FAYRENE PRESTON

A doua lun`

de miereTraducerea [i adaptarea \n limba român` de

FILOFTEIA ISCRU

ALCRIS

Capitolul 1

Sim]ea prezen]a lui peste tot \n jurul ei. |l b`nuia ascuns printrerazele orbitoare ale soarelui care luminau cerul senin de deasupraor`[elului Baja.

|l auzea cum se joac` \n valurile \nalte [i albite de spum` aleoceanului aflat \ntr-o mi[care permanent`. Dar mai ales \l reg`sea \nfiecare din coloanele vilei unchiului ei, construit` pe falez`, la câ]ivametri de plaj`. |n aceast` cas` situat` pe [oseaua care ducea la Ensenada,la sud de Rosarito Beach, tr`ise al`turi de Christopher primele ore alec`sniciei sale.

Asta se \ntâmpla acum [ase ani ... [i cu toate astea, amintirea lui o maiobseda [i acum.

– Ce proast` sunt! exclam` ea oftând adânc. Dar nimeni nu-i auzivaietul de durere. Vocea i se pierdu \n vaietul valurilor care se izbeau depere]ii de stânc`, umplând aerul cu milioane de stropi. Lisa nu-l maiv`zuse pe Christopher Saxon de patru ani, dar era [i acum vr`jit` de el.Cum putea s`-l uite?

Se ghemui pe col]ul de stânc` pe care se a[ezase pentru a se ad`postide curentul care venea dinspre ocean. De[i trecuser` mul]i ani de atunci,imaginea fericirii pierdute continua s`-i fr`mânte gândurile.

Unchiul ei, William, \i propusese de mai multe ori s`-i pun` ladispozi]ie vila, dar ea \l refuzase, fiindu-i team` s` se \ntoarc` \n locul \ncare \[i petrecuse luna de miere cu Christopher. |n cele din urm` \ns`accept`, deoarece nu-[i \nchipuise c` trecutul ar fi putut s` o afecteze atâtde mult.

– Trebuie s`-mi revin! \[i spuse ea cu voce tare. Nu mai sunt o feti]`care a[teapt` s` fie s`rutat` de F`t-Frumos!

Lisa avea dou`zeci [i [apte de ani [i din câte se p`rea o a[tepta unviitor frumos. Dup` ce-[i terminase studiile, \[i g`sise un post \ntr-uncabinet de avocatur`, unul dintre cele mai cunoscute din Pasadena, statulCalifornia. Lucra aici de circa un an [i deja competen]a ei era recunoscut`[i apreciat`. |n plus, unul din asocia]ii principali, Robert Searcy, era\ndr`gostit de ea [i o ceruse \n c`s`torie. De aceea, tân`ra se hot`râse s`stea singur` la Baja [i s`-[i pun` ordine \n gânduri [i sentimente. Dac`dorea s`-[i refac` via]a al`turi de Robert, trebuia neap`rat s` se despart`o dat` pentru totdeauna de trecutul ei [i s` se gândeasc` de acum \ncolola viitor. Totu[i, ceea ce la plecarea de acas` p`ruse u[or, acum sedovedea un lucru extrem de dificil. De când sosise \n Mexic, Lisa nureu[ea s`-[i [tearg` amintirile care n`v`leau asupra ei f`r` \ncetare.Umbra lui Christopher o urm`rea peste tot.

De[i trecuser` deja patru ani de când se desp`r]iser`, imaginea luicontinua s` o tulbure. De ce? Casa [i \mprejurimile acesteia, pân` [iobiectele care o \nconjurau, \i vorbeau despre Christopher. F`cuser`dragoste pentru prima oar` \n micul dormitor al vilei. |n apropiereacasei, petrecuser` multe ore stând la taifas [i bând bere mexican` la un

6 FAYRENE PRESTON

han de ]ar`. Veneau adeseori pe plaj` ca s` fac` plimb`ri lungi. Pe stâncaasta st`tuser` \mbr`]i[a]i strâns, admirând valurile \nalte care se sp`rgeaude ]`rm [i m`rturisindu-[i iubirea unul altuia.

O rafal` de vânt rece o f`cu s` se \nfioare din cre[tet pân`-n t`lpi.Deodat`, sim]i c` \ncepe s` tremure. Fu cuprins` brusc de o oboseal`cumplit` [i oft` adânc.

Oare câte ore r`t`cise pe plaj`, la poalele falezei? Nu mai [tia ...Timpul se oprise parc` \n loc. Se hot`r\ s` se \ntoarc` totu[i \n cas`. |[ipuse \ncet pantofii de sport [i se preg`ti de plecare. Apoi \[i scutur`stratul fin de sare de pe rochi]a de plaj` de culoarea piersicii care \i scotea\n eviden]` pielea oache[`, ca [i str`lucirea p`rului ar`miu. Se dep`rt` destânc` [i merse o vreme pe plaj`. Nu reu[ea s`-[i dezlipeasc` privirea dela peisajul acela de basm. Inima \i b`tea foarte tare \n piept [i nu se putea\mpiedica s`-i asculte ritmul sacadat. Se opri [i privi pentru câteva clipealbastrul cerului de la orizont. |n mod incon[tient, strânse foarte tare dinpumni [i unghiile i se \nfipser` \n pielea fin` a palmelor. Zgomotulvalurilor [i \ntinderea nesfâr[it` a orizontului p`reau s` vin` dinadâncurile universului, ceea ce o tulbur` adânc. Se smulse apoi cu greudin mrejele acelei chem`ri magice, se \ntoarse \ncet [i o porni pe drumulspre cas`. Deodat`, fu cuprins` \ns` de un sentiment ciudat de bucurieamestecat` cu team` [i se uit` din nou spre falez`. El era acolo! Cumâinile \n buzunarele pantalonilor lui kaki, Christopher Saxon o priveade pe stânc`! Privirea tinerei femei se concentr` asupra acelui b`rbat care\[i f`cuse brusc apari]ia \n peisajul acela singuratic. Nu mai vedea nimic\n acel loc! Deodat`, \n jurul ei se l`s` o cea]` deas`. Imaginile seestompar`, iar sunetele devenir` treptat mai \n`bu[ite. Erau singuri pelume. Trecutul care i se p`ruse atât de \ndep`rtat, dar [i apropiat, seconfunda acum cu prezenrul. No]iunile de timp [i spa]iu disp`ruser` cu

A DOUA LUN~ DE MIERE 7

des`vâr[ire. Ea \l privea fascinat`, ca [i cum l-ar fi reg`sit, f`r` s`-l fipierdut totu[i niciodat` cu adev`rat.

Atunci când el \ncepu s` coboare de pe stânc`, ea se trezi dintoropeal` [i \l urm`ri cu privirea. Christopher cobora rapid panta, apoi,când ajunse la jum`tatea drumului, se folosi de scara pe care o instalaseacolo unchiul William pentru a se putea ajunge mai u[or la plaj`. Cânsajunse jos se \ntoarse spre Lisa [i se \ndrept` spre ea cu pa[i mari. |n timpce el se apropia de ea, tân`ra sim]i c` o cuprinde panica, nemaireu[inds` respire normal [i având st`ri de sufocare. Pesc`ru[ii se roteau \n t`cerepe deasupra ei. Oceanul parc` se mai domolise. Toate cele ce existau \njurul ei \[i ]ineau r`suflarea, ca [i cum le-ar fi fost [i lor fric` de aceare\ntâlnire. Apoi el se opri. Christopher se afla acolo, \n fa]a ei.

“Au trecut patru ani f`r` s` dea nici un semn de via]`! \[i spuse earidicând ochii spre el. {i \n tot acest timp, n-am \ncetat nici o clip` s` m`gândesc la el ...”

|n cazul Lisei, expresia “Ochii care nu se v`d se uit`” nu avea nici ovaloare. |n ciuda eforturilor ei sus]inute, nu reu[ise s` [i-l scoat` peChristopher din minte. B`rbatul devenise parte integrant` din ea [i de[ise desp`r]iser`, el n-o p`r`sise niciodat`. Continuase s`-i bântuie visele,care treptat se transformaser` \n co[maruri erotice. Suferise foarte multdin pricina absen]ei lui din via]a ei [i a prezen]ei obsedante a acestuia \ntimpul nop]ilor.

Acum se uita la el, m`surându-l din cap pân`-n picioare. Seschimbase. Era mai lat \n umeri. P`rea mult mai puternic [i maimusculos. P`rul blond avea o nuan]` mai \nchis` acum [i privirea i se mai\n`sprise o dat` cu trecerea anilor. Ochii lui mari [i verzi erau plini decinism [i p`reau reci ca ghea]a. Avusese \ntotdeauna farmecul acelatr`snet care t`ia r`suflarea Lisei.

8 FAYRENE PRESTON

– Pari \n plin` form`, Lisa, observ` el cu voce blând` care \i mângâiepielea ca o e[arf` de m`tase.

– Ce cau]i aici, Christopher? \ntreb` ea, respirând cu greutate.– Ce maniere! glumi el. A[a \l \ntâmpini tu pe iubitul t`u so]?– Nu mai e[ti so]ul meu, Christopher. Ne-am desp`r]it acum patru

ani ... ai uitat?– |]i aminte[ti de jur`mântul pe care l-am f`cut amândoi la biseric`?

spuse el f`r` s` ia \n seam` \ntrebarea ei. “Pân` ce moartea ne vadesp`r]i”. Din câte [tiu, \nc` n-am murit!

– Nu am nici o vin`! Tu e[ti cel care m-a p`r`sit! exclam` ea pe unton agresiv. Dar apoi \i p`ru r`u c` rostise acele vorbe pe negândite. F`r`s`-[i dea seama. l`sase s` explodeze durerea care o chinuia [i aveaimpresia c` se d`duse de gol. Oare mai suferea [i acum?

Atunci când \i r`spunse, Christopher avea vocea calm`, de[i eraevident c` \ncerca s`-[i ascund` furia care clocotea \n el.

– Totu[i, tu ai fost cea care ai dat fuga s`-l cau]i pe avocatul dr`gu]uluit`u t`tic. Eu nu am dat divor] de tine. |ntr-o zi s-a prezentat unnecunoscut la u[a mea care mi-a ar`tat un morman de acte [i m-a anun]atc` so]ia mea se hot`râse s` intenteze divor]. A[a au stat lucrurile, scumpamea, bomb`ni el aproape \n [oapt`.

Când auzi vorbele lui, Lisa se albi la fa]` ca varul [i petele de ro[ea]`ap`rur` din nou pe pielea m`slinie a obrajilor.

– Te \ntreb \nc` o dat` ce cau]i aici, [uier` ea printre din]i.– B`nuiesc c` acela[i lucru ca [i tine. Pur [i simplu sunt \n vacan]`,

ad`ug` el privind-o drept \n ochi.Acum, furia \i disp`ruse [i blânde]ea din tonul vocii lui o f`cu s`

tresar`. Nemaiputând suporta privirea lui intens`, Lisa \[i \ntoarse capulspre falez` [i se uit` spre casa unchiului ei, situat` \n apropiere.

A DOUA LUN~ DE MIERE 9

– {i unde stai pe perioada vacan]ei?– M-am cazat \n micul bungalow albastru de la cap`tul drumului.

Vecinii lui William au acceptat s` mi-l \nchirieze pentru o vreme.– Vrei s` spui c` unchiul William te-a ajutat s` vii la Baja [tiind c`

aveam de gând s`-mi petrec vacan]a la vila lui? \l \ntreb` ea uluit`.William era fratele tat`lui ei [i Lisa ]inea foarte mult la el. De[i era la

fel de \nst`rit ca [i tat`l ei, unchiul ei era totul diferit de acesta, \n ceea ceprive[te caracterul, modul de via]` [i felul \n care vedea lucrurile dinjurul lui. Când se hot`râse s` se m`rite cu Christopher. tat`l ei nu fusesede acord, \n timp ce William, dimpotriv`, se bucurase.

– Unchiul t`u n-are nici o leg`tur` cu treaba asta, \i m`rturisiChristopher. Cunosc familia Monroe de mul]i ani [i nu e prima oar` când\mi pun casa la dispozi]ie pentru câteva zile de vacan]`.

|n timp ce vorbea, se uita intens la ea. Figura \i era luminat` de unzâmbet ironic. Tân`ra era atât de emo]ionat` de ceea ce aflase, \ncât nu[tia cum s` interpreteze r`spunsul lui. A[adar, venise la Baja de maimulte ori, dar nu st`tuse niciodat` \n vila lui William. Poate, ca [i ea, setemea de amintirile fericirii lor trecute care bântuiau [i acum prin cas`?Sau \i era team` s` nu se \ntâlneasc` la un moment dat cu ea? |n minte ise \nv`lm`[eau o mul]ime de \ntreb`ri tulbur`toare.

– Dar [tiai c` voi fi aici, nu-i a[a?La \nceput, el nu spuse nimic. Se apropie de ea [i \[i cufund` privirea

\n ochii ei mari [i alba[tri. C`ldura emanat` de trupul lui aflat atât deaproape de ea o \nv`lui din cap pân`-n picioare [i Lisa sim]i c` e \n pragulle[inului.

– Deloc, neg` el cu blânde]e.Lisa \ntredeschise gura [i \[i linse nervoas` buzele uscate, cu limba.

B`rbatul o sorbea din ochi. Ea se \nro[i la fa]` de groaz`.

10 FAYRENE PRESTON

– Nu \n]eleg, \ng`im` Lisa \n cele din urm`.– }i-am mai spus o dat`. Sunt \n vacan]`, \i r`spunse el cu calm.Privirea lui lacom` continua s` se plimbe de-a lungul trupului s`u,

\ntârziind mai mult asupra gâtului, decolteului adânc al bluzei [ipieptului, \n care \i zvâcnea inima \ntr-un ritm neobi[nuit.

– Christopher! exclam` ea \ncercând s` rup` vraja cu care o \nv`luise.Te rog s` nu mai ocole[ti r`spunsul la \ntrebarea mea!

– Dar n-am ocolit nimic, protest` el zâmbindu-i cu tandre]e. Spune-mi ce vrei s` [tii ... Sunt \n \ntregime la dispozi]ia ta.

– De ce ai venit aici? se interes` ea, \ncercând s`-[i ascund`tulburarea. Vreau s` [tiu [i eu motivele [ederii tale la Baja.

– Am venit s` g`sesc aici un pic de lini[te, o anun]` el aplecându-sespre Lisa.

– Lini[te zici, Christopher? \ng`im` ea luptându-se cu c`ldura pl`cut`care \i n`p`dea \ncet – \ncet sim]urile.

– Da, Lisa. Ca [i cum a[ fi v`zut din nou lumina zilei dup` o boal`\ndelungat` sau ca [i cum, dup` ce am trecut printr-o mare nenorocire,a[ avea nevoie de o perioad` de lini[te. De aceea m-am \ntors la Baja.

El respir` profund [i r`suflarea lui fierbinte mângâie ca un s`rutbuzele tinerei femei. Lisa \ncepu s` tremure. Trupurile lor se aflaudeodat` atât de aproape unul de cel`lalt, \ncât, f`r` s` vrea, Lisa \nchiseochii [i \ntredeschise buzele \n a[teptarea unui s`rut. Dar el nu se atinsede ea, ci se d`du cu un pas \napoi [i continu` s` se uite la ea cu ochii\nv`lui]i \ntr-o expresie greu de definit.

– Am muncit foarte mult \n ultima vreme [i sim]eam nevoia s` m`odihnesc pu]in, \i explic` el.

Tân`ra femeie sim]i c` i se pune un nod \n gât. |i venea s` urle, darse ab]inu.

A DOUA LUN~ DE MIERE 11

“Nu e drept, se plânse Lisa \n sinea ei. Cum se face c` prezen]a lui m`tulbur` [i acum atât de mult?” Nu \ndr`znea s` vorbeasc`, de team` catonul vocii s` nu-i tr`deze emo]ia.

– Te rog s` m` scuzi, spuse ea dup` câteva clipe de t`cere. S-a f`cuttârziu [i trebuie s` m` \ntorc la vil`. |]i urez vacan]` pl`cut`.

– Te rog, spuse Christopher ridicând mâinile [i f`cându-i loc s`treac`.

Vreme de o secund`, ea crezu c` b`rbatul voia s` o ia \n bra]e, dardup` aceea \n]elese c` prin gestul lui vroia s`-i spun` c` trecerea eraliber`.

Lisa merse prin nisip spre scara ag`]at` de peretele de stânc` alfalezei. |ncepu apoi s` se ca]ere pe ea, urm`rit` \ndeaproape deChristopher. |i sim]ea r`suflarea \n ceaf`. |[i imagina privirea lui lipit` de[oldurile ei care se leg`nau \n mers. Prezen]a lui o tulbura atât de tare,\ncât sim]i c` i se \nmoaie picioarele. Rat` una din trepte [i era gata s` sepr`bu[easc`, dar Christopher o sprijini la timp, punându-i o mân` pe[old [i ajutând-o astfel s`-[i recapete echilibrul.

Dup` atâ]ia ani, era prima oar` c` o atingea de când se re\ntâlniser`[i acest lucru o f`cu s` se clatine din nou pe picioare. Se \ntoarse spre el[i se privir` \ndelung, f`r` s` spun` nimic. Apoi continu` s` se ca]ere pescar`.

Ceva mai departe se vedea deja vila unchiului William, dar Lisa erahot`rât` s` nu-l lase s` intre. Când ajunser` sus, pe falez`, Christopherarunc` o privire spre cas` [i spuse:

– Poate pe curând, Lisa ...Dup` care porni pe drumul care ducea la bungaloul lui.Aflându-se \nc` sub influen]a [ocului suferit de pe urma \ntâlnirii cu

fostul ei so], tân`ra femeie \l urm`ri o vreme cu privirea. Apoi se scotoci

12 FAYRENE PRESTON

\n buzunarele [ortului, scoase o cheie [i deschise repede una din u[ilede la intrare. Spre deosebire de majoritatea locuin]elor americane, celedou` u[i erau situate pe laturile casei [i nu \n fa]a [i \n spatele acesteia.

Construc]ia avea dou` niveluri. La parter se afla o \nc`pere uria[`, iarla primul etaj era buc`t`ria, o camer` de zi [i o alt` camer` mai mic`. |nc`de la \nceputul vacan]ei, Lisa preferase s` foloseasc` \nc`perea de laprimul etaj, cealalt` fiind plin` de amintirile legate de luna de mierepetrecut` acolo cu Christopher.

Dup` ce intr` \n cas`, \nchise u[a \n urma ei [i se pr`bu[i pe una dincanapelele din sala principal`. Ghemuit` \ntre pui[orii de pern` de toateculorile, \ncerc` s`-[i pun` ordine \n gânduri.

“ {i acum, ce s` fac?” se \ntreb` tân`ra femeie. Apari]ia brusc` afostului ei so] \i d`dea peste cap toate planurile. |i veneau \n minte ogr`mad` de \ntreb`ri c`rora nu reu[ea s` le g`seasc` un r`spuns.

Christopher reu[ea \ntotdeauna s` o tulbure. Lisa care de obicei \[ip`stra capul pe umeri [i rezolva toate problemele cu ajutorul logicii, sefâstâcea \n fa]a lui. Spre deosebire de Christopher care, \n calitatea lui deinginer specializat \n informatic`, lucra cu ni[te aparate electronice, ea seocupa de fiin]e umane \n carne [i oase. |n toate situa]iile, ea trebuia s`]in` cont de comportarea [i de reac]iile acestora. Când avea de-a face \ns`cu fostul ei so], ie[ea \ntotdeauna \n pierdere.

“A[adar, ce trebuie s` fac?” bomb`ni ea.|n ciuda amintirilor pe care [tia c` le va reg`si aici, se bucura c` se

\ntorsese la Baja. Evident c` putea foarte bine s`-[i fac` bagajele [i s`plece chiar \n acel moment. Dar era oare o solu]ie bun`? |n ultimii patruani se maturizase foarte mult [i [tia c` n-avea rost s` dea bir cu fugi]ii. Eramai bine s` r`mân` acolo [i s` fac` fa]` dificult`]ilor pân` va reu[i s`g`seasc` o solu]ie situa]iei.

A DOUA LUN~ DE MIERE 13

E adev`rat c` \n tot acest timp se gândise mereu la el. Amintirea lui ourm`rea zi [i noapte, dar de ieri, nu mai avea nici o clip` de r`gaz. Nunumai c` \l purta \n minte, dar acum [i pielea ei \i sim]ea prezen]a. O dat`cu trecerea timpului mintea i se mai obi[nuise cu ideea. Oare se vapetrece acela[i lucru [i cu trupul ei?

– Va trebui s` fiu foarte tare! \[i spuse ea ca s` se mai lini[teasc` pu]in. Oricum, sosise vremea ca Lisa s` \nfrunte realitatea [i adev`rul. |n

cazul \n care era \nc` \ndr`gostit` de Christopher, era mai bine s` fiesigur` de sentimentele ei \nainte s`-i dea un r`spuns lui Robert. De dataasta fusese foarte tulburat` de prezen]a lui Christopher, deoarece nu sea[tepta deloc s` se \ntâlneasc` aici cu el. Efectul surprizei \i accentuaseemo]iile. Data viitoare, dac` se va mai \ntâmpla s`-l \ntâlneasc`, va fi maiatent`.

Nu prea mul]umit` de aceast` a[a-zis` hot`râre pe care o luase,tân`ra \[i p`r`si culcu[ul cald [i se duse la buc`t`rie. R`t`ci câtevasecunde prin ea cu sufletul fr`mântat de nelini[te, ne[tiind de ce s` seapuce mai \ntâi. |i era foame, dar nu [tia ce ar dori s` m`nânce. |n plusnu avea nici un chef s` g`teasc` numai pentru ea. Se apropie de fereastr`[i arunc` o privire afar`. Micul han cu acoperi[ul lui \nclinat se afla foarteaproape de vil`, pe marginea [oselei. Soarele care apunea d`dea fa]adeicl`dirii o tent` ro[iatic`. Tân`ra femeie nu putu s` reziste chem`riic`lduroase a acestuia. Cârciumioara p`rea foarte ospitalier` [i ea \[i spusec` era mai bine s` ia masa de sear` acolo ceva mai târziu. A[adar, p`r`siimediat buc`t`ria [i se gr`bi s` ias` din cas`.

|n apropierea uneia din u[ile de intrare \n cas`, unchiul Williamconstruise un fel de c`m`ru]` \n care instalase un du[. |n vil` exista [i obaie cu cad`, dar aceasta se \nfunda atunci când era folosit` mai des.Deoarece vremea era \nc` frumoas`, tân`ra femeie lu` hot`rârea s` se

14 FAYRENE PRESTON

spele afar`. |n acela[i timp putea s` se bucure de priveli[tea superb` pecare o avea spre plaj` [i ocean. Se vâr\ sub apa cald` a du[ului [i \[i sp`l`\ndelung nisipul de pe piele [i din p`r.

Cabina nu avea u[`, [i oricine ar fi trecut pe lâng` vil` ar fi putut s` ovad`, dar Lisa nu-[i f`cea griji din acest motiv, pentru c` [tia c` la\nceputul s`pt`mânii era pu]in` lume prin zon`. O potec` lega \ntre elec`su]ele [i rulotele r`sfirate pe limba aceea de p`mânt. Erau \n num`r devreo dou`sprezece [i majoritatea apar]ineau unor americani care veneauaici \n vacan]` sau la sfâr[it de s`pt`mân`. Câteva familii locuiau \n zon`pe toat` perioada anului, dar dup`-amiaza erau to]i acas` sau la serviciu.La ora aceea din zi nu exista posibilitatea s` apar` cineva.

Se smulse cu p`rere de r`u din starea de bine pe care i-o produceauapa [i razele soarelui [i se duse \n dormitor \n vârful picioarelor.|nc`perea era mobilat` cu piese desperecheate. Dat fiind c` furturiledeveniser` din ce \n ce mai frecvente, proprietarii caselor nu mai vroiaus` lase \n ele mobil` stil sau obiecte de valoare. Intr`ri prin efrac]ie aveauloc \n fiecare zi \n Baja, dar numai atunci când vilele nu erau ocupate, deaceea Lisei nu-i era fric` s` stea singur`. |i promisese totu[i unchiului s`us` fie foarte precaut` [i c` nu-[i va suma nici un risc inutil.

Stând \n fa]a ferestrei, \[i scutur` p`rul lung [i se hot`r\ s`-l lase s` seusuce la soare. |[i puse ni[te blugi, un tricou portocaliu-deschis [i o vest`,\n cazul \n care mai pe sear` i s-ar fi f`cut frig. |nainte s` plece, unchiulWilliam o avertizase c` proprietarii nu erau aceea[i ca la vizita dinainte.Totu[i, atunci când intr` \n restaurant, nu g`si nimic schimbat. Sala demese era mobilat` cu mese rotunde de lemn masiv [i scaune din aceea[igarnitur`. Buc`t`ria era separat` de bar printr-o tejghea. |n seara aceeaerau pu]ini clien]i: o familie mexican` \ntr-un col] [i, ceva mai departe,doi b`rba]i p`reau c` poart` o discu]ie aprins`.

A DOUA LUN~ DE MIERE 15

Pe unul din taburetele \nalte de la bar st`tea un b`rbat care bea bere[i st`tea la taifas cu perechea care treb`luia prin \nc`perea al`turat`. De[i\l vedea pe str`in doar dintr-o parte, Lisa recunoscu imediat trupul parc`sculptat [i tr`s`turile aspre ale lui Christopher. Era atât de cuceritor!

“Probabil a venit pe jos ... Nu i-am auzit ma[ina”, \[i spuse eaapropiindu-se de o mas` situat` \ntr-un col] al localului.

U[a se \nchise cu zgomot \n urma Lisei [i el se \ntoarse spre ea. Ourm`ri apoi cu privirea, f`r` s` scoat` nici un cuvânt.

Lisa comand` bere [i ni[te sandvi[uri, apoi se instal` confortabil \nscaun. Christopher se apropia deja de ea cu paharul \n mân`. Lu` unscaun, \l a[ez` \n fa]a ei [i apoi \l \nc`lec`, sprijinindu-[i mâinile desp`tarul acestuia.

– Observ c` te-ai tuns, spuse el ca [i cum ar fi continuat cât se poatede firesc discu]ia de mai devreme.

– Am f`cut-o \n urm` cu câ]iva ani.Ardea de ner`bdare s`-i cear` p`rerea \n leg`tur` cu noua ei coafur`,

dar n-o f`cu. Se sim]ea dezorientat`. El nu-i r`spunse imediat. Uitându-se \n continuare la ea, scoase o

]igar` din buzunarul c`m`[ii, o aprinse [i inspir` adânc primul fum.– P`rul t`u e foarte frumos, spuse el \n cele din urm`. Dar \mi pl`cea

mai mult atunci când era mai lung [i \]i c`dea \n bucle pe spate. E foartepl`cut pentru un b`rbat s`-[i afunde degetele \n p`rul unei femei.

Lisa \i arunc` un zâmbet dulceag.– Din fericire, nu mai trebuie s` m` sinchisesc dac` \]i place sau nu,

\i spuse ea pe un ton ironic. B`trânul [i bunul nostru judec`tor a avutgrij` de toate astea \n locul meu. Christopher fuma \n t`cere. Când auzivorbele ei, un zâmbet glacial \i \ncremeni pe buze [i tân`ra femeie\n]elese imediat c` gre[ise aducând \n discu]ie subiectul divor]ului lor.

16 FAYRENE PRESTON

– Scurt pe doi, nu-i a[a? bomb`ni el printre din]i. De ce te-ai gr`bitatât de mult, Lisa? Nu cumva scumpului t`u tat` \i era team` c` ne-ar fiputut reu[i c`snicia dac` ne-ar fi acordat câteva luni de gândire? A f`cuttotul ca s` ne dep`rteze unul de cel`lalt. S-a folosit de averea [i rela]iilelui sus-puse pentru ca desp`r]irea s` se efectueze cât mai repede posibil.

– Tata s-a ocupat de problemele mele pentru c` l-am rugat eu s` ofac`. Nu are nici o vin` referitor la divor]ul dintre noi [i tu [tii foarte bine,\ng`im` ea, mirat` s` descopere c` \nc` mai suferea din pricina asta. Vinao poart` numai calculatoarele alea ale tale! |]i petreceai majoritateatimpului la serviciu ... [i atunci când ]i se \ntâmpla s` te \ntorci la ni[teore mai normale, voiai s` ma aflu acolo, a[teptându-te cu ner`bdare [ipasiune.

– Dac` \mi aduc bine aminte, nu te prea plângeai ... c` m` a[tep]i cupasiune, glumi el.

Ea \[i aminti de nop]ile lor p`tima[e de dragoste [i se \nro[i \n obraji,deoarece avea \ntr-adev`r dreptate.

– Nu st`teai niciodat` de vorb` cu mine, se gr`bi ea s` adauge.– Dar eram mereu extrem de obosit, Lisa!Ea observ` c` p`rea dintr-o dat` lipsit de vlag`, dar nu lu` \n seam`

acest am`nunt [i continu` s` vorbeasc`.– Nu existam pentru tine decât atunci când eram \n pat [i f`ceam

dragoste.– Nu reu[eam s` m` mai satur de tine, constat` el cu o voce \n`bu[it`

[i profund`.Mintea Lisei fu n`p`dit` de amintiri [i tân`ra femeie sim]i c` \ncepe

s` tremure.– Dac` vrei s` [tii ... [opti ea \ncercând s` lase \n urm` imaginile dragi

ale trecutului, ajunsesem s` nu mai suport s` fac dragoste cu tine. Aveam

A DOUA LUN~ DE MIERE 17

impresia c` nu eram pentru tine decât o p`pu[` frumoas` ... Nu m`ascultai niciodat`. Nu te interesau nici studiile [i nici preocup`rile mele.

– Când m` \ntorceam de la birou, \mi doream s` mi te dedici \n\ntregime mie, Lisa. Te iubeam, Lisa.

Cuvintele lui simple o tulburar` dar, de[i putea s` par` ciudat, faptulc` folosise timpul trecut o [oc`.

De[i trecuser` patru ani de când se desp`r]iser`, acuza]iile pe care [ile aruncau unul altuia erau acelea[i. Dar ce rost mai aveau acum? Dup`atâta timp de t`cere total`, erau inutile, dar cu toate astea, ap`reau unadup` alta. Dragostea pentru mine era atât de mare, \ncât nu suportaigândul c` a[ putea [i eu s` am o meserie. Cât` generozitate!

– Nu \n]elegi, Lisa, se ap`r` Christopher. Tat`l t`u fiind foarte bogat,n-ai fost nevoit` niciodat` s`-]i gâ[tigi existen]a. Când te-ai hot`rât s`urmezi ni[te cursuri ca s` \nve]i o meserie, nu m-am gândit niciodat` c`vorbeai serios.

– Evident! Nimeni \n afar` de tine nu se putea gândi serios c` arputea s`-[i fac` o meserie. Am dreptate, nu-i a[a? Tu aveai o scuz`acceptabil`. Nu erai bogat [i erai nevoit s` stai ore \n [ir la birou dac`voiai s` câ[tigi bani. De fapt, sunt convins` c` \]i pl`cea la nebunie s` tejoci cu ma[in`riile acelea \ngrozitoare. Ajunsese[i s` fii obsedat de ele ...

– Nu m` jucam, Lisa, ci \ncercam s` ajung cineva. Eram hot`rât s`-]idovedesc ]ie [i tat`lui t`u c` eram \n stare s`-mi \mbun`t`]esc situa]iamaterial` [i s` am grij` de tine la fel de bine ca el, dac` nu chiar mai bine.

– Dar eu nu-mi doream altceva decât pe tine ... [opti ea.Apoi t`cu, dar era deja prea târziu. Cuvintele pe care \ncercase s` le

ascund` cât mai adânc \n mintea ei fuseser` rostite.|n jurul lor se l`s` o t`cere ap`s`toare, \nc`rcat` de repro[uri [i

triste]e. Ca o boal` incurabil`, aceasta câ[tiga foarte repede teren,

18 FAYRENE PRESTON

distrugând totul \n jurul ei, pân` ce moartea putea aduce u[uraretrupului doborât de dureri.

Atunci când \n sfâr[it Christopher vorbi, vocea lui pl`cut` [i blând` seauzi de la cap`tul cel`lalt al mesei [i mai destinse pu]in atmosfera.

– Eram atât de tineri, Lisa ... oft` el jucându-se cu scrumul ]ig`rii \nscrumier`.

Nu se uit` la ea, l`sându-i astfel timp de gândire \nainte s`-i r`spund`,s` nu sar` s`-i dea replica imediat.

Lisa reflect` la tot ce spusese pân` atunci [i \[i d`du seama c` el aveadreptate. Nu putea decât s` fie de acord cu toate punctele lui de vedere.|[i amintea prima lor \ntâlnire. Pe vremea aceea avea dou`zeci de ani [ise preg`tea s` treac` \n anul trei de facultate, când unchiul William \iprezentase un nou angajat. Christopher avea dou`zeci [i [ase de ani [itân`ra fusese cucerit` pe loc de farmecul [i de virilitatea lui. Dar ceDumnezeu se \ntâmpla ... Acum nu mai era o feti]` [i cu toate astea erala fel de impresionat` de el ca \n prima zi.

Lisa nu adoptase niciodat` o atitudine defensiv`, dar \n prezen]a luiChristopher se purta mereu a[a. Motivul era cât se poate de simplu: \nurm` cu mul]i ani se \ndr`gostise la nebunie de acest b`rbat.

– Lisa ... n-are rost s` ne repro[`m la nesfâr[it gre[elile pe care le-amf`cut cu atâ]ia ani \n urm`. E adev`rat c` am avut de suferit amândoi, darnu ne serve[te la nimic s` re\nviem vechile acuza]ii. Nu vom reu[i s` nevindec`m r`nile deschizându-le din nou. Nu e[ti de aceea[i p`rere cumine? Oricare ar fi motivele pentru care am venit aici, ne afl`m din noula Baja, unde am fost foarte ferici]i \mpreun`. |]i propun s` \ncerc`m s`nu distrugem aceste amintiri frumoase. Tân`ra femeie se mir` s` aud`asemenea cuvinte rostite de gura fostului ei so]. |n tot acest timp, elvorbise rar, ca [i când \i venea greu s`-[i exprime gândurile [i \[i cânt`rea

A DOUA LUN~ DE MIERE 19

cu grij` fiecare cuvânt. A[a ceva nu-i era caracteristic lui ChristopherSaxon.

|n orice caz, era total de acord cu el. Era prea târziu s` mai schimbetrecutul. Cu patru ani \n urm`, când se c`s`toriser`, se iubeau foartemult [i \mp`rt`[iser` \mpreun` ni[te clipe de fericire intens`. Dac` nuvoiau s` ajung` s` \ntunece acele imagini \nsorite, trebuia s` nu se maicerte \ncontinuu. Iubirea ei pentru Christopher fusese odinioar` foartemare [i Lisa [tia c` trebuia s` apere \mpreun` acea amintire. |n cazcontrar, c`snicia lor \nsemna c` nu avusese nici o valoare.

Se servi masa [i \n timp ce ea mânca, continuar` s` stea de vorb`,evitând cu grij` subiectele delicate. Lisa \ns` nu se sim]ea deloc \n largulei. Avea impresia c` avea \n fa]` un necunoscut. Ca [i cum se \ntâlniser`de curând [i tandra lor complicitate nu existase niciodat`.

– Vrei s` te conduc pân` acas`? o \ntreb` Christopher dup` cetermin` de mâncat.

Ea observ` din nou c` \n alte timpuri \nso]itorul ei nu i-ar fi pus oasemenea \ntrebare. Nu-i venea s`-[i cread` urechilor. Ame]it` degândurile care i se \nv`lm`[eau \n minte, accept` cu un semn din cap.Nici un sunet nu ie[i din gura ei.

Se dep`rtar` \ncet de han \nconjura]i de \ntunericul r`coros al nop]ii.Cerul era pres`rat de stele \n timp ce se apropiau de vil`. |n jurul lor nuse vedea nici o lumin` artificial` [i se orientau numai cu ajutorul claruluide lun`. Lisa se sim]ea acum mai lini[tit`, deoarece, fiind \ntuneric, puteas`-[i ascund` tulburarea.

– De când e[ti \n Baja? se interes` ea neputându-[i st`pânicuriozitatea.

– Am sosit asear`. Fiind luni, traficul nu era a[a intens când am trecutgrani]a pe la Tijuana. Toat` lumea mergea \n direc]ia opus`.

20 FAYRENE PRESTON

– |n]eleg... Am observat [i eu acela[i lucru când am venit azi-diminea]`. Nu reu[esc s` \n]eleg ... continu` ea dup` câteva secundede ezitare. Se spune c` Tijuana e unul din ora[ele de frontier` cele maifrecventate din lume. Poate c` a[a ceva e fascinant pentru unii, dar stau[i m` \ntreb dac` a[ avea chef vreodat` s` m` opresc \n el. Adev`rul e c`exist` mai multe lucruri care nu-mi plac acolo. Circula]ia e foarte prostorganizat` [i \n permanen]` foarte dens`. Copiii apar când te a[tep]i maipu]in printre ma[ini pentru a-]i vinde câte ceva [i nu reu[esc s` conducma[ina cu calm. |n plus, am asistat la dou` \nc`ier`ri pe aceea[i strad`când am venit azi-diminea]`. Nu m-a[ putea sim]i \n siguran]` \ntr-unasemenea loc.

– E adev`rat c` e un ora[ foarte aglomerat, dar nu cred c` e cuadev`rat periculos. |n orice caz, e mai bine s` r`mâi \n cartierele centraledac` vrei s` nu-]i asumi riscuri.

Lisa avea impresia c` vorbeau despre starea vremii. Dup` ce subiectulera epuizat, se l`sa imediat t`cerea \ntre ei.

Ca s` evite repetarea acelei situa]ii, tân`ra femeie se gr`bi s` g`seasc`o alt` tem` de discu]ie.

– Ce planuri de vacan]` ai? \l \ntreb` ea.Christopher nu-i r`spunse imediat. Se auzea doar scrâ[netul

pietri[ului sub pa[ii lor [i vuietul valurilor oceanului \n dep`rtare.– Habar n-am, spuse el \n cele din urm`, cu un aer indiferent. Nu

mi-am f`cut un plan dinainte. Dar tu?– S` zicem c` [i eu m` aflu \n aceea[i situa]ie. Dac` a[ reu[i s`-mi fac

destul curaj, mi-ar pl`cea s` m` duc la Ensenada [i s`-mi petrec ziuaacolo.

– Serios? exclam` el cu ceva mai mult interes. E o idee excelent`. Aifi de acord s` vin [i eu cu tine?

A DOUA LUN~ DE MIERE 21

– Da ... De ce nu? spuse ea surprins`, f`r` s`-[i mai lase timp s` segândeasc`.

Câns ajunser` \n fa]a vilei, Lisa deschise u[a. La parter era lumin`,pentru c` l`sase un bec aprins când plecase. Din tranzistorul unchiuluiWilliam se auzea o melodie frumoas`. |n mod ciudat, notele pianului [ivaietul viorii se armonizau perfect cu vuietul oceanului [i cu ]ipetelepesc`ru[ilor de pe plaj`.

Când se \ntoarse cu fa]a la el, v`zu c` st`tea \n spatele ei [i o privea\n t`cere.

– Ce s-a \ntâmplat, Lisa? o \ntreb` el \n cele din urm`. Crezi c`trecutul nostru trebuie s` ne opreasc` s` devenim buni prieteni?

– Nu \n]eleg ... Ce vrei s` spui?– M` gândeam c` \n vacan]a asta am putea s` petrecem o vreme

\mpreun`.– Dar e ridicol! spuse ea sprijinindu-se de u[`.– Serios, Lisa? [opti el.Apoi se aplec` spre ea [i r`suflarea lui mângâie obrazul Lisei.– Suntem divor]a]i, Christopher ... Ai uitat?– Foarte bine, scumpa mea, te las pe tine s` judeci, c` doar asta e

meseria ta! Exist` oare vreo lege care s` condamne doi oameni care se\ntâlnesc dup` o lung` desp`r]ire [i se hot`r`sc s` se vad` din nou? Cep`rere ai despre treaba asta? Ea \l privi b`nuitoare.

– Unde vrei s` ajungi?El se apropie [i mai mult de ea. Trupurile lor erau atât de aproape

unul de cel`lalt, \ncât avea impresia c`-i arde pielea de pe ea.– S` fim serio[i, Lisa ... Ce \ntrebare mai e [i asta? \i [opti la ureche.Tân`ra femeie sim]i imediat c` i se trezesc sim]urile la chemarea

partenerului s`u. Tot trupul \i era invadat de o c`ldur` pl`cut`.

22 FAYRENE PRESTON

– Patru ani departe unul de cel`lalt ... \ng`im` ea \ncercând s`-[icontroleze tulburarea. Asta \nseamn` mult timp, Christopher. Eu m-amschimbat foarte mult [i sunt sigur` c` acela[i lucru s-a \ntâmplat [i cu tine.Cine [tie dac` am mai fi \n stare s` ne recunoa[tem unul pe altul.

– Poate c` a[a e ... Dar nu crezi c` ar fi amuzant s` facem din nou cuno[tin]`, ca atunci

când ne-am \ntâlnit pentru prima oar`?– Amuzant? repet` ea trecându-[i limba peste buzele uscate. Nu cred

c` acest cuvânt poate caracteriza situa]ia \n care ne afl`m.– Interesant \]i sun` mai bine?– Nu [tiu ... S-ar putea ca r`nile vechi s` nu se fi \nchis \nc`.– Am putea m`car s` \ncerc`m, Lisa. N-avem nimic de pierdut. De unde [tia c` a[a va fi? Lisa [tia \ns` c` risca s` piard` totul: sufletul,

inima [i trupul.– B`nuiesc c` nu s-a mai v`zut a[a ceva. O femeie care s`-l \ntâlneasc`

pe fostul ei so] \n vacan]`! \i r`spunse ea pe un ton nep`s`tor.Christopher continu` discu]ia f`r` s` ia \n seam` observa]ia ei

indiferent`.– Sunt sigur c` cicatricele nu sunt atât de multe [i nici atât de adânci,

dar aminte[te-]i c` eram [i eu acolo \n ziua accidentului. Nu te sup`ra pemine ... De data asta vom fi mai precau]i. Vom merge \n vârfulpicioarelor, f`r` s` r`sturn`m nimic pe drum.

– Christopher, gemu ea.Apoi t`cu, nemaisin]indu-se \n stare s` mai scoat` nici un sunet.

Aprob` doar cu un semn din cap.– Vrei s` aprind focul \n [emineu \nainte s` plec? o \ntreb` el repede.

A DOUA LUN~ DE MIERE 23

– Nu ...– Vrei s` plec?– Da ... Te rog.El se dep`rt` imediat de ea, f`r` m`car s-o ating`. Cu toate astea, Lisa

avusese impresia c` nu-[i luase nici o clip` mâinile de pe ea.– Noapte bun`, Lisa, spuse el, dup` care \i \ntoarse spatele [i plec`.

24 FAYRENE PRESTON

Capitolul 2

De[i sufletul \i era chinuit de emo]ii contradictorii, Lisa reu[i s`doarm` adânc toat` noaptea. A doua zi diminea]`, se trezi târziu. Unsoare vesel sc`lda peisajul \nconjur`tor [i anun]a o frumoas` zi deodihn`, departe de via]a stresant` din Pasadena. S`ri din pat, \[i puseni[te blugi [i un tricou cu decolteu \n form` de b`rcu]` la gât [i se dusela buc`t`rie. |ncepu s` preg`teasc` ni[te cafea, având grij` s` nufoloseasc` decât ap` \mbuteliat`.

Când auzi un cioc`nit \n u[`, Lisa tres`ri brusc. Tocmai se preg`tea s`deschid`, când se trezi nas \n nas cu Christopher. St`tea la baza sc`rilor,]inând \n bra]e o saco[` plin` de alimente.

Tân`ra fu atât de surprins`, \ncât nu reu[i s` g`seasc` vorbelepotrivite pentru a-l \ntâmpina pe musafirul ei.

– E[ti foarte matinal, observ` ea \n cele din urm`.– Glume[ti! Ai v`zut ce or` e? E zece. Am avut [i timp s` m` duc \n

ora[ [i s` fac cump`r`turi pentru micul dejun. N-o s`-]i vin` s` crezi ce os` vezi, ad`ug` el intrând \n buc`t`rie, de unde reveni curând ]inând \n

mâini o tav`. Când am trecut prin fa]a brut`riei, continu` el punândce[tile [i tacâmurile pe masa de lâng` fereastr`, n-am putut rezista ispiteiatât de parfumate [i apetisante a acestor pateuri. Am cump`rat câte dou`din fiecare.

Lisa \l privi \n t`cere \n timp ce scotea produsele de patiserie dinpung` [i le a[eza pe o farfurie.

– Vrei s` lu`m masa \mpreun`? \ng`im` ea.– Aveai de gând s` faci altceva? o \ntreb` el c`utând \n ochii ei un

r`spuns la \ntrebarea lui.– Nu, nu prea, m`rturisi ea cu o voce [ov`itoare.– Atunci, e perfect!Din câte \[i d`dea seama, el nu avea de gând s-o lase s` se gândeasc`

prea mult [i nici s` insiste asupra acestui subiect.El \mpinse un fotoliu spre Lisa [i, dup` ce ea se a[ez`, lu` [i el loc \n

fa]a ei. Toate ferestrele vilei erau deschise pentru a l`sa s` intre razelesoarelui de diminea]` [i aerul marin care venea dinspre ocean.

– Sunt delicioase! exclam` ea cu ochii sc`p`rând de veselie. Le-aicump`rat de la brut`ria la care mergeam noi atât de des?

Regret` imediat cuvintele care pur [i simplu \i sc`paser`. Nu voiapentru nimic \n lume s` re\nvie imaginile trecutului.

– Da, recunoscu Christopher f`r` s` comenteze \ns` observa]ia ei.Am mai descoperit [i o mic` fabric` de tortillas pe o strad` din zon`.Dac` dore[ti putem s` facem o plimbare pe acolo mai târziu. Prinferestrele care dau spre strad` pot fi v`zu]i muncitorii fr`mântând coca [if`când aceste turte .

Ea \l asculta \n t`cere, \ncercând s`-i citeasc` gândurile pe fa]`, dar nureu[i. Christopher [i le ascundea foarte bine. Se str`duia s` nu arate c`amintirile din luna lor de miere \l tulburau [i acum, dar era [i el

26 FAYRENE PRESTON

con[tient, ca [i Lisa, c` amândoi \[i asumau mari riscuri acceptând s` serevad`. Petrecerea câtorva zile \mpreun` putea fi la fel de periculoas` catraversarea unui câmp minat. |n orice clip` riscau s` calce pe una din ele[i s` se fac` f`râme, dar nu [tiau dac` ar fi capabili s` suporte [oculexploziei. Dar ce importan]` mai aveau lucrurile astea?

– Ce-ai mai f`cut de când nu ne-am mai v`zut, Christopher? \l \ntreb`ea mu[când cu poft` dintr-un pateu.

Prietenul ei o fix` pre] de câteva secunde cu ochii lui mari [i verzistr`lucind de ironie. Era convins` c` b`nuia c` unchiului William \i maisc`pase uneori câte ceva despre via]a salariatului s`u. Totu[i, tân`rafemeie credea c` unchiul s`u, care p`rea foarte aiurit, selecta cu grij`informa]iile pe care i le d`dea despre fostul ei so].

– Am plecat de la firma lui William cu câ]iva ani \n urm`. Ca s` fiusincer pân` la cap`t, am f`cut-o cu acordul lui. Unchiul t`u mi-a fost unprieten foarte bun, care mi-a oferit posibilitatea s` \nv`] multe la firma lui.

– Spunea mereu despre tine c` ai o minte str`lucit`, coment` ea.– Nu [tiu, s-ar putea ... spuse el cu modestie \n`l]ând din umeri. Dar

am avut ni[te idei care a adus mari profituri firmei.– Serios? Spune-mi despre ce este vorba ...Christopher \i arunc` o privire mirat`.– |nainte vreme asemenea subiecte nu te-ar fi interesat, glumi el cu

un zâmbet \n col]ul gurii.Tocmai se atinseser` de o min`. Albastrul disp`ru imediat din ochii

Lisei, transformându-se \ntr-un cenu[iu dur [i glacial ca o]elul. Ea \ir`spunse furioas`.

– De unde [tii? Poate c` pur [i simplu \mi era fric` s` te \ntreb ceva.Eram sigur` c` nu m` considerai suficient de de[teapt` s` urm`resc [i s`-]i \n]eleg explica]iile.

A DOUA LUN~ DE MIERE 27

– Ah, da? Dar nu ]i-a trecut prin cap c` poate nu voiam s` pierd \nmod inutil pu]inul timp pe care \l petreceai cu mine, dup` cursurile dela facultate [i discu]iile tale telefonice interminabile?

Ea tocmai se preg`tea s` arunce mingea \n terenul adversarului, cândChristopher \i f`cu semn s` opreasc` jocul.

– |mi pare r`u, Lisa, se scuz` el aruncându-i zâmbetul lui cel maifermec`tor. {tiam foarte bine c` nu va fi prea u[or, nu-i a[a?

Ea \l aprob` cu un semn din cap, apoi \ncepu s` studieze cea[ca dinfa]a ei ca s` scape de fascina]ia pe care o exercita asupra ei. Inima\ncepuse s`-i bat` [i mai tare \n piept [i se gr`bi s` se calmeze, pentru capartenerul ei s` nu-i observe tulburarea.

“Habar n-am unde vrem s` ajungem, dar \n orice caz, nu cred c` vomavea parte de lini[te [i pace”, \[i spuse ea.

Christopher continua discu]ia ca [i cum nu s-ar fi \ntâmplat nimic.– Am creat un cip electronic pentru circuite integrate care \n mod

sigur va deveni num`rul unu \n industria calculatoarelor. Acesta va putea\nmagazina de dou` ori mai multe date, f`r` s` ocupe un volum maimare [i folosind aceea[i vitez` ca modelele actuale. Am deja mai multeoferte.

– Dar e formidabil, Christopher, spuse ea foarte sincer`. M` bucurpentru tine. Trebuie s` te consideri foarte norocos, deoarece pu]ini suntaceia care \[i v`d realizate visele atât de repede.

El \[i termin` micul dejun [i aprinse o ]igar` \nainte s`-i r`spund`:– Dar [i tu faci parte din categoria oamenilor favoriza]i de soart`. Am

aflat de la William c` ocupi un post foarte interesant \ntr-un cabinet deavocatur` din Pasadena.

– A[a e, am avut noroc. Datorit` colegilor [i colaboratorilor mei, m-am perfec]ionat foarte mult.

28 FAYRENE PRESTON

Le sunt foarte recunosc`toare [i \mi place s` lucrez cu ei.– William mi-a mai spus [i c` e ceva foarte serios \ntre tine [i unul din

asocia]ii firmei ... Un b`rbat mai \n vârst` b`nuiesc ...Informa]ia asta o indispuse pe Lisa. Din câte se p`rea, unchiul

William nu-[i d`dea osteneala s` selecteze informa]iile pe care i letransmitea lui Christopher.

– Robert nu e chiar atât de b`trân cum crezi tu, protest` ea v`zândinsisten]a lui.

S` spunem c` are cu vreo doisprezece ani mai mult ca tine. E unb`rbat minunat, calm, politicos, foarte echilibrat ...

{i se mai \ntâmpla ca uneori s` fie extrem de plictisitor ... Dar Lisaprefer` s` nu pomeneasc` acest detaliu.

– {i chiar asta \]i dore[ti, Lisa?– Cred c` \mi ofer` destul de multe ... Dar tu? Ai \ntâlnit pe cineva

care s`-]i plac`? Ce planuri ei?– M` v`d frecvent cu o femeie fermec`toare. De altfel, ne cunoa[tem

de mul]i ani.Durerea pe care o sim]i \n suflet era atât de mare, \ncât Lisa sim]i c`

le[in`. Nu [i-ar fi \nchipuit niciodat` c` va suferi atât de mult când va aflac` iubea o alt` femeie. |i venea greu s` \n]eleag` cum putea s` se\ndr`gostesc` de altcineva dup` fericirea pe care o tr`iser` \mpreun`.|ncerc` totu[i s`-i zâmbeasc`.

– Ai de gând s` te c`s`tore[ti cu ea? continu` ea, \ncercând s` nu ia\n seam` nodul care \ncepuse s` se formeze \n gât.

– M-am gândit adesea la problema asta, spuse el nesc`pând-o nici oclip` din ochi.

– |n]eleg ... [opti ea l`sând ochii \n jos. Mai vrei cafea?– Nu, mul]umesc.

A DOUA LUN~ DE MIERE 29

Atunci, Lisa se \ntoarse spre fereastr` [i, cu privirea pierdut` \ndep`rtare c`zu pe gânduri. Era fr`mântat` de sentimente contradictoriide când se re\ntâlnise cu fostul ei so] pe plaj`. Acum descoperea c` eliube[te o alt` femeie [i se sim]ea dintr-o dat` extrem de trist`. Atuncicând gândurile se transformar` \n cuvinte [i le rosti unul dup` altul, nuf`cu nimic s` le opreasc`.

– Timpul trece [i noi \l l`s`m s` se scurg` f`r` m`car s` ne d`m seamace se \ntâmpl`. Când e[ti tân`r, crezi c` toat` lumea e a ta [i te a[teapt`cu bra]ele deschise. Numai c` \n momentul acela cei mai mul]i dintre noisunt mult mai nep`s`tori ca s` \n]elegem adev`rata valoare a lucrurilorcare ne \nconjoar`. Ne d`m seama prea târziu c` totul \n jurul nostru efragil [i schimb`tor. Un fleac poate s` le distrug` sau s` le \ndep`rteze denoi. Trebuie s` ne ag`]`m cu toate puterile de ele s` nu ne scape. |n cazcontrar, risc`m ca \ntr-o bun` zi s` ne uit`m \n jurul nostru [i s`observ`m deodat` c` ele nu mai exist`. S-au dus, f`r` s` ne a[tepte penoi.

– Ce s-a \ntâmplat, Lisa? Ce vrei s` spui? interveni Christopher cutandre]e \n voce.

– Nu [tiu ...Se \ntoarse spre el [i privirile li se \ntâlnir`. Se cercetar` \ndelung,

sperând s` g`seasc` r`spunsuri la \ntreb`rile pe care \nc` nu \ndr`zniser`s` [i le pun`. Christopher a fost cel care a rupt primul t`cerea.

– Ce-ar fi s` mergem \n ora[, dup`-amiaz`? Am putea s` facem cevacump`r`turi [i s` bem un pahar la hotel.

– De acord. A[ vrea numai s` fac pu]in` cur`]enie \nainte s` plec`m.Pe podea [i pe mobil` e un strat gros de praf [i nisip. Casa asta seam`n`cu o magherni]`, dac` n-ai grij` mereu de ea. Se vede c` unchiul Williamnu vine prea des pe aici.

30 FAYRENE PRESTON

Las`-m` s`-]i dau o mân` de ajutor, insist` el luându-i m`tura dinmân`. Eu n-am avut asemenea probleme, dat fiind c` so]ii Monroe auf`cut cur`]enie \n cas` când au stat aici, s`pt`mâna trecut`.

|n timp ce el m`tura cu n`dejde, Lisa [tergea mobila [i scuturacovoarele pe fereastr`. |n scurt` vreme, cu ajutorul lui Christopher, toate\nc`perile vilei erau curate, ca [i cum ar fi fost folosit` o baghet` magic`.Acum puteau s` plece spre micul ora[ turistic Rosarito Beach.

B`rbatul \i deschise portiera ma[inii pentru ca Lisa s` se poat` a[ezape locul pasagerului. V`zând superbul Mercedes ultimul tip, Lisa nu seputu ab]ine s` nu ridice ochii spre cer.

– Parc` alt` dat` urai genul `sta de ma[ini, pentru semnifica]ia pecare o au \n societatea de consum \n care tr`im. Dar stai lini[tit, ad`ug`ea pe un ton ironic. N-am inten]ia s`-]i r`sucesc cu]itul \n ran`.

– Nu e adev`rat ... N-ai \n]eles nimic, spuse el bine dispus. Am alesma[ina asta pentru c` e o bun` investi]ie [i e pl`cut` la condus.

– Da ... Ai perfect` dreptate, spuse ea cu un aer nevinovat. Dar maibine ai \nchide ochii, s` nu vezi dezastrul. Superba ta “investi]ie” este \nclipa de fa]` acoperit` de un strat gros de praf.

– Tu vorbe[ti? Te informez c` frumoasa ta ma[in` a disp`rut completsub numeroasele straturi de murd`rie. Abia de mai po]i s-o recuno[tidup` o asemenea deghizare.

– Nu e a[a de grav. B`trânul meu Mustang a ar`tat [i mai r`u. Nu eprea delicat [i poate s` suporte tot felul de lovituri. A ta, \n schimb, nupare a aprecia \n mod deosebit condi]iile pe care i le-ai impus de parteaasta a frontierei. Fii atent! S-ar putea s` se supere pe tine, \l ironiz` ea dinnou.

– Totul va fi bine dac` nu te vei sup`ra tu pe mine, observ` elaproape \n [oapt`.

A DOUA LUN~ DE MIERE 31

Lisa se \ntreb` dac` \ntr-adev`r auzise bine ce spusese b`rbatul.O luar` pe alee pân` la [oseaua principal`, trecur` prin fa]a micului

han [i apoi intrar` pe vechea autostrad` care ducea la ora[. O bun`bucat` de drum merser` pe malul oceanului. Nu era nimeni pe [osea [iputeau auzi vuietul valurilor foarte aproape de ei. Ceva mai departe,trecur` prin satul Popotla, care era format mai ales din rulote. Apoiap`rur` [irurile de pr`v`lii cu produse de artizanat. De o parte [i de altaa drumului se vedeau vitrine colorate, pân` la intrarea \n ora[.

– Vrei s` ne oprim aici? o \ntreb` Christopher v`zând \ncântarea dinochii partenerei lui.

– Oh, da, a[ vrea tare mult. Am v`zut pr`v`liile astea când am sositieri la Baja. Ardeam de ner`bdare s` m` \ntorc aici [i s` dau o rait` prinele. Sunt extrem de pitore[ti.

– Nu-]i cheltui to]i banii, glumi el v`zând-o cât de entuziasmat` este.De fapt, sunt convins c` ace[ti negustori m`run]i nu accept` c`r]i decredit.

– {tiu c` n-o s` m` crezi, dar trebuie s`-]i spun c` nu folosesc nici ocarte de credit.

– Asta e norocul meu! se plânse el \n timp ce parca ma[ina. A trebuits` a[tep]i s` divor]`m ca s` scapi \n sfâr[it de obiceiul ̀ sta prost. Chiar decurând a fost nevoie s` pl`tesc una din facturile tale.

– Mincinosule! exclam` ea râzând.Apoi s`ri rapid din ma[in` [i intr` \n pr`v`lia cea mai apropiat`. Toat`

dup`-amiaza se târguir` cu negustorii din zon`. |n afara sezonului clien]iierau mai pu]ini [i vânz`torii erau de acord s` mai scad` din pre]. Astfeltimpul trecu pe nesim]ite.

De[i trecuser` patru ani de la desp`r]irea lor, se p`rea c` gusturile lornu se schimbaser`. Le pl`ceau acelea[i lucruri: un vas uria[ din ceramic`,

32 FAYRENE PRESTON

un co[ de r`chit`, o statuet`, o bijuterie. Lisa se n`pustea spre un tabloupentru a-l admira mai de aproape [i se trezea nas \n nas cu Christopher,care avusese [i el aceea[i idee. Apoi izbucneau \n râs [i continuau s`scotoceasc` prin ungherele pr`v`liilor.

O singur` dat` \n ziua aceea se sim]i prost \n compania lui [i anumeatunci când \l v`zu uitându-se la o superb` rochie lung` din bumbacalbastru, cu decolteu p`trat, cu flori brodate la gât [i pe mâneci. Rochiaera atât de frumoas` [i el o privea cu atâta admira]ie, \ncât nu putusuporta durerea ascu]it` care-i s`get` brusc inima. Era atât de geloas`,\ncât prefera s` se dep`rteze pentru câteva secunde pentru a da uit`riiprezen]a lui [i existen]a unei alte femei \n via]a lui.

Ceva mai târziu, se uit` la un portofel de piele pe care vroia s` i-ld`ruiasc` lui Robert, când cineva o b`tu pe um`r. Se \ntoarse dar, \n locs`-i apar` \n fa]` Christopher, d`du peste un uria[ buchet de flori. Eraude \n`l]imea unui om [i fiecare avea alt` culoare.

Se auzi o voce care sem`na \n mod ciudat cu a prietenului ei.– Am impresia c` noi doi am reu[it s` ridic`m nivelul de trai al negus-

torilor din zon`. Ce-ar fi s` termin`m cu colindarea magazinelor? S`mergem la hotel s` bem ceva ... A \nceput s`-mi fie sete. }ie nu?

– Dar ce vom face cu creaturile astea frumoase? se interes` eaadresându-i un zâmbet printre petalele uria[e ale florilor care o salutau.

– Putem s` le l`s`m \n ma[in`.– Crezi c` vor \nc`pea \n Mercedes? Sunt uria[e!– Bine\n]eles! ... Mercedesurile pe care le ur`[ti atât de mult nu sunt

de fapt chiar a[a de lep`dat. Cel pu]in e destul spa]iu \n ele pentru apune ni[te flori.

Izbucnir` amândoi \n râs. Se sim]eau din nou complici ... Apoi, ]inându-se de mân` ca doi adolescen]i f`r` griji, se \ntoarser` \n locul

A DOUA LUN~ DE MIERE 33

unde l`saser` bolidul. Puser` toate pachetele \n portbagaj [i florile pebancheta din spate, dup` care pornir` ma[ina [i merser` \ncet pebulevardul Juarez care ducea la hotelul din Rosarito Beach.

Cl`direa fusese construit` \n anii treizeci [i arhitectura acesteiadovedea o anumit` nostalgie dup` bucuriile [i necazurile acelei epoci.Când p`[i pragul hotelului, Lisa avu impresia c` face o c`l`torie \n timp.Pere]ii erau zugr`vi]i \n alb, iar holul era plin de arcade. O inscrip]ie dinlitere colorate \i \ntâmpina pe turi[ti: Bienvenidos. Tân`ra femeie sea[tepta ca \n orice clip` s`-i apar` dinainte Heddy Lamarr [i CharlesBoyer, \mbr`ca]i \n alb, a[ezându-se \n fotoliile de r`chit` sub palele unuiventilator imens, inventând \n [oapt` tot felul de pove[ti.

|n interiorul hotelului era \ntuneric [i foarte r`coare. Dale din gresiecolorat` \nveseleau pardoseala holului de la intrare. O pictur` mural` se\ntindea pe toat` suprafa]a unui perete situat lâng` recep]ie. Lisa [iChristopher se plimbar` pu]in prin diferitele s`li \nainte s` se \ndreptespre salonul aztec. O lumin` difuz` p`trundea \n \nc`pere prin u[ile\nalte din sticl`. Ceva mai departe se z`rea piscina lung` [i \ngust` \n careturi[tii \notau sau se odihneau sub umbrele de soare, ap`ra]i de vânt [inisip printr-un perete din plexiglas.

– }i-e foame? se interes` Christopher când intrar` \n restaurantului.– Nu prea ... Doar dac` \]i e ]ie ... Dac` nu, am putea s` mergem la

Beachcomber Bar.|nso]itorul ei nu spuse nimic. O lu` brusc de bra] [i o conduse spre

locul pe care \l alesese ea. Barul era chiar pe marginea plajei [i avea opriveli[te superb` asupra oceanului [i valurilor \nspumate. Pesc`ru[iizburau t`cu]i peste cabina de sticl` \n care se aflau ei. |n atmosfera intim`a salonului un muzician cânta timid \ntr-un col]. Cei doi prieteni seinstalar` confortabil pe pernele moi ale fotoliilor din r`chit`.

34 FAYRENE PRESTON

– Ce vrei s` bei? o \ntreb` Christopher parcurgând rapid lista decocteiluri.

– O b`utur` cu ghea]` [i tot ce e mai exotic, exclam` Lisa cuib`rindu-se cu pl`cere \n fotoliu. Cu fructe, flori [i umbrelu]e de hârtie\mprejur.

– Nu crezi c` ai deja destule flori?– Bine. Atunci, serve[te-m` numai cu fructe [i umbrelu]e de hârtie.

|n cantitate mare. Azi simt c` am un apetit deosebit.Christopher se \ntoarse spre chelner [i d`du comanda.– Pentru doamna un pahar mare cu umbrelu]e de hârtie [i pentru

mine dou` piña colada, te rog. Vrei [i ceva de ron]`it? |nc` n-am mâncatde prânz [i e deja târziu.

– Spune]i-mi ... A ce miros umbrelu]ele pe care le ave]i?Tân`rul mexican o privea \n t`cere, cu un aer amuzat. Evident, era

obi[nuit cu ciud`]eniile americanilor.– Vom lua o farfurie de creve]i pentru dou` persoane, spuse

Christopher, oprind divaga]iile Lisei.Tân`ra se uita la el cu un aer ironic.– V`d c` succesul te-a f`cut s`-]i pierzi sim]ul umorului, \l tachin` ea.– Iar eu v`d c` atunci când nu e[ti sup`rat` e[ti una din persoanele

cele mai dr`gu]e pe care le-am \ntâlnit vreodat`, spuse el zâmbind.Ea sim]i c` inima \i bate mai tare \n piept [i nu se putu ab]ine s`-i

pun` \ntrebarea care-i st`tea pe buze.– Complimentul `sta e valabil [i pentru doamna Saxon num`rul doi?– Mi se pare c` e[ti cam curioas`.– Eu? Absolut deloc, neg` ea pe un ton indiferent.Ceva mai târziu \n acea dup`-amiaz`, pe drumul de \ntoarcere,

trecur` prin Calafia, un s`tuc format \n cea mai mare parte din rulote.

A DOUA LUN~ DE MIERE 35

– Vrei s` lu`m masa de sear` aici? \i suger` Christopher. S-ar p`rea c`au mâncare excelent`.

|n timp ce vorbea, ar`ta cu mâna spre sala principal` a restaurantului[i spre separeuri care, coco]ate pe marginea falezei, aveau vedere spreocean.

Lisa petrecuse o zi foarte frumoas` \mpreun` cu Christopher, dar nuse gândise nici o clip` c` va propune s` r`mân` cu ea [i seara.

– Voi lua cina la vil`, spuse ea, u[or jenat` de prezen]a lui apropiat`.Unchiul William mi-a spus c` dup`-amiaz`, la Puerta Nuevo, atunci cândb`rcile se \ntorc de la pescuit, satul e plin de pe[te proasp`t. M-a sf`tuits` m` aprovizionez mereu din acest loc. Puerta Nuevo se afl` la vreodoisprezece kilometri spre sud [i aveam de gând s` cump`r de acolopu]in` cambul` pentru masa de sear`.

– Lisa ... Deja \mi las` gura ap`! Am luat [i câteva sticle, a[a c` nu vatrebui s` mai ai [i grija vinului. Ai tot ce-]i trebuie pentru a preg`ti salata?

– Da ...– {i f`in` pentru pr`jirea pe[telui?– Unchiul William are aici tot ce-i trebuie, spuse ea rece.– Perfect! Ne vom oferi un adev`rat osp`], drag` Lisa ...– Din câte [tiu, \nc` nu te-am imvitat, \i spuse ea brusc.Christopher se \ntoarse spre ea [i o privi câteva secunde f`r` s` scoat`

nici un cuvânt.– Serios? Atunci, ce mai a[tep]i? spuse el zâmbind, concentrându-se

din nou asupra drumului.Lisa \l privi drept \n ochii lui verzi [i tres`ri când v`zu pasiunea care

se ascundea \n ei.– Pe disear`, Christopher, [opti ea. Lisa st`tea \ntre pernele moi ale

canapelei [i-l studia pe prietenul s`u cu coada ochiului. Christopher se

36 FAYRENE PRESTON

a[ezase \n fotoliul unchiului William, chiar \n fa]a ei. P`rea total relaxat.|n timp ce sorbea vinul cu \nghi]ituri mici, se uita cu un aer vis`tor lafl`c`rile lungi din [emineu.

Aprinsese focul \nainte s` se a[eze la mas`. |n timp ce mâncaser`,\nc`perea nu fusese luminat` decât de câteva lumân`ri, focul din[emineu [i o veioz` a[azat` \ntr-un col] al camerei. O lumin` difuz`contribuia la atmosfera intim` care se crease treptat \n jurul lor. Oc`ldur` pl`cut` \i \nv`luia. O melodie cu titlul “Nu te voi uita niciodat`”se auzea la radio.

Cuvintele acesteia p`trundeau \ncet \n mintea tinerei femei [iamintirile \ncepeau s` \nvie din nou \n mintea ei amor]it`. Trecutulprinse via]` de parc` s-ar fi \ntâmplat ieri. Nu uitase nimic din zilelefericite!

|ncerc` din toate puterile s`-[i desprind` gândul de la clipele defericire intens` pe care le tr`ise al`turi de Christopher. T`cerea deveniseap`s`toare [i, ca s-o rup`, prefer` s` intre \n vorb` cu partenerul ei.

– Fl`c`rile au o culoare splendid`, observ` ea.Christopher se \ntoarse imediat spre ea [i Lisa avu impresia ciudat`

c` se gândise tot timpul la el.– E din cauza lemnelor aduse de valuri la mal pe care le-am pus

ulterior. Atunci când lemnul se usuc`, apa se evapor` [i las` \n urm` sare[i alte minerale. Ele sunt cele care dau focului acele nuan]e de albastru[i verde.

|n timp ce-l asculta cu aten]ie, Lisa observ` c` scânteile verzi care]â[neau dintre fl`c`ri erau de aceea[i culoare ca ochii prietenului s`u.Sim]i c` o prive[te insistent [i se \nfior` din cre[tet pân`-n t`lpi, ca [i cumar fi avut febr`. Continu` s` se uite la jarul din [emineu.

– E atât de frumos! [opti ea.

A DOUA LUN~ DE MIERE 37

– Da, a[a e, auzi vocea lui Christopher, foarte aproape de urechea ei.|ntr-adev`r, observ` c`, f`r` ca ea s`-[i dea seama, venise [i se a[ezase

lâng` ea pe canapea. Apropierea de r`suflarea lui fierbinte [i de trupullui viril o f`cu s`-i vin` ame]eal`, trezindu-i sim]urile la via]`.

|ncepu din nou s` vorbeasc` pentru a rupe vraja care o cuprindeatreptat \n mrejele ei. C`ut` orice pretext pentru a rupe t`cerea aceeaap`s`toare care sim]ea c` o sufoc`.

– |]i mul]umesc pentru rochia pe care mi-ai d`ruit-o ... E foartefrumoas`, \i m`rturisi ea cu vocea tremurând`.

Dup` ce se desp`r]iser` pentru a se preg`ti de cin`, Christopher \id`duse pachetul, spunându-i cu un aer indiferent c` era pentru ea.

– |]i vine foarte bine, Lisa. Parc` ar fi fost f`cut` special pentru tine.De altfel, am considerat \ntotdeauna c` \]i vin de minune culorile vii,deoarece se asorteaz` perfect cu pielea ta m`slinie [i catifelat`.

Lisa nu-i r`spunse la compliment. Inspir` adânc aer \n piept \naintes` schimbe subiectul discu]iei.

– Acum câ]iva ani, continu` ea cu timiditate, când eram mai mic`, ampetrecut mai multe s`pt`mâni aici, cu unchiul meu. |ntr-o zi din aceavar` mi-a relatat povestea vilei lui.

– Serios? se interes` Christopher cu un zâmbet amuzat \n col]ul gurii.El remarc` imediat c` Lisa era stânjenit`, dar nu spuse nimic [i o

ascult` cu r`bdare.– |n urm` cu mult` vreme, continu` ea dup` câteva secunde de

ezitare, guvernatorul ora[ului Baja a acordat titlul de “Don” [i p`mântulacesta tat`lui proprietarului actual, dar guvernatorul a impus ni[terestric]ii. Nedorind ca str`inii s` se stabileasc` pe p`mântul lui \n modpermanent, a refuzat s` le dea voie s` construiasc` aici case, acceptândnumai popasul rulotelor. Mai târziu, locatarii acestora au primit

38 FAYRENE PRESTON

permisiunea de a construi \n jurul lor ni[te dependin]e. |n felul acesta,\n ziua \n care guvernul ar fi hot`rât c` trebuia s` plece, \[i puteau luarulotele [i p`r`si zona. Unchiul William a \nchiriat terenul de la fiul luiDon Pancho, dar este proprietarul vilei. |ntr-o var` a adus aici câ]ivapescari care au construit [emineul.

Christopher nu se mai uita la ea. Ochii lui erau fixa]i asupradecolteului rochiei tinerei femei.

– William mi-a relatat deja povestea asta. |n schimb, m` \ntreb deunde are ace[ti mariachis, spuse el nesl`bind din priviri locul \n care i se\mbinau sânii. Se referea la cele trei personaje din ghips care se aflau peplaca de deasupra [emineului.

– Nu [tiu nimic despre ei, \ng`im` ea \n [oapt`. {tii [i tu cum eunchiul William. D` voie la tot felul de oameni s` stea aici \n lipsa lui.

– A[a cum am fost [i noi când am venit \n luna de miere.El rosti acele cuvinte pe un ton care o tulbur` foarte mult. |n cele din

urm` \ndr`zni s` ridice ochii spre el. Dorin]a fierbinte pe care o v`zu \nprivirea lui \i p`trunse \n vene [i \i invad` trupul cu o c`ldur` plin` devoluptate.

– Asta se petrecea acum [ase ani, Christopher, oft` ea u[or.– Uneori mi se pare c` parc` a fost ieri.Vocea lui deveni tandr` precum catifeaua, r`suflarea atigându-i

pleoapele, dup` care ajunse la gura ei.– Nu, te rog!– Dar nu fac nimic, Lisa. spuse el cu blânde]e.– Ba da. E adev`rat c` nu m-ai atins cu mâinile, dar o faci tot timpul

cu privirea.– Ai prefera s` procedez altfel? spuse el \nfigându-[i degetele \n p`rul

ei lung [i ondulat.

A DOUA LUN~ DE MIERE 39

Apoi brusc puse o mân` pe sânul ei [i \ncepu s`-l mângâie, iar cucealalt` o trase u[or spre el. Lisa nu se putu ab]ine s` nu geam` dedorin]a de a-i c`dea \n bra]e.

Privi fa]a lui Christopher care se apropia de a ei. |nc` mai era timp s`-l resping`. {tia c` trebuie s`-l resping`, dar nu f`cu nimic \n acest sens.|n plus, era [i prea târziu. Buzele lui se lipiser` deja cu l`c`mie de ale ei.

Ea r`spunse s`rut`rilor lui p`tima[e. Sim]i cum trupul i se treze[te la\ndemnul lui [i nu f`cu nimic pentru a-i tempera elanul. Senza]iileputernice pe care [i le ascunsese adânc \n suflet reveneau acum la via]`,ca ni[te flori care se ofereau primelor raze de soare ale prim`verii.

Când Christopher \n]elese c` \n sfâr[it i se d`ruia, o lipi de trupul lui[i o strânse mai tare \n bra]e. |i atinse cu degetele sfârcul sânului prinmaterialul rochiei, ceea ce \i provoc` o pl`cere atât de intens`, \ncâtajunse aproape \n pragul le[inului. |[i aminti vorbele lui [i \n]elese c`avusese perfect` dreptate. |ntr-adev`r, era ca [i cum desp`r]irea loravusese loc ieri [i nu cu câ]iva ani \n urm`. Cele dou` trupuri ale lor nuse uitaser` unul pe altul [i, \n ciuda eforturilor lor, se recuno[teau cufiecare gest pe care-l f`ceau.

Christopher continua s`-i acopere fa]a cu o ploaie de s`rut`ripasionale. Mâinile lui \i mângâiau trupul, atingându-i locurile cele maiintime [i arzând totul \n drumul lor. Lisa ardea de dorin]a de a se contopicu el. |[i strecur` mâinile sub c`ma[a lui, \l trase spre ea [i \ncepu s`-imângâie u[or mu[chii \ncorda]i ai spatelui.

Inima \i b`tea ca o tob` \n piept. Fu nevoit` s`-[i re]in` un strig`tatunci când el se dep`rt` brusc de ea. El \[i rec`p`t` cu greu r`suflareanormal`, apoi se uit` la ea cu ochii \nc` arzând de dorin]`. Apoi, f`r` caLisa s` \n]eleag` de ce, pe buzele lui ap`ru un zâmbet satisf`cut.

– Nu s-a schimbat nimic, nu-i a[a?

40 FAYRENE PRESTON

Lisa nu-i r`spunse. Ce putea s` spun`? |n cei patru ani ce trecuser` de la desp`r]irea lor,

nu-[i \nchipuise nici o clip` c` s`rut`rile lui Christopher ar fi putut s-otulbure atât de tare. Acum [tia c` gre[ise neglijând acest am`nuntimportant.

– Noapte bun`, Lisa, spuse el s`rutând-o cu tandre]e.

A DOUA LUN~ DE MIERE 41

Capitolul 3

|n noaptea aceea nu putu s` doarm` deloc. Lisa se plimb` \ndelungpe faleza \nalt`, privind oceanul. Era obsedat` de o singur` \ntrebare:“Ce-i r`mânea de f`cut?”

Aceea[i \ntrebare c`reia nu reu[ise s`-i g`seasc` o rezolvare o\mpiedicase s` doarm` [i continua s` o preocupe.

Uneori i se p`rea c` \[i pierduse min]ile [i controlul asupra emo]iilorei. Oare evenimentele din noaptea trecut` chiar avuseser` loc? Dup`atâ]ia ani petrecu]i departe unul de cel`lalt? Nu putea s` \n]eleag`purtarea fostului ei so], care d`duse brusc timpul \napoi prin s`rut`rilelui pasionale. Dar mai mult decât orice era [ocat` de propria ei reac]ie,de dorin]a de a-i c`dea \n bra]e [i de a nu se mai trezi niciodat` \n timpulprezent.|n sufletul ei se confruntau dou` sentimente contradictorii. Pede o parte ar fi vrut s` fug`, dar pe de alta ar fi dorit s` r`mân`, deoarecesim]ea c` nu e complet implinit`.

“Cum se face c` sunt [i acum tulburat` de Christopher? \[i spuse ea.Eram totu[i atât de sigur` c` \l scosesem din via]a mea, ca [i sentimentele

pe care le aveam fa]` de el odat`. Nu trebuia ca un asemenea incident s`mai aib` loc. De acum \ncolo, e necesar s` fiu mai atent`.”

Oricum, suferiser` prea mult \mpreun` ca s`-[i doreasc` s` se\ntoarc` \n trecut [i era convins` c` amândoi se schimbaser` prea multpentru a se mai putea gândi la un viitor comun.

Deodat`, Lisa auzi voci \n spatele ei. Se \ntoarse imediat [i z`ri unb`rbat care se odihnea \n apropierea intr`rii \n han. Nu vedea cu cinevorbea individul, dar cum avea chef s` mai scape de gândurile eiobsedante [i s` vorbeasc` [i cu altcineva \n afar` de Christopher, se\ndrept` spre restaurant ca s` intre \n vorb` cu el.

– Buenos días, señorita, \i r`spunse b`rbatul cu o voce t`r`g`nat`.– Señora ... \l corect` ea imediat.Apoi \i p`ru r`u c` reac]ionase atât de repede. Era doar divor]at` de

patru ani. De ce continua s`-[i asume statutul de femeie m`ritat`? Daroricum, ce importan]` mai avea acel am`nunt \n via]a ei?

Necunoscutul se uit` la ea câteva secunde, ca [i cum ar fi fost total deacord cu \ntreb`rile care o m`cinau pe ea \n acel moment. Apoi, acestad`du din umeri [i-[i rec`p`t` pozi]ia ini]ial`. Sprijinit de zid, cu o p`l`rieuria[` de paie pe cap, mo]`ia lini[tit sub razele fierbin]i ale soarelui.

Chiar \n clipa aceea \ns`, \n pragul u[ii de la buc`t`rie ap`ru un b`iat.Se lupta cu o lad` imens` de gunoi, la fel de \nalt` ca el. |ncerca s` oscoat` afar` [i din cauza greut`]ii acesteia \n câteva rânduri era gata s`cad` lat la p`m`nât. Tân`ra femeie alerg` spre el [i-l ajut` s-o care afar`.

– Gracias, señora, spuse el zâmbindu-i cu timiditate.Lisa se uit` la copil. Avea fa]a prea palid` pentru vârsta lui, iar ochii

negri exprimau o mare triste]e. Ea \i \ntinse mâna [i-i strânse tare pumnulmic.

– Vorbe[ti engleze[te? \l \ntreb` ea cu blânde]e.

A DOUA LUN~ DE MIERE 43

– Si, señora, \ncuviin]` el f`r` nici o ezitare. Mi madre m-a \nv`]at pevremea când eram mic.

– Spune-mi cum te cheam`.– Patricio.– Ei bine, Patricio, m` bucur s` te cunosc. Eu m` numesc Lisa. Mi se

pare totu[i c` lada asta de gunoi e prea grea pentru tine. Câ]i ani ai?– |n curând voi face opt ani, señora, o anun]` el cu mândrie.– Ce faci acolo, trâtorule? Treci imediat la treab`, zbier` b`rbatul care

st`tea pe un scaun.Nici m`car nu catadicsi s` se ridice. |l prinse pe pu[ti de bra] [i-i d`du

o palm` peste cap.Copilul se \ntoarse spre tân`r` [i o privi cu un aer trist. Ochii lui mari

erau plini de lacrimi. Porni apoi \ncet spre buc`t`rie.– E un neispr`vit! continu` b`rbatul. Uneori m` \ntreb de ce naiba

m` mai ocup [i acum de pramatia asta.– |n orice caz, nu cred c` era nevoie s`-l plesni]i, se indign` Lisa.– Nu v` sup`ra]i, señora. E obi[nuit cu a[a ceva. N-ar face nimic toat`

ziua dac` nu l-a[ altoi din când \n când.– E fiul dumneavoastr`, domnule?– Nu, deloc. E pu[tiul surorii mele, Bianca. Dup` ce a murit acum

câteva luni, a trebuit s`-l iau \n grija mea.– Din câte \n]eleg, pentru dumneavoastr` e o obliga]ie foarte grea.– Nimeni din familia noastr` nu voia s` se ocupe de el.– {i când m` gândesc c` exist` atâtea cupluri de neferici]i care

a[teapt` cu disperare s` adopte un copil! spuse Lisa st`pânindu-[i cugreu furia. Sunt sigur` c` i-a]i fi putut g`si o familie bun` care s` fie gatas`-l primeasc` pe micu] cu bra]ele deschise.

– Se poate ... bomb`ni necunoscutul \n loc de r`spuns.

44 FAYRENE PRESTON

– De cât timp e b`iatul la dumneavoastr`? insist` ea f`r` s`-i lase osecund` de r`gaz.

– Numai de câteva luni, recunoscu el \ncruntând din sprâncene.|[i d`duse seama c` prezen]a tinerei femei \ncepea s`-i strice lini[tea.– Pot s` v` mai \ntreb [i cum v` numi]i?– Salina, señora, r`spunse el cu asprime. {i acum dac`-mi permite]i,

a[ vrea s`-mi fac siesta.– Sper c` glumi]i, domnule Salina, exclam` Lisa extrem de furioas`.

Doar nu v` \nchipui]i c` nepotul dumneavoastr` va face toat` treaba \ntimp ce dumneavoastr` ve]i sta cu burta la soare?

Salina oft` adânc [i se foi pe scaun. V`zând c` nu reu[ea s` scape deea, se ridic` \n picioare [i se \ndrept` spre u[`. Tocmai se preg`tea s`intre, când Lisa \l re]inu de bra].

– Mai sta]i o clip`, \nc` n-am terminat. De fapt, ce func]ie \ndepline[tidumneata la han?

– Sunt buc`tar, señora, \i r`spunse el, dup` care disp`ru \n`untru.Tân`ra femeie r`mase câteva clipe indecis` \n fa]a intr`rii \n buc`t`rie.

|l auzi pe Salina certându-l pe Patricio [i sim]i c` i se rupe sufletul dedurere. |mpinse u[or u[a s` intre, dup` care se opri. Ce putea ea s` fac`?Nu era o zân` care s` poat` schimba cu ajutorul unei baghete magicesitua]ia material` a oamenilor din jurul ei.

Dezam`git` [i sup`rat` c` nu putea s` se fac` util` \n vreun fel, ser`suci pe c`lcâie [i plec`. Pe drum blestema \n sinea ei grani]a caredesp`r]ea ]ara ei de cea a lui Patricio [i care crea o asemenea diferen]`\ntre nivelurile de via]` ale oamenilor. Când se mai lini[ti, \ncepu s`judece mai ra]ional. Nu trebuia s` uite c` nu era decât o str`in` \n Mexic[i c` va petrece aici numai câteva zile. |n plus, nu cuno[tea cu adev`ratsitua]ia copilului [i n-avea nici un drept asupra lui. Ar face deci bine s`

A DOUA LUN~ DE MIERE 45

]in` cont de aceste aspecte \nainte s` se aventureze \n toat` povesteaaceea.

Se \ndrept` spre vil` c`zut` pe gânduri, f`r` s` observe prezen]a luiChristopher . Prietenul ei o a[tepta \n fa]a u[ii.

– Bun` ... De unde vii? se interes` el.Lisa tres`ri când auzi vocea fostului ei so]. Era atât de surprins` s`-l

vad`, \ncât nu [tia cum s` r`spund` a[tept`rii lui.– Salut! Am fost s` m` plimb. Azi e vreme frumoas` ...– A[a e, recunoscu el zâmbind.Ea se opri la câ]iva metri de el, \l privi pe furi[ [i nu-i pl`cu deloc ce

trezea \n trupul ei zâmbetul lui. |ncepu s`-[i mu[te nervoas` buza de jos.Se sim]ea din ce \n ce mai pu]in \n stare s` controleze situa]ia care exista\ntre ea [i Christopher. Nu numai c` reg`sea dragostea pe aceea[i plaj`unde \[i petrecuse luna de miere cu [ase ani \n urm`, dar realiz` [i faptulc` sentimentele pe care le aveau pe vremea aceea unul fa]` de cel`lalterau gata s` re\nvie.

“E pur [i simplu ridicol!” \[i spuse ea.– Ce s-a \ntâmplat? E ceva \n neregul`? se interes` prietenul ei

apropiindu-se de ea.– Nu ... Sigur c` nu. Totul e \n ordine, r`spunse ea pe un ton ar]`gos.El \[i puse mâinile \n [olduri, se uit` câteva secunde la ea, dup` care

d`du din umeri.– Bine ... |mi cer scuze, nu mi-am dat seama. Ai luat deja micul dejun?

Dat fiind c` te-am v`zut \ntorcându-te de la han, am crezut c` poate ailuat masa acolo.

– Nu, n-am pus nimic \n gur`, diminea]a asta.– Lisa, spune-mi [i mie ce se \ntâmpl`. Am impresia c` te afli la mii

de kilometri dep`rtare.

46 FAYRENE PRESTON

Lisa neg` printr-un semn din cap, dar refuz` s`-i m`rturiseasc` faptulc` tot timpul se gândise numai la el. {i acum, mai avea [i o grij` \n plus:pe Patricio, b`iatul de la han.

– |mi cer scuze. Probabil sunt obosit` dup` plimbarea lung` pe caream f`cut-o. M` voi odihni pu]in [i totul va reveni la normal.

Christopher se uit` la ea cu un aer gânditor.– }i-ar pl`cea s` mergem \n ora[ mai târziu? o \ntreb` el, \ncercând

s-o re]in`.– Nu, nu cred. Te rog s` nu m` a[tep]i. Poate c` dac` m` voi sim]i

bine, voi veni s` te iau.|i zâmbi u[or, apoi urc` rapid scara \nainte s` dispar` \n spatele u[ii

vilei.– Am f`cut-o [i pe asta! se bucur` ea, mândr` de hot`rârea pe care o

luase. Se \n[al` amarnic dac`-[i \nchipuie c` \mi voi petrece toat` vacan]a

\mpreun` cu el. Am venit aici s` g`sesc un pic de lini[te [i singur`tate,pentru a reflecta la viitorul meu. Cu sau f`r` prezen]a lui Christopher.Asta am de gând s` fac de acum \ncolo.

|ncerc` apoi s` adoarm`, dar \n]elese imediat c` era prea \ncordat`ca s` stea \n pat degeaba. Se scul` [i f`cu cur`]enie \n camerele vilei, apoi\[i puse un trening de culoare portocalie [i se \ndrept` spre plaj`.

Lise se trezi brusc. Pierduse no]iunea timpului [i se \ntreb` de câteore mo]`ia \ntins` pe nisip. Pesc`ru[ii se roteau \n jurul ei [i ]ipetele lorascu]ite acopereau zgomotul produs de valurile oceanului.

“N-are importan]` de cât timp m` aflu aici”, \[i spuse ea c`utându-[io pozi]ie mai comod` pe prosop.

Treptat \ncepea s` se identifice cu peisajul calm al sta]iunii Baja.Vuietul permanent al oceanului se transformase \ntr-un leg`nat pl`cut \n

A DOUA LUN~ DE MIERE 47

urechile [i sim]urile ei, care se trezeau la realitate. Razele soarelui \imângâiau formele superbe ale trupului, umplându-l de o c`ldur`mole[itoare. Nisipul fin pe care se ghemuise \i servea drept culcu[ moale.

– Pân` la urm` o s` te arzi, spuse o voce grav` \n spatele ei.Tân`ra femeie se \ntoarse [i \[i puse mâna \n dreptul ochilor pentru

a se ap`ra de razele soarelui.– Nu, nu risc nimic. M-am dat cu crem` protectoare \nainte s` m`

a[ez la plaj`.F`r` s`-l fi invitat, Christopher se a[ez` lâng` ea pe nisip. Era gol pân`

la brâu [i purta un [ort de bumbac. Sub razele soarelui, pielea luibronzat` p`rea crocant` precum crusta unei pâini [i Lisei \i veni s`-lmu[te, fiind convins` c` nu s-ar fi s`turat niciodat` de a[a o delicates`.Nu reu[ea s`-[i dezlipeasc` ochii de trupul lui viril. Dup` ce se \ntinselâng` ea, el se sprijini \ntr-un cot [i se uit` la Lisa.

– Ai f`cut baie? o \ntreb` el ar`tând spre valurile albastre care sesp`rgeau la picioarele lor. |n loc de r`spuns, Lisa cl`tin` din cap.

– Nici m`car nu mi-am adus costumul de baie. Credeam c` apa va firece \n perioada asta a anului. {i \n plus, adu-]i aminte c` nu sunt o\not`toare prea grozav`.

– Dac` vrei, pot s` vin cu tine. Aici nici n-ai nevoie de costum de baie.Nu suntem decât noi pe plaj`.

Lisa vru s`-i r`spund`, dar cuvintele i se stinser` pe buze. C`lduraemanat` de trupul lui i se transmise [i ei, f`r` ca el s` se mai oboseasc`s-o ating`. Mirosul s`rat al mareei se amestec` brusc cu parfumul demosc al lui Christopher [i capul \ncepu s` i se \nvârt`, ca [i cum s-ar fiaflat \n pragul le[inului. O dulce toropeal` \i curgea prin vene,distrugând barierele pe care le ridicase pentru a se ap`ra de fostul ei so],dar [i de dorin]a ei.

48 FAYRENE PRESTON

– E[ti atât de frumoas`, Lisa ...Vocea lui grav` \i zgâria pielea precum o lam` ascu]it`. |[i ]inu

r`suflarea [i nu scoase nici un cuvânt.– N-am fost niciodat` frumoas`, protest` ea \n [oapt`, \n cele din

urm`. Doar tu credeai asta.– A[a este ... {i a[a cred [i acum, \i m`rturisi el cu tandre]e.Apoi, pe nea[teptate, \[i l`s` mâna s` alunece \ncet pe pielea ei,

m`turând \n drumul ei firele de nisip de pe abdomenul tinerei femei.Lisa se \ncord` brusc. Nu \n]elegea cum se f`cea c`, dup` atâ]ia ani,intimitatea lor putea s` re\nvie cu atâta for]`.

– Erai o fat` fermec`toare atunci când te-am \ntâlnit, \i [opti el laureche. Acum, ai devenit o femeie superb`, Lisa.

O mângâie de câteva ori pe coaps`, stârnind \n ea senza]ii pe care nule mai cunoscuse de mult` vreme. Sim]i cum sânii ei tind s` se apropiede trupul lui.

“Atâ]ia ani am stat departe de tine ...” \[i spuse ea gemând.Ieri, când o atinsese, sânii ei se umflaser` imediat de dorin]`. Acum

\[i minti de pl`cerea imens` pe care le-o produceau mâinile lui [i ardeaude ner`bdare s` fie mângâia]i din nou.

Degetele lui Christopher r`maser` deodat` nemi[cate \n apropierearotunjimii sânilor ei. Era ca [i cum recep]ionase chemarea lor rug`toare,c`reia era gata s` r`spund`. Atunci, Lisa \ncerc` s`-[i goleasc` mintea degânduri, \n a[a fel \ncât el s` nu mai primeasc` nici un semnal din parteaei.

{i de data asta \ns`, prietenul ei p`ru s`-i fi citit gândurile. |[i lu` bruscmâna de pe pieptul ei [i o puse ceva mai jos, pe abdomen. Nu-i l`sa\nso]itoarei lui nici o clip` de r`gaz. La fiecare mângâiere a lui, ea se\nfiora sub privirile lui pline de dorin]`.

A DOUA LUN~ DE MIERE 49

– }i-am admirat \ntotdeauna abdomenul neted, observ` el cu o voce\n`bu[it` de emo]ie. Dar de atunci, [oldurile ]i s-au mai \mplinit,c`p`tând ni[te forme extrem de senzuale. |mi vine s`-mi \ncol`cescbra]ele \n jurul lor.

Lisa vru s` se opun`, dar de pe buzele ei nu se auzi decât un geam`tatunci când el \i puse cu ner`bdare mâna pe [old.

– Christopher ... [opti ea.El nu-i lu` \n seam` gestul de protest, continuând s`-i mângâie

trupul, ajungând prin locurile cele mai ascunse, pentru a le descoperisecretele.

– Picioarele tale par atât de lungi ...– Te implor, Christopher!Dar b`rbatul nu-i d`du aten]ie. Oare din cauza vuietului valurilor care

acopereau toate celelalte zgomote, sau pentru c` protestele Lisei nup`reau prea conving`toare?

Degetele partenerului ei continuau s-o mângâie, atingând pieleadelicat` a [oldurilor. Deodat` ea se deschise ca o floare la apari]iasoarelui. El o mângâie iar, f`r` s-o scape din ochi nici o clip`.

– N-a fost nevoie decât de foarte pu]in pentru a o lua din nou de lacap`t, \i [opti el cu dorin]` \n glas. Trupul t`u tremur` \n mâinile meleca alt`dat` [i la fel ca atunci, ard de ner`bdare s` m` pierd \n adâncultrupului t`u [i s` nu m` mai reg`sesc niciodat`.

– Nu, Christopher ... \l implor` ea scuturând din cap.Dar de[i mintea ei era gata s` asculte de ra]iune, sim]urile o tr`dau

f`r` \ncetare, f`când-o s`-i cedeze din ce \n ce mai mult.– A fost de-ajuns o privire ca s` ne dorim cu disperare unul pe

cel`lalt. {tiu foarte bine c` am dreptate.Mâinile lui \i fr`mântau tot timpul formele trupului.

50 FAYRENE PRESTON

Ea \[i st`pânea cu greutate strig`tele de protest care nu a[teptaudecât un semn ca s` se transforme \ntr-o explozie de fericire [i pl`cere.

– Nu, Christopher, nu ...Apoi, nu-[i mai putu \n`bu[i mult` vreme focul care ardea \n ea.

|ntinse bra]ele spre el [i se lipi disperat` de trupul lui.Un zâmbet u[or lumin` figura lui Christopher. Se aplec` peste

partenera lui [i \ncepu s`-i mângâie ap`sat sfârcurile sânilor \nt`rite depasiune, prin materialul bluzei.

Timp de o secund`, Lisa avu impresia c` \[i pierde min]ile. Totul \njurul ei se \nvârtea. Atunci când \n sfâr[it deschise ochii, era goal` pân`la brâu [i bluza ei z`cea pe nisip lâng` ea.

Cu capul \nfundat \ntre sânii ei, el \i gusta cu din]ii [i buzele pieleacatifelat` de pe gât, umeri [i abdomen.

– Ce frumos miro[i, Lisa. {i ce gust bun ai! [opti el. Niciodat` n-am mai mirosit un parfum atât

de ame]itor ca al t`u. E unic \n lume, Lisa, [i ard de ner`bdare s` teacop`r cu s`rut`ri [i s` te devorez cu totul.

Ea st`tea \ntins` sub el [i sim]ea cum dorin]a punea st`pânire petrupul lui, dorin]` care f`cea ca pur [i simplu s`-i ard` pielea de pe ea. Sel`s` leg`nat` de ritmul valurilor care se sp`rgeau la picioarele lor [i demângâierile voluptuoase ale lui Christopher, dar \[i sim]ea totu[i sufletulcuprins de sentimente contradictorii [i \n cele din urm` ra]iunea avucâ[tig de cauz`. |n ciuda fericirii imense pe care o sim]ea \n bra]ele lui,nu [tia \nc` ce s` fac`.

– N-are nici un sens, Christopher, \ng`im` ea \ncercând s`-[i revin`\nainte de a fi prea târziu. Ne purt`m ca ni[te copii.

– |mi plac lucrurile ira]ionale [i v`d c` amândoi ne dorim la nebunieunul pe cel`lalt.

A DOUA LUN~ DE MIERE 51

– Nu, te \n[eli! exclam` ea \ncercând s`-l conving` pe el, dar [i pe ea\ns`[i. Poate c` m` las prea u[or luat` de valul ame]itor de moment, darnu e acela[i lucru atunci când e vorba s` -mi [terg din memorie durereaimens` pe care am sim]it-o timp de patru ani de zile.

El r`mase brusc nemi[cat. F`r` s` spun` nimic, se dep`rt` departenera lui. Respira cu greutate. Pe fa]a lui \ncruntat` nu se putea citinimic.

– Lisa! protest` el.V`zând c` era \n sfâr[it dispus s-o asculte, tân`ra femeie continu`:– Nici nu-]i po]i imagina cât am suferit \n lipsa ta. Ca s` m` obi[nuiesc

din nou s` dorm singur`, \ngr`m`deam o mul]ime de perne \n jurulmeu. |n felul acesta aveam impresia c` am parte de un pic de c`ldur` [i\mi cream iluzia c` e[ti prezent lâng` mine.

– {i nu crezi c` [i eu am suferit?– Nu [tiu. Totu[i, tu e[ti cel care ai luat hot`rârea s` pleci.– {i nu ]i-a trecut niciodat` prin cap c` aveam motive \ntemeiate pen-

tru a-mi justifica atitudinea? Voiam s` ne oferim unul altuia un timp degândire, ca s` sc`p`m de ma[ina]iunile acelea care ne dep`rtau unul dealtul, de c`snicia noastr`.

– Ai refuzat s` vorbe[ti cu mine, interveni ea pentru a se ap`ra.– Aveam de gând s-o fac, dar tu ai dat fuga la scumpul t`u tat`, care

s-a gr`bit s` apeleze la avocatul lui. M`rturisesc c` suntem amândoivinova]i, ad`ug` el oftând. De ce nu vrei s` ne mai acord`m \nc` o [ans`?

– Care ar fi motivul?– Eu cred c` acum totul e destul de clar \ntre noi, observ` el \n timp

ce o privea cum \[i \mbrac` bluza cu mâini tremurânde.– Te referi la sex, nu-i a[a?– Nu numai ... Dar dorin]a exist`, [i nu putem s-o ignor`m.

52 FAYRENE PRESTON

|n plus, poate c` mai sunt [i alte sentimente ascunse \n adânculsufletelor noastre care nu a[teapt` decât un semn ca s` fie aduse lalumin`. De ce refuzi s` deschizi \n sfâr[it ochii?

– Toate astea sunt lipsite de importan]`, min]i ea. Nu mai vreau s`-mi asum riscuri inutile, pentru ca dup` aceea s` suf`r din nou.

– Dar cine a vorbit despre suferin]`, Lisa? Nu asta caut eu. A[ vreanumai s` petrecem pu]in timp \mpreun`, f`r` s` ne cert`m [i f`r` s`gr`bim \n vreun fel lucrurile.

– A[a mi-ai spus [i când ne-am \ntâlnit pe plaj`, dar din câte se vede,nu avem aceea[i no]iune a timpului. Mi se pare c` am mers deja preadeparte.

|n timp ce vorbea, \[i aminti de trupurile lor \nl`n]uite pe nisip [i nu-[i putu st`pâni un fior de pl`cere.

– Foarte bine. Nu trebuie s` spui decât un cuvânt ca s` m` dau \napoicu câ]iva pa[i. Dac` asta te poate face s` te sim]i mai bine, nu-]i cer nimicmai mult.

– Nu [tiu ce s` zic, Christopher ...Totu[i, când o invit` s` ia cina \mpreun`, ea accept` f`r` nici o

ezitare. A doua zi diminea]`, \l \nso]i bucuroas` \ntr-o lung` plimbare peplaj`.

Dar nu voia s`-l mint` [i-i spusese adev`rul. Era \nc` prea tulburat`de re\ntâlnirea cu el pentru a se putea gândi la un posibil viitor comunpentru ei doi. Totu[i, un lucru era clar pentru ea: nu putea s` se m`ritecu Robert. Cel pu]in deocamdat`. Nu atâta vreme cât sentimentele eipentru Christopher erau atât de puternice.

|n diminea]a aceea, Lisa se trezi \n zorii zilei. O u[oar` cea]` \nv`luiapeisajul de jur-\mprejur. Ie[i din vil` [i cobor\ de pe falez` \n direc]iaoceanului. Patricio n-o v`zuse apropiindu-se. St`tea \n ap` pân` la

A DOUA LUN~ DE MIERE 53

genunchi [i \ncerca s` prind` pe[te pentru micul dejun al lui [i alunchiului s`u.

Numai din \ntâmplare tân`ra femeie descoperise obiceiurile matinaleale b`iatului. Venea s` pescuiasc` devreme, \nainte s` \nceap` treaba lahan. Cu câteva zile \n urm`, când nu putuse s` \nchid` nici un ochi toat`noaptea, ie[ise s` se plimbe pe plaj`. |n felul acesta, \i g`siseascunz`toarea [i-l spionase \nainte s` se \ntoarc` acas`.

Acum \i ]inea de urât \n fiecare diminea]`. |n felul acesta putea s`-lcunoasc` mai \ndeaproape pe copil, f`r` prezen]a dezagreabil` aunchiului s`u. |n scurt` vreme, deveniser` foarte apropia]i. Tân`rafemaie ]inea foarte mult la el. |i era recunosc`toare c` o ]inea departe deChristopher [i de ispita pe care o reprezenta el m`car câteva ore pe zi.

– Bun`, Patricio! strig` când se g`si suficient de aproape pentru a oauzi.

– Lisa! exclam` b`ie]elul, luminându-i-se deodat` privirea, care deobicei era posomorât`.

De fiecare dat` când \ntâlnea ochii lui mari [i zâmbitori, sim]ea c` i serupe sufletul de mila lui. |l cuno[tea de o s`pt`mân` [i deja se sim]eafoarte ata[at` de el. Pe m`sur` ce trecea timpul, leg`turile dintre eideveneau din ce \n ce mai solide.

– Mu[c` pe[tele azi? \l \ntreb` ea apropiindu-se de el.– Nu prea, \i r`spunse el cu un aer trist. Uneori, cred c` g`sesc \n

mare ceva mai bun decât momelile mele [i de aceea nu mu[c`.– Dar spune-mi ... Ce m`nânci când te \ntorci acas` f`r` s` fi prins

nimic?– Nimic. A[tept masa de prânz, spuse el dând din umerii lui firavi.– }i se \ntâmpl` des s` sari peste mese? \l \ntreb` ea, revoltat`.– Uneori ... \i m`rturisi el privind-o cu ni[te ochi plini de lacrimi.

54 FAYRENE PRESTON

Mi se mai \ntâmpl` s` m` culc [i cu burta goal` seara, dar s` [tii c` nusunt singurul care sufer` de foame.

– Sunt sigur` c` nu se poate spune acela[i lucru [i despre unchiult`u. Apropo, unchiul t`u te bate des?

B`iatul \i d`du un r`spuns pe ocolite.– Nu e u[or nici pentru el. A tr`it mereu singur [i trebuie s` fac`

eforturi mari ca s` se obi[nuiasc` de acum \ncolo cu mine. A acceptat s`m` ia \n grija lui numai pentru c` mama era sora lui.

– Cum se face totu[i c` e[ti atât de matur, Patricio? se mir` eacl`tinând din cap, dus` pe gânduri.

El nu p`ru surprins de mirarea ei. Reu[eau deja s` comunice \ntre eif`r` s` vorbeasc` ...

– Am r`mas singur cu mama, cu mult` vreme \nainte s` moare. A maitrebuit s-o [i \ngrijesc.

– Dar tat`l t`u unde era \n vremea asta?– Cred c` n-am avut niciodat` un tat`, recunoscu el pe un ton serios.Lisa nu [tia exact clipa \n care -i venise ideea. Poate atunci când

\ntâlnise \ntr-o zi ochii lui mari [i catifela]i. Dar \ncepând din acelmoment, ideea c`p`tase form` \n mintea ei [i avusese timp s` se coac`.|n definitiv, de ce nu?

|[i dorise \ntotdeauna un copil. Cei doi ani de c`s`torie petrecu]i\mpreun` cu Christopher fuseser` prea agita]i pentru ca s` dea na[tereunei alte vie]i. Apoi divor]ase. Poate c` nici nu se va mai c`s`tori vreodat`.Dar acum avea o meserie [i o situa]ie, [i era hot`rât` s`-l adopte pePatricio.

– Spune-mi, Patricio, ai \ncredere \n mine?– Da, señora, bine\n]eles.– }i-ar pl`cea s` vii s` tr`ie[ti \mpreun` cu mine \n Statele Unite?

A DOUA LUN~ DE MIERE 55

– Se poate a[a ceva?– Nu v`d de ce nu s-ar putea. A[a cum mi-ai spus chiar tu adineauri,

unchiului t`u \i e greu s` se ocupe de tine. Va trebui s` m` duc \n ora[ [is` iau leg`tura cu un avocat care m` va putea sf`tui referitor lademersurile care trebuie f`cute.

– {i o s` vin s` locuiesc cu tine ... pentru totdeauna? o \ntreb` el cuo voce nesigur`.

– Da, Patricio. Vei tr`i al`turi de mine [i vei fi b`ie]elul meu, \i explic`ea \ncercând s`-[i st`pâneasc` lacrimile care \i aburiser` ochii.

– |mi promi]i, Lisa?– |]i promit.

56 FAYRENE PRESTON

Capitolul 4

De când avuseser` ultima discu]ie pe plaj`, Christopher nu-[i maiimpusese niciodat` prezen]a [i nici nu mai insistase s`-[i petreac` timpulliber cu Lisa. Totul se desf`[ura \n mod cât se poate de firesc. El ap`rea\n fa]a vilei, \i propunea o plimbare pe plaj` sau prin ora[ [i plecau\mpreun`, \n bun` \n]elegere. Tân`ra femeie nu putea s` \n]eleag`stratagema prietenului s`u. Nu [tia ce tertipuri folosea, dar acesta reu[eamereu s-o fac` s`-i accepte ideile [i sugestiile.

Pân` [i ast`zi \l urm` f`r` nici o re]inere. Se a[ezaser` pe terasa uneicafenele sc`ldate \n razele soarelui. El st`tea \n fa]a ei [i Lisa \l observa cucoada ochiului. Toat` ziua se str`duise s` se arate foarte atent fa]` de ea[i tân`ra femeie trebuia s` fie mai circumspect` decât de obicei. Erapândit` de pericole \n orice clip`.

Petrecuser` câteva ore la Ensenada, al treilea ora[ ca m`rime din zon`[i portul cel mai important.

Colindaser` pe str`zi, \ntr-o atmosfer` vesel` [i lini[tit`. Era cald [i pecer nu se afla nici un nor.

|n diminea]a aceea se sim]ea relaxat` [i bucuroas` s` mearg` cu el \nora[. Apoi, treptat, evenimentele din timpul zilei o tulburaser`.

Intraser` \n diferite magazine, admiraser` bijuteriile marilordesigneri, opere de art`, obiecte [i haine din piele natural`. Lisa \[i d`duseama c` de fapt nu cump`r`turile o deranjaser`, ci modul amuzant \ncare le f`cea Christopher.

Vocea grav` a vecinului ei de mas` o smulse brusc din gânduri.– Mi-a pl`cut foarte mult capa aceea pe care ai \ncercat-o

azi-diminea]`. Nu vrei s` ne \ntoarcem [i s-o cump`r`m dup` ce vomtermina de luat masa?

Nesuferita aceea de cap`! |[i amintea mi[carea lui lent` \n timp ce-i\nconjura umerii, sim]indu-i r`suflarea fierbinte pe gât atunci când aranjafaldurile acesteia \n jurul siluetei ei \nalte.

– Nu, probabil c` nici nu o s-o port. E foarte frumoas`, dar nu sepotrive[te cu canicula de la noi din California.

– Ai dreptate. Totu[i, e p`cat! Ce ai hot`rât \n leg`tur` cu garnituraaceea superb` din argint? |]i venea foarte bine.

Lisa \[i aminti o alt` scen`. Atunci când \i prinsese bijuteria \n jurulgâtului, degetele lui \i atinseser` u[or sânii, care se \nt`riser` imediat submaterialul bluzei. Ochii lui fixaser` pentru o clip` locul \n care i se\mbinau sânii [i ea \[i \n`bu[ise cu greutate strig`tul care-i ardea gâtul.

– Mul]umesc pentru compliment, \ng`im` ea \nro[indu-se la fa]`. Nucred \ns` c` o voi lua. Mi se pare c` e prea rafinat` pentru mine.

Ce scuz` putea s` g`seasc` pentru a deturna aten]ia lui Christopherde la ea? |i venea atât de u[or s`-i tulbure sim]urile r`scolite de prezen]alui! O mi[care nepotrivit` sau o simpl` privire era de-ajuns s-o scoat` dinmin]i.

Ce trebuia s` fac`?

58 FAYRENE PRESTON

Lisa sim]i din nou cum i se pune un nod \n gât, senza]ie care ser`spândi treptat \n tot trupul. Nici nu putea s` m`nânce. Prefera s` nuinsiste [i continu` s`-[i bea cocteilul cu \nghi]ituri mici.

– Vorbe[te-mi pu]in despre femeia aceea frumoas` pe care ai \ntâlnit-o, spuse ea schimbând subiectul discu]iei.

Christopher r`mase atât de surprins de cererea ei, \ncât se uit` fix laea cu un aer \ngrijorat. {i ea era uluit` de \ndr`zneala ei [i continu` s`soarb` din pahar sperând c` dac` va bea, \[i va lini[ti palpita]iile inimii.Alcoolul \ns` n-o ajut` cu nimic, ca [i r`spunsul lui de altfel.

– Catherine e o femeie minunat`. {i-a pierdut so]ul cu un an \naintes` ne cunoa[tem.

Lisa linse sarea de pe marginea paharului de margarita. |nainte s`\nceap` s` vorbeasc`, se asigur` c` vocea nu-i va tremura de emo]ie.

– |n]eleg ... De cât timp v` vede]i \n mod regulat?– Cred c` de câ]iva ani. Ne-am ajutat foarte mult unul pe cel`lalt \n

momentele grele.– Probabil c` ]i-a pl`cut foarte tare acest lucru, r`spunse ea

neputându-[i ascunde sarcasmul din voce. Ai inten]ia s`-]i refaci via]aal`turi de ea?

|[i aminti din nou de anii lungi de singur`tate pe care-i tr`ise. Unicaei consolare \n acest timp fuseser` studiile.

Christopher nu-i r`spunse imediat. |[i aprinse o ]igar`, inspir` adâncfumul, dup` care-l expir` sub form` de rotocoale mari.

– A[a cum ]i-am mai spus, m-am gândit la o asemenea eventualitate.– {i când crezi c` vei lua o hot`râre?– Am luat-o deja, o anun]` el pe un ton calm.Ochii lui verzi se \ntunecar` brusc [i ea nu reu[i s` \n]eleag` de ce.

Lisa \ntoarse capul \n alt` direc]ie. Brusc, \[i pierduse tot curajul. Prefer`

A DOUA LUN~ DE MIERE 59

s` nu mai cear` [i alte am`nunte, deoarece avea sentimentul ciudat c`vorbele lui o vor face s` sufere din nou.

|n seara urm`toare luar` cina \mpreun`, \ntr-un restaurant de pemalul oceanului. Se delectar` cu langust` g`tit` cu migdale [i un sos findin vin alb. Admirar` \n t`cere culorile apusului de soare. Mai târziu, oforma]ie de cânt`re]i din chitar` venir` s` cânte melodii de dragoste, darLisei nu-i ardea de petrecere.

Nu-[i putea lua gândul [i nici privirea de la Christopher. Era fascinat`de str`lucirea misterioas` a ochilor lui verzi [i de conturul senzual albuzelor lui \ntredeschise.

|n timp ce vorbea, Christopher se uita tot timpul la ea [i-i zâmbea.Toate mi[c`rile lui p`reau foarte fire[ti. Spre deosebire de \nso]itoarealui, el nu p`rea obsedat de \ndoieli [i nici nu p`rea s` fi observattulburarea pe care i-o provoca trupul lui, chiar [i atunci când nu seatingeau unul pe cel`lalt.

Deodat`, ea tres`ri când \[i d`du seama c` vorbea cu ea.– Scuz`-m`, n-am auzit ce-ai spus, \ng`im` ea ro[indu-se la fa]`.– Te plictisesc, Lisa? o \ntreb` el pe un ton ironic. |ntrebarea lui rostit` cu un zâmbet \n col]ul gurii, o tulbur`. Cum

putea s-o \ntrebe dac` o plictisea când abia putea s` mai respire \nprezen]a lui?

– Nu, deloc, \l asigur` ea, \ncercând s`-[i p`streze calmul. Se pare c`nu reu[esc s`-mi controlez tot timpul gândurile [i ele profit` de asta s-oia razna f`r` voia mea.

– Da? {i pe unde colind` gândurile tale?– Prin ni[te locuri secrete care sunt sigur` c` nu prezint` nici un

interes pentru un b`rbat ca tine ...– De unde [tii? Poate c` te \n[eli ...

60 FAYRENE PRESTON

Era un individ groaznic! Nu-i l`sa nici o clip` de r`gaz. {i de data astafusese de-ajuns un cuvânt ca s-o tulbure intens. Trebuia neap`rat s` nuse mai lase impresionat` de cele mai mici fapte sau gesturi ale lui.Christopher era \n definitiv fostul ei so]. Cum putea s-o mai tulbure [iacum? Dar, de fapt, de ce nu? ...

– Ce-ar fi s` relu`m discu]ia de acolo de unde am l`sat-o? propuse ea,u[or jenat`.

– Tocmai voiam s`-]i spun c` \mi place foarte mult locul `sta, \ir`spunse el cu un aer serios, dup` o scurt` t`cere.

– Nu te cred, spuse ea \ncercând s` glumeasc`.– Ba da ... Te asigur c` a[a este. Baja face parte din categoria rarelor

sta]iuni \n care este \nc` posibil s` te odihne[ti pe deplin, dând uit`rii totstresul vie]ii de zi cu zi. Aici e foarte mult` lini[te, nu ]i se pare?

Lisa nu era \n \ntregime de acord cu descrierea pe care o f`cea elsta]iunii Baja. Lini[tea nu reprezenta chiar cuvântul care corespundeast`rii ei suflete[ti actuale, dar \l aprob`.

– Da, e minunat, constat` ea.– De fapt, am venit aici de mai multe ori \n ultimii patru ani, ad`ug`

Christopher.Ea se \ntreb` dac` venise singur, dar nu \ndr`zni s`-l abordeze \n

aceast` problem`.– {i unde ai locuit de câte ori veneai aici?– O singur` dat` am tras la hotel. |n majoritatea cazurilor m` cazam

la familia Monroe, deoarece ei \mi puneau bucuro[i casa la dispozi]ie. Dealtfel, m` gândesc adesea s`-mi cump`r [i eu ceva asem`n`tor prin zon`.

– Ah, da? Ai \nceput s` cau]i?– Da ... spuse el dând din umeri. Dar \nc` n-am descoperit un loc

s`-mi plac`. De fapt, cred c` mi-ar pl`cea s` fac eu \nsumi planurile casei,

A DOUA LUN~ DE MIERE 61

a[a cum am f`cut cu casa visurilor mele pe care am construit-o \n canion,la Valencia.

– Nu [tiam, spuse ea ascunzându-[i cu greu figura \mbufnat`.Lisa observ` c` dialogul devenea din ce \n ce mai greoi. O durea

faptul c` \l auzea pe Christopher vorbindu-i despre planurile lui de viitor,din care ea nu f`cea parte. |n plus, suferea [i mai mult la gândul c`planurile \nso]itorului ei o mai afectau [i acum.

|i pândea fiecare gest. |i admira degetele lungi atunci când, cu un aer vis`tor, mângâia

marginea paharului s`u.– {tiu ce vreau, continu` el \n cele din urm`. Acum, problema e s`

g`sesc casa pe care o caut sau locul ideal unde s`-i torn funda]ia.– La ce te gânde[ti, mai exact?– Doresc mai ales o intimitate deplin`. {i mai vreau ca fiecare

fereastr` s` aib` vedere spre ocean.– |mi vine greu s` mi te imaginez odihnindu-te, Christopher,

continu` Lisa, \nc` mirat` de ceea ce aflase. |mi amintesc c` pe vremurinu reu[eai niciodat` s` stai locuului.

Christopher \[i duse paharul la buze [i sorbi o \nghi]itur` de vin. Eanu-l sc`p` nici o clip` din ochi \n timp ce bea. Apoi, se concentr` numaiasupra gurii lui \nc` umede. Se \nfior`, dar el nu observ` nimic.

– B`nuiesc c` o dat` cu \naintarea \n vârst` devii mai \n]elept, spuseel [i sorbi din nou din pahar. |n ultima vreme, am \n]eles mai bine multelucruri. De multe ori mi se \ntâmpl` s` muncesc foarte mult [i \miobosesc foarte tare mintea. De aceea, sunt momente \n care simt nevoias-o las mai moale cu munca, s` las vântul s`-mi mângâie obrazul, s`observ schimbarea brusc` a culorilor [i lumina din natur`. Simt nevoia s`m` las dus de val.

62 FAYRENE PRESTON

Lisa \l privi \ndelung pe partenerul ei, fascinat` de vorbele pe care lerostise. Deodat`, avu impresia ciudat` c` nu-l cunoscuse niciodat`. Poatec` se maturizase foarte mult? S` fie oare posibil? Oricum ar fi, indiferentde motivele purt`rii lui atât de neobi[nuite \l recuno[tea cu greu dup`cei patru ani de desp`r]ire.

Seara târziu, \n timp ce rulau pe drumul de \ntoarcere, \ntâlnir`pu]ine ma[ini. |n \ntunericul nop]ii, numai motorul ma[inii torcea subcapot` [i când oprir` \n fa]a vilei unchiului William, nu-[i mai auzir`decât r`suflarea regulat`. Totul dormea \n jurul lor.

Atunci, Christopher se \ntoarse spre Lisa, care de[i nu putea s`-ideslu[easc` bine fa]a, b`nuia c` o prive[te. |[i ]inu o clip` respira]ia, \na[teptarea unui s`rut. Ardea de ner`bdare ca el s` o ia \n bra]e [i s-os`rute ... [i apoi s` o s`rute din nou ...

Dar când se aplec` spre ea, o f`cu numai ca s`-i deschid` portiera.– Te \nso]esc, Lisa, \i propuse el.Lisa f`cu o mi[care brusc`, ie[i repede din ma[in` [i urc` \n fug`

sc`rile, dup` care disp`ru pe u[`. El a[tept` pân` intr` ea \n cas`, apoiporni motorul [i se \ndrept` spre locuin]a lui.

|n noaptea aceea, tân`ra femeie nu-[i g`si somnul mult` vreme.R`mase treaz`, ascultând tânguirile trupului ei nesatisf`cut.

Lisa se uita la señor Salina cu o antipatie profund`. Aflase de laavocatul ei c` Patricio nu putea s` plece cu ea, atâta vreme câtdemersurile de adop]ie nu erau terminate, de[i actele de imigrare eraudeja gata.

Nu suporta ideea c` b`iatul va mai r`mâne o vreme la unchiul lui,dar, din câte se p`rea, nu avea alt` solu]ie.

– M-am \ntâlnit cu señor Martinez, avocatul meu, c`ruia i-am datnumele dumneavoastr` [i toate datele pentru a lua leg`tura cu

A DOUA LUN~ DE MIERE 63

dumneavoastr` cât mai repede posibil. V-a[ fi recunosc`toare dac` ve]itrata cu bun`voin]` aceast` problem`.

– P`i, s` vede]i, señora ... \ncepu individul pândind-o cu ochii luivicleni. Patricio e sânge din sângele meu. El reprezint` totul pentru mine.Stau [i m` \ntreb dac` sora mea ar fi acceptat ca b`iatul ei s` fie adoptatde o american`.

– Uite ce e, señor Salina. Sunt convins` c` mama lui Patricio ar fi fost\ncântat` ca fiul ei s`-[i g`seasc` un c`min [i o iubire matern` pe lâng`cineva. {i sunt sigur` c` dumneata nu e[ti deloc prost!

– Da, dar ... Am nevoie de ajutorul lui la han, se ap`r` el, ne[tiind ces` mai spun`.

– }i-am promis c` \]i voi da o sum` mare de bani, \i r`spunse eaenervat` la culme. Ea va compensa cu prisosin]` pierderea salariatuluidumitale preferat. Nu [tiu \n cât timp vor fi gata formalit`]ile de adop]ie.Pân` atunci, \]i voi da suficien]i bani ca s`-i faci o via]` decent` copilului.Dac` aud c` Patricio a fost b`tut \n lipsa mea, te asigur c` vei pl`ti foartescump pentru asta. Fii atent, señor Salina, deoarece s-ar putea s` regre]iamarnic dac` te por]i urât cu b`iatul, ad`ug` ea pe un ton aspru. Lisa setot r`sucea pe o parte [i pe alta pe salteaua pe care o \ntinsese pemarginea falezei. Nu reu[ea s`-[i g`seasc` lini[tea [i s` se bucure deefectul benefic al razelor de soare asupra trupului s`u. Era cu nervii lap`mânt. Dup` plimbarea la Ensenada [i cina luat` pe malul oceanului,nu-l mai v`zuse pe Christopher. Trecuser` deja dou` zile.

Unde era? Ce treab` avea de rezolvat? Nu auzise ma[ina trecând pe[osea. Poate era \nc` acas`? Se ridic` brusc [i \[i frec` mâinile umede de[olduri. Era foarte nervoas`. Se hot`r\ totu[i s` se duc` pân` la bungaloulfamiliei Monroe, s` vad` dac` se afla acolo [i s`-i propun` s`-[i petreac`dup`-amiaza \mpreun`. De la \nceputul vacan]ei, Christopher fusese

64 FAYRENE PRESTON

acela care f`cuse \ntotdeauna primul pas. Azi venise rândul ei [i se sim]ea\nc` de diminea]` extrem de agitat` [i gata s` se pr`bu[easc` \n oriceclip`. Nici m`car scurta ei vizit` la Patricio, pe plaj`, nu reu[ise s-olini[teasc`.

F`r` s`-[i mai pun` blugii pe ea, o lu` pe potec`, \n direc]ia caseialbastre. |n \mprejurimi nu era nimeni, nu se auzea nici un zgomot devoci. Mul]i turi[ti veniser` aici s`-[i petreac` sfâr[itul de s`pt`mân`, apoise \ntorseser` \n Statele Unite. Avu deodat` impresia c` poate se aflasingur` cu Christopher \n toat` zona. Acest gând o f`cu s` zâmbeasc` \ntimp ce se apropia de locuin]a vecinului ei.

Una din fa]ade d`dea spre ocean. Tocmai se preg`tea s` bat` la u[`,când \l v`zu pe prietenul ei. R`mase ]intuit` locului de emo]ia pe care i-o provoca spectacolul care se desf`[ura sub ochii ei.

Din câte se p`rea, b`rbatul dorise s` fac` acela[i lucru ca [i ea, darspre deosebire de Lisa, el nu avusese nici un fel de complex. P`rea totalrelaxat. St`tea \ntins complet gol \n soarele arz`tor [i din câte \n]elegea,mo]`ia lini[tit.

Lisei i se t`ie r`suflarea \n fa]a acelei imagini nea[teptate. Privifascinat` trupul atletic al prietenului s`u [i cu cât \l privea mai mult, cuatât sim]ea c` se \n`bu[e, deoarece o durere ascu]it` \i sfâ[ia m`runtaiele.Nu \ndr`znea s` se mi[te, de team` s` nu se pr`bu[easc` la p`mânt.

Christopher st`tea \ntins pe burt`, cu capul sprijinit pe bra]ele\ndoite. El n-o vedea [i nu era con[tient de prezen]a ei.

Lisa nu reu[ea s`-[i desprind` ochii de la trupul lui viril. Era atras` deel ca de un magnet. Inima \i b`tea ca un ciocan \n piept. Mâinile \itremurau. Tare \i venea s`-[i lase sim]urile cople[ite de dorin]a care setrezea \n trupul ei.

Totu[i, se hot`r\ s` nu spun` nimic.

A DOUA LUN~ DE MIERE 65

F`cu cale \ntoars` [i se \ndrept` apoi spre locuin]a ei.Soarele ardea prea tare ca s` se mai \ntind` la plaj`, a[a c` r`mase \n

cas`. Dar era prea nervoas` pentru a se putea relaxa [i a reu[i s` doarm`pu]in. |n cele din urm`, \ncepu s` se plimbe de colo-colo prin vil`, pân`când, sleit` de puteri, se pr`bu[i pe canapea [i se cufund` \ntr-un somnadânc [i agitat.

Când \n sfâr[it se trezi, era deja noapte. Nu putea s` stea locului, eraceva care o fr`mânta. Dar ce anume? |i era [i foame [i când vru s`m`nânce, \[i d`du seama c` nu putea s` \nghit` nimic.

– Poate c` un du[ prelungit \mi va face bine, spuse ea cu voce tare,pentru a se autostimula.

Lisa r`mase mult` vreme sub apa fierbinte. Se s`puni [i \[i frec` pieleapân` când aproape \[i f`cu r`ni. Apoi, \n]elegând c` n-o satisf`cea niciacea solu]ie, se limpezi [i ie[i din cabina de du[.

Ud` din cap pân`-n picioare, sim]indu-se [i mai \ncordat` ca \nainte,se \ntoarse \n dormitor. Se usc` repede [tergându-se violent cu prosopul.Apoi se stropi cu ap` de colonie \n speran]a c` va readuce la via]` trupulei amor]it. Dup` mai multe ezit`ri, \[i puse rochia pe care i-o d`ruiseChristopher. |n rochia aceea larg` [i r`coroas`, parc` reu[ea \n sfâr[it s`respire [i deocamdat` asta era cel mai important. “{i acum, ce s` fac?” se\ntreb` ea mu[cându-[i nervoas` buza de jos.

N-avea chef s` mearg` nic`ieri [i nici s` citeasc`. Se duse \n cameraprincipal` [i se uit` \n jurul ei. I-ar fi pl`cut ... |nchise ochii pentru câtevasecunde. Ce anume? Ce i-ar fi pl`cut s` fac`?

Deodat`, sim]i c` se sufoc`. |i era atât de greu! Se st`pâni cu greu s`nu \nceap` s` urle. Nemaisuportând s` stea \nchis` \n cas`, se hot`r\ s`ias` afar`.

Lisa deschise u[a [i o zbughi afar` ca o pas`re din colivie.

66 FAYRENE PRESTON

Când ajunse pe falez`, tân`ra femeie se opri [i \[i umplu pl`mânii cuaerul curat al nop]ii. Priveli[tea care i se oferea ochilor era magnific`.Parc` ar fi fost o pânz` pictat` de un maestru, de o valoare inestimabil`[i foarte rar`. Era acel gen de peisaj magic pe care pu]ini oameni aunorocul s`-l admire fie [i o singur` dat` \n via]`. Se \ntinse pe saltea [iprivi \ncântat` spre cerul f`r` nori, dar pres`rat de stele str`lucitoare. Lisaera uluit`. Nu mai v`zuse niciodat` o asemenea limpezime, care \n ora[era stricat` de lumina de neon. |n noaptea aceea, \n jurul ei nu existadecât puritate. O briz` u[oar` sufla dinspre ocean [i o ajuta s`-[i calmezemintea \nfierbântat`. |nchise ochii strâns [i se l`s` p`truns` de lini[teadin jurul ei.

Mintea \ncepea s` i se relaxeze, dar trupul refuza [i acum s`contribuie la starea ei de bine. Sim]ea un nod \n stomac care continua s-o doar` [i nu-i d`dea pace nici o clip`. Durerea era atât de mare, \ncâtdeschise gura ca s` geam`, dar sunetul nu se auzi. |ncerc` s` se \ncordeze[i s` se \ntind` pentru a sc`pa de suferin]`, dar \n zadar.

Se agit` cu disperare, ca un animal r`nit, scuturându-[i capul \n toatep`r]ile. {i cu cât se zb`tea mai mult, cu atât mai adânc` i se f`cea rana.Nici mâinile nu-i erau de vreun folos. {i le a[ezase pe abdomen, dar nureu[eau s-o vindece. Oare ce avea? De ce se chinuia atât de tare?

Apoi deschise ochii [i v`zu c` el se afla acolo, stând \n picioare lâng`ea. Umerii lui la]i se profilau pe cerul \nstelat. P`rea atât de \nalt! Era\mbr`cat numai \n blugi [i nu purta nimic \n picioare.

Lisa \n]elese \ntr-o frac]iune de secund` motivele st`rii ei. |n tottimpul acela, suferise din cauza lipsei lui. Totul era foarte simplu, dar [icomplicat \n acela[i timp. |l privi din cap pân`-n picioare [i dorin]apentru Christopher deveni brusc atât de puternic`, \ncât sim]i c` \[ipierde min]ile.

A DOUA LUN~ DE MIERE 67

El \ngenunche lâng` ea f`r` s` scoat` nici un cuvânt, apoi o prinse de\ncheieturile mâinilor [i i le lipi de p`mânt, deasupra capului.

Lisei \i venir` pe buze vorbe de iubire, dar nu mai avu timp s` lerosteasc` pentru c` el i le \n`bu[i cu un s`rut ap`sat. Gurile lor sedeschiser` cu l`comie [i gustar` amândoi profund din dorin]a care ardea\n trupurile lor.

Apoi, cu o mi[care brusc`, Christopher se rostogoli \ntr-o parte [i se\ntinse pe spate, strângând-o tare pe Lisa \n bra]e. |i desf`cu fermoarulrochiei, apoi \[i strecur` degetele \n deschiz`tur` mângâindu-i spatele,pân` ajunse la coapse. Ea gemu de pl`cere [i se ml`die sub mângâierilelui voluptuoase, ca o felin`.

B`rbatul \i cobor\ rochia pân` la [olduri [i, când tân`ra femeie avupieptul complet dezgolit, \[i lipi fa]a de el [i \ncepu s`-i mu[te u[orsfârcurile \nt`rite ale sânilor.

Ea avu impresia c` se tope[te \n bra]ele lui. Sim]ea trupul luiChristopher \mpingându-se cu putere \n ea, iar ea se leg`na \n modinstinctiv \n ritmul impus de el. Emo]iile li se urcaser` la cap precumalcoolul. Acum, Christopher \[i vârâse mâinile sub rochia ei [i \[i frecabazinul de al ei. Se zb`tea sub el ca un animal prins \n capcan`. Deodat`,el scoase un strig`t \n`bu[it [i se r`suci din nou pentru a o prinde dinnou sub greutatea trupului s`u. Lisa nu mai reu[ea s`-[i controlezer`suflarea [i gâfâia cu disperare.

Apoi, el se ridic` pu]in [i, \n timp ce \i acoperea fa]a [i trupul cus`rut`ri, \i scoase rochia complet. Apoi se aplec` asupra ei [i, \n timp cese juca tandru cu limba pe pielea delicat` a abdomenului ei, \i smulsedintr-o mi[care dantela care-l acoperea.

Pentru ei, timpul se opri \n loc. Jos, pe plaj`, valurile continuau s`vuiasc` [i s` se sparg` pe nisip \ntr-o mi[care lent` [i senzual`. Un miros

68 FAYRENE PRESTON

de sare [i mare \mb`ls`ma aerul pe care \l respirau. Deasupra lor, steleledansau hora lor etern`.

Lisei \i veni deodat` s` ias` din trupul ei [i s` se piard` \n magiamediului \nconjur`tor. Arunc` rochia departe [i se \mpinse cât putu detare \n trupul fierbinte al partenerului ei. |i c`l`uzi degetele spre loculdelicat dintre picioare [i \[i oferi sânii limbii lui. Mii de fiori o scuturar`din cap pân`-n picioare [i sim]i c` le[in`.

– }i-e frig, Lisa? se interes` Christopher v`zând c` tremur`. Ai febr`... Verdele ochilor lui parc` luase foc [i nu reu[ea s`-[i dezlipeasc`

privirea de pe pielea ei frem`tând`.– Christopher, f` dragoste cu mine, exclam` ea cu o voce rug`toare.El \[i d`du jos blugii [i se \ntinse peste ea. Trupurile lor devenir` unul

singur. El o strânse tare \n bra]e [i se pierdu \n trupul ei. Se afla \n sfâr[it\n ea, pe ea [i peste tot \n acela[i timp.

Acum, \ntreg universul se \nvârtea \n jurul lor. Dansau \n ritmulmuzicii oceanului [i al pasiunii lor din ce \n ce mai intense. Apoi, cur`suflarea t`iat`, \[i unir` amândoi vocea \ntr-un strig`t. Astrele dedeasupra lor \i orbir` cu un uria[ foc de artificii, stropindu-i cu praf deaur. Lisa adormi \n sfâr[it \n bra]ele lui Christopher lini[tit` [i cu sim]urilesatisf`cute.

A DOUA LUN~ DE MIERE 69

Capitolul 5

Lisa adormise pe falez`, dar se trezi \n patul mare care trona \ndormitorul de la primul etaj. Nu \ndr`znea s` fac` nici o mi[care. Ca \ntr-un joc de puzzle, noaptea trecut` reu[iser` s` adune diferitele p`r]icare \n diminea]a asta se dispersaser` din nou \n cele patru col]uri alelumii. Lumea ei, aceea \n care prev`zuse absolut totul \nainte ca vârtejuldin noaptea trecut` s` reu[easc` s-o dea iar`[i peste cap.

Se hot`râse s` se duc` la Baja, ca s`-[i pun` ordine \n gânduri. Speras` [tearg` trecutul o dat` pentru totdeauna ca s` se poat` concentranumai asupra viitorului. Atunci, totul p`rea atât de u[or! Fusese atât desigur` c` va reu[i s`-[i \nving` temerile [i \ndoielile ...

Acum, Lisa \[i aminti clipele \ngrozitoare pe care le tr`ise \nainte s`apar` Christopher pe falez` [i \nainte ca buzele lor s` se lipeasc` atât depasionat. Era oare posibil s` fie \nc` \ndr`gostit` de fostul ei so]?

– Oh, nu ... \ng`im` ea, cuprins` de disperare.De-a lungul anilor, se str`duise s` se obi[nuiasc` treptat cu

singur`tatea [i cu lipsa partenerului ei.

Cum putea ea, de pe o zi pe alta, s` accepte [i, \n plus, s` se [iadapteze atât de repede acestei noi situa]ii?

{i nu numai c` era pe cale s`-[i dea peste cap via]a atât de echilibrat`,dar se mai preg`tea [i s` devin` mama unui b`iat de peste [apte ani. Dece trebuia ca toate aceste complica]ii s` apar` \n acela[i timp? Venise aicis` vad` mai limpede \n ea \ns`[i [i vedea c` \ncet-\ncet totul se \ntuneca\n jurul ei.

– Oare ce se \ntâmpl` cu mine? [opti ea.Se plimba pe plaj` cu sufletul greu când se \ntâlnise cu Christopher

la marginea falezei. Fusese de-ajuns doar s`-l vad` pentru ca s` se simt`imediat tulburat` de prezen]a lui.

|ntâlnise ochii mari [i negri ai lui Patricio atunci când voise s`-i vin`\n ajutor. Fusese de-ajuns o privire ca s` se ata[eze pentru totdeauna deacel copil de [apte ani.

Nu putuse rezista chem`rilor emo]ionate ale b`rbatului [i copiluluiacela [i pentru a doua oar` de la venirea aici, sufletul \i devenise [ov`itor.

– Acum, ce voi face? se \ntreb` ea cu voce tare.Deja de câteva minute, Lisa auzea zgomote \n`bu[ite venind dinspre

buc`t`rie. |ncerc` s` ghiceasc` cine erau cei care produceau dezordine.S` fie oare ni[te [oareci – pentru c` existau mul]i prin \mprejurimi – careron]`iau din proviziile ei? Sau un ho] care p`trunsese \n cas` \n timp cedormea [i se servea de zor din cele g`site la \ndemân`? Apoi se uit` spreu[` [i oft` adânc.

“Cu norocul pe care-l am, sunt sigur` c` e Christopher care face totfelul de n`zbâtii \n buc`t`rie, \[i spuse ea cu un zâmbet amuzat \n col]ulgurii.

Avusese dreptate. Anun]at de clinchetul de ce[ti [i tacâmuri din argint[i de aroma de cafea fierbinte, el intr` \n camer`.

A DOUA LUN~ DE MIERE 71

– Bun` diminea]a, draga mea, \i spuse el punând tava cu micul dejunlâng` ea.

– Deja? se mir` ea ridicându-se \n capul oaselor, \nf`[urat` \n cear[af.Dat fiind c` \nc`perea aceea nu avea ferestre, nu vedea lumina zilei [i

nu [tia cât e ceasul.– Bine\n]eles ... Dar ce credeai? spuse el \ntinzându-i o cea[c` de

cafea. E exact a[a cum \]i place ]ie: jum`tate cafea [i jum`tate lapte ... Ammemorie bun`, nu-i a[a?

Lisa se aplec` spre cea[c`, având pe fa]` un aer ne\ncrez`tor. Apoiobserv`, spre marea ei surpriz`, c` era \ntr-adev`r preg`tit` exact a[a cum\i pl`cea.

– Nu mi-ai uitat vechile obiceiuri!– P`i vezi? ... [opti el, fixând-o cu ochii lui verzi care aveau o

limpezime deosebit` \n acea diminea]`. Sunt multe lucruri pe care \nc`nu le-am uitat. Dar tu?

Ea l`s` ochii \n jos [i sorbi o \nghi]itur` din cafea. Neg` printr-unsemn din cap, dar nu \ndr`zni s`-l priveasc` \n ochi, de team` s` nu-iciteasc` minciuna pe fa]`. O cuno[tea atât de bine!

– Nu-mi place s`-mi amintesc, \l anun]` ea cu o voce tremurând`.– Eu n-am spus c` \mi place s`-mi amintesc, o corect` el. Pur [i

simplu n-am uitat. {i acum ... ce ai de gând s` faci?– Am luat hot`rârea s` m` \ntorc acas`, spuse ea f`r` s` ridice privirea

spre el.– Cum a[a, Lisa? ... F`r` nici un cuvânt, f`r` nici un zâmbet? o \ntreb`

el cu calm. Lisa nu-i r`spunse imediat. Cuvintele \i ie[iser` din gur` f`r`s` vrea, dar acum era sigur` c` luase hot`rârea cea mai bun`.

– Mai am o gr`mad` de lucruri de terminat \nainte s` plec, \i explic`ea evitând s`-i r`spund` la \ntrebare. Trebuie s` fac cur`]enie \n cas`

72 FAYRENE PRESTON

\nainte s-o \nchid pentru lunile urm`toare. Apoi trebuie s`-mi scothainele, s` \ncep s`-mi fac bagajele [i ...

– Ce s-a \ntâmplat, Lisa? De ce faci a[a ceva? o \ntreb` el ridicându-ib`rbia spre el pentru ca \n sfâr[it s` se uite la el.

– Vreau s` fug, Christopher. Nu \n]elegi? recunoscu ea brusc. S` fugcât mai repede [i cât mai departe posibil.

– Dar de ce?– |mi vine greu s` accept ce s-a \ntâmplat \ntre noi noaptea trecut`.– Am petrecut ni[te ore minunate, Lisa, m`rturisi el cu tandre]e. Nu

v`d ce e atât de greu de acceptat.Ea \mpinse cea[ca pe noptier` \nainte s` continue discu]ia. Mâinile \i

tremurau atât de tare, \ncât se temea s` n-o trânteasc` pe pat.– Cristopher! exclam` ea \n cele din urm`. Noaptea asta nu trebuia

s` existe pentru noi. Nu uita c` suntem divor]a]i.– |]i aminte[ti de jur`mintele noastre ...?– Te rog, Christopher! \l opri ea cu asprime.– Spuneai c` ... \ncepu el, dar dup` aceea t`cu.|ncepu s` se joace cu o [uvi]` ro[cat` care \i c`zuse pe gât.Ea se gr`bi s` ascund` cât mai adânc dorin]a pe care atingerea lui o

trezea \n trupul ei.– Uite ce se \ntâmpl`, spuse ea trecându-[i nervoas` limba peste

buzele uscate. Noi ne-am \ntâlnit aici pur [i simplu din \ntâmplare [ibine\n]eles c` ne-am l`sat vr`ji]i de farmecul acestei sta]iuni de vacan]`,dar nu trebuie s` uit`m c` drumurile noastre s-au desp`r]it \n urm` cumult` vreme. Acum avem fiecare via]a noastr`, bucuriile [i problemelenoastre.

– Ce ai de gând s` faci, Lisa? Vrei ca fiecare din noi s` se \ntoarc` acas`la el [i s` uite de re\ntâlnirea asta de la Baja? Vrei s` ne [tergem din minte

A DOUA LUN~ DE MIERE 73

dragostea care ne-a unit noaptea trecut`? Te sim]i \n stare s` faci a[a ceva,Lisa? Te sim]i \n stare s`-]i continui via]a din punctul \n care ai l`sat-ocând ai venit aici, f`r` s` te tulbure nici o amintire?

– Ce a[tep]i de la mine, Christopher? \l \ntreb` ea insistând asuprafiec`rui cuvânt care o r`nea. Vrei s` te r`zbuni pentru toat` suferin]a pecare ai sim]it-o din cauza mea? Despre asta este vorba? Dac` asta ai \nminte, atunci d`-mi voie s` te anun] c` deja am pl`tit cu vârf [i \ndesatpentru gestul meu. {tii c` dup` plecarea ta am plâns atât de mult \ncâtam crezut c` la un moment dat voi r`mâne f`r` lacrimi? {i cu toate astea,plângeam [i plângeam \ncontinuu.

|n ziua \n care am primit actele de divor], am avut impresia c` am foststrivit de un camion de zece tone, \i m`rturisi el uitându-se la parteneralui. Ochii Lisei se aburir` de lacrimi [i tinerei femei \i venea greu s` [i lecontroleze.

– Au trecut patru ani de atunci, [opti ea cu o voce \n`bu[it`. Eimposibil s` ne \ntoarcem \n trecut. Nu putem s`-i mai recuper`m.

– O mie patru sute [aizeci [i una de nop]i, preciz` el.– De singur`tate, complet` ea abia st`pânindu-[i plânsul.– {i de gol \n suflet.Ea \l privi printre lacrimi care, \n ciuda eforturilor ei, \ncepur` s` i se

preling` pe obraji.– Te \ntreb \nc` o dat`. Ce vrei de la mine, Christopher? Cât timp

mai trebuie s` suf`r pentru ca tu s` fii mul]umit de rezultat?– |n tot timpul `sta, n-am \ncetat nici o clip` s` te doresc, Lisa,

observ` el neluând \n seam` \ntreb`rile ei.– Noaptea trecut` ...– Abia mi s-a deschis pofta, o opri el cu o voce senzual`, dar n-a reu[it

s`-mi astâmpere foamea.

74 FAYRENE PRESTON

– Te ur`sc, Christopher ... Te ur`sc c` ai ap`rut din nou \n via]a meape nea[teptate [i pentru c` mi-ai tulburat lini[tea.

– Chiar erai lini[tit`, Lisa? Aveai lini[te \n mintea [i trupul t`u? E[tisigur`?

|ntrebarea nea[teptat` o trimise brusc \n trecut. Ca s` fie sincer`, segândise permanent la so]ul ei, din ziua \n care o p`r`sise. Cum putea s`r`mân` calm` [i senin` din moment ce b`rbatul pe care-l iubea cel maimult pe lume o p`r`sise? Mai târziu, \i mai trecuse, dar [tiuse c` maidevreme sau mai târziu, pe nea[teptate, se putea declan[a o furtun` careva tulbura apele lini[tite ale existen]ei ei.

– Nu v`d ce importan]` mai au acum aceste lucruri, min]i ea cu ovoce obosit`. Acum, te rog s` ie[i din camer` [i las`-m` s` m` \mbrac.Abia a[tept s` m` \ntorc \n sfâr[it acas`.

– {i ce se va \ntâmpla dup` aceea?– Nu \n]eleg, spuse ea cu pruden]`.– Vreau s` te mai v`d, Lisa.– De ce insi[ti? ... N-o s` mearg`, Christopher. Cum \]i \nchipui c`

doi oameni pot face asemenea pas? Suntem desp`r]i]i de un ocean detimp [i de suferin]`!

Se l`s` o t`cere ap`s`toare \n \nc`pere. Christopher \[i c`ut` ]ig`rile\n buzunarul c`m`[ii, apoi scoase una [i o aprinse. Fumul form` un v`lde cea]` \ntre chipurile lor.

– Vreau totu[i s` ne \ntâlnim [i de acum \ncolo, dup` ce ne vom\ntoarce \n California, spuse el.

Lisa se uit` la el \n t`cere. El o dorea, asta era cel mai evident. {i ea\[i d`dea sseama c` ardea de ner`bdare s` se arunce \n bra]ele lui, dar setemea s`-l revad`, deoarece nu [tia ce \ntors`tur` ar putea c`p`taevenimentele [i nici dac` era preg`tit` s` le fac` fa]`.

A DOUA LUN~ DE MIERE 75

Christopher o privea, a[teptând un r`spuns de la ea.– Va trebui s`-mi la[i timp de gândire, spuse ea \n cele din urm`

mu[cându-[i nervoas` buza de jos.– Stai lini[tit`, n-o s` te for]ez nicicum, o asigur` el. Dar ar fi bine s`

nu abuzezi de r`bdarea mea, ad`ug` el aruncându-i zâmbetul lui cel maifermec`tor.

Lisa se gr`bi s` fac` lun` casa dup` ce plec` Christopher. Apoi \[ipreg`ti repede valiza [i \[i puse geamantanele \n portbagajul ma[inii.

Era gata s` p`r`seasc` sta]iunea. Se duse s`-l caute pe Patricio ca s`-[i ia r`mas-bun de la el. Dup` ce-l c`ut` cam peste tot, \l g`si \n sfâr[itstând la umbr`, \n spatele hanului. P`rea concentrat asupra cartofilor pecare-i cur`]a.

Când \i auzi pa[ii, copilul ridic` ochii spre ea [i-i zâmbi. Dac` mai aveavreo urm` de \ndoial` \n privin]a adop]iei, zâmbetul lui afectuos [i sincerar fi [ters-o imediat. Dar ea nu avea nici una.

– Bun` diminea]a, Patricio. Am venit s`-]i spun la revedere. Figura b`iatului p`li brusc [i zâmbetul \i disp`ru de pe buze.– De ce, Lisa? o \ntreb` el \ngrijorat.Ce u[or \i venea s`-i citeasc` gândurile privindu-l \n ochi! |ngenunche

lâng` el [i-l prinse de mâini.– |]i promit c` nu vom r`mâne prea mult departe unul de cel`lalt, \l

\ncuraj` ea atrângându-l de \ncheieturile mâinilor. Va trebui \ns` s` avemfoarte mult` r`bdare pân` când vor fi gata actele. O s` vezi, Patricio, c` \ncurând nu ne vom mai desp`r]i.

– E adev`rat, Lisa? Niciodat`?– Da, Patricio, repet` ea gândindu-se la greut`]ile cu care se va

confrunta \n noua lui ]ar`. {i a[ mai vrea s` nu te sperii prea tare deschimb`rile mari care te vor a[tepta acas` la mine. {tiu c` nu va fi u[or,

76 FAYRENE PRESTON

dar tu e[ti un copil foarte inteligent [i \mpreun` vom reu[i s` nerezolv`m toate problemele.

– Vei veni s` m` iei, Lisa? insist` el, temându-se c` n-o va mai vedeaniciodat`.

– Bine\n]eles. Vrei s` punem pariu? ad`ug` ea nec`jindu-l pu]in.– Te vei ]ine la cuvânt?– Da, Patricio, m` voi ]ine.Apoi \l lu` \n bra]e [i-l strânse foarte tare \nainte s` pleceA doua zi, se \ntoarse la serviciu. La \nceput se gândise s` mai

lipseasc` o zi pentru a o petrece \n lini[te, pe marginea unei piscine, dar\n cele din urm` se hot`râse s` se duc` direct la birou. Va avea astfelocazia s`-[i revad` colegii [i s` stea de vorb` cu ei \n loc s` repete lanesfâr[it povestea ei cu Christopher. Abia se a[ezase la birou când Robert\ntr` \n \nc`pere.

– Lisa, draga mea! exclam` el aplecându-se [i s`rutând-o pe obraz.M` bucur foarte mult c` te-ai \ntors mai devreme decât trebuia. Ia spune,cum a fost \n vacan]`?

– Foarte bine, Robert. Foarte, foarte bine, \i r`spunse ea cu unentuziasm pe care de fapt nu-l prea sim]ea. V`d c` toat` lumea s-adescurcat foarte bine \n lipsa mea. Nu s-a \ntâmplat nimic r`u, nu-i a[a,Robert? \l nec`ji ea. |n timp ce tân`ra femeie vorbea, el se a[ezase pe unscaun \n fa]a ei. Avea \n jur de patruzeci de ani, dar nu-i ar`ta. Era zvelt[i era foarte atent la felul \n care se \mbr`ca. Câteva [uvi]e c`runte \iluminau tâmplele [i-i d`deau un aer distins.

– Exact, dar prezen]a ta ne-a lipsit tuturor [i mie \n mod special, \im`rturisi el cu sinceritate.

Când auzi vorbele lui, tân`ra l`s` privirea \n jos [i se concentr` asupradocumentelor care se aflau pe biroul ei.

A DOUA LUN~ DE MIERE 77

Adusese cu ea copii dup` cererea de adop]ie [i nu avusese timp s` lea[eze \n ordine.

– Trebuie neap`rat s`-]i vorbesc despre anumite lucruri, Robert.Despre unele hot`râri pe care le-am luat acolo, \l anun]` ea f`r` s`-lpriveasc` \n ochi.

– {i eu am s`-]i spun foarte multe lucruri, draga mea. E vorba despreviitorul nostru [i trebuie s` discut`m despre el. Din nefericire, peste unsfert de or` trebuie s` primesc un client [i nu am prea mult timp ladispozi]ie. Ce-ar fi s` lu`m cina \mpreun`, seara asta?

Lisa putea ghici din tonul vocii lui c` el se a[tepta ca ea s` acceptecererea lui \n c`s`torie. De altfel, el avea perfect` dreptate. Oricarefemeie ar fi fost \ncântat` s` i se ofere o asemenea ocazie. Robert era opartid` foarte bun`.

– Nu pot, Robert. Vreau s` m` duc s`-i fac o vizit` tat`lui meu. Nu l-am mai v`zut de foarte mult` vreme. Ce-ar fi s` lu`m mai bine masa deprânz \mpreun`?

– E imposibil. Am o \ntâlnire de afaceri extrem de important`.Termin la ora cinci. Dac` e[ti disponibil`, am putea s` bem ceva \naintes` mergem acas`.

– Perfect, aprob` ea imediat.Se gr`bea s`-i comunice hot`rârea pe care o luase. Acum [tia c` nu

putea s` se m`rite cu el [i atâta vreme cât nu-i spunea adev`rul, aveaimpresia c`-l minte.

– Bine, r`mâne pe disear`, spuse Robert [i se ridic` de pe scaun. S`nu-mi spui c` deja ]i-au repartizat o lucrare, ad`ug` el observânddocumentele din fa]a ei. Ar fi putut s` te lase m`car s`-]i tragi sufletul.

– Deloc ... E o problem` personal`. – A[a mai merge, spuse el citind rapid câteva rânduri.

78 FAYRENE PRESTON

O cerere de adop]ie [i documente de imigrare! DoamneDumnezeule, Lisa! |n ce poveste ai mai intrat?

– {i asta face parte din diversele subiecte pe care vreau s` le discut cutine, \i explic` ea punând foile \ntr-un dosar. Acum e[ti \ns` foarte ocupat[i prefer s` vorbim despre asta disear`, \n lini[te.

– Lisa drag`, tu [tii cât de mult te iubesc, nu-i a[a? continu` elsprijinindu-se de birou, dar e prea târziu s` m` mai gândesc s`-mi\ntemeiez o familie. |n]eleg c` n-am abordat niciodat` aceast` problem`important`. Poate c` ar trebui s` vorbim despre ea cât` vreme nu e preatârziu?

– Patricio e un b`iat de [apte ani care nu poate tr`i f`r` mine. Arenevoie de prezen]a mea a[a cum [i eu am nevoie de a lui. M-am ata[atfoarte tare de el [i n-am de gând s`-l pierd. Imediat ce actele vor fi gata,m` voi duce s`-l iau, s` vin` s` tr`iasc` al`turi de mine.

– E mexican, nu-i a[a?– Te deranjeaz` chiar atât de mult acest am`nunt?– Nu ... [tii foarte bine c` nu, r`spunse el, oarecum jignit de

\ntrebarea ei. Dar acum nu avem loc prea mult \n via]a noastr` pentru uncopil. Credeam c` vom putea c`l`tori \mpreun`, s` profit`m din plin detimpul nostru liber [i de banii pe care \i avem.

– Ascult`-m` cu aten]ie, Robert. Nu voiam de fapt s` discut despreasta pân` disear` ...

A[ vrea s` [tii c` \mi este imposibil s` m` c`s`toresc cu tine. Nu credc` va merge c`snicia noastr`.

– De ce, Lisa? Ce s-a \ntâmplat? se interes` el dep`rtându-se brusc debirou. Nu vreau ca povestea asta cu adop]ia s` stea \ntre noi. Va fi de-ajuns s` discut`m [i pân` la urm` sunt sigur c` ne vom \n]elege. Terog, Lisa, nu l`sa acest copil s` ne distrug` rela]ia!

A DOUA LUN~ DE MIERE 79

– Nu el e vinovat pentru tot ce se \ntâmpl`, spuse ea ezitant, \n\ncercarea de a g`si cuvintele potrivite. Trebuie s` [tii c` [i Christopherse afla la Baja \n timpul [ederii mele acolo. |ntâmplarea joac` uneori unrol foarte ciudat, nu-i a[a?

– Locuia la vil`? se interes` Robert, neputând s`-[i ascund` laturaposesiv` a caracterului s`u.

Lisei \i veni s` râd`, dar n-o f`cu.– Nu, a \nchiriat o cas` situat` ceva mai departe. Bine\n]eles c` ...

ne-am v`zut des \n timpul vacan]ei. {i ... am impresia c` \ntre noi exist`[i acum ni[te leg`turi puternice.

– |nc` e[ti \ndr`gostit` de el, Lisa? o \ntreb` el pr`bu[indu-se pescaunul de pe care se ridicase ceva mai devreme.

– Nu [tiu ... Constat doar c` nu s-a terminat totul \ntre Christopher [i mine.

N-am avut prea mult timp s`-mi analizez sentimentele [i nu prea \n]alegce se \ntâmpl` cu mine. |n]eleg totu[i c` nu mai pot accepta s` m` m`ritcu tine.

– E[ti sigur`, Lisa?– Da, Robert, recunoscu ea cl`tinând din cap.– Ce prost am fost! Nu trebuia s` te las s` pleci singur` la Baja! M`

a[teptam s` se \ntâmple ceva grav \n lipsa mea.– Nu e vorba de nimic grav, Robert, [i sunt foarte bucuroas` c` am

\ntreprins aceast` c`l`torie singur`. Atunci când doi oameni vor s` sec`s`toreasc`, trebuie s` fie foarte siguri pe ei \n[i[i. Prima mea c`s`toriea fost un e[ec [i n-am de gând s` mai trec printr-o asemenea experien]`nefericit`.

– Dac` \n]eleg bine, tu [i Christopher a]i abordat subiectul c`s`toriei,spuse el uitându-se \n continuare intens la ea.

80 FAYRENE PRESTON

– Nu, Doamne fere[te de a[a ceva! exclam` ea ridicându-se brusc depe scaun [i ducându-se la fereastr`. Nu \nseamn` c` dac` am dat-o \nbar` prima oar`, vom avea mai mult succes acum.

– Dar chiar tu ai spus adineauri c` exist` \nc` leg`turi foarteputernice \ntre voi, observ` Robert mirat.

– A[a e, spuse ea zâmbind cu triste]e. Dar habar n-am ce are el \n cap.N-am [tiut niciodat` s`-i citesc gândurile [i nu cred c` voi reu[i nici dedata asta. |n orice caz, m` \ndoiesc c` m` mai iube[te dup` atâ]ia ani dela desp`r]irea noastr`.

Robert se apropie de ea [i o \ntoarse cu fa]a spre el.– M` \ntreb dac` trebuie s` te cred, Lisa, dar nu vreau s` discut

despre rela]ia ta cu fostul so]. Mai \ntâi, pentru c` nu e treaba mea [i apoideoarece situa]ia lui nu m` prive[te absolut deloc. Trebuie s` [tii \ns` c`dac` vei avea nevoie vreodat` de ceva, voi fi \ntotdeauna gata s`-]i dau omân` de ajutor.

– |]i mul]umesc, Robert. E[ti foarte dr`gu].– Deloc. N-o fac din amabilitate, ci din spirit practic. Poate c` \ntr-o

bun` zi te vei trezi la realitate [i m` vei vedea numai pe mine. Pe mine,\n locul lui Christopher.

Casa \n care crescuse Lisa era o cl`dire impozant`, cu arhitectur`clasic`. Tat`l s`u, poate din cauza anilor \ndelunga]i petrecu]i subacoperi[ul acesteia, sem`na din ce \n ce mai mult cu locuin]a lui.

Era mândru [i, \n virtutea profesiei sale, nu se ab`tea niciodat` de lani[te reguli stricte de comportament [i nici de la vechile lui obiceiuri. Nuse schimba niciodat`, sau, \n orice caz, foarte pu]in. Totu[i, \n ultimii ani,vârsta \l obligase s`-[i modifice pu]in modul de via]`. De exemplu, \n celedin urm` \[i mai redusese programul de lucru [i \[i simplificase astfel

A DOUA LUN~ DE MIERE 81

via]a. Pe de alt` parte, era mai pu]in exigent [i era gata s` ]in` cont deceea ce-i sugerau cei din jurul lui.

Dar anumite fapte [i gesturi nu suferiser` nici o modificare. De lamoartea so]iei lui, care avusese loc pe când Lisa avea paisprezece ani,tr`ia singur \n cl`direa aceea imens`. Cina era servit` fix la ora [apte.Jana, persoana care se ocupa dintotdeauna de treburile casei, continuas`-i serveasc` masa \n sufrageria mare, cu un [or] alb dinainte.

Lisa st`tea pe scaun \n fa]a tat`lui s`u, de partea cealalt` a uria[eimese de acaju. |nainte s` vorbeasc`, \i arunc` o privire pe furi[.

– Ar trebui ca pân` la urm` s` accep]i oferta unchiului William, \isuger` ea. Astfel vei putea petrece cu el ni[te clipe minunate \n vila lui.Sunt convins` c` \]i va pl`cea foarte mult!

– Am tr`it pân` acum f`r` s` v`d Baja [i cred c` pot s` m` lipsesc [ide acum \ncolo de aceast` pl`cere. Nu cred c` o s` mor din cauza asta ...|n schimb, n-am \n]eles niciodat` de ce v` fascineaz` pe to]i zona aceea.

– Nu po]i s` \n]elegi pentru c` nu ai fost niciodat` acolo, \l provoc`ea.

– Poate, r`spunse el, p`rând pe jum`tate convins. Cum a fost \nvacan]`? Nu te-ai sim]it prea singur`? Mi-am cam f`cut griji pentru tine.

Lisa fu emo]ionat` de vorbele tat`lui s`u, cu atât mai mult cu cât nuera obi[nuit` s`-l aud` spunându-i ce simte. Dat fiind c` \n ultima vremefusese cam bolnav, se hot`r\ s` nu-i pomeneasc` despre prezen]anea[teptat` a lui Christopher. |n schimb, ardea de ner`bdare s`-ivorbeasc` despre \ntâlnirea ei cu Patricio.

– Nu m-am plictisit nici o clip`, \i explic` ea. Tat`, trebuie neap`rat s`[tii ... Am cunoscut acolo un b`iat minunat. Este ...

– Un b`iat, ai spus? o opri tat`l ei. Lisa, de când a \nceput s`-]i plac`oare copiii?

82 FAYRENE PRESTON

– Patricio e atât de afectuos! Are [apte ani [i practic e singur pe lume.Tr`ie[te cu unchiul lui care nu ]ine deloc la el [i se gânde[te numai cums`-l exploateze mai bine.

B`rbatul se preg`tea s` bea o \nghi]itur` de ap`. Când \i auzi ultimelecuvinte, se opri imediat.

– Crezi c` e \n stare s`-l bat` pe copil? se indign` el \ncruntându-se,cu un aer \ngrijorat.

– Chiar asta face.– Sunt convins c` exist` acolo ni[te institu]ii care au datoria s` rezolve

genul acesta de probleme. Ai tu timp s` te ocupi de a[a ceva?– Da, pu]in, \i spuse Lisa \nainte de a-i spune deschis despre ce era

vorba. De fapt, am mers chiar mai departe. Tat`, m-am hot`rât s` adoptacest copil [i am f`cut demersurile necesare \nainte s` m` \ntorc acas`.

Uluit, b`trânul puse brusc paharul cu ap` pe mas`.– Sper c` nu vorbe[ti serios, Lisa.– N-am fost niciodat` atât de serioas`, tat`. Patricio are nevoie de

cineva care s` aib` grij` de el [i care s`-l iubeasc`. Eu pot s` fac acestelucruri foarte u[or, a[a c` ce rost are s` mai a[tept?

– Sunt convins c` po]i, o asigur` el, f`r` s-o aprobe \n \ntregime. Darm` \ntreb dac` ai avut \n vedere anumite aspecte ale acestei probleme.|]i dai seama c` prezen]a unui copil va schimba radical modul t`u e via]`?|l vei cre[te singur` [i asta nu va fi u[or.

– Nu-]i face griji, tat`, \l \ncuraj` ea zâmbind. Totul va fi bine, o s`vezi. Eu [i Patricio ne vom ajuta reciproc.

– Crezi c` se va putea obi[nui cu diferen]ele naturale care exist` \ntrecele dou` ]`ri? continu` el cl`tinând gânditor din cap. Trebuie s` \nve]eo alt` limb` [i un alt mod de via]` ... E foarte greu pentru un b`iat devârsta lui!

A DOUA LUN~ DE MIERE 83

– {tiu, tat` ... dar dac` l-ai vedea pe Patricio, ai \n]elege imediatmotivele care m-au determinat s` fac acest gest.

Deodat`, tat`l s`u p`ru s` priveasc` \n gol [i când vorbi din nou,vocea lui parc` venea din trecutul foarte \ndep`rtat.

– Pe vremea când eram tân`r, vedeam cum cre[ti dar n-aveamniciodat` timp s` m` ocup de tine. Zilele [i anii au trecut f`r` s` potrecupera timpul pierdut. Mai târziu, am sperat c` vei avea copii, pentruca m`car ei s` beneficieze de afec]iunea de care tu n-ai avut parte. {i dedata asta am gre[it.

– Te \n[eli, tat`, \l opri Lisa. Totul e din cauza mea [i a luiChristopher. N-am fost \n stare s` ne purt`m ca ni[te oameni maturi [i s`ne salv`m c`snicia, care era destul de fragil`.

– E posibil ... Recunoa[te \ns` c` nici eu nu ]i-am fost de prea mareajutor. Te-am l`sat cu toate necazurile pe cap, când de fapt trebuia s` fiupermanent lâng` tine. {tiu, \n ultima vreme am reflectat foarte mult laproblema asta [i \mi pare r`u pentru pozi]ia negativ` pe care am avut-ofa]` de tine.

– Te rog, tat`, nu-]i face atâtea griji pentru mine, \i spuse ea luându-l de mân`. M` simt foarte bine.

– A[a s-ar p`rea, observ` el uitându-se mai atent la ea. Dar nu uita unlucru: dac` vei avea vreodat` nevoie de ajutorul [i de sfatul meu referitorla Patricio, vino neap`rat la mine. Voi fi mereu la dispozi]ia ta. Ai \n]eles?

– Da, tat`, [opti Lisa st`pânindu-[i cu greu lacrimile care-i ardeauochii. |]i mul]umesc c` te-ai oferit s` m` aju]i [i \]i sunt recunosc`toare c`mi-ai vorbit cu atâta sinceritate. Nici nu [tii cât de mult bine mi-au f`cutcuvintele tale.

84 FAYRENE PRESTON

Capitolul 6

Trecuse deja o s`pt`mân` de când Lisa se \ntorsese de la Baja [i \ncet-\ncet via]a ei \[i reluase cursul normal. |ntr-o diminea]`, Robertintr` \n biroul ei. El care de obicei [tia s` [tearg` orice expresie de pe fa]alui calm`, acum p`rea de-a dreptul uluit.

– Am primit un telefon referitor la tine. Ai fost solicitat` s` te ocupide o afacere.

– {i care e problema? E de-ajuns s` m` uit la tine ca s`-mi dau seamac` nu-]i prea place oferta care a fost f`cut`.

– Nu-mi place deloc, recunoscu el cu p`rere de r`u a[ezându-se pescaunul din fa]a ei. {tiu \ns` c` nu am dreptul s`-]i repro[ez ceva [i nicis`-]i critic purtarea.

– Cum adic`? se mir` ea, \ncruntând din sprâncene. |n calitatea ta de[ef de echip` [i cel mai vechi asociat al firmei, ai tot dreptul s` m` critici,dac` e cazul.

– Nu m` refer la rela]ia noastr` profesional`, ci la cea personal`,preciz` el cu calm.

– Oh, Robert, \mi pare r`u. {tii foarte bine c` n-am vrut s` te r`nesc.– |n]eleg, o opri el cu un gest al mâinii. Nu m-ai min]it niciodat` [i

mi-ai \mp`rt`[it sentimentele pe care le ai fa]` de Christopher imediat cete-ai \ntors acas`. Nu m` a[teptam s` aud o asemenea confesiune, dar \]iapreciez sinceritatea. Ceea ce m` \ngrijoreaz` n-are nici o leg`tur` cuaceast` problem`.

– Atunci, ce te streseaz` atât de tare?– Telefonul pe care l-am primit azi-diminea]` era chiar de la el.– Cum adic`, de la el? \ng`im` ea, nereu[ind s` \n]eleag` la ce se

referea.– A[a cum ai auzit ... Adineauri, a sunat fostul t`u so]!– Christopher? Nu pot s` cred! spuse ea f`când ochii mari când v`zu

semnul afirmativ al lui Robert. Dar de ce? Ce vroia?– Are nevoie de tine pentru o expertiz` legal` \nainte s` lanseze pe

pia]` un nou produs electronic pe care l-a creat.– Probabil se referea la cip, [opti ea.– A[a este, continu` Robert. |n orice caz, el crede c` treaba asta \]i va

lua foarte mult timp [i -]i propune s` te stabile[ti acolo pentru toat`perioada lucr`rilor.

– Acolo? Adic` unde?– Se pare c` firma lui se afl` la Valencia, \n valea Santa Clarita. Din

câte am \n]eles, e o afacere care merge foarte bine. Mi-am permis s` fac[i eu o mic` anchet` [i dup` informa]iile pa care le-am primit, SaxonElectronics e o companie aflat` \n plin` dezvoltare [i are un viitorstr`lucit \n fa]a ei. Obiectiv vorbind, cred c` am putea s` ne consider`mferici]i c` face parte din clientela noastr`. Ce p`rere ai?

Lisa avu impresia c`-i va exploda capul. |ncepuse s` simt` o dureredin ce \n ce mai ascu]it` \n tâmple.

86 FAYRENE PRESTON

– Ce r`spuns i-ai dat?– I-am spus c` o s` vorbesc cu tine, dar c` r`spunsul final depinde

numai de tine.– |]i mul]umesc, Robert, spuse ea pr`bu[indu-se pe scaun [i

prinzându-se cu mâinile de cap.– I-am mai pronis c` \l vei suna imediat ce vei lua o hot`râre, spuse

el \ntinzându-i o bucat` de hârtie. Aici ai num`rul lui de telefon. {i ]ine-m` [i pe mine la curent cu evolu]ia evenimentelor.

Dup` aceea, Robert se ridic` de pe scaun [i ie[i din birou.Lisa se uit` la cifrele mâzg`lite pe foaia de hârtie f`r` s` reu[easc`

s`-[i dezlipeasc` privirea de ele. De ce oare o contactase atât de repededup` ce se \ntorsese acas`? Ce mai vroia de la ea? Insistase totu[i s`-i laseun timp de gândire. Din câte \n]elegea, o s`pt`mân` i se p`ruse suficient.Gândul acesta o f`cu s` zâmbeasc` f`r` voia ei. El nu \n]elegea cât de tareo tulburase \ntâlnirea cu el.

Dar re\ntâlnirea lor la Baja nu avusese consecin]e total negative.Reu[ise s` afle cu aceast` ocazie anumite lucruri pe care pân` atunci nule [tiuse. |n primul rând c` nu mai avea aceea[i viziune asupra desp`r]iriilor. Realiza faptul c` gre[ise near`tându-se mai \mp`ciuitoare. Via]a nuera format` numai din alb [i negru. Mai existau \n ea [i anumite zone degri pe care era absolut necesar s` le ia \n considerare [i s` le aplice \n via]ade zi cu zi.

Apoi, [i acesta era lucrul cel mai important, exista posibilitatea ca eas` fie \nc` \ndr`gostit` de Christopher.

Acum, nu-i mai r`mânea decât s` descopere ce avea de gând s` fac`prietenul ei [i ce-i va oferi ea drept r`spuns. |n aparen]`, totul era clar [isimplu. |nainte \ns` de a se confrunta cu aceast` nou` situa]ie, Lisa seduse s` caute dou` aspirine, dup` care se \ntoarse \n biroul ei [i le

A DOUA LUN~ DE MIERE 87

\nghi]i. Apoi ridic` receptorul telefonului [i form` num`rul pe care i-ld`duse Robert ceva mai devreme.

– Saxon Electronics, \i r`spunse vocea vioaie a unui tân`r. Cu ce v`pot fi de folos?

– P`i ... nu [tiu, \ncepu ea cu o glum`. Totul depinde de ceea ce \mive]i oferi.

– V` putem oferi tot ce v` dori]i, doamn`, \i r`spunse el f`r` s` se laseintimidat de tonul ironic al interlocutoarei lui. Evident, \n domeniulelectronicii. Suntem cei mai buni din tot vestul ]`rii.

– Dar cu estul ce face]i?– Estul nu mai exist`, \i r`spunse foarte \ndr`zne] tân`rul. {i acum,

dac` apelul dumneavoastr` nu se refer` la acest domeniu, sunt sigur, datfiind sunetul melodios al vocii dumneavoastr`, c` vom reu[i s` g`sim unteren pe care s` ne \n]elegem.

– Ei bine, `sta da r`spuns! se mir` Lisa râzând. Vi se \ntâmpl` des s`v` ocupa]i de rela]iile cu publicul?

– Ca s` fiu sincer, nu \mi asum aceast` activitate strategic` decâtatunci când secretara pleac` s` ia masa, recunoscu el cu o u[oar` triste]e.Uneori mai fac asta atunci când to]i angaja]ii firmei sunt foarte ocupa]i.|n majoritatea timpului \ns`, m` aflu lâng` [eful cel mare.

– {eful cel mare?– Christopher Saxon, bine\n]eles. |i sunt pe undeva

asistent-colaborator.– Am \n]eles. |mi pare r`u \ns` c` nu mai pot continua discu]ia cu

fermec`torul s`u asistent-colaborator. Crede]i c` a[ putea s` vorbescchiar cu el?

– Nu [tiu ... A[ putea s` v` ajut numai dac` mi-a]i spune despre ceeste vorba, \i suger` tân`rul devenind serios.

88 FAYRENE PRESTON

Domnul Saxon e foarte ocupat [i nu dore[te s` discute cu nimeni.– Sunt convins` c` \]i va schimba p`rerea foarte repede hot`r\ ea.

Spune]i-i c` \l caut` Lisa Saxon.– Lisa Saxon, repet` angajatul ca [i cum i-ar fi scris numele pe o foaie

de hârtie, \nainte s`-[i dea seama cu cine vorbea. Lisa Saxon? Bine\n]eles,doamn`, dac` sunte]i amabil` s` a[tepta]i o clip`.

Apoi la cap`tul cel`lalt al firului se l`s` t`cerea. Dup` aceea auzi voceagrav` [i \nc` tulbur`toare a lui Christopher.

– Lisa! E[ti dr`gu]` c` m-ai sunat, spuse el ca [i când nu s-ar fi\ntâmplat nimic.

– E[ti amabil s`-mi spui [i mie de ce \mi ceri s` vin acolo [i s` lucrezpentru tine? Ce \nseamn` toate pove[tile astea?

Ea \l bombard` cu \ntreb`ri f`r` m`car s` catadicseasc` s`-l salute. Nu-i pl`cea c` se purta atât de nepoliticoas` cu el, dar dup` atâtea zile,vocea lui o tulburase atât de mult, \ncât r`bufnise toat` agresivitatea carez`cea \n ea.

– Nu pari deloc sensibil` la vorbele mele amabile, \i r`spunse elimediat. V`d c` te gr`be[ti s` afli mai multe despre propunerea mea, a[ac` \]i sugerez s` lu`m cina \mpreun` disear`, [i cu ocazia asta \]i voidezv`lui toate secretele mele.

– Disear`? \ng`im` Lisa, uluit` de invita]ia lui.{i de data asta o z`p`cise a[a de tare, \ncât intr` \n panic`. Nu-[i mai

g`sea nici m`car cuvintele potrivite pentru a continua discu]ia \ntr-omanier` decent` [i inteligent`. Nu-i l`sa nici o clip` de r`gaz.

– Da. Trec s` te iau de acas` pe la ora opt.– La opt? repet` ea, \ncercând s` trag` te timp.Totul evolua atât de rapid ... Trebuia s` plece de la birou pe la [ase,

s` se \ntoarc` acas` direct ca s` ...

A DOUA LUN~ DE MIERE 89

– Pe disear`, Lisa, o opri Christopher. {i nu uita: la ora opt fix, la tineacas`.

– La mine acas`? \ng`im` ea, cople[it` \nc` de gânduri contradictorii.Lisa se strâmb` când \[i v`zu imaginea \n oglind`.– Nu uita c` ai dou`zeci [i opt de ani, ai o meserie [i [tii cum s`

vorbe[ti. |ncearc` s` consideri seara asta ca pe o simpl` cin` de afaceri.Ai ie[it de nenum`rate ori cu asemenea ocazii [i n-ai \ntâmpinat greut`]iprea mari. Nu exist` motive ca totul s` nu decurg` normal ast`zi.

|n timp ce-[i sf`tuia dublura din oglind`, admira cu un ochi criticrochia turcoaz care i se unduia gra]ios de-a lungul trupului zvelt.Decolteul, care avea o adâncitur` destul de \ndr`znea]`, dezvelea\mbinarea dintre sâni [i bronzul acumulat \n timpul vacan]ei.

– Nu v`d de ce ar fi imposibil s` lucr`m \mpreun`, \[i continu` eamonologul. |n virtutea profesiunii tale, e[ti nevoit` s` te confrun]i cu felde fel de situa]ii [i e[ti \n stare s` le faci fa]`. Nu mai e[ti un copil, Lisa,se cert` ea \ndreptându-se spre dormitor.

|[i c`ut` cu disperare geanta, bodog`nind printre din]i. Când \nsfâr[it o g`si, scoase din ea o perie [i \ncepu s` [i-o treac` energic prinp`r. Apoi \[i fix` un mic pieptene \ntr-o parte [i \[i l`s` s`-i alunece pletelelungi [i ro[cate pe umerii goi.

– Ultima oar` când l-ai v`zut f`cuse[i dragoste toat` noaptea \nbra]ele lui ... continu` ea verificându-[i felul \n care \i st`tea p`rul. N-ainici un motiv s` fii atât de speriat` s` petreci o sear` cu el.

|nc` vorbea când auzi soneria de la intrare– Nu uita, Lisa, nu mai e[ti o feti]`. E[ti o femeie responsabil` \[i

repet` ea \n timp ce se \ndrepta spre u[`. El are nevoie de serviciile tale\n calitate de consilier juridic [i atâta tot. S`-]i intre bine \n cap treabaasta!

90 FAYRENE PRESTON

Atunci când deschise u[a, se trezi nas \n nas cu Christopher. Purta oc`ma[` din m`tase bej, cu gulerul r`sfrânt peste un sacou tot bej, dar cuo nuan]` mai \nchis. Era \mbr`cat cu ni[te pantaloni maro care se mulaupe picioarele lui musculoase. Pe fa]` [i gât \nc` se mai vedeau u[oareurm` ale bronzului c`p`tat la Baja [i ea [tia c` tot trupul lui avea o tent`ar`mie. Amintirea trupului acestuia \ntins foarte aproape de ea o tulbur`imediat [i \n]elese c` o pândea un mare pericol.

– Doamne sfinte ... [opti ea sprijinindu-se de canatul u[ii.– Revino-]i, eu sunt, \i zâmbi el intrând \n apartament cu un pas vioi.– Christopher ... \ng`im` ea, \ncercând s`-l opreasc`.Avea impresie ciudat` c` ar fi fost mai bine s` plece imediat la

restaurant. Apartamentul \n care petrecuse patru ani de singur`tate nuera preg`tit s` primeasc` vizita prietenului ei.

– Sunt \ncântat c` n-ai uitat. E dr`gu] aici la tine, ad`ug` el privind \njurul lui.

– Inten]ionez s` m` mut \n curând, f`r` s`-i mai dea [i alt` explica]ie|ntr-adev`r, se hot`râse s` caute o locuin]` mai spa]ioas` \nainte de

sosirea lui Patricio. Poate c` va alege o cas` cu gr`din`. Cine [tie?– Ah, da? {tii deja ce ai dori s` cumperi? o \ntreb` el f`când ochii mari

de uimire.Apoi se apropie de buchetul uria[ pe care i-l oferise la Baja [i \ncepu

s` pip`ie vis`tor petalele florilor de toate culorile.– Nu, nu prea, \i m`rturisi ea, nevroind s`-i dea deocamdat` mai

multe am`nunte. Ce-ar fi s` plec`m? A \nceput s`-mi fie foarte foame.– Trebuie s` am grij` de consilierul meu, spuse el apropiindu-se

repede de ea. De altfel [i mie mi-e o foame de lup.{i, cu totul pe nea[teptate, prinse fa]a Lisei \ntre mâini [i-i acoperi

gura cu un s`rut. Ea nu avu nici timp [i nici chef s`-l resping`. Se ag`]`

A DOUA LUN~ DE MIERE 91

de gâtul lui, \[i \nfipse unghiile \n p`rul lui blond [i se l`s` prad` pasiuniiame]itoare pe care i-o transmitea. El o s`rut` cu l`comie. Atunci când \[ilipi trupul vânjos de corpul ei fragil [i moale, nu f`cu nimic s`-l opreasc`.

– Ce mult \mi place gustul pielii tale, Lisa! \i [opti el plimbându-[ibuzele fierbin]i pe gâtul ei. E dulce ca mierea [i nu m` mai satur de ea,\i m`rturisi el s`rutând-o pân` când tân`ra femeie sim]i c`-[i pierdecuno[tin]a.

– Christopher ... \i [opti.– E atât de bine, nu-i a[a? zâmbi el cu o voce r`gu[it` de emo]ie \n

timp ce se dep`rta pu]in de ea. Hai s` mânc`m. Nu vreau s` te v`dmurind de foame.

O lumin` ciudat` str`lucea \n ochii lui verzi [i Lisa se \ntreb` dac` nucumva era mai bine s`-i refuze invita]ia \nainte de a nu fi prea târziu, darnu spuse nimic [i plecar` \mpreun` la restaurant.

Spre marea ei mirare, tân`ra femeie se relax` foarte repede \n timpulmesei [i petrecu o sear` foarte pl`cut`.

St`tea zâmbind \n fa]a fostului ei so] [i-l asculta povestind \ntâmpl`rihazlii referitoare la firma sau angaja]ii lui. Lisa observase c` se purtaabsolut fermec`tor cu ea cu scopul de a o convinge, dar cu toate astea, \ipl`cea foarte mult c` se afla \n compania lui.

|n timp ce el vorbea, arunc` o privire furi[at` \n jurul ei. Luminadifuz` d`dea s`lii o ambian]` intim`. O forma]ie de cânt`re]i din chitar`cânta \ncet \ntr-un col] al acesteia. Vinul alb de la ghea]` pe care-l aleseseChristopher pentru cin` \i \nc`lzea inima [i-i destindea mintea. Totul eracreat pentru a \nlesni o complicitate tandr`, dar nu agresiv`. {i \n specialbuna dispozi]ie a partenerului ei.

Când râdea era irezistibil, mai ales pentru Lisa, care nu [tiuseniciodat` cum s`-i opun` rezisten]`.

92 FAYRENE PRESTON

Ea ridic` ochii atunci când chelnerul le servi ei cafeaua [i lui coniacul,Christopher a[tept` ca ea s` \nceap` s` soarb` din cea[ac` \nainte s`deschid` discu]ia despre viitoarea lor colaborare.

– Deci, ce p`rere ai? Accep]i s`-mi dai o mân` de ajutor sau nu?– |nc` nu [tiu. Nu pot s` iau o hot`râre pân` când nu voi afla

condi]iile desf`[ur`rii activit`]ii mele acolo. Am multe \ntreb`ri s`-]i pun.– ~sta e [i unul din motivele pentru care ne afl`m aici \n seara asta,

o anun]` el aplecându-se spre ea. Ce vrei s` [tii?– Bine. Spune-mi totul despre misiunea pe care ai inten]ia s` mi-o

\ncredin]ezi, \i ceru ea cu asprime, ne\n]elegând de ce vocea ei suferiseacea schimbare brusc`.

Poate se temea s` nu fie cucerit` de ofert` [i nu va mai putea opunerezisten]` invita]iei lui? Poate \i era fric` s` nu fie \n[elat`?

Când auzi pe ce ton \i vorbise, Christopher \ncrunt` din sprâncene,apoi lu` o ]igar` din pachet [i o aprinse \nainte s`-i r`spund`.

– Pân` acum, firma mea era specializat` \ndeosebi \n sectorul decrea]ie. |n ultimii ani am conceput un anumit num`r de componenteelectronice care s-au dovedit u[or de folosit. Le-am comercializat pe scar`redus` [i am ob]inut rezultate foarte bune, dar cipul despre care ]i-amvorbit ...

– Mi-am adus aminte, \l opri Lisa. Este vorba despre cel care poatestoca de dou` ori mai multe date decât majoritatea modelelor existentepe pia]`. Se sim]i dintr-o dat` foarte mândr` de ea [i se bucur` atuncicând el zâmbi aprobând descrierea obiectului respectiv.

– A[a este. |n plus, cipul n-are dimensiuni mari [i func]ioneaz` cuaceea[i vitez` ca [i celelalte produse existente. E de la sine \n]eles c` dac`a[ accepta s`-l scot pe pia]`, acesta ar revolu]iona industria electronic` [iar aduce firmei \ncas`ri de milioane de dolari.

A DOUA LUN~ DE MIERE 93

– Dar e nemaipomenit, Christopher! exclam` Lisa.– Bine\n]eles, spuse el ca [i cum suma pe care o pomenise nu-l

interesa absolut deloc. Dar vezi tu ... Pe mine m` pasioneaz` mai multpartea de crea]ie a activit`]ii pe care deja am terminat-o. A[ prefera \ns`s` transfer altei companii drepturile de fabricare ale produsului meu.Apoi voi folosi banii din profit pentru a-i investi \n urm`torul meuproiect. |ncepi s` te l`mure[ti cum st` treaba?

– Dar ... {i cu toate milioanele alea ce-ai s` faci?– M-ai crede dac` ]i-a[ spune c` deja am câ[tigat un milion? o anun]`

el zâmbind, v`zându-i figura uluit`. {tiam c` m` aflu pe calea cea bun` [ic` era de-ajuns s` \ncep activitatea. De aceea m` speteam atâta muncind.

Se opri [i trase adânc din ]igar`. Lisa profit` de scurta t`cere careurm` pentru a-[i pune ordine \n gânduri. Abia acum \[i d`duse seamac` \n timpul primilor lor doi ani de c`snicie, ei nu reu[iser` s` comuniceunul cu cel`lalt. Fiecare dintre ei se refugiase \n propriul orgoliu [irefuzase s` plece urechea la nevoile, speran]ele [i visurile celuilalt. Cep`cat c` \n]elegea aceste lucruri prea târziu!

– Ei bine, continu` el, aici \ncepe rolul t`u. Te vei ocupa denegocierea pre]ului de vânzare [i de procentul din profit pentru fiecarecip produs.

De[i avea unele \ndoieli, Lisa se sim]ea foarte emo]ionat` la gândulc` va lucra \n strâns` colaborare cu Christopher, dar nu ezit` s`-isemnaleze un ultim am`nunt.

– Ai fi putut s` te ocupi [i singur de toate problemele astea.– Bine\n]eles, recunoscu el expirând un nor uria[ de fum. |n bran[a

mea, trebuie s` [tii s` tragi sforile ca orice om de afaceri [i m`rturisesc c`nu m` descurc prea r`u \n privin]a asta. Dar eu sunt \nainte de toateinginer [i \n crea]ie m` simt cel mai bine. De ceva vreme, m` gândesc

94 FAYRENE PRESTON

mereu la noul meu proiect care a \nceput s` capete form` \n mintea mea.Vezi foarte bine c` n-am nici timpul [i nici r`bdarea necesar` pentru a m`dedica unei munci atât de laborioase: s` fac investiga]ii, s` studiezdiferitele oferte, s` particip la negocieri.

Lisa l`s` ochii \n jos [i \ncepu s` se joace nervoas` cu [erve]elul.– De ce m-ai ales pe mine, Christopher? se interes` ea aproape \n

[oapt`.– Din mai multe motive. Mai \ntâi, pentru c` ai fost crescut` mai mult

de unchiul t`u William [i prin contactul pe care l-ai avut aproapepermanent cu el, ai \n]eles \n mod intuitiv multe lucruri referitoare lainformatic`. Fa]` de majoritatea avoca]ilor care nu [tiu nimic despreacest domeniu, tu ai un atu important.

– E posibil ... ezit` ea cl`tinând din cap. Care sunt celelalte motive?– Vreau s` petrecem mai mult timp \mpreun`, recunoscu el cu

sinceritate. Dat fiind c` acest lucru nu depindea numai de mine, am f`cuttotul s` \nlesnesc apropierea dintre noi.

– Nu cred c` am \n]eles prea bine, constat` Lisa aruncând o privire la[erve]elul pe care-l rupsese \n mii de buc`]i. Te referi la timpul pe care-lvom petrece lucrând \mpreun`, nu-i a[a?

Christopher nu-i r`spunse. P`rea brusc absorbit de coniacul dinpahar, f`r` s` ridice ochii la ea.

– E nevoie de circa patruzeci [i cinci de minute ca s` ajunci de aici laValencia, având \n vedere traficul aglomerat din orele de vârf. Dac` tehot`r`[ti s` accep]i propunerea mea, vei r`mâne acolo pe toat` duratalucr`rii respective.

– Acolo? Unde, adic`?– Ai putea s` stai la mine acas`. Am loc pentru mai multe persoane.

Nu duc lips` de spa]iu.

A DOUA LUN~ DE MIERE 95

– B`nuiesc c` a[a e, spuse ea \ncercând s` ias` repede din acel impas.Nu cred c` e totu[i o idee bun`. |n plus, nu m` deranjeaz` s` conduc.Unii oameni fac uneori drumuri mult mai lungi \n fiecare zi a s`pt`mânii.De ce n-a[ face-o [i eu?

– Ar \nsemna timp pierdut, o opri Christopher, agitându-[i mâinilecu ner`bdare. Nu are nici un rost [i [tii [i tu foarte bine c` e mai eficients` evit`m timpii mor]i.

– Dar ... ezit` ea, \ncercând s` g`seasc` repede alt argument, maiputernic decât cel dinainte. Ce ar spune Catherine? Crezi c` ar accepta s`locuiesc la tine \n cas`?

– Care Catherine? Nu \n]eleg ce ...– Adu-]i aminte ... Fermec`toarea v`duv` despre care mi-ai vorbit la Baja ... spuse ea cu

o voce care deveni brusc glacial`.– Când m-am \ntors din vacan]`, am avut o mic` discu]ie [i m-am

desp`r]it de ea, o anun]` el privind-o cu un aer gânditor.– De ce? \ntreb` ea, \ncercând s`-[i st`pâneasc` b`t`ile puternice ale

inimii.– Eram convins totu[i c` m` cuno[ti ceva mai bine, Lisa, \i repro[` el.

Chiar crezi c` a[ fi putut s` m` c`s`toresc cu o alt` femeie dup` ce ampetrecut o noapte de dragoste atât de frumoas` cu tine? M` crezi \n starede a[a ceva?

– Nu, \l asigur` ea cu o voce tremurând`.Ea lu` o \nghi]itur` de cafea, \n speran]a c` se va mai lini[ti [i-i p`ru

r`u c` nu comandase o b`utur` tare al c`rui efect ar fi fost cu siguran]`mai eficient.

– Dar tu? |n ce rela]ii mai e[ti cu Robert? Ai luat pân` la urm` ohot`râre? o \ntreb` el aruncând mingea \n terenul partenerei lui.

96 FAYRENE PRESTON

Ea ridic` ochii spre el [i apoi \i l`s` din nou \n jos când v`zuintensitatea privirii lui.

– Am f`cut [i eu acela[i lucru, [opti ea. I-am spus c` nu m` potc`s`tori cu el.

Christopher se a[ez` \ntr-o pozi]ie mai confortabil` \n fotoliu [i studie\ndelung expresia de pe figura tinerei femei.

Bucurându-se \n sinea ei c` el t`cea, Lisa se gr`bi s` continue discu]iaca s` g`seasc` o solu]ie pentru problema locuin]ei ei.

– S` revenim la oile noastre, glumi ea. Referitor la [ederea mea laValencia, refuz \n continuare s` stau \n casa ta. Trebuie s` existe \n zon`ni[te hoteluri.

– Ai noroc ... |ntr-adev`r, exist` unul situat pe marginea autostr`zii,nu departe de sediul firmei.

– Ei bine, \n cazul \n care m` voi hot`r\ s` vin, acolo voi locui. E[ti deacord?

– Ce vrei s` spui prin “\n cazul \n care m` voi hot`r\ s` vin”? Credeamc` totul e aranjat.

– Te rog s` m` \n]elegi, Christopher ... E adev`rat c` sunt foartetentat` de propunere [i a[ vrea s` accept. |n plus, m` simt m`gulit` c` te-ai gândit la mine pentru aceast` activitate, dar nu sunt prea convins`c` e cel mai bun lucru pentru noi. Stau [i m` \ntreb dac` n-ar fi mai bines` te refuz \nainte de a fi prea târziu.

– Dar de ce, Lisa?– Nu uita, Christopher, c` ne-am \ntâlnit la Baja dintr-o pur`

\ntâmplare. Acolo, totul ne \ndemna s` ne amintim de trecut [i a-lprelungi [i \n prezent, dar trecutul acela nu mai exist`, Christopher. Ar`mas departe, \n urma noastr`.

– E exact acolo unde trebuie s` fie, observ` el cu calm.

A DOUA LUN~ DE MIERE 97

Nu caut deloc s`-l aduc \n prezent.Lisa sim]i o strângere de inim` când auzi refuzul lui. T`cu câteva

secunde, ca s` reu[easc` s` respire din nou normal.– {i dac` \ntâmplarea n-ar fi f`cut s` ne \ntâlnim la Baja? Te-ai gândit

vreodat` la o asemenea eventualitate?– De ce s` m` gândesc, dac` ne-am \ntâlnit deja?– Dar \nchipuie-]i pentru o clip` c` totul s-ar fi petrecut altfel, insist`

Lisa. N-am fi ales aceea[i perioad` pentru concediu [i nici acela[i loc. Nune-am fi rev`zut [i hot`rârile noastre ar fi fost acum cu totul altele.

– Fapt este c` ne-am \ntâlnit, Lisa, [i \n plus a mai fost [i noaptea dedragoste, [opti el luând-o de mân`. A fost atât de frumos ... Mai frumosca niciodat`. Recunoa[te c` nu po]i nega acest lucru.

Cum ar fi putut s-o fac`? Era de-ajuns s`-[i aminteasc` de cerulinstelat de deasupra lor pentru ca trupul ei s` \nceap` imediat s` tremurede dorin]`.

– Ai dreptate, nu pot, dar Baja era situat` \n afara timpului [ispa]iului. Acolo nu exista telefon [i nici un fel de presiuni nu se exercitauasupra noastr`. A fost foarte frumos, dar acela era un vis [i cred c` e maibine s` ne trezim.

– }i-e cumva fric`? o opri el brusc. Nu vei avea decât cinci sau [ases`pt`mâni de petrecut cu mine. Nu va fi prea mult. Va trebui s` facemni[te eforturi, dar e de datoria noastr` s` proced`m a[a.

Lisa se gândi la ce spusese el. |ntr-adev`r, ceea ce a[tepta de la ea nuera atât de \nsp`imânt`tor, dar de fapt ce a[tepta de la ea? Cum ar puteaun interval atât de scurt de timp s` le vindece r`nile necicatrizate niciacum?

Lisei nu-i venea s` cread` c` el c`uta numai o rela]ie profesional`, darcredea c` a[a ceva era totu[i posibil.

98 FAYRENE PRESTON

Poate era interesat numai de o aventur` scurt` de numai câtevas`pt`mâni? Dup` aceea ar urma s` se despart` cu o strângere de mân`!Nu vroia s`-[i imagineze un lucru atât de \ngrozitor.

Dar atunci ... Poate c` \ntr-adev`r se gândea serios s`-[i refac` via]aal`turi de ea. Sufletul \i fu str`b`tut de un fior de bucurie, dar [i detriste]e.

“Dar a[a ceva e imposibil. Prima dat` am dat-o \n bar` \ntr-un modcât se poate de jalnic. Nu voi accepta s` fac din nou aceea[i gre[eal`”.

– Bine, Christopher. Accept slujba pe care mi-o oferi, spuse ea dup`ce alungase \ntreb`rile incomode \ntr-un col]i[or al min]ii ei. Dar petoat` durata [ederii voi locui la hotel.

– De acord. Când po]i s` \ncepi?– Am câteva probleme de rezolvat la birou [i vreau s`-i fac o vizit`

unchiului William. Peste dou`-trei zile voi fi la dispozi]ia ta.– Perfect, se bucur` el.

A DOUA LUN~ DE MIERE 99

Capitolul 7

|n seara urm`toare, Lisa se duse la unchiul ei, William. Opri ma[ina\n dreptul por]ii impozante a domeniului, cobor\ geamul [i ap`s` pebutonul interfonului.

– Cu ce v` pot fi de folos? o \ntreb` o voce cu un puternic accentbritanic.

– Bun` ziua, James. Sunt Lisa. E[ti amabil s` deschizi poarta?– Desigur, auzi Lisa \n interfon.Tân`ra o lu` pe aleea principal` care [erpuia printre paji[tile \nverzite

pân` la u[a masiv` a cl`dirii cu dou` etaje.Unchiul Lisei era un om cu mult` imagina]ie [i un geniu al

informaticii. |n ultima vreme, nu mai muncea atât de mult. Trecea rapid pe la

birou s` se informeze asupra situa]iei firmei [i se ocupa mai mult depasiunea lui acas`, la al doilea etaj al casei sale. Nepoata lui \l ironizamereu, spunându-i c` e un om de [tiin]` excentric, care reprezint` unpericol public pentru restul omenirii.

Când ajunse la cap`tul aleii, Lisa opri ma[ina, urc` rapid treptele dinfa]a intr`rii [i ap`s` din nou pe un buton identic cu cel de la poart`.

– Cu ce v` pot fi de folos? repet` vocea.– Bun` ziua, James. E[ti dr`gu] s` deschizi u[a?Rostise acelea[i cuvinte ca [i \n fa]a por]ii. |n timp, se obi[nuise cu

m`surile de siguran]` folosite de unchiul ei. Vocea ei fusese \nregistrat`\n prealabil [i numai când sistemul electronic i-o recuno[tea, \i d`deavoie s` intre.

Atunci când cele dou` canaturi ale u[ii se deschiser` spre interior,p`trunse \n holul de la parter. Se uit` \n jurul ei, dar nu v`zu nici ]ipeniede om. Se duse din camer` \n camer`, c`utându-l pe James.

– Unde v` ascunde]i cu to]ii? strig` ea.Deodat`, auzi huruitul unei ma[in`rii, dup` care se trezi nas \n nas

cu faimosul James, majordomul unchiului s`u, care se apropia de ea\ncet, cu o tav` \n mân`.

– Bun` seara, Lisa. William mi-a spus ora la care vii [i ]i-am preg`titun pahar mare de ceai rece.

James avea o \n`l]ime de circa un metru [i [aptezeci. Sub carcasa demetal se afla o \ntreag` uzin` care \i permitea s`-[i joace rolul cu cea maimare eficien]`. Pentru ca robotul lui preferat s` aib` totu[i o \nf`]i[aredecent`, William \l \mpopo]onase cu un frac negru [i un papion asortat.|mbr`cat astfel, ar`ta la fel de solemn ca un majordom englez ie[it dinpaginile unei c`r]i de Agatha Christie.

– |]i mul]umesc, James, spuse Lisa luând paharul de pe tav`Tân`ra nu se sim]ea caraghioas` atunci când discuta cu ciudatul

\nso]itor al unchiului ei.A[a cum afirmase [i Christopher, \ncepuse de foarte mic` s`

comunice cu tot felul de ma[in`rii electronice [i s` se obi[nuiasc` repede

A DOUA LUN~ DE MIERE 101

cu prezen]a lor. Ca [i câinele lui Pavlov, \[i crease reflexe condi]ionate [ireac]iile ei erau practic instinctive.

– |]i dau acest pachet, \i spuse ea lui James \nmânându-i o pung` \ncare se afla un pui rumenit [i cald, abia scos din cuptor. Pune-l la cald, epentru cina din seara asta.

|n dreptul abdomenului omule]ului se deschise o u[i]`. Lisa pusepuiul \n`untru ca s` nu se r`ceasc` pân` la cin`.

– La ce or` trebuie s`-l servesc? o \ntreb` James, aparent mul]umit deserviciile prestate de el.

– Te vom anun]a ceva mai târziu. Dar unde e unchiul William?– Urmeaz`-m`, te voi conduce la el, o invit` James ar`tându-i pe unde

s` o ia.Merser` pân` la cap`tul coridorului unde \i a[tepta un lift gol.– La ce etaj, v` rog? \ntreb` o suav` voce feminin`.– La doi, \i ordon` majordomul pe un ton aspru.P`rea s` nu-i plac` cine [tie ce manierele colegei lui. Era prea repezit` pentru gustul lui James care era atât de calm [i

rezervat. V`zându-i pe cei doi cum se poart` tân`ra nu-]i putu st`pâni unzâmbet.

Abia porni liftul c` acesta se [i opri la etajul doi. U[a se deschise \ntr-un laborator luminos [i spa]ios, care i-ar fi f`cut s` moar` de invidiepe to]i cercet`torii de pe planet`, dar de[i era mult spa]iu, \n \nc`pere eramereu un talme[-balme[ de nedescris, ca [i cum acolo explodase decurând o bomb`.

Tot felul de ma[in`rii [i scule. calculatoare mari [i mici, jocurielectronice st`teau \ngr`m`dite pe mese [i rafturi. Parc` s-ar fi aflat \nbârlogul unui pirat din secolul al dou`zecilea, ale c`rui comori nusem`nau deloc cu cuferele pline cu aur ale lui Ali Baba.

102 FAYRENE PRESTON

|ntr-un col] se desf`[ura de câteva luni o partid` de [ah \ntre William[i adversarul lui, robotul. Ceva mai departe, ni[te imprimante scuipauafar` tot timpul liste de date care \ncet-\ncet formau un mald`r pe podea.Lisa \[i roti privirea de jur-\mprejur. Abia dac` mai avea loc pe unde s`p`[easc`. Parchetul era plin de hârtii [i aparate electronice. Unelema[inin`rii \nghi]eau, iar altele scuipau foile f`r` s` se opreasc` nici oclip`. |n camer` era un zgomot infernal [i tân`ra femeie avu deodat`impresia ciudat` c` joac` \ntr-un film SF.

Al]i doi robo]i o salutar` când se apropie de ei. Unul din ei, Frank,avea o lumin` albastr` pe cap, iar cel`lalt Stein, una ro[ie. |n afar` dediferen]a de culori, cei doi sem`nau ca dou` pic`turi de ap`.

– Salut, Frankenstein, spuse ea când trecu prin dreptul lor. {ti]icumva unde este savantul vostru aiurit?

– Se ocup` de repararea Creierului Num`rul Trei, \i r`spunser`amândoi \n cor.

– Aha ... Ce i s-a \ntâmplat geniului cel r`u? se interes` ea continuânds`-l caute din priviri pe unchiul ei.

– Creierul Num`rul Trei nu func]ioneaz` cum trebuie, ad`ugar` ei.Spre deosebire de robo]ii mai recen]i, Frank [i Stei erau cam dep`[i]i,

dar William, care la \nceput nu se specializase \n aceast` bran[`, acum seamuza creând [i “procreând” ace[ti omule]i.

– Unchiule William! \l strig` ea din nou, uitându-se peste tot.Dat fiind c` zgomotul devenise [i mai puternic, \l strig` de mai multe

ori, de team` c` b`trânul n-o va auzi \n vacarmul din \nc`pere. El ap`rudeodat` din spatele unui aparat [i se uit`, u[or dezorientat, dincotrovenea strig`tul. Când o z`ri pe nepoata lui, figura i se lumin` imediat.

– Lisa! |n sfâr[it, te-ai \ntors! exclam` el n`pustindu– se spre ea cubra]ele \ntinse.

A DOUA LUN~ DE MIERE 103

Ea alerg` spre el [i-l s`rut`, bucuroas` s`-l vad`. }inea foarte mult laomul acela care, chiar [i atunci când nu era de acord cu ea, continua s-otrateze cu tandre]e [i iubire. A[a fusese [i atunci când divor]ase deChristopher. De[i nu \n]elesese niciodat` de ce se desp`r]iser`, nu-[ipermisese s` o judece cu asprime. Dimpotriv`, o iubise \n continuare.

Lisa se dep`rt` pu]in de el [i-i zâmbi cu [iretenie.– Ia spune-mi, geniule ... Ce prostie ai mai f`cut \n lipsa mea?– Nu cine [tie ce, spuse el cl`tinând din cap cu un aer disperat, poate

chiar dezam`git.Ea izbucni \n râs, deoarece \ncepea s` se \ntrebe dac` unchiul ei

[tiuse vreodat` ce e bine [i ce e r`u.– Trebuie s`-]i m`rturisesc c` sunt \ncântat` s` te [tiu de partea

noastr`, glumi ea strâmbându-se cu un aer \ngrozit. E[ti de parteanoastr`, nu-i a[a, unchiule William?

B`trânul râse [i el, apoi, \nainte s` continue discu]ia cu nepoata lui,\i ordon` lui James s` opresc` majoritatea aparatelor care erau \nfunc]iune. Majordomul se duse imediat s` execute ordinul. William se\ntoarse c`tre Lisa.

– Astfel, nu vom fi nevoi]i s` r`cnim unii la al]ii ca s` ne putem\n]elege. Vino s` st`m undeva jos, \i propuse el conducând-o spre un col]mai lini[tit [i mai curat. Vreau s`-mi poveste[ti totul despre cum ]i-aipetrecut vacan]a. Sper c` te-ai distrat.

– Da, unchiule, \ng`im` ea nervoas`, ne[tiind de unde s` \nceap`.Am avut o vreme splendid` [i am profitat de ea s` m` odihnesc.

– {i ce p`rere ai de mâncarea lor? Excelent`, nu-i a[a? continu` elcurios. Exist` multe restaurante bune acolo, dar trebuie s` [tii careanume.

– A[a e, se m`nânc` foarte bine acolo.

104 FAYRENE PRESTON

– A acceptat Christopher s` te duc` la hanul acela celebru care seg`se[te la vreo zece minute dep`rtare de vil`? I l-am recomandat chiar eu.

– Da, ne-am dus acolo ... Dar de unde [tii c` era [i el la Baja? B`nuiaic` \n cele din urm` ne vom \ntâlni, nu-i a[a?

William o privi cu un aer vinovat [i \[i potrivi nervos ochelarii pe nas.P`rea c` \ncearc` s` trag` de timp sau poate s` se eschiveze.

– P`i, adev`rul e c` ... \ng`im` el.– {i nici m`car nu m-ai anun]at [i pe mine! \l opri Lisa,

pref`cându-se indignat`. Cum ai putut s`-mi faci a[a ceva?– Am crezut c` ...– Te rog, unchiule William, nu te mai ascunde dup` cuvinte, \l opri

ea, hot`rât` s` afle adev`rul \n aceast` problem`. I-ai spus lui Christopherc` aveam de gând s` m` duc la Baja, a[a este?

– P`i ... las`-m` pu]in s` m` gândesc, ezit` el sc`rpinându-se \n cap,având aerul c` se concentreaz`. |ntr-adev`r, e posibil s`-i fi vorbit despreplanurile tale de vacan]` ... dar nu-mi aduc prea bine aminte ... Muncescca un ocna[ [i uneori am impresia c`-mi pierd min]ile. Cum se face \ns`c` nu ]i-a explicat Christopher ce [i cum? ad`ug` el r`spunzându-inepoatei lui printr-o \ntrebare.

– Dat fiind c` el nu mi-a spus nimic, e de datoria ta s-o faci, constat`ea u[or enervat`. De altfel te sf`tuiesc s` m`rturise[ti tot. |n caz contrar,pot oricând s` apelez la James ca s` ob]in lista complet` a musafirilor t`idin ultimele dou` luni. Sunt sigur` c` atunci când Christopher a trecuts` te vad`, nu te-ai putut ab]ine s` nu-]i vâri nasul \n problema noastr`.

– S` nu exager`m! Nu prea obi[nuiesc s` fac a[a ceva, protest` el[tergându-[i \ncet lentilele curate ale ochelarilor.

– Atunci, spune-mi exact ce s-a petrecut, insist` ea cu o ironie trist`.– |ntr-adev`r, \ntr-o sear` a venit Christopher s`-mi fac` o vizit`.

A DOUA LUN~ DE MIERE 105

Dup` aceea, m` rog ... mi se pare c` ...– Te avertizez, unchiule William c` treaba asta s-ar putea s` se

termine prost, se sup`r` ea nesl`bindu-l nici o clip` din ochi.– P`i ... Cred c` ar fi mai bine s` discut`m cu calm. {tii foarte bine,

Lisa, c` le vorbesc tot timpul despre tine celor din jurul meu. Sunt foartemândru de tine, draga mea.

– Ce-ar fi s` revenim la problema noastr`, unchiule William?– Ei bine ... poate c` a \ntrebat ce ve[ti mai am despre tine ... {i

probabil i-am spus c` aveai de gând s` stai la Baja câteva zile.– El mi-a spus c` tu nu [tiai nimic despre locul \n care va locui el. E

adev`rat? se interes` ea \nc` b`nuitoare.– Sigur c` da. |n urm` cu mul]i ani i-a cunoscut pe so]ii Monroe, chiar

mai \nainte de a-i cunoa[te eu \nsumi. De atunci, a stat de mai multe ori\n casa lor când ei nu se aflau acolo.

A[adar, c` Christopher [tia c` ea e acolo [i cu toate astea tot a venit laBaja. Oare ce s` \nsemne gestul lui?

– Ce copii sunte]i! Credeam c` merita]i o a doua [ans`.– Nu mai suntem ni[te copii! P`cat \ns` c` e prea târziu ...!

106 FAYRENE PRESTON

Capitolul 8

Lisa arunc` o privire pe fereastra hotelului. Ceva mai departe se z`reaautostrada plin` de ma[ini [i camioane. Se \ntorsese \n camer` \n urm`cu o jum`tate de or` [i terminase deja de desf`cut bagajul.

|n diminea]a aceea, \l sunase pe Christopher ca s`-i comunice cehot`râre luase. |i mai ceruse s` aib` a doua zi o discu]ie cu el la birou.Preferase s`-[i petreac` seara punându-[i ordine \n gândurile pe care\ntoarcerea lui Christopher \n via]a ei le tulburase.

|[i trecu mâinile prin p`rul lung [i \ncerc` s` se mai relaxeze pu]in.|ncepea s` se \ndoiasc` de ea \ns`[i [i s` cânt`reasc` argumentele pro [icontra care o determinaser` s` ia acea hot`râre. Uneori chiar aveaimpresia c` nu mai e sigur` de nimic. De când se \ntâlniser`, nu mai eraca \nainte, \[i pierduse st`pânirea de sine. Ce s` fac`? La un moment dat,\i veni s` deschid` televizorul ca s` mai uite de gândurile care ofr`mântau, dar nu f`cu nimic.

Se \nvârtea prin camer`, ne[tiind de ce s` se apuce, apoi se apropiede pat [i se \ntinse pe el, cu capul sprijinit \n mâini.

– De ce-oi fi acceptat s` lucrez cu el? exclam` ea enervat`. De ce m`aflu azi aici? Pentru prima oar` de la noaptea aceea magic` petrecut` pefalez`, \ncerc` s` vad` clar \n sufletul ei, s` lase frâu liber gândurilor [iemo]iilor.

– N-are rost s` m` chinui [i mai mult [i s` continui s` m` lupt\mpotriva unui adev`r foarte evident. Proast` mai sunt! De fapt, n-am\ncetat nici o clip` s`-l iubesc [i acum \l iubesc chiar mai mult decât\nainte.

La gândul acesta, se chirci de durere sco]ând un geam`t. Se r`suci pespate, dar \[i ascunse ochii cu mâinile ca [i cum, \n mod incon[tient, arfi refuzat s` priveasc` realitatea \n fa]`. Mii de \ntreb`ri \ncepur` s-ochinuie. Acum, ce va face? Cum va suporta s` tr`iasc` \n preajma fostuluiei so], vreme de [ase s`pt`mâni, p`strându-[i mintea limpede dinmoment ce \nc` \l mai iubea? Poate mai avea oare timp s` plece? Darunde [i de ce? {i cum s`-i explice faptul c` \n ultima clip` se r`zgândise?De altfel, chiar avea chef s` plece? Toate aceste probleme i se\nv`lm`[eau \n minte [i din cauza lor se temea s` nu-[i piard` min]ile.Apoi se hot`r\ s` r`mân`. De ce s` refuze s` mai petreac` iar câteva zileal`turi de el? Nu-i p`sa dac` la sfâr[it ar fi urmat s` pl`teasc` foarte scumphot`rârea pe care o luase. Nu suferise deja destul din cauza ei? Acum, sesim]ea mai pu]in vulnerabil`.

Deodat`, auzi pe cineva b`tând \n u[a apartamentului. Se ridic` \ncapul oaselor [i se uit` spre fereastr`, \ncruntându-se

– Lisa, sunt eu, Christopher, spuse vocea \n`bu[it` din cauza u[iigroase care se afla \ntre ei.

Christopher? Ce c`uta aici? |n orice caz, nu alesese momentul cel maibun pentru a-i face o vizit`. N-avea chef s`-l vad`. |[i p`r`si cu p`rere der`u culcu[ul cald [i se apropie de intrare \n vârful picioarelor. |nainte s`

108 FAYRENE PRESTON

deschid`, \[i verific` dunga pantalonilor albi de pe ea [i nasturii de labluza de culoare roz deschis.

Inspir` adânc aer \n piept pentru a-[i face pu]in curaj [i deschisebrusc u[a. Christopher, care nu o auzise, f`cu un pas \napoi, \[i \ncruci[`bra]ele pe piept [i o privi cu un aer surprins. Purta un pulover de var` deculoare verde ca ochii lui. Ni[te blugi strâm]i i se mulau pe pulpelemusculoase.

– Bun` ... nu m` a[teptam s` te v`d \n seara asta, observ` ea,\ncercând s` r`mân` calm` [i indiferent`.

– Bun`, Lisa, r`spunse Christopher intrând \n \nc`pere. Sper c` aiavut timp s` te instalezi.

Tân`ra femeie \nchise u[a \n urma lui, apoi se sprijini pu]in de eapentru a-[i putea calma b`t`ile neregulate ale inimii.

– A[a [i a[a ... De ce?– Am venit s` te r`pesc, ca s` lu`m cina \mpreun`.– Nici nu m` gândesc. }i-am spus doar c` vreau s`-mi petrec seara

desf`cându-mi bagajele. Am stabilit s` ne vedem abia mâine, nu-i a[a?– Nu \n]eleg ce e cu tine, se mir` el urm`rind-o cu privirea. Dac` ai

terminat treaba, de ce s` nu lu`m cina \mpreun`?– Ascult`, Christopher, nu cred c` ...Nu mai avu timp \ns` s` termine fraza. Se trezi deodat` \n bra]ele lui,

f`r` s` \n]eleag` ce se \ntâmpla cu ea. El o strânse tare la pieptul lui [i os`rut` cu furie. |ncepu apoi s`-i guste cu pasiune deliciile secrete ale gurii[i buzelor. P`rea c` nu reu[ea s` se mai sature de ea. Ea respira cu maregreutate. Avea impresia c` le[in` [i se ag`]a de el cu toate for]ele, ca s`nu cad`. Atunci când el se dep`rt` brusc de ea, observ` c` gâfâia [i se uitala ea cu ochii miji]i [i umezi]i de ardoare. Ea nu reu[ea s` ghiceasc` ceanume exprimau.

A DOUA LUN~ DE MIERE 109

– De ce ai f`cut asta? \l \ntreb` ea \n [oapt`.– Aveai gura \ntredeschis` [i n-am putut rezista ispitei.– Dar tocmai voiam s`-]i vorbesc, Christopher!– Nu e adev`rat: voiai cu orice pre] s` refuzi invita]ia mea [i eu nu

puteam s` accept a[a ceva.– E[ti insuportabil, Christopher Saxon! \i r`spunse ea eliberându-se

din bra]ele lui. Nu [tiu unde vrei s` ajungi, dar m` \ndoiesc c` va merge.Te cunosc foarte bine, doar am fost timp de doi ani so]ia ta.

– Evident c` n-am uitat ... Nu [tiu \ns` dac` tu \]i mai aduci aminte deperioada aceea.

– Pân` la urm`, ce vrei de la mine? oft` ea \n culmea enerv`rii.Oare va ajunge vreodat` s` aib` [i ea ultimul cuvânt \n fa]a lui?– S` vii cu mine la cin`. |]i cer prea mult?– Asta e tot? spuse ea cu un aer b`nuitor.– Da.– E[ti sigur, Christopher?El \i zâmbi cu tandre]e, dar ea observ` \n ochii lui [ire]i o sclipire

ciudat`, \ngrijor`toare ...– Da, Lisa, r`spunse el.Se f`cuse aproape noapte. Tân`ra femeie vedea cu greu peisajul,

deoarece avea aten]ia concentrat` asupra partenerului ei. |i admiraprofilul fe]ei, mâinile lungi [i frumoase cu care ]inea ferm volanul. Se l`sap`truns` de orice gest al lui [i-i sorbea fiecare cuvânt.

– Cum de te-ai hot`rât s`-]i stabile[ti firma la Valencia? se interes` eanereu[ind s`-]i desprind` privirea de figura lui.

– Din mai multe motive. |n primul rând \mi pl`cea amplasamentul,[i asta era cel mai important. A[ezarea acestei v`i \i permite s` fie foarteaccesibil` [i neaglomerat`, spre deosebire de Los Angeles sau alte ora[e

110 FAYRENE PRESTON

mari. |n plus, exista mult spa]iu [i acum firma se poate extinde foarteu[or. |n ultimul rând, aici am reu[it s` g`sesc locul ideal pentru a-miconstrui o cas`. Lisa privi vis`toare drept \n fa]a ei. |n urm` cu câ]iva ani,f`ceau planuri de viitor \mpreun`. Acum suferea c` nu participase [i eala ele.

– O voi vedea [i eu \ntr-o bun` zi? [opti ea de parc` ar fi vorbit cu ea\ns`[i. Mi-ar pl`cea foarte mult ...

– Ei bine, o vei vizita foarte curând, o anun]` el aruncându-i o privirescurt`. Vei avea posibilitatea s` faci cuno[tin]` cu ea chiar \n seara asta.

– |n seara asta? Dar nu \n]eleg! exclam` ea surprins`. Credeam c`vom lua cina la restaurant.

– M-am r`zgândit. De fapt, vom merge s` mânc`m acas` la mine [i \]ivoi da s` gu[ti din carnea cea mai bun` din lume.

– Uite ce este, Christopher ... Nu cred c` e o idee prea bun` ...Era adev`rat c` Lisa ardea de ner`bdare s`-i viziteze domeniul, dar se

temea totu[i c`-i va ceda, dac` v` r`mâne singur` cu el. S-ar fi sim]it mai\n siguran]` dac` ar fi luat masa \n public, \nconjura]i de oameni.

– Mie mi se pare c` e o ideea excelent`, o opri Christopher. Oricum,e prea târziu s` mai dai \napoi. N-are rost s` ne mai cert`m, pentru c`deja am ajuns.

Pentru prima oar` de când porniser` la drum, tân`ra femeie priviprin geamul ma[inii pentru a admira peisajul. De câteva minute rulau peo [osea [erpuit` spre vârful canionului. Lisa nu observase \nc` nimic.Ceva mai departe \ns` z`ri o construc]ie cu mai multe etaje, \nconjurat`de gr`din`. Fa]ada d`dea spre o mic` vale interioar` [i spre mun]ii \nal]i[i maiestuo[i.

– E absolut magnific`! exclam` ea, f`când ochii mari de bucurie. Tuai f`cut planurile?

A DOUA LUN~ DE MIERE 111

– De ce e[ti atât de mirat`? Nu m` crezi \n stare s` m` pricep la altcevadecât la circuitele mele integrate?

– N-am spus niciodat` a[a ceva, dar pur [i simplu nu-mi vine s`-micred urechilor, deoarece pe timpuri nu p`reai deloc interesat de altceva.

– Poate c` nu sim]eam nevoia s-o fac. Pe vremea aceea te aveam lâng`mine ...

Când ajunse la destina]ie, Christopher ie[i din ma[in` [i se gr`bi s`deschid` portiera tinerei femei. Urcar` apoi câteva trepte pân` la dou`u[i uria[e din lemn sculptat. El vâr\ cheia \n broasca din alam` [i \mpinseputernic \n canaturile acesteia.

Când intr`, Lisa observ` imediat peretele din fa]a ei. Era \nalt de pestedoi metri [i era format \n \ntregime din sticl`. |ncântat` de ceea cedescoperise, se apropie de el ca s`-l vad` mai bine.

Soarele care apunea inunda cu reflexe ar`mii uria[a piscin` care se\ntindea la picioarele ei.

Ceva mai departe, acesta lumina intens versan]ii ple[uvi de pe parteacealalt` a v`ii.

Christopher o atinse pe um`r, apoi deschise una din u[ile de sticl` [iie[ir` amândoi \n gr`din`. Florile de un ro[u-\nchis se armonizau perfectcu mun]ii din jur.

– |]i m`rturisesc, Christopher c` sunt extrem de impresionat`,recunoscu ea \nc` uluit` de spectacolul care o \nconjura. Sunt convins`c` \]i place la nebunie s` tr`ie[ti aici, mai mult decât \n oricare parte a]`rii. E atât de frumos [i e atâta lini[te aici.

– A[a este, recunoscu el, bucurându-se de laudele ei. Aici nu m`plictisesc niciodat` [i nu m` mai satur s` admir priveli[tea asta minunat`care se schimb` mereu. S-ar p`rea c` exist` mereu lucruri noi dedescoperit [i admirat.

112 FAYRENE PRESTON

Atunci când Lisa se \ntoarse \n interiorul casei, fu \ntâmpinat` deelegan]a sobr` [i intim` a \nc`perii. Culorile [i nuan]ele peisajului deafar` se reg`seau [i \n cele ale materialelor folosite la decorarea ei.

– Vrei s` bei ceva \nainte s` ne a[ez`m la mas`? o \ntreb` Christopher\ndreptându-se spre barul instalat \ntr-un col]. Eu a[ vrea pu]in vin ro[u.Dar tu?

– Excelent` idee. Beau [i eu ce bei tu.El umplu dou` pahare pe care le r`cise dinainte [i-i \ntinse unul Lisei.

B`rbatul profit` de ocazie [i atinse u[or degetele Lisei care, la contactulcu c`ldura pielii lui, se \nfior` din cap pân`-n picioare. Dup` ce \[i maireveni dup` [oc, ciocnir` paharele.

– S` bem pentru viitor! spuse el ridicând paharul. S` ne aduc`fiec`ruia din noi fericire [i tot ce dorim.

– Pentru viitor! repet` ea.Vocea vibrant` a Lisei \l tulbur` [i, vreme de câteva secunde, nu [tiu

ce s` fac`. Apoi \[i sorbi b`utura [i puse paharul pe bar.– Ar fi mai bine s` m` apuc de treab`, zâmbi el \n timp ce se \ndrepta

spre buc`t`rie. Altfel s-ar putea s` nu mai apuci s` gu[ti din friptura pecare ]i-am promis-o pentru cin`.

– Ai nevoie de mine? Pot s`-]i dau o mân` de ajutor, dac` vrei.– Tu po]i s` pui masa, dac` nu te deranjeaz`, \i propuse el f`când

semn spre masa rotund` din sticl` care st`tea \ntr-un col], lâng` fereastr`.{i mai ales, nu uita s` preg`te[ti faimosul t`u sos pentru salat`, care \miplace atât de mult. Nu l-am mai gustat de foarte mult` vreme ...

– Christopher, a fost o mas` delicioas`, exclam` Lisa lingându-[idegetele ca un copil. Trebuie s` recunosc c` n-am mâncat niciodat` atâtde mult. Nu [tiam c` e[ti atât de talentat la g`tit. Cred c` mi-ai ascunsacest lucru.

A DOUA LUN~ DE MIERE 113

– M-am schimbat, spuse Christopher \nclinând u[or capul \n semnde mul]umire. |n orice caz, faptul c` \]i place cum g`tesc \mi face marepl`cere. {i sosul t`u a fost azi mai bun decât cel pe care-l preg`te[ti deobicei.

Se f`cuse noapte. Adia o briz` u[oar`, care r`corea atmosfera.Luminile din fundul piscinei care erau programate electronic, seaprinser` brusc. Becurile multicolore dezv`luiau frumuse[ea gr`dinii,lic`rind \n \ntunericul dimprejur.

|nainte de cin`, Christopher f`cuse focul \n [emineu. Fl`c`rileacestuia [i cele ale lumân`rilor aprinse \nc`lzeau atmosfera.

Lisa avea impresia c` \n lumina aceea totul \n jurul ei devenea vag [isenzual \n acela[i timp. Poate c` propriile lor emo]ii d`deau lucrurilor ostr`lucire special`. Christopher \ns` nu p`rea deloc afectat de ambian]aintim` care domnea \n \nc`pere.

Deodat`, el se ridic` de pe scaun [i se dep`rt` pu]in de mas`. St`tea\n dreptul [emineului cu spatele la ea, [i fuma.

– }i-e fric` de ziua de mâine? o \ntreb` el f`r` s-o priveasc`.– De ziua de mâine? se mir` ea, \ncruntându-se. De ce?– Mâine \ncepi s` lucrezi pentru mine.Cum putuse s` uite? Abia acum \[i d`duse seama c` misiunea ei \n

cadrul firmei lui Christopher \[i pierduse \ncet-\ncet din importan]` \nacea sear`. Rela]ia cu partenerul ei se afla acum pe primul loc alpreocup`rilor ei.

Se str`dui totu[i s` r`spund` cu sinceritate \ntreb`rii lui.– Da, a[a este ... spuse ea cu o voce [ov`itoare, sorbind o \nghi]itur`

de vin. Ard de ner`bdare s` m` apuc de treab`, dar \n acela[i timp sunt[i u[or nelini[tit`.

El se \ntoarse spre ea [i o privi cu un aer gânditor.

114 FAYRENE PRESTON

– B`nuiesc c` e absolut normal. E vorba despre un domeniu pu]incunoscut de tine [i te temi c` nu vei reu[i s` te descurci.

– Ai dreptate. Sunt ner`bd`toare s` \ncep lucrul. Mi se pare mereu oprovocare s` m` lansez \ntr-o nou` afacere, totu[i mai e un lucrune\nsemnat care m` deranjeaz`, spuse ea dup` o scurt` pauz`.

– Nu v`d deloc ce-ar putea s` fie.El rosti acele cuvinte cu atâta siguran]`, \ncât ea nu se putu ab]ine s`

nu-i arunce o privire furioas`. Pentru Christopher, totul p`rea atât desimplu [i de firesc, \n timp ce ea tremura la fiecare mi[care a lui [i se\nfiora la fiecare cuvânt pe care-l spunea.

– Gândul c` sunt fosta so]ie a patronului nu-mi place deloc, \ir`spunse ea cu asprime \n glas. Sper c` prezen]a mea \n mijlocul echipeitale nu va crea nici un fel de tensiuni.

El strivi ]igara \n scrumiera de pe [emineu, apoi se apropie \ncet deea.

– Nu \n]eleg de ce \]i face atâtea griji din pricina asta.– Cred c` din cauz` c` nu m` simt prea \n largul meu. Trebuie s`

recuno[ti c` exist` pu]ine perechi divor]ate care \[i mai vorbesc [i dup`ce s-au desp`r]it.

Christopher o lu` de mân` [i o ajut` s` se ridice de pe scaun.– Vei vedea c` totul va fi bine, o asigur` el \n [oapt`.– De ce e[ti atât de sigur?C`ut` \n ochii lui un r`spuns pentru \ndoielile ei, dar nu g`si \n ei

decât o sclipire \ntunecat` care o tulbur` foarte tare.– Cred c` ne-am maturizat foarte mult \n ultima vreme [i acum ne

\n]elegem mai bine decât \nainte, explic` el cu o voce \n`bu[it`. |n timp,fiecare din noi a ajuns s`-l respecte pe cel`lalt, s`-l accepte a[a cum este,cu calit`]ile [i defectele lui.

A DOUA LUN~ DE MIERE 115

Vocea \i tremura [i Lisa sim]i c` se \nfioar` din cap pân`-n picioare.– S-ar putea s` ai dreptate, \ng`im` ea cu timiditate.Nu reu[ea s`-[i mai dezlipeasc` ochii de privirea lui arz`toare. De[i

st`tea pe loc, i se p`rea c` trupul ei se \ntindea f`r` voia ei spre cel alpartenerului ei.

– Vei vedea c` totul va fi bine, Lisa, \i [opti el la ureche.Când el se aplec` spre ea, tân`ra femeie fu ame]it` de amestecul

mirosurilor senzuale de parfum, tutun de ]igar` [i vin emanate de trupullui.

– {i [tii de ce, Lisa? o \ntreb` el v`zându-i expresia uluit` de pe fa]`.Pentru c` de fapt, \n adâncul sufletelor noastre, ne dorim enorm unul pecel`lalt.

– La ce te referi? [ov`i ea, emo]ionat`.Dup` o scurt` t`cere, el o trase brusc spre el [i o strânse cu pasiune

\n bra]e.– La noi doi, Lisa ... [opti el cu tandre]e.Vreme de câteva secunde \i veni s`-l resping`, dar n-o f`cu. De altfel

ar fi fost inutil. Trupurile lor se cuno[teau prea bine pentru a putearezista atrac]iei pe care o exercitau unul asupra celuilalt. Apoi,Christopher \ncepu s` urm`reasc` u[or cu un deget conturul buzelor ei\ntredeschise, urechii [i gâtului. |i acoperea fa]a delicat` cu s`rut`riu[oare, \n timp ce mâinile lui \i pip`iau fiecare punct sensibil al trupului.Neluând \n seam` strig`tele de alarm` ale ra]iunii, Lisa se \ntindea cudisperare spre partenerul ei. El o strânse tare la pieptul lui [i ea sim]i c`-i sare inima din piept de emo]ie. Nu mai sim]ea decât dorin]` [ipasiune. Era gata s` cedeze \n fa]a volupt`]ii pe care o trezea \n ea.

– Oh, Lisa, [opti el respirând cu greutate. Ar trebui s` te duc \n dormitor, dar mi-e tare team` c` \mi vei sc`pa.

116 FAYRENE PRESTON

Te doresc atât de mult, Lisa! O lu` pe sus [i o duse pe canapeauauria[` acoperit` cu blan` din fa]a [emineului. O a[ez` cu mare aten]ie \nmijlocul perni]elor moi [i ea a[tept` s` vin` [i el lâng` ea.

Cu o mân` tremurând`, el \ncepu s`-[i desfac` nasturii c`m`[ii. Ea sebucur` s` constate c` era la fel de emo]ionat ca ea. Pre] de o clip`, \itrecu prin cap s` se dezbrace [i ea, dar nu fu \n stare s` fac` nici omi[care. St`tea nemi[cat` [i se uita la el cum \[i scoate cu mi[c`ri gr`bite[i stângace hainele de pe el una câte una.

Când fu \n sfâr[it complet gol, se apropie de ea, cu trupul arzând dedorin]`. Ea sim]i cum e cuprins` de pasiune [i i se t`ie r`suflarea.

Lisa ridic` \ncet bra]ele spre el [i-l lu` dup` gât. Era foarte convins`c` \l iube[te [i nu-i era team` s` i se d`ruiasc`.

Christopher se aplec` asupra ei [i-i s`rut` u[or pielea goal` dedeasupra sânilor, apoi \ncepu s`-i scoat` hainele de pe ea. La contactulcu degetele lui, ea se zb`tea de pl`cere [i [oldurile i se leg`nau cuvoluptate. Atunci când mâinile lui se apropiar` de sânii ei, sfârcurileacestora se \nt`rir` imediat sub bluz`. El le mu[c` u[or, trezind \n easenza]ii aproape dureroase. Apoi gura lui cobor\ spre abdomen [i urc`din nou la sâni [i la gât. Ea scoase un geam`t asem`n`tor unui horc`it [ise lipi cu putere de el. Cu fiecare mi[care pe care o f`cea, sim]ea c` \isl`besc [i mai tare puterile [i trupul i se deschidea, a[teptându-l.

– Te rog, Christopher ... [opti ea cu ochii pe jum`tate \nchi[i. El \i s`rut` din nou cu patim` buzele \ntredeschise [i-i gust` \ndelung

savoarea gurii. O lipi [i mai tare de trupul lui [i se leg`nar` o vreme \nritmul pasiunii care cre[tea cu fiecare clip` care trecea. Apoi o p`trunse[i ea i se oferi f`r` nici o re]inere. Atunci când trupurile lor se unir` \nsfâr[it \ntr-un strig`t voluptuos, se cufundar` amândoi \ntr-o noapte custele \n care nu erau decât ei pe lume.

A DOUA LUN~ DE MIERE 117

Capitolul 9

Dup` patru ani de la desp`r]irea lor, era doar pentru a doua oar`când Lisa se g`sea cuib`rit` \n bra]ele fostului ei so]. Era atât deemo]ionat`, \ncât \i fu imposibil s` adoarm` \n noaptea aceea, de[i elf`cuse dragoste cu ea cu s`lb`ticie [i acum se sim]ea fericit` [i satisf`cut`.Poate chiar aceea s` fie cauza pentru care nu reu[ea s` se cufunde \ntr-un somn adânc [i lini[tit? Era prea tulburat` de turnura pe care oc`p`taser` evenimentele pentru a se putea bucura de fericire.

|nl`n]uit` de bra]ele lui Christopher, se foia permanent. El \ns`dormea dus. Nu-l vedea, dar putea s`-i simt` r`suflarea regulat` pe fa]`.|nchise o clip` ochii [i se trezi imediat \n trecut, pe vremea când tr`iauferici]i, departe de stresul [i de obliga]iile lumii exterioare.

Cu toate astea, dac` i s-ar fi propus s` se \ntoarc` \n trecut, Lisa [tiac` ar fi refuzat. Acceptând s` retr`iasc` trecutul, ar fi trebuit s` accepte [icei patru ani de durere imens`, ceea ce nu voia \n ruptul capului.Suferise prea mult ca s` se lanseze cu capul \nainte \ntr-o aventur` atâtde riscant`.

A[adar, nu-i mai r`mânea decât prezentul, de care n-avea de ce s` seplâng`. Era foarte pl`cut s` stea lipit` de trupul lui Christopher [i s`-lasculte r`suflând lini[tit, dar cum s` fac` s` nu se gândeasc` la ziua demâine, care se anun]a a fi mai mult decât nesigur`? Cu toate acestegânduri pesimiste risca \ns` s` \ntunece bucuriile prezentului. Oareputea s` uite gre[elile de ieri [i s`-[i [tearg` din minte dubiile referitoarela ziua de mâine pentru a se d`rui pe deplin prezentului?

Asta [i avea de gând s` fac` \n timpul celor câteva s`pt`mâni pe carele va petrece \n preajma lui Christopher. Va lua ce avea el s`-i ofere [i va\ncerca s` nu-[i pun` \ntreb`ri. La sfâr[itul [ederii la Valencia va pleca \nvârful picioarelor, dac` va fi necesar. Munca, apartamentul ei [i Patricioo vor a[tepta \n ora[ul ei.

O alt` problem` ap`ru brusc \n mintea ei. Patricio! Oare trebuia s`-idezv`luie lui Christopher planurile ei referitoare la adop]ie? Nu era preadevreme s` discute despre un copil atâta vreme cât nu erau siguri peceea ce va urma? Se gândi la ce alternative are [i prefer` s` tac`. Oricum,va putea s`-i m`rturiseasc` inten]iile ei \n cazul \n care ar hot`r\ amândois` tr`iasc` din nou \mpreun`. Pân` atunci considera c` n-avea rost s`-ispun` nimic despre Patricio.

– Te sim]i bine, Lisa? o \ntreb` Christopher.– Da ... dar de ce m` \ntrebi?– Credeam c` dormi [i observ c` parc` n-ai \nchis un ochi, noaptea

asta. Am f`cut r`u c` ne-am a[ezat pe canapeauna asta, nu-i a[a?Ea \i zâmbi cu tandre]e.– Doar nu-]i \nchipui c` am s` m` plâng pentru asta, \i spuse ea cu

un aer amuzat. Timp de patru ani am dormit singur` [i sunt \ncântat` s`m` aflu din nou \n bra]ele tale.

El nu spuse nimic, dar o strânse [i mai tare la pieptul lui.

A DOUA LUN~ DE MIERE 119

R`maser` astfel o vreme f`r` s`-[i vorbeasc`, de parc` n-ar fi avutnevoie de cuvinte ca s` \n]eleag`.

|mbr`]i[a]i cu tandre]e, ascultau lini[tea care-i \nconjura. Christophero mângâia u[or pe p`r [i Lisa se l`sa r`sf`]at` ca un copil, dup` onesfâr[it` perioad` de singur`tate.

– S-a stins focul \n [emineu, [opti el \n cele din urm`. Ar trebui s`mergem \n pat.

– |n pat? De ce? se mir` ea \ntinzându-se cât era de lung`.|[i puse capul pe pieptul partenerului ei. Nu-i pl`cea deloc ideea de

a pleca din culcu[ul cald al bra]elor lui!– Curând se va face ziu`, \i r`spunse el cu o voce \nc` adormit`, dar

am mai putea s` mai dormin câteva ore. Altfel, nici unul din noi nu va fidestul de odihnit [i bine dispus s` \ncepem o nou` zi.

– Ai dreptate, recunoscu ea cam f`r` tragere de inim`. Ar fi mai bines` m` \ntorc la hotel pân` când nu e prea târziu.

– La hotel? De ce? Nu te sim]i bine aici?– Da ... dar ai spus c` ...– Nu m-am referit la hotel, ci la pat. La patul meu. Ai \n]eles?– Dar am nevoie de alte haine, observ` ea zâmbind. Aici nu mai am

decât o pereche de pantofi [i o bluz` cu nasturii smul[i. |n afar` de cazul\n care permi]i o ]inut` lejer` echipei de lucru, vreau s`-mi g`sesc cevamai decent de \mbr`cat pentru prima mea zi de munc`.

– Nici nu m` gândesc s` apari a[a \n fa]a tuturor. Nu voi permite caaltcineva \n afar` de mine s` vad` sânii `[tia frumo[i care \mi plac atât demult.

Mâinile lui \i mângâiar` cu tandre]e [i sfârcurile acestora se \nt`rir`imediat la contactul cu degetele lui. Un fior de pl`cere stârnit demi[c`rile [i cuvintele lui posesive o str`b`tur` din cap pân`-n picioare.

120 FAYRENE PRESTON

– Dac` am \n]eles bine, ai o solu]ie pentru problema noastr`, spuseea \ncercând s`-[i p`streze calmul.

Dar era imposibil. Christopher nu-i acorda nici o clip` de r`gaz. Fucuprins` de dorin]` [i avu o senza]ie de sufocare. Gâfâia, nereu[ind s`-[irecapete r`suflarea.

– Bine\n]eles, \i r`spunse el \n [oapt`. Mâine diminea]` te voiconduce foarte devreme la hotel. Vei putea s`-]i schimbi hainele [i vompleca \mpreun` la birou. E[ti de acord cu propunerea mea?

|n timp ce vorbea, \n joac`, o mu[ca lacom de sfârcurile \nt`rite alesânilor. Lisa se st`pânea, pentru a nu se l`sa total r`v`[it` de emo]ie.

– Da, e bine a[a ... gemu ea la urechea lui.{i când el \ncepu s`-i mu[te de-adev`ratelea pielea sensibil` a sânilor,

uit` [i de serviciu [i de haine [i, tremurând, se l`s` prad` mângâierilor luivoluptuoase.

De fapt, nu mai reu[ir` s` se desprind` de culcu[ul lor intim pentrua se duce \n patul lui Christopher. |n diminea]a aceea se trezir` devreme,f`r` s` se simt` deloc obosi]i. Dup` ce f`cur` du[, plecar` la hotelul Lisei,,pentru ca ea s` se poat` preg`ti pentru prima zi de lucru.

Ajunser` la birou cu o or` [i jum`tate \ntârziere. Erau mul]umi]i c`ajunseser` totu[i atât de devreme, dar nici unul din ei nu pomeni desprescurta escapad` din dormitorul Lisei. Nu mai era nevoie s`-[i vorbeasc`.Ochii lor exprimau de la sine ceea ce sim]eau \n adâncul sufletului lor.

Saxon Electronics era situat \ntr-o loca]ie foarte frumoas` din zonaindustrial` a Valenciei. Mai multe cl`diri ale firmei se \n[irau una lâng`cealalt` [i mai exista spa]iu [i pentru o eventual` extindere.

Lisa vizit` rapid, la bra]ul lui Christopher, cl`direa de birouri [i fuprezentat` unei mul]imi de oameni, ale c`ror nume sau figuri [tia c` nu[i le va aminti niciodat`.

A DOUA LUN~ DE MIERE 121

Dar \l recunoscu pe Steve, tân`rul politicos care-i r`spunsese latelefon prima dat` [i o mai cunoscu [i pe Mary, secretara lui Christopher,care o salut` cu un aer curios [i amabil \n acela[i timp.

Apoi \i ar`t` cartierul lui general. Diferitele \nc`peri erau \n]esate cutot soiul de aparate. O impresiona tot ce vedea [i \n special voia-bun` [idevotamentul angaja]ilor care \mp`rt`[eau ideile “maestrului” lor. S` fifost oare vorba despre o boal` molipsitoare?

– Explic`-mi [i mie te rog, pe scurt, la ce lucrezi \n acest moment,spuse ea plin` de un entuziasm [i cu o vitalitate care nu-i eraucaracteristice.

– Cu pl`cere, accept` el, bucuros s` vad` interesul partenerei lui. Aminten]ia s` m` lansez \ntr-un domeniu mai aparte, pe care pân` acum n-am avut ocazia s`-l explorez. Sunt pasionat de dezvoltarea memorieibionice.

– Ce vorbe mari! exclam` ea suspicioas`. Am deodat` impresia c`tr`iesc \n secolul viitor. Fii amabil [i lumineaz`-m` [i pe mine \nainte s`m` z`p`cesc de tot.

– Nu trebuie s` te sim]i jenat`, o lini[ti el. Majoritatea oamenilorhabar n-au ce \nseamn` asta. E o no]iune total nou` [i tocmai de aceeadomeniul mi se pare extrem de pasionant. E ca [i cum a[ fi primul omcare a debarcat pe lun`.

Tân`ra femeie \[i \ncruci[` bra]ele la piept [i se uit` la el cu un aergânditor. |n ochii ei se putea observa o sclipire ironic`.

– Am \n]eles ... Asta \]i stârne[te imagina]ia, nu-i a[a?El se uit` la ea cu o tandre]e nesfâr[it` \n privire.– Acum m-am convins c` cei patru ani cât am stat desp`r]i]i au

contribuit la \mbun`t`]irea \n]elegerii dintre noi, observ` el.– Tare mi-e team` c` a[a este, glumi ea sim]ind c` i se \nro[esc obrajii.

122 FAYRENE PRESTON

– Serios? [opti el privindu-i intens fa]a frumoas`. Deocamdat` \ns`, s`revenim la memoria bionic`. Pe scurt, este vorba despre lan]ul ADN-ului,acumularea de cuno[tin]e \n memorie [i posibilit`]ile de a stimulacreierul uman folosind tehnicile informaticii.

– E un program vast, nu glum`, spuse ea f`când ochii mari de mirare.Christopher nu-[i putu st`pâni un zâmbet când v`zu uimirea de pe

fa]a ei.– Vino cu mine, o \ncuraj` el luând-o de mân`. |n cele [ase s`pt`mâni

cât vei sta aici, vei avea timp berechet s` pui \ntreb`ri [i s` afli tot ce teintereseaz` despre acest subiect. Acum d`-mi voie s`-]i ar`t biroul \n carevei lucra pe timpul [ederii tale aici.

Vizita se terminase. Atunci când intrar` \n sfâr[it \n \nc`pereaspa]ioas` [i luminoas` \n care urma s` lucreze, Lisa \i f`cu un tur rapid,examinând cu aten]ie aparatura existent` \n ea. Christopher o urm`reacu privirea.

– E[ti mul]umit`? se interes` el. Dac` ai nevoie de ceva, nu trebuiedecât s`-mi dai de [tire. Secretara mea \]i st` permanent la dispozi]ie.

– Totul mi se pare \n ordine, spuse ea a[ezându-se \n fotoliul de pielesituat \n spatele unui birou uria[ din lemn de nuc. Dar, dac` nu tederanjeaz`, a[ vrea s` discut`m despre sarcinile [i responsabilit`]ile meledin s`pt`mânile urm`toare.

– Desigur, o aprob` el aplecându-se asupra unui col] al biroului careera acoperit cu documente. Nu m` gr`besc atunci când este vorbadespre tine, Lisa, ad`ug` el.

– Foarte bine, spuse ea cu un aer amuzat. A[ vrea s`-mi explici cumvrei s` m` ocup de afacerea asta pentru tine.

– Bine, spuse el f`când un semn din cap. Am trimis deja unui anumitnum`r de firme renumite o scrisoare prin care \mi f`ceam cunoscute

A DOUA LUN~ DE MIERE 123

inten]iile [i descriam obiectul respectiv. Mesajul meu a fost scurt [iconcis, deoarece eram convins c` produsul se va vinde u[or. Exact a[a s-a [i \ntâmplat, observ` el ar`tând spre hârtiile de pe birou. Mai multecompanii s-au gr`bit s`-mi r`spund` [i s`-mi fac` tot felul de oferte.Sarcina ta este aceea de a studia diferitele propuneri [i a le alege pe celemai interesante. Apoi va trebui s` contactezi firmele respective [i s`\ncepi negocierile. De asemenea, te informez c` ai mân` liber` \n ceea ceprive[te aceast` misiune.

– Vei vrea totu[i s`-]i spui p`rerea \nainte de hot`rârea final`, nu-ia[a?

– Deloc. A[a cum ]i-am spus, n-am nici r`bdarea necesar` [i nici chefs` demarez acest gen de discu]ie. Vreau ca tu s`-]i asumi aceast`r`spundere \n locul meu, repet` el.

Lisa se afund` \n fotoliu. Era uluit` de vorbele hot`râte, dar nu preaconving`toare ale prietenului s`u.

– |mi \ncredin]ezi o sarcin` grea [i de r`spundere, spuse ea ridicândspre el o privire \ngrijorat`. Po]i s`-mi spui [i mie de ce?

Christopher \[i aprinse o ]igar` \nainte s` continue discu]ia.– O fac din mai multe motive, recunoscu el suflând fumul ]ig`rii pe

nas. Acum c` mi-am terminat munca de crea]ie, nu mai sunt interesat s`bat pasul pe loc.

M` gr`besc s` trec la altceva. |n realitate \ns`, motivul principal esteacela c` am deplin` \ncredere \n tine [i contez pe tine pentru a duce labun sfâr[it aceste negocieri.

– |n]eleg ... \ng`im` ea, ne[tiind cum s`-[i ascund` ro[ea]a care-iap`ruse \n obraji.

– {i acum, dac` nu mai ai alte \ntreb`ri, m` \ntorc la problemelemele, spuse el ridicându-se \n picioare. Dup` program, te conduc la

124 FAYRENE PRESTON

hotel s` te ajut s`-]i faci bagajele [i s` le duci la ma[in`. Apoi vei veni lamine acas`.

– La tine acas`? se mir` ea, cufundat` \nc` \n gânduri.– Da, ai \n]eles bine, insist` el \ndreptându-se spre u[`. |ncepând din

seara asta, vei lucra \n casa mea pe perioada cât vei sta aici.Zilele tr`ite \n preajma lui Christopher trecur` foarte repede. Nop]ile

petrecute \n bra]ele lui \i aduser` fericirea [i pl`cerea intens` care-ilipsiser` atâta vreme [i nu avea de gând s` se trezeasc` prea repede dinacest vis frumos.

Când se trezi \ntr-o diminea]`, \[i d`du deodat` seama c` nu-i mair`mâneau decât trei s`pt`mâni de stat \mpreun` cu iubitul ei. Ceva maitârziu \n aceea[i diminea]`, se uita la Christopher [i la unchiul William,\n timp ce ace[tia se zbenguiau \n piscin` [i se concentra cu greu asuprapreg`tirii salatei pentru masa de prânz. Sim]ea c` i se aburesc ochii delacrimi [i \ncerca s` [i le st`pâneasc` din toate puterile. Nu suportagândul c` aceste clipe de fericire se pot termina \ntr-o bun` zi. Nu-i era\ntotdeauna u[or s` tr`iasc` \n prezent f`r` s` ia \n calcul [i ziua demâine, care uneori sim]ea pl`cerea r`ut`cioas` de a-i da câte un junghi\n creier. |[i scutur` p`rul cârlion]at ca s`-[i alunge gândurile negre, apoise \ntoarse spre tat`l ei care intra pe poarta gr`dinii [i-i zâmbea cutandre]e.

– Ce cau]i aici, tat`? \l \ntreb`. De ce nu e[ti [i tu \n ap`, ca to]i ceilal]i?– Sunt prea b`trân pentru genul `sta de distrac]ie, r`spunse el dând

din umeri. Oricum, cred c` cei doi nu simt prea mult lipsa prezen]eimele.

– Cum po]i s` spui a[a ceva când n-ai decât cu doi ani mai mult caunchiul William? spuse ea râzând cu ironie. Po]i s`-i p`c`le[ti pe mai to]icei din jurul t`u, dar nu [i pe mine. {tii c` te cunosc foarte bine.

A DOUA LUN~ DE MIERE 125

– Cred c` am fost \ntotdeauna prea b`trân, chiar [i atunci când eramtân`r, recunoscu el cu triste]e, ner`spunzând \ntreb`rii fiicei sale.Oricum, pot s` spun c` am petrecut o zi foarte pl`cut`. E dr`gu] dinpartea ta c` ne-ai invitat la mas` pe mine [i pe William. Uneori, duminicami se pare foarte lung`. Sunt foarte bucuros, Lisa ...

– De fapt, lui Christopher i-a venit ideea, \i m`rturisi ea tat`lui s`u.Chiar m-am mirat atunci când mi-a propus s` v` sun.

– Cred c` l-am judecat pu]in cam aspru, spuse el \ncruntându-se cuun aer nelini[tit. Acum regret ce-am f`cut.

Lisa puse tacâmurile de lemn \n salatier`, apoi se [terse pe mâini,\nainte s` continue conversa]ia.

– Nu trebuie s` fii sup`rat, tat`. Dup` ce am divor]at, i-a mers foartebine, \l lini[ti ea l`sând ochii \n jos pentru a-[i ascunde suferin]a. Cine [tiedac` s-ar fi bucurat de acela[i succes \n cazul \n care ar fi r`mas cu mine!

– Ce prostie po]i s` spui! Bine\n]eles c` ar fi avut succes, spuse el cuo convingere de neclintit. Abia acum \n]eleg ... {tii, Lisa, continu` el dup`câteva clipe de t`cere, când am aflat c` voi doi tr`i]i \mpreun` de cevavreme, am fost mai \ntâi [ocat. Nu reu[eam s` mai \n]eleg nimic. Acum\ns`, v`zându-te cât e[ti de fericit`, mi-am dat seama c` cel mai importantera ceea ce \]i doreai tu de la via]` [i nu ceea ce c`utau s`-]i impun`ceilal]i.

Lisa se sprijini de mas` ca s` nu-[i piard` echilibrul.– A[a este, sunt fericit`, recunoscu ea cu seriozitate, dar asta nu e

decât o situa]ie provizorie.– Ce te face s` spui a[a ceva?– Totul s-a petrecut foarte repede, r`spunse ea. Nici unul din noi nu

s-a gândit c` se va ajunge aici ... dar \nc` n-am discutat despre un viitorcomun.

126 FAYRENE PRESTON

– {i crezi c` t`cerea e cea mai bun` solu]ie?– Nu [tiu ... Peste vreo cincisprezece zile va trebui s` m` \ntorc la

firma mea de avocatur`. Deocamdat` nu vreau s` m` gândesc la nimic [is` tr`iesc intens aceste dou` s`pt`mâni al`turi de el.

– Ai vorbit cu el despre planurile tale de adop]ie? o \ntreb` el cu unaer gânditor, \n timp ce se \ndrepta spre fereastr`.

– Nu, nu \nc`, spuse ea apropiindu-se de tat`l ei. M-am gândit\ndelung la problema asta [i apoi am hot`rât s` o evit deocamdat`. Defapt, nici nu v`d de ce ar fi necesar.

– Poate c` el a[teapt` s` faci tu primul pas? \i suger` el. Spune-i câtevavorbe \n leg`tur` cu Patricio [i vei observa imediat ce reac]ie va avea.

– S-ar putea s` ai dreptate, recunoscu ea cu o u[oar` ezitare \n voce.Pân` acum am evitat s` m` confrunt cu dou` probleme deodat`.Leg`turile mele cu Christopher sunt \nc` prea fragile pentru a puteapomeni despre \nfierea unui copil f`r` riscul de a-l pierde [i nici nu vreaus`-l oblig s` accepte ceva contra voin]ei lui.

– Mai devreme sau mai târziu, va trebui totu[i ca unul din voi s` lasedeoparte orgoliul [i s` se gândeasc` serios la viitor, o sf`tui tat`l ei,enervat de \nc`p`]ânarea fiicei sale.

Lisa \l lu` de bra] [i nu se putu ab]ine s` nu-l nec`jeasc` pu]in. – Ai pomenit de orgoliu, tat`? Iat` \ntr-adev`r un subiect de discu]ie

pasionant, glumi ea.– Nu vreau s` te mai ascult, Lisa, spuse el calm. Am \nv`]at multe \n

ultimii ani, \n special observând felul \n care tr`ie[ti. |ncercai s` m`p`c`le[ti, dar eu [tiam c` e[ti nefericit`. Cred c` a sosit timpul s` la[iorgoliul [i s` vezi lucrurile a[a cum sunt. Locul [i fericirea ta sunt al`turide Christopher, asta e sigur.

Petrecur` \mpreun` o dup`-amiaz` pl`cut`.

A DOUA LUN~ DE MIERE 127

Cei doi invita]i plecar` apoi, dup` ce \[i b`ur` cafeaua cu Christopher[i Lisa.

Dup` aceea, tân`ra femeie se apuc` s` fac` cur`]enie \n buc`t`rie. |ntimp ce \[i vedea de treab` se gândea la sfaturile tat`lui s`u. Poate c` aveadreptate? Era adev`rat c` se temea s` strice echilibrul firav care sestabilise \ntre ea [i iubitul ei, dar mai mult decât orice, se temea s` nu-lpiard`. Nu se sim]ea \n stare s` aleag` \ntre copil [i partenerul ei. }ineala Patricio la fel de mult ca la Christopher.

Tocmai freca \ndârjit` chiuveta când arunc` o privire pe fereastr` [iobserv` c` el terminase de cur`]at gr`tarul. Lisa se gr`bi s`-[i termine [iea treaba, se sp`l` repede pe mâini [i se duse dup` el \n gr`din`.

– M` aju]i s` pun gr`tarul la loc? o ironiz` el când v`zu c` apare.– Când dore[ti, spuse ea pe un ton vesel.El zâmbi [i o lu` de mân`.– Vremea e \nc` frumoas`. Ce-ar fi dac` ne-am bucura pu]in de

apusul soarelui \nainte s` se \ntunece?– Excelent` idee! aprob` ea trântindu-se pe un [ezlong. Ziua asta a

fost foarte reu[it`!– A[a este, spuse el f`r` nici o ezitare. M-am bucurat s`-l rev`d pe tat`l

t`u.– Serios? \l \ntreb` ea \ntorcându-se spre el.– De fapt, m-am mirat [i eu c` m-am \n]eles atât de bine cu el. S-a

schimbat foarte mult de când l-am v`zut ultima oar` ... Parc` s-a mai\mblânzit o dat` cu trecerea anilor.

– Ca noi to]i ... |mb`trâne[te [i nu mai vede via]a ca \nainte, spuse eacu seriozitate \n glas.

– Cum ai ghicit? Tocmai voiam s` pomenesc despre vârsta ta\naintat`, dar nu \ndr`zneam, glumi el luând-o de mân`.

128 FAYRENE PRESTON

– Oricum ar fi \ns`, tu vei fi \ntotdeauna mai b`trân ca mine \l ironiz`ea strâmbându-se la el.

– Ce dr`gu]` e[ti c`-mi aduci aminte, spuse el s`rutând-o \n podulpalmei. De fapt, am constatat c` tat`l t`u a reflectat probabil \ndelung latrecutul lui. Cred c` acum [i-a dat seama c` a f`cut unele gre[elipurtându-se atât de posesiv cu tine.

Lisa \nchise ochii o clip`, cuprins` de o dilem` cumplit`, dar nu seputu hot`r\ s`-i vorbeasc` despre Patricio.

– Nu i-a fost nici lui u[or \i explic` ea cufundat` \n gânduri. Dup`moartea mamei, s-a ocupat singur de educa]ia [i de cre[terea mea.

– Cred c` toat` lumea face la un moment dat gre[eli fa]` de copiiilor...

Uluit` de ceea ce auzea, tân`ra f`cu ochii mari. Tocmai \i oferise oocazie s` vorbeasc` [i trebuia cu orice pre] s` se foloseasc` de ea.

– |]i aminte[ti când discutam c` vom avea o liot` de copii? \ncepu eaaproape \n [oapt`.

– Da ... Apoi am spus c` mai a[tept`m. |n privin]a asta cred c` am avutdreptate. De ce s` aduci pe lume un copil când n-ai de oferit decât unc`min dezbinat. Nu e trist?

– Uneori poate c` e mai bine s`-i oferi un c`min dezbinat decâtnimic, [opti ea a[teptând s` vad` cum va reac]iona el.

Dar Christopher p`rea dintr-o dat` c` era foarte departe de ea.Urm`rea [irul propriilor gânduri [i abia dac` o asculta.

– Un copil \nseamn` o mare r`spundere, continu` el cu un aer grav.Nu po]i s`-i hot`r`[ti soarta cu u[ur`tate. Trebuie s` te gânde[ti serios\nainte s`-]i asumi un asemenea angajament.

Lisa sim]ea c`-i ap`ruse un nod \n gât, dar se str`dui s` duc` discu]iapân` la cap`t.

A DOUA LUN~ DE MIERE 129

– Nu exist` nimic mai frumos pe lume decât zâmbetul unui copil, \im`rturisi ea gândindu-se la Patricio.

– A[a este ... Dar trebuie s` iei \n seam` [i realitatea. Un copil nutr`ie[te numai cu iubire [i ap` chioar`.

– Nu \n]eleg ...– Atunci când doi so]i se hot`r`sc s` aduc` pe lume un copil, trebuie

s` [tie foarte bine ce au s`-i ofere. Leg`turile dintre p`rin]i trebuie s` fiefoarte solide pentru a rezista, f`r` s` se rup`, la cerin]ele unei vie]i noi.

Vocea \i tremura. P`rea extrem de emo]ionat de ceea ce spusese. Eraevident c` avea idei precise referitoare la acest subiect [i credea cu t`rie\n ele.

– Poate ... oft` ea l`sând bra]ele \n jos \n fa]a atitudinii lui hot`râte.El \i lu` din nou mâna [i o duse la buze.– Noi doi venim de foarte departe, Lisa, \i [opti zâmbindu-i, dar

meciul \nc` nu e câ[tigat. Trebuie s` fim pruden]i ca s` nu tulbur`mapele [i s` nu facem acelea[i gre[eli ca \n trecut.

Lisa \[i rec`p`t` cu greu r`suflarea. Scânteia unei speran]e ]â[ni \nsufletul ei fr`mântat de gânduri negre. Era pentru prima oar` când \id`dea de \n]eles c` \ntrevedea un viitor al`turi de ea.

Dar scânteia disp`ru repede [i fu cuprins` din nou de \ndoieli [iincertitudini. Ca doi magne]i, Christopher tr`gea de ea \ntr-o parte, iarPatricio \n cealalt`. Era sfâ[iat` \ntre cei doi poli ai vie]ii ei. {tia c` varefuza s` fac` o alegere \n cele din urm`. Poate c` va veni o zi când vareu[i s` uneasc` cele dou` universuri \n unul singur, \n care ea se va sim]ifericit` [i \mplinit`.

Deocamdat`, barca ei se ]inea cu greu la suprafa]a apei. Agitând-o dincale-afar`, risca s` o scufunde de tot [i nu-[i dorea deloc o asemeneacatastrof`. A[adar, se hot`r\ s` tac` \n continuare.

130 FAYRENE PRESTON

Capitolul 10

|ntr-o dup`-amiaz`, \n timp ce lucra, Steve ap`ru \n u[a biroului s`u.– Vrei o cea[c` de cafea, Lisa? o \ntreb` el.– Cu pl`cere, spuse ea neputând rezista tenta]iei aromei care deja \i

gâdila n`rile. Intr`! Sunt atât de ocupat`, \ncât nici nu [tiu cum trecetimpul. Azi n-am f`cut pauz` toat` ziua. Ce or` este?

– E ora de pauz`, o anun]` tân`rul \ntinzându-i o cea[c`. N-ar trebuis` munce[ti atât de mult. Ia-o mai domol, pân` nu e prea târziu. |n cazcontrar, te vei trezi deodat` c` a venit ziua plec`rii [i n-ai avut timp s` tebucuri de [ederea \n mijlocul nostru.

– Oricum, ziua aceea e foarte aproape.Lisa nu glumea decât pe jum`tate.– Nu \n]eleg de ce te gr`be[ti a[a. De fapt, nu e prea r`u aici ...– A[a e, recunoscu ea râzând, apoi schimb` repede subiectul

“discu]iei”. Voiam s`-]i mul]umesc pentru munca uria[` de cercetare pecare ai depus-o pentru mine, referitor la Lanceco.

– Da de unde! \i r`spunse el cu entuziasm. M-am amuzat foarte tare.

– Nu v`d ce a fost atât de amuzat \n r`sfoirea unor reviste vechi cucaracter tehnic, se mir` ea v`zându-i figura vesel`.

– |mi place la nebunie s` scotocesc printre vechituri [i mai ales s`citesc, recunoscu el zâmbind. Informa]iile mele ]i-au fost de folos?

– Evident, spuse ea sorbind o \nghi]itur` din cafeaua fierbinte.Datorit` informa]iilor tale [i a unor telefoane personale, am reu[it s`clarific situa]ia ...

Se opri brusc, v`zând c` \n spatele lui Steve ap`ruse cineva.– Robert! Ce surpriz`! exclam` ea apropiindu-se de musafir. Ce cau]i

la Valencia?– Am terminat programul ceva mai devreme azi [i am venit s`-]i fac o

scurt` vizit`, \i explic` el s`rutându-i mâinile pe care ea i le \ntindea. }i-am adus coresponden]a [i profit de ocazie s` mai aflu ceva ve[ti despretine. Ce mai faci?

– Foarte bine, mul]umesc. Ia loc [i poveste[te-mi cum mai mergtreburile pe la Pasadena.

Apoi Lisa \[i aminti de Steve care, stând \n picioare, se uita de la unulla altul. Ea f`cu prezent`rile.

– M` bucur, spuse Steve aruncându-i lui Robert o privire b`nuitoare.Pe mine v` rog s` m` scuza]i, dar trebuie s` m` apuc de treab`, ad`ug`el apropiindu-se de u[`. Ne vedem mai târziu, Lisa.

– La revedere, Steve. {i mul]umesc \nc` o dat` pentru ajutorul t`upre]ios, spuse ea \n timp ce se a[eza pe un scaun de lâng` musafirul ei.Acum am r`mas singuri, spuse ea \ntorcându-se spre Robert, }ie nu-]iprea place s` improvizezi. Te cunosc foarte bine, a[a c` spune-mi ce vântte aduce pe aici.

Robert se \ncrunt`, cu un aer nelini[tit.– |mi f`ceam griji pentru tine, Lisa, \i m`rturisi el imediat.

132 FAYRENE PRESTON

|n ultimele ocazii, când am vorbit la telefon, ai evitat s` discu]i despreanumite lucruri [i ai insistat s` vorbim numai despre probleme deserviciu. Dat fiind c` n-am g`sit alt` solu]ie, am venit personal s` v`d cumstau lucrurile.

Ochii Lisei se aburir` de lacrimi [i ea se gr`bi s` [i le \n`bu[e. Sesim]ea deodat` atât de obosit`! |n toiul furtunii ei suflete[ti, Robert veneas`-i ofere \n]elegerea [i siguran]a care uneori \i lipseau!

– E dr`gu] din partea ta, spuse ea \nghi]indu-[i nodul care i se pusese\n gât. Dac` ai [ti cât de mult ]in la prietenia ta! ...

– Tu meri]i mai mult de atât, Lisa, spuse el strângând-o de mân`.– Te rog, Robert, nu mai insista. Am discutat deja toate astea ...– Da ... dar prima oar` erai atât de derutat`, \ncât am crezut c` dup`

câteva s`pt`mâni petrecute \mpreun` cu Christopher ai \n]eles c` ...– A[a este, eram tulburat`, \l opri ea zâmbindu-i cu triste]e. {ederea

aici m-a f`cut s` v`d mai limpede lucrurile [i s` renun] la dubiile pe carele aveam, spuse ea apropiindu-se de fereastr`. Sunt [i acum \ndr`gostit`la nebunie de Christopher.

– Am \n]eles ...|ntre ei se l`s` o vreme t`cerea. Tân`ra femeie privea afar` \n timp ce

prietenul ei \ncerca s` rumege informa]ia pe care o aflase. Lisa \[i analiz`situa]ia de când desoperise c` \nc` \l mai iubea pe Christopher. |ntr-adev`r, pu]ine se schimbaser` \ntre timp.

Nu mai era derutat`, dar continua s` pluteasc` \n cea]` spre un viitornesigur.

Era cufundat` \n gânduri când sim]i punându-i-se o mân` pe um`r.Se \ntoarse [i se trezi nas \n nas cu Robert. |n ochii lui se citea o \ntrebare.

– |nainte s` vin aici, am sunat la hotelul t`u [i am aflat c` ai renun]atla camer` \n urm` cu câteva s`pt`mâni.

A DOUA LUN~ DE MIERE 133

– M-am mutat \n cas` la Christopher, \i r`spunse ea privindu-l drept\n ochi.

– Atunci, care e problema? se interes` el cu un aer uluit. V`zându-]imutra, \mi vine s` cred c` \nc` nu s-a rezolvat totul.

– Rela]ia noastr` este foarte fragil` deocamdat`. Habar n-am ce se vaputea \ntâmpla \n zilele urm`toare. |n plus, mai e [i Patricio la mijloc,despre a c`rui existen]` el nu [tie nimic.

– E vorba despre copilul pe care aveai inten]ia s`-l adop]i, nu-i a[a?– Nu m-am r`zgândit, Robert. M` gândesc serios s`-l iau la mine

acas`. Ceea ce m` \ngrijoreaz` e reac]ia lui Christopher. M` \ntreb dac`va accepta hot`rârea mea dup` ce-l voi pune \n tem`.

– Nu i-ai spus \nc` nimic despre b`iat?– Cred c` e mai bine s`-i vorbesc despre el doar dup` ce voi fi sigur`

de sentimentele lui fa]` de mine. Va fi mult mai simplu ...– Crezi c` acesta este motivul t`cerii tale? \ntreb` Robert ridicându-i

b`rbia cu un deget [i for]ând-o s`-l priveasc` \n ochi.– Nu [tiu, oft` ea sim]indu-se din nou derutat`.– Lisa, am primit un telefon de la David Lance [i ...Vocea lui Christopher r`sun` \n t`cerea din \nc`pere. Robert \[i lu`

mâna de pe fa]a Lisei [i amândoi se \ntoarser` spre nou-venit. Tân`rafemeie nu v`zuse expresia de pe fa]a iubitului s`u \n clipa \n care intrase\n birou, dar acum \i observ` furia din privire.

– |mi pare r`u, glumi el pe un ton sarcastic. Trebuia s`-mi \nchipuic` e[ti cu un b`rbat, dar cu toate astea eram convins c` ]i-am \ncredin]ato sarcin` foarte important`.

M-am \n[elat cumva?– Nu fi ridicol, Christopher, [uier` ea \ncercând s`-[i p`streze calmul.

134 FAYRENE PRESTON

– Nu-i nimic, tocmai m` preg`team de plecare, spuse Robert\ntorcându-se spre Lisa. Dac` ai nevoie de ceva, [tii unde m` g`se[ti,ad`ug` el salutându-l scurt pe cel`lalt b`rbat \nainte s` ias` din birou.

Tân`ra femeie se sprijini de sp`tarul scaunului s` nu se pr`bu[easc`la podea \n momentul confrunt`rii ce urma s` aib` loc.

– Pot s` te ajut cu ceva? \l \ntreb` ea.Christopher se folosi de ocazie pentru a-[i l`sa furia s` explodeze.

Abia dac` \i asculta r`spunsurile. P`rea c`-l roade ceva [i nu reu[ea s`scape de acea senza]ie.

– Hai s` nu mai vorbim despre Robert, \i suger` ea pe un ton enervat.Atunci când ai dat buzna \n birou, ai pomenit ceva despre David Lance.E vreo problem` referitor la el?

– O problem`? Sper c` glume[ti, bomb`ni el nemul]umit. Davidtocmai mi-a adus la cuno[tin]` hot`rârea lui. S-ar p`rea c` ai refuzatpropunerea companiei lui.

– A[a este.– Am v`zut condi]iile prev`zute \n contract [i mie mi s-au p`rut

excelente.– {i? Ce-i cu asta?El ezit` câteva clipe v`zând calmul [i r`ceala iubitei lui. Apoi \[i reveni

foarte repede.– Mi-a spus c` nici m`car nu i-ai oferit posibilitatea s` negocieze. E

adev`rat?– David \]i e prieten cumva? se interes` ea f`r` s` ]in` cont de

\ntrebarea lui.– Nu, nu chiar. L-am cunoscut \ntâlnindu-m` cu el la diverse reuniuni

de afaceri.– Am \n]eles, constat` Lisa cu asprime.

A DOUA LUN~ DE MIERE 135

Poate c` ai uitat, dar ]in s`-]i amintesc c` mi-ai dat mân` liber` atuncicând mi-ai \ncredin]at aceast` misiune. Ar fi trebuit s`-mi \nchipui c`dup` ce-]i vei astâmp`ra dorin]a, te vei plictisi de mine [i \n cele din urm`te vei r`zgândi. {i uite c` acum comentezi hot`rârea mea. |n definitiv, tue[ti patronul, nu-i a[a?

– Vrei s` spui c` David m-a min]it? Crezi c` prevederile contractuluis`u nu sunt atât de bune pe cât afirm` el?

– Nu cred nimic, Christopher, dar dac` insi[ti, \]i voi spune c`termenii pe care i-ai discutat cu el sunt cu siguran]` corec]i [i ai perfect`dreptate s` crezi c` sunt excelen]i. Acum, \i zâmbi ea cu ironie \n timp ce-[i lua geanta, po]i s` iei toate ofertele astea de pe birou [i s` le aruncila co[. Asta e tot ce ]i-a mai r`mas de f`cut.

Apoi, f`r` s`-i mai lase timpul necesar pentru a-i r`spunde, se n`pustiafar` din \nc`pere [i se \ndrept` repede spre ie[irea din cl`dire. Osingur` dat` se uit` \napoi. Christopher st`tea nemi[cat \n pragul u[ii, cumâinile \n [olduri, [i o urm`rea f`r` s` spun` nimic.

Când ajunse acas`, \[i puse costumul [i se duse s` fac` baie. |not`\ndelung, pl`cându-i foarte mult atingerea apei reci pe pielea ei \ncins`.Sim]i treptat cum mu[chii i se relaxeaz` [i furia \i p`r`se[te trupul. Totulera lini[tit \n jurul ei. Numai urletul unui câine se auzea de departe [isp`rgea t`cerea atmosferei \nconjur`toare.

Parcurse bazinul de câteva ori, pân` când se sim]i epuizat`. Apoi se\ntinse cu fa]a \n sus [i se l`s` s` pluteasc` \ncet, cu ochii miji]i sub cerulalbastru f`r` nici un nor.

R`mase nemi[cat` mult` vreme pentru a-[i deconecta completmâinile [i picioarele dureroase. Dup` ce se relax` astfel, ie[i din ap` [i se\ndrept` spre trambulin`. Se urc` pe ea [i se \ntinse, ]inându-[i respira]ia.Apoi se arunc` [i str`punse suprafa]a apei, ajungând pân` aproape de

136 FAYRENE PRESTON

fund. |ncepu s` alunece \ncet de-a lungul dalelor de gresie, f`r` s`\ncerce s` ias` la suprafa]`. |i pl`cea universul acela acvatic, \n care nuajungea nici un zgomot [i domnea o lini[te deplin`.

Când \n sfâr[it sim]i c`-i explodeaz` pl`mânii, p`r`si cu p`rere de r`uuniversul ei magic pentru a revei la aer, la realitate [i la ...Christopher.St`tea \n picioare pe pode]ul de deasupra piscinei. Timp de o clip`,privirile li se \ntâlnir`. Dup` aceea, el \i \ntoarse spatele [i disp`ru \ninteriorul casei.

Lisa era atât de epuizat` de efortul depus, \ncât tremura din toate\ncheieturile. Merse \ncet pân` la treptele care se g`seau la cap`tul maipu]in adânc al piscinei. Când ajunse acolo, se pr`bu[i pe podeauaplacat` cu gresie [i treptat \[i rec`p`t` r`suflarea.

Sim]i deodat` o u[oar` agita]ie \n ap` [i \n]elese imediat c` se a[ezaselâng` ea.

– |mi pare r`u, Lisa, [opti el.Când \i auzi vocea grav`, se \ntoarse spre el. St`tea atât de aproape

de ea, \ncât Lisa avu pentru o clip` impresia c` va da totul uit`rii.– {i mie, Christopher. A[ da orice pe lume numai s` nu trebuiasc` s`

m` cert cu tine.– Nu trebuie s` te scuzi, o lini[ti el mângâind-o pe obraz. E numai

vina mea. Dac` nu-mi s`rea atât de repede ]and`ra ...– Da ... Dar [i eu ar fi trebuit s` am mai mult` r`bdare [i s`-]i explic

cum st` situa]ia. Vrei s`-]i spun de ce am respins oferta lui Lanceco?– Nu, nu vreau s` mai aud nimic despre asta ... De fapt ,nici nu m`

intereseaz` cine [tie ce problema respectiv`. M-am folosit de telefonul luiDavid ca pretext s` vin s` stau la taifas cu tine, dar când am intrat \nbiroul t`u [i l-am v`zut pe Searcy aproape lipit de tine, am sim]it c`-mifierbe sângele \n vene.

A DOUA LUN~ DE MIERE 137

Tinerei femei \i pl`cea accesul de furie al iubitului ei, care \[iexprimase astfel gelozia.

– Nu aveai de ce s` te superi, continu` ea calm. Robert venise s`-mifac` numai o vizit` amical` [i s`-mi aduc` personal coresponden]a. Nu enimic r`u \n asta!

Christopher \[i schimb` pozi]ia corpului. Se r`suci pe o parte ca s-opoat` vedea \n timp ce discutau despre cearta dintre ei

– Cu cât va r`mâne mai departe de tine, cu atât voi fi mai mul]umit,observ` el stropind-o cu ap` pe Lisa. Am impresia c` nu prea a fost deacord cu hot`rârea ta.

– Ui]i c` lucrez cu el [i ne \ntâlnim adesea la birou, \i r`spunse ea cuun aer amuzat. {i \n ceea ce prive[te rela]ia dintre noi, po]i s` fii sigur c`a \n]eles foarte bine c` nu mai avea nici un rost s` insiste.

– Te cred, Lisa.T`cerea lui Christopher [i r`suflarea lui pe care o sim]ea pe piele o

tulburau atât de tare, \ncât tân`ra femeie se gr`bi s` continue discu]ia.– {i vreau neap`rat s` [tii de ce am respins oferta lui David Lance, \n

ciuda condi]iilor foarte bune pe care ]i le propunea. Dat fiind c` termeniicontractului mi se p`reau cam ambigui, mi-am permis s` m` informezdespre ei \nainte de a merge mai departe. I-am cerut lui Steve s` studiezecu aten]ie vechi reviste cu caracter tehnic. Eu \ns`mi am petrecut ore \n[ir sâcâind cu \ntreb`ri diverse companii care lucraser` pe vremuri cuLanceco. |n cele din urm` am ob]inut informa]iile necesare [i m-amfelicitat c` nu m-am legat la cap cu firma lui David.

– Nu \n]eleg, \ng`im` b`rbatul, sup`rat.– Acum \mi dau seama c` aveai nevoie de serviciile unui consilier,

spuse ea trecându-[i degetele prin p`rul lui. E[ti foarte naiv, dragul meuChristopher ... Cuno[ti foarte pu]in lumea afacerilor ...

138 FAYRENE PRESTON

– Pagub`-n ciuperci! morm`i el cu un aer ursuz. Mai bine spune-mice ai descoperit.

– Ei bine, a[a cum b`nuisem, inten]iile lui Lanceco nu erau chiar atâtde curate. Aparent, voia s` intre cu orice pre] \n posesia cipului pentrua-l ]ine pe linie moart` o vreme. Atunci, putea s` lanseze pe pia]`propriul lui produs, care se pare c` e mult mai eficient decât al t`u. Dup`ce ar fi câ[tigat suficien]i bani de pe urma cipului s`u, l-ar fi scos dinsertar pe al t`u [i l-ar fi folosit \n scopuri proprii. Dac` am fi semnat acestcontract, ne-am fi trezit cu mâinile [i picioarele legate, \n]elegi? De altfel,nu e prima oar` când acest grup ac]ioneaz` \n felul acesta. E cunoscut \ndomeniu pentru activit`]ile lui nu tocmai cinstite.

– Ne-ai salvat via]a, Lisa, exclam` Christopher uitându-se uluit la ea.Sunt \ntr-adev`r impresionat de talentele tale ... {i, de ce nu, foarterecunosc`tor!

– Mul]umesc, patroane! \l ironiz` ea abia st`pânindu-[i râsul. Vroiams` te mai informez [i c` mi-am cam terminat treaba pe care o aveam def`cut. Chiar \n momentul acesta port negocieri cu firma Sylvan. Ce p`rereai?

– Sylvan Enterprises se bucur` de o bun` reputa]ie, aprob` el cu unaer gânditor.

P`rea dintr-o dat` foarte departe de tot ce-l \nconjura. Cu ochiipierdu]i \n albastrul cerului, se uita la mun]ii care se z`reau \n fundal.

– Totul pare a fi \n ordine cu ei, spuse Lisa smulgându-l din visare.Sper c` e[ti mul]umit.

– Dar, Lisa, spuse el ezitând vreme de câteva secunde \nainte de a se\ntoarce din nou spre ea.

Lu` pu]in` ap` \n pumn [i ud` cu o mi[care lent` gâtul Lisei.Pic`turile alunecar` u[or pe pielea tinerei femei, trezind \n trupul ei fiori

A DOUA LUN~ DE MIERE 139

de necontrolat. Christopher o ud` astfel de mai multe ori [i de fiecaredat` ea sim]i c` tresare.

– Ce p`rere ai despre peisajul meu, Lisa? o \ntreb` el aproape \n[oapt`.

– {tii foarte bine, \i r`spunse ea cu r`suflarea t`iat`.Lisa scoase un strig`t atunci când gura lui Christopher veni spre ea

[i-i urm`ri traseul pic`turilor de pe piept. Apoi se \ntoarse spre sfârcurile\nt`rite ale sânilor ei [i \ncepu s` \i mu[te \n joac` prin ]es`tura sutienuluicostumului de baie.

Lisa \nchise ochii, târât` \n vârtejul pl`cerii [i dintre buzele\ntredeschise se auzi un geam`t. Sim]i cum sângele \i alearg` mai rapidprin vene [i-[i \nfipse degetele \n cârlion]ii iubitului ei pentru a-l trage [imai aproape de ea.

V`zând c` ea nu avea de gând s`-l resping`, Christopher o mângâie\n continuare, apoi \i scoase sutienul. R`ma[i dezgoli]i [i liberi, sâniitinerei se \ntinser` instinctiv spre el. El \i privi câteva secunde cu l`comie,apoi \i cuprinse cu palmele, plin de dorin]`.

– |]i aminte[ti ce mi-ai spus ceva mai devreme? \i [opti el cu o vocer`gu[it` de emo]ie.

– Nu prea, spuse ea gâfâind.– Credeai c` m-am plictisit de tine. Ei bine, pot s` te asigur c` nu e

adev`rat. Apoi gura lui \i atinse um`rul, \naint` spre gât, dup` care se lipi de

buzele ei fierbin]i. Ea \i r`spunse cu aceea[i pasiune [i dragoste care, \nciuda trecerii anilor, nu \ncetase s`-i pun` pe jar trupul [i sufletul.

Deodat`, el se dep`rt` de ea [i-[i desprinse mâinile din \mbr`]i[arealor ame]itoare. O lu` apoi de mân` [i o trase dup` el \ncet, departe detreptele pe care se culcase. Alunec` \ncet pe suprafa]a apei [i o lu` cu el

140 FAYRENE PRESTON

pe iubita lui. Plutir` astfel \mpreun` departe de lumea ra]ional`, departede realit`]ile vie]ii.

Ajunser` foarte repede la unul din pere]ii bazinului. Ea se trezi stând\n picioare, cu spatele lipit de perete. Christopher o mângâia, \i mu[cau[or fiecare p`rticic` a trupului, devorând-o cu ochii lui catifela]i. Respiraneregulat, c`utând cu disperare r`coarea gurii ei.

Buzele li se unir` \n acela[i timp cu trupurile lor \nsetate. Lisa se ag`]`de iubitul ei cu toate for]ele de care se sim]ea \n stare [i se l`s` cople[it`de dorin]`. Pentru o clip`, i se p`ru c` lumea din jurul ei se oprise pe loc.Nu se auzea nici un zgomot, nu vedea nimic \n afara unei uria[e pete delumin`. Atunci când \n sfâr[it se trezi, \[i rec`p`taser` amândoi respira]ianormal`. Christopher \i zâmbea.

– Hai \n cas`, Lisa, \i propuse el cu un aer cuceritor. Ard de ner`bdares` fac dragoste cu tine. Dar de data asta, a[ prefera s-o fac \ntr-un mediumai uscat!

A DOUA LUN~ DE MIERE 141

Capitolul 11

Peste câteva zile, secretara fostului ei so] o sun` s`-i transmit` unmesaj.

– Lisa, e[ti c`utat` pe linia 2.Tân`ra \i mul]umi lui Mary, apoi ap`s` pe un buton s` ob]in`

leg`tura.– Alo?– Lisa, eu sunt! r`sun` vocea unui b`rbat de la cap`tul cel`lalt al

firului.– Robert! exclam` ea, surprins`. Ce dr`gu] e[ti c` m-ai sunat! Dac`

vrei s` [tii când m` \ntorc, pot s`-]i spun deja c` n-o s` mai stau mult aici.Bine\n]eles c` nu-i dezv`lui suferin]a care o chinuia. Era disperat` la

gândul c`-l va p`r`si pe Christopher pentru a se \ntoarce la trista rutin`a unei nop]i din care el lipsea.

– Asta e o veste bun`, spuse Robert. Ne vom bucura cu to]ii c` revii\n mijlocul nostru, dar de fapt te-am sunat din cu totul alt motiv, ad`ug`el cu o voce serioas`.

– Ah, da? ... Despre ce este vorba?– Ei bine, iat` cum stau lucrurile ... spuse el ezitând câteva clipe

\nainte s` continue. Una din secretarele noastre a primit un telefon carete privea pe tine. Dat fiind c` apelul p`rea a fi destul de important, apreferat s`-mi transmit` mie mesajul, decât s` a[tepte \ntoarcerea ta. {tiec` am adresa [i telefonul t`u din Valencia.

– Ce s-a \ntâmplat? \ntreb` Lisa, \ngrijorat`.– Señor Martinez, avocatul pe care l-ai angajat la Rosario Beach, a

\ncercat s` dea de tine, o anun]` el f`r` ocoli[uri.– A dat vreo explica]ie? se interes` ea \n timp ce inima \i b`tea ca o

tob` \n piept.– A spus doar c` Patricio s-a r`nit, dar n-a f`cut alte preciz`ri. Voia mai

ales s` te duci imediat la fa]a locului, s` te ocupi de situa]ia copilului.– Nu a pomenit cumva ceva despre unchiul lui?– Din câte am \n]eles, nu ... Leg`tura se pare c` era foarte proast` \n

timpul convorbirii telefonice.– Bine c` a reu[it s` m` contacteze ... Leg`turile telefonice nu sunt

prea bune \ntre ]`rile noastre.– Ce ai de gând s` faci, Lisa?– |mi voi preg`ti bagajele [i voi lua primul avion spre Baja, \i spuse

ea extrem de \ngrijorat`. Mul]umesc c` m-ai sunat.– Mi se pare normal s-o fac. Am b`nuit c` e o chestiune urgent` [i

m-am gr`bit s` te sun pân` nu e prea târziu.– Mul]umesc, Robert.Tocmai se preg`tea s` \nchid` când \l auzi din nou.– Lisa? \ng`im` el cu o voce [ov`itoare. |i vei vorbi lui Christopher

despre c`l`toria ta \n Mexic?– Bine\n]eles ... N-am \ncotro. Acum, trebuie s` \nchid.

A DOUA LUN~ DE MIERE 143

Pe curând, Robert [i mul]umesc pentru ajutor.|nchise [i sun` imediat la biroul lui Mary.– E[ti amabil` s`-i spui lui Christopher c` trebuie s`-l v`d?– Probabil a]i uitat c` ast`zi nu vine, \i r`spunse tân`ra de la cap`tul

cel`lalt al firului. Particip` la un dejun de afaceri [i nu se va \ntoarce decâtpeste câteva ore.

– A[a este, uitasem, recunoscu ea b`tând nervoas` cu creionul \nmas`.

|ncerc` s` ia rapid o hot`râre. Dat fiind c` nu [tia nimic despre stareade s`n`tate a lui Patricio, nu putea risca s` piard` timpul \n mod inutil.Oricum, nu putea a[tepta \ntoarcerea lui Christopher. |i va explica totulcând se va \ntoarce de la Baja.

Deocamdat`, nu exista decât Patricio pentru ea. Nu putea s` nu-[ifac` griji din pricina lui [i s`-[i pun` tot felul de \ntreb`ri referitoare lacauzele accidentului sau rolul lui Salina \n toat` afacerea aceea. Eranefericit` la gândul c` b`iatul sufer` [i c` ea nu era acolo s`-l consoleze.

– Mary, spune-i lui Christopher atunci când se va \ntoarce de la\ntâlnirea de afaceri c` a trebuit s` plec din ora[ pentru câteva zile.

– Exist` vreun num`r la care poate s` v` g`seasc`?– Nu ... S` nu-[i fac` griji! M` voi \ntoarce repede!– M-a[ mira s` se mul]umeasc` totu[i cu un mesaj atât de vag, o

anun]` ea f`r` nici o ezitare.– |mi \nchipui! spuse ea râzând. Dar n-am \ncotro. |i voi explica totul

la \ntoarcere.Dat fiind c` Lisa nu-i \napoiase cheile unchiului s`u, o f`cu s` câ[tige

timp. Trecu pe acas` pe la Christopher s`-[i arunce câteva haine \ntr-ungeamantan, apoi porni imediat pe drumul spre sud. Când ajunse laRosario Beach, se duse imediat la cabinetul avocatului s`u. Era deja

144 FAYRENE PRESTON

foarte târziu, dar señor Martinez o a[tepta. Tân`ra afl` de laintermediarul s`u c` b`iatul \[i rupsese o mân`, dar starea lui de s`n`tatenu era alarmant`.

– Am aflat c` avusese un accident absolut \ntâmpl`tor, \i explic`Martinez. Unchiul lui a venit s`-mi povesteasc` ce se \ntâmplase [i,evident, s`-mi cear` bani s` pl`teasc` onorariul medicului. A[a amdescoperit c` b`iatul se r`nise \ntr-o diminea]` \n timp ce scotea l`zile degunoi afar`. Din câte se pare, unchiul nu e responsabil de accident.

– Oricum nu vom afla niciodat` adev`rul, oft` ea cl`tinând din cap.Patricio nu ne va spune nimic ... {i ce a]i f`cut referitor la bani?

– Nu am putut s`-l refuz, dar am insistat s`-i \nmânez personal baniimedicului care l-a tratat.

– A]i ales solu]ia cea mai \n]eleapt`, señor Martinez. Spune]i-mi, a]iputea s`-mi recomanda]i o persoan` de \ncredere care ar putea s` aib`grij` de Patricio pân` la \ntoarcerea mea? Trebuie s` rezolv ni[te miciprobleme \nainte de a veni s`-l iau definitiv la mine.

– Bine\n]eles. Maria, veri[oara so]iei mele, ar fi \ncântat` s` v` fac`acest serviciu. |n felul acesta, va câ[tiga [i ea ceva bani.

– Perfect, se bucur` ea. Ruga]i-o s` treac` pe la vila unchiului meu câtmai repede posibil.

Lisa d`du o rait` prin cas` pentru a deschide geamurile [i a aerisicamerele \nainte de sosirea lui Patricio.

Apoi se duse la hanul \n care locuia copilul \mpreun` cu unchiul lui,\ntr-o singur` c`m`ru]`.

– |n sfâr[it, ai venit, Lisa! exclam` Patricio v`zând-o \n pragul u[ii.Era mai palid decât atunci când plecase ea, [i sl`bise foarte mult.

Alerg` spre el, neputând rezista s`rutului s`u afectuos, [i-i cuprinsetrupul firav \n bra]e.

A DOUA LUN~ DE MIERE 145

– Am auzit c` te-ai r`nit [i am venit imediat s` v`d despre ce estevorba. Cum te sim]i?

– Bine ... |mi era atât de fric` s` nu m` fi uitat, \i m`rturisi el cu unaer trist.

– Cum ai putut s` te gânde[ti la a[a ceva? exclam` ea strângându-l [imai tare \n bra]e. Nu pot s` te uit, Patricio. }i-am f`cut o promisiune [ivreau s` m` ]in de ea pân` la cap`t.

– Unchiul mi-a spus c` n-o s` mai vii.– Ei bine, uite c` s-a \n[elat, spuse ea uitându-se cu aten]ie la fa]a

copilului. Cum te sim]i? Te mai doare bra]ul?– Nu, nu prea, spuse el privind spre ghipsul de la mân`. Nu trebuie

s` m` plâng.– Asta e bun`! Cine ]i-a spus o asemenea prostie?– Dar ghipsul m` \mpiedic` s` muncesc, \i explic` el ocolind

r`spunsul la \ntrebarea ei. Exist` lucruri pe care nu le pot face cu osingur` mân`.

– Foarte bine. Trebuie s` te odihne[ti, Patricio.– Señora ! V`d c` v-a]i \ntors!Vocea unchiului r`sun` \n \nc`pere [i Lisa se \ntoarse brusc spre el.– Doar v-am spus c-o s` m` \ntorc, spuse ea pe un ton dispre]uitor.

{i v-am mai rugat s` ave]i grij` de copil \n lipsa mea.– Asta am [i f`cut, señora. Acest mic accident nu e chiar atât de grav,

ad`ug` el ar`tând spre ghipsul copilului.– M` \ndoiesc c` e a[a ... |n orice caz, m-am hot`rât s`-l iau pe Patricio

cu mine la vila unchiului meu. Va r`mâne acolo pân` când va fi preg`tits` plece \n Statele Unite.

|n privirea b`trânului ap`ru o sclipire de panic`.– Dar nu pute]i s` face]i a[a ceva, protest` el hot`rât.

146 FAYRENE PRESTON

– {ti]i foarte bine, domnule Salina, c` nu-mi va fi prea greu s` aduclegea de partea mea cu ajutorul unei mici sume de bani, \l anun]` eadup` câteva clipe de ezitare. Voi reu[i cu u[urin]` s` conving autorit`]ilec` nepotului dumneavoastr` \i va fi mai bine la mine acas`. A[a c` nu maiinsista]i.

– Uita]i de actele de adop]ie, señora, continu` el privind-o cu r`utate.Nici nu sunt sigur dac` le-am semnat.

– Nu min]i, señor Salina, observ` ea cu asprime \n glas. Nu cred c`vei refuza o sum` atât de mare.

– Poate c` da ... spuse el dând din umeri. Vede]i dumneavoastr`,señora, de fapt nu sunte]i singura persoan` care este interesat` dePatricio.

– N-o mai lua atâta pe ocolite! \i ordon` ea cu o voce glacial`. Ce vreis` spui?

– Voi da copilul aceluia care va oferi mai mult, spuse el calm.– Nu \ncerca s` m` duci de nas, señor Salina, \i r`spunse ea \ncercând

s`-[i p`streze sângele-rece. Nu cred nici o iot` din ce spui. Sunt convins`c` ]i-ar pl`cea s` urci pre]ul, dar te anun] c` nu vei reu[i.

Lisa se \ntoarse spre Patricio. Ochii acestuia deveniser` deodat`foarte tri[ti. Nu spunea nimic, dar \i asculta cu aten]ie. Tinerei femei nu-i pl`cea deloc s` poarte acea discu]ie \n prezen]a lui. Avea impresiac`-l trateaz` ca pe o marf` oarecare. Totu[i, nu putea s` evite, deoarecetrebuia s` pun` lucrurile la punct \nainte s` plece.

– Hai s` mergem, Patricio! \l \ndemn` ea ajutându-l s` se ridice \npicioare. Arat`-mi unde sunt lucrurile tale, ca s`-]i pot preg`ti bagajul.

– |n ultimul sertar al comodei, spuse el f`când un semn cu mâna.Lisa adun` rapid pu]inele haine ale protejatului ei, apoi, \nainte s`

p`r`seasc` \nc`perea, arunc` o ultim` privire spre señor Salina.

A DOUA LUN~ DE MIERE 147

– Am angajat pe cineva care s` se ocupe de Patricio \n timpul absen]eimele. Trebuie s` m` \ntorc \n Statele Unite pentru a rezolva ni[teprobleme personale. Imediat ce termin voi veni la Baja [i voi r`mâne aicipân` când vor fi completate actele de adop]ie.

– Nu pute]i face a[a ceva, url` unchiul ro[u de mânie. Nu v` dau voie... V` interzic ...

|n cursul urm`toarelor zile, Lisa se ocup` de mutarea Mariei [i acopilului, \n a[a fel \ncât s` nu aib` nevoie de nimic pân` la \ntoarcereaei. Trecu apoi [i pe la doctor, s` se asigure c` acesta \l \ngrijea bine pemicul pacient.

|n timpul [ederii ei acolo, Lisa observ` o schimbare rapid` la Patricio.Mânca mult [i cu poft` [i \ncepea \ncet-\ncet s` renun]e la atitudinea luitrist`. Era evident c` se sim]ea \ncântat de aten]ia cu care era \nconjurat.

Maria, era o tân`r` dr`gu]` [i cu zâmbetul mereu pe buze. Se\n]elegea foarte bine cu b`iatul pe care-l avea \n grij`. Fusese anun]at` ca\n cazul \n care avea probleme cu Salina, trebuia s` se adreseze imediatv`rului ei, señor Martinez.

Dup` ce i-a dat Mariei toate indica]iile necesare, Lisa \[i lu` r`mas-buncu afec]iune de la Patricio, dup` care plec` spre Valencia.

De data asta, drumul i se p`ru mai lung decât la venire [i-i p`ru r`uc` venise cu ma[ina. |n timp ce conducea, se gândea la primirea pe carei-o va face Christopher.

|i era team` s`-l vad`. Era trecut de ora trei dup`-amiaz` când ajunse\n sfâr[it la destina]ie.

Era atât de obosit`, \ncât nu-[i mai sim]ea mâinile [i picioarele. Scurtavizit` la Baja o sleise de puteri. Se duse drept acas` la Christopher. La oraaceea, era convins` c` el se afla la birou. De altfel, voia s` se odihneasc`pu]in \nainte s` se confrunte cu el.

148 FAYRENE PRESTON

Parc` destul de greu ma[ina, u[urat` c` \n sfâr[it terminase de f`cutdrumul acela lung. |[i lu` geamantanul [i se n`pusti \n cas`.

Când ajunse \n pragul u[ii se opri \ns`, uluit` de spectacolul care i seoferea privirii.

|ntins pe una din canapele, Christopher o a[tepta. Pe m`su]a din fa]alui scrumiera era plin` de ]ig`ri fumate numai pe jum`tate. Pe podeaz`ceau pahare care con]ineau resturi de b`utur`. Din câte se p`rea,petrecuse câteva ore stând nemi[cat.

– Pe unde dracu’ ai umblat? explod` el ridicându-se brusc [iapropiindu-se repede de ea.

Lisa sim]i ni[te bubuituri \n cap. |[i l`s` jos geamantanul [i \ncepu s`-[i frece tâmplele.

– Te rog s` nu ]ipi! spuse ea sprijinindu-se de perete.– Poftim? url` el din toate puterile. Sper c` glume[ti. Ori urlu mai

departe, ori te bat. Te las s` alegi, ad`ug` el extrem de furios.– Halal alegere, exclam` ea masându-se pe frunte.Se apropie de canapea \mpleticindu-se [i se pr`bu[i pe pernele

acesteia. El veni imedit dup` ea. N-avea deloc astâmp`r.– Ascult`-m`, Lisa! \i comand` el pro]`pindu-se \n fa]a ei. Cum ai vrea

s` m` port dac` dispari pentru patru zile f`r` s`-mi la[i nici un mesaj? Amfost atât de \ngrijorat, \ncât nu mai [tiam de mine. Am crezut c`\nnebunesc.

Ea se afund` confortabil \n pernele moi ale canapelei [i \nchise ochii.Câteva secunde r`mase t`cut`, \nainte s` aib` curajul s`-i r`spund`.

– |mi amintesc totu[i c` am vorbit despre problema asta cu Mary,\nainte s` plec, \i r`spunse ea \ntr-un mod nu prea conving`tor. Amrugat-o s` te anun]e [i s`-]i spun` s` nu te stresezi f`r` motiv.

A DOUA LUN~ DE MIERE 149

– Incredibil! spuse el pe un ton ironic. {i crezi c` am putut s` dormvreo clip` f`r` s` [tiu unde e[ti [i nici când aveai de gând s` te \ntorci?

-Te rog, Christopher, [opti tân`ra. V`d c` urli \n continuare.– Dar nu \n]elegi, Lisa! zbier` el ca [i cum nici n-ar fi auzit-o.Ea ridic` ochii spre el [i observ` privirea lui neagr` de furie, dup` care

v`zu cum se calmeaz` treptat. Poate c` \[i d`duse seama c` e \ntr-adev`repuizat` [i cu nervii la p`mânt.

– Lisa, continu` el blând, unde ai fost?Sosise momentul s`-i dezv`luie secretul ei, dar n-avea acum curajul

s` discute cu el \n starea de oboseal` \n care se g`sea.– Te rog, Christopher, nu-mi cere nimic deocamdat`. Am f`cut un

drum lung ... [i mâine trebuie s` termin de redactat contractul pe caretrebuie s`-l prezint firmei Sylvan Enterprises.

– D`-l \ncolo de contract!– Practic l-am terminat, continu` ea f`r` s` ]in` seama de observa]ia

lui [i nici de tonul vocii. Dac` nu te deranjeaz`, a[ vrea s` vorbim despremotivele c`l`toriei mele dup` ce contractul cu Sylvan va fi redactat [isemnat. Atunci vei putea s` m` pisezi cu \ntreb`ri cât vrei.

– N-am de ales, nu-i a[a? spuse el cu un aer gânditor.– A[a este, aprob` ea cu un semn din cap. Nu m` simt \n stare s`-]i

r`spund acum.– Bine, oft` el resemnat. Pot m`car s` te ajut cu ceva?– Da, accept` ea, \ncercând s`-i zâmbeasc`. Adu-mi dou` aspirine.

A[a \mi va trece durerea de cap pân` m` voi culca.– Vin imediat!El plec` [i reveni peste câteva minute cu pastilele cerute [i cu un

pahar cu ap`. Ea le \nghi]i [i tocmai se preg`tea s` se ridice \n picioarecând el se aplec` spre ea, o lu` \n bra]e [i o duse pe sus pân` \n dormitor.

150 FAYRENE PRESTON

O ajut` s` se dezbrace [i s` se vâre sub a[ternuturi, apoi l`s` jaluzelele \njos ca s` nu lase soarele s` tulbure somnul Lisei.

Cu pleoapele \ngreunate de somn, \l auzi apropiindu-se de u[`.– |]i mul]umesc, Christopher, [opti ea.El se \ntoarse lâng` ea.– Nu [tiu dac` ceea ce \]i voi spune \]i va face bine sau nu, dar trebuie

s-o fac, spuse el s`rutând-o pe frunte. Te iubesc, Lisa.Christopher nu mai z`bovi la c`p`tâiul patului ei. Ie[i imediat din

camer`, \nchizând cu grij` u[a \n urma lui.“Doamne sfinte! Acum ce s` fac?” \[i spuse Lisa, dup` care se cufund`

\ntr-un somn adânc.Ultimele s`pt`mâni petrecute lâng` Christopher fuseser`

extraordinare. Acum, el \i m`rturisise c` o iube[te. Dac` ar fi avutsuficient timp la dispozi]ie, ar fi putut de data asta s`-[i \mplineasc` via]ade cuplu. Din nefericire, \ns`, zilele lor \mpreun` erau num`rate [ileg`turile dintre ei \nc` nu erau bine consolidate ca s` ri[te acceptareaprezen]ei unui copil, chiar dac` era un copil care nu era al lor.

{i Lisa \l iubea pe Christopher, dar cum putea s`-l abandoneze acumpe Patrico? Era imposibil.

– E foarte simplu! Nu pot s-o fac! \[i r`spunse ca prin vis propriei\ntreb`ri. Oare visul se va transforma \n co[mar.

A DOUA LUN~ DE MIERE 151

Capitolul 12

De trei zile, adic` de când se \ntorsese de la Baja, Lisa [i Christopheraveau grij` s` nu abordeze subiecte prea personale. Vorbeau desprevreme, a[teptând confruntarea final`.

Negocierile cu grupul de firme Sylvan se \ncheiaser` conformcerin]elor celor dou` p`r]i interesate. Semnarea contractului avusese locchiar \n diminea]a aceea, \n biroul pe care-l ocupase Lisa pe perioada[ederii ei \n firm`. Primise felicit`ri pentru c` \[i dusese la bun sfâr[itmisiunea, dup` care plecase imediat de la locul de munc`. |l anun]ase \nprealabil pe Christopher c` se \ntorsese acas` la el.

De când fusese plecat` \n c`l`torie, Christopher nu se atinsese nicim`car o dat` de ea. Ra]iunea o \ndemna s` cread` c` era mai bine a[a, c`\i va fi mi u[or f`r` c`ldura mângâierilor lui, dar sufletul ei suferea dinpricina absen]ei lui [i tân`ra c`uta mereu parfumul pielii lui pe buzele ei,ca [i fiorii pe care i-i provocau \mbr`]i[`rile lui.

Acum \[i f`cea bagajele, pentru c` se hot`râse s` plece. Tocmai \[iaranja hainele \n geamantan, când auzi trântindu-se u[a de la intrare.

El se afla acolo [i nu mai putea amâna explica]iile pe care i le datora.Ea ridic` deodat` ochii [i se trezi nas \n nas cu el.– Ce naiba faci aici?– |mi fac bagajele, r`spunse ea, evitând s`-l priveasc` \n ochi– Asta v`d [i eu ... dar a[ vrea s` cunosc motivele grabei tale.– Mi-am terminat treaba ... a[a c` nu-mi r`mâne decât s` m` \ntorc

acas`.– Deocamdat`, te rog s` nu mai faci nimic, Lisa, \i comand` el cu un

aer sup`rat. Mai \ntâi de toate trebuie s` st`m de vorb`. Nu po]i s`p`r`se[ti scena \n vârful picioarelor, ca [i cum nu s-ar fi \ntâmplat nimic.

|nainte de a se conforma ordinului, puse \n geamantan o ultim`pereche de pantofi [i-l \nchise.

– Acum totul e gata, \l anun]` ea a[ezându-se \ntr-unul din fotoliilesituate lâng` fereastra camerei.

Christopher se a[ez` [i el \nainte de a deschide discu]ia.– {i acum, te rog s`-mi spui exact ce s-a \ntâmplat ... Nu, de fapt cred

c` ar fi bine s` m` arunc eu primul \n ap`, continu` el dup` o clip` deezitare. Sper ca astfel s` po]i \n]elege mai bine lucrurile.

– Asta sper [i eu ... oft` ea v`zând c` el \[i pune ordine \n gânduri– Acum patru ani, când m-am hot`rât s` m` dep`rtez pu]in de tine,

vroiam s` ne oferim timpul necesar pentru a ne maturiza. Credeam c`dup` aceea vom putea s` consolid`m leg`turile dintre noi, care erau \nc`fragile, dar nu m-am gândit niciodat` s` divor]ez.

– Christopher ...– Las`-m` s` vorbesc, o opri el f`cându-i semn s` tac`. Acum v`d

toate gre[elile pe care le-am f`cut [i pe care a[ fi putut s` le evit. Dinnefericire, era deja prea târziu. |ntre noi se instalase o t`cere ap`s`toare,care ne m`cina rela]ia \ncet-\ncet.

A DOUA LUN~ DE MIERE 153

Am ales solu]ia cea mai la-ndemân` [i am plecat.Se opri câteva clipe. Se scotoci prin buzunar, lu` o ]igar` [i o aprinse

\nainte s`-[i continue confesiunea.– Atunci când avocatul tat`lui t`u mi-a prezentat actele de divor], am

fost atât de furios, \ncât am semnat imediat, f`r` s` mai reflectez, pentruc` aveam ciud` pe tine. Ar fi trebuit s` lupt pentru tine, dar [i de data astan-am f`cut alegerea cea mai \n]eleapt`. Peste câteva luni m-am maicalmat, dar era de-a dreptul imposibil s` mai dau timpul \napoi.

– Christopher ... [opti Lisa.– |n plus, o opri el, am trecut apoi din femeie \n femeie, f`r` s` pot

uita \ns` chipul [i gustul pielii tale. Atunci când am \ntâlnit-o peCatherine, am recunoscut imediat \n ea o persoan` care suferise foartemult \n via]`. Am crezut c` ajutând-o pe ea, a[ fi reu[it s` te uit. N-are rosts`-]i mai spun \ns` c` treaba asta n-a mers. Nu reu[eam s` mi te smulgdin minte, s` te [terg din via]a mea. Atunci, am renun]at s` lupt \mpotrivata. Din punct de vedere profesional totul se desf`[ura conformdorin]elor mele [i [tiam, prin intermediul lui William, c` [i ]ie \]i mergeabine. Când mi-a spus c` ai inten]ia s` te \ntorci la Baja, am profitat deocazie s` reiau leg`tura cu tine. |mi era cam fric` de re\ntâlnire, dar dup`primul s`rut, \ndoielile mele s-au spulberat imediat. Continuareapove[tii o cuno[ti foarte bine. Te-am determinat s` vii la Valencia,deoarece vroiam mai mult decât orice s` fim din nou \mpreun`. Teiubesc, Lisa ... {i nu voi accepta niciodat` ca tu s` nu m` iube[ti.

– Te iubesc, Christopher, m`rturisi ea f`r` nici o ezitare, dar via]a nue atât de simpl` cum o credem noi.

– E ridicol! neg` el cl`tinând din cap. Nu v`d care e problema, din moment ce ne iubim. {i dac` \]i faci griji

\n leg`tur` cu cariera ta ...

154 FAYRENE PRESTON

– {tiu, \l opri ea. Steve mi-a prezentat deja pe scurt toate avantajeleacestei zone pentru o persoan` ca mine. Din câte am \n]eles, sunt destulde multe.

– Atunci nu \n]eleg ce ne \mpiedic` s` tr`im \mpreun` pân` lasfâr[itul zileler noastre. Vreau s` te iau e so]ie, Lisa. M` \n]elegi?

Ea a[tepta de mult` vreme s` aud` acele cuvinte. Acum, el le rostea\n sfâr[it, dar \n loc s` se bucure, tân`ra femeie sim]ea o mare triste]e \nsuflet. Se ridic` de pe fotoliu, tulburat`, [i se apropie de pat.

– {i cu toate astea, exist` ceva care ne desparte, \i explic` eane\ndr`znind s` se uite \n ochii lui. De fapt, acesta e motivul pentru caream fost plecat` câteva zile.

– Nu \n]eleg, spuse el, strivind ]igara \n scrumier`.– |n urm` cu ceva timp am \ntâlnit un b`iat pe nume Patricio, \i

m`rturisi ea ]inându-[i r`suflarea. E \n vârst` de [apte ani [i tr`ie[te laBaja. M-am hot`rât s`-l adopt.

– Glume[ti! exclam` Christopher f`când ochii mari, de parc` \n fa]alui s-ar fi ivit brusc un monstru \nfior`tor.

– Deloc, spuse ea, enervat` de reac]ia lui. Am fi putut s` discut`mdespre problema asta \mpreun`, dac` am fi avut timp. Acum \ns` e preatârziu. Am luat deja aceast` hot`râre ... Adio, Christopher, ad`ug` ea \ntimp ce lua mânerul geamantanului.

– Lisa ... A[teapt`, te rog ...Dar tân`ra refuz` s`-l asculte.– Nu, Christopher, am plecat, spuse ea aproape \n [oapt`. Plec chiar

azi la Baja. Voi r`mâne acolo pân` vor fi gata actele de adop]ie. Adio,repet` ea aruncându-i o ultim` privire.

Lisa st`tea pe treptele din fa]a intr`rii [i Patricio se juca lâng` ea.Arunca firimituri de pâine vr`biilor \nfometate.

A DOUA LUN~ DE MIERE 155

Bra]ul i se vindecase [i curând urma s`-i fie scos ghipsul.Ar`ta foarte bine. Adesea izbucnea \n râs [i sunetul vocii lui umplea

de bucurie sufletul tinerei femei reu[ind astfel s` mai umple golul l`satde absen]a lui Christopher.

Se afla deja de o s`pt`mân` la Baja. Actele erau \n sfâr[it gata [i chiar\n diminea]a aceea señor Salina urma s` le semneze. Individul, f`cuse totposibilul s` \ntârzie acest eveniment, dar ast`zi tân`ra femeie era hot`rât`s` mearg` pân` la cap`t.

– Patricio! \l chem` ea. Spune-i Mariei c` am chef s` merg pu]in pejos. Iar tu s` nu te dep`rtezi prea mult de cas`, ai \n]eles?

Patricio aprob` cu un semn din cap [i continu` s` se joace.Lisa se duse imediat la han. |l g`si pe señor Salina stând \n acela[i loc

[i \n aceea[i pozi]ie ca [i \n prima zi \n care se \ntâlniser`. |ncepând dindiminea]a aceea se schimbaser` multe lucruri [i cu toate astea via]a laBaja p`rea s` continue ca [i cum nimic nu s-ar fi \ntâmplat.

– Bun` ziua, señor Salina. V-am adus actele de adop]ie a lui Patricioca s` le pute]i semna.

– Bun` ziua, señora , spuse individul ridicând privirea spre ea [i apoil`sând-o repede \n jos. Dar v-am spus c` nu sunt \nc` sigur ...

– Ce fel de om e[ti? exclam` ea, enervat` la culme. E[ti totu[i unchiullui. Ar trebui s` te bucuri c` [i-a g`sit un c`min, din moment ce dumneatanu-l vrei.

– V-am avertizat, señora, c` mai e cineva interesat de copil, insist` elaruncându-i o privire sup`rat`.

– {i eu te-am anun]at c` nu-]i voi da nici un cent mai mult, spuse eaner`bd`toare s` \ncheie o dat` pentru totdeauna acea afacere. A[a c` las`vorba [i semneaz` ... {tiu foarte bine c` nu mai e nimeni altcineva. |ncercis` m` duci de nas, ad`ug` ea \ntinzându-i documentele.

156 FAYRENE PRESTON

– V` rog s` m` crede]i, señora ... – Salina, f` ce ]i se cere. Semneaz` imediat actele.Lisa recunoscu imediat vocea dur` a b`rbatului din spatele ei. O raz`

de speran]` \i lumin` sufletul, dar aceasta se stinse foarte repede. Cumera posibil? Se sim]ea dintr-o dat` foarte derutat`.

Se \ntoarse brusc [i r`mase cu gura c`scat`, atât era de surprins` devizita fostului ei so]:

– Ce naiba cau]i aici? bolborosi ea.Apoi auzi zgomotul \nfundat produs de mi[carea scaunului lui Salina.

Se ridicase \n sfâr[it \n picioare, renun]ând la pozi]ia lui de trântor. Aveape fa]` un aer la fel de mirat ca al tinerei.

– |n sfâr[it, a]i ap`rut, señor ! se bucur` el f`când plec`ciuni \n fa]anou-venitului. V` a[teptam señor . Vede]i, señora? V-am spus c` nusunte]i singura care sunte]i interesat` de Patricio.

– Nu \n]eleg, spuse ea uitându-se pe rând la cei doi b`rba]i.– Semneaz` actele, Salina, continu` Christopher f`r` s`-[i dezlipeasc`

privirea de interlocutorul s`u. N-am de gând s`-]i dau nici un ban \n plus.– Dar, señor ...– Te rog, Christopher, interveni tân`ra femeie. E[ti amabil s`-mi spui

[i mie ce cau]i aici? De ce vorbe[te individul `sta despre cineva care\ncearc` s`-l adopte pe Patricio?

– Bun`, Lisa, \i r`spunse el cu blânde]e. Mi-a fost dor de tine.– Nu-]i mai bate joc de mine, Christopher ... Ce se \ntâmpl`?El lu` documentele din mâna Lisei [i i le \ntinse lui Salina \mpreun`

cu un pix.– Semneaz`! \i ordon` el.– No comprende, señor . Credeam c`-l vre]i pe Patricio. Mi-a]i dat [i

bani ca s` a[tept \ntoarcerea dumneavoastr`.

A DOUA LUN~ DE MIERE 157

– }i-am spus c` a[ vrea s` discut subiectul cu so]ia mea \nainte s` iauo hot`râre.

– So]ia ta! exclam` ea cu r`suflarea t`iat`.B`rbatul ei o trase brusc la pieptul lui [i o strânse foarte tare.– Da, viitoarea [i iubita mea so]ie, señora Saxon, o anun]` el

zâmbind cu tandre]e.– Su esposa! spuse Salina f`când ochii mari de uimire.– Exact, continu` Christopher. {i-l vom adopta \mpreun` pe Patricio,

dar te avertizez, Salina, c` nu vei ob]ine nici o centim` mai mult decât ]i-a oferit so]ia mea. {i acum, semneaz`!

Unchiul se conform`, semnând cu o mân` tremurând`, de data astanemaif`când nici un comentariu. Dup` ce termin`, Saxon lu` actele [i ile \nmân` tinerei femei.

– Mul]umesc, señor Salina, ad`ug` el. Avocatul nostru v` va contactapentru continuarea demersurilor.

|i f`cu semn Lisei c` \ntrevederea luase sfâr[it [i \ncepu s` sedep`rteze. Ea \l urm` ca \n vis, deoarece nici acum nu \n]elegea nimic dindesf`[urarea ultimelor evenimente. Totul se petrecuse atât de repede.

– N-am \n]eles nici un cuvânt din discu]ia ta cu Salina, \ng`im` ea cuun aer gânditor. {i acum unde mergem?

– La plaj`, [opti el la urechea ei. Simt nevoia s` fiu pu]in singur cutine.

– Dar ... De ce?– {tii cât de dor mi-a fost de tine, Lisa? oft` el trecându-[i mâna prin

p`rul ei ciufulit. E[ti atât de frumoas`, draga mea!– Christopher ... – Nu fi \ngrijorat`. I-am anun]at pe Maria [i pe Patricio c` s-ar putea

s` ne \ntoarcem târziu. Am atâtea lucruri s`-]i spun!

158 FAYRENE PRESTON

O lu` de mân` [i coborâr` \n golf, acolo unde f`cuser` dragosteprima oar` [i unde se reg`siser` dup` atâ]ia ani ...

Se \ntinser` pe nisip [i Lisa se cuib`ri \n bra]ele so]ului ei. El \ncepus`-i vorbeasc`, povestindu-i despre \ntâlnirea lui cu Patricio, afec]iuneacopilului [i \ndoielile pe care le sim]ea referitoare la refacerea cupluluilor.

Lisa se uita la el, uluit`. Nu-i venea s`-[i cread` urechilor [i nu sesim]ea \n stare s`-l opreasc`. Avea impresia c` se treze[te dintr-un co[mar\ngrozitor. Atunci când \n cele din urm` el t`cu, ezit` pu]in, dup` carespuse:

– Dar de ce ai a[teptat atât de mult?– Aveam multe lucruri de rezolvat la Valencia, \i spuse el zâmbind.

Acum, totul e pus la punct [i pot s` r`mân aici cu tine pân` când totul vafi gata pentru plecarea lui Patricio. Vreau s` devii so]ia mea, iubito ...Vreau s` retr`im \mpreun` luna aceea de miere de neuitat.

– Te iubesc atât de mult, Christopher, [opti ea, sim]ind deja cum oc`ldur` pl`cut` \i invadeaz` trupul.

– Sssttt ... N-am chef de vorb` acum ...El o leg`n` \n ritmul valurilor care se sp`rgeau de ]`rm [i-i acoperi

chipul cu o ploaie de s`rut`ri fierbin]i.

Sfâr[it

A DOUA LUN~ DE MIERE 159