a avea o imagine mai completă şi exactă a situaţiei, evoluţiei şi

problemelor acestui sector;− supervizarea permanentă a impactului pe care politicile comunitare şi naţionale îl au

asupra sectorului de IMM-uri.D. Încurajarea întreprinzătorilor şi a organizaţiilor de întreprinzători în a se

implica în procesele de schimburi comerciale şi cooperare economică intercomunitare cualte ţări. Dintre modalităţile utilizabile, menţionăm:

− încurajarea cooperării între întreprinzători şi crearea de reţele universitar-economice,care să promoveze transferul tehnologic şi pregătirea pentru IMM-uri;

− realizarea la nivelul U.E. a unui cadru juridic care să faciliteze cooperarea întreoamenii de afaceri, mai ales sub formă de asociaţii economice;

− amplificarea cooperării dintre organismele cu responsabilităţi în domeniul IMM-urilor

de la nivelul U.E. şi al ţărilor care nu sunt membre ale organizaţiei;− creşterea efectului de sinergie al reţelelor suportive ale IMM-urilor care există deja în

U.E. (Infocentrele, BCNET, BRE, centrele de inovare economică, punctele focaleartizanale etc.)

E. Amplificarea inovării şi competitivităţii IMM-urilor. Principalele acţiuni preconizate sunt:

− conştientizarea IMM-urilor asupra posibilităţilor şi oportunităţilor oferite de comerţulelectronic;

− încurajarea schimburilor de experienţă privind cele mai bune practici în domeniulIMM-urilor;



92 Managementul întreprinderilor mici şi mijlocii− promovarea de orare flexibile de muncă adaptate specificului IMM-urilor;− facilitarea accesului IMM-urilor la noile tehnologii, în special cele furnizate de

programele de cercetare-dezvoltare ale U.E.;− dezvoltarea unei culturi şi pregătiri specifice IMM-urilor;− sprijinirea organizaţiilor „intermediare“, capabile să ofere pregătirea specifică

solicitată de IMM-uri;− creşterea „conştientizării“ întreprinzătorilor asupra necesităţii şi utilităţii pregătirii

continue a personalului;− identificarea celor mai bune practici manageriale şi economice de dezvoltare rapidă a

IMM-urilor;− încurajarea participării întreprinzătorilor în acţiunile de „benchmarking“ la nivel

european;− punerea la punct de sisteme de diagnosticare, informare şi consultare în domeniul

mediului ecologic, adaptate la specificul IMM-urilor;− promovarea simplificării birocraţiei la toate nivelurile administrative, mai ales prin

crearea de centre unice de oferire a serviciilor necesare IMM-urilor.Operaţionalizarea acestor priorităţi va avea la bază trei principii. Primul constă în

coordonarea resurselor la toate nivelele de acţiune implicate. S-a decis deja înfiinţarea unui grupde acţiune la nivelul Direcţiei XXIII, care să realizeze această coordonare la nivel comunitar.Popularizarea deciziilor şi acţiunilor privind IMM-urile pentru a le asigura o ridicatătransparenţă şi a le oferi fundamentul necesar realizării de schimburi de experienţă şi transferuria celor mai bune practici intreprenoriale. Ultimul principiu are drept conţinut monitorizarea şievaluarea rezultatelor deciziilor şi acţiunilor privind IMM-urile, cu atenţie specială asupraefectelor în planul ocupării forţei de muncă.

Deciziile şi măsurile privind IMM-urile se diferenţiază în funcţie de caracteristicileacestora. Se are în vedere diferenţierea ţinând cont de domeniile de activitate implicate, fazaciclului de viaţă în care se află întreprinderea (incipientă, consolidare, expansiune etc.), precumşi de grupurile ţintă de întreprinzători (tineri, femei, soţii partenere) care sunt prioritare în

perioada actuală.

2.2. Abordarea IMM-urilor în anumite ţări dezvoltate

2.2.1. Specificitatea tratării IMM-urilor în GermaniaFireşte, că un interes aparte prezintă punctarea aspectelor specifice privind IMM-urile din

ţara europeană situată pe poziţia I-a ca nivel, potenţial şi dinamică economică - Germania. Cu3.440.0006 de întreprinderi, Germania se situează pe locul 2 ca număr de firme în Europa, înurma Marii Britanii. Dimensiunea medie a unei firme de 8 salariaţi este superioară medieieuropene* de 6 salariaţi, fiind în urma Luxemburgului (12 salariaţi), Austriei şi Islandei (11salariaţi) şi Olandei (10 salariaţi). IMM-urile din Germania oferă mai puţin de 50% din locurile de

6 x x x The European Observatory for SME’s Fifth Annual Report 1997, European Network for SME’sResearch, 1998, p. 49.

* Media europeană se referă, aşa cum am mai precizat, la cele 19 ţări dezvoltate.



Capitolul 2 93muncă din economie, deşi numărul întreprinderilor mari este relativ mic. De remarcat, însă, căIMM-urile din Germania prezintă cea mai ridicată productivitate relativă a muncii, 104**,

următoarea ţară fiind Luxemburgul cu 98, ceea ce denotă o capacitate de performanţă deosebit deridicată.

Cauza sa principală, reflectată da altfel în rezultatele economice de ansamblu - remarcabilde competitive ale Germaniei - se explică prin faptul că, aşa cum evidenţia un studiu realizat laînceputul acestui deceniu, IMM-urile au fost considerate drept piatra unghiulară a economiei7.Ca urmare, politicile economice şi sociale ale Germaniei au avut în vedere în permanenţă

plasarea IMM-urilor în situaţia de a-şi dezvolta şi valorifica oportunităţile şi abilităţile pe piaţă.Obiectivul structural urmărit constant, pe tot parcursul perioadei postbelice, a fost creştereaproductivităţii şi competitivităţii IMM-urilor.

Se constată două nivele de intervenţie ale statului german în domeniul IMM-urilor.Nivelul federal, pentru Germania în ansamblul său, unde preocuparea generală a fost şi rămâneasigurarea unui mediu favorizant lor, acţionând pe multiple planuri. Până la începutul anilor 1990 accentul a fost pus pe încurajarea înfiinţării de noi întreprinderi. În deceniul actual se areca prioritate promovarea cercetării-dezvoltării pentru IMM-uri, stimularea consultanţei externe

pentru acestea, asigurarea protecţiei mediului şi simplificarea birocraţiei. În ultimii ani seacordă o atenţie majoră climatului de afaceri. La nivelul landurilor care compun Germaniase constată o politică mult mai intervenţionistă. De regulă, accentele sunt specifice, în funcţiede structura IMM-urilor din fiecare land şi de grupele de interese locale cele mai importante şimai bine reprezentate la nivelul factorilor de decizie. Se depun eforturi apreciabile pentruevitarea situaţiilor conflictuale între implementarea politicilor federale şi cele ale landurilor.

Pentru a se înţelege mai bine specificitatea abordării germane în domeniul IMM-urilor,

prezentăm succint modul în care s-a abordat accelerarea implementării rezultatelorcercetării-dezvoltării în cadrul lor. După cum se poate vedea din examinarea elementelor cuprinse în figura nr. 5, guvernul federal al Germaniei se implică foarte intens în asistareacercetării-dezvoltării în IMM-uri. În toate programele şi tipurile de asistenţă pentru cercetare-dezvoltare înscrise în schemă, statul german contribuie cu finanţări între 40% şi 100%.Programele şi asistenţa financiară sunt dirijate - în condiţii de colaborare - de către MinisterulFederal al Cercetării-Dezvoltării şi Ministerul Federal al Finanţelor, în baza unei strategii, aunui plan naţional care s-a elaborat pentru prima dată acum un deceniu. Rezultatele obţinute deeconomia germană de IMM-uri din cadrul lor, sunt cea mai convingătoare dovadă araţionalităţii şi eficacităţii lor.

* * Productivitatea relativă a muncii în IMM-uri se calculează ca un raport între productivitatea muncii încadrul lor - determinată în raport de forţa de muncă ocupată şi valoarea adăugată -, şi productivitatea mediela nivelul ţării.

7 x x x Policy on Small and Medium Sized Entreprises, în Countries of the European Community, EIM,Zoetermeer, 1991, p. 63.




figura nr. 5



Capitolul 2 95

2.2.2. Caracteristici ale fenomenului intreprenorial în Marea Britanie

Poate surprinzător pentru persoanele mai puţin avizate, Marea Britanie este ţare vesteuropeană cu cel mai mare număr de întreprinderi mici şi mijlocii - 3.760.000.Dimensiunea medie a unui IMM este de 5 persoane, fiind deci inferioară mediei europene de 6

persoane. Cu tot numărul ridicat de firme mici şi mijlocii, în ultimul număr al ediţieiObservatorului de IMM-uri, Marea Britanie este considerată, la fel ca şi Germania de altfel, ca oţară cu predominanţă a firmelor mari, întrucât acestea asigură mai multe locuri de muncă.

Nivelul de productivitate relativă a muncii - 87 - este superior atât mediei pe U.E, cât şi medieiEuropei, celor 19 ţări dezvoltate din Europa, care este pentru ambele de 84. Cu respectivul nivelde productivitate relativă, Marea Britanie se situează pe locul 3 în UE, fiind depăşită deGermania şi de Luxemburg.

Aceste performanţe deosebite ale Marii Britanii în domeniul IMM-urilor - care luate înansamblu, o situează pe poziţia a II-a - se explică în bună măsură prin atenţia specială pe careguvernele acestei ţări le-au acordat-o de aproape trei decenii. Mai concret, specialiştii englezidiferenţiază în abordarea guvernamentală a IMM-urilor 5 faze sau perioade8:

− Faza anterioară Raportului Bolton (1971), când asistenţa guvernului acordată IMM-urilor era ad-hoc şi indirectă, fiind un efect al politicilor de asistenţă generalăindustrială şi teritorială.*

− Perioada ulterioară Raportului Bolton, în care guvernul se preocupă de eliminareaoricăror discriminări neintenţionate faţă de IMM-uri în procesele de elaborare şiimplementare a politicilor publice, prin introducerea de exceptări în unele

reglementări.− Faza de după 1979, care marchează introducerea unei asistenţe preferenţiale directe

pentru IMM-uri, pe baza unui program de măsuri suportive directe.**

− Perioada ulterioară anului 1985, în cadrul căreia, ca urmare a Cărţii Albe adoptată în1985, are loc o creştere substanţială a preocupărilor pentru dereglementări în politicileguvernamentale.

− Faza de după 1990, în care se pune accentul pe amplificarea contribuţiei IMM-urilor la creşterea competitivităţii economiei, urmare a celor două Cărţi Albe care i-au fostconsacrate în 1993 şi 1995.

Schimbările de substanţă în abordările şi politicile economice în general şi în celereferitoare la IMM-uri în special, s-au reflectat în conturarea mai multor tendinţe9 în ceea ce

priveşte evoluţia fenomenului intreprenorial în Marea Britanie, aşa cum se poate vedea în figuranr. 6.

8 D. Smallbone, Policies to Support SME’s Development in the UK Case, Comunicare, Novara, 1995.* Aceasă fază este legată de reîntoarcerea la guvernare a Doamnei Thatcher.* * Vezi conţinutul acestui program în x x x Policy on Small and Medium Sized Entreprises of the European

Community, EIM, Zoetermeer, 1991.9 S. Smallbone, op. cit., p. 1-2.

Amplificarea importanţei relative a IMM-urilor îneconomie, începând cu deceniul al optulea (în

industria prelucătoare de la 19% în 1960 la 32% în1994)

Creşterea substanţială a număruluide IMM-uri după anul 1979,

ajungând în prezent pe locul 1 înEuropa

Înregistrarea de către MareaBritanie a celei mai rapide

dezvoltări a sectorului de IMM-uri din Europa, după anul 1979

Tendinţe




Figura nr. 6. Tendinţe în evoluţia sectorului de IMM-uri în Marea Britanieîntr-o viziune comparatistă europeană

În prezent, politicile consacrate IMM-urilor pot fi structurate în mai multe categorii, înfuncţie de natura şi conţinutul lor. Foarte succint le prezentăm în continuare.

A. Politici economice generale, ce se bazează pe principiul lansat cu două decenii înurmă, potrivit căruia, firmele funcţionează cel mai bine atunci când li se acordă maximum delibertate pentru a acţiona pe o piaţă competitivă. Ca urmare, se pune accent pe creareacondiţiilor în care firmele pot să „înflorească“. În acest scop se utilizează două tipuri de politici- macroeconomice şi, respectiv, de dereglementare şi simplificare. Politicile macroeconomiceau în vedere în esenţă, realizarea unui mediu favorizant pentru toate categoriile de firme. În

schimb, politicile de dereglementare şi simplificare

*

au în vedere în special IMM-urile. Concret,s-a acţionat pentru mărirea nivelului cifrei de afaceri de la care se aplică TVA-ul, fiind în prezent de 45.000 £ anual, s-au introdus excepţii în ceea ce priveşte firmele mici în raporturilelor cu bugetul, salariaţii etc.

B. Accesul la surse de finanţare, prin intermediul unor scheme de finanţare special proiectate pentru IMM-uri. Astfel, începând cu 1981 funcţionează schema Garantării Creditelor,de care beneficiază IMM-urile care prezintă planuri de afaceri bune, dar nu posedă resurselefinanciare necesare. În esenţă, această schemă prevede:

− oferirea de garanţii pentru credite între 50.000-100.000 £ pentru perioade de 2-7 ani;

* Aceste politici au fost promovate în mod intens de Marea Britanie şi la nivelul U.E., impunându-le peagenda DG XXIII.



Capitolul 2 97− garantarea creditului în proporţie de 70%;− plata de dobânzi de 1,5% de către firmă;− cifra de afaceri a firmelor, indiferent de domeniu, să fie sub 3.000.000 £.Peste 45.000 de IMM-uri au beneficiat de această schemă de garantare a creditelor.Schema de investiţii în întreprinderi, introdusă în 1993, în continuarea unui sistem

anterior (Schema de dezvoltare a afacerilor, implementată în 1980), prin care se încurajeazădiverşi investitori să investească în IMM-uri. În acest scop se acordă investitorilor scutiri de20% la impozitul pe venituri, dacă investesc până la 100.000 £ pe an într-un IMM necotat la

bursă, cu condiţia să-şi menţină investiţia cel puţin 5 ani. Veniturile realizate din investiţie după5 ani, nu mai sunt supuse impozitării.

C. Asistenţa în domeniul informaţiilor, trainingului şi consultanţei, în zonele în careIMM-urile prezintă dezavantaje comparative în raport cu firmele mari. Dintre modalităţile

utilizate menţionăm:− consiliile de întreprindere şi training introduse în 1990, axate asupra pregătirii

profesionale a muncitorilor în special;− servicii de contacte de afaceri, implementate în 1992, care oferă, concentrate într-o

singură instituţie, toate serviciile informaţionale de care IMM-urile au nevoie -consultanţa managerială, expertiza financiară, consultanţa economică etc.;

− instituţiile de asistenţă economică clasică, existente şi în alte ţări, cum ar fi camerelede comerţ şi industrie, agenţiile administraţiei pentru întreprinderi, asociaţiileîntreprinzătorilor etc.

Concluzionând, abordarea IMM-urilor în Marea Britanie prezintă caracteristicile înscriseîn figura nr. 7.10

10 D. Smallbone, op. cit., p. 13.

Amplificareadereglementărilor şi aexcepţiilor legislative

pentru IMM-uri în vedereacreării unui mediufavorizant

Suportul economic redus pe care în mod tradiţional

statul englez l-a acordat

firmelor a generat un„gap“, pe care acum sestrăduieşte să-l elimine

Intervenţii selective înfavoarea IMM-urilor acolo

unde piaţa nu le avantajează,dar analizele demonstrează

că avantajele sociale şieconomice şi performanţeleeconomice sunt superioare

costurilor intervenţiilor

Caracteristicimajore

Apelarea la mecanisme delivrare a serviciilor pentru

IMM-uri, bazate pe„parteneriat“, între sectorul

public şi cel privat

Intensificarea conectăriisuportului pentru IMM-uride o strategie de sporire acompetitivităţii economice

Descentralizarea acţiunilor suportive pentru IMM-uri, pentru a le face accesibile

la nivel local

1 2

6 3

5 4




Figura nr. 7. Caracteristicile abordării IMM-urilor în Marea Britanie

2.2.3. IMM-urile în SUA

Cu toate că se cunoaşte mai puţin, IMM-urile reprezintă o componentă esenţială aeconomiei SUA, cu o contribuţie majoră la performanţele de excepţie ale acestei ţări. Şi această

situaţie nu este întâmplătoare. SUA este singura ţară din lume care în ultimii 20 de ani aorganizat trei Forumuri naţionale - în 1980, 1986 şi 1995 11 - consacrate în exclusivitate IMM-urilor şi desfăşurate sub egida şi cu participarea personală a preşedintelui ţării. Aceasta explicăîntr-o mare măsură potenţialul şi performanţele sectorului de firme mici şi mijlocii din SUA.

Potrivit ultimelor date furnizate de Administraţia Federală a IMM-urilor din SUA12 laînceputul anului 1999, în SUA funcţionează 23 milioane de firme mici, mai mult decât în toateţările UE, care generează peste 50% din PIB, folosesc mai mult de jumătate din forţa de muncăce lucrează în sectorul economic privat şi asigură cele mai multe locuri de muncă noi.

Mai concret, organismul guvernamental american care se ocupă de sectorul firmelor mici- Administraţia Federală a IMM-urilor - concepe, asistă sau supervizează o gamă largă şideosebit de complexă de programe şi acţiuni în favoarea lor. Prezentăm în continuare succint

principalele domenii în care IMM-urile beneficiază de asistenţă, cu punctarea celor maiimportante programe operaţionale în prezent. Pentru a facilita realizarea unei imagini deansamblu, acestea sunt reunite în figura nr. 8.

De reţinut că, pe lângă aceste domenii prioritare de acţiune pentru asistarea IMM-urilor,mai sunt alte opt domenii complementare, cu alte „grupuri ţintă„, de ale căror acţiuni

beneficiază însă un număr apreciabil de IMM-uri. Aceste domenii sunt:− Asistenţa pentru exportatori;− Asistenţa pentru firmele mici dezavantajate;

11 x x x SBA Profile: Who We Are & What We Do?, USSBA, Washington, 1998, p. 46.12 x x x The White House Conference on Small Business, Foundation for New Century, New York, 1995.



Capitolul 2 99− Asistenţa pentru cei confruntaţi cu situaţii catastrofale, operaţionalizată prin 3

programe, dintre care unul focalizate pe IMM-uri;− Asistenţa pentru veteranii forţelor armate;− Asistenţa pentru americani nativi (indieni originari din America de Nord);− Asistenţa pentru femei;− Asistenţa pentru zone şi comunităţi confruntate cu probleme dificile;− Asistenţa pentru crearea de locuri de muncă.

Figura nr. 8. Principalele domenii în care se acordă asistenţă IMM-urilor în SUA

Revenind la domeniile principale de asistare a IMM-urilor, prezentăm succint câteva programe din diverse domenii pentru a percepe concepţia pe care se bazează şi utilitatea lor.

Programul de garantare a împrumuturilor, care asigură garanţii pentru credite petermen lung şi scurt, ce nu pot fi obţinute prin filierele bancare obişnuite. Agenţia de IMM-urigarantează credite de până la 750.000 $, în proporţie de maximum 80%. Dobânda perceputăeste superioară dobânzii standard, publicată de The Wall Street Journal, cu maximum 2,75%.Garantarea acoperă o perioadă de până la 10 ani pentru creditele destinate fondurilor circulanteşi de maximum 25 de ani pentru cele ce servesc cumpărării de mijloace fixe. Acordareacreditelor se face atât pentru firmele nou înfiinţate, cât şi pentru cele care se dezvoltă, prinintermediul organizaţiilor specializate în creditare (bănci, societăţi financiare etc.).

Achiziţii de stat8 programe

Garanţii pentru

operaţii cu hârtii devaloare1 program

Cercetare-dezvoltare3 programe

Investiţii3 programe

Consultanţă şitraining

3 programe

Financiar 15 programe

Serviciiinformaţional-

economice4 programe

Supervizare şiasistenţă juridico-

legislativă5 programe

4

3

2

5

6

7

8

1

DOMENII



100 Managementul întreprinderilor mici şi mijlociiProgramul de creditare rapidă, prin care se acordă împrumuturi mici de până la

150.000 $ şi care beneficiază şi de garanţia a 50% din sumă de către Agenţia de IMM-uri. Se

alocă rapid, prin bănci comerciale selectate, firmelor existente şi celor care se înfiinţează.Programul de creditare a fondurilor circulante utilizate de IMM-uri pentru export.

Agenţia garantează credite de până la 750.000 $ în proporţie de până la 90%, pentru o perioadăde maximum 3 ani, cu posibilitatea reînnoirii lor. Se acordă prin instituţii de credit comercialnumai firmelor care exportă deja.

Programul de microcredite, care furnizează împrumuturi de până la 25.000$ IMM-urilor, pentru fonduri circulante, cumpărări de echipamente etc. Acordarea creditelor seefectuează prin organizaţii nonprofit aprobate de Agenţia pentru IMM-uri. Aceste organizaţii

primesc de la Agenţie şi granturi pentru a acorda IMM-urilor asistenţa tehnică necesară pregătirii împrumuturilor. Programul este accesibil IMM-urilor nou înfiinţate şi celor cefuncţionează deja, din 46 de state din SUA.

Programul de investiţii în IMM-uri, realizat prin companii de investiţii. Prin acest program se furnizează capital pentru constituirea de IMM-uri, investiţii pe termen lung sauasistenţă managerială pentru investiţii. Agenţia de IMM-uri a agreat peste 300 de companii deinvestiţii de pe întreg teritoriul SUA, pentru a-l operaţionaliza.

Programul pentru cercetare-inovare destinat IMM-urilor. Pentru administrareaacestui program Agenţia de IMM-uri a creat o unitate specializată în cadrul său - DepartamentulTehnologic. IMM-urile propun proiecte investiţionale ce le satisfac necesităţi specifice, după acăror aprobare se finalizează realizarea lor în cadrul agenţiilor federale cu activităţi decercetare-dezvoltare. De acest program beneficiază numai IMM-urile inovaţionale. Laoperaţionalizarea sa participă 10 agenţii federale, alocându-se anual 100 milioane $.

Programul centrelor de dezvoltare a IMM-urilor, care este administrat direct deAgenţia IMM-urilor. Prin intermediul său se acordă asistenţă managerială şi tehnică,consultanţă şi training patronilor de IMM-uri. La finanţarea şi derularea sa participă pe lângăadministraţiile federală, statală şi locală, şi sectorul educaţional privat şi comunitar. Peste 1.000de organizaţii, inclusiv universităţi, colegii, organizaţii guvernamentale şi privateoperaţionalizează acest program, care este accesibil atât persoanelor ce vor să înfiinţeze unIMM, cât şi întreprinzătorilor existenţi.

În contextul acestui cadru favorizant, în SUA s-a conturat un anumit tip de IMM -deosebit de dinamic şi performant -, denumit generic „gazela“. În esenţă „gazela“ este un IMMcare în decursul ultimilor patru ani şi-a dublat cel puţin cifra de afaceri, pornind de la un nivelminim de 100.000 $. După opinia unor specialişti, la care se referă cunoscuta publicaţie The

Economist, gazelele, deşi contribuie cu numai 3% la totalul vânzărilor din sectorul privat, eleasigură circa 70% din noile locuri de muncă. Se apreciază că în SUA funcţionează circa250.000 de IMM-uri gazele13.

Pentru a avea o imagine mai completă asupra rezultatelor multiplelor programe şi acţiunidestinate IMM-urilor, prezentăm în tabelul nr. 4, sintetic, situaţia făcută publică de cătreAgenţia Federală pentru IMM-uri pentru anul 1997.

Situaţia sintetică a asistenţei IMM-urilor Tabelul nr. 4

Nr. Acţiuni, resurse şi IMM-uri beneficiare13 x x x Management Bounding Gazelles, în The Economist, 28 mai, 1994.



Capitolul 2 101crt.1 Garanţii în valoare de 29 miliarde $, de care au beneficiat 200.000 de IMM-uri (cele care

nu au reuşit să obţină credite prin filierele bancare obişnuite)2 Peste 49.400 credite, totalizând 10,9 miliarde $3 2.700 de proiecte de investiţii, însumând 2,7 miliarde $4 50.000 de credite, totalizând 1,1 miliarde $ pentru persoanele şi IMM-urile care au suferit

pierderi în situaţii catastrofale5 Asistenţă managerială şi tehnică acordată la circa 900.000 de IMM-uri prin intermediul

corpului de manageri pensionari şi a celor 1.000 de centre de dezvoltare a afacerilor

Concluzionând, în SUA înfiinţarea şi dezvoltarea IMM-urilor este o prioritatenaţională efectivă, care se satisface printr-un complex de programe, ce vizează toate laturile

activităţii firmei, concepute strategic de către Agenţia Federală a IMM-urilor.

2.2.4. Fenomenul intreprenorial în Japonia

Fără îndoială că un interes aparte prezintă ţara cu cele mai spectaculoase progreseeconomice în perioada postbelică - Japonia. Studiile efectuate de specialiştii niponi14,15,16 relevăcă Japonia încorporează o structură economică duală, care poate fi reprezentată ca o

piramidă. În partea sa superioară se află un număr redus de firme mari, iar în cea inferioară o pătură numeroasă de microîntreprinderi şi firme mici*. Ultimele reprezintă 99,1% din totalulfirmelor nipone17. Vizualizarea grafică a structurii duale realizate de profesorul Tanaka - vezifigura nr. 9 - este edificatoare din acest punct de vedere.

Se remarcă ponderea mare pe care o au relaţiile de subcontactarea pentru IMM-uri,inclusiv pentru microîntreprinderi în raport cu firmele mari şi foarte mari - keiretsu. Cu toateacestea, IMM-urile îndeplinesc rolul de majoritate vitală în economie aşa cum se subliniazăşi în Cartea albă asupra IMM-urilor adoptată în 199818. Mai mult decât atât, numeroşi specialiştiapreciază că în realizarea miracolului japonez, IMM-urile au avut un rol crucial19.

14 H. Teraoka, Economic Development and Innovation, An Introduction to the History of Small and Public

Policy for SME Development in Japan, JICA, Osaka, 199815 S. Ninomiya, S. Snook, H. Teraoka, A Comparision of Small and Medium Entreprises (SME) Policies in

the United State and Japan, in Small Business Monograph, nr. 13, 200016 M. Tanaka, Changing World and Small Business - Pressing Problems for Survival and Development in the

Borderless Age, în x x x Renaissance der KMU in einer globalisiereten Wirtschaft, Verlag KMU, St, Gallen, 1998.* În Japonia, definirea IMM-urilor este diferită faţă de UE, după cum urmează: industria prelucrătoare şi

minerit maximum 300 de salariaţi şi 300 milioane yeni (circa 2,9 milioane $); în comerţul cu amănuntul şiservicii 50 salariaţi şi 9,9 milioane yeni etc. În viitor se preconizează o majorare a limitelor referitoare la cifrade afaceri (vezi E. Ogawa, Japanese SME’s, ICBS, Toronto, 1999.

17 M. Tanaka, op cit., p. 125.18 x x x White Paper on Small and Medium Entreprises in Japan, Tokio, 1998.19 M. Bateman, Small Entreprise Development Policy in the Transition Economies of CEC: Progress Using

the Wrong Model, Woverhampton 1998, p. 6.




Giganţi

Firme mari

Firme mijlociia) subcontractante b) plasate sub

supervizarea directă

a firmelor mari

c) Firme mici cu subcontractareîn exclusivitate

d) Firme mici care facsubcontractare “fluctuantă“

Firme mici

e) Microîntreprinderi care facsubcontractare fluctuantă

Microîntreprinderi

Sector

modernizatCompanii

părinte

Keiretsu

Structuraduală

Sector nemodernizat

Figura nr. 9. Structura duală a economiei nipone şi IMM-uri

Potrivit prezentării lui Hiro Kinoshita20, preşedintele Corporaţiei Japoneze a IMM-urilor,la Conferinţe OCDE de la Bologna, din iunie 2000, firmele mici şi mijlocii erau predominanteîn economia niponă ca număr, forţă de muncă ocupată şi cotă parte din piaţă, aşa cum rezultădin informaţiile cuprinse în tabelul nr. 5.

Ponderea IMM-urilor în economia niponăTabelul nr. 5

Nr.crt. Indicator Valoare absolută Procent

0 1 2 3

1 Număr firme 6.430.000 98,9%

2 Număr salariaţi 44.500.000 77,6%

3 Cotă parte din piaţa- cu ridicata- cu amănuntul

--

64,2%75,7%

20 H. Kinoshita, SME Policies in Japan, Conferinţa OCDE, Bologna, 2000.



Capitolul 2 103Lucrările publicate recent relevă că situaţia generală a IMM-urilor în Japonia nu este prea

bună, comparativ cu perioada anterioară, întrucât proporţia celor care falimentează a crescut în

ultimii ani21. Ele se confruntă cu două mari probleme: recesiunea economică şi schimbărilestructurale (tehnologice, informaţionale, maturizarea pieţelor, internaţionalizarea crescândă aactivităţilor etc.). În ciuda acestor dificultăţi, specialiştii apreciază că IMM-urile continuă sărămână pilonii economiei nipone22.

O explicaţie majoră a vitalităţii sectorului de IMM-uri din Japonia o reprezintă atenţiadeosebită de care s-au bucurat în general şi – după 1995 – în special. Astfel, în 1995 Guvernulnipon a dat publicităţii Cartea Albă a IMM-urilor, prin care se stabileau cinci politici majorede asistare şi impulsionare a lor.

promovarea activităţilor inovaţionale de către IMM-uri; promovarea firmelor mici;

măsuri de stimulare a firmelor mici;măsuri de direcţionare a sistemului de distribuţie fizică, pentru a oferi suportinovaţional firmelor profilate pe servicii;consultanţă şi consiliere acordate IMM-urilor pentru a face faţă cerinţelor noii legi

privind produsele pasive (Product Lability Law).Politica, concretizată în Legea privind promovarea activităţilor inovaţionale ale IMM-

urilor, se apreciază că are un rol esenţial în revitalizarea economiei nipone. Ea prevedeasigurarea unei game largi de acţiuni de sprijin în ceea ce priveşte activităţile financiare şimanageriale, de marketing, îndeosebi cele conectate cu producerea şi implementarearezultatelor cercetării şi dezvoltării. Prevederile acestei legi se referă la:

IMM-urile înfiinţate în ultimii 5 ani;

IMM-urile, indiferent de vechime, ale căror cheltuieli de cercetare-dezvoltaredepăşesc 3% din cifra de afaceri; persoanele care planifică să-şi lanseze un IMM.

Dintre stimulentele care le sunt acordate, menţionăm: reducerea impozitului cu 7% pentrusumele investite în echipamente şi utilaje sau introducerea amortizării accelerate de până la30% anual. Un accent deosebit se acordă, potrivit profesorului Yoshiyuki Okamoto, districtelor industriale, al căror număr depăşeşte în prezent peste 500 unităţi23.

În continuare punctăm, exemplificativ, şi alte stimulente recente, care se acordă IMM-urilor:

extinderea plafonului pentru care pot obţine garanţii de la organismele specializate ale

statului, de la 1.500.000 $ la 2.000.000 $;extinderea plafonului pentru creditele care se pot acorda fără garanţii ale firmei de la300.000 $ la 700.000 $;extinderea perioadei de rambursare a creditelor pentru modernizarea maşinilor şiechipamentelor de la 5 la 7 ani ;acordarea de credite fără dobândă pentru modernizare IMM-urilor care folosesc mai

puţin de 100 de salariaţi şi au o cifră de afaceri sub 400.000 $;

21 E. Ogawa, Small Business Policies in Japonia; a New Dimension, St. Gallen, 1998, p. 7.22 x x x Business in Japonia Updated, în ICSB Bulletin nr. 2, 1996.23 Y. Okamoto, The Evolution of Industrail Districts and the Role of Community, Recontre de St. Gall, St.

Gall, 1998.



104 Managementul întreprinderilor mici şi mijlocii prelungirea perioadei pentru care se permite continuarea activităţii IMM-ului* dacă asuferit pierderi financiare de la 5 la 7 ani;

acordarea de subsidii pentru cheltuielile de cercetare-dezvoltare care se încadrează în planurile de cercetare-dezvoltare aprobate la nivel de prefecturi în proporţie de 2/3 dinvolumul lor, cu condiţia ca ele să fie între minimum 50.000 $ şi maximum 300.000 $;furnizarea de guvern, prin instituţii financiare specializate pe IMM-uri, de credite cudobândă redusă;acordarea de credite preferenţiale de către Corporaţia Japoneză a IMM-urilor pentrumodernizarea capacităţilor tehnice ale IMM-urilor;acordarea de subvenţii IMM-urilor care participă la târguri şi expoziţii.

În Japonia politicile şi măsurile de asistare a IMM-urilor se operaţionalizează prinmecanisme foarte bine puse la punct. Cu titlu exemplificativ, redăm în figura nr. 1024

mecanismul de acces al IMM-urilor la resursele financiare publice.Din examinarea elementelor cuprinse în schemă, rezultă că în Japonia funcţioneazănumeroase organizaţii şi instituţii specializate pe IMM-uri şi anume:

− Corporaţia japoneză a IMM-urilor - JASMEC;− Corporaţia de asigurare a creditelor pe IMM-uri;− Fundaţiile prefecturilor pentru IMM-uri;− Asociaţia de garantare a creditelor.Pe lângă acestea, menţionăm şi existenţa Institutului de Cercetări pentru IMM-uri, care

desfăşoară o laborioasă activitate în acest domeniu.Pentru viitor se apreciază că asupra evoluţiei IMM-urilor îşi vor pune amprenta opt

factori majori, pe care-i prezentăm în figura nr. 11. În funcţie de aceştia, se află în studiu noi politici şi măsuri, centrate în special pe firmele axate pe cercetare-dezvoltare, de natură săcontribuie la menţinerea şi creşterea competitivităţii IMM-urilor.

* Se aplică IMM-urilor numai în primii 5 ani de activitate.24 E. Ogawa, op. cit., p. 4.



Capitolul 2 105

fig. nr 10




Figura nr. 11. Factorii majori care vor influenţa activitatea şi performanţele IMM-urilor niponeîn perioada următoare

2.3. Situaţia IMM-urilor din ţările în Europa Centrală şi de Est

2.3. Înfiinţarea şi dezvoltarea IMM-urilor, componentă esenţială a tranziţiei la economia de piaţă

În mod firesc, pentru România un interes aparte prezintă abordarea şi evoluţiafenomenului intreprenorial în ţările din Europa Centrală şi de Est (E.C.E.), întrucât, datorităcelor 4 decenii de sistem comunist, se confruntă cu numeroase aspecte specifice, similare la unnivel apreciabil, a căror soluţionare se dovedeşte deosebit de dificilă.

Abordarea problematicii IMM-urilor trebuie realizată luând în considerare contextulspecific al trecerii la economia de piaţă. În toate aceste ţări se derulează în paralel mai multemutaţii economice de esenţă, deosebit de complexe – privatizarea, restructurarea,demonopolizarea şi dezvoltarea sectorului de IMM-uri – care se întrepătrund şi generează ocomplexitate de situaţii politice, economice, sociale şi culturale, practic fără precedent în istoriacontemporană a omenirii.

Apar condiţionări, care într-o economie de piaţă clasică nu există. Una dintre cele maiimportante, constă în aceea că viteza şi amploarea privatizării şi restructurării firmelor de

Inovaţiile tehnologice

Înlocuirile de materii prime

Schimbarea structurii cererii

Modificările în forţa de muncă

Liberalizarea comerţului şi

globalizarea

Schimbările în asigurareacapitalului necesar firmelor

Fluctuaţia activităţilor economicela nivel naţional

Stabilirea de noi reţeleinformaţionale

FACTORI

1

2

3

4

5

6

7

8



Capitolul 2 107stat publice depinde decisiv de viteza şi amploarea creării şi dezvoltării IMM-urilor,singurele care pot să absoarbă forţă de muncă disponibilizată în număr mare. Această corelaţie

se şi verifică de altfel. Spre exemplu, Cehia, concomitent cu privatizarea amplă şi rapidă,realizată în mai puţin de 2 ani, a facilitat crearea unui mare număr de IMM-uri*. De altfel,referindu-se la acest aspect, Delamaz, ministrul federal al economiei elveţiene, în cuvântarea laal XX-lea Congres al Consiliului Internaţional al IMM-urilor, desfăşurat la Interlaken,subliniază că „Demarajul economic al Rusiei şi al celorlalte ţări din Europa de Est esteîmpiedicat de absenţa unei reţele („ţesături“) puternice de IMM-uri25.

Geneza IMM-urilor în ţările E.C.E. este în bună măsură diferită comparativ cu celelalteţări europene sau americane, atât în ceea ce priveşte natura căilor, cât şi conţinutul proceselor implicate. În esenţă, căile de apariţie a IMM-urilor sunt următoarele:

− privatizarea firmelor de stat;−

înfiinţarea de noi firme de către întreprinzători.Potrivit studiilor efectuate de Düring şi Lageman26, deşi iniţial s-au aşteptat rezultatedeosebite de la prima cale, cea mai eficace s-a dovedit în toate ţările cea de-a doua întrucât ease bazează pe întreprinzători autentici şi pe proprietate privată intrinsecă.

Abordarea înfiinţării şi dezvoltării IMM-urilor în quasitotalitatea ţărilor din ECE a avut la bază doctrina neoliberală, datorită presiunii puternice a cercurilor politice din SUA şi MareaBritanie, care şi-au exportat modelul de economie de piaţă cu un grad ridicat de liberalism, fărăa avea în vedere şi consecinţele sociale negative27 . În acelaşi sens a acţionat şi FMI şi BancaMondială, interesate practic, doar în aspectele financiare ale tranziţiei la economia de piaţă.Referitor la acest aspect, însuşi celebrul economist J. Galbraith remarca ironic că abordareaneoliberală a fost promovată în ECE fără a ţine cont de faptul că economiile occidentale care o

propovăduiseră, în dezvoltarea lor istorică au avut puţine tangenţe cu versiunea pură(exclusivistă n.n.) a economiei de piaţă28. În mod normal, conţinutul, intensitatea, eşalonarea şicombinarea acestora variază între limite foarte largi de la o ţară la alta.

Pentru a permite şi favoriza dezvoltarea IMM-urilor, în quasitotalitatea ţărilor ECE s-aluat un ansamblu de măsuri prezentate sintetic în figura nr. 12. În mod normal conţinutul,intensitatea, eşalonarea şi combinarea acestora variază în limite foarte largi de la o ţară la alta.

Rezultanta politicilor şi acţiunilor menţionate o constituie dezvoltarea rapidă a unuiputernic sector de IMM-uri, într-o parte apreciabilă din ţările din ECE. Unii specialişti însă,cum ar fi Bateman atrag atenţia ca, la o analiză mai aprofundată, o parte din progresul IMM-urilor se dovedeşte a fi aparent şi neconsistent29.

O privire de ansamblu destul de cuprinzătoare şi esenţializată asupra situaţiei

fenomenului intreprenorial în ţările ECE ne-o oferă investigaţiile realizate de EUROSTAT împreună cu Oficiile de statistică30 a 11 dintre aceste ţări*.

* În 1992 erau înregistrate peste 1 milion de IMM-uri, din care funcţionau însă numai o parte.25 J. Delamaz, Intervenţie la cel de al XX-lea Congres ISCB, Interlaken.26 W. Düring, B. Lageman, The RisK of Small and Medium Sized Business and the Development of

Industrial SME’s in the Reform State of East and Central Europe, SME’s Conference, Baden, 1998.27 M. Bateman, op. cit., p. 12.28 J.K. Gailbraith, Why the Right is Wrong?, în The Guardian, ianuarie, 26, 1990.29 M. Bateman, op. cit., p. 2.30 x x x Evoluţia societăţilor comerciale în Europa Centrală şi de Est, Sinteză, Bucureşti, 1997.* Albania, Bulgaria, Cehia, Estonia, Letonia, Lituania, Polonia, România, Slovacia, Slovenia şi Ungaria.

Eliminarea barierelor administrative din calea

înfiinţării şi funcţionării IMM-urilor

Privatizarea rapidăa IMM-urilor din sectorul

de statReformarea sistemului

bancar

Asistenţa bi şi multilateralăa statelor occidentale

acordată sectorului de IMM-uri din ţările ECE

Măsuri active privind stimulareaIMM-urilor în absorbirea forţei

de muncă disponibilizată dinsectorul de stat

Suport financiar de la buget pentru înfiinţarea

şi dezvoltarea IMM-urilor

1 2 3

6 5 4

ACŢIUNI




Figura nr. 12. Principalele acţiuni de facilitare a înfiinţării şi dezvoltării IMM-urilor

Numărul IMM-urilor variază în limite foarte largi de la o ţară la alta, aşa cum suntcuprinse în tabelul nr. 6.

Numărul societăţilor comerciale în ECE Tabelul nr. 6

Nr. crt. Ţara Număr

0 1 21 Albania 414602 Bulgaria 3026653 Cehia 7064954 Estonia 303975 Ungaria 5195026 Letonia 256637 Lituania 579788 Polonia 10571029 România 36266210 Slovacia 186710

11 Slovenia 72387Total TECE 3362121

Fig. nr. 13



Capitolul 2 109La sfârşitul anului 1995, în aceste ţări îşi desfăşurau activitatea 3.362.000* de societăţi

comerciale dintre care aproape 99% erau IMM-uri. Densitatea IMM-urilor la 1.000 de

locuitori, 31 IMM-uri, este inferioară celei din UE de 48,2 IMM-uri.Între cele 11 ţări există diferenţe apreciabile, numărul cel mai mare de IMM-uri

înregistrându-se de Ungaria şi Cehia (vezi graficul nr. 13). Dacă avem în vedere şi numărul delocuitori, cea mai mare densitate se înregistrează în aceleaşi ţări - Cehia şi Ungaria - eleînregistrând cifre superioare chiar mediei UE. Desigur, diferenţele între amploarea, structura şifuncţionalitatea sectorului de IMM-uri între ţările ECE sunt mult mai numeroase. Elementesuplimentare din acest punct de vedere sunt prezentate într-un raport special al Nwesletter-uluiConsiliului Internaţional pentru IMM-uri consacrat ECE1 .

2.3.2. Caracteristici ale IMM-urilor şi dificultăţi întâmpinate

Fără a intra în detaliu, sintetizăm principalele caracteristici ale IMM-urilor celor 11 ţăridin ECE, rezultate din investigaţiile statistice:

În quasitotalitate, IMM-urile au fost create în perioada tranziţiei;Cea mai mare parte a IMM-urilor - 77% - sunt amplasate în zone urbane;Predomină absolut societăţile foarte mici, care nu au salariaţi - 62,2% -, ci numaiîntreprinzătorul şi, eventual, membri ai familiei;Microîntreprinderile (cu 2-9 salariaţi) şi firmele mici (10-49 salariaţi) reprezintă32,4% din totalul firmelor;95% dintre IMM-uri nu au decât un sediu, ceea ce denotă un potenţial economicredus;Intensitatea redusă a procesului investiţional, doar 17% dintre firme investind maimult de 10% din cifra de afaceri;Cea mai mare parte dintre IMM-uri sunt profilate, în principal, pe comerţ, 37,6%urmate de transport şi servicii 28,7%, construcţii 20,6%, industrie prelucrătoare16,9%, hoteluri, restaurante şi cafenele 6,1%.Predomină IMM-urile nespecializate, cu profiluri de activitate multiple, peste 80%.

Foarte interesante sunt rezultatele sintetice privind principalele dificultăţi cu care IMM-urile se confruntă. Acestea au fost grupate în două categorii: dificultăţi referitoare la producţie(tabelul nr. 7) şi, respectiv, la cerere (tabelul nr. 8).

De departe, dificultatea copleşitoare pentru IMM-uri este lipsa de capital - 77%,

urmată de absenţa cererii solvabile, 61% şi puternica concurenţă, 56%. Celelalte 8dificultăţi, deşi relativ frecvente, se află la mare distanţă de primele.

* După aprecierile noastre în perioada 1996-1998, numărul IMM-urilor a sporit cu circa 15-18%.




TABELUL NR. 7



Capitolul 2 111De remarcat că, aşa cum era de aşteptat, deosebirile între frecvenţa dificultăţilor

întâmpinate de IMM-uri în diferite ţări, este destul de mare, cu excepţia primeia - lipsa de

capital. Spre exemplu, absenţa cererii solvabile variază între 34% în Albania - ţară foarte slabdezvoltată - şi 83% în Letonia, al cărei nivel economic este sensibil mai mare.

2.3.3. Trăsături definitorii şi motivaţii ale întreprinzătorilor

În ceea ce priveşte întreprinzătorii, cercetările coordonate de EUROSTAT relevă câtevadintre trăsăturile lor definitorii:

− vârsta lor medie este de 41,7 ani;− predomină persoanele de sex masculin;− nivelul de pregătire al întreprinzătorilor şi administratorilor, cu excepţia Albaniei, este

ridicat, dar variind între limite destul de mari de la o ţară la alta (vezi graficul nr. 14).

0%

20%

40%

60%

80%

100%

Abania Bulgaria Cehia Estonia Ungaria Letonia Lituania Polonia Romania Slovacia Slovenia

studii primare studii profesionale

studii medii studii superioare

Figura nr. 14. Nivelul de pregătire al întreprinzătorilor şi administratorilor

Rezultatele unei alte cercetări care au avut în vedere întreprinzătorii din 6 ţări din ECE aurelevat interesante elemente privind motivaţia de a fi întreprinzător (tabelul nr. 9)31.

Frecvenţa motivaţiilor pentru a deveni întreprinzător* )

Tabelul nr. 9- % -

Nr. Motivaţii Ţaracrt. Cehia Ungaria Polonia Slovacia Slovenia România

31 O. Nicolescu, Comparative Approach of the Entrepreneurship in Romania and Central and EasternEuropean Countries, St. Gallen, 1996, p. 6.



112 Managementul întreprinderilor mici şi mijlocii0 1 2 3 4 5 6 71 Satisfacţii în muncă superioare 39 28 21 28 33 43

2 Libertatea utilizării timpului 33 33 36 40 40 373 Frustaţii în munca precedentă 22 21 17 22 30 244 Dorinţa de a câştiga mai mult 8 15 19 10 11 185 Salarii mici anterioare 6 7 18 5 8 146 Dorinţa de a lucra cu oamenii pe

care îi alegi6 2 3 6 2 12

7 Creşterea prestigiului personal 3 5 3 8 2 68 Dorinţa de a valorifica o

oportunitate de afaceri3 2 5 2 4 3

*) Unii întreprinzători au situat două motivaţii pe acelaşi plan şi de aceea s-a depăşit 100%.

Referitor la motivaţiile intreprenoriale, este interesant de remarcat că sunt foartecomplexe, iar cele moral-spirituale, deosebit de frecvente. Surprinzător, dar dorinţa de acâştiga mai mult se situează, ca frecvenţă, în toate ţările pe poziţia a IV-a, fiind precedată demotivaţiile referitoare la satisfacţiile în muncă, utilizarea timpului, depăşirea frustrărilor înmuncă din perioada precedentă.

S-au făcut cercetări interesante referitoare şi la IMM-urile din alte grupuri de ţări dinECE, ce au relevat anumite asemănări şi deosebiri interesante. Între acestea menţionăm pe celereferitoare la ţările balcanice, unde s-au identificat 10 tipuri de firme mici familiale şi s-aurelevat 8 „gap“-uri care le separă pe acestea de IMM-urile performante din UE32 . De altfel,acestea şi-au constituit şi o organizaţie specializată pe IMM-uri - Centrul Balcanic pentrucooperare între IMM-uri - ce desfăşoară o activitate relativ intensă, cu o serie de rezultateconcrete pozitive.

2.3.4. Analize şi recomandări intreprenoriale

De o mare actualitate sunt analizele care au avut în vedere mecanismele de funcţionare aleIMM-urilor, ce au relevat nu puţine elemente utile creşterii performanţelor IMM-urilor.Specialiştii polonezi J. Sas şi Z. Lucki33 au identificat cauzele care generează cel mai frecventfalimentele IMM-urilor în ECE. În esenţă, acestea sunt: absenţa unor proprietari reali,organizare demodată, costuri de producţie excesiv de mari, absenţa unor sisteme motivaţionaleeficace, utilizarea unei forţe de muncă supradimensionate, neacordarea atenţiei cuvenite calităţii

produselor.O complexă analiză comparativă derulată de o echipă de specialişti sub coordonarea profesorului Reason Lester Lloyd34 de la Cambridge University în 7 ţări - Cehia, Ungaria,Slovenia, România, Bulgaria şi Grecia - a permis identificarea unor importante dificultăţi şideficienţe în plan financiar-bancar pentru IMM-uri:

32 P. Poutziouris, K. O’Sullivan, L. Nicolescu, The Development of the Family Business in the Balcans, înJournal of SME’s, nr.2, 1997.

33 J. Sas, Z. Lucki, How University Assists Small Entreprises in Surviving and Developing, Comunicare,USAID Conference, Sofia, 1999.

34 R. Lloyd Lester, O. Nicolescu, ş.a. Operating Finance and Credit for Business in Central and EasternEurope, ACE Programme, Seminar, Bucureşti 1998.



Capitolul 2 113− fluxuri financiare lente, în unele ţări luând forma unor blocaje financiare destul de

intense, cu mari implicaţii negative asupra funcţionalităţii şi performanţelor firmelor;− dobânzi mari şi „variabile“ atât la creditele curente, cât şi la cele pe termen lung;− insuficienta înţelegere şi luare în considerare de câtre personalul băncilor a

specificităţii activităţii şi problemelor cu care se confruntă IMM-urile;− faza incipientă în care se află utilizarea unor tehnici şi instrumente financiare

moderne, cum ar fi: leasing-ul, franchising-ul, factoring-ul sau capitalul de risc;− larga răspândire a birocraţiei şi corupţiei în domeniul financiar-bancar;− legislaţia financiar-bancară este frecvent incompletă, „stufoasă‘, nesincronizată şi

fluidă.În urma investigaţiilor s-au conturat anumite recomandări de politici economice valabile

pentru quasitotalitatea ţărilor din Europa Centrală şi de Est:

− „fortificarea“ prevederilor legislaţiei referitoare la derularea relaţiilor comerciale şifinanciare dintre firme şi dintre acestea şi bănci, în vederea scurtării duratei lor şidiminuării riscului neîncasării la timp a sumelor datorate;

− dezvoltarea unor puternice reţele naţionale şi locale de fonduri de garantare acreditelor;

− pregătirea managerilor de bănci şi a personalului acestora pentru a înţelege şi lua înconsiderare problemele specifice creditării IMM-urilor;

− dezvoltarea unor sisteme informaţionale naţionale care să asigure accesul permanent,rapid şi ieftin al firmelor, inclusiv a IMM-urilor, la informaţiile financiar-bancarenaţionale şi internaţionale;

−

educaţia şi pregătirea managerilor şi întreprinzătorilor de firme în domeniul financiar;− realizarea de acţiuni complexe la nivelul fiecărei ţări pentru intensificarea introduceriişi utilizării tehnicilor şi instrumentelor financiare moderne (leasing, factoring,franchising etc.);

− accelerarea modernizării organizării şi funcţionării băncilor din Europa Centrală şi deEst, corespunzător standardelor şi cutumelor din Uniunea Europeană.

Anumiţi specialişti, cum ar fi cunoscutul profesor englez Allan Gibb 35, au formulat chiar anumite comandamente privind dezvoltarea IMM-urilor în ECE, prezentate în figura nr. 15.Mai recent s-a ajuns la elaborarea unui set de recomandări privind politicile IMM-urilor dinaceastă parte a lumii36:

− autorităţile locale trebuie să aibă un rol major în creşterea şi dezvoltarea sectorului de

IMM-uri;− autorităţile locale trebuie să trateze sectorul IMM-urilor sensibil diferit faţă de

domeniile sănătăţii, educaţional etc.− stimularea IMM-urilor prin operarea asupra taxelor şi impozitelor locale poate fi

deosebit de importantă;− acordarea unui suport financiar substanţial este esenţială pentru dezvoltarea IMM-

urilor;

35 A. Gibb, Small Business - At the Core of the Transition Proces, în EFMD, nr. 2, 1993.36 M. Bateman, op. cit., p. 9-12.



114 Managementul întreprinderilor mici şi mijlocii− oferirea unui suport cuprinzător (financiar, tehnic, marketing) şi uşor accesibil pentru

IMM-urile din industria prelucrătoare, este esenţial pentru proliferarea lor în masă,

ceea ce se va reflecta şi în creşterea rapidă a cantităţii de produse oferite pieţii;− politicile guvernamentale privind IMM-urile trebuie să fie adiţionale şi

complementare celorlalte din sectorul privat şi nu să încerce să le înlocuiască;− un cuprinzător suport pentru dezvoltarea sistemelor financiare locale este necesar în

toate ţările ECE.În concluzie, având în vedere şi experienţele pozitive ale Japoniei, Germaniei, Italiei şi

„tigrilor“ din Extremul Orient, se recomandă un pachet general de intervenţii creative aleautorităţilor centrale şi locale, de reglementări suportive şi de planificare strategică locală.

În eficientizarea evoluţiei proceselor intreprenoriale în ţările ECE, raportarea la UE esteesenţială, ţinând cont atât de perspectiva integrării lor în UE, cât şi de programele pe care acesta

le oferă sectorului de IMM-uri din această parte a Europei.Englezul David Smallbone37 atrage atenţia asupra diferenţelor de esenţă economică ce existăîntre UE şi ECE, ce trebuie luate în considerare atunci când se abordează politicile pentru IMM-uri în cadrul ultimelor. Aceste diferenţe sunt următoarele:

− transformările economice în ţările ECE trebuie însoţite de transformări sociale;− priorităţile ţărilor ECE sunt stabilizarea macroeconomică şi restructurarea firmelor de

stat, reforma bancară şi abia apoi IMM-urile;− lipsa de tradiţie intreprenorială din ECE afectează intensitatea necesităţii de a înfiinţa

firme noi;− absenţa în fostele ţări comuniste a unei infrastructuri economice pentru a furniza

servicii IMM-urilor;− incapacitatea sectorului bancar din ţările ECE de a finanţa sectorul de IMM-uri;− cultura economică a populaţiei, încă marcată substanţial de perioada comunistă, este

defavorizată IMM-urilor 38.Abordarea sectorului de IMM-uri din ţările ECE vis-a-vis de UE, din perspectiva

integrării lor, trebuie să pornească de la măsura în care acestea au asimilat deja acquis-ulcomunitar şi de la starea economiei lor. Din acest punct de vedere ţările CEE se află în situaţiasensibil diferită, aşa cum rezultă dintr-o recent analiză efectuată de specialiştii UE, ale căreirezultate le prezentăm sintetic în tabelul nr. 10. România se află pe ultima poziţie din toate

punctele de vedere, ceea ce constituie un serios semnal de alarmă pentru oamenii politici,comunitatea oamenilor de afaceri şi întreaga populaţie39.

Concluzionând, în ţările ECE, sectorul de IMM-uri a făcut progrese substanţiale, prezentând însă apreciabile diferenţe de la o ţară la alta. Se recomandă o reconsiderare aabordării acestui sector, într-o viziune holistică, pornind de la specificitatea sa ridicată, de larealităţile fiecărei ţări şi de la cerinţele integrării în UE. Operaţionalizarea acestei viziuni are ca

punct de plecare elaborarea la nivel naţional de strategii pentru IMM-uri, organic integrată în37 D. Smallbone, Supporting SME’s Development in Economies in Transition: A view from the West,

Conference Industrial Organisation and Entrepreneurship in Transition, Varna, 1995.38 Această ultimă deosebire am introdus-o noi, deoarece o considerăm esenţială şi neluarea ei în considerare

în politicile privind IMM-urile se poate dovedi catastrofală.39 Din păcate, în ultimul raport al Uniunii Europene privind statutul ţărilor care se vor integra în aceasta

reconfirmă poziţia de „codaşă“ a României (vezi Romania 2000. 2000 Regular Report, Progress towardsAccesion, 8 November, 2000, Bruxelles).



Capitolul 2 115strategia globală naţională. O asemenea recomandare este esenţială pentru amplificareafuncţionalităţii şi performanţele fiecărei economii naţionale.




Tabelul nr. 10Stadiul de pregătire al ţărilor ECE pentru intrarea în UE

*) Nu am prezentat argumentaţia inserată în tabelul original pentru o parte din ţări,întrucât ocupă mult spaţiu şi nu este esenţială pentru obiectivele urmărite prin integrarea acestuitabel în lucrarea de faţă.



Capitolul 2 117



Capitolul 2 119

2.4. Abordarea IMM-urilor în unele ţări din Europa Centrală şi de Est

2.4.1. Modalităţi de promovare şi dezvoltare a IMM-urilor în Polonia

În mod firesc, Polonia, ţara cu cel mai mare număr de IMM-uri din ECE, prezintă uninteres aparte datorită performanţelor sale pe toate planurile. Din punct de vedere economicrezultatele de ansamblu ale economiei Poloniei sunt remarcabile:

− 1994-1998 creşterea anuală a PIB-ului de aproape 6%;− scăderea constantă a ratei şomajului, care în 1998 a ajuns sub 10%, adică la mai puţin

jumătate din nivelul anului 1994;−

rata inflaţiei în diminuare constantă, sub 10% în 1998;− salariul mediu lunar a depăşit 400 $;− investiţii străine în perioada 1990-1999 de peste 30 miliarde $.În acest context favorizant, dinamica şi numărul de IMM-uri dobândesc dimensiuni

apreciabile. Dacă ne referim la numărul IMM-urilor, acesta este, potrivit ultimelor informaţii,de peste 2 milioane40,41 în 1998. Această cifră este aproape dublă faţă de cea prezentată pentru1995, ca urmare a anchetei efectuată de UE împreună cu oficiile naţionale de statistică din ECE.IMM-urile în Polonia asigură peste 50% din locurile de muncă din economie şi - deosebit deimportant - din valoarea adăugată creată în cadrul său, ceea ce denotă o capacitate de

performanţă economică apreciabilă.Pentru a înţelege la un nivel superior evoluţia fenomenului intreprenorial polonez,

considerăm utilă schema privind mecanismul dinamicii IMM-urilor, prezentată de profesorul polonez Kondratowicz42 (vezi figura nr. 15). Cauzele care au generat această evoluţie se potgrupa, în opinia aceluiaşi specialist, în două categorii - interne şi externe. Cauzele interne, careţin de întreprinzători, se referă la existenţa factorilor de producţie necesari. Principala cauzăinternă o constituie însă, în viziunea sa - nu factorii tangibili, ci puternicul spirit intreprenorialspecific poporului polonez. Între cauzele externe, cele care se referă la mediu, se menţioneazăcadrul instituţional favorizant, politicile macroeconomice şi cultura, îndeosebi mentalitatea

populaţiei, axată mai mult pe a produce însuşi, decât de a apela la alţii sau a consuma. Fărăîndoială, deşi foarte interesante şi generatoare de multiple reflecţii, elementele principaleenunţate de acest specialist poartă o pronunţată aparenţă personală.

Mecanismul dinamicii numărului de IMM-uri într-un mediu instabil,(adolescent) ca cel din Polonia

40 M. Olender, SME’s in Poland - Few Information and Remarks, Conferinţa privind IMM-urile, Bucureşti,1999.

41 A. Kondratowicz, Should the SME’s Sector in CEE Be Given Assistance, Regional Conference onSME’s Development for the 21st Century, Sofia, 1999.

42 A. Kondratowicz, op. cit., p. 4.




Figura nr. 16.

De aceea, considerăm necesar să apelăm şi la alte abordări mai clasice, dar şi maicomplete. Astfel, potrivit lui Olender 43 , patru au fost elementele majore care au contribuit larapida dezvoltare a fenomenului intreprenorial (vezi figura nr. 17).

Determinanţii expansiunii IMM-urilor poloneze

Figura nr. 17

După cum reiese din examinarea acestor factori, la baza lor se află politicileguvernamentale asupra cărora prezentăm câteva aspecte relevante din punct de vedere al IMM-

43 M. Olender, op. cit.

Firme nouînfiinţate

Numărul defirme în

momentul t0

Numărul defirme în

momentul t1

Firme caresupravieţuiesc

Firme careînchid

Legislaţia liberală privitoare la activităţieeconomice

Liberalizarea preţurilor la produse şi servicii FACTORI

Accesul IMM-urilor la piaţa internă şi pieţele

externe, aflate înexpansiune

Convertibilitateainternă a monedei

poloneze

1

4 2

3



Capitolul 2 121urilor. Încă din 1989 guvernul polonez a considerat că dezvoltarea IMM-urilor este deosebit deimportantă pentru perspectivele economiei sale. Ca urmare, le-a sprijinit sub multiple forme.

Spre exemplu, în numai 6 ani în Polonia au fost înfiinţate şi funcţionau peste 450 de instituţii şiorganisme specializate pe IMM-uri, în frunte cu un minister specializat. Din 1995 s-a trecut lautilizarea de programe speciale pentru dezvoltarea lor. Ultimele programe cuprind obiective,modalităţi şi resurse, precizate pentru întreaga perioadă până în 2002. Scopul lor declarat şirealizat, în bună măsură, este crearea celor mai bune condiţii posibile pentru dezvoltarea IMM-urilor şi valorificarea marelui potenţial de care dispun. Se acţionează pe patru direcţii

principale:a) Creşterea competitivităţii IMM-urilor prin:− perfecţionarea cadrului legislativ, diminuând costurile sociale şi administrative şi

liberalizând condiţiile de utilizare a forţei de muncă;−

oferirea de ajutor financiar IMM-urilor inovaţionale;− dezvoltarea unei infrastructuri economice (consultanţă, programe educaţionale dediferite nivele etc.) de bună calitate şi accesibilă.

b) Amplificarea exporturilor IMM-urilor prin:− realizarea unui sistem informaţional pentru IMM-uri privind pieţele externe;− asistenţa pentru participarea la programele UE;− asistenţa pentru participarea la expoziţii şi târguri internaţionale;− asistenţa pentru introducerea normelor de calitate (ISO 9000, EN 45001);− asistenţa în promovarea mărcilor proprii;− crearea de condiţii mai atractive pentru investiţiile externe;− asistenţa în efectuarea de investiţii în străinătate;− credite pentru export şi asigurarea exportului.c) Crearea de condiţii mai bune pentru creşterea investiţiilor, acţionând prin:− reducerea impozitelor pe venituri;− asistarea IMM-urilor în obţinerea de credite interne şi externe (de exemplu, oferirea

de garanţii);− înfiinţarea de instituţii financiare specializate pe IMM-uri.d) Realizarea de politici regionale favorizate IMM-urilor bazate pe:− fonduri regionale şi locale;− centre de informare şi asistenţă regionale şi locale.Fără îndoială, tabloul acţiunilor guvernamentale poloneze este impresionant, şi aceasta

explică în mare măsură evoluţia fenomenului intreprenorial din această ţară. Remarcăm însă, căla o asemenea abordare şi rezultate s-a ajuns şi datorită executării şi luării în considerare a unor aprofundate studii consacrate IMM-urilor 44, cu rezultatele benefice reliefate.

2.4.2. Trăsături specifice ale evoluţiilor intreprenoriale în Ungaria

44 Cu titlu exemplificativ, menţionăm unele dintre aceste studii: A. Kondratowicz, W. Maciejewski, Smalland Medium Private Entreprises in Poland, ICCG,; Warsaw, 1994, p. 126,x x x Strenghts and Weakness on Manufacturing for Policy, USAID, Warsaw, 1998, p. 151



122 Managementul întreprinderilor mici şi mijlociiÎn ECE, din punct de vedere intreprenorial, Ungaria, alături de Polonia, a fost ţara cu cea

mai mare toleranţă din partea autorităţilor comuniste. După revoluţia din 1956, în Ungaria s-a

permis existenţa comercianţilor privaţi, cu efecte, cultural-economice, apreciabile. Din 1982 s-aacceptat chiar existenţa firmelor private, al căror număr a crescut la 33.000 în 1985. Urmează ostagnare până în 1988, când sunt înregistrate 32.000 de firme private45 active. Începând cu 1990se trece în mod deschis şi hotărât la încurajarea sectorului de IMM-uri.

Evoluţiile ulterioare ale IMM-urilor maghiare sunt puternic marcate de dinamicacondiţiilor contextuale şi, în special, a celor economice. În 1993 se atinge pragul de jos al crizeieconomice, cu cea mai mare reducere a PIB-ului, după care, începând cu 1997 se constată unreviriment puternic la nivelul performanţelor de ansamblu ale economiei. Demn de remarcateste faptul că în perioada 1990-1997 s-au rezolvat o serie de probleme cu mare impact asupraIMM-urilor - restructurarea apreciabilă a economiei, în special a industriei, realizarea unuicadru legislativ coerent (îndeosebi în perioada 1994-199846), elaborarea şi implementarea unor

politici raţionale vis-a-vis de întreprinderi. Cu toate că a fost declarat principiul oportunităţilor egale, nu a fost operaţionalizat, dar s-au adoptat numeroase decizii şi acţiuni favorizante IMM-urilor şi întreprinzătorilor 47. Dintre acestea am menţiona una singură: amendamentele aduseLegii privind impozitele asupra corporaţiei, în 1995, prin care s-a redus impozitul pe profit de la36% la 18%, crescând în schimb, impozitul pe dividende la 23%, dacă acesta nu este utilizat

pentru plata creditelor destinate investiţiilor directe. Prin aceste măsuri - şi nu numai - seîncurajează consolidarea economică a IMM-urilor şi înfiinţarea de noi firme.

În acest context, IMM-urile au sporit ca număr, ajungând în prezent la aproape 600.000de astfel de firme, având, aşa cum am arătat în paragraful privind situaţia în ţările ECE, cea maimare densitate la 1000 de locuitori48.

O recentă investigaţie49

, realizată pe un eşantion reprezentativ de 1.407 IMM-uri, arelevat următoarele caracteristici principale ale IMM-urilor maghiare:− circa 80-85% din firmele mici au fost create pentru a da un cadru legal obţinerii de

venituri, lor lipsindu-le o viziune şi o planificare pe termen lung;− ¾ din firmele mici realizează vânzări către populaţie, numai ¼ intrând în relaţii de

afaceri cu alte firme, cu profil similar lor sau complementar lor;− subcontractarea firmelor mari de către IMM-urilor este puţin răspândită, realizându-se

în proporţie de 30-40% pentru o singură firmă;− firmele mici nu intră, de regulă, în contact cu întreprinderile multinaţionale şi băncile

(cu excepţia plăţii furnizorilor);− suportul moral al familiei şi prietenilor atât la înfiinţarea IMM-urilor, cât şi mai târziu,

prezintă o importanţă crucială;45 A. Szöllösy, The Significance of Small and Medium Sized Entreprises in the Transformation Process of

Reforming Countries, Such As Hungary, Conferinţa, Budapesta, 1994.46 Între legile adoptate menţionăm: Legea întreprinderii, Legea impozitelor, Legea falimentului, legile

privind securitatea socială etc.47 Agnes Tibor, Why Do Entreprise Fail in Hungary?. Preliminary Report of an Envisaged Investigation, în

A Pleitner, Renaissance of SME’s in a Globalized Economy, St. Gallen, 1998, p. 242-244.48 Surprinzător, dar cifrele care circulă privind numărul şi structura IMM-urilor în Ungaria diferă destul de

mult. Potrivit raportului anual al Institutului de IMM-uri, în Ungaria ar fi în total aproape 1 milion de IMM-uri (vezi x x x State of EME’s Business in Hungary, Annual Report, 1996, p. 57) în timp ce alte surse dejamenţionate - oficiale - prezenta alte cifre sensibil mai mici.

49 Agnes Tibor, op. cit., p. 244-245.



Capitolul 2 123− firmele mici lucrează, cu 1-2 salariaţi; întreprinderile fără statut legal (care lucrează

„la negru“, n.n.) folosesc, de obicei, maximum 5 persoane;− cea mai mare parte a personalului de specialitate utilizat de IMM-uri nu este angajat

oficial, cu acte; persoanele din această categorie se implică, ajutând ca membri aifamiliei sau ca zilieri, ori în calitate chiar de întreprinzători;

− firmele mici, de obicei, nu iau credite de la bănci, procentul celor care s-auîmprumutat la bancă fiind, potrivit anchetei, de 16%;

− 24% din firmele investigate admit că nu au nici un fel de rezerve financiare;− întreprinzătorii admit, în general, că pot să supravieţuiască numai nerespectând toate

prevederile legislaţiei;− sistemul de relaţii privitor la sursele financiare are un rol semnificativ atât în

înfiinţarea firmelor, cât şi în desfăşurarea activităţilor acestora; o proporţie din ce în

ce mai mare de IMM-uri se bazează pe tradiţiile intreprenoriale ale familiei;− numai 2-3% din întreprinzători fac apel la consultanţi.Dacă ne referim numai la întreprinzători, aceştia pot fi clasificaţi în 7 categorii50, din

punct de vedere al provenienţei şi modului de a decide şi acţiona:− meşteşugari şi comercianţi cu amănuntul din perioada anterioară anului 1982 şi copiii

lor, posesori de firme familiale mici, întreprinzători cu pregătire medie, de tiptradiţional, fără aspiraţii economice majore;

− manageri-proprietari, care şi-au început activitatea în deceniul trecut şi care în prezent posedă un potenţial apreciabil;

− întreprinzători lansaţi în ultimii ani, forţaţi de împrejurări, cel mai adesea de şomaj,care se ocupă de afaceri mici, cu perspective reduse;

− manageri din firmele de stat sau preponderent de stat, cu un comportament mixtintreprenorial-managerial;

− întreprinzători prin privatizare, care posedă firme cu un apreciabil potenţial economic,cel mai adesea având peste 100 de salariaţi şi care sunt frecvent mai mult patronidecât întreprinzători-proprietari ;

− fondatori recenţi de noi firme, frecvent joint-venture; de regulă ei sunt tineri, bineeducaţi, cunoscând limbi străine şi computere, cu relaţii personale bune şi rezistenţi la

presiuni, fiind puternic centraţi pe descoperirea şi valorificarea oportunităţilor economice;

− ceilalţi întreprinzători-manageri ce nu intră în categoriile precedente şi care, frecvent,

sunt puternic legaţi de societăţile comerciale de stat care încă mai funcţionează înUngaria.

Din cele prezentate rezultă că, pe fondul evoluţiilor economice generale şi intreprenoriale,situaţia IMM-urilor şi întreprinzătorilor este destul de complexă, dar cu performanţe foarte bunela nivelul ECE. La aceasta au contribuit numeroase organizaţii specializate pe IMM-uri,menţionate în figura nr. 1851. Cea mai mare implicare dintre aceste 10 organizaţii o are Fundaţiaungară pentru promovarea întreprinderii, înfiinţată în 1990, care printr-o reţea cu peste 100 de

50 Agnes Tibor, Entrepreneurs in Hungary ‘94, St Gallen Conference, 1996.51 x x x State SME’s Business in Hungary, Annual Report, 1996, Budapest, p. 119-136.



124 Managementul întreprinderilor mici şi mijlociioficii regionale, oferă o foarte largă şi diversă asistenţă pentru IMM-uri, derulată prin programenaţionale şi locale, finanţate de guvernul ungar, UE sau alte surse.

Organizaţii intreprenoriale din Ungaria

Figura nr. 18Sintetizând, IMM-urile primesc două categorii de resurse - nerambursabile sau în condiţii

preferenţiale52.Asistenţa nerambursabilă se furnizează prin cinci surse:− Fondul de dezvoltare regională, al cărui obiectiv este promovarea dezvoltării

economice şi menţinerea locurilor de muncă în zonele defavorizate ale ţării;− Fondul de dezvoltare economică axat pe stimularea investiţiilor, restructurării,

retehnologizării, dezvoltării infrastructurii etc.;

52 x x x State SME’s Business in Hungary p. 137-138, Annual Report, 1996, p. 137-138.

Fundaţia ungară de promovare aîntreprinderii

Fundaţia centrală pentru promovarea

întreprinderilor private

Corporaţia de garantarea creditelor

Fondul maghiaro-american pentru

întreprinderi

Corporaţia de asigurare acreditelor pentru export

Funda iaţ

BBEximbank

Fundaţia pentru promovarea

întreprinderii mici

Corporaţia de dezvoltare acomerţului şi de investiţii

maghiare

Organizaţiiintreprenoriale

1

210

39

48

5

6

Comitetul Naţional pentru dezvoltare

tehnică

7



Capitolul 2 125− Fondul central de dezvoltare de tehnică, focalizat pe generarea de inovaţii tehnice şi

asistarea implementării lor în firme;− Fondul pentru forţa de muncă, destinat recalificării, finanţării, creării de locuri de

muncă etc.− Fondul central de protecţia mediului, prin care se finalizează acţiunile de protecţie a

mediului realizate de către firme.Asigurarea de resurse IMM-urilor în condiţii preferenţiale, se realizează printr-o

gamă mult mai cuprinzătoare de măsuri specifice. Sintetic, acestea pot fi rezumate în maniera prezentată în tabelul nr. 11.

Asistenţa în condiţii preferenţialeTabelul nr. 11

Nr.crt. Tip de asistenţă Modalităţi şi caracteristici principale0 1 21 Credite pentru

înfiinţarea de IMM-uri• Creditul german, cu o dobândă de 75% din dobânda de bază

practicată de banca furnizoare, pentru o perioadă demaximum 15 ani, cu 2 ani graţie, de până la 250.000 DM;

• Creditul japonez, cu o dobândă de 75% din dobânda de bază practicată de banca furnizoare Ş 3% comision; duratarambursării 15 ani, 5 ani perioadă de graţie, iar mărimeaminimă 1.000.000 forinţi şi maximum 1,3 miliarde yeni;

• Credite din bănci conexe nipone, cu condiţii asemănătoare

precedentului, dar numai pentru firme între 10 şi 60 salariaţi.2 Credite după “schema

25%”• Se acordă firmelor care au resurse pentru dezvoltare de 75%

din necesar, în vederea acoperirii diferenţei0 1 2

de 25%, pentru o perioadă de maximum 7 ani, cu 2 ani graţie, la odobândă cu 1,5% peste dobânda de bază practicată de bancă

3 Microcredite • Pentru firme sub 10 salariaţi;• Suma maximă 2.000.0000 forinţi• Pentru 3 luni-6 ani

4 Credite PHARE • Pentru perioade de 2-7 ani• Dobânda cu 2-3% sub nivelul pieţii• Suma maximă este de 10.000.000 forinţi

5 Credite de privatizare • Pentru a cumpăra firmele de stat, parţial sau integral• Se acordă trei tipuri de credite ,în termeni foarte favorabili ca

durată, perioada de graţie şi dobândă

6 Credite pentru firmeleaflate în stare de

faliment şi în proceduri de lichidare

• Destinate cumpărării activelor acestor companii• Sunt trei tipuri de credite, în funcţie de principalele situaţii

care se întâlnesc



126 Managementul întreprinderilor mici şi mijlociiNr.crt.

Tip de asistenţă Modalităţi şi caracteristici principale

7 Creditele BănciiMondiale

• Se dau la o dobândă formată din dobânda băncii care leacordă plus un comision

• Se acordă după o analiză foarte detaliată şi pretenţioasă• Sunt 4 tipuri de credite:- pentru dezvoltare produselor cerute pe piaţă- pentru export de produse agricole- pentru restructurări industriale- pentru modernizarea agriculturii

În concluzie, abordarea IMM-urilor în Ungaria, declanşată încă la începutul deceniului

precedent, a fost consistentă, reuşind să li se asigure un mediu favorizant la un nivel apreciabil,în cadrul căruia, printr-un sistem de organizaţii şi prin atragerea unor importante resurse, li s-aacordat un ajutor substanţial, reflectat în creşterea performanţelor întreprinzătorilor.

2.5. Fenomenul intreprenorial în România

În mod firesc, întrucât prezenta lucrare este elaborată în România şi de un autor român, oatenţie majoră se acordă abordării, situaţiei şi perspectivelor IMM-urilor autohtone.

2.5.1. Succinte consideraţii generale

Spre deosebire de majoritatea ţărilor central europene, în România primele IMM-uri aureapărut în anul 1990. Ca urmare, întreg parcursul evoluţiei lor este mai dificil şi mai complex,cei 40 de ani de stopare a fenomenului intreprenorial (1950-1990) resimţindu-se puternic.

Abordând retrospectiv evoluţia fenomenului intreprenorial, considerăm că se pot delimitaîn cei 10 ani ce au trecut de la căderea comunismului, mai multe etape de dezvoltare:

a) 1990-1995, de dezvoltare relativ accelerată a IMM-urilor, datorită acordăriidreptului de a le înfiinţa, existenţei a numeroase nişe neacoperite de alţi agenţi economici,acordării de facilităţi fiscale în primii ani de funcţionare, a accesului relativ facil, mai alesinformal, la numeroase resurse din sectorul de stat. De remarcat, că această evoluţiespectaculoasă, mai ales cantitativă - aşa cum se va prezenta în paragraful următor - s-a realizatîn condiţiile în care IMM-urile nu erau în prim planul atenţiei executivului, legislativului şi amajorităţii leaderilor politici. Cu toate acestea, spiritul intreprenorial al unei părţi importante a

populaţiei şi numeroasele oportunităţi economice manifestate pe piaţa internă, au facilitatcrearea unui sector de IMM-uri relativ numeros - dacă avem în vedere situaţia de la începutulanului 1990 - dar, cu un potenţial economic relativ modest, mai ales dacă ne comparăm cu ţăriledin ECE situate în vestul României.

b) 1996-1999, de temporizare a dezvoltării IMM-urilor. Se constată o scădere anumărului de IMM-uri care se înfiinţează, concomitent cu o sporire a celor ce îşi înceteazăactivitatea. Concomitent - şi după opinia noastră şi mai important - majoritatea IMM-urilor carecontinuă să funcţioneze posedă un potenţial economic diminuat comparativ cu anii precedenţi.Cauzele care au contribuit la această evoluţie nedorită sunt multiple, ele fiind „legate“ de



Capitolul 2 127situaţia economică generală nefavorabilă şi de neacordarea unui tratament diferenţiat IMM-urilor, în condiţiile renunţării la facilităţile acordate în perioada anterioară pentru primii ani de

funcţionare.Pe fondul acestor evoluţii, ca urmare a acţiunilor organizaţiilor de IMM-uri, şi în primul

rând a Consiliului Naţional al Întreprinderilor Mici şi Mijlocii Private din România, precum şi aunei părţi a specialiştilor şi publicaţiilor economice, se declanşează procesul abordăriidiferenţiate a IMM-urilor. Fără a intra în detaliu, subliniem câteva argumente în acest sens -acceptarea ideii unei legi a IMM-urilor, adoptată după lungi tergiversări în 199953, înfiinţareaAgenţiei de IMM-uri54 şi punerea în operă a primelor programe speciale consacrate asistăriiIMM-urilor - marketing, finanţări de dezvoltare, fonduri de garantare etc. Se pare că o parteapreciabilă a leaderilor politici au înţeles, în sfârşit, că fără dezvoltarea unui sector performantde IMM-uri, nu se poate realiza reforma economică şi economia de piaţă în România..

2.5.2. Cadrul instituţional şi legislativ al dezvoltării IMM-urilor

Un impact major asupra evoluţiei fenomenului intreprenorial în orice ţară îl are cadrulinstituţional şi legislativ. Ca urmare, prezentăm succint principalele lor elemente.

Cadrul instituţional pentru IMM-uri este asigurat în primul rând de administraţia publică55. În figura nr. 20 sunt evidenţiate principalele componente. Menţionăm că în acestdomeniu s-a înregistrat o mare instabilitate în perioada 1990-1999, producându-se numeroase şinecoerente modificări, atât structurale cât şi funcţionale, care nu au avut o influenţă beneficăasupra IMM-urilor.

Componentele administraţiei publice care se ocupă de IMM-uri

53 Legea 133/1999 privind stimularea întreprinzătorilor privaţi pentru înfiinţarea şi dezvoltareaîntreprinderilor mici şi mijlocii.

54 Ulterior, în 2000, integrată în Agenţia Naţională de Dezvoltare Regională.55 O listă foarte detaliată a instituţiilor şi specialiştilor care se ocupă de IMM-uri se găseşte în lucrarea x x x

Anuar 1997/1998 Instituţii şi specialişti în dezvoltarea locală şi dezvoltarea IMM-urilor din România,Bucureşti, 1998, 325 p.

Guvernul ANDR

Componente

Administra iaţlocală

Agenţiile dedezvoltareregională




Figura nr. 19.

O dezvoltare crescândă înregistrează şi sistemul instituţional neguvernamental pentruIMM-uri. În figura nr. 19 sunt înscrise principalele sale componente în prezent. Semnalăm caun fapt pozitiv că atât la nivel naţional, cât şi local, s-au dezvoltat organizaţii de reprezentarespecializată ale IMM-urilor, ceea ce creionează premisa luării în considerare la un nivelsuperior a specificităţii acestora56. Pe acest plan semnalăm în mod special eforturile şi - parţial -efectele pozitive ale Consiliului Naţional al Întreprinderilor Mici şi Mijlocii Private dinRomânia (CNIMMPR), organizaţie specializată, cu 53 de filiale teritoriale şi peste 48.000 deIMM-uri ca membri titulari şi asociaţi.

Principalele organizaţii neguvernamentale focalizate pe IMM-uri

Figura nr. 20.

56 Elementele menţionate deja, în paragraful precedent, relevă că s-au obţinut unele rezultate concrete cuimplicaţii majore pentru IMM-uri. Precizăm că, pe lângă CNIMMPR există şi alte organizaţii patronalereprezentative naţionale, care, chiar dacă nu sunt specializate pe IMM-uri, le cuprind în număr apreciabil.Cele mai importante dintre acestea sunt: Confederaţia Naţională a Patronatului Român, Consiliul Naţional alPatronilor din România, Patronatul Român ş.a.

Naţionale- Consiliul Naţional

de IMM-uri

Asociaţiide întreprinderimici şi mijlocii

Locale - filialele

- organizaţiilor naţionale

independente

Camerede Comerţşi Industrie

ComponenteCentre pentrudezvoltareaIMM-urilor

Societăţifinanciare

Societăţispecializate

de consultanţă

Incubatoarede afaceri



Capitolul 2 129

Referitor la cadrul instituţional, relevăm că sunt necesare numeroase perfecţionări, aşa

cum au evidenţiat mai multe studii realizate de organizaţiile de IMM-uri57, fundaţii58 şiinstitutele de cercetări ale Academiei59.

Cadrul legislativ şi procedural, semnificativ pentru sectorul IMM-urilor, încorporeazădouă categorii de reglementări generale, valabile pentru toate firmele şi reglementări specifice,ce vizează în exclusivitatea activităţile firmelor mici şi mijlocii.

Reglementările generale sunt, fireşte, deosebit de numeroase. În continuare, menţionămnumai domeniile principale în care se încadrează aceste reglementări, facilitând astfel

perceperea complexităţii lor. Acestea sunt următoarele:− Regimul juridic al proprietăţii private;− Reglementările privind înfiinţarea societăţilor comerciale;−

Reglementările referitoare la modificarea activităţilor constitutive ale societăţilor comerciale;− Reglementările privind dezvoltarea şi lichidarea societăţilor comerciale;− Reglementările fiscale;− Reglementările contabile;− Legislaţia financiar-bancară;− Reglementările privind raporturile de muncă;− Legislaţia contractelor de muncă şi litigiilor.De menţionat că unele dintre aceste reglementări aparţin legislaţiei antebelice - Codul

Comercial, Codul Civil, Codul de Procedură Civilă - nefiind suficient armonizate cureglementările care se menţin încă din perioada comunistă şi cele, foarte numeroase, adoptatedupă 1989.

Legislaţia specifică IMM-urilor cuprinde, în principal, elementele din tabelul de mai jos.

Tabelul nr. 12

Nr.crt.

Principalele reglementări referitoare la IMM-uri

1 Decretul lege nr. 54/1990 privind organizarea activităţilor economice bazate pe liberainiţiativă.

2 Ordonanţa guvernului nr. 25/1993 privind stimularea întreprinderilor mici şi

mijlocii.3 Hotărârea guvernului nr. 805/1994 privind facilităţile economico-financiare acordate

întreprinderilor mici şi mijlocii.4 Hotărârea Guvernului nr. 216/1995 privind organizarea şi funcţionarea Agenţiei Române

de Dezvoltare.

57 CNIMMPR, Întreprinderile mici şi mijlocii în România. Sinteza Primului FORUM al IMM-urilor dinRomânia, Bucureşti, 1996.

58 x x x Cartea albă a IMM-urilor, Bucureşti, 1995, 98 p.59 C. Russu ş.a. Soluţii posibile pentru deblocarea şi relansarea IMM-urilor private, Comunicare

CNIMMPR, Bucureşti, 1997.



130 Managementul întreprinderilor mici şi mijlocii5 Hotărârea Guvernului nr... privind înfiinţarea Agenţiei naţionale a IMM-urilor.

6 Legea 133/1999 privind stimularea întreprinzătorilor privaţi pentru înfiinţarea şidezvoltarea întreprinderilor mici şi mijlocii.

Prin toate aceste reglementări şi, în special prin Legea privind încurajarea IMM-urilor serealizează un progres substanţial în abordarea acestui important sector al economiei româneşti.Baza legislativă şi instituţională specifică pentru firmele mici şi mijlocii asigură condiţiisensibil îmbunătăţite pentru dezvoltarea lor, dar implementate într-o măsură redusă.

2.5.3. Prezentare de ansamblu a evoluţiei IMM- urilor

În structura actuală a economiei, sectorul de IMM-uri constituie o prezenţă notabilă, cu

contribuţii deosebite la susţinerea bugetului statului, dar cu situaţie şi rezultate încă modeste,dacă îl comparăm cu omologul său din ţările dezvoltate şi dacă avem în vedere potenţialul decare dispune România.

În România se constată, din punct de vedere numeric, o dinamică accentuată a înfiinţării IMM-urilor, favorizată, fireşte, de inexistenţa lor înainte de 1990. Din informaţii,rezultă că sporurile au fost inegale, maximele fiind în 1992 şi 1994, şi că, după acest an, semanifestă o tendinţă de scădere, numărul cel mai redus de înregistrări fiind în 1998.

Evoluţia anuală a înfiinţării de IMM-uri

95921

137456

117078

137445

6547962089

4294741754

40630

0

20000

40000

60000

80000

100000

120000

140000

1991 1992 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999

Figura nr. 21

Rezultanta acestor evoluţii este înregistrarea în România a unui număr de peste 800.000societăţi comerciale private înmatriculate, ceea ce reprezintă 87,3% din totalul agenţilor economici din România. Din păcate, la sfârşitul anului 1999 numai 402.541 firme funcţionauefectiv, fiind capabile să depună bilanţ contabil la organismele financiare, dintre acestea401.326 erau IMM-uri, înregistrând profit numai 160.133.



Capitolul 2 131Structura IMM-urilor în funcţie de mărime indică, cum este şi firesc, predominarea

microîntreprinderilor, care reprezintă peste 92% din total IMM-uri, exprimând potenţialul

economic redus al întreprinzătorilor români, cea mai mare parte înregistrând şi o cifră de afaceriextrem de modestă - sub 10.000 $ anual -. În ceea ce priveşte structura pe domenii de activitate,se constată o mare eterogenitate. Majoritatea firmelor şi-au manifestat disponibilitatea laînfiinţare pentru foarte multe tipuri de activităţi. Astfel, din total agenţi economici, 91,9% audeclarat că fac comerţ, 86,6% servicii, 70,5% producţie, 73,5% import etc. O asemeneastructură indică un mare grad de indecizie economică, absenţa unui plan de afaceri, o abordarede tipul „să văd ce se poate!“, reflectând un stadiu incipient de dezvoltare a fenomenuluiintreprenorial şi de maturitate a întreprinzătorilor. Odată intrate în acţiune, IMM-urile s-au

profilat, de regulă, pe un anumit domeniu de activitate. Edificatoare din acest punct de vederesunt informaţiile oferite de Comisia Naţională de Statistică referitoare la situaţia de la fineleanului 1996 (vezi figura nr.22), care indică predominarea absolută a IMM-urilor din comerţ şiservicii, împreună ele reprezentând 89%.

Repartiţia IMM-urilor pe sectoare de activitate

Alte servicii

18%

Construc iiţ

2%

Industrie

9%

Comerţ

71%

Figura nr. 22

IMM-urile private asigură un mare număr de locuri de muncă, circa 1,3 milioane lasfârşitul anului 1998, fiind singurul sector care a creat locuri de muncă după 1989 în România.Proporţia personalului ocupat în IMM-uri pe domenii de activitate este, parţial diferită, faţă decea precedentă. Se constată, cum este şi firesc, că ramurile de producţie - industria şi

construcţiile - ocupă relativ mai mult personal decât comerţul sau serviciile (vezi fig. nr.23). Cutoate acestea, în comerţ şi servicii lucrează majoritatea forţei de muncă din IMM-uri, adică circa900.000 persoane.

Distribuţia personalului IMM-urilor pe domenii de activitate




Industrie

11%

Construcţii

5%Alte servicii

10%

Comerţ

74%

Concluzionând, IMM-urile reprezintă un sector important al economiei româneşti, cueficienţă sensibil mai mare decât sectorul de stat. Comparativ cu sectorul de IMM-uri din U.E.,este însă substanţial mai puţin potent şi eficient. În ultimii ani, creşterea numărului de IMM-uris-a redus substanţial, firmele private fiind confruntate cu dificultăţi apreciabile.

2.5.4. Situaţia actuala a IMM-urilor şi consecinţele sale economice şi

sociale Ultimii ani reprezintă, din punct de vedere al IMM-urilor, o perioadă deosebit de

complexă şi dificilă. Schimbările în ceea ce priveşte modul de abordare şi soluţionare a problemelor economice, la nivel macro, mezo şi micro, vizând accelerarea reformei şi mai alesefectele întârziate a gravelor greşeli economice şi sociale din anii anteriori, au pus IMM-urile însituaţia de a se confrunta cu probleme foarte grele, de dimensiuni sensibil sporite faţă de

perioada precedentă sau chiar inexistente anterior. În figura nr. 24 , acestea sunt prezentatesintetic.

Probleme capitale cu care se confruntă sectorul IMM-urilor privateIMM-urile private din România sunt decapitalizate la jumătate, ceea ceînseamnă reducerea cu ½ a cantităţii de materii prime, materiale etc. pe

care le pot cumpăra şi, implicit,a producţiei şi vânzării acestora

Circa 90% din IMM-uri nu-şi pot permite economic să ia credite de la bănci,datorită dobânzilor mari. Pactic, nu există activitate economică atâtde rentabilă care să permită rambursarea unor asemenea dobânzi. Caurmare, IMM-urile nu se pot recapitaliza

20-25% din IMM-urile care fac importuri au intrat în pierderi imense,datorită creşterii deosebit de mari a cursului dolarului, care a dus la

reducerea la jumătate a valutei obţinute din vânzarea produselor importate

şi distribuite

Blocaj financiar puternic la nivelul întregii economii naţionale

Absenţa resurselor proprii pentru investiţii la qusitotalitatea IMM-urilor

Comprimarea pieţii interne

Problemecapitalecu care

se

confruntăIMM-urile

Figura nr. 23



Capitolul 2 133

Figura nr. 24

Concluzia principală care se degajă din examinarea aspectelor vizualizate în grafic estescăderea substanţială a potenţialului IMM-urilor private, reflectată atât în diminuarea volumului

produselor şi serviciilor comercializate, cât şi în compromiterea apreciabilă a şanselor derelansare rapidă şi semnificativă a activităţii economice, dacă nu se intervine rapid şi substanţialasupra cauzelor care generează aceasta situaţie. În continuare, enunţăm succint care sunt

principalele cauze care au generat actuala criză a IMM-urilor private, manifestate pe fondulîntârzierii privatizării şi restructurării economiei naţionale:

− deprecierea drastică a monedei naţionale în raport cu dolarul;− nivelul ridicat al dobânzilor creditelor bancare60;− neluarea în considerare în cadrul reformei economice a specificului IMM- urilor

private, care necesită o abordare economică diferită substanţial de cea aplicatăsectorului de stat, format în quasitotalitate în prezent, din întreprinderi de dimensiunimari şi mijlocii;

− concurenţa în creştere a produselor străine, mai ales cele subvenţionate şi venite princontrabandă; această concurenţă este favorizată şi de renunţarea sau reducereasubstanţială de către România a taxelor vamale pentru numeroase produse, fără ca,adesea ţările partenere să practice o politică vamală similară faţă de produseleexportate de noi;

− absenţa unei strategii de investiţii şi de relansare a economiei în ansamblu, la nivelnaţional şi a unei strategii pentru sectorul de IMM-uri în special.

În mod firesc, starea IMM-urilor generează un ansamblu complex de consecinţe, cele mai

importante fiind în plan economic şi în plan social. În figura nr.25 reliefăm sintetic principalelesale efecte economice.

Principalele efecte economice ale crizei IMM-urilor

60 Au fost perioade, ca de exemplu în 1997, când nivelul lor era de 3 ori mai mare comparativ cu 1993.

80% din IMM-uri şi-au redussubstanţial cifra de afaceri sau

sunt în stare de faliment

Veniturile la bugetul statuluidin sectorul privat sediminuează continuu

Cererea internă de bunuri a firmelor

şi populaţiei se reduce substanţial, producându-se o scădereîngrijorătoare a pieţei interne de

produse şi servicii

Cererea de credite de la bănci se

reduce drastic, determinând oscădere majoră a activităţii bancare

Diminuarea absolutăa investiţiilor în sectorul privat

Efecteeconomice




Figura nr. 25În mod firesc, consecinţelor economice le sunt asociate şi efecte sociale, cele mai

importante fiind incluse în figura nr. 26.

Cele mai importante consecinţe sociale ale crizei IMM-urilor

Figura nr. 26.

2.5.5. Dificultăţi majore pentru IMM-uri şi cauzele care le generează

Apariţia şomerilor în sectorulIMM-urilor

- peste 200.000 -Climat social tensionat

Reducerea substanţială a ofertei de produse fabricate în ţară, care suntcele mai accesibile majorităţii

populaţiei

Scăderea dramatică a puteriide cumpărare a populaţiei şiagenţilor economici

Efectesociale



Capitolul 2 135Analizele efectuate de noi, de tip situaţional, instituţional61 şi investigaţional62, au permis

evidenţierea unui set de constrângeri, dificultăţi şi bariere majore cu care IMM-urile sunt

confruntate în prezent. Se prezintă în continuare (vezi figura nr. 27) grupate pe domenii.

61 În cadrul Consiliului Naţional al IMM-urilor private din România, în primul FORUM al IMM-urilor dinRomânia, în 1996, la FORUM-ul din 1999 şi la numeroase mese rotunde şi dezbateri organizate la cele 68 defiliale ale organizaţiei.

62 Două anchete de teren asupra unui eşantion de peste 1200 întreprinzători, pe baza unor chestionare elaborateşi analizateîn comun cu specialiştii de la Universitatea Cambridge – Marea Britanie şi Facultatea deManagement de la De Paul University – Chicago, SUA.



136 Managementul întreprinderilor mici şi mijlocii Principalele domenii în care se manifestă constrângeri,

dificultăţi şi bariere majore pentru IMM-uri

Figura nr. 27

Domeniul financiar-monetar:− indicele ridicat al inflaţiei, superior nivelului prognozat de oficialităţi în fiecare din

ultimii patru ani şi cel mai mare din toate ţările din zonă;− rata fluidă a cursului de schimb a leului în raport cu valutele străine principale;− acces limitat la valută a IMM-urilor şi la costuri ridicate, aproape duble faţă de cele

practicate pe piaţa internaţională, ajungând nu rareori la 18%;− fluiditatea reglementărilor activităţilor financiar-monetare, ce induce nesiguranţă şi

instabilitate economică în IMM-uri;− nivelul foarte redus de capitalizare al IMM-urilor, ceea ce le face foarte vulnerabile

la şocurile economice;

INFORMAŢIONALCOMUNICA-

ŢIONAL

DOMENII

FINANCIAR MONETAR COMERCIAL-

MARKETING

TEHNIC-INOVAŢIONA

L

EDUCAŢIONAL

CULTURAL

LEGISLATIV

INSTITUŢIONAL-ADMINISTRATIV

MANAGERIAL

BANCAR FISCAL



138 Managementul întreprinderilor mici şi mijlocii− utilizarea unei baze de impozitare care nu stimulează în suficientă măsură creşterea

eficienţei şi dezvoltarea IMM-urilor 65;− fluiditatea reglementărilor fiscale şi a procedurilor de aplicare a acestora, ceea ce face

dificilă şi uneori aproape imposibilă o previzionare financiară corectă a evoluţieifirmei şi, implicit de stabilire riguroasă de strategii şi politici globale ale organizaţiei;

− proceduri greoaie şi interpretabile pentru determinare şi plată a unor impozite şi taxe,inclusiv impozitul pe profit;

− regim sever de aplicarea a fiscalităţii asupra IMM-urilor private, comparativ cusocietăţile comerciale de stat şi companiilor naţionale, ceea ce conferă ultimelor unavantaj competitiv;

− controale excesive din partea organismelor de control şi nu întotdeauna corecte,asupra modului de determinare şi achitare a obligaţiilor fiscale către stat;

Domeniu comercial-marketing:− piaţă internă cu funcţionalitate greoaie, instabilă chiar, care frecvent nu funcţionează

după regulile concurenţei, aşa cum se practică în ţările cu economie de piaţăautentică;

− contractele comerciale nu oferă, în realitate, certitudinea aplicării prevederilor, maiales a recuperării sumelor prevăzute, ceea ce generează mare nesiguranţă financiară şicomercială IMM-urilor;

− dificultatea obţinerii de către IMM-uri a unor materii prime de bază (tablă de oţel,cupru etc.) şi semifabricate de la societăţile comerciale de stat şi companiilenaţionale;

− absenţa unor sisteme de distribuţie funcţionale şi accesibile ca preţ pentru cea maimare parte a produselor care se fabrică şi se vând în România;

− existenţa a numeroşi intermediari, în special pentru materiile prime, semifabricatele, piesele de schimb deficitare sau oferite de întreprinderi care deţin monopolul producerii lor, ceea ce se reflectă în preţuri excesive şi lipsa de siguranţă înaprovizionare;

− insuficienţa stimulentelor economice acordate IMM-urilor pentru a exporta;− scăderea substanţială şi dintr-o dată a taxelor vamale la numeroase produse, ceea ce a

sporit brusc concurenţa străină pentru produsele indigene;− plata TVA-ului pentru echipamentele importate la intrarea lor în ţară şi nu la punerea

lor în funcţiune, ceea ce grevează substanţial costurile investiţiei şi implicit posibilitatea efectuării lor de către IMM-uri;− accizele mari la unele produse, ceea ce afectează posibilitatea de dezvoltare a unei

importante părţi din IMM-urile aflate în sfera comerţului;− absenţa potenţialului de a elabora studii de marketing la quasitotalitatea IMM-urilor;− insuficienţa organizaţiilor care oferă servicii de marketing de calitate superioară şi la

preţuri accesibile;

65 În alte ţări, cum ar fi Germania, se utilizează, cu performanţe economice superioare, bine cunoscute, o altă bază de impozitare.



Capitolul 2 139− insuficienta înţelegere a necesităţii şi modului de utilizare a studiilor de marketing de

către IMM-uri.

Domeniul tehnic-inovaţional:− absenţa stimulentelor pentru IMM-urile care concep şi fabrică produse realmente noi,

aşa cum se practică în ţările dezvoltate;− absenţa practică a parcurilor tehnologice, a tehnopolurilor;− inaccesibilitatea practică a IMM-urilor private cu profil de cercetare-dezvoltare66 -

până în anul 1997- la fondurile Ministerului Cercetării şi Tehnologiei (MTC);− discriminarea IMM-urilor private - faţă de societăţile comerciale de stat şi companiile

naţionale - în ceea ce priveşte accesul la rezultatele cercetărilor centrelor şi institutelor de cercetare şi proiectare de stat, obţinute pe baza finanţării cu bani publici de la

MCT;− incubatoarele de afaceri se afla într-o fază incipientă de dezvoltare;− absenţa unei strategii şi a unor politici naţionale inovaţionale, care să cuprindă un

modul special pentru IMM-uri;

Domeniul educaţional:− insuficienţa programelor de pregătire managerial-intreprenoriale, specializate pentru

IMM-uri;− calitatea slabă a unei mari părţi din programele de pregătire oferite IMM-urilor de

centrele de pregătire, centrele de afaceri etc., inclusiv a unora cu finanţare externă;− insuficienta înţelegere de către întreprinzători a necesităţii de a-şi însuşi cunoştinţele

manageriale şi economice de baza, ce condiţionează funcţionarea eficace şidezvoltarea unui IMM privat;

− absenţa unor programe de pregătire pentru unele profesiuni clasice (rotari, olari,covrigari, bragagii) necesare mai ales microîntreprinderilor cu specific local;

− existenţa a numeroase judeţe din ţară, în care nu funcţionează centre de pregătire pentru întreprinzători-manageri, personal managerial şi economic pentru IMM-uri;

Domeniul managerial:− o parte apreciabilă dintre întreprinzatorii români nu înţeleg suficient mecanismele

economiei de piaţă şi nu posedă cunoştinţele de management strict necesare

supravieţuirii şi dezvoltării pe termen mediu şi lung;− nealocarea de către quasitotalitatea întreprinzătorilor de resurse pentru a se dota cu

mecanisme manageriale absolut necesare pentru funcţionarea eficace şi eficientă, încondiţiile economiei de piaţă;

− apelarea insuficientă de către întreprinzători-manageri, inclusiv din întreprinderile cuun potenţial apreciabil, la serviciile profesioniste de management, marketing,financiare, juridice etc;

− absenţa prognozelor privind evoluţiile principalelor ramuri şi subramuri ale economieinaţionale în contextul internaţionalizării activităţilor economice ale asocierii la U.E.;

66 Nu şi a celor privatizate.



140 Managementul întreprinderilor mici şi mijlocii− calitatea slabă a strategiei şi politicilor economice naţionale care să ofere reperele

necesare direcţionării, dezvoltării şi funcţionării IMM-urilor într-o viziune pe termen

lung.

Domeniul informaţional-comunicaţional:− resursele insuficiente de care dispun IMM-urile pentru a-şi putea cumpăra informaţiile

necesare;− acces dificil al întreprinzătorilor la informaţii financiar-bancare;− acces dificil al întreprinzătorilor la informaţii comerciale privind piaţa internă şi

externă;− acces dificil al întreprinzătorilor la informaţiile tehnice şi ştiinţifice;− nesesizarea de către o parte apreciabilă a întreprinzătorilor a necesităţii de a deţine

informaţii vitale comerciale, financiare, tehnice, juridice etc. privitoare la domeniullor de activitate;− dotarea informatică necorespunzătoare a celei mai mari părţi din IMM-uri;− insuficienta comunicare instituţională a IMM-urilor;− prea puţine centre specializate pe furnizarea de informaţii pentru IMM-uri, care să

acţioneze, ca sferă şi calitate a serviciilor, similar numeroaselor infocentre din UE67;− inexistenţa unei (unor) bănci informaţionale destinate exclusiv IMM-urilor, care să le

ofere servicii gratuite sau la preţuri accesibile în condiţiile actuale.

Domeniul instituţional-administrativ:−

inexistenţa unei infrastructuri instituţionale suficient de operaţională, care săcontribuie realmente la sprijinirea desfăşurării activităţilor IMM-urilor;− transparenţa redusă a numeroase proceduri administrative la nivel naţional şi local;− birocraţia pronunţată ce predomină în sistemul administraţiei de stat locale şi centrale,

situaţie ce impietează asupra soluţionării problemelor cu care IMM-urile suntconfruntate, probleme ce ţin de competenţa administraţiei;

− amplificarea fenomenului de corupţie, facilitat şi de nivelul redus al salariilor personalului care lucrează în sectorul administraţiei publice şi de lipsa unui controlsistematic asupra activităţii şi comportamentului acestora;

− subevaluarea, uneori chiar ignorarea, de către organismele administraţiei de statcentrale şi locale, a specificului şi problemelor IMM-urilor, ceea ce s-a reflectat şi se

reflectă negativ în deciziile şi acţiunile acestora;− insuficienta consultare a reprezentanţilor organizaţiilor IMM-urilor de către

organismele administraţiei de stat, în frunte cu guvernul, la elaborarea proiectelor delegi, ordonanţe guvernamentale, hotărâri ministeriale etc.,

− neimplicarea în organismele de conducere ale administraţiei de stat, centrale şi locale,a căror activitate are în vedere sectorul de IMM-uri (MIC, MA etc.), a reprezentaţilor acestora;

67 În UE sunt circa 300 infocentre, finanţate integral sau parţial din bugetul UE, bugetele naţionale şi locale.



Capitolul 2 141− nedesemnarea pe plan local, din pământul public, (a unor zone de dezvoltare

economică)68, destinate special înfiinţării şi dezvoltării IMM-urilor care, treptat să fie

înzestrate cu dotările necesare;

Domeniul legislativ:− legislaţie economică incompletă şi, uneori chiar contradictorie datorită coexistenţei de

reglementări provenind din trei regimuri juridice de drept - de până în 1948, din perioada comunistă şi de după 1989 - şi a necorelării lor;

− grad relativ redus de stabilitate a legislaţiei cu tendinţă de amplificare chiar în ultima perioada, ceea ce creează mari probleme IMM-urilor în a-şi conduce şi gestionaraţional activităţile;

− neaplicarea integrală sau parţială a unor legi−

numărul excesiv de ordonanţe de urgenţă adoptate de Guvernul României− legislaţie fiscală disipată şi confuză, frecvent modificată, generatoare de mari

probleme IMM-urilor, în special în ceea ce priveşte elaborarea şi implementarea destrategii şi politici financiare;

− proceduri greoaie în concretizarea a numerose legi sau ordonanţe, cum ar fi cele privind impozitarea profitului, înfiinţarea, funcţionarea şi lichidarea societăţilor comerciale etc.;

− birocratism pronunţat, şi nu rareori, chiar corupţie în activitatea organismelor judiciare, organismelor de control economic etc., privitoare la respectarea legalităţiide către IMM-uri.

Domeniul cultural:− necunoaşterea şi subevaluarea contribuţiei IMM-urilor la funcţionarea eficace a

economiei, alimentarea bugetului statului, restructurarea şi demonopolizareaeconomiei naţionale de către majoritatea populaţiei, inclusiv de către o parteimportantă a factorilor de decizie politici, economici etc. de la nivel naţional şi local;

− rezerva şi chiar ostilitatea unei părţi apreciabile a populaţiei faţă de întreprinzători şi,implicit, de IMM-uri, ceea ce influenţează negativ evoluţia fenomenuluiintreprenorial;

− reflectarea în mass-media, în quasitotalitate, numai a aspectelor negative aleactivităţilor IMM- urilor, cu prezentarea doar nesemnificativă a contribuţiei şi rolului

lor în economie şi societate;− intervenţiile populiste ale unor leaderi politici în vederea obţinerii de capital electoral,

ce aparţin practic la toate partidele, prin care se supralicitează manifestările negativedin domeniul intreprenorial, ceea ce contribuie la deteriorarea imaginiiîntreprinzătorilor şi IMM-urilor;

− absenţa la nivel naţional a unor programe concepute profesionist, care să promovezeimaginea întreprinzătorului ca simbol şi personaj cheie* al economiei de piaţă şi aIMM-urilor, ca principala sa componentă.

68 Aceasta practică este larg utilizată în numeroase ţări, cum ar fi de exemplu SUA, cu foarte bune rezultate.* Celelate personaje cheie ale economiei de piaţă sunt: managerul, bancherul, investitorul, brokerul ş.a.



142 Managementul întreprinderilor mici şi mijlociiÎntreprinzătorii resimt dificultăţile menţionate prin intermediul contactelor cu organismele

guvernamentale şi neguvernamentale care se ocupă de problematica implicată. Din tabloul

elementelor contextuale şi endogene IMM-urilor care le influenţează înfiinţarea, funcţionarea,evoluţia şi performanţele, nu poate să lipsească stabilirea cauzelor majore care le împiedicădezvoltarea. Sintetic, acestea sunt rezumate în tabelul nr. 13.

Cauze majore care împiedică dezvoltarea IMM-urilor Tabelul nr. 13

Nr.

crt.

Cauze

1 Comprimarea pie ii interne, începând cu anul 1996ţ2 Inaccesibilitatea pân în 1999 a spa iilor şi echipamenteloră ţ

neutilizate din societ ile de stat şi regiile autonomeăţ **

3 Absen a creditelor de dezvoltare şi accesul dificil la credite curenteţ4 Infla ie mare şi fluctuantţ ă5 Nivelul ridicat şi fluctuant al dobânzilor bancare6 Fiscalitate mare***

7 Absen a stimulentelor pentru investi ii şi dezvoltareţ ţ8 Blocajul financiar din economie9 Discriminarea IMM-urilor vis-a-vis de firmele de stat10 Birocra ie mare privind înfiin area şi desfiin area firmelorţ ţ ţ

11 Posibilit i reduse de garantare a creditelorăţ12 Contacte întâmpl toare cu parteneri de afaceri str iniă ă13 Decizii şi ac iuni ale administra iei centrale şi locale nefavorizanteţ ţ

IMM-urilor14 Accesul dificil al IMM-urilor la informa ii economice interne şi externeţ15 Preg tirea managerial şi economic necorespunzatoare aă ă ă

întreprinz toriloră16 Corup ia din administra ia public şi sistemul judiciarţ ţ ă17 Controale excesive asupra IMM-urilor18 Legisla ie economic incomplet , stufoas şi contradictorieţ ă ă ă

19 Organiza ii de IMM-uri insuficient de puternice pentru a le ap ra şiţ ă promova interesele specifice20 Re inerea şi chiar ostilitatea unei p r i a popula iei fa deţ ă ţ ţ ţă

întreprinz tori şi IMM-uri privateă21 Absen a unei strategii na ionale riguroase pentru IMM-uriţ ţ22 Absen a unei strategii economice na ionale globale riguroaseţ ţ

* * Practic, 10 ani, aproape jumătate din spaţiile, echipamentele, utilajele etc. din sectorul de stat şi public austat neutilizate, uzându-se fizic şi moral.

* ** 84 de taxe, impozite şi contribuţii pentru 15 fonduri speciale.



Capitolul 2 143

2.5.6. Principalele resurse şi oportunităţi pentru IMM-uri

Prezentarea şi perceperea realistă a situaţiei IMM-urilor este condiţionată şi de punctareaelementelor contextuale propice activităţii acestora. Reliefarea acestora este de natură să asigurefundamentul pentru perfecţionarea şi dezvoltarea lor, fiind esenţială pentru constituirea cadruluifavorizant funcţionării şi creşterii performanţelor IMM-urilor.

În continuare punctăm succint care sunt, în opinia noastră, resursele şi oportunităţile pentru IMM-uri în perioada actuală:

1. circa 40% din spaţii şi echipamente neutilizate din societăţile comerciale de stat şicompaniile naţionale. Aceste active, componente majore a bogăţiei naţionale, rezultat aleforturilor întregii populaţii, reprezintă o valoare de câteva ori mai mare decât ceaînglobată de patrimoniile sutelor de mii de IMM-uri existente. Reintroducerea lor încircuitul economic, valorificarea lor prin IMM-uri, s-ar reflecta în crearea a milioanelocuri de muncă, venituri suplimentare substanţiale la bugetul statului, creşterea notabilăa ofertei de produse şi servicii etc.;

2. disponibilitatea pentru efort şi timpul mare acordat activităţilor IMM-urilor de cătremajoritatea întreprinzătorilor români, care muncesc frecvent peste 60 h pe săptămână;

3. nivelul bun de instruire generală şi profesională a populaţiei României, peste mediamondială, de natură să faciliteze înfiinţarea şi dezvoltarea de firme private;

4. existenţa unor importante resurse naturale - petrol, gaze, cărbune, sulf, roci, păduri, apeetc. -, ce oferă resurse şi obiect de activitate IMM-urilor;

5. fabricarea în România a unei varietăţi de echipamente care, în mare parte, prezintă un

bun raport preţ-calitate, fiind de regulă net mai accesibile economic şi tehnicîntreprinzătorilor români, decât oferta similară din străinătate;6. condiţii naturale excelente pentru turism şi agricultură, ramuri economice cu mari

perspective potrivit aprecierilor specialiştilor şi în contextul evoluţiilor economicemondiale;

7. piaţa internă, reprezentată de cei aproape 23.000.000 de consumatori, de dimensiunemedie în Europa, piaţă care în condiţiile relansării economiei va creşte rapid şisubstanţial, dată fiind faza evoluţiei economice în care ne aflăm;

8. poziţia geo-strategică a României, la intersecţia unora dintre importantele căi decomunicaţii europene, cu acces la Marea Neagră, încorporând o porţiune apreciabilă aDunării, cel mai mare69 şi important fluviu european etc.

9. un sistem de învăţământ cu un nivel şi potenţial apreciabil, care poate oferi practicîntreaga gama de servicii educaţionale şi, parţial, chiar inovaţionale, necesare IMM-urilor;

10. existenţa unui mare număr de institute şi centre cu profil de cercetare-dezvoltare, multe posedând un know-how apreciabil, de care IMM-urile au mare nevoie, mai ales dinramurile de vârf ale industriei;

11. existenţa unui mare număr de IMM-uri private care oferă posibilitatea unui apreciabilnumăr de persoane, de ordinul sutelor de mii, să se familiarizeze într-o anumită măsură

69 Facem abstracţie de fluviul Volga, care are o poziţionare specială, fiind plasat în subcontinentul slav.



144 Managementul întreprinderilor mici şi mijlociicu specificul funcţionării şi conducerii firmelor private. Aceste persoane reprezintă unizvor potenţial de noi întreprinzători, care posedă deja cunoştinţe apreciabile

intreprenoriale şi managerial-economice;12. liniile de credite pentru export finanţate de băncile internaţionale, derulate prin băncile

româneşti (BRD, BC, BR etc.), care oferă credite în valută70 unei anumite categorii deIMM-uri;

13. creditele cu dobândă redusă oferite de MMPS pentru IMM-urile care angajează şomeri.Deşi mărimea lor nu este foarte mare, acestea au contribuit şi contribuie în continuare lacapitalizarea şi dezvoltarea unor IMM-uri;

14. programele de asistenţă ale UE, ce au contribuit la dezvoltarea centrelor pentru IMM-uri, la pregătirea managerială şi economică a personalului acestora;

15. apariţia unor instituţii financiare, cum ar fi Fondul Româno-American, care oferă unele posibilităţi de finanţare, mai ales IMM-urilor cu un potenţial economic mai ridicat;

16. accelerarea privatizării şi restructurării economiei româneşti se va reflecta în noi resursetehnico-materiale, umane şi informaţionale şi nişe pe piaţă pentru IMM-uri;

17. creşterea proporţiei populaţiei, comparativ cu perioada anterioară, care înţelege că fărăaccelerarea înfiinţării şi dezvoltării IMM-urilor, nu se poate realiza construcţiaeconomiei de piaţă şi relansarea activităţii economiei;

18. construirea în mare măsură a sistemului legislativ, instituţional, economic etc., caurmare a deciziilor şi acţiunilor din perioada 1990-1999, care oferă, în cele mai multe

privinţe, un cadru mai propice pentru activităţile IMM-urilor;19. platformele politico-ideologice ale principalelor partide politice ce guvernează ţara, în

care dezvoltarea IMM-urilor private constituie o prioritate răspicat afirmată.

20. Realizarea unei variante de strategie de integrare în UE, în care un capitol distinct esteconsacrat IMM-urilor.

2.5.7. Caracteristicile întreprinzătorilor români

Factorul determinant în cadrul activităţilor intreprenoriale îl reprezintă - fără nici oîndoială - întreprinzătorul. De aici, necesitatea şi importanţa deosebită a cunoaşterii sale dinmultiple puncte de vedere. În acest scop am realizat o anchetă, ale cărei rezultate le prezentămsintetic în continuare. Deşi eşantionul a fost mare - 850 întreprinzători - şi a cuprins 21 de

judeţe, considerăm că elementele rezultate nu trebuie absolutizate, ci considerate ca indicative.Sintetic, potrivit investigaţiei noastre71, întreprinzătorii români prezintă caracteristicile

încorporate în tabelul nr. 14.

Principalele caracteristici ale întreprinzătorului românTabelul nr. 14

Nr.crt.

Parametrul considerat Elemente de caracterizare

70 Din păcate, la dobânzi destul de mari, superioare celor practicate pe piaţa internaţională, frecvent dublesau şi mai mari.

71 Ancheta a fost realizată de O. Nicolescu şi Doiniţa Şendrea, cu un grup de studenţi de la Facultatea deManagement - ASE



Capitolul 2 1451 Vârsta:

30,5% între 31-40 ani30,7% între 41-50 de ani

Persoanele mature şi cele de vârstă mijlocie predomină.

2 Sex Întreprinzătorii bărbaţi reprezintă majoritatea, cu o pondere de 75,5%.

Pregătire profesională Întreprinzătorii cu pregătire tehnică (48,3%) şieconomică (27,6%) sunt majoritari.

3 Experienţă în activitatea profesională

Peste 60% dintre întreprinzători au o vechime de peste 10 ani.

4 Stare civilă Întreprinzătorii căsătoriţi reprezintă peste treisferturi.

5 Domeniul actual al afacerilor Comerţul este cel mai frecvent - peste 65%6 Grad de implicare a membrilor familiei întreprinzătorului

Ridicat, în peste 60% din IMM-uri.

7 Capital deţinut Peste 50% din întreprinzători au unul sau maimulţi parteneri de afaceri

8 Amploarea eforturilor Aproape jumătate dintre întreprinzători muncesc peste 60 ore săptămânal; rar peste 50% între 40-60ore pe săptămână (vezi figura nr. 28)

Din tabel rezultă marea varietate a întreprinzătorilor români. Cu toate acestea, se poatecontura un portret robot al întreprinzătorului român - persoană matură, de sex masculin, cu

pregătire superioară, foarte muncitor, intrând frecvent în relaţii de parteneriat cu alţiîntreprinzători, implicând adesea şi membrii familiei în activitatea sa şi având ca domeniu deactivitate cel mai frecvent comerţul. O trăsătură definitorie a sa este numărul de ore alocatfirmei, aşa cum se poate vedea din informaţiile încorporate în figura nr. 28.

Numărul ore acordate firmelor săptămânal de către întreprinzător




peste 60 ore

47.5%

sub 20 ore

2.90%

41-60 ore

37.60%

21-40 ore

12%

Figura nr. 28.

2.5.8. Performanţele economice ale IMM-urilor

Pe lângă evoluţia dimensională şi structurală a sectorului intreprenorial, deosebit deimportante sunt elementele privitoare la eficienţa sa. Un prim aspect pe care-l abordăm se referăla eficienţa de ansamblu a sectorului de IMM-uri în cadrul economiei naţionale . Pentru a oilustra ne referim doar la câteva aspecte de esenţă, întrucât informaţiile necesare pentru oanaliză mai aprofundată fie lipsesc, fie prezintă un grad de nesiguranţă apreciabil.

În cadrul sectorului privat, a cărui componentă economică principală o reprezintă IMM-

urile, se află circa 20% din avuţia naţională - restul fiind în proprietatea statului sau publică. Înaceste condiţii, sectorul privat, în ultimii 4 ani, a furnizat peste 50% din veniturile la bugetulstatului, în 1999 trecând de 60%.

Concluzia este una singură: sectorul IMM-urilor este în termenii performanţeifinanciare , esenţială în ultimă instanţă, net superior sectorului economic de stat şi public.Această constatare este concordantă cu ceea ce se întâmplă în economiile tuturor ţărilor şi incităla optimism, concomitent cu imboldul pentru accelerarea privatizării economiei şi asigurareaunui context economic normal pentru activitatea IMM-urilor.

Al doilea aspect considerat se referă la performanţele economice în cadrul sectoruluide IMM-uri. Pentru a le evalua avem în vedere cifra de afaceri şi valoarea adăugată pe unsalariat (vezi tabelul nr. 15).



Capitolul 2 147

Cifra de afaceri şi valoarea adăugată pe salariat

(milioane lei, preţuri curente)Tabelul nr. 15

Nr.crt.

Industrie Construcţii Comerţ Servicii Total

Cifra de afaceri1 Micro-

întreprinderi69.6 58,9 143,4 59,1 117,7

2 Întreprinderimici

51,5 37,0 146,4 60,4 89,4

3 Întreprinderi

mijlocii

45,6 32,1 122,8 40,3 58,2

4 Total IMM 52,3 35,9 141,1 53,3 90,3Valoarea adăugată brută

5 Micro-întreprinderi

17,4 19,8 14,0 14,8 14,7

6 Întreprinderimici

13,7 13,8 17,9 15,9 15,7

7 Întreprinderimijlocii

14,5 13,1 16,6 15,5 14,8

8 Total IMM 14,8 13,9 15,4 15,3 15,0

Din examinarea informaţiilor cuprinse în tabel rezultă mai multe elemente care merităsă fie relevate:

− Nivelul productivităţii aparente (cifra de afaceri/salariat) şi al valorii adăugate pesalariat descresc odată cu dimensiunea firmei;

− Variaţiile între clasele de întreprinderi după dimensiune şi sectorial sunt mai ample pentru valoarea adăugată pe salariat, comparativ cu productivitatea aparentă;

− Cel mai ridicat nivel al productivităţii aparente se înregistrează la nivelulmicroîntreprinderilor şi, respectiv, în comerţ;

− Cel mai scăzut nivel a productivităţii aparente se înregistrează la firmele mijlocii şi înconstrucţii;

−

Valoarea adăugată pe salariat cea mai mare este la nivelul microîntreprinderilor şi încomerţ, diferenţele sectoriale sunt sensibil mai mici comparativ cu cele referitoare la productivitatea aparentă;

− Valoarea adăugată pe salariat cea mai scăzută se constată în construcţii şi la firmelemijlocii.

Un alt indicator relevant pentru eficienţă este mărimea cheltuielilor de exploatare la1.000 lei venituri din exploatare ale căror parametri sunt reflectaţi în tabelul nr. 1672 .

72 x x x Sectorul privat al IMM-urilor, op. cit., p. 42.



148 Managementul întreprinderilor mici şi mijlociiCheltuieli pentru exploatare la 1.000 lei venituri din exploatare

Tabelul nr. 16

Nr.crt.

Industrie Construciiţ

Comerţ Servicii Total

1 Micro 836,0 818,3 937,7 872,1 922,42 Mici 848,9 815,2 922,9 891,0 899,73 Mijlocii 850,1 826,4 925,8 896,6 886,0

Total 846,2 821,9 931,9 884,3 908,0

O primă concluzie ce rezultă din analiza informaţiilor respective, se referă la nivelulrelativ ridicat al cheltuielilor, 908 lei la 1.000 lei cifră de afaceri. Ţinând cont şi de legislaţia

autohtonă, care nu permite includerea unei părţi din cheltuielile cu reclama, protocolul,deplasarea etc. în cheltuieli, precum şi de nivelul acestui indicator în alte ţări, putem aprecia căîn România este ridicat, ceea ce denotă o eficienţă scăzută a IMM-urilor.

Pe clase de mărime se constată că firmele mijlocii au nivelul cel mai bun al cheltuielilor la 1.000 lei, cifra de afaceri 886 lei, cea mai defavorabilă situaţie fiind la nivelulmicroîntreprinderilor 922,4 lei. Sectorial, situaţia se prezintă cel mai bine în construcţii, cu unnivel de 821,9 lei/1000 lei cifra de afaceri şi cel mai defavorabil în comerţ 931,9 lei/1000 leicifră de afaceri73.

Concluzionând, sectorul de IMM-uri din România, în ciuda dimensiunii sale reduse ca pondere în avuţia naţională, dovedeşte o capabilitate de performanţă superioară, care variazăînsă între limite largi, în funcţie de dimensiunea firmelor şi sectorul de activitate74.

2.5.9. Priorităţi şi recomandări în vederea relansării IMM-urilor

Pe baza analizelor şi concluziilor din paragrafele precedente, s-a conturat un ansamblu de priorităţi şi recomandări, de natură să asigure consolidarea sectorului de IMM-uri, relansareadezvoltării sale şi implicit a economiei naţionale.

Priorităţile şi recomandările referitoare la IMM-uri au la baza următoarele premise:− IMM-urile constituie sectorul economic cel mai potent, dinamic şi profitabil din

România şi cu cele mai mari perspective de dezvoltare;− dezvoltarea rapidă şi amplă a IMM-urilor reprezintă precondiţia restructurării,

privatizării şi demonopolizării de fond a economiei româneşti;− IMM-urile private constituie singurul sector care poate să creeze locuri de muncă

pentru a absorbi personalul disponibilizat din sectorul de stat, ca urmare arestructurării şi modernizării;

73 Referitor la acurateţea şi realismul acestor cifre avem rezerve serioase, cunoscut fiind faptul că în firmeledin comerţ se înregistrează frecvent un ridicat nivel de evaziune fiscală.

74 Interesante elemente privind performanţele IMM-urilor se pot găsi şi în lucrarea lui Gh. Zaman,Întreprinderile mici şi mijlocii - structură şi performanţe de eficienţă economică, Comunicare CNIMMPR,Bucureşti, 1997.



Capitolul 2 149− IMM-urile private sunt principalele surse ale constituirii clasei de mijloc, cu rol

decisiv în asigurarea stabilităţii sociale şi politice a României75;− IMM-urile private, datorită particularităţilor, necesită o abordare economico-socială

sensibil diferită de cea din firmele din sectorul de stat, la baza căreia trebuie să se afleo strategie şi politici specifici.

Soluţionarea coerentă şi eficace a multiplelor probleme cu care este confruntat sectorul deIMM-uri în prezent, pornind de la cauzele care le generează, este condiţionată de acţionarea în

principalele domenii care determină, în fapt, funcţionalitatea şi performanţele lor. În continuare, prezentăm selectiv şi sintetic, sub formă de recomandări, soluţiile conturate, ţinând cont deimpactul anticipat asupra activităţilor IMM-urilor şi asupra economiei şi populaţiei.Recomandările sunt diferite şi grupate pe domenii76, delimitate în funcţie de natura activităţilor implicate (vezi figura nr. 28).

Încadrarea pe domenii a recomandărilor intreprenoriale propuse

Figura nr. 29

Recomandarea 1: Accesul IMM-urilor private, prin închiriere, cumpărare sauleasing, la spaţiile şi echipamentele de producţie neutilizate în societăţile comerciale destat şi companiile naţionale. Pentru a fi operaţională această recomandare, este necesar să se

75 Aprofundate şi complexe argumente pe acest plan au fost prezentate şi discutate la Forumul claseimijlocii, organizat de Asociaţia Oamenilor de Afaceri, CNIMMPR şi Camera de Comerţ şi Industrie aRomâniei, Bucureşti, februarie, 1999.

76 Unele recomandări, datorită conţinutului complex se încadrează în mai multe domenii.

D O M E N I I

FISCALBANCAR INFORMATIONAL

ECONOMICO-COMERCIAL

LEGISLATIV

INSTITUTIONAL MANAGERIAL

EDUCATIONAL

INOVATIONAL

R2 R3 R4 R5 R6 R7 R9 R14 R16

R1

R4

R5

R8

R13

R19

R15 R17 R20

R10

R11

R12

R13

R14

R15 R17 R18

R20 R20 R20

R20

R18 R20

R20

R20

R20



150 Managementul întreprinderilor mici şi mijlociifundamenteze pe motivarea economică a părţilor implicate. În vederea stimulării firmelor destat şi publice să introducă în circuitul economic spaţiile şi echipamentele de producţie

neutilizate, se recomandă să li se acorde anumite facilităţi. Concomitent, se propuneintroducerea unei taxe speciale anuale, pentru spaţiile şi echipamentele nefolosite.

Recomandarea 2: Diferenţierea impozitelor pe profit în funcţie de ramura deactivitate şi de mărimea profitului. În ramurile mari consumatoare de capital şi cu ocomplexitate mai mare a activităţilor, este firesc ca impozitul pe profit să fie redus. Propunemdeci impozite pe profit care să fie cele mai mici în industrie, agricultură şi construcţii,următoarele categorii reprezentându-le firmele din transporturi şi telecomunicaţii, urmate decele din servicii şi, în final, întreprinderile din comerţ. Operaţionalizarea acestor propuneri, cerăspund unor stringente necesităţi, presupune o nouă politică fiscală, care să aibă la bază

premisa că la baza dezvoltării economice se află încurajarea investiţiilor şi luarea în considerarea diferenţelor sectoriale şi dimensionale din economie.

Recomandarea 3: Neimpozitarea profitului reinvestit de IMM-urile din industrie,agricultură, construcţii, transporturi şi telecomunicaţii şi reducerea la jumătate aimpozitului pentru profitul reinvestit în servicii şi comerţ. Stoparea actualei crize economiceşi relansarea procesului investiţional este condiţionată de recapitalizarea firmelor şi sporireasumelor de care dispun pentru modernizare şi dezvoltare. În consecinţă, propunem ca, înramurile mari consumatoare de capital, cele care produc mărfuri industriale şi agricole, carefinalizează investiţii etc. IMM-urile să beneficieze de scutire totală de impozite, pentru profitulreinvestit. În ramurile în care capitalul necesar şi complexitatea activităţilor sunt mai mici -comerţ şi servicii - considerăm că este suficient de stimulativă diminuarea parţială, la 50%, aimpozitului pe profitul reinvestit.

Recomandarea 4: Stimularea creării de locuri de munca şi a exportului IMM-urilorprin acordarea de facilităţi fiscale. Întrucât, în condiţiile accelerării restructurării, sedisponibilizează un număr mare de persoane, crearea de locuri de muncă este o prioritate pentrueconomia şi societatea românească. În consecinţă, propunem reducerea impozitului pe profit

pentru IMM-urile care creează locuri de muncă pentru personalul disponibilizat în urmarestructurării şi privatizării. Concretizarea acestei recomandări este condiţionată de revederea

politicilor de ocupare a forţei de muncă, fiscale şi de export.Recomandarea 5: Acordarea de facilităţi fiscale IMM-urilor care investesc în zonele

economice confruntate cu probleme de restructurare deosebite sau cu un nivel scăzut dedezvoltare77. La soluţionarea problemelor sociale şi economice grave din anumite zone, în care

procesele de restructurare sunt deosibit de intense - cazul zonelor profilate pe minerit de

exemplu - o contribuţie majoră, de neînlocuit o poate aduce înfiinţarea şi dezvoltarea rapidă şiamplă a IMM-urilor. În acest scop apreciem ca IMM-urilor care se înfiinţează în aceste zone şicreează locuri de muncă, să li se acorde facilităţi fiscale mai ample, de natură să atragă rapidcapitaluri interne şi externe în aceste zone, să dezvolte afaceri profitabile, creând numeroaselocuri de muncă, contribuind la rezolvarea rapidă a problemelor complexe cu care suntconfruntate.

Recomandarea 6: Transformarea unei bănci de stat într-o bancă de dezvoltare(investiţii) pentru IMM-uri, care să le acorde credite pe termen mediu şi lung. Unul dintrecele mai mari handicapuri pe care le au întreprinzătorii români, comparativ ce cei din ţările77 Reglementările adoptate în ultima perioadă prevăd asemenea facilităţi pentru zonele defavorizate, dar

operaţionalizarea lor este destul de greoaie.



Capitolul 2 151dezvoltate, care îi împiedică să se dezvolte amplu şi rapid, este absenţa creditului de dezvoltare,care se acordă pe o perioada de cel puţin 3 ani şi care beneficiază de o perioadă de graţie de

minimum un an. Prezenta recomandare îşi propune să elimine acest handicap major prinînfiinţarea unei bănci de dezvoltare specializată pe IMM-uri. Pentru a deveni rapid operaţională,considerăm că se recomandă transformarea uneia dintre băncile de stat, cu o puternică reţeateritorială, într-o asemenea bancă. Resursele băncii, organizată că o societate comercială, se vor asigura de către stat - care nu se recomandă să deţină decât maximum 40 - 45 % din capital -alte bănci, asociaţii de IMM-uri, camere de comerţ, FMI, BERD, Banca Mondială etc.Participarea celorlalte bănci din România se poate face după modelul nipon. În Japonia, toate

băncile sunt obligate să păstreze 2 - 4 % din activele lor în banca specializată pe finanţareadezvoltării IMM-urilor. Strategia, modalităţile şi condiţiile de finanţare ale IMM-urilor de cătreBanca IMM-urilor, se recomandă să fie stabilite de un Consiliu de Reglementare, alcătuit 50%din reprezentanţii băncii şi 50% din reprezentanţii organizaţiilor patronale ale IMM-urilor şi vafi condus de prim-vicepreşedintele Băncii. Beneficiarii creditelor de dezvoltare furnizate de

bancă vor fi IMM-urile, cu prioritate cele din sectoarele de producţie şi din ramurile care, potrivit strategiei economice naţionale, sunt prioritare pentru dezvoltarea României în actualelecondiţii.

Recomandarea 7: Constituirea treptată a unui sistem de fonduri de garantare şicogarantarea la nivel naţional şi regional pentru finanţarea întreprinzătorilor. Numeroşiîntreprinzători nu îşi pot finaliza idei de afaceri valoroase, datorită insuficientului capital pe careîl posedă. Dezvoltarea unui puternic sistem de fonduri de garantare pentru IMM-uri ar fi denatură să suplinească parţial acest handicap. Primii paşi în această direcţie au început să se facă

prin Programul de finanţare a fondurilor de garantare, administrat de Agenţia de IMM-uri.

Recomandarea 8: Participarea directă şi permanentă a întreprinzătorilor la întâlnirile economice guvernamentale bilaterale şi multilaterale cu alte ţări.Extinderea exportului şi importului, vitale pentru redresarea şi dezvoltarea economică a

României, pentru achitarea datoriei externe şi pentru integrarea în Uniunea Europeană, depindîn măsură decisivă de gradul şi eficacitatea implicării IMM-urilor. Cu toate acestea, se constatăcă, în virtutea obişnuinţei şi în baza unei mentalităţi cu puternice conotaţii în cele cinci deceniide comunism, în continuare la acţiunile guvernamentale de promovare a relaţiilor economiceexterne, participă numai firmele de dimensiuni mari şi, de regulă, doar managerii societăţilor comerciale şi companiilor naţionale de stat şi publice. Situaţia este cu atât mai frapantă, cu câtîn prezent peste jumătate din importul şi exportul României îl realizează IMM-urile private. Înconsecinţă, se impune o modificare radicală a acestei optici şi implicit, a participării IMM-urilor

la activităţile guvernamentale de promovare a relaţiilor economice. Aceasta implică stabilireaunui sistem de conlucrare permanentă între ministerele economice, în primul rând MinisterulIndustriei şi Comerţului şi agenţiile guvernamentale, pe de o parte, şi organizaţiilereprezentative de IMM-uri, pe de altă parte. Practic, la fiecare minister şi agenţieguvernamentală, diferenţiat în funcţie de profil, trebuie să existe şi să se promoveze seturi deafaceri propuse de IMM-uri. De asemenea, delegaţiilor de oameni de afaceri din străinătate,care vin pe linie guvernamentală, este oportun să li se organizeze întâlniri cu întreprinzătoriiinteresaţi. Complementar, în delegaţiile economice guvernamentale, este deosebit de util să

participe întreprinzători a căror activitate şi interese majore corespund obiectivelor şi programului misiunii economice respective.



152 Managementul întreprinderilor mici şi mijlociiRecomandarea 9: Înfiinţarea unei bănci de informaţii naţionale, specializată pe

problemele IMM-urilor. Performanţele şi funcţionalitatea IMM-urilor depind tot mai mult de

accesul rapid şi ieftin la informaţii, care reprezintă în economia actuală un vector de bază aldezvoltării. Resursele şi personalul de care dispun majoritatea IMM-urilor nu le conferăcapacitatea necesară pentru a obţine, pe baze economice, informaţiile vitale de care au nevoie.În vederea surmontării acestei situaţii, propunem înfiinţarea la nivel naţional a unei bănci deinformaţii specializate pe IMM-uri, care să îndeplinească multiple funcţii : sursă de informaţiieconomice (fiscale, vamale, bancare, monetărie etc.) la zi privind principalele reglementări careinfluenţează IMM-urile, cereri şi oportunităţi de afaceri cu parteneri autohtoni şi străini,informaţii privind bonitatea partenerilor potenţiali din ţară şi de peste hotare, sursa de informaţii

privind echipamentele şi tehnologiile de vârf din diversele ramuri de activitate etc. O astfel de bancă de informaţii conectată cu cele peste 22 de centre de pregătire şi consultanţă pentru IMM-uri, înfiinţate de regulă cu asistenţă străină, la care se aibă acces prin conectare toţiîntreprinzătorii interesaţi, gratuit sau la preţuri modice, poate fi o soluţie pentru setea lor cronică de informaţii resimţită în prezent. Racordarea acestei bănci la sistemul infocentrelor dinUE, prezintă interes la fel de mare şi pentru întreprinzătorii din ţările respective.

Recomandarea 10: Organizarea sistematică de programe de pregătire pentru întreprinzători, manageri şi personal de execuţie din cadrul IMM-urilor. Activitateaintreprenorială prezintă un specific pronunţat, necesitând o sferă cuprinzătoare şi variată decunoştinţe şi abilităţi, referitoare la pregătirea, implementarea şi valorificarea unei idei deafaceri folosind un număr redus de persoane. În mod similar, activitatea managerială în IMM-uri incumbă numeroase particularităţi generate de dimensiunea mică a firmei, numărul redus de

personal şi resursele tehnico-materiale, financiare şi informaţionale limitate. Ca urmare, şi sfera

calităţilor, cunoştinţelor, aptitudinilor, deprinderilor intreprenoriale şi manageriale implicateeste sensibil diferită. În consecinţă, pentru întreprinzătorii şi managerii din IMM-uri suntnecesare programe de formare şi perfecţionare specifice. Ca personal de execuţie, IMM-urileutilizează atât muncitori din profesiunile clasice, cât şi din anumite meserii specifice, mai puţincunoscute, referitoare în special la ocupaţii şi/sau tehnologii tradiţionale (rotari, curelari, fierari,olari, covrigari, bragagii etc.). Pentru această a doua categorie de anagajaţi este necesară o

pregătire specifică, care, de regulă, nu se asigură prin sistemul de învăţământ. De aceea, seimpune organizarea pe plan local, pentru profesiunile deficitare, de programe speciale de

pregătire.Recomandarea 11: Introducerea în planurile de învăţământ liceal şi universitar,

indiferent de profil, a unor discipline intreprenorial - manageriale. Practica mondială relevă

că cea mai mare parte a forţei de muncă din economie se regăseşte în cadrul IMM-urilor. În plus, un număr mare de persoane din fiecare ţară (de exemplu în SUA 51 de milioane)desfăşoară activităţi economice de tip intreprenorial, ca întreprinzători sau liber profesionişti.De aceea, întreaga populaţie este necesar să posede un volum minim de cunoştinţeintreprenorial-manageriale. Soluţia folosită în alte ţări, care se recomandă şi în România, esteintroducerea în planul de învăţământ liceal a unei discipline de management-intreprenorial. Încadrul său se recomandă să se prezinte principalele noţiuni privind managementul şi activităţileintreprenoriale, să se explice mecanismele de desfăşurare şi să se înveţe elementele principaleale participării eficace la derularea lor. Desigur, acest curs este necesar să fie predominantaplicativ şi atractiv. Folosirea metodelor active (studii de caz, jocuri manageriale şiintreprenoriale, baterii de teste, simulări economice etc.) este indispensabilă. La nivel



Capitolul 2 153universitar se recomandă un curs de management intreprenorial sensibil mai complex şicomplet, care să înveţe viitorii specialişti cum să înfiinţeze şi să deruleze o afacere şi cum să

conducă o firmă în domeniul lor specific de activitate, ţinând cont de particularităţiletehnologiilor, organizării şi pieţei implicate.

Recomandarea 12: Realizarea unei puternice reţele naţionale de centre deconsultanţă şi pregătire managerial-intreprenorială pentru IMM-uri Performanţele IMM-urilor în ţările dezvoltate demonstrează că acestea nu ar fi fost posibile fără fundamentareaactivităţii lor pe conceptele, metodele şi tehnicile managerial-intreprenoriale profesioniste78.Fireşte, această dependenţă este valabilă şi pentru România. Practica activităţilor IMM-urilor demonstrează că doar într-o proporţie redusă dintre acestea, folosesc în mod sistematicelementele oferite de managementul profesionist. Cauzele principale ale acestei situaţii suntinsuficienta oferta de consultanţă şi pregătire managerială de calitate superioară şi costul săurelativ ridicat în raport cu posibilităţile marii majorităţi a IMM-urilor autohtone. Depăşireaacestor cauze este posibilă numai prin dezvoltarea unei puternice reţele naţionale de centre deconsultanţă şi pregătire managerială, care să acopere întreg teritoriul ţării şi să depăşească celedouă handicapuri, de calitate şi preţ, relevate.

Recomandarea 13: Direcţionarea unei părţi semnificative dintre activităţile decercetare-dezvoltare finanţate de la bugetul statului pentru soluţionarea problemelor cucare se confrunta IMM-urile. În prezent se manifestă un mare decalaj, un adevărat „gap“între contribuţia majoritară pe care IMM-urile o au la obţinerea PIB-ului şi la alimentarea

bugetului statului, pe de o parte, şi măsura nesemnificativă în care beneficiază de resurselealocate de stat pentru finanţarea activităţilor de cercetare-dezvoltare. Practic, în quasitotalitate,activităţile de cercetare-dezvoltare finanţate de Agenţia Naţională de Ştiinţă şi Tehnologie se

realizează în cadrul instituţiilor de stat şi au drept beneficiari societăţile de stat şi companiilenaţionale. Pentru a depăşi o asemenea situaţie, care în mod evident este anormală şicontraproductivă, ţinând cont şi de faptul că sectorul de viitor al economiei îl reprezintă IMM-urile, se recomandă un ansamblu de decizii şi acţiuni care să asigure treptat ca IMM-urile

private să devină furnizori şi beneficiari semnificativi de produse, tehnologii, sistememanageriale etc. noi şi modernizate. Concret, propunem: includerea în programul naţional alcercetării şi dezvoltării a unui capitol distinct, referitor la activitatea de cercetare - dezvoltaredesfăşurată de IMM-urile de profil; asigurarea contractării tematicii solicitate de IMM-urile

private, de către institutele de cercetare ştiinţifică şi dezvoltare tehnologică finanţate de stat;finanţarea activităţii Institutului Naţional pentru IMM-uri, înfiinţat în 1997, ce funcţionează pelângă Consiliul Naţional al IMM-urilor Private din România; cedarea gratuită, către

întreprinderile mici şi mijlocii private, a rezultatelor activităţii de cercetare-dezvoltare finanţatede la buget, în condiţii identice cu cele în care se realizează şi pentru societăţile comerciale destat şi regiile autonome.

Recomandarea 14: Dezvoltarea unei reţele naţionale de incubatoare de afaceri şiparcuri ştiinţifice Perioada contemporană se caracterizează printr-un ritm de producere şiimplementare a progresului ştiinţific fără precedent în istoria omenirii. Ca urmare, inovaţiacompetitivă devine un determinant pentru performanţele unei proporţii tot mai mari de IMM-uri, în principal din industrie, comunicaţii şi construcţii, dar şi cu o frecvenţă crescândă în

78 Termenele managerial şi intreprenorial sunt utilizate în accepţiunea largă, practicată în SUA. Deci, se auîn vedere nu numai elementele strict manageriale şi intreprenoriale, ci şi cele privitoare la marketing, finanţeetc.



154 Managementul întreprinderilor mici şi mijlociiservicii, transporturi, agricultură şi chiar comerţ. În consecinţă, este în interesul naţional de aimplementa în România acele modalităţi de intensificare şi eficientizare a promovării IMM-

urilor centrate pe inovare, care s-au dovedit eficace în alte ţări. Dintre acestea, practicamondială recomandă cu prioritate incubatoarele de afaceri şi parcurile ştiinţifice (tehnopolurile).

Recomandarea 15: Includerea reprezentanţilor organizaţiilor de IMM-uri înorganismele de conducere ale administraţiei publice centrale şi locale. Asupra activităţilor şi performanţelor IMM-urilor, o influenţă majoră exercită organismele administraţiei publice.Pentru a asigura cunoaşterea şi luarea în considerare a problemelor specifice cu care seconfruntă IMM-urile şi pentru a le valorifica marele potenţial de care dispun, esteindispensabilă participarea reprezentanţilor organizaţiilor de IMM-uri în organismele deconducere ale administraţiei publice la toate eşaloanele sale. Concret, propunem ca dinorganismele de management participativ de la nivel de ministere, agenţii guvernamentale,

judeţe, municipii, comune etc. să facă parte ca membri cu drepturi depline şi reprezentanţi aiorganizaţiilor reprezentative de IMM-uri din zona sau domeniul respectiv. Procedând astfel, s-ar facilita adoptarea de decizii şi întreprinderea de acţiuni eficace favorizante consolidării şidezvoltării IMM-urilor, ţinând cont de particularităţile pronunţate care le sunt caracteristice.

Recomandarea 16: Organizarea unei campanii naţionale în mass - media, învederea îmbunătăţirii imaginii întreprinzătorului, a perceperii sale că un simbol(personaj cheie) major al economiei de piaţă. În România se constată că, deşi întreprinzătoriiau un rol şi o contribuţie economică şi socială pozitivă substanţială, acţiunile şi rezultateleobţinute sunt percepute predominant negativ de către mass-media şi populaţie. Există deci odiscrepanţă flagrantă între realitatea intreprenorială şi percepţia sa de către opinia publică.Principala cauză care generează această discrepanţă este prezentarea aproape în exclusivitate în

mass-media a cazurilor de întreprinzători ce au încălcat legea şi a aspectelor negative dinactivitatea intreprenorială, elemente care interesează cu prioritate cititorul, telespectatorul sauascultătorul român. Fireşte, o atare abordare a fost facilitată şi de manifestarea de numeroaseaspecte negative sau îndoielnice în activitatea întreprinzătorilor în fazele de început ale evoluţieicomplexe şi contradictorii spre economia de piaţă. În vederea eliminării sau cel puţin adiminuării puternice a discrepanţei menţionate, cu multiple efecte economice negative asupradesfăşurării activităţilor IMM-urilor, în special, şi a economiei, în general, considerăm necesarăiniţierea unei campanii în mass-media pentru a prezenta cu prioritate aspectele pozitive aleactivităţilor întreprinzătorilor, care sunt preponderente.

Recomandarea 17: Favorizarea dezvoltării organizaţiilor de IMM-urireprezentative. Întreaga perioadă de după 1990 relevă că, fără excepţie, guvernele şi

parlamentele nu au acordat IMM-urilor atenţia impusă de ponderea şi rolul lor într-o economiede piaţă, ceea ce s-a reflectat sintetic, dar copleşitor, în neasigurarea unui mediu favorizantdezvoltării lor şi în situaţia precară a actualei economii. Deşi zeci de mii de întreprinzători auîncercat să intervină prin memorii, plângeri, cereri, reclamaţii, etc. adresate executivului şi

parlamentului, deciziile şi acţiunile acestora, de regulă, au lipsit sau au fost ineficace. În vedereastopării continuării acestei situaţii, cu puternice efecte negative asupra evoluţiei sectorului deIMM-uri şi a economiei în ansamblul său, sunt necesare una sau mai multe organizaţii de IMM-uri puternice, capabile să susţină în mod eficace interesele legitime la nivel naţional şi local.Pentru a asigura satisfacerea acestor necesităţi, propunem următoarele măsuri : includereaorganizaţiilor de IMM-uri pe lista priorităţilor guvernului, în cadrul programelor de asistenţăfurnizate de UE, BM, FMI, SUA, Germania, Japonia etc., pentru a obţine asistenţa specialiştilor



Capitolul 2 155străini în vederea dezvoltării şi fortificării acestor organizaţii; finanţarea din bugetul ANSTI aanalizelor şi cercetărilor realizate de Institutul Naţional al IMM-urilor; asigurarea unui suport

financiar de la bugetul statului, organizaţiilor de IMM-uri reprezentative, egal cu cel asiguratANDR, pentru Direcţia de IMM-uri; scutirea de impozite a veniturilor realizate de organizaţiilede IMM-uri reprezentative, care sunt instituţii non-profit; includerea persoanelor desemnate deorganizaţiile de IMM-uri ca membri permanenţi, cu drepturi depline în conducerea tuturor ministerelor, agenţiilor guvernamentale, consiliilor judeţene şi locale etc. pentru a promova şiapăra interesele specifice IMM-urilor.

Recomandarea 18: Reînfiinţarea Agenţiei de IMM-uri, care în scurta perioadă afuncţionării sale şi-a demonstrat utilitatea. Pentru a fi eficace, se recomandă să se acţioneze pedouă planuri: alocarea unui volum superior de resurse pentru a avea capacitate organizatorico-financiară şi de asistenţă la un nivel semnificativ pentru IMM-uri; implicarea în consiliulmanagerial al agenţiei de reprezentanţi ai organizaţiilor reprezentative de IMM-uri, sporindastfel contactul cu realitatea şi spiritul intreprenorial al acestui important organismguvernamental.

Recomandarea 19: Revizuirea legislaţiei economice referitoare la IMM-uri învederea eliminării elementelor contradictorii şi neconcordanţelor şi operaţionalizarea saintegrală şi fără tergiversări. Activităţile şi rezultatele economico-financiare ale IMM-urilor sunt influenţate direct şi indirect, în multiple forme şi într-o măsură apreciabilă de calitatealegislaţiei. De aceea este esenţial, ca legislaţia cu impact asupra IMM-urilor să fie cât maicompletă, riguroasă, simplă şi uşor de aplicat. În vederea depăşirii acestei situaţii, se impuneacţionarea pe mai multe planuri: revederea şi modificarea unor reglementari legale incomplete,necorespunzatoare sau cu un grad mare de generalitate; stabilirea unor metodologii sau

instrucţiuni de aplicare a legilor, ordonanţelor, a altor acte normative, clare, precise şi uşor deaplicat; armonizarea reglementarilor legislative din România cu directivele U.E. şi practicilevaloroase din cadrul său. Concomitent, toate legile adoptate trebuie aplicate fără întârziere şiintegral, începând, fireşte, cu Legea 133 privind stimularea IMM-urilor private.

Recomandarea 20: Elaborarea unei strategii naţionale a IMM-urilor complete şiriguroase, potrivit cerinţelor ştiinţei managementului. Desigur, baza de plecare poate şitrebuie să o constituie strategia de aderare la UE a României, acceptată de conducerea UE învara anului 2000. Se impune, însă, ca strategia pentru IMM-uri să fie structurată riguros, cuelemente precis definite pentru fiecare din componentele majore ale unei strategii (vezi figuranr. 30):

Componentele strategiei IMM-urilor

MISIUNE

AVANTAJECOMPETITIVE

OBIECTIVEFUNADMENTALE

STRATEGIAIMM-urilor

TERMENE DEREALIZARE OPŢIUNISTRATEGICE

RESURSEALOCATE

1

6 2

35

6




Figura nr. 30.

Definirea strategiei IMM-urilor pe o asemenea structură, utilizată de experţii înmanagement, îi conferă un plus de rigurozitate şi operaţionalitate, favorizând implementarea sarapidă şi eficace. Cu alte cuvinte, îi imprimă caracteristicile necesare pentru a contribuisubstanţial la soluţionarea principalelor probleme care impietez, uneori chiar blochează

funcţionarea şi dezvoltarea IMM-urilor.În elaborarea acestei strategii, deosebit de utile sunt obiectivele şi acţiunile pe termen

mediu, 2000-2004, privind IMM-urile, stabilite de echipa de specialişti formată dinreprezentanţii Consiliului naţional al Întreprinderilor Mici şi Mijlocii Private din România,Agenţiei Naţională de Dezvoltare regională, Camerei Deputaţilor, Senatului etc. cu prilejulelaborării propunerilor strategiei naţionale de integrare în UE.Realizarea unei strategii calitativ superioare nu se poate asigura decât dacă în toate aceste fazesunt implicaţi plenar reprezentanţii organizaţiilor reprezentative de IMM-uri. Interesul major pecare-l au în acest domeniu, cunoaşterea aprofundată a problematicii intreprenoriale şi stilulspecific de lucru de tip intreprenorial, sunt de natură să prevină o abordare birocratic-funcţionărească, care ar putea prelungi derularea acţiunilor prevăzute.

O strategie intreprenorială naţională79, centrată pe crearea unui mediu favorizant pentruIMM-uri, este esenţială pentru relansarea sectorului privat şi implicit a economiei naţionale înansamblul său. În acest sens menţionăm studiul consacrat României, publicat în cunoscutarevistă „Business Central Europe“, intitulat „Marele test“, în care se afirmă că „România are

planuri grandioase pentru a-şi vinde bătrânii dinozauri; ar fi mult mai bine dacă s-ar concentra pe firmele mai mici, care vor genera creşterea economică“80.

2.6. Studiu de caz. O afacere „franceză„ în domeniul textilelor

Într-o după amiază mohorâtă de noiembrie, cei doi proprietari ai unei ţesătorii ce fabrica

produse de tapiserie şi căptuşeală de saltea, priveau la peisajul dimprejurul imensei clădiri vechişi se gândeau la strania întorsătură a evenimentelor. Cu o lună înainte, contrar tuturor aşteptărilor prietenilor, ei au investit 600.000 FF, bani personali şi alţi 32,5 milioane FF OPM(banii altor persoane), pentru a obţine controlul asupra acestei afaceri vechi de 206 ani.

Acum aveau prilejul de a cumpăra o firmă concurentă, cu un segment al pieţei dedesfacere mai mare, le un preţ de 17,3 milioane FF. „Cu împrumuturi ca ale noastre, Diego, nuvăd cum am putea finanţa una ca asta“ a spus François.

79 Fireşte, strategia naţională aIMM-urilor trebuie concepută şi operaţionalizată ca o parte componentă astrategiei naţionale de reformă economică şi relansare a economiei

80 J. Cook, The Big Teste, în Business Central Europe, iunie, 1998



Capitolul 2 157Prima şansă

Ideea unei afaceri pe cont propriu a aparţinut unui tânăr francez, François Barbier. Unadin cele trei surori ale lui François era căsătorită cu un om de afaceri care, preluând de lafamilie o firmă specializată în gravura chimică a metalelor, a extins aplicaţiile, a fondat o nouăfabrică şi, pe această bază, a achiziţionat firmă după firmă, ajungând să aibă o avereconsiderabilă. François a decis că acesta ar fi un model bun de urmat.

François obţine printr-un avocat un fond într-o companie aparţinând concernului Deslauxdu Mans, un mare conglomerat textil situat în estul Franţei. Deslaux a fost creată de un geniu înmaterie de textile, François Deslaux, chiar după ce de-al doilea război mondial, iar dupămoartea lui a fost preluată de Marvin Perrin, care a mai adăugat câteva companii. În 1981, dupăalegeri parlamentare, grupul Perrin a dat faliment, datorită mai mult problemelor politice decâtcelor economice. Compania a fost preluată de Institutul de Dezvoltare Industrială, IDI, iar în1983 a fost achiziţionată de André Bourgeois. Acesta a constituit un grup industrial, care s-aspecializat în binecunoscutele produse franţuzeşti de lux şi care, recent, a început să renunţe ladiviziile sale neperformante.

François a vizitat recent Deslaux du Mars şi a fost tulburat de problemele cu care seconfrunta compania. A fost descurajat de atmosfera întâlnită acolo şi uluit de rezultateleeconomice constatate. Totuşi, François a rugat un bun prieten, Diego Espinosa del Castillo, să ise alăture, pentru a evalua situaţia financiară a companiei şi să-l ajute să creeze un fond învederea unei posibile achiziţii. Din cauză că nici François, nici Diego nu aveau bani pentruinvestiţii, sau experienţă în domeniul textilelor, Diego şi-a închis imediat firma de consultanţăşi a început să caute de lucru la o bancă pentru a căpăta experienţă şi carte de vizită bancară

care să-l ajute în achiziţia respectivă. La sfârşitul lunii aprilie, cu ajutorul tatălui său, Diegoobţine un post de consultant intern, pentru şase luni, în Departamentul Clienţi al unei bănci. Elmuncea dimineaţa, iar după amiaza analiza situaţia companiei şi negocia cu Deslaux, diviziaG.E.

Divizia G.E. a firmei Deslaux avea profit de 115 milioane FF, utilizând trei linii productive, 232 angajaţi; dispunea de o ţesătorie, folosită sub capacitate, construită în 1872,măsurând 38.000 m2, iar pierderile erau de 12 milioane FF pe an. G.E. a fost construită în 1971

prin fuziunea a două companii: Granges şi Eloyse. Granges a fost achiziţionată de Perrin în1968 şi producea căptuşeală de saltea şi ţesături pentru mobilier de grădină, confecţionate curăzboaie simple de ţesut. Eloyse, achiziţionată în 1969, a fost fondată în 1780 şi produceaţesături jaquard pentru decoraţiuni interioare şi velur. |esătoria Eloyse, situată în Barr, în acelaşi

oraş ca şi Granges, a fost închisă şi producţia ei a fost concentrată în Granges. În 1985, Deslauxa cărei strategie a evoluat spre concentrarea în comerţul cu amănuntul şi producerea de bunuride consum, a decis să stopeze producţia de ţesături pentru mobilier de grădină şi căptuşeală desaltea şi să fabrice numai articole pentru decoraţiuni interioare, funcţionând ca furnizor pentrucelelalte divizii ale sale.

Divizia G.E. intră sub conducerea unui nou manager, M. Guillot, care, pe lângă punereaei în funcţiune, a avut şi sarcina de a o revigora, aşa cum Guillot mai făcuse înainte, când fuseseangajat al BFDO, un sector privat al unei mari companii chimice franceze. Cu toate acestea,obiectivul G.E. a fost menţinerea în stare de funcţionare. Investiţii considerabile au fost făcutede către Jean Claude Dufor, care a obţinut echipament, inclusiv o nouă instalaţie mai

performantă de vopsire, de la o altă ţesătorie. M. Guillot dorea să prezinte directorilor o



158 Managementul întreprinderilor mici şi mijlocii propunere de cumpărare adecvată, bine gândită, nutrind speranţa de a păstra viabilă compania şide a apărea într-o lumină favorabilă în ochii superiorilor. Datorită dorinţei lui Deslaux de a

vinde compania şi a unor probleme existente în divizia G.E., apărute ca urmare a managerului precedent, Guillot a fost autorizat să folosească resursele financiare ale firmei pentru perfectarea vânzărilor.

Diego şi-a început investigaţia în aprilie cu o analiză a diviziei G.E.: a clienţilor,maşinilor, produselor. François s-a reîntors să viziteze ţesătoria, dar vizita s-a dovedit a fi puţinneplăcută, deoarece M. Guillot i-a adresat o serie de întrebări specifice, la care nu a pututrăspunde, referitoare la muncă, finanţarea capitalului, politici de vânzare potenţială. Diego şiFrançois au hotărât să trateze cu Deslaux numai în scris şi să aibă doar scurte întâlniri focalizate

pe probleme foarte precise. În mai 1986, Diego, care ştia încă puţine despre această industrie, primeşte ajutorul unui prieten de familie, Pierre Renard. Pierre era pensionar, în vârstă de 62 deani, fusese manager la Deslaux, fiind toată viaţa implicat în business-ul textil şi care cunoşteatehnologia, clienţii, produsele, sistemul de distribuire şi designerii. El dorea să se asocieze la

proiectul de analiză şi să muncească câţiva ani împreună cu ei, dacă reuşeau să achiziţionezeGranges- Eloyse.

Cu ajutorul lui Pierre, Diego a discutat cu consumatori ai produselor diviziei G.E., aanalizat calitatea produselor, designul, vânzările şi politicile de desfacere şi a propus un plan decreştere a vânzărilor de la 12 milioane FF, până la 103 milioane FF şi de sporire a forţei demuncă pentru a face compania profitabilă. Ei au căzut de acord cu Deslaux să utilizeze „bookvalue“ ca bază de evaluare a firmei.

Cu cât Diego şi François cercetau, analizau compania şi industria textilă, cu atât le plăceamai mult acest gen de activitate. Astfel, pe măsură ce ei îşi dezvoltau expertiza industrială,

părea a fi o afacere destul de uşor de condus. În plus, G.E. deţinea un segment important din piaţa textilă, cu spaţiu suficient destinat diferenţierii produselor şi avea o tehnologie ce nu cereaun capital mare pentru modernizarea echipamentului, întrucât un război de ţesut Jaquard costa5.000 FF. Astfel, puteau fi cumpărate câte patru deodată. Din punctul lor de vedere, G.E. era oachiziţie lipsită de risc pentru două persoane ce nu-şi găsiseră loc încă în lumea afacerilor.

Analiza lui Diego privind cele trei linii de producţie arăta astfel:- 55% decoraţiuni interioare textile - situaţie bună- 35% căptuşeală pentru saltea - stagnată, dar solidă- 10% ţesături pentru mobilier de grădină:- perspectivă bună pentru viitor

Produsul „căptuşeală de slatea“ era vândut la trei grupuri de consumatori:1. firmelor mari - marje mici, dar cantităţi mari2. negustorilor locali, ce revindeau firmelor - afacere în declin, dar cu marje mari3. altor firme mijlocii şi mici - marje acceptabile, dar cu costuri

mari de întreţinere şi distribuţie

Pe baza acestei analize, Diego, Pierre şi François au fost de acord asupra bazei denegociere a cumpărării activelor ca fiind „book value“. Activele totalizau 45,8 milioane FF,care arată astfel:Teren şi clădiri: FF 4,6 MEchipament: 3,2 M



Capitolul 2 159Alte vaori la valoarea de inventar: 27, 7 MDebite: 8,6 M

Active plătite anticipat şi altele: 1,7 MTOTAL: FF 45,8 M

Tranzacţia

Cei doi parteneri au oferit 2 milioane FF pentru cumpărarea firmei G.E., plătind o pătrimecash, iar restul fiind rambursabili în 5 ani. Ei au mai antrenat în echipă un consultant financiar,

pentru a-i ajuta în găsirea unei finanţări bancare şi i-au oferit o pătrime din proprietate, cuobligaţie de plată de 500.000 FF (aceeaşi sumă pe care François şi Diego s-au angajat să odepună pentru companie). Pierre a rămas consultant în probleme de marketing privinddescoperirea unor clienţi, supervizarea stilului şi designului produselor, toate acestea pentru unsalariu de 15.000 FF lunar.

Tranzacţia a fost încheiată.Cu oferta acceptată, lui Diego şi François li s-a permis să meargă la .G.E. să discute cu

managerul. În august şi septembrie ei au investigat operaţiile companiei şi au stabilit echipamanagerială, păstrând managerul Jean Claude Dufor, în vârstă de 55 de ani, popular printresalariaţi şi binecunoscut printre managerii firmei Deslaux. De asemenea, l-au angajat pe fostulmanager comercial, care-şi înfiinţase propria firmă de consultanţă, cu un contract de un an şi

jumătate. În plus, la sfatul lui Pierre Renard, au angajat ca designer pe Maria Jineenez, pentrureîmprospătarea liniei productive. Maria, un talentat designer, lucra la o firmă concurentă, dar dorea să aibă mână liberă în muncă. Ei i-au oferit un post care-i cerea 80% din timp, restul de

20% fiind liberă să lucreze pentru alte companii. În opinia lui Diego, aceasta era de dorit pentrumenţinerea contactului cu ideile noi.O examinare a inventarului a relevat unele elemente specifice ale produselor Deslaux. Ei

au negociat o reducere cu 25% a valorii de inventar de 7 milioane FF, pentru articoleleînvechite şi specifice Deslaux. Mai departe, analiza lor cu privire la producţie şi la viitoarelevânzări a arătat necesitatea de a angaja doar 193 de noi salariaţi. Aceste două ajustări au redusvaloarea activelor cu 33,1 milioane FF. În plus, Deslaux, ca vânzător, a încheiat pentru 39 deangajaţi, printr-o procedură colectivă, un memoriu de conciliere, oferindu-le ca „plată de adio“,câte 50.000 FF de fiecare.

Pentru a perfecta vânzarea, Gillot a făcut o propunere: întrucât debitele pot fiautofinanţate şi având în vedere creditele pentru personal şi inventar, este nevoie de 24, 5

milioane FF, se poate obţine un împrumut de 15 milioane FF, cu o dobândă de 8%, urmând ca plăţile principale să fie efectuate pe o perioadă de 10 ani, dacă vor primi garanţii adecvate.Diego ştia că actualele debite nu vor fi încasate mai devreme de 3 luni şi că noile debite

pot fi finanţate de către bănci, bazându-se pe principiul tratei81.Cumpărătorul semnează trata şi o trimite băncii creditoare. Întrucât trata reprezintă o

obligaţie a ambelor părţi – firma cumpărătoare şi cea vânzătoare – banca va depozita imediat un procentaj (de obicei între 80-90%) din suma vânzărilor. În plus, transferul titlului pentru teren şiclădiri s-ar putea amâna pentru câteva luni prin cereri legale, întrucât proprietăţile erau deţinutede Deslaux du Mars şi de Granges-Eloyse şi deci erau incluse în declaraţia financiară a acesteia

81 Trata este un titlu de valoare emis de o firmă unui cumpărător al produselor sau serviciilor sale.



160 Managementul întreprinderilor mici şi mijlociidin urmă. Consultantul financiar, pe care François şi Diego îl angajaseră mai demult, a găsit ocompanie de investiţii elveţiană, care le-ar fi putut oferi 12 milioane FF, 1% din suma garanţiei

fiecărui an din cei cinci şi o poziţie creditoare subordonată. François şi Diego au putut plasaacţiunile lor în două firme: una franceză şi una elveţiană. Cu această garanţie, Deslaux a fost deacord să ofere 15 milioane FF.

Grupul investitorilor era acum format din François, Diego, consultantul financiar şiavocatul care-i îndrumase în investigare. Compania elveţiană aspira la un loc în Consiliul deConducere, dar s-a stabilit ca şi consultantul financiar să devină membru în consiliu, alături deceilalţi trei investitori. Deşi François a refuzat iniţial, a acceptat să fie director general şidirector cu vânzările. Diego a devenit preşedintele Consiliului de Administraţie şi director financiar. La început, Diego şi François erau aşa de îngrijoraţi în a se angaja în chestiuniletehnice atunci când vorbeau cu Deslaux sau când vizitau clienţii, încât au adoptat o strategie încare nici unul nu putea lua o decizie fără să-şi consulte partenerul şi au făcut efortul să nu fieniciodată împreună în aceeaşi cameră cu Deslaux sau clienţii.

Pe perioada investigaţiilor şi a negocierilor, Diego şi François au descoperit că singurulgrup interesat în achiziţia lui G.E. era un mic producător vecin care fabrica acelaşi fel de

produse ca şi G.E., cu un profit de 40 milioane FF pe an. Deslaux a încercat să nu atragă firmecompetitoare, dar, deoarece firma avea trei produse pe trei pieţe total diferite, altcineva nu a maifost interesat. Deoarece acest concurent a încercat la rândul său să încheie tranzacţia, Diego şiFrançois au adoptat tactica asigurării că documentele lor au fost meticulos elaborate, prezentateşi redactate, cu scopul de a avea un maximum de impact în Comitetul Director al firmeiDeslaux. Această tactică, deşi a implicat un cost considerabil pentru dactilografiere şi tipărire,le-a crescut credibilitatea şi, când au adăugat cele 12 milioane FF garanţie – bani luaţi de la

firma elveţiană - aceasta le-a permis să câştige licitaţia.Rezultatul final a fost achiziţionarea legală şi preluarea conducerii la 1 octombrie, cu oinvestiţie individuală de numai 125.000 FF de la partenerii iniţiali – la un preţ ce trebuia achitatla 13 octombrie anul curent. Aceasta a fost declarată dată limită pentru formarea companiilor

beneficiare ale clauzei privind taxa pe venit, care a fost elaborată pentru a încuraja deschidereade noi firme şi de a câştiga banii de la companiile cu probleme. Clauza formulată obligacompaniile specializate la plata taxei pe venit în primii 3 ani, iar pentru următorii 2 ani prevedeao taxă la jumătate din taxa normală.

La 13 octombrie, Diego şi François au primit de la Deslaux un împrumut de 15 milioaneFF şi au cumpărat echipament în valoare de 3,2 milioane FF. Diferenţa a fost depusă în contullor bancar, unde aceşti bani aduceau o dobândă care să compenseze costul împrumutului luat de

la Deslaux. Suma datorată de 14,9 milioane FF pentru inventar şi de 10 3 milioane pentru debiteşi alte active curente trebuia plătită la 31 decembrie a.c. şi aveau la dispoziţie câteva luni pentrua plăti cele 4,6 milioane, terenul şi clădirile. Aceasta le-a dat răgaz de 2 luni să găsească o

bancă care să le finanţeze debitele. În această perioadă au redus vânzările, şi-au consolidatactivele şi la începutul lui decembrie au ales aceeaşi bancă folosită de Desalux, care le-a acordato finanţare specială (completă). La 31 decembrie au plătit lui Deslaux sumele datorate. În acelmoment mai aveau doar 100.000 FF disponibili şi trei luni pentru a plăti terenul şi clădirile.

Probleme ale tranziţiei şi managementul intreprenorial

Furnizorii



Capitolul 2 161Cea mai dificilă problemă apărută acum în companie era să convingă furnizorii să

continue vânzarea pe credit. În Franţa există două mari companii care garantează credite: una

pentru vânzări interne, alta pentru vânzări în străinătate. Diego a vizitat toţi marii furnizori pentru a-i convinge să vândă lui G.E. şi, de asemenea, a contractat firmele de asigurare,explicându-le cum a fost realizată finanţarea, de ce compania poate fi capabilă să-şi plăteascănotele de plată.

PersonalulMotivarea personalului a fost, de asemenea, importantă, în special datorită tranziţiei de la

o firmă mare, consacrată, la o firmă mică, nouă. Diego şi François au dorit să debuteze printr-ungest simbolic. Cum ţesătoria era foarte veche, cu o intrare pe mijloc ducând spre un pasaj lungîntre cele două clădiri mari, ei au vopsit intrarea şi pasajul în două din culorile specificeGermaniei, roşu şi galben, întrucât un număr mare de angajaţi erau nemţi, ţesătoria fiind doar lacâţiva km de graniţa cu Germania.

VânzărilePentru a implementa strategia lor de extindere a vânzărilor în domeniul mobilierului de

interior, Diego, François şi Pierre au vizitat câţiva clienţi potenţiali, care nu făcuseră afaceri cuG.E., pentru a le înfăţişa noua firmă şi strategia ei în ceea ce priveşte modelele noi şi servireamai rapidă. Extinderea vânzărilor şi căptuşeala de saltea a fost mai dificilă datorită faptului căG.E. era un producător mic cu concurenţi foarte mari, cu care nu dorea să intre în conflict.Pentru mobilierul de grădină, G.E. avea numai doi concurenţi din Franţa. Pentru a se remarca,G.E. s-a bazat pe produse cu un nou design, iar ideea de a se opri la o producţie mai mică a dat

roade. Astfel, ei au pus accentul pe livrarea mai rapidă a unor produse cu un design deosebit.ManufacturareaCu un exces de capacitate, la un profit anterior de 125 milioane FF, Diego a fost capabil

să vândă antrepozitul situat în spatele ţesătoriei proprietarului unei clădiri adiacente, pentrusuma de 1,9 milioane FF. Acesta măsura 3.450 m2 şi era situat pe un teren de 10.350 m2.Astfel, ei au achitat în luna martie anul curent, 41% din suma datorată încă firmei Deslaux şi înfelul acesta situaţia firmei a devenit mai uşoară.

O perspectivă strategicăÎn noiembrie, Diego şi François au aflat că cel mai important concurent al lor din Franţa

în materie de căptuşeală pentru saltea, Thierry SA, era de vânzare. Thierry era o diviziune acelui de-al doilea grup de textile ca mărime, CSC; utiliza aceeaşi tehnologie şi echipamente caşi G.E., fabrica un singur produs - căptuşeala de saltea -, cu un profit anual de 122 milioane FF;era situată la 22 km de G.E. Şansa de a cumpăra Thierry SA nu numai că ar fi extins piaţa dedesfacere pentru G.E., dar ar fi pus firma la adăpost de concurenţii germani interesaţi să ocumpere şi să intre pe piaţa franceză. Diego a rugat un prieten care lucra la o agenţie de angajărisă sune la CSC şi să afle care este situaţia. Prietenul a aflat că, deşi la început CSC hotărâse săvândă concurenţilor, în momentul respectiv nimeni nu s-a arătat interesat, iar CSC ar vindeoricui ar face o ofertă convenabilă.

Aproape de sfârşitul lunii noiembrie, Diego şi François au avut prima întâlnire cu CSC pentru a vedea ce fel de propunere au aceştia. CSC a răspuns că ei vor lua câte 1 FF pentru



Capitolul 2 163ce fabrica conducte pentru industria petrolieră. Se mută la biroul comercial al firmei dinCaracas şi apoi în 1977 la cel din Madrid, dar, cum declara „nu-mi plăcea slujba deloc“. În

1978, Diego se alătură lui Arthur Andersen la EDP, dar pleacă în iulie 1979, de asemenea „nu-mi plăcea slujba deloc“.

Diego s-a „înrolat“ la INSEAD în septembrie 1979 „unde-mi plăcea foarte mult“, cumspunea el, dar nu a fost un student prea bun. Se căsătoreşte în mai 1980 cu o colegă, studentă.Singurele cursuri pe care le agrea erau: comportament organizaţional, economie şi politică deafaceri.

După INSEAD, Diego şi-a luat o slujbă în comerţ, dar iarăşi, „nu-mi plăcea deloc.Întotdeauna îmi place munca la început, când învăţ, dar apoi nu mă mai atrage foarte mult“. În1981 s-a angajat la o firmă de consultanţă din Paris, făcând consultanţă strategică pentruindustria de maşini şi pentru exportul de grâne. În 1982, se mută la altă firmă de consultanţă cese ocupa de organizarea şi de comportamentul organizaţional. Lucrează la un studiu despreîmbunătăţirea strategiei delegării între managerii fabricilor de textile şi creatorii din Paris,

pentru business-ul din domeniul modei franţuzeşti. „O slujbă care mi-a plăcut foarte mult laînceput“, spunea Diego.

În 1983, printr-un prieten care lucra la o firmă de angajări, realizează pentru o marecompanie un proiect care-l pasionează şi îl ajută să înveţe meserie, dar „firma“ dorea ca el sămuncească mai mult decât putea. Diego se mută la Hay group, făcând consultanţă în problemestrategice şi de personal şi în 1985 începe consultanţa în probleme de organizare a trusturilor, încolaborare cu o mică firmă din Fontainebleu.

În 1986 se angajează la o bancă pentru a-şi dezvolta abilităţile şi a dobândi dreptul decreditare, în scopul achiziţionării diviziei lui Deslaux.

Piaţa textilelor

Piaţa textilelor este împărţită în patru segmente majore: tors, ţesut, imprimat şi vopsit.Torsul – îmbină fibre de diferite feluri într-un singur fir. Echipamentul de

producţie este foarte costisitor. Produsul este nediferenţiat fundamental, iar marjele de profit sunt mici.Ţesutul – Există două segmente: ţesutul fibrelor vopsite pentru fabricarea produselor cu model şi ţesutul fibrelor nevopsite pentru fabricarea postavului pe care modelelesunt imprimate mai târziu. Marjele de profit pentru postav sunt scăzute, deoarece

produsul este nediferenţiat. Marjele „ţesutului vopsit“ sunt mai mari şi produsul este

realizat cu războaie de ţesut simple; există ţesături cu grosimi executate de războaiemai complexe, care manevrează foarte multe culori, realizând astfel modelul.Imprimarea – Maşini foarte mari, de peste 40 yarzi lungime, în valoare de 100milioane FF, imprimă modelele pe postav. Marjele de profit sunt foarte bune, dar echipamentul este extrem de costisitor.Tricotatul – este o cale de obţinere a produselor dintr-un singur fir, folosind un capitalmic.

GRANGES-ELOYSE Declaraţie a situaţiei financiare




Indicatori Anul precedent Anul curent

ActiveTeren şi clădiri

Maşini şi echipamente 3.738.288 3.177.505

Avans 3.451.759

Împrumuturi 137.846 130.969

Total active pe termen lung 7.327.893 3.308.474

Alte active la valoare de inventar 25.509.310 24.974.410

Debite 13.620.123 16.215.118

Alte debite 253.937 314.538

Cash şi echivalent cash 1.363.362 631.497Cheltuieli anticipate 120.029 1.378.549

Total active curente 40.947.787 43.546.082

TOTAL ACTIVE 48.275.680 48.854.556

PASIVE

Capital social iniţial 49.131.222 45.070.717

Venit net 7.015.918 6.192.436

Total drepturi ale acţionarilor 42.115.305 38.878.281

Fond de risc 287.309 273.467

Avans de la clienţi 729.634 93.410

Credite 973.296 440.590Taxe fiscale şi sociale 4.346.949 6.428.906

Alte scadenţe 1.282.4556.160.455

739.9027.976.275

TOTAL PASIVE 48.275.680 40.854.556

Bugetul de venituri şi cheltuieli

Indicatori Anul precedent Anul curent

12 luni 6 luni

Venituri

Vânzări 100.813 47.586.456

Vânzări interne 13.192.409 4.416.653

Vânzări nete 114.006.171 52.003.109

Cheltuieli

Materiale 69.245.374 32.954.928

Schimbări în inventar 4.164.624 1.754.760

Cheltuieli generale şi administrative 5.057.986 3.064.925

Salarii şi asigurări sociale 36.056.286 18.362.248

Deprecieri 2.625.237 3.292.499



Capitolul 2 165Dobânzi şi venituri financiare 161.182 41.737

Cheltuieli de producţie 119.770.290 57.475962

Profit din activitatea de bază 5.476.119 5.472.852

Venit din alte activităţi 947.802 1.977

Venit net 2.119.602 721.561

TOTAL 1.251.799 791.584

Profit net 7.015.918 6.192.436

Subiecte de dezbatere

1. Care au fost elementele care au permis lui François şi Diego să obţină diviziile G.E. a

lui Delsaux cu puţinii lor bani?2. În condiţiile intreprenoriale din România ar fi fost posibil un asemenea demers

intreprenorial? Argumentaţi-vă răspunsul!3. Ce elemente specifice mediului intreprenorial francez au făcut posibile valorificarea

oportunităţii intreprenoriale de către François şi Diego?4. Care sunt principalele învăţăminte manageriale pe care le desprindeţi din analiza

acestui caz?

2.7. Întrebări-cheie

1. Care sunt principalele decizii şi acţiuni ale UE care vizează, în mod special, promovareaIMM-urilor?

2. Indicaţi limitele de încadrare dimensională a firmelor, practicate în UE în prezent.3. Ce tipuri de programe s-au utilizat în UE pentru impulsionarea dezvoltării IMM-urilor?4. Care sunt cele 6 modalităţi principale de finanţare a stimulării dezvoltării economice a

IMM-urilor utilizate în UE?5. Punctaţi trei dintre caracteristicile principale ale IMM-urilor în UE, aşa cum au fost

relevate în “SME’s Observatory”.6. Care categorii de firme au creat noi locuri de muncă în UE în ultimii 5 ani?7. Indicaţi componentele principale ale portretului tip al întreprinzătorului din UE.8. Prezentaţi cele 5 priorităţi privind dezvoltarea IMM-urilor în UE în perioada următoare, aşa

cum s-au conturat ele la manifestările ştiinţifice europene desfăşurate în ultimii ani.9. Cum se explică nivelul deosebit de performant al IMM-urilor din Germania?10. Care sunt cele 2 nivele de intervenţie ale statului german în domeniul IMM-urilor şi prin

ce se caracterizează acestea?11. Ce performanţă unică are Marea Britanie în domeniul IMM-urilor, comparativ cu celelalte

ţări din Europa şi cum s-a obţinut?12. Indicaţi care sunt cele 6 caracteristici ale abordării IMM-urilor în Marea Britanie.13. Punctaţi care sunt principalele performanţe de ansamblu ale IMM-urilor din SUA.14. Care sunt cele 8 domenii principale în care se acordă asistenţă IMM-urilor?15. Reprezintă în SUA dezvoltarea IMM-urilor o prioritate naţional? Argumentaţi răspunsul.16. În ce constă structura duală a economiei nipone?



166 Managementul întreprinderilor mici şi mijlocii17. Ce se înţelege prin formularea “în Japonia IMM-urile îndeplinesc rolul de majoritate

vitală“?

18. Indicaţi cinci din principalele stimulente utilizate în Japonia pentru dezvoltarea IMM-urilor, în special a celor inovaţionale.

19. Care sunt cei 5 factori majori care se apreciază că vor influenţa în viitor dezvoltarea IMM-urilor în Japonia?

20. Care este corelaţia dintre evoluţia IMM-urilor, restructurare şi privatizare în ţările dinEuropa Centrală şi de este (ECE)?

21. Indicaţi câteva din elementele principale privind situaţia de ansamblu a IMM-urilor înECE, rezultate din statisticile EUROSTAT.

22. Care sunt ţările din ECE cu cele mai performante rezultate în dezvoltarea sectorului deIMM-uri şi prin ce indicatori se evidenţiază?

23. Indicaţi principalele caracteristici dimensionale ale IMM-urilor din ECE.24. Ce dificultăţi copleşesc IMM-urile din ECE?25. Care sunt trăsăturile definitorii ale întreprinzătorului din ECE, desprinse pe baza

cercetărilor EUROSTAT?26. Indicaţi principalele dificultăţi şi deficienţe din plan financiar-bancar pentru IMM-urile din

ECE, relevate de profesorul Lester de la Cambrindge?27. Punctaţi câteva din cele mai importante recomandări de politici economice pentru

favorizarea dezvoltării IMM-urilor.28. Care este concluzia generală privind abordarea IMM-urilor în ţările din ECE?29. Indicaţi cei 4 factori care au contribuit la dezvoltarea spectaculoasă a IMM-urilor în

Polonia.30. Ce direcţii principale de dezvoltare pentru IMM-uri cuprinde programul Poloniei în acestdomeniu, cu orizont final 2002?

31. Motivaţi principalele caracteristici ale IMM-urilor din Ungaria.32. Care sunt cele 5 surse ale asistenţei nerambursabile pentru IMM-urile maghiare?33. Indicaţi principalele forme ale asigurării de resurse preferenţiale IMM-urilor din Ungaria?34. Prin ce se caracterizează cele 2 etape din evoluţia IMM-urilor româneşti după 1990?35. Prezentaţi cele 4 componente ale administraţiei publice din România care se ocupă de

IMM-uri.36. Care este principalul organism neguvernamental naţional focalizat pe IMM-uri?37. Indicaţi care este principala lege care se ocupă de IMM-uri în România.

38. Prin ce se caracterizează evoluţia în dinamică a IMM-urilor din România în perioada 1991-1999 din punct de vedere numeric şi structural?39. Enumeraţi problemele capitale cu care se confruntă IMM-urile româneşti.40. Care sunt cauzele principale ale crizei IMM-urilor private?41. Indicaţi principalele efecte economice ale crizei IMM-urilor.42. Enumeraţi principalele efecte sociale ale crizei IMM-urilor.43. Care sunt cele 11 domenii în care IMM-urile din România sunt confruntate cu cele mai

multe probleme şi greutăţi.44. Evidenţiaţi principalele dificultăţi pe care le întâmpină IMM-urile în domeniul financiar-

monetar.



Capitolul 2 167

abordarea si performantele imm-rilor

Documents