9 lei revistĂ lunarĂ a uniunii compozitorilor ªi ...de cele nemuritoare”. cu atât mai mult cu...

Serie nouãmartie 2010

3(CV)

36 pagini

9 lei

Bicentenar CHOPINMarin Constantin, la 85 de ani

Exil în pământul uităriiCorina Chiriac, în rochie de mireasă

Regrete la SanremoNoutăţi discografice

REVISTĂ LUNARĂ A UNIUNII COMPOZITORILOR ªI MUZICOLOGILOR DIN ROMÂNIA

ACTUALITATEA

În imagine: Fr. Chopin

Am

ACTUALITATEA MUZICALĂ � Nr. 3 � Martie 2010

Editorial

Uniunea noastră

Liviu DĂNCEANU

Unul dintre miracolele umaneeste acela că victoria se poate distribui.Şi se distribuie chiar (poate, mai ales) încâmpul creaŃiei, acolo unde învingătorulcrede că păstrează, odată cu propria-iurzeală, puterea deplină. Când, acumnouă decenii, crema muzicienilorromâni s-a strâns în jurul lui Brăiloiu şiOtescu pentru a întemeia SocietateaCompozitorilor, se punea de o revoluŃiecare era, în ultimă instanŃă, în favoareaînvingătorului; căci biruitorului dacă i se ia victoria nu e marelucru, pe când învinsul, dacă i se confiscă idealul de victorie,pierde realmente totul. O revoluŃie care a plăsmuit, înainte deorice, condiŃiile unei solidarităŃi (mai mult sau mai puŃin adânci)între slujitorii artei sunetelor. Fireşte, una între inegali. Ce ar fiînsemnat ca victoria să rămână în mâna învingătorilor, a celorpuŃini aleşi, cunoscuŃi şi recunoscuŃi? Ce ar fi fost dacă însuşiEnescu ar fi avut ifose de triumfător şi ar fi divizat breaslacompozitorilor în subiecte şi obiecte umane, într-o facŃiuneprivilegiată şi o alta frustrată, terfelită? Evident, Uniunea nu arfi rezistat. Pe de altă parte, o asociaŃie profesională se naştemai degrabă din contraste decât din asemănări. Or, contrastulse rezolvă la nivel uman prin armonizarea bunăvoinŃelorreciproce. Ca şi prin cruŃarea mutuală de interese şi schimb debune oficii, semănând cu un comerŃ în care amorul nostrupropriu îşi propune întotdeauna ceva de câştigat. Un fel denegoŃ ce nu durează decât după nevoie şi de care trebuie să tefoloseşti, nu-i aşa, cu multă precauŃie. În principiu o Uniuneeste un pact al investiŃiei de inteligenŃă şi abilitate ori alcomplicităŃilor fie graŃioase, fie, dimpotrivă, oneroase. Cei răi îşigăsesc întotdeauna colaboratori; voluptuoşii au tovarăşi dedesfrâu; interesaŃii racolează prozeliŃi; mediocrii cultivăpartizani; comozii şi indolenŃii Ńes relaŃii; virtuoşii iscăadmiratori. În realitate cel ce străluceşte mai mult, cel cerăzbate mai sus este mutat în afara graniŃelor acestui pact şi ise declară vrajbă eternă. E o cutumă, cel puŃin a omuluicontemporan. Şi, din păcate, a creatorului. Un creator care numai vrea să locuiască în lume (şi nici în Uniune), ci în trafic oriîn hotelul global populat de indivizi şi mai puŃin de persoane.Paradoxal, dar o existenŃă creatoare în ordinea Uniunii sebucură de mai multă libertate interioară decât existenŃa înlumea sintetică a elitelor autoclonate, ce practică un continuubruiaj conceptual şi etalează un prototip robotic multiplicat, cao aporie fără destinaŃie. Însăşi ordinea Uniunii e pusă îndiscuŃie. Ca şi raŃiunea ei. Făcând Uniunea una cu lumea, oîmpiedicăm să prefacă ea lumea. Dar nici izolarea Uniunii desocietate nu produce altceva decât neputinŃa de a lucra în

DIN SUMAR

Eseu 2Marin Constantin la 85 de ani 3Aniversare Doru Popovici 4Christian Al. Petrescu 5Balet 6Recenzii 7Concerte... sub lupă 9-10

Pagina corală 11

Chopin 200 14-17

Punctul pe jazz 18

Corina Chiriac 19

Sanremo 2010 21

Teatrul Tănase la bilanŃ 22-23Cornel Fugaru şi Sincron 27Ştiri 30-31Discuri 34-35

societate. Fie o supunem lumii, fie oseparăm de societate, rezultatul eacelaşi: Uniunea devine irelevantăveacului şi creatorii ajung fiare oristrigoi. Altfel spus, cei dintre care uniidispreŃuiesc Uniunea, folosindu-se deea, în timp ce alŃii o urăsc şi se tem deforŃa ei. Cu toŃii regizează schimbarea(destrămarea) în faldurile „vetustei”tradiŃii sau în pauzele de publicitateale „modernizării”, uitând că singurasoluŃie este continuitatea în bazaimplicării în treburile creaŃiei şi alecetăŃii. Pentru asta e nevoie, credem,de o politică a persoanei şi nu aindividului ori a massei. Şi mai estenecesar să ne păstrăm integritateamorală, intelectuală, şi să avem

curajul mărturisirii. Iar cei care, stând în Uniune,reduc totul la anturajul privat al propriilor vicii şivirtuŃi ar fi bine să mediteze la o pareneză de-alui Vasile Macedoneanul, conform căreia „nu secuvine să te porŃi nepotrivit cu împrejurările: camuritor, învaŃă să te bucuri de cele ce par buneîn viaŃă, ca nemuritor, ai grijă să te învredniceştide cele nemuritoare”. Cu atât mai mult cu câtneputându-se face puternic ceea ce este just aajuns în vremea noastră invers, adică să se facăjust doar ceea ce este puternic.

2

Eseuri


Perspective dearmonizare

(Urmare din numărul trecut)

III. ConstituŃie universală

M-am referit până acum la patru entităŃi care-micomportă, fiindu-mi totodată constitutive: două, de ordinobiectiv, fizice sau „reci” – corpul şi cugetul – şi alte două, deordin subiectiv, metafizice sau „calde” – sufletul şi conştiinŃa.La rândul lor, termenii fiecărei perechi se află şi într-o relaŃiede complementaritate, sub aspectele de: materialitate(naturalitate, concretitudine) – idealitate (spiritualitate,abstractivitate) şi, respectiv, margine (închipuire, alteritate,rătăcire, labilitate, neajungere, decuprindere) – centru (golire,purificare, disciplinaritate, stabilitate, finalitate, cuprindere).După cum reuşesc o anume metodă de a mi le converge, potdispune de o constituŃie suficientă spre a trăi în datul lumiiînconjurătoare, fiind aşadar (pe cât cu putinŃă): sănătos(trupeşte); întreg (la minte); temperat (sufleteşte/emoŃional);responsabil (conştient). Împreună, sunt trăsăturile-reperpentru o bună armonie exterioară. Dar experienŃa propriuluifapt de-a fi îmi probează că tocmai acest fel de armonie măidentifică în afară de acel mine-altfel, sub aspectul de altfel-decât-mine. Căci a fi nu presupune doar a te conserva,adecva, recupera şi/sau valoriza. Ele sunt desigur utile, câtăvreme mă raportez la necesitate. Mai pot spune şi că, în raportcu aspectul/condiŃia relaŃională (socială) a existenŃei mele,sunt calităŃi (însuşiri) fireşti, naturale, chiar şi cele dobândite(naturalizate), precum trăinicia (corpului), logica (gândirii),expresivitatea (sufletului) şi sensul (conştiinŃei). Armonizate(nu fără un substanŃial şi de durată efort), ele îmi pot asiguradoar confortul de a fi în lume, nu însă şi plenaritatea acestuifapt. De ce, pentru simplul motiv că aparent petrecându-măastfel, pe deplin armonic lumii, reuşesc cel mult o trecereimpecabilă (lipsită poate de accidente/evenimente istorice),dar numai o trecere. Cu alte cuvinte, nu zăruiesc dincolo deperspectiva perechii generice determinat – determinant (destin– voinŃă), chiar dacă în cauză, ca obiect, mă iau doar pe mine.În fapt, nici măcar nu mă petrec (ca trecere peste hotar, dinrealitate în legendaritate). Trec doar, rămânând în odată-cu-lumea din care şi sunt, cu epoca ei.

Calibrarea acestor patru entităŃi într-un raport armonictrebuie exersată necontenit, ele putând oricând să intre înmalefice disonanŃe. De aceea, a le Ńine astfel laolaltă, măpoziŃionează în situaŃia de dinaintea propriului meu a fi. Esteca şi cum, aflaŃi într-o sală de concert, am asista doar laacordajul orchestrei (cu tot alaiul de preludieri individuale), faptcare s-ar prelungi pînă-ntr-acolo încât piesa concertuluipropriu-zis n-ar mai avea când să înceapă. Într-o atare situaŃie,fie uităm de ce-am venit, fie ne plictisim, fie plecăm,abandonând speranŃa că acel concert s-ar mai putea audiavreodată. De bună seamă, în orice moment ar fi atacată primanotă din concert, orchestra nu se va afla niciodată în stadiulacordajului perfect (nu doar tehnic-instrumental, ci întotalitatea de sens a acestei funcŃii). Paradoxal, nici nu nedorim mai mult decât convenŃia unui acordaj global. Preferămca totuşi piesa să înceapă, în timp ce acordajul va continuadiscret, particularizându-se cu sprijinul imanent însăşiprezenŃei noastre în ascultare. Tot astfel, a rămâne prins înarmonizarea cuaternităŃii corp-suflet-cuget-conştiinŃă, este cusiguranŃă constructiv şi, prin aceasta, institutiv, dar insuficientfaptului meu de a fi. Şi asta pentru că nici nu mi-am începutfirea, câtă vreme mă aflu încă în faza de pregătire. Acordajuleste aşadar o condiŃie în vederea edificării, dar care nu poatefi depăşit/delimitată de edificiul ca atare, ea continuândîn/odată-cu susŃinerea lui. Accidental, piesa/edificiul poatesurveni ca artefact, dacă acordajul nu a fost bine focalizat,altminteri, în alura ei pozitivă, apărându-ne ca varianta cea mai

reuşită la un moment dat a unui acordaj din care provine şicare, totodată, îi şi transcende.

Pretind prin urmare o a cincea perspectivă, din carefaptul de-a fi să mă autentifice deplin. Este stadiul în careacordajul se elevează, metamorfozându-se în creaŃie. A fi înmod creator, înseamnă a aduce acordajul în stadiul deconcert, invitându-i astfel şi pe ceilalŃi să participe. Apreciemadesea la un artist virtuozitatea, elogiindu-i însă şi dăruirea.Un fapt considerat sub simbolul jertfei, ca dintr-un străvechiritual de recuperare a fluxului creator, de reprimenire a forŃeivitale prin sacrificiul suprem al unui erou întemeietor(civilizator). Şi, deşi nerostit, simŃim bine aceasta, nu ne situămdoar în siajul acestei jertfe, nutrind din chiar substanŃa ei, prinfaptul propriei participări. Ne simŃim invitaŃi în horă, nu spre ane pierde în hipnoticu-i vârtej, ci, dimpotrivă, spre a ne alăturacu paşii propriului dans, paşi al căror desen se reconfigureazănecontenit, fără însă a întrerupe sau împiedica paşii celorlalŃi.Un fel de horă deschisă, pe-după timp, desprinsăcondiŃionărilor lui. Un cântec-dans al umanităŃii, evoluândpluri-simfonic, într-o dublă sintaxă: omofonă şi polifonă. CăreientităŃi putem atribui această perspectivă?

Este, cred, entitatea în relaŃia căreia toate celelaltepatru sunt dăruite: corpul, întrupat ca viaŃă în nemurire;cugetul, gândit ca logos în binecuvântare; sufletul, insuflat cavocaŃie în har; conştiinŃa, elevată ca prezenŃă în trezie. În fine,relaŃionată sieşi, a cincea entitate se slăveşte ca fiinŃare îndumnezeire. Întreg ansamblul acestei pentaentităŃi măconstituie dăruitor, ca iubire în creaŃie. Probabil că denumireacea mai potrivită pentru ultima entitate este aceea de inimă.Dacă, imaginar, dispuneam entităŃile anterioare într-un fel destraturi-trepte către realizarea calităŃii de armonie exterioară,inima trebuie considerată diferit, fiind totodată: la bază, centruşi vârf; dinainte, la început, mereu, la sfârşit şi după tot ceeace mă aşează în faptul de mine-însumi. GraŃie inimii, inimataşadar, faptul meu devine în act, acordându-mă universal lapluriversitatea (deschisul) lumii întru/dintru care (mă) şi creez.Abia în acest stadiu mă pot trăi ca om, cu certitudinea libertăŃii,în desăvârşirea armoniei interioare. A fi liber se autentificăastfel prin putinŃa creaŃiei. Iar a crea, este un cânt la nesfârşit,un fel de primire dăruitoare, precum prospeŃimea izvoruluinecontenind din limpezimea luminii.

Închei prezentul eseu (derulat în câteva episoade) cuun paragraf de sinteză, în care propun, oarecum sugestiv şifără extinderi explicative, o serie de corespondenŃe alediferitelor entităŃi şi relaŃiilor dintre ele, la care m-am referit, cuplanul artistic-muzical. Astfel, pe relaŃia corp – cuget, considerlatura spaŃială, ca limbaj, prin reperele de: a) sonoritate –vibraŃie/audibilitate; spectru/rezonanŃă; nuanŃă/profil;ton/semnificaŃie; timbru/orchestraŃie; b) compoziŃie –registru/ambitus (loc); raport/grilă (număr, mărime);melos/frază (arie, legătură); sens/interpretare (simbol,conduită); acordaj/armonie (adecvare/ansamblare). RelaŃieisuflet – conştiinŃă îi corespunde latura temporală, ca etos, subaspectele: a) alternanŃei de caracter – autentic revelator,linear, între timp dezinent şi t. stăruit; arborescent cronologic,scalar, între t. evenimenŃial (prim, singular, istoric) şi t. ordinar(secund, secvenŃial, ciclic); coerent improvizatoric, arcuit, întret. aleatoriu şi t. figurativ; liminal panoramic, concentric, între t.la-nesfârşit-din-margine şi t. la-sfârşit-din-centru; globalsimfonic, creativ, între t. universal şi t. pluriversal; b) elevăriiîn/prin interpretare – impuls (timp punctualizat, închis/iniŃiat înaccent); tactare (t. pendulat, grupat/simetrizat în măsură);dinamizare (t. ondulat, fluctuat/reliefat agogic); finalizare (t.săvârşit, parcurs/sensuat teleologic); colaborare (t. întreŃesut,cosusŃinut/simfonizat în ansamblu). Corespondent inimii, punaspectul de universalitate, ca umanitate, în referinŃa calităŃiide trăire artistică. Aferent acesteia, şi întrucât muzica estesunet durat, enumăr aspectele unor relaŃii de ordin temporal,denotate sintagmatic între paranteze: infracronie (sub-timp -odată, ca niciodată); sincronie (în-acelaşi-timp - totodată, caacum); discronie (din-timp - deodată, ca dintr-acum);ultracronie (peste-timp - totdeauna, ca oricând); metacronie(dincolo-de/după-timp – fără dată, ca mereu).

George BALINT

3ACTUALITATEA MUZICALĂ � Nr. 3 � Martie 2010

Aniversări

Marin Constantin la 85 de ani

Viorel COSMA

Popasurile retrospective organizate în amurgulvieŃii zbuciumate a marilor artişti, departe de a aveatotdeauna farmecul momentelor de seninătate şi liniştesufletească, precum romanŃa târzie, plină de poezieromantică, provoacă adeseori efecte contrarii,

depresive, devastatoare. Dar atunci, cânddispui în jurul tău de o familie unită caMadrigalul de-a lungul a peste 4 decenii,parcă şi dirijorul se simte – în ciuda treceriitimpului – într-o perpetuă tinereŃe fizică şivigoare spirituală.

Identificat cu „bijuteria” vocală pecare a făurit-o meticulos în urmă cu 47 deani, Marin Constantin a reuşit să confereartei corale româneşti şi universale, virtuŃipe care nici un dirijor român nu a intuitmăcar, darămite să le realizeze practic.Celebra metaforă atribuită de un ziariststrăin formaŃiei bucureştene („UnStradivarius în mâinile lui Paganini”) s-atransformat dintr-un preŃios „instrument”într-un „fenomen estetic”, ale cărui valenŃeartistice s-au dovedit până astăzi „unmiracol”. O mişcare radicală din anii1980/82 în peisajul artistic naŃional s-aprodus prin apariŃia zecilor de coruricamerale româneşti ce au copiat, la indigo, o schemăstereofonică de aşezare a corului în scenă, crezând căastfel vor dezlega şi misterul Madrigalului. Deşiprofesorul Marin Constantin le-a oferit tuturor

dirijorilor, prin tratatul sonor Arta construcŃiei şiinterpretării corale, mijloacele tehnice de plămădire avocilor umane, spre atingerea acelor performanŃeartistice stupefiante, totuşi rezultatele spectaculoase auîntârziat să apară. Însă muzicienii români – compozitorişi interpreŃi – au câştigat în câteva decenii prinexemplul Madrigalului, mai bine de un secol derecesiune în competiŃia mondială a genului coral,deoarece formaŃia lui Marin Constantin a devenit port-stindardul unei mişcări estetice, fără egal înierarhizarea valorilor perene. O simfonie corală, precumTipul cerbilor de Tiberiu Olah, sau un Ritual pentrusetea pământului de Miryam Marbe se nasc o dată laun secol, numai atunci când dispui de un aparatperformant ca Madrigalul şi de un conducător deconcepŃie, strălucit ca Marin Constantin.

Am avut şansa să trăiesc pe viu întreagacopilărie, tinereŃe şi maturitate în preajma acesteiformaŃii, dar mai ales să urmăresc din umbrăspectaculoasa evoluŃie artistică a unui muziciancomplex, dăruit de Dumnezeu nu numai cu talent, ci şicu har şi forŃă de lucru, supraomenească. MarinConstantin este astăzi, la 85 de ani, o personalitatesingulară în muzica românească, exemplară carealizare profesională, ce nu poate fi pe deplinconturată numai în câteva cuvinte, fie ele oricât demeşteşugite, fiindcă literatura adjectivelor şisuperlativelor a ajuns prea searbădă şi săracă. Cele4.000 de concerte pe toate meridianele lumii, duzinelede discuri însumând aproape întregul repertor dinrenaştere până la contemporan, sutele de turnee şiprezenŃe în cele mai prestigioase festivaluri de profil depeste hotare, nenumăratele premii, titluri şi distincŃii cel-au onorat pe dirijor şi cântăreŃii săi, au împrumutat luiMarin Constantin şi Madrigalului acea fascinantăcunună imaginară de lauri pe care, acum, la ceas desărbătoare, o aşezăm cu emoŃie pe frunŃile acestorfăuritori de frumos.

Iar ctitorului din Urleta Prahovei îi urăm săîmplinească visul sfărâmat „de a traversa trei secole”

cum zicea cu umor dascălul său de la Şcoala Normalădin Buzău, maestrul Ioan Vicol (care a trăit 98 de ani!)şi să „încalece” măcar pe un veac de existenŃă. La mulŃiani!

Fo

to:

Dia

na M

ură

şan

4 ACTUALITATEA MUZICALĂ � Nr. 3 � Martie 2010

Maeştri

Aniversare DORU

POPOVICI

Vasile DONOSE

IniŃiativa omagierii compozitorului,muzicologului, scriitorului, poetului şi, nu în ultimulrând, a realizatorului de emisiuni radiofoniceDoru Popovici cu prilejul zilei sale de naştere(17 februarie 1932) şi a complexei sale implicări,vreme de peste 60 de ani, în demersul activ alculturii naŃionale, în ansamblul său, se înscrie înordinea firească şi necesară a evenimentelor deprim ordin ale vieŃii noastre culturale. Voi sublinia,

aşadar, din capul locului meritul conducerilorUniunii Compozitorilor şi Muzicologilor dinRomânia şi a Muzeului NaŃional “George Enescu”pentru ideea de a-l omagia pe Doru Popovici chiarîn seara zilei de 17 februarie a.c., oferind unuiimportant număr de personalităŃi ale culturii,prezente în Aula Palatului Cantacuzino, o seară deneuitat. De neuitat datorită atât expunerilor rostitede lexicograful, istoricul şi criticul muzical ViorelCosma şi de criticul şi muzicologul PetreCodreanu, cât şi superbului recital de liedurisusŃinut de sopranele Irina Ionescu şi Mirela Zafiri,

ambele acompaniate la pian de Ana Maria Ciornei.Asupra acestui recital voi mai reveni. Ceea

ce mi se pare de reŃinut în primul rând esteportretul sărbătoritului Doru Popovici, personalitateimpresionantă prin multiplele sale valenŃeintelectuale în mediile culturale şi, deasemenea,printr-o putere de muncă extraordinară. Voi precizatotodată că, în conştiinŃa publicului românesc,Doru Popovici s-a înscris drept una dintre efigiiledesăvârşirii artistice. Cu fiecare prilej pe careefervescenŃa vieŃii noastre artistice i-l oferă, DoruPopovici întruchipează plenar ceea ce exegeŃiimuzicii contemporane şi ai culturii, în general, credcă reprezintă idealul pentru orice intelectualresponsabil de destinul civilizaŃiei umane. În acestsens, revăzând compoziŃiile sale muzicale înîntreaga lor complexitate de genuri şi forme,precum şi scrierile sale literare, istorice, poetice şimuzicologice, am realizat pentru a nu ştiu câta

oară că Doru Popovici, pecare am avut prilejul să-lcunosc bine încă de pebăncile Conservatorului deStat din Bucureşti la începutulanilor ’50 ai veacului trecut,întruneşte calităŃile unicităŃiicu străluciri de geniu în celmai deplin înŃeles al acestuicuvânt. Pentru el, conştiinŃaresponsabilităŃii faŃă dedestinul Ńării şi al poporuluisău este mai presus de oriceîntâmplare cotidiană, iarcalitatea relaŃiilor interumaneeste determinată, cuprecădere, de convergenŃaopŃiunilor faŃă de idealulestetic, moral şi naŃionalcomun.

Asemenea virtuŃi au fost subliniate, înmoduri diferite, de Viorel Cosma şi PetreCodreanu, şi au fost ilustrate strălucit de recitalulde lieduri de Doru Popovici. FrumuseŃea şi călduracomunicativă a glasurilor celor două soprane– Irina Ionescu şi Mirela Zafiri –, acurateŃea înredarea lirismului profund al mesajului stilisticspecific compoziŃiilor lui Doru Popovici aucaracterizat acest recital ce a conturat – cum ammai spus - o atmosferă de maximă căldură şiemoŃionalitate pentru un auditoriu foarte select.


Muzica românească

Cântându-l pe BlagaCarmen CÂRNECI CAVASSI

Cântând pe Blaga şi-a intitulat ChristianAlexandru Petrescu spectacolul muzical-poetic pecare l-a prezentat împreună cu VOXx7CAM (alcătuitdin Cecilia Bucerzan, Magdalena Faur, ClaudiaDeleanu, Florin Liviu OfiŃeru, Cristian Bogdan Popa,Iustinian Zetea) în seara zilei de marŃi, 16 februarie, încadrul stagiunii realizate de Muzeul NaŃional “GeorgeEnescu”. Programul a cuprins o selecŃie de şaptemadrigale (din cele scrise în perioada anilor 80) pecâteva poeme de Lucian Blaga ce se circumscriu arieipastelului modern. Şi compozitorul Christian Al.Petrescu are o manieră de pastelist: directă(ilustrativă faŃă de propunereatextului: peisaj, viaŃafascinantă a plantelor şi aanimalelor/insectelor, momentmeditativ în mijlocul naturiiş.a.) şi discretă (estompeazăparticiparea sa sinceră latrăirea textului poetic prinstilizări/lucrând asupra lui şiîncorsetându-l în structuridupă o logică muzicală, altadecât cea a citirii/recitării).

Bine plasat dupăprimele patru madrigale scrisepentru grupul de solişti,atipicul (prin vocabularcomponistic, dar şi amploare)madrigal-solo al serii –Noapte de mai – etalează şiastăzi, la o distanŃă de 25 deani de prima cântare, oinventivitate sonoră şi vocalăde o prospeŃime careimpresionează (mai şi descreŃeşte frunŃile…), în timpce Christian Al. Petrescu demonstrează, acum chiarmai bine ca atunci, o dezinhibare şi o plăcere a joculuiinterpretării demne de un actor din commedia del’arte.

Tot spre repere istorice, dar mai apropiate -Sequenza pentru voce solo de Luciano Berio - mătrimite cu gândul virtuozitatea de tip instrumentalaplicată vocii, care aici este şi solistă, şiacompaniament, şi ecou acustic, şi mediu sonornatural. Contra-tenorul sare sprinten de la vocea decap la cea de piept, cântă ornamentat folcloric sau cuemisii căutate, hăuleşte, vorbeşte (întrerupt),gesticulează, imită(sugerează) instrumente sau“zgomote ale nopŃii” etc. în baza unei stăpâniri apartenu doar a vocii, dar şi a…partiturii (pentru că, în pofidaaparenŃei de improvizaŃie de tip Dadaist aplicată unuitext poetic de Ńinută clasică, lucrarea este fixată peportativ printr-un sistem de semne reproductibil de

orice alt interpret curajos). Totalul acestor “înregistrărifragmentate în noaptea de mai” reuşeşte să creeze, cumijloace deloc tradiŃionale (şi de o certă prospeŃimepentru scena românească în 1985), un anume feericnatural - propus, în formulări personal stilizate, chiar depoet.

În fapt, toate madrigalele cântate cu eleganŃă şivădită familiarizare cu partitura de către Grupul desolişti VOXx7CAM* au avut această notă comună –atmosfera feerică, ludică sau vag nostalgică exprimatădeja în tiluri : Suflete prund de păcate (polifoniecomplexă, dar transparentă), Focuri de primăvar (isonşi cantabilitate luminoasă), Cărăbuşul de aramă(vivace, onomatopeic, alternând cu comentariulstilizat), Răsunet în noapte (doiniri senine, dar şicromatizări…nocturne), Inima pădurii (cu jocuri decuvinte – “miră-te, dezmiră-te” – şi ritmuri repetitive,

pulsatile), CurŃi albastre deasupra senin(de un ton elegiac moderat). Ele sunt orafinată contribuŃie contemporană latradiŃia madrigalului renascentist – cuînceputurile sale omofone, repedepărăsite pentru dinamismul polifoniei…cu îndrăzneala lui Adrian Willaert de acompune modrigale polifonice la cinci(!)voci, cu primele madrigale cromaticeale lui Cyprian de Rore, lăsate apoi multîn urmă de experimentele lui CarloGesualdo…

De la cele două CărŃi cumadrigaluri apărute anul trecut laEditura Muzicală, în care Christian A.Petrescu mărturiseşte că “a recurs la oserie de “ajustări” în sensul simplificării,atât a complexităŃii (complicaŃiilor)polifonice, cât şi a notaŃiei, care a fosttransformată într-una cu “boabe”, înscopul unei mai largi deschideri şipentru a “speria” mai puŃin dirijorii decor(…)” m-am gândit la cărŃile de

madrigale ale lui Claudio Monteverdi, în carecreşterea expresivităŃii, a elementului emoŃional anunŃaneregularităŃile, libertăŃile Barocului…Şi atunci, ca şiacum, inteligibilitatea textului avea de suferit, îngrădităfiind de traseele liniilor melodice în suprapuneri din ceîn ce mai dense… şi totuşi, o fascinaŃie dincolo deacest neajuns (compensabil de exemplu prin recitareapoemelor înainte de a fi cântate, cum s-a întâmplat înacest spectacol…) emană din jocul măiestrit al vocilor,creând o peisagistică sonoră spiritualizată, înconsonanŃă(sic!) cu… cromatismele stilistice dinversurile lui Blaga.

*Am o reŃinere faŃă de numele acestui valorosgrup vocal: acest “algoritm” este poate criptic saudescriptiv, dar sigur este greu de reŃinut şi chiar deredat. Încă n-ar fi târziu să fie simplificat sau, “în spiritulNopŃii de mai”, metamorfozat…


Balet

Exil în pământul uităriiAşa cum ne-a bucurat faptul că noul Teatru de Balet

din Sibiu a abordat una dintre tematicile culturale ale acestuian prin Trilogia Ionesco, montată de Monica Fotescu UŃă, totastfel salutăm intrarea în sfera dansului a acelei dezbateri largeuropene asupra creaŃiei şi vieŃii lui Barbu Fundoianu, prinspectacolul Exil în pământul uitării.

La Centrul NaŃional al Dansului Bucureşti s-aîntâmplat un lucru care nu se mai petrecuse cam de mult:s-a dansat. Mult şi cu miez. Adică ceea ce au vrut să transmităcreatorii spectacolului Exil în pământul uitării, prezentat decurând acolo, au făcut-o prin mijloacele artistice ale mişcării, încadrul unei formule de teatru-dans, în care dansul a fostprincipalul pion în configurarea piesei. Este primul lucru caretrebuie spus în legătură cu acest spectacol, în actualul contextîn care majoritatea coregrafilor de dans contemporan de la noiau eliminat complet dansul din demersul lor artistic, sau l-aumarginalizat, reducându-l la nivelul unei anexe, care însoŃeşte,eventual, mişcarea unor obiecte,care devin astfel adevărateleeroine ale «spectacolului ». A avutîntrutotul dreptate Florin Fluieraş,unul dintre reprezentanŃii acesteidirecŃii, când, la o întâlnirepetrecută nu demult la CentrulNaŃional al Dansului Bucureşti, aspus că dansatorii noştri de danscontemporan se regăsesc maicurând în formele de performancedin artele plastice ale anilor ‘60–‘70 –’80, decât în dansul de laNocturnele lui Miriam Răducanusau de la spectacolele companieiContemp. Fireşte, pentru că înspectacolele de dans contemporande atunci mişcarea era modalitateade exprimare a oricărei idei sautrăiri. Astăzi se teoretizează mult pe tema corpului, dar corpulşi posibilităŃile lui de expresie sunt reduse adesea la simpla luiprezenŃă ca obiect şi nu ca subiect care se exprimă pe sine. Înaceastă situaŃie, cei care practică această formulă de expresiescenică trebuie să îşi găsească o altă modalitate de a seprezenta pe ei înşişi, pentru că nu mai au acoperire atuncicând se denumesc coregrafi.

Andreea Tănăsescu, creatoarea spectacolului Exil înpământul uitării, este însă în mod cert o coregrafă, şi anume ocreatoare care ne-a propus o formulă complexă de spectacol,prin care a reuşit să ne transpună într-un univers poetic şitotodată tensionat. Un univers asemenea celui al creaŃiei şi alvieŃii lui Barbu Fundoianu – Benjamin Fondane, poetul,eseistul şi « intelectualul de o rară calitate umană », cum îlcaracterizează Mircea Martin, scriitor român de origineebraică, emigrat în FranŃa la începutul secolului XX şi ucis laAuschwitz în 1944. În România, s-au comemorat cei 65 de anide la moartea sa printr-o serie de manifestări culturale,simpozioane, colocvii şi numere speciale de revistă închinatelui, cărora li se adaugă şi acest spectacol al AndreeiTănăsescu, iar în FranŃa, Le Mémorial de la Shoah din Paris adeschis în octombrie o expoziŃie consacrată vieŃii şi opereisale, inclusiv a celei româneşti, cu dezbateri care vor durapană în ianuarie.

Aşa cum ne-a bucurat faptul că noul Teatru de Baletdin Sibiu a abordat una dintre tematicile culturale ale acestuian, prin Trilogia Ionesco, montată de Monica Fotescu UŃă, totastfel salutăm intrarea în sfera dansului a acelei dezbateri largeuropene, asupra creaŃiei şi vieŃii lui Barbu Fundoianu, prinspectacolul Exil în pământul uitării. De altfel, însăşi realizarealui este rezultatul unei încrengături culturale europene, fiind

conceput cu sprijinul Centrului NaŃional al Dansului Bucureşti,al Centrului de Cultură « George Apostu » din Bacău, dar şi alProgramului Cultural ElveŃia în România şi dezvoltat în cadrulunei rezidenŃe ArtistNe(s)t la Luxemburg, management-ul fiindasigurat de unul dintre cei mai buni coordonatori de proiectede la noi, Cosmin Manolescu. În acelaşi spirit, de cooperare acâtorva domenii ale artei scenice, spectacolul reuneşte dansul,interpretat de Vanda Ştefănescu, Andreea Tănăsecu însăşi,Sanno Momo Peter şi Valentin Stoica, cu textele rostite deactorii Alexandra IoniŃă şi Richard Bovnoczky şi cu omuleŃulmânuit de artistul păpuşar Ana Crăciun, cărora li se alătură, înstrânsă interdependenŃă, proiecŃiile artistului media ValiChincisan, scenografia cu trei semnături, Ana Crăciun, AndeeaTănăsescu şi Nela Voicu şi colajul muzical realizat de AndreiConstantinescu. Un lucru esenŃial este însă faptul că toŃi artiştiiimplicaŃi colaborează în aşa fel încât spectacolul este un totunitar, în care nu doar dansatorii ci şi actorii dansează, chiarremarcabil de bine, iar artistul păpuşar se integrează şi el, înunele momente, mişcării scenice.

Textele preluate din Barbu Fundoianu – BenjaminFondane – sunt interogaŃii şi strigăte ultimative, sentinŃe

necruŃătoare asupra stadiului încare ajunsese atunci omenirea şiîn care se află şi astăzi, şidureroase constatări, destinateneuitării: « Am avut un chip. Unchip de om » Şi acest chip nutrebuie să dispară, spectacoluldorindu-se a fi, şi reuşind a fi, « unstrigăt împotriva uitării ». Colajulmuzical, foarte bun, asociază ariide operă cu şueratul unorşrapnele, o muzică apăsătoare cuşlagăre care sunt departe însă de aaduce o notă serenă, întregulspectacol evoluînd într-o atmosferăîncordată, încărcată de nelinişte,hipertensionată. InterpreŃii seizbesc adesea de ziduri invizibile

dincolo de care nu pot trece, capetele omeneşti zboară prinscenă ca nişte mingii şi omuleŃul-păpuşe asistă la toateacestea, uneori fiind şi el antrenat în iureşul scenei. Partituriîntinse sunt încredinŃate Vandei Ştefănescu şi lui ValentinStoica, foarte buni dansatori de dans contemporan. Ultimuleste angajatul Operei NaŃionale Bucureşti, unde a făcut roluride prim balerin, dar în mod cert este precumpănitor dotatpentru formele de dans pe care le face în acest spectacol,după cum şi la Operă a excelat, pe o linie asemănătoare, înAcarul din coşmar, personaj din spectacolul Anna Karenina, încoregrafia lui Ioan Tugearu. Vanda Ştefănescu şi ValentinStoica, evoluând împreună sau fiecare separat, susŃin, cu liniaexpresivă a corpurilor lor, o parte însemnată a întreguluispectacol, cărora li se alătură toŃi ceilalŃi interpreŃi, formândîmpreună o echipă omogenă şi total dăruită ideii spectacolului.

Absolventă a UniversităŃii NaŃionale de Teatru şi FilmBucureşti, Andeea Tănăsescu a obŃinut licenŃa şi masterul încadrul departamentului “Art du Spectacle” al UniversităŃii Paris8, şi apoi doctoratul în muzică la Universitatea NaŃională deMuzică Bucureşti, prezentând spectacole, în calitate decoregraf şi dansator, la o serie de Festivaluri din România şidin străinătate. Spectacolul ei, desfăşurat de curând la CentrulNaŃional al Dansului Bucureşti, a scos din uitare - alături detoate celelalte manifestări din România şi din FranŃa - nunumai creaŃia şi viaŃa exemplară a unui om care nu şi-a salvatpropria viaŃă dacă prin acest gest ar fi trebuit să-şi sacrificelibertatea interioară, ci a scos din uitare şi posibilităŃile deexprimare ale corpului omenesc, instrument sensibil, capabilsă pună în valoare idei contemporane, deschizând astfel ocărare aparte în sfera mai largă a dansului de astăzi de la noi.

Liana TUGEARU


Recenzii

Solidar cu... muzicaRafaela CARABENCIOV

Nu demult a fost lansat, în foaierul sălii Capitol dinTimişoara, chiar înaintea celui de-al doilea concert simfonicsăptămânal al stagiunii abia deschise, volumul „Solidar cupodiumul de concert”, al muzicologului, dirijorului şi profesoruluiDamian Vulpe. Volumul, tipărit de Editura Marineasa, cu sprijinulfinanciar al Consiliului JudeŃean Timiş, a fost prezentat de cătredistinşii muzicologi timişoreni Rodica Raffai şi Ovidiu Giulvezan, înfaŃa unui public numeros. Ulterior am aflat că evenimentul a coinciscu debutul celui de-al 50-lea an de activitate didactico-muzicală alautorului.

MenŃionăm că acest volum este al doilea dintr-un ciclucare, deja din primăvara anului trecut, s-a soldat cu apariŃia titlului„Solidar cu scena lirică”. Dacă în primul volum autorul se referă lacronici, articole, prezentări, medalioane, portrete legate de operă şibalet, acum dânsul reuneşte un număr de 197 articole legate deactivitatea concertistică, în special cea realizată pe podiumulFilarmonicii. Aceste articole au fost publicate în decursul anilor1962-2008, în diferite cotidiane şi reviste (Flamura, Drapelul Roşu,Muzica, Actualitatea muzicală, Melos, Orizont, MeridianulTimişoara, Renaşterea bănăŃeană – cu suplimentul Paralela 45 şiFoaia diecezană). Primul articol a apărut îndecembrie 1962 şi a fost dictat la telefon,după cum este menŃionat în carte. Aceastaeste structurată în 5 capitole intitulate:„Cronici la Concertele filarmoniştilor”, „... şipuŃină istorie”, „Avancronici”, „Portrete” şi,ultimul, „Cronici la alte concerte”. În fiecarecapitol, articolele urmează firul cronologic alapariŃiilor, însă găsim şi câteva care n-auvăzut lumina tiparului, dar probabil că autorulle-a considerat importante pentru a pătrundeîn viaŃa muzicală timişoreană, şi nu numai.

În ce priveşte conŃinutul articolelor,remarcăm faptul că, în fraze cu topicăgermană uneori (care au farmecul lor!),autorul nu s-a sfiit să critice atunci când a fostcazul, chiar şi la mari artişti când au avutscăpări, scopul fiind consemnarea cât maiaproape de adevăr a evenimentului respectiv.

Din mărturisirile autorului, chiar cuocazia lansării (care sunau a promisiune!), amaflat că, în anul care urmează, ciclul „Solidar...” va fi continuat cu un volum desprecântarea corală, apoi despre învăŃământulmuzical (toate referindu-se, bineînŃeles, lazona Banatului), şi întregit poate chiar cu încăun volum în care ne va prezenta o serie dearticole apărute în limba germană în decursul anilor.

Nu în ultimul rând, remarcăm că acest gen de carte, destulde rar întâlnit, este foarte bine venit pentru documentarea istorică,pentru aceia care vor să cerceteze trecutul muzical al Timişoarei şisă întrevadă calitatea artistică a prestaŃiilor derulate în acest colŃde Ńară.

Daniela Vlădescu- îngerul

de pe umărul meuScrisă sub semnul verbului „a vrea”,

viaŃa Danielei Vlădescu, aşa cum esteprezentată „în parteneriat” cu IonMoldovan, s-a concretizat în câteva zeci depagini cu titlul „Îngerul de pe umărul meu”.

Aşa cum o poartă pe soprană princele mai îndepărtate colŃuri ale lumii,muzica ne duce în copilăria Danielei, cupantofiorii de lac, apoi la orele de canto, şipe scenă, la debut.

Pe parcursul cărŃii avem ocazia sădescoperim o Daniela Vlădescu sinceră,directă, surprinzătoare. Daniela Vlădescueste o persoană capabilă să înveŃe dingreşelile ei şi ale altora, să dea piept cuviaŃa aşa cum este ea, cu bune şi cu rele.Daniela Vlădescu se implică trup şi suflet întot ce face, şi acceptă provocările. DanielaVlădescu se bucură de cele mai simplelucruri, şi nu îşi ascunde bucuria. DanielaVlădescu are şi „un capitol fără titlu”, acela

al istoriei nescriseîn cuvinte, ci doarcu lacrimi,zâmbete, spe-ranŃe, amintiri. Deaceea DanielaVlădescu îşidoreşte săschimbe lumea încare trăieşte într-una plină dedragoste necon-diŃionată, cumeste dragostea eipentru public.Pentru că DanielaVlădescu ştie căatunci cândiubeşti orice-ar fi,nu poŃi oferi decâtce ai mai bun.

ZăriŃi un-deva, pe un umăr,un îngeraş? Caacela dinrugăciunea „Înger,îngeraşul meu”.Daniela Vlădescua învăŃat că„fiecare copil are

pe umărul lui un îngeraş care-l păzeşte detot ce e rău”, şi îl poartă cu ea la fiecarespectacol, unde interpretează împreunăariile, aducând fericire în inimile tuturor.

Norela Liviana COSTEA


Ardeleana

Şi orgile întineresc…

Anca Daniela MIHUł

Preocuparea tot mai acută pentru întinerire,revitalizare şi longevitate, care de o bună bucată de vremese face simŃită şi la noi în Ńară, pare a se răsfrânge în modîmbucurător şi asupra unor opere de artă şi instrumente faŃăde care specialiştii şi restauratorii manifestă un interescrescând.

Academia de Muzică Gheorghe Dima din Cluj-Napoca adăposteşte din 1994, în incinta sa, într-o salăfrumoasă, special amenajată, o orgă istorică Samuel Maetz,construită în 1819 şi provenită de la comunitatea evanghelicădin comuna Hoghilag, judeŃul Mureş. În acest spaŃiu şi cuacest instrument, îşi desfăşoarăactivitatea clasa de orgă, reînfiinŃată în1990, clasă condusă de Prof. univ. dr.Ursula Philippi, Conf.univ.dr. MariaAbrudan şi Lect. univ. dr. Erich Türk, treipersonalităŃi a căror activitate didacticăeste dublată de cea interpretativă,concertistică, desfăşurată cu succes înŃară şi în străinătate. Clasa de orgă estealcătuită din studenŃi pasionaŃi şiinteresaŃi nu doar de repertoriul muzicaldedicat acestui instrument, dar şi deproblemele legate de istoria şiconstrucŃia lui.

În anul 2009, conducereaAcademiei de Muzică a decisrestaurarea acestei orgi, care, după anide funcŃionare, avea nevoie de “îngrijirispeciale”. Astfel, lucrările de restaurareau început în octombrie 2009 şi audurat trei luni. Ele au fost efectuate deAtelierul de construcŃie de orgi şitâmplărie (C.O.T.) din Hărman, judeŃulBraşov, condus de domnul FerdinandStemmer şi doamna Barbara Dutli dinElveŃia.

Orga a fost demontată în piese componente.Tuburile au fost duse la atelierul de la Hărman unde au fostajustate şi apoi intonate la Cluj de dl. Ferdinand Stemmer, iarcorpul orgii a fost curăŃat de stratul de praf care s-a depus înani din cauza poluării. Re-intonaŃia este o muncă deosebit demigăloasă – am putea spune o adevărată artă! – care constăîntr-o remodelare sonoră prin care fiecare registru capătă uncaracter mai nobil.

StudenŃii clasei de orgă au fost prezenŃi în diferitemomente ale procesului de restaurare şi au beneficiat deexplicaŃiile extrem de interesante ale d-lui Stemmer şi aechipei sale, legate de construcŃia şi funcŃionareainstrumentului. Deşi privaŃi timp de trei luni de studiulindividual pe acest instrument, studenŃii au putut privi orgadintr-o altă perspectivă, pătrunzând pe o altă cale în taineleei şi s-au bucurat de un altfel de “curs” de adevăratămăiestrie artizanală.

Concertul inaugural organizat cu ocazia restaurării şire-intonaŃiei orgii istorice S. Maetz a avut loc în data de 24ianuarie 2010, în Studioul de orgă al Academiei clujene, iarafişul acestui eveniment îi anunŃa ca protagonişti peProf.univ.dr. Ursula Philippi, Conf.univ.dr. Maria Abrudan şiLect.univ.dr. Erich Türk. Din păcate, doamna Prof.univ.dr.Ursula Philippi nu a putut participa la concert din cauza uneigripe care nu i-a îngăduit să se deplaseze, iar prima audiŃieabsolută a piesei – Fantasia e fuga sulle pedale,aparŃinându-i regretatului profesor şi compozitor Dan

Voiculescu – pe care ar fi trebuit să o interpreteze a fostamânată pentru o altă dată. D-na Philippi a fost însăprezentă la eveniment printr-o foarte caldă scrisoare citită decolegul Erich Türk, scrisoare pe care a adresat-o echipei derestauratori, tuturor celor care au susŃinut realizarea acestuiproiect şi celor prezenŃi în sală la acea oră.

Concertul a fost deschis de Conf.univ.dr. MariaAbrudan care ne-a prezentat o impetuoasă versiune aminunatei Sonate în fa minor, op. 65 nr. 1 de FelixMendelssohn Bartholdy – o interpretare profundă cedezvăluia, pe de-o parte, o laborioasă muncă de înŃelegere asensurilor filosofico-muzicale pe care le conŃine aceastăpiesă, iar pe de altă parte, temperamentul şi dezinvolturaunei artiste deja mature şi experimentate.

După această adevărată “uvertură” festivă, a urmatalocuŃiunea Rectorului Academiei de Muzică, Prof.univ.dr.Adrian Pop, care a prezentat – cu minuŃia şi totodată cu

căldura celui ce ştie să semene şi să sebucure de creşterea roadelor – etapeleacestui proiect pe care l-a susŃinut şi l-aurmărit îndeaproape cu mult interes.

Concertul a continuat cu douăpiese aparŃinând unor universurimuzicale diverse – Preludiul şi Fuga înmi minor, BWV 533 de J. S. Bach şiKyrie (Plein jeu – Fugue sur la trompette– Récit de Cromorne – Trio à deuxdessus – Dialogue) din Ciclul “Messepour les Couvents” de FrançoisCouperin. Interpretarea guvernată deinteligenŃă, sobrietate, dar şi delicateŃeşi rafinament, a Lect.univ.dr. Erich Türkne-a prilejuit bucuria reîntâlnirii cuaceste bijuterii organistice.

Desigur, în această seară nuputea lipsi cuvântul celor care au readusla viaŃă acest instrument. Astfel, dl.Ferdinand Stemmer – o prezenŃăluminoasă, radiind pasiune, hotărâre,creativitate, bucurie – ne-a vorbit despremunca pe care a desfăşurat-o împreunăcu d-na Barbara Dutli şi întreaga sa

echipă la acest proiect, despre greutăŃile pe care le-auîntâmpinat, despre orele petrecute împreună cu studenŃii,despre întrebările şi problemele ivite pe parcurs, dar şidespre sprijinul de care s-au bucurat în instituŃia clujeană şidespre satisfacŃia pe care a adus-o această realizare.

Seara a continuat cu Passacaglia de G. Muffat,interpretată de Erich Türk, urmată de prezentarea unor foartepitoreşti imagini din activitatea de cercetare a clasei de orgăîntreprinsă asupra activităŃii constructorului de orgi SamuelMaetz.

Concertul s-a încheiat cu Toccata quinta (din Librodue) de Girolamo Frescobaldi în interpretarea MarieiAbrudan, o piesă care a pus în evidenŃă, o dată în plus,potenŃialităŃile timbrale şi valenŃele poetice ale orgii, pe dreptcuvânt denumită “regina instrumentelor”.

Festivitatea a fost încheiată cu o recepŃie oferită decătre cadrele didactice ale clasei de orgă, prilej de continuarea discuŃiilor, de împărtăşire a impresiilor şi a concluziilorîntr-o atmosferă convivială.

Restaurarea şi re-intonaŃia orgii istorice S. Maetz,poate fi considerată un succes, una din realizările importantedin anul 2009 ale Academiei de Muzică. OperaŃiunea a vizatcrearea unor condiŃii optime de studiu studenŃilor secŃiei deorgă şi totodată creşterea prestigiului acestei instituŃii prinexistenŃa aici a unui instrument valoros şi întreŃinut lastandarde menite să asigure un plus de calitatemanifestărilor artistice desfăşurate.


Concerte... sub lupă

Simfonic Enrique Batiz -Robert Bokor

Corina BURA

Spectacolul în alb al acestui început de an nu ascăzut cu nimic entuziasmul marilor iubitori desonorităŃi clasice, astfel că debutul lunii februarie aconsemnat şi apariŃia unor nume noi pe afişele

Studioului MihailJora: dirijorul deorigine mexicanăEnrique Bátiz şiv i o l o n i s t u lRobert Bokor,născut înregiunea Mace-doniei care acumse află peteritoriul ex-jugoslav. Cei doiartişti s-au întâlnitpe teritoriulmuzicii romantic-clasice, ale cărei

trăsături defi-nitorii străbat secolele. Dacă Uvertura laRuy Blas a fost scrisă de F. Mendelssohn-Bartholdydoar cu 10 ani înaintea opusului schumannian,Simfonia a III-a Renana (1850), aceleaşi forme clasiceşi suflu epic se vor regăsi şi în Concertul pentru vioarăşi orchestră elaborat de Aram Haciatuiran în 1940.Generozitatea unui astfel de program, în care melodicadezvoltată de fiecare dintre cei trei mari compozitori aretrăsături inconfundabile, răspunde fără îndoială dorinŃeifiecărui muzician de a-şi face cunoscute ştiinŃa şivirtuozitatea, prin aceasta înŃelegând că şi orchestraeste un instrument de mare complexitate, într-uncuvânt, talentul. În principiu Uvertura la Ruy Blas seîncadrează mai puŃin în stilul caracteristicmendelssonian. Tema principală, foarte dramatică (dominor), evocatoare de choral protestant are o oarecareinerŃie greu de legat cu fluiditatea celei de a doua idei şicu dezvoltarea ulterioară unde Mendelssohn seregăseşte, iar menirea dirijorului este tocmai aceasta,de unificare a discursului, în calitate de cunoscătorglobal al creaŃiei respective. Enrique Bátiz este un şefde orchestră al cărui palmares - peste 145 deînregistrări - cuprinde cicluri simfonice semnate deBeethoven, Brahms, Schumann, Ceaikovski, alături demuzică scrisă de Rahmaninov, Stravinski, Debussy şibineînŃeles Villa-Lobos, Rodrigo, Ponce şi muzică

mexicană. Deşi arta sa a fost descrisă de presa despecialitate ca fiind una impregnată de „vehemenŃă şientuziasm” , varianta propusă pentru Renana a fost maidegrabă una reŃinută. O expresie cu totul deosebită aînvăluit partea a patra, Feierlich, despre care chiarClara Schumann afirma că „... der vierte jedoch istderjenige, welcher mir noch am wenigsten klar ist; er istäußerst kunstvoll, das höre ich...”. Într-adevăr, parcă totinteresul dirijorului s-a concentrat pe aceste splendidepagini, pline de mister, cu vagi accente neliniştitoare.Partea a V-a, Lebhaft, a debutat în atmosfera unui finalde simfonie dar Coda a fost privată de acel „schneller“din măsura 299 care conduce spre o stretta furioasă cucare se termină lucrarea – un punct de vedere caresusŃine ideea unei focalizări pe mişcare anterioară.

Solistul serii, violonistul Robert Bokor, caredesfăşoară o intensă activitate şi în calitate de dirijor,poate fi considerat o apariŃie în care „se amestecăfarmecul şi misterul”. După un început mai puŃin sigur şiunele asprimi în succesiunile acordice, discursul şi-aregăsit făgaşul pe structurile melodice şi ritmice aleidiomurilor desprinse din ethosul armean. Frazele şi-aureluat supleŃea, iar ostinato-ul care domină şi asigurăamploarea narativa specifică spaŃiului în care a trăitautorul a stimulat solistul la descoperirea unor tuşe deculoare care să dea o mai mare varietate desfăşurării.Mişcarea secundă, graŃie dirijorului, a relevat maidegrabă atmosfera dramatică a poeticii muzicale,atitudine pe care Rudolf Bokor a redat-o cu multăsensibilitate, iar finalul a fost unul strălucitor şi deosebitde fluent. Tehnica solistului este în general foarte clară,cu o velocitate pe care şi-a etalat-o şi în bisul cuacompaniament de orchestră pe care l-a oferit : finalulMelodiilor lăutăreşti scris de Pablo de Sarasate. Esteevident că suntem în faŃa unui violonist care puneaccent pe virtuozitate şi lirism, iar interpretareaconcertului de Haciaturian confirmă aceste calităŃi.

Recenta prezentareîn Ńara vecină aConcertului pentruvioară şi orchestrăscris în 1953 deMiklos Rozsa (prolificcompozitor, printrealtele autorulcoloanei sonore dincelebrul film Ben-Hur) aratăataşamentul artis-tului faŃă de melosulcentral şi sud-esteuropean pe care îlpromovează cu multentuziasm.

Enrique Bátiz

Robert Bokor



CeaikovskiMilen Nachev/

Daniel GoiŃiCorina BURA

Cronica artistică a lui 2009 - an care va rămâneîn memoria culturii româneşti prin provocarea adusădeclinului economic de către acel minunat FestivalInternaŃional „George Enescu” - se încheia cu o searădestinată creaŃiei lui Ceaikovski. Prevestind aceastăiarnă, inspirată parcă din vastitatea câmpurilor ninse

ale stepei ruse, acelaşi alcătuitor enigmatic alprogramelor stagiunii bucureştene a repetat subiectulla sala Radio, de această dată avându-i dreptprotagonişti pe dirijorul bulgar Milen Nachev – invitatpermanent ale formaŃiilor orchestrei şi corului Radio –şi pe binecunoscutul pianist Daniel GoiŃi, unul dintrecei mai de seamă reprezentanŃi ai şcolii clujene.

Concertul s-a deschis cu Uvertura Anul 1812,un opus care urma să devină un fel de carte de vizitădestinată mai multor evenimente, până în cele din urmăales pentru inaugurarea ExpoziŃiei Industriale şiArtistice. Alcătuită dintr-o introducere şi cinci episoade,uvertura se dezvoltă pe baza celor două temeprincipale care ilustrează ethosul beligeranŃilor, melodiipopulare ruse şi La Marseillaise, încheiate apoteotic cuimnul imperial, întreaga lucrare găsindu-şi într-un felcorespondenŃa în beethovenianul Wellingtons Sieg –Schalcht bei Vittoria. Milen Nachev a imprimat o

energie deose-bită fluxuluimelodic, relie-fând în acelaşitimp accentelestilistice care punîn contrasttrăsăturile spiri-tuale specificecelor douănaŃiuni.

A urmatConcertul nr.1pentru pian şiorchestră, în sibemol minor, la elaborarea căruia Ceaikovski a lucrat înmai multe etape, început la Boston în 1875, ultimarevizuire având loc în 1889. În repertoriul pianisticacesta face legătura între literatura de gen scrisă deLiszt şi Rahmaninov, iar interpreŃii se găsesc în faŃaunei lucrări ce surprinde prin dinamism, simfonism,mare virtuozitate, bogăŃia procedeelor tehnice servindatât monumentalului cât şi efuziunii şi melodiciigeneroase. Aceste calităŃi s-au regăsit în pianistica luiDaniel GoiŃi, artistul căruia îi este atât de familiar acestsentiment al spaŃiului slav, evocat sincer, prin arcurisonore construite cu mult rafinament sau prin secŃiuniîncărcate de strălucire.

Prin bisul selectat din Stravinski, Daniel GoiŃi abucurat sufletul unul public dispus să înfrunte vremeanefavorabilă. Partea a doua a concertului a menŃinutexpresia aceleiaşi perioade a creaŃiei ceaikovskiene,cu Simfonia a IV-a în fa minor terminată în 1877.Lucrarea intensifică acele contururi ale ideii de Fatumcare străbat/e de fapt întreaga sa operă. Preocupat înparalel de elaborarea operei Evghenii Oneghin,corespondenŃa cu Nadejda von Meck - căreia îi şidedică simfonia - şi mariajul nereuşit, evenimenteleîncep să configureze ideea acelui implacabil carespulberă aspiraŃia spre fericire. Milen Nachev a realizatculori orchestrale de o mare diversitate,corespunzătoare stărilor sufleteşti extrem defluctuante, narate în acest fa minor plin de semnificaŃii:tristeŃi fără ieşire, angoase, aluzii la atitudini decăzute,sentimente nedefinite puse în contrast cu temeevocatoare ceva mai luminoase, amintiri, stări demelancolie sau calm, generate de bucuriile simple alevieŃii mediului Ńărănesc. Epica discursului muzical a fostreliefată prin impunerea unui tempo just, consistenŃăsonoră, gesturi de mare precizie şi o frazare încărcatăde expresivitate. Viziunea sa interpretativă s-aevidenŃiază printr-o frazare încărcată forŃă expresivă. Înprelungirea ultimilor acorduri vom asculta în viitorulapropiat Simfonia a II-a şi Simfonia „Manfred”...


Pagina corală

11

14 ani desuccese

Doina MOGA

PuŃine sunt formaŃiile artistice, destructură clasică, fie ele muzicale saudansante, care pot menŃine trează şinealterată atenŃia şi admiraŃia publicului,

după ce trece efectul primelor impresii –de regulă bune – ale apariŃiilor de debut.Şi mai puŃine sunt cele care nu numai cănu se afanisesc cu trecerea anilor, darchiar câştigă în calitate, prestanŃă şiprofesionalism. Rare sunt cele care, în

timp, polarizează în egală măsurăaprecierea melomanilor şi a specialiştilor,pentru evoluŃiile constant ascendente. Şiaproape unicat, este formaŃia care după14 ani de la naştere – timp în care acolecŃionat ovaŃii, premii naŃionale şiinternaŃionale, cronici laudative şi foartemulŃi fani – să trezească cu fiecare nouspectacol sau concert, respectul şiaprecierea ascultătorilor. Ea face partedin peisajul muzical bucureştean, este uncor academic, se numeşte „Divina

Armonie” şi, pe lângăcalităŃile menŃionate maisus, deŃine şi o foartelargă şi diversa paletărepertorială, o eleganŃă şidecenŃă în apariŃie,căldură în interpretare şitotală dăruire întălmăcirea muzicii. Maieste şi primul, dacă nuchiar singurul corparticular din România,patronat şi finanŃat de uncuplu remarcabil,respectiv Ilie Ionel şi

Paula Ciuclea, posesori ai unor diplome şidoctorate în domenii cu totul diferite demuzică, dar dăruiŃi cu o rară capacitate dea iubi, respecta şi promova necondiŃionato artă atât de magică.

Corul poate fi văzut şi ascultat înlocuri de mare încărcătură spirituală şi înmomente relevante pentru culturanoastră. În nenumăratele sale concerte,fie în România sau peste graniŃă, s-aremarcat atât printr-o Ńinută academică,cât şi prin grija, corectitudinea şi emoŃiacu care au fost conduse vocile – toatefoarte bune, solistice şi de ansamblu înacelaşi timp, toate lucrate cuminuŃiozitate, evidenŃiind caracteristicileparticulare ale repertoriului abordat: de lamuzica liturgică românească şiuniversală, la prelucrări folclorice, de lalucrări în primă audiŃie la piese clasice, dela muzica vocal – simfonică la opere desine stătătoare.

Este atent supravegheat deprofesionişti cu har şi bine păstorit dedirijorul Marius Firca. Ascultându-l din noude curând, la biserica Sf. Gheorghe Noudin Bucureşti, unde este în elementul lui,pentru că iniŃial a fost conceput ca un correligios (şi unde poate fi urmărit în fiecareduminică) mi-am reînnoit admiraŃia pentruel şi pentru diriguitorii lui care-i îmbină atâtde fericit calităŃile, cu păstrarea tradiŃieicorale româneşti. În acest an, împlineşte14 ani şi, pentru mângâierea sonorăaproape îngerească, îi felicit şi le urez„La mulŃi ani” !

“Eminesciana”Este remarcabilă iniŃiativa AsociaŃiei NaŃionale

Corale din România şi a preşedintelui ei, dirijorul VoicuEnăchescu, de a organiza mai multe concerte de muzicăromânească înglobate în programul stagiunii corale A.N.C.R.(2009-2010) şi dedicate marelui compozitor PaulConstantinescu, ca semn de omagiu şi preŃuire. Am asistat lao mare desfăşurare de forŃe artistice în cele 13 concertedesfăşurate până în prezent, în sens cantitativ dar şi calitativ.Corul de cameră ”Preludiu” şi dirijorul Voicu Enăchescus-au implicat cu dăruire şi profesionalism în realizarea unuirepertoriu variat, în general foarte expresiv, axat pe cele douădirecŃii – muzica clasică şi cea contemporană românească.

Fără a face o clasificare sau departajare valorică aformaŃiilor şi dirijorilor, am apreciat foarte mult talentul,profesionalismul şi discernământul dirijorului VoicuEnăchescu în alegerea repertoriului cel mai adecvat corului,pentru a-l pune în valoare şi pentru a da maximum deeficienŃă în sensul real al posibilităŃilor tehnice şi expresiveexistente. Alegerea repertoriului în general este o mare artă,pe care Voicu Enăchescu o deŃine perfect. Formatulconcertului a avut o structură tripartită: a început cu muzicaclasica românească – “Rugăciune” de Ioan D. Chirescu,“Sara pe deal” de Vasile Popovici , pentru a se încheia cu”Somnoroase păsărele” de Tudor Flondor şi “DorinŃa” deVasile Popovici, solist IonuŃ Pop.

Partea centrală a concertului – şi cea mai amplă – afost reprezentată de muzica corală contemporană şi aconŃinut lucrări de înaltă Ńinută artistică, le-aş numi“capodopere muzicale”, şi mă refer la “Floare albastră”(soliste Roberta Costin şi Monica Scurtu) a regretatuluicompozitor Vasile Spătărelu, lucrare de un profundromantism specific poeziei de dragoste eminesciene. “Visare”de compozitorul Dan Buciu, o lucrare de o rară sensibilitate şifrumuseŃe, în care textul coexistă cu muzica într-o îmbinare

subtilă a vocilor şi o măiestrie a scriiturii demnă de unadevărat maestru al artei corale româneşti. Felicia Donceanucu “Între păsări” te transpune în lumea mirifică a poeziei însine, dar şi în aceea pe care autoarea o are în sufletul săuaparte. Poemul coral “Flăcări şi RoŃi” (fragment) de CorneliuCezar este o lucrare devenită celebră datorită forŃeidramatice pe care o emană şi o dă conŃinutului de ideiracordat parcă la vibraŃia universală.

Un important punct de atracŃie al serii a fostimplicarea plină de farmec a actorului Eusebiu Ştefănescu,care, prin intervenŃiile sale între lucrările muzicale, adeseapline de umor, câteodată de sarcasm şi în contrast, demelancolie, a dat savoare întregului spectacol. A recitat cuhar un colaj de poezie Eminescu-Nichita Stănescu-GeorgeStanca, improvizând creator în perfectă armonie cuatmosfera textelor muzicale. De remarcat simbioza sau, maidegrabă, ideea de necesitate a confluenŃei artelor în scopulîmbogăŃirii (şi variaŃiei continue a) sensului complex al artelorsecolului XXI (Foto: Daniel Ivan).

Irina ODĂGESCU-łUłUIANU



O apropiereinedită:

J. Brahms – V. Timaru

Oana ANDREICA

Sala Studio a Academiei deMuzică „Gh. Dima” din Cluj-Napocaa găzduit, pe data de 14 decembrie2009, un recital cameral mai puŃinobişnuit, conceput din dorinŃacompozitorului clujean ValentinTimaru de a-şi alătura câteva dintrelucrările sale de corespondentelelor genuistice din creaŃia luiJohannes Brahms.

Cadrul intim al sălii clujene aoferit ambianŃa ideală pentru aasculta, în prima parte, cele Douălieduri pentru voce, violă şi pian,op. 91 (Gestillte Sehnsucht peversuri de Friedrich Rückert şiGeistliches Wiegenlied după Lopede Vega, în traducerea lui EmanuelGeibel) şi Sonata pentru violă şipian în fa minor (transcriere aSonatei pentru clarinet şi pian), op.120, nr. 1 de Johannes Brahms.Cei care au dat viaŃă partiturilorbrahmsiene au fost mezzosopranaMaria Pop, violistul Endre Guran şipianista Mihaela Gavriş.

„Asocierea cu Brahms pemulte coordonate”, menŃioneazăValentin Timaru în programul desală, „poate fi interpretată ca omare îndrăzneală, mai ales dacălucrările subsemnatului suntaşezate în imediata apropiere a lui,în cadrul unui recital de oasemenea anvergură. FaŃă decomplexitatea Sonatei pentru violăşi pian, o contrapunere a Sonateimele pentru violă solo apare ca oreplică destul de palidă. În schimb,faŃă de cele Două lieduri pentruvoce, violă şi pian ale lui Brahms,trebuie să mărturisesc faptul căciclul Harfă de vânt, conceput peversurile lui Adrian TarŃa, a fostgândit pentru a fi asociat într-unrecital, în primul rând datorităcomponenŃei mai puŃin obişnuite aacestui trio”.

Partea a doua a recitalului, în

al cărei program au figurat lucrărilelui Valentim Timaru, a prezentatpublicului, în primă audiŃie, pieseleDolce Dolcian pentru fagot şi pian(Cătălin Lup şi Mihaela Gavriş),Sonata per viola sola (sonate fürEndre solo) (Endre Guran) şi ciclulde lieduri Harfă de vânt (Maria Popşi Mihaela Gavriş) pe versurilemuzicianului, poetului şi pictoruluiAdrian TarŃa. Profunzime,complexitate, căldură şi apropierede ascultător: aşa s-ar puteacaracteriza, pe scurt, creaŃiile luiValentin Timaru. Deşi îşi găseşteseva în fondul arhaic bogat desorginte folclorică, muzica luiTimaru este înveşmântată într-oscriitură compoziŃională conformăcu tendinŃele moderne.

Am remarcat dedicarea cucare soliştii au abordat repertoriul:sunetul catifelat al fagotistului,timbrul cald şi pătrunzător almezzosopranei, logica muzicală aviolistului sau acompaniamentulelegant al pianistei. Se cuvine săfacem câteva referiri în plus laEndre Guran, colaborator mai vechial compozitorului clujean şi părtaşla ideea de a realiza acesteveniment. Interpretarea sa asurprins cu o sensibilitateextraordinară caracterul lucrărilorlui Valentin Timaru care, deşi nu aupus accentul pe virtuozitate, auimplicat o analiză atentă a laturiiinteriorizate a muzicii.

În acelaşi context, ValentinTimaru şi-a lansat proaspăta sa

carte Frumosul artistic şi faŃetelesale subiective (Editura GalaxiaGutenberg, 2009), prezentată decătre reputatul estetician ŞtefanAngi. „Gândurile aşternute pepaginile volumului”, spune ŞtefanAngi în alocuŃiunea sa, „sunt într-adevăr poetice, scrise într-un stileseistic pasionant, destăinuindWeltanschauung-ul artistic al unuicompozitor care, pe lângănumeroasele sale creaŃii artistice, a

delectat publicul consacrat inclusivcu tratate, cu studii, chiar cu eseurişi aforisme, despre problematica ceîl frământa şi îl frământă şi astăzi:aceea legată de statutul muziciicontemporane, implicit de eternaîntrebare Quo vadis musica?”.

ACTUALITATEA MUZICALĂ � Nr. 3 � Martie 2010 13


E cel mai bunşi

e al nostruDoina MOGA

Valentin Barteş este unnume din lumea baletului care deceva vreme s-a instalat tot maiconfortabil în atenŃia meaprofesională. La început, prinintermediul noutăŃilor aflate latelefonul fără fir, apoi datorită unorfilme cu spectacole pe care le-arealizat pe mapamond ca dansatorsau coregraf şi de curând, prinvizionarea „live” a orelor de studiupe care le Ńine cu membrii Teatruluide Balet din Sibiu şi bineînŃeles apremierei din ianuarie cu„Spărgătorul” lui Ceaikovski,spectacol ce se joacăîn continuare cu casaînchisă. „Face to face”am fost în toamnă, cuprilejul primei salecolaborări cu teatrulsus amintit, dar, l-amcunoscut propriu-zisluna trecută când amconstatat cu plăcere căartistul Barteş estefericit completat deomul Barteş: deosebitde agreabil, vesel,optimist, plin de umor,ordonat, exigent, cu unascuŃit simŃ aldetaliului, tenace şivisător în acelaşi timp.Profesional, ValentinBarteş este unpersonaj complex,interesant, surprin-zător, neconformist,merge mai mereuîmpotriva curentului(ceea ce apreciez înmod special la el), este timid şiflacără în acelaşi timp, reŃinut şiexpansiv, conservator şi inventiv. Aştiut ce, cât şi cum să-şiînsuşească din caracteristicilepopoarelor, Ńărilor pe ale cărorprime scene lirice a evoluat ca

solist: România, Serbia, CroaŃia,SUA, Japonia, alcătuindu-şi astfelun limbaj coregrafic inedit şiproaspăt care îmbinat cu „galeria”clasică pentru care are un real şismerit respect, dă o notă foarte

particulară partiturilor sale. Sunttentată să spun că în lucrările lui sedansează un clasic curat şi corect,dar cu accente japoneze, ceea cetrebuie să recunoaştem că e foarteoriginal. Dar cine este ValentinBarteş? A absolvit Liceul de

Coregrafie din Cluj Napoca în 1993timp în care obŃine şi medalia deaur la concursul naŃional de balet.Apoi, pentru un an e prim solist alOperei din Cluj. Între 1994 – 1996 îlregăsim ca solist al teatrelornaŃionale din Zagreb, Split(CroaŃia). Din 1992 până în 1998 afost invitat de onoare al companieide balet americană “WestcesterBallet Company” din New York. În1996 se mută în Japonia undeîncepe o carieră de artistindependent – coregraf şi regizor.În 2005 a fondat “Valentino DanceCenter” în Tokio unde, împreună cualŃi dansatori profesionişti proveniŃidin culturi şi şcoli diferite, oferăcursuri, workshop-uri şi spectacolede balet atât în Japonia cât şi înstrăinătate. Acum se află la Sibiu încalitate de coregraf şi maestru debalet, restituind şi oferind cugenerozitate ceea ce a învăŃatacasă şi respectiv ce a acumulat caexperienŃă în periplul lui prin lume,acestui colectiv tânăr, exotic şitalentat. Este un foarte bunmodelator de trupuri şi suflete, unexcelent model pentru generaŃiilecu care lucrează şi cele ce leurmează firesc. PuŃini sunt cei dinlumea artei care-şi lasă baltătreburile de prin alte colŃuri ale lumiipentru a veni acasă să pună umărulla dezvoltarea şi consolidarea unuiteatru. Aplauzele mele la scenădeschisă pentru înalta şi eleganta„săritură”.


Universitaria

Chopin, la Bucureşti

După 200 de ani şi după cea călătorit inclusiv în cosmos, labordul navetei spaŃiale americaneEndeavour, pilotată de un...polonez, Chopin a ajuns laBucureşti. Pururi tânăr, înfăşurat înmanta genialităŃii sale care l-apurtat peste veacuri, Chopin esteazi la fel de iubit, la fel de cântat, lafel de actual, în primul rând pentrupublic dar şi, fără îndoială, pentruinterpreŃi.

La fel de revoluŃionarprecum Studiul cu acelaşi nume,Chopin a transformat muzica pentrupian într-o expresie a romantismuluipur, coagulată în jurul ideilor detrăire exacerbată, de natură, defolclor, de naŃionalism, de reverie,

cantabilitate, virtuozitate, unicitate.Chopin a dispărut dintre cei viideparte de Ńara iubită şi sfâşiată lamasa istoriei de către marile puteri.Avea 39 de ani, la fel ca Eminescu.Odihneşte (întotdeauna sub o marede flori), alături de marile spiriteale culturii universale, în cimitirulPère Lachaise, la fel ca Enescu.Dar inima sa, cea care i-a dictatefluviile sonore transcrise apoi pehârtia cu portative, s-a întorsacasă, în iubita Polonie, fiindpăstrată în Catedrala SfinteiCruci din Varşovia, adevărat locde pelerinaj pentru iubitorii defrumos.

Pianist adulat în înaltasocietate pariziană, Chopin a

compus pentru el însuşi, pentruprieteni, pentru admiratori, avândmereu şi aproape în exclusivitate camijloc de expresie pianul (tangenŃialcombinat cu vocea sau cuvioloncelul). L-au tentat miniaturileinstrumentale, devenind maestrul

neegalat al acestor tipologii,îmbogăŃite cu genul botezat cunumele patriei sale (Poloneza),lucru aproape unic în muzică.Chopin a ales melodia ca mijlocprimar de expresie, îmbogăŃită şi

colorată cu o ornamentică de marefarmec şi de intensă încărcăturăemoŃională. A ştiut să valorificeritmurile populare poloneze sauardoarea, freamătul şi revoltainterioară, care i-au sugerat luiSchumann atât de poetica imaginea unor “tunuri ascunse sub flori”. Ungeniu, într-adevăr, în faŃa căruiaşi-au scos pălăria atât de mulŃimuzicieni, pictori şi poeŃi ai timpului,care se mândreau că îi suntprieteni.

Legăturile lui Chopin cuRomânia sunt foarte firave,concretizându-se în dragostea cucare l-a îndrumat în studiul pianuluipe talentatul Carl Filtsch (până lanedreapta acestuia dispariŃie la nici15 ani) şi în legăturile bidirecŃionalecu pianistul, compozitorul şi editorulKarol Mikuli. Indiferent de aceastăinconsistenŃă istorică, muzicieniiromâni au dorit să marcheze cumse cuvine momentul Bicentenaruluinaşterii marelui compozitor şipianist printr-o suită de evenimentedispuse pe parcursul întregului anşi susŃinute, majoritatea, deInstitutul Polonez, o instituŃieprietenă a muzicii şi care a doveditun devotament şi o energie demnede invidiat în promovarea imaginiiculturii Ńării pe care o reprezintă.

Universitatea NaŃională deMuzică Bucureşti nu a rămasimpasibilă, implicându-se înrealizarea mai multor evenimente,dintre care probabil cel maispectaculos a fost mini-festivalulInternaŃional CHOPIN 200, realizatde Centrul de ExcelenŃă, desprecare puteŃi citi mai multe amănunteîn reportajul din paginile următoare,semnat de Corina Bura. (M.C)

CHOPIN 200, la Ateneul Român,cu Matei Varga şi Alexandru Ganea în faŃa Orchestrei Universitaria

Ateneul Român a fost luat cu asalt de melomanii doritori deasculta, chiar şi în picioare, cele două Concerte chopiniene


UniversitariaDe ziua lui, marelecompozitor şi pianistpolonez a fost aniversat,la Bucureşti, în cadrulFestivalului InternaŃional

Chopin 200Corina BURA

Globalizarea, politică alecărei efecte pe termen lung suntfoarte contestate pe segmenteimportante ale vieŃii planeteinoastre, produce uneori şi rezultatebenefice omenirii. De câtevadecenii, organismele internaŃionalecare se ocupă de patrimoniulcultural universal au lansat proiectecare celebrează anual prinfestivaluri, concursuri, expoziŃii saualte forme de manifestare, opera,implicit viaŃa figurilor care au ridicatprin geniu faima spaŃiului în cares-au născut. Emblema centrală aanului 2010 o reprezintă chipul luiFryderyk/ Frédéric Chopin, pianist şicompozitor, născut în Polonia la1 martie 1810 din tată francez şimamă poloneză, dispărut prematurîn FranŃa (1849). Dacă Parisul,Capitala culturii Terrei, în al cărui

celebru aşezământ Père Lachaiseodihneşte Chopin, reprezintă scenacare omagiază zilnic câte ceva forteimportant, Varşovia, în special,conturează importanŃa şi adevăratadimensiune a personalităŃii acestuicelebru compozitor romantic pentrucultura şi fiinŃa poporului polonez.Prin reflex, aceste evenimenteproduc reverberaŃii şi în activitateasusŃinută a Institutelor poloneze de

Cultură, cel din România implicatprintr-un proiect îndelung pregătit încolaborare cu Centrul de ExcelenŃăal UniversităŃii NaŃionale de Muzicădin Bucureşti condus de prof. univ.dr. Mihai Cosma. Au răspunssolicitării reprezentanŃii tradiŃionalimedia RadioRM şi RadioRC, aiFilarmonicii „George Enescu” , aiUCMR-ului şi ai Teatrului deOperetă „IonDacian”, care, demai mulŃi aniiniŃiază colaborăricu UMNB.F e s t i v a l u l ,desfăşurat îndouă zile pline(27-28 februarie)s-a concentrat pepatru direcŃii:1. Masterclassde interpretarepianistică sus-Ńinut de prof. univ.dr. Alicja Paleta-Bugal de laUniversitatea de Muzică „FryderykChopin” din Varşovia; 2. SimpozionInternaŃional de Muzicologiecoordonat de prof. univ. dr.Valentina Sandu-Dediu (dis-cursuri, expoziŃie şi lansare decarte, cu participarea unor interpreŃişi actori), 3. CreaŃie – materializată

într-un recital la carealături de câteva opusurireprezentative ale creaŃieichopiniene s-au prezentatParafraze contemporanedupă Chopin, în p.a.a.,ineditul fiind adus deansamblul celor 3 pianepentru care au fost scrise,în interpretarea autorilor:Dan Dediu, AdrianLeonard Mociulski,Andrei Tănăsescu şiLivia Teodorescu-

Ciocănea, cărora s-au alăturatVerona Maier, Valentina Sandu-Dediu, Mihai Măniceanu, AlinaBalaban (prezentă şi în prima partea manifestării cu Grande ValseBrillante op.1 şi Nocturna nr. 20 îndo # minor op. posthum ), EliodoraFalan şi Ieronim Buga. Lucrările audezvăluit nu numai percepŃia pecare stilul şi stilemele „Chopin”,

transcendente, aparŃinătoare„domeniului fabulos”, au influenŃatnu numai scriitura ci şi caracterulevocator prin care s-a relevattemperamentul acestor compozitoriai zilelor noastre. Partea a doua arecitalului a început cu ShoppingChopin, o suită de 5 (6- PromenadeIII, două măsuri! ) mişcări cu titluricare fac jocuri de cuvinte rafinate :

Paul O’Ness Jeans, Food for Dogs,Wall-Tz - Paper şi GersChopwIN,care incorporează mici citate,ornamentică, alcătuiri à la manièrede, flashuri (din studiulRevoluŃionarul ş.a.), în alte stiluri,unificate de sonurile Promenade-lor,asemenea altei suite celebre pentrupian. S-au conturat trăsăturilestilului pianistic caracteristicecompozitorului Dan Dediu care aufost nu de mult evidenŃiate şi înprogramul unui portret componisticdedicat cu precădere muzicii pentrupian la 4 mâini (Fulgor, Fantasiafantomagica sul nome B.E.C.H. sauIdile şi guerille) - multă fantezie,admirabile proporŃii şi bun gust.Recitalul a continuat cu Omagiu luiChopin, scris de A. L. Mociulski,mai festiv, cu un aer monumentalcare evocă spaŃiul catedraleiprintr-o mare varietate şisuprapunere ritmică aplicate unordesfăşurări cu tentă minimalistă,creând o atmosferă gothică în spiritboelmannian. ÎnlănŃuirile specificemuzicii franceze, planuriledesprinse din arsenalul organisticde aluzie lisztiană care epuizeazăcele cinci octave din scriituraspecifică arsenalului virtuoz al luiChopin, toate realizează unambient sonor specific în care

Alicja Paleta-Bugaj, la Masterclass

Alina Bottez


Universitariaacesta din urmă a trăit, a iubit şi,mai ales a creat.

Cea de a treia parafrază s-aplasat în zona psyche-ului, auniversului interior mai greu desondat, în care subiectivul poatedeveni tiranic. Se spune că viaŃa luiChopin a dat naştere unuiimpresionant număr de biografiiromanŃate. Înzestrarea samultilaterală, educaŃia aleasă,dragostea faŃă de patrie, de natură,preŃuirea marilor săi contemporani(Liszt, Schumann, Mendelssohn,Berlioz, Rossini, Clara Wieck s.a.)dezamăgirile provocate de uniiconfraŃi (pe care istoria muzicii îi vaconsemna doar pentru că s-au aflatîn preajma sa), binefăcători, figurileprimelor iubite sau relaŃiainteresantă şi necesară cu G. Sandşi salonul ei, discipolii, dublează oexistenŃă agitată în sine, frământatăde creaŃie, progresiv traversată de

anxietate, în final un trup atacat deo maladie la vremea aceea

incurabilă, iată câteva direcŃii carese pot descifra în Lumea de ieri,scrisă de Andrei Tănăsescu.Conform tehnicii de lucru pe care osolicită para-fraza,acele obligatorii şiidentificabile frag-mente carereprezintă pre-textul (în specialcele 2 minusculeextrase din Valsulop.18 nr. 1)încadrate de inter-venŃii sumbre -fascicule sonoreîntr-o dispoziŃiecvasi punctualistă– apar de multeori suprapuse şisensul lor armonic se destramă, sedizolvă în cromatism şi derizoriu,

căpătând accente uneori groteşti.Lumea de ieri se dezvoltă pe maimulte secŃiuni contrastante care, pelângă aluzia sonoră, preiau dinelementele tehnice ale pianisticii luiChopin, în special coloraturi, aceleornamente neobişnuit de bogate,cărora Andrei Tănăsescu le extindeambitusul şi le suprapune pe maimulte niveluri, obŃinând niştecâmpuri disonante menite a trezistraniul şi angoasa. Aspectelelegate de satiric sunt realizateprintr-o schimbare ritmică în careelementele dansante ale valsuluisunt transformate într-un fel defrench cancan de mare virtuozitate.În fine, ultima secvenŃă introduce şidouă timpane, iar discursul estecondus spre un vals-final dezlănŃuit,care în muzica contemporană poatefi sinonim cu „ivresse”. Şi cumseara era pe sfârşite, Livia

Teodorescu – Ciocănea a propus ofantezie pentru 3 piane dupăNocturna op. 27 nr. 2 în Re b major,intitulată Nocturniana, carepăstrează acel conŃinut privitor la„ipostazierea diverselor stărisufleteşti prilejuite de noapteaeliberatoare”, cum formula CarmenManea în volumul Eternul Chopin.Compozitoarea preia aceeaşi ideeprincipală a Valsului pe care otranspune şi supune unei prelucrăricontrapunctice care va amplificadramatismul desfăşurării. Preluăriledin RevoluŃionarul sau alte micicitate, ghirlandele ornamentelor,toate vor fi supuse aceluiaşi procesde destrămare prin cromatism sau,dimpotrivă, de concentrare până la

Livia Teodorescu, Alina Balaban şi Andrei Tănăsescu

Dan Dediu,“un Chopin al zilelor noastre”

Gabriel Croitoru,cântând Chopin


Universitariacluster. Colectivul pianiştilor interpreŃi a fost ovaŃionatde o sală arhiplină (şi numai cei care cântă pe podiumulsălii UNMB-ului ştiu ce critic poate fi publicul acesteiinstituŃii!), împreună cu ceilalŃi distinşi participanŃi:

violonistul Gabriel Croitoru (în Mazurca op. 67 nr. 4transcrisă de Fritz Kreisler), soprana Alina Bottez (culiedurile interpretate în poloneză: Śliczny Chłopiec,Wojak şi Czary), acompaniaŃi de conf. univ. dr. CarmenManea, directoarea proiectului, autoarea singuruluiciclu de volume dedicate lui Chopin din muzicologiaromânească. 4. FestivităŃile s-auîncheiat cu concertul simfonic depe scena Atheneului Român, undeau fost programate cele douăConcerte pentru pian şi orchestră,op.11 (1830) şi op. 21 (1829)avându-i ca solişti pe ViniciuMoroianu şi Matei Varga,acompaniaŃi de orchestra„Universitaria” a UNMB, condusă deAlexandru Ganea. Evenimentul areprezentat un moment rarissim, încare publicul s-a bucurat desubtilităŃile unui romantism atât deelevat care străbate muzica acestorlucrări concertante. Cu toate că elesunt scrise doar la un interval de unan şi păstrează acelaşi tipar formal,cele două opusuri sunt destul dediferite din punctul de vedre al conŃinutul emoŃionalasemenea celor doi interpreŃi care le-au dat viaŃă înseara respectivă. În general V. Moroianu este adeptulunor construcŃii care vizează arcuri melodice de mareîntindere, cărora le aplică o dinamică pe măsură. Cutoate că este o natură foarte sensibilă, în faŃa pianuluisimte nevoia de „clasic”, de echilibru, ceea ce îiserveşte foarte mult susŃinerii tehnice, solicitată extremîn Concertul în mi minor, unde, practic pe suprafeŃeextinse nu există nici un respiro, totul desfăşurându-seîntr-un tempo extrem de rapid. Poetica mişcăriisecunde, cu linia încărcată de cantabilitatea expresiei

belliniene a fost realizată cu maximă fineŃe. Finalul areiterat aceeaşi strălucire pe traseul său capricios, à laCracovienne, condus spre cea mai luminoasătonalitate, triumfătorul Mi major, într-o realizare de

excelentă virtuozitate. Bisul, Lento con granespressione în do # minor, o nocturnă defapt, într-o variantă nespus de inspirată aîncheiat performanŃa lui Viniciu Moroianu.

Finis coronat opus, Matei Varga înConcertul nr. 2 a demonstrat afinităŃideosebite cu lirismul atât de special aluniversului chopinian: o concepŃie care s-acentrat pe desene mai scurte, zvelte, cuornamente care aveau consistenŃă fără a-şipierde nicidecum supleŃea. Îmbinările dintresunetele constitutive ale frazei şi coloraturiau fost perfect armonizate, totuldezvoltându-se firesc, cu o desăvârşitănaturaleŃe. EvoluŃia lui Matei Varga a fostdeosebit de integrată, un fluid sonor de oexcepŃională calitate învăluind salaAthenului. Valul de aplauze au mai „smuls”

2 bisuri, Preludiile nr. 15 şi 24, oferite cu generozitatede solist. Şi, aşa cum se cuvine, pentru a încheiarevenim cu Aria da Capo, înŃelegând prin aceasta săevidenŃiem, dacă mai este nevoie, organizareaexcelentă a acestui festival, pornind de la sponsorizare,

publicitate, concepŃie grafică şi toate celelalte,supravegheate în cele mai mici amănunte de cătredirectorul artistic al Festivalului, muzicologul MihaiCosma. Asemenea evenimente, a căror calitate esteatent supravegheată, puse în valoare de strategii foartebine gândite, vor schimba în timp optica asupraînvăŃământului muzical românesc destul de greuîncercat de nesfârşitele integrări şi tranziŃii.

Viniciu Moroianu, la repetiŃie

Matei Varga, acompaniat de orchestra de studenŃi


Punctul pe j... azz

O lacrimă pentru Kamo

Florian LUNGU

Dintre nativii lunii decembrie, trei personalităŃiale jazz-ului autohton au venit pe lume în ultima decadăa acestei luni: Iancsi Körössy (26 decembrie), PeterHerbolzheimer (31 decembrie) şi timişoreanul BelaKamocsa, care aniversa la finele anului trecut şasedecenii şi jumătate de viaŃă, dintre care trei dedicatemuzicii. Născut în Oradea, la 24 decembrie 1944, darstabilit în Timişoara, absolvent al FacultăŃii deConstrucŃii, Bela Kamocsa s-a numărat printre membrii

fondatori ai grupului „Phoenix”, alături de NicuCovaci, Florin Bordeianu, Pilu Ştefanovici şiClaudiu Rotaru, cei care au dat la iveală atât deapreciatele piese „Hei tramvai” („Vremuri”), „Canarul”,„Nebunul cu ochii închişi” de la finele anilor ’60.

În 1971, Bela Kamocsa „a schimbat rock-ul cujazz-ul” – după cum însuşi mărturisea. S-a alăturat, cainterpret la ghitară bass, pianistului Paul Weiner şibateristului Pupa Hromadka într-un faimos trio al aceleiperioade (devenit quartet prin asocierea flautistuluiLiviu Butoi, în această componenŃă fiind înregistratLP-ul Electrecord „Spirale”). Grupul purta şi numele„Gramofon” care, în a doua jumătate a anilor ’70, afuncŃionat în formula Doru Apreotesei - instrumenteelectronice cu claviatură, Liviu Butoi - flaut, MişiFarcaş - baterie şi desigur, Bela Kamocsa - ghitarăbass.

O nouă ipostază a înfăŃişat-o pe scene BelaKamocsa din 1981, când a început a evolua ca solistvocal şi ghitarist, în duo cu bass-istul Johnny Bota. Cuacelaşi coechipier de care l-a legat o lungă prietenie şi

o fructuoasă colaborare, Bela Kamocsa a întemeiatapoi „Bega Blues Band”, celor doi membri de bazăalăturându-li-se pe parcurs alŃi componenŃi, precumMircea Bunea - ghitară, Mirel Butoi - baterie, ToniKühn - claviaturi, Veronica LuŃă - vocal. Ei şi-au înscrisnumele pe genericul primului CD al formaŃiei (şi înacelaşi timp primul album de blues din România) numit„Blues de Timişoara”, lansat în ianuarie 1996. Grupul aactivat fără întrerupere, pe scene de club, concert şifestival în toată Ńara, fiind invitat şi peste hotare înGermania, FranŃa, Ungaria. În formula de componenŃăcea mai cunoscută, „Bega Blues Band” i-a cuprins peBela Kamocsa, Johnny Bota şi pe Lică Dolga -baterie (pe lângă aceşti titulari fiind invitaŃi ocazional alŃiinterpreŃi precum ghitaristul ungar Gyarfas Istvan,tinerii Lucian Nagy – saxofonist din Arad şi MariaChioran – vocalistă din Timişoara), trio-ul realizând în2002 cel de al doilea CD, intitulat „Te sponsorizez”.

Juriul „Galei Premiilor de Jazz” organizată deSocietatea Română de Radiodifuziune a atribuitPremiul pentru blues grupului „Bega BluesBand” recompensînd interesantul proiect „De laGershwin la Sting” pus în pagină scenică laBucureşti, în ianuarie 2004, împreună cu Bigband-ul Radio dirijat de Ionel Tudor (după ce, întoamna lui 2003 fusese prezentat public încooperare cu Filarmonica timişoreană, imortalizatîn albumul „Bega Blues Band – Live” editat în2004).

Să nu uităm că acelaşi Bela Kamocsa a fostiniŃiatorul şi principalul organizator al „GalelorBlues – Jazz” din Timişoara (ajunse în octombrie2009 la ediŃia a XIX-a), că el s-a implicat nu doarca interpret în primele ediŃii ale FestivaluluiInternaŃional de Jazz de la Gărâna, că în anii ’90a realizat multe emisiuni muzicale de Ńinută pentrustudioul teritorial timişorean al Televiziunii

Române, că acelaşi neobosit demiurg de evenimenteartistice s-a impus ca iniŃiator şi director artistic alFestivalului de Blues de la Timişoara din 2008, alFestivalului „Jimbo-Blues” din Jimbolia (organizator– primarul Kaba Gabor), ca şi al Festivalului de Bluesde la Lugoj (a cărui primă ediŃie a avut loc în zilele de20 şi 21 februarie 2009, organizată de Casa de CulturăMunicipală din localitate). Să menŃionăm, deasemenea, cel mai recent album de până acum algrupului, numit „Vechituri noi” (New Standards). Pentruaportul lui viu la emanciparea vieŃii muzicale bănăŃeneîn domeniile rock-ului, ale jazz-ului şi blues-ului, BelaKamocsa a fost distins cu titlul de „CetăŃean de onoareal municipiului Timişoara”.

Probabil că şi alte intenŃii şi dorinŃe beneficerodite din spiritul său mereu activ, iscoditor, îşi aşteptaurândul la o meritată concretizare – dar... spre imensulregret al celor care l-au preŃuit şi respectat, Kamo atrecut în nemurire la 14 ianuarie 2010, răpus de unnecruŃător cancer. Amintirea faptelor sale de bine vorînfrunta timpul, moda. uitarea...

BEGA BLUES BAND: Lică Dolga,Johnny Bota, Bela Kamocsa

Corina Chiriac înrochie de mireasă

Elena PÂRŞU

Dintr-o familie de reputaŃi artişti(compozitorul Mircea Chiriac şi Elisabeta Chiriac,ambii foşti profesori la Conservatorul „CiprianPorumbescu”) nu se putea naşte decât o artistăveritabilă. Şi completă! Aşa cum este Corina Chiriac,actriŃă (a absolvit IATC, clasa prof. ConstantinMoruzan şi Mihai MereuŃă), interpretă de muzicăuşoară, textier, compozitor, prezentator de emisiuni,realizator TV. Absolventă a Şcolii de Muzică Nr. 1(clasa vioară-principal/pian-secundar) la clasa prof.George Manoliu şi asistenŃi Petre Munteanu şiIlarion Ionescu-GalaŃi, apoi a Liceului Special deMuzică nr. 1 (vioară) şi a Liceului „NicolaeBălcescu”, unde a urmat cursurile clasei a XII-a, elevaCorina Chiriac cucerea în 1965 la concursul „Debuturi”de la Casa de Cultură a StudenŃilor, Premiul dePopularitate cu două compoziŃii proprii şi melodia „PeValea Prahovei” de George Grigoriu, preşedintelejuriului. La IATC a fost colegă de generaŃie cu GeorgeMihăiŃă, Florin Zamfirescu, Gelu Colceag, TamaraCreŃulescu, MirceaDiaconu sauŞtefan Velniciuc şia debutat la Teatrulde Comedie înpiesa „Sfântul” deEugen Barbu, înregia SandeiManu. Ce a urmat,se ştie sau mă rog,se ştie atâta cât potcuprinde peste 40de ani de carierăartistică, mii despectacole şi sutede şlagăre lansate până acum. Melodii nemuritoarescrise special pentru ea de toŃii marii compozitori şitextieri români, dar şi piese scrise sau compuse de eaînsăşi.

Cine nu fredonează şi-acum „Inimă nebună”(Vasile Veselovschi/ Mihai Maximilian), “StradasperanŃei” (Vasile Veselovschi/ Mihai Maximilian),“Inimă, nu fii de piatră” (Edmond Deda/ Harry Negrin),“Inima ta” (Horia Moculescu/ Mihai Maximilian), “Labalul de sâmbătă seară” (Ion Vasilescu/ Aurel Felea),“Tangoul dragostei” (Camelia Dăscălescu/ EugenRotaru), “Parfumul străzilor” (Radu Şerban/ AurelStorin), „Vino, iubire, înapoi” (Ion Cristinoiu/ AurelStorin), „O clipă de sinceritate” (Ion Cristinoiu/ DanielaCrăsnaru), „Ne cunoaştem din vedere” (Corina Chiriac/Eugen Rotaru), „Uită nostalgia” (Ion Cristinoiu/ MihaiDumbravă), „Mama, doar mama” (Marius łeicu/ EugenRotaru), „Ce mică-i vacanŃa mare” (Ion Cristinoiu/Eugen Rotaru) sau „Păi de ce?” (Horia Moculescu/Mihai Maximilian)?! Cum să uităm şi cum să nu neamintim de numai câteva din piesele compuse de

Corina Chiriac peversurile sale sau aleunor mari textieriprecum MihaiMaximilian şi EugenRotaru – „Necunoaştem dinvedere”, „PermiteŃi?”,„Rămâne o artistă”,„Dragostea-i un bobde rouă”, „Nu-mi ceresă plec”, „Deschidfereastra”, „Să nu lespui că ne iubim”,„Noapte bună, pemâine” sau „Baladalocatorului meu”.

Corina Chiriacmerita de multă vremeun concert precum celsusŃinut la Sala

Palatului cu ocazia lansării albumului de autor alcompozitorului Nicolae Caragia, „O rochie de mireasă”.InvitaŃi pe scenă alături de vedetă au fost Marcel Pavel,Cătălin Crişan, tinerele soliste Irina Popa (TrofeulFestivalului Mamaia 2008) şi Loredana Ciobotaru(Locul I şi Premiul Special la SecŃiunea Interpretare laFestivalul Mamaia 2009), Bogdan IoniŃă, actorul HoraŃiu

Mălăele, compozitorul Nicolae Caragia,Fanfara “Valahia”, Corul “Appasionatto”,Gelu Voicu şi Taraful “Lăutarii dinTeleorman”, orchestra “Fantasy Band”şiun trio surpriză – Cătălin Josan(câştigătorul primei ediŃii a emisiunii-concurs Megastar de la Prima TV), IvanCaragia (Premiul SocietăŃii Române deRadiodifuziune, SecŃiunea CreaŃie laFestivalul Mamaia 2009) şi PavelAlexandru Parfeni – Pasha (TrofeulFestivalului International de MuzicaUşoară “George Grigoriu”, Brăila, editia2009 şi Premiul I la Festivalul MAMAIA2009, SecŃiunea CreaŃie). A fost o

surpriză de care Corina nici măcar nu a ştiut până lamomentul spectacolului, pregătită de compozitorulNicolae Caragia. Grupul alcătuit (ad-hoc) din cei treitineri, talentaŃi şi laureaŃi interpreti Cătălin, Pasha şiIvan a interpretat “Corina, Corina”, o piesa superbădedicată cântăreŃei şi compusă de Nicolae Caragia, peversurile soŃiei sale, textiera Dana Doroftei.Spectacolul-maraton s-a întins pe pe durată de pestetrei ore şi datorită “întreruperilor” fanilor de toatevârstele care i-au oferit Corinei Chiriac zeci de buchetede flori. Vedeta a fost din păcate nevoită să scurtezeprogramul cu 20 de minute şi să renunŃe la apariŃia cualte două Ńinute vestimentare, doar pentru ca spectatoriisă mai poată prindă ultimul metrou către casă. A oferitînsă publicului un final de senzaŃie, cu apariŃiainterpretei îmbrăcată în rochie de mireasă, o creaŃiesemnată special pentru ea de Doina Levintza şiinterpretarea cu bis a piesei “O rochie de mireasă”. Ceacare a dat numele concertului aniversar şi al celui mainou album ala său.

(Foto: Ioana ChiriŃă www.ioanachirita.ro)


Pe scene

cu N. Caragia

Woodstock... la Bucureşti

Florin-Silviu URSULESCU

AgenŃia Vreau Bilet (condusă de Pepino Popescu) seremarcă permanent prin organizarea unor evenimente cusolidă încărcătură artistică, fie muzicale, fie teatrale Iată,agenŃia (alături de Christian Ratcher) ne-a prilejuit întâlnireacu legendara formaŃie engleză Ten Years After.

În deschidere i-am revăzut pe sibienii de la Riff, ceamai veche formaŃie românească cu activitate permanentă(căci mai vechii Phoenix concertează sporadic); grupulmarchează 40 de ani de la înfiinŃare printr-un turneu naŃional

(demers rarisim în ziua de astăzi) – prilej cu care îşipromovează al 10-lea album (altă performanŃă) –Ambuscada. Ca de obicei, formaŃia condusă de FlorinGrigoraş a oferit un show impecabil, cu durata de 52 deminute, axat pe stilul solid blues-rock pe care nu vrea să îlpărăsească în favoarea unor sonorităŃi comerciale(aşa cum au procedat alte formaŃii de top), stilbazat pe hit-uri vechi, dar şi cu piese mai noi. Unsemn îmbucurător: chiar şi cei care nu lecunoşteau repertoriul i-au ovaŃionat la final.

După o scurtă pauză necesară pentruschimbarea aparaturii, pe scenă şi-a făcut apariŃiagrupul britanic, popularizat şi printr-o prestaŃiefaimoasă la festivalul de la Woodstock, cel care aschimbat percepŃia tineretului asupra vieŃii şimuzicii. Celebra formaŃie a intrat pe scenă înuralele publicului, salutându-l în limba română, însemn de respect, după care a dat startul unuirecital de aproape două ore. Am ascultat piesedesprinse de pe cel mai recent LP – „Evolution”,ce dă şi numele turneului, şi cântece precum“Working On The Road”, “I Woke Up This Morning”,“King Of The Blues”, “Hear me Calling”, “I’mComing On”, “50.000 Miles Beneath My Brain”,“Slip Slide Away”, “I Can’t Keep from Crying Sometimes”,“Reasons Why”; “Choo Choo Mama”; nu au lipsitmegahiturile “Love Like A Man”, “I’d Love To Change TheWorld”, “Good Morning Little Schoolgirl” şi “I’m Going Home”.

MulŃi credeau că fără fostul lider, carismaticul Alvin

Lee, showul nu va mai suna ca… altădată. S-au înşelat -tânărul Joe Gooch nu e cu nimic mai prejos decât celebrulînaintaş şi a dovedit-o din plin, atât vocal cât şi chitaristic.Despre ceilalŃi trei componenŃi, ce să spunem… O energieincredibilă, în ciuda vârstei: o secŃie ritmică compusă din doifoşti colegi de şcoală acum... 50 de ani! - Leo Lyons – unbasisit comunicativ şi plin de vervă şi Ric Lee – bateristpercutant şi atent, alături de Chick Churchill – virtuoz discretal claviaturilor. Fiecare a susŃinut câte un moment solistic, întradiŃia rockului “clasic”. De remarcat că cei 3 “veterani” suntextrem de mulŃumiŃi de cooptarea lui Gooch în urmă cu 7 ani.Decor strălucitor, sound perfect, lumini atractive, completândmuzicalitatea fără cusur. După ce a trecut printr-o perioadămai dificilă, formaŃia a revenit treptat în prim plan, susŃinândpeste 200 de concerte în fiecare an, fiind invitată, în calitatede headliner, la toate festivalurile importante de blues-rock.

Atmosfera a devenit incendiară, iar după bis-urile derigoare, artiştii s-au dovedit nu numai muzicieni de top ci şipersonalităŃi calde, pozitive: nu s-au grăbit să se întoarcă lahotel, oferind autografe pe tricouri, CD-uri, hârtiuŃe, pânăspre miezul nopŃii.

Am prezentat multe formaŃii de-a lungul vremii dar nucredeam că voi reuşi vreodată să prezint o formaŃie de laWoodstock ! MulŃi dintre cei aflaŃi în sală au venit din localităŃiîndepărtate, cumpărând bilete pe internet, dar sala nu a fost

totuşi plină, spre regretul meu. Cei absenŃi au avut ce pierde,un astfel de show nu trebuia ratat; din fericire l-au pututurmări la TVR 2 (filmări impecabile, efectuate de echipa luiDan Banu), alături de un making-of de primă mână.


Veteranii

Riff

Regrete la SanremoLiana VÂRCIOROVAN

Nici festivalul de la Sanremo nu mai e ce-afost… E drept, are public, decoruri, orchestră, fast, darconcertele sunt prea lungi, plictisesc, adorm, datorită şimuzicii, dar mai ales faptului că se vorbeşte foartemult, plus al momentelor ne-muzicale, destul denumeroase. Fiind ediŃia a 60-a, ne aşteptam la multmai multe vedete, din Italia şi de peste hotare (cum afost de pildă la ediŃia a 40-a), dar se pare că şi aici crizaşi-a spus cuvântul. Anul acesta au fost doar JenniferLopez (care nu e nici actriŃă, nici cântăreaŃă, să fimserioşi!) şi Mary J. Blige, dar şi Bob Sinclar, italiancaElisa, Travis Payne – coregraful lui Michael Jackson(mai nou, prin ziare, îşi aroga această postură o…româncă!), penibila mătuşică Susan Boyle (cea de la„Britain Got Talent”), 3 tineri tenori, italianul FrancescoRenga, vedetele peninsulare Massimo Ranieri,Riccardo Cocciante, Fiorella Manoia, câştigătoareaprimei ediŃii a festivalului, Nilla Pizzi (dar ne aşteptamsă fie toate gloriile din aceste 6 decenii!), Miguel Bosé,ş.a. Ne-am bucurat să revedem nume ilustre deprezentatori – Paola Banolis, Luca Laurenti(moderatorii ediŃiei precedente), Maurizio Costanzo,Lorella Cuccarini. Au mai fost şi 30 de muzicienicarabinieri, dar mai ales tot felul de secvenŃe fără preamare legătură cu muzica şi mai ales cu festivalul de laSanremo. Au fost pe scenă, astfel, prinŃesa Rania a

Iordaniei, fotbalistul Antonio Cassano, antrenorulMarcello Lippi, regizorul James Cameron şi actriŃaMichelle Rodriguez („Avatar”), baletul de la „MoulinRouge” (Paris), actorii Cristiana Capodari şi JohnnyGrove, ş.a.

EdiŃia actuală a fost prezentată de AntonellaClerici – este evident că toate soluŃiile propuse deorganizatori în ultimii ani au fost neinspirate,sporindu-ne regretul că la cârma festivalului nu maieste Pippo Baudo sau că nu se apelează la Ramona

Bădescu! Câştigătoare a fost declarată melodia „Pertutte le volte che…”, cântătă de foarte tânărul ValerioScana. La secŃiunea „SperanŃe” a triumfat TonyMaiello, cu „Il linguagio de la rosa”. În sfârşit, Premiulcriticii, purtând numele unei mari cântăreŃe dispărute,Mia Martini (se aude la Mamaia?) a fost adjudecat deMalika Ayane („Ricominciamo da qui”). Spicuim dinlista participanŃilor: Fabrizion Moro („Non e unacanzone), Noemi („Per tutta la vita”), Irene Fornaciari(fiica faimosului Zucchero), alături de legendarul grupNomadi („Il mondo piange”), câştigătoarea de acumcâŃiva ani, Povia („La verità”), Enrico Ruggeri(„Musica”). N-au fost singurele nume cunoscute,fiindcă şi-au încercat şansa şi eternul candidat TotoCutogno („Aeroplane”), Simone Cristicchi („Menomale”), Marco Mengoni („Credimi ancora”), Ninod’Angelo cu Maria Nazionale („Janmo ja”), Arisa(„Malamoreno”), Irine Grandi („La cometa di Halley”).Controveraată a fost melodia „Italia amore mio”,cântată de cunoscutul Pupo lături de EmanuelleFilliberto (membru al fostei case regale de Savoia) şide tenorul Luca Canonici. Deşi fluierată copios depublic (sigur… republican!), melodia a ajuns,surprinzător (şi la ei sistemul de vot este alambicat şineconcludent) în finală, alături de cânteceleinterpretate de Mengoni, Scana, ş.a.

Sigur, mai este nevoie de o perioadă desedimentare a impresiilor, de reascultare a melodiilor(deşi la Sanremo, în cele 4 seri, titlurile s-au tot reluat),dar nu ne putem împiedica să constatăm că anii marilorşlagăre nu par a se mai întoarce, nici la ei!!!


Festival

Toto Cutugno

Ramona Bădescu


Music-hall

Teatrul Tănase la bilanŃ

Oana GEORGESCU

Anul 2009 a fost unul excelentpentru Teatrul de Revistă „ConstantinTănase” condus de Alexandru Arşinel,îndrăgitul actor, dar şi iscusit manager.Stagiunea 2009 a Teatrului de Revistă„Constantin Tănase” a debutat chiar pe3 ianuarie 2009 cu spectacolul “IdoliiFemeilor”, a cărui Premieră a avut locpe 3 octombrie 2008, spectacol devenitîn timp un succes de casă. Spectacolul“Omul care a văzut moartea” (regia:Constantin Dicu) s-a reluat după 2 anide absenŃă (Valentina Fătu, una dintreinterpretele în rol principal, a fost înconcediu de maternitate), a făcut şiface şi acum săli pline şi este unmusical savuros după un libret deOctavian Sava, pe muzica lui Mariusłeicu. Aşa cum sunt şi spectacoleleregizate de BiŃu Fălticineanu – „Dai un ban, dar face”,„Scandal în Paradis”, „Nimic despre papagali”, „BufoniiRegelui”, „Nevestele Vesele”, „Întoarcerea PantereiRoz” sau cele de turneu (din Ńară şi străinătate) “Poftăbună la Tănase” şi „Alo, aici Revista”. Ziua de 9 mai,Ziua Europei a marcat inaugurarea Teatrului de Vară“Constantin Tănase” – Grădina Herăstrău princoncertul extraordinar “Ascultă, simte, descOPERĂ!”organizat de Teatrul de Revista “Constantin Tănase” şi

AsociaŃia Tinerilor din România Pentru Cultură şiNormalitate. Cuvântul de deschidere i-a aparŃinutdirectorului Alexandru Arşinel, care a şi susŃinut unrecital în aplauzele celor peste 2.500 de spectatori ce

au umplut la refuz Grădina de Vară, devenităneîncăpătoare. “Mi-am rezervat acest drept: să anunŃredeschiderea, după 30 de ani a Grădinii de Vară dinHerăstrău” – ne-a spus Alexandru Arşinel. „Când ampreluat-o, gradenele din lemn se degradaseră, iarscena a luat foc. Mai mult, nu erau bani de investiŃii, iarteatrele şi grădina Boema abia supravieŃuiau. După

’89, Teatrul de Vară, aflat iniŃial în subordinea Teatruluide Revistă, a fost dat în custodie Muzeului Satului,pentru ca, din 2000, să revină înapoi la Revistă. Ampurtat primele discuŃii cu primarul de atunci alBucureştilor, Traian Băsescu, referitor la consolidareaSălii Savoy de pe Calea Victoriei şi a Grădinii de Varădin Herăstrău. Lucrările au demarat în 2003, iar în2008 au fost aproape finalizate, cheltuindu-se apro-ximativ 2 milioane de euro pentru renovare. Acum estecea mai frumoasă grădină de vară din Ńară». Invitat de

onoare a fost Vlad MiriŃă alături decare au evoluat nume consacrate alescenei lirice din România -mezzosoprana Maria Jinga şibaritonul Iordache Basalic, dar şiLaGaylia Frazier din Suedia.Frumoasa interpretă şi actriŃăRamona Bădescu i-a fost alături pescenă actorului Alexandru Arşinel caprezentator şi a interpretat un duet cuVlad MiriŃă acompaniaŃi de o orchestrăde 80 de tineri instrumentişti şi deCorul de Cameră “Accoustic” dirijat deDaniel Jinga.

In perioada 14-16 iunie au avutloc manifestările cultural-artisticededicate celui de-al X-lea CongresInternaŃional de Dacologie cu tema„EMINESCU 2009”, eveniment care a

comemorat 120 de ani de la moartea marelui poet.Programul acestui Proiect Cultural a inclus şiorganizarea de către Societatea Cultural-IstoricăDACIA REVIVAL INTERNATIONAL SOCIETY (preş.

Baletul teatrului

Al. Arşinel, înconjurat de Miss-uri şi... invidiat de B. Fălticineanu


Music-hallNapoleon Săvescu) a unuispectacol de excepŃie la Grădinade Vară „Herăstrău”, în colaborarecu Teatrul de Revistă. Ziua de 4iulie a marcat tot la Grădina„Herăstrău” Premiera Estivală“Nimic despre papagali”. Deşi parede necrezut, Teatrul Tănase a jucattoată vara, artiştii evoluând şi încadrul Programelor Culturale„Cartier de Vară” şi “BucureştiCOOLtural” organizatede Primăria Bucureştilorla Grădina „Herăstrău”, întoate parcurilebucureştene şi la SalaRapsodia.

ZILELE BUCU-REŞTILOR – 550 de ANIa fost o altă manifestarecultural-artistică undeTeatrul de Revistă a Ńinutcapul de afiş şi care aculminat pe 20septembrie cuinaugurarea Sălii SAVOYdin calea Victoriei 33-35.Au fost prezenŃi atunciPreşedintele României –Traian Băsescu însoŃit desoŃia sa Maria, PrimarulGeneral Sorin Oprescu, MargaretaPâslaru, actorii Horia Şerbănescu,Mircea Albulescu, George Ivaşcu,Georgiana şi Ivan Patzaichin,Octavian Bellu, Andreea Esca şiAlexandre Eram, alături delaureatele unor Finale Mondialeale unor concursuri de frumuseŃe.Aceştia au asistat la un spectacol-colaj alcătuit din cele maireprezentative momente artisticedin Stagiunea 2009. Mutareapropriu-zisă va avea loc însă înluna aprilie şi va fi marcată dedouă premiere: comedia muzicală„O premieră furtunoasă” de Mariusłeicu şi Octavian Sava (regiaCezar Ghioca), cu ValentinTeodosiu şi Adriana Trandafir înrolurile principale, şi „Aplauze,Aplauze” (regia BiŃu Fălticineanu),spectacol dedicat celor peste 30de ani de carieră a cuplului StelaPopescu-Alexandru Arşinel.Turneele efectuate în Spania,Israel şi Rep.Moldova au fost oîncununare a Programului

„Români pentru Români” iniŃiat cucâŃiva ani în urmă de Teatrul deRevistă „Constantin Tănase” şiPrimăria Municipiului Bucureşti.

Începutul lunii decembrie amarcat un eveniment special încariera interpretului AlexandruArşinel: lansarea la Restaurantul„Allhambra” al Biancăi şi lui MarianSârbu a două albume intitulate„EVERGREEN” şi „CÂNTECE DE

CRĂCIUN” (Casa de Discuri„Electrecord”). Bianca, solistă aTrupei Exclussiv, este şi actriŃă aTeatrului de Revistă. Cea de-aX-a ediŃie a Trofeului „MIHAIMAXIMILIAN” acordat deFundatia STELAR a SteleiPopescu şi a lui AlexandruArşinel i-a avut ca laureaŃi cuPremii de ExcelenŃă peMargareta Pâslaru şi peregizorul BiŃu Fălticineanu. Toateaceste realizări ale unui anexcepŃional au fost răsplătite cuo serie de Premii, DistincŃii şiTrofee obŃinute în 2009 deTeatrul de Revistă „CosntantinTănase”, de colectivul acestuiaşi de directorul AlexandruArşinel, din nou pe podiumalături de Stela Popescu la Gala“Zece pentru România”: PremiulSpecial pentru SHOW-BIZ (GalaCONFIDENłIAL Media -Sectiunea SHOWBIZ), PremiulSpecial “CEI MAI DE ÎNCREDEREROMÂNI” - Stela Popescu şiAlexandru Arşinel, Premiul

Revistei CONFIDENłIAL pentruSHOWBIZ acordat cuplului StelaPopescu şi Alexandru Arşinel,Premiul pentru MANAGEMENTTEATRAL acordat de Revista“ACTUALITATEA MUZICALĂ” aUniunii Compozitorilor şiMuzicologilor din România,Premiul de ExcelenŃă pentruAlexandru Arşinel la Gala Anului“EROII din RING” organizată de

cotidianul RING la 1 AN dela apariŃie, Premiul Specialla Gala “CELEBRITĂłILEANULUI”, Gala PremiilorVIP care a sărbătorit“PerformanŃa în echipă” şiPremiul Revistei VIPacordat directoruluiAlexandru Arşinel pentrudeschiderea Grădinii deVară “HERĂSTRĂU”,PREMIUL “OMUL ANULUI2009 – 10 pentruROMÂNIA, 10 pentruISRAEL” acordat actoruluiAlexandru Arşinel de cătreCENTRUL CULTURALISRAELIANO-ROMÂN cuocazia turneului efectuat inIsrael sau PREMIILE Anului

2009 pentru ARTĂ şi CULTURĂacordate directorului Alexandru

Arşinel şi colectivului Teatrului deRevistă “Constantin Tănase” decătre Comisia de Cultură aPrimăriei Municipiului Bucureşti.(Foto: Gabriel BoholŃ, Dragoş

M. Pâslaru, Al. Arşinel, N. Lăzărescu

Stela Popescu


Vedete

Jula şi prieteniiAna-Maria SZABO

Am scris în dese rânduri despre uimitoarelespectacole de la Teatrul muzical „Nae Leonard”,intitulate „Alexandru Jula şi prietenii”. Din păcate, din

motive probabil de natură economică, după câŃiva aniincredibila şansă a gălăŃenilor de a se întâlni cu toatevedetele muzicii româneşti a încetat. În schimb, existăla postul local TV GalaŃi o emisiune săptămânală cuacelaşi titlu, unde din nou acelaşi inepuizabil şi veşnictânăr Alexandru Jula invită artişti de valoare din toatăŃara. Şi iarăşi ne vine pe buze întrebarea: „De ce laGalaŃi Jula poate şi la Bucureşti nici o televiziune nuare o iniŃiativă similară?”: jos pălăria pentru tot ce faceremarcabilul artist pentru muzica românească îngeneral! Ne spunea la ultima noastră întâlnire că unadin emisiunile lui anterioare, având-o ca protagonistăpe Marina Voica, s-a difuzat de câteva ori şi la TVRIaşi. Poate le va prelua şi TVR… Bucureşti, tot nu seface nimic la postul public pentru artiştii reputaŃi! La

ediŃia la care am fost prezenŃi, invitaŃi au fost Alina şiRomeo Negoiasă, liderii formaŃiei Alesis. După cum seştie, aceştia colaborează fructuos cu Irina Loghin,Fuego, Marina Voica, Gabriel DorobanŃu, AdrianEnache, dar au şi prestaŃii independente extrem deapreciate. Proaspăt întorşi de la Chişinău, underepurtaseră un adevărat triumf, cei doi câmpineni aufăcut un adevărat tur de forŃă, interpretând nu mai puŃinde 12 piese în cele 2 ore de emisiune! În rest, au fost

zeci de telefoane, concursuri la care s-au câştigatCD-uri cu Alesis, dar mai ales mesaje de simpatiepentru Jula şi invitaŃii săi, care au putut constatacât de cunoscuŃi şi îndrăgiŃi sunt şi în judeŃeleGalaŃi, Brăila, Tulcea, Vrancea. Am reascultatpiese cunoscute ale formaŃiei Alesis, cum ar fi„Bună seara, dragi români!” (prelucrarea dupăRapsodia I de G. Enescu), „Cu prieteni lângă tine”,„Ce frumoasă eşti tu, lume!”, „PărinŃii”, „Suflet deromân”, „La mulŃi ani”, dar şi preluări ce pun învaloare vocea de excepŃie a Alinei: un colaj MariaTănase, un altul internaŃional, potpuriu de sârbedin Muntenia, „Inimă de dor, nu ştii” (I. Sărăroiu),„Moldovenească” şi un video-clip plin de culoarecu piesa „Şaraiman” (R. Puceanu).

Timp de 2 ore în fiecare sâmbătă, de la 15 la 17,Alexandru Jula aduce în casele oamenilor, cugenerozitate şi colegialitate, la TV GalaŃi, talentul

artiştilor importanŃi ai Ńării. Dacă am putea, sincer, l-am„transfera” la Bucureşti!

MădălinaManole -

come-backDorin MANEA

La scurt timp după ce adevenit mămică pentru prima oară,Mădălina Manole îşi pregăteşte cuminuŃiozitate come-back-ul pescena muzicală românească.

După o perioadă în careartista şi-a dedicat în totalitatetimpul băieŃelului ei Petru, în urmăcu câteva zile artista a terminatînregistrările pentru noul său albumpe care îl va lansa împreună cuMediaPro Music la începutulacestui an.

“Mă pregătesc de un refresh

pentru tot ceînseamnă muzica pecare simt să o cântacum dar şi pentruimagine. Vin cumelodii noi, câtevacântate în limbaengleză, în care sevor regăsiîndrăgostiŃii, o nouăfaŃă a site-uluimadalinamanole.roşi pregătescconcertele delansare amaterialului nou înmai multe oraşe.”,povesteşte artista.

Albumul seva intitula “09Mădălina Manole” şiva conŃine 12 piese alese cuatenŃie, 9 în limba română şi 3 în

engleză, perfecte pentru cei caretrăiesc poveşti de iubire.

Al. Jula şi grupul Alesis


La altitudine

Concert in the Sky

Oana GEORGESCU

A lua cina suspendat înaer, a participa la un meeting, aviziona un concert sau unspectacol, o competiŃie sportivăsau o cursă de Formula 1suspendat la 50 de metrideasupra pământului este unconcept inedit, dezvoltat de cătrebelgianul David Ghysels şiprezent în aproape 30 de Ńări dinîntreaga lume. Din această vară şiromânii se vor putea bucura deexperienŃa unică numită simbolic“Dinner in the Sky”.

“Este destinat celor caredoresc să transforme un lunch sauun dejun, o întâlnire obişnuită,vizionarea unui eveniment sauaudiŃia unui recital sau concert,într-un moment inedit care se poatemodifica după imaginaŃia fiecăruia

în Breakfast in The Sky, Lunch inThe Sky, Cocktail’s in The Sky,Meeting in The Sky, Black Jack inThe Sky Café in the sky sau Musicin The Sky

Un astfel de eveniment are locpe o “masă” suspendată laminimum 50 metri, amplasatăoriunde sunt 500 mp, disponibilăpentru o sesiune de 8 ore, pentru 22de persoane şi 3 oameni dinpersonal şi care poate fi împărŃităsau personalizată în raport cudorinŃele şi imaginaŃia clientului.

Evident, daca evenimentul este deanvergură (mai ales în cazulconcertelor şi curselor auto), în

acelaşi loc pot fi amplasate maimulte astfel de mese. “InvestiŃiainiŃială este un aspect confidenŃialprin contractul semnat cu furnizorulşi creatorul conceptului, însăinvestiŃia de bază, adică masa

propriu-zisă,c o s t ăap rox ima t i v150.000 deeuro” - declaraO v i d i uBarbier, par-tener alăturide CătălinDumitrescu înaceastă veri-tabilă afacere.La aceastasumă seadaugă cos-turi delogistică, per-

sonal şcolarizat în Belgia, instructoridin partea furnizorului, contracte deînchiriere cu companii de macaraleşi de pază, ambulanŃă, autorizaŃii,teste, generatoare şi racordurielectrice, toalete ecologice, corturi,fotografi, operatori şi ansambluri deprimire. Organizatorii colaboreazăcu INMH care monitorizeazăpermanent direcŃia şi vitezavânturilor, foarte importantă peperioada desfăşurăriievenimentului. Având în vedere

faptul ca acest concept are uncaracter aparte, pentru “Dinner inthe Sky” există exclusivitate pe piaŃa

românească de entertainment. Primele concerte, recitaluri

şi audiŃii muzicale la înălŃime auavut loc la Bruxelles, în Belgia, Ńarade origine a creatorului său, care areuşit să exporte acest concept în26 Ńări de europene şi în SUA. Care,să recunoaştem, este şi va rămâneunic pentru toŃi aceia care îşi potpetrece cel puŃin o oră în...aer, într-o atmosferă de poveste. “Pe lângălunch-urile obişnuite şi chiar dacănici un eveniment nu va semăna cualtul, acest concept doreşte să ofereîmplinirea unui vis, o aventurăcăreia nu-i poŃi rezista sau clipemagice, de neuitat” – a adăugatOvidiu Barbier. “Evenimentelecultural-artistice pe care le vomorganiza frecvent sau personalităŃileinvitate din diferite domenii se vorafla la propriu la...înălŃime, iar noivom arăta Europei şi lumiiadevăratele valori şi locuriledeosebite ale Bucureştilor şi aleRomâniei. Pentru că DITS este oafacere mobilă pe care o vom lansaoficial la începutul lunii mai”.

Trebuie să recunoaştemînsă că posibilitatea de a asculta unvirtuoz instrumentist şi chiar unconcert susŃinut de o miniorchestră,suspendaŃi deasupra oraşului, esteunică.

Foto: dinnerinthesky.ro


Juniorii

Alina din CraiovaMarius GHERMAN

Ne aducem aminte că, atunci când s-a lansat la unconcurs inter-judeŃean la TVR, Ramona Bădescu avea 4-5ani şi cântecul, aparŃinând tatălui său, compozitorul CristelBădescu, se chema “Sunt Ramona din Craiova”. Iată căacum a apărut la orizont o altă olteancă talentată foc,adevărată colecŃionară de premii. Am remarcat-o la câtevaconcursuri importante pentru copii şi am aplaudat-o la SalaPalatului, în spectacolul aniversar Jolt Kerestely, unde a datviaŃă emoŃionant unor creaŃii ale compozitorului.

Alina-Manuela Păun s-a născut la 17 octombrie1995 la Craiova şi are talente artistice multiple, pe carepărinŃii i le cultivă de mică. Astfel, a făcut dans sportiv,cursuri de foto-modele, dansuri populare şi studiază pianul.Cele mai mari succese din cariera ei, care numără 7 ani,sunt legate de creaŃiile în primă audiŃie pe care i le-aîncredinŃat Jolt Kerestely – “Ne învăŃaŃi” (în varianta engleză– “You’re Teaching Us”) şi “Vine iarăşi circul”, care i-au adustrofeul festivalului internaŃional “Aurora boreală” de la Ruse(Bulgaria), premiul I la concursul “Mini Mega Star”(Bucureşti), Trofeul festivalului internaŃional “Delfinul de aur”(Năvodari), Trofeul la “UrsuleŃul de aur” (Baia-Mare).Amuzat, dar şi perplex, compozitorul ne spunea că piesacare i-a adus atâtea succese peste hotare n-a fost destul debună pentru… „Mamaia copiilor”!! Să ne mai mirăm, cândacolo, în fruntea juriului este un poet, nu un om de muzică?În octombrie 2008, Alina Păun a lansat un CD incluzândtoate piesele premiate la festivalurile naŃionale şiinternaŃionale la care a luat parte, compuse de Jolt Kerestelype versuri de Viorela Filip şi Marian Stere. A fost anul în careera cât pe-aci să ajungă, aşa cum spera, în finala EurovisionJunior, obŃinând al treilea punctaj în finala naŃională, cumelodia “Voi cânta pe Broadway”, ceea ce îi dorim din inimăsă se întâmple într-o bună zi!

Întorcându-mă pe firul timpului, revenim la vitrina cu

trofee a micuŃei campioane, descoperind aici că a maicâştigat şi Trofeul “Flori de gheaŃă”(Bucureşti), Premiul I şiPremiul special Radio România la “Mamaia copiilor”,Premiul II la festivalul internaŃional “Ti amo” (Oneşti), Trofeul“Suflet de stea” (Aleşd), Trofeul la Craiova, un premiuspecial la Costineşti, un premiu III la “Mamaia copiilor”, altepremii I la Năvodari, Pucioasa, San Nicandro Carganico(Italia), Baia-Mare, Bucureşti, Techirghiol, Craiova – osumedenie de premii II. Cel mai puŃin a primit o menŃiunepe când avea 8 ani!

MicuŃa vedetă este binecunoscută de la posturile deteleviziune şi din presă, piesele sale circulă pe you tube.Este vorba de cântece cumar fi “Valsul vrăjitor” de GigiRădulescu, “Coşarul” de N.Kirculescu, “La zoo” deGabriela Sauciuc Cicone,“De-ar fi dorul” de CornelFugaru, “Moş Crăciun” deMarcel Iorga, dar mai alespiesele de Jolt Kerestely depe albumul amintit: În pasde step, Floare ce visează,Trenul cu vise, Rugă pentruEl (inclusiv în duet cuCătălin Crişan), Am să fiucântăreaŃă - plus, fireşte,cele trei hit-uri dejaamintite. Îi admiră în moddeosebit pe Ştefan Bănică jr., Christina Aguilera, SarahVaughn, Céline Dion, Mariah Carey (după cum se vede, nuare idoli între solistele de la noi!). Important este că Alinadovedeşte seriozitate, fiind o perfecŃionistă marcată dedisciplină. Profesorul ei de la clasa de muzică uşoară aPalatului Copiilor din Craiova, Dumitru IliuŃă, are numaicuvinte de laudă la adresa ei. Unul din membrii juriului acaracterizat-o drept “frumoasă, talentată, originală, cu ovoce de excepŃie”; Alina Păun ar trebui să confirme acum şila nivelul adolescentin premiile obŃinute şi aprecierilesuperlative.

SuperstaruriMihai CHIHER

AsociaŃia Artmed a organizat laBacău o nouă ediŃie a unui festivalinternaŃional pornit cu mari ambiŃii anultrecut, „Superstar Fest”. ConcurenŃi din maimulte Ńări, un imn frumos, program variat

(momente coregrafice cu grupul KlassDance), petreceri şi tombole pentru invitaŃi.Sala Ateneului din Bacău a fost martoraunor evoluŃii promiŃătoare, în faŃa unui juriucondus de compozitorul Marius łeicu,alături de care au „oficiat” tânără solistăAida Borovină (credem însă că mai arepână la a emite opinii de specialitate…), oprofesoară de muzică, un redactor de laTVR Iaşi (dar acest post nu a filmat, cumera normal!) şi 3 reprezentanŃi ai unorfestivaluri internaŃionale din Macedonia,Ucraina şi Georgia.

A fost un tur de forŃă pentru juriu,fiindcă au fost audiaŃi numeroşi concurenŃi.La categoria cea mai mică, 6-8 ani, acâştigat cunoscutul Ştefan AtârgoviŃoae, întimp ce la 9-10 ani românii s-au înclinat înfaŃa lui Kristian Demjanski. La 11-12bucureşteana Andrada Popa (cu piesa luiGeorge Natsis „Mai stai”) a reuşit sădevanseze soliste cu palmares, cum ar fiAndreea Pavăl, CodruŃa Barariu, DenisaCioată, Andreea Bezărău. După evoluŃiaconvingătoare din finala selecŃiei naŃionaleEurovision Junior, Georgiana Blăgescu dinPiatra-NeamŃ nu a avut probleme în a seimpune la 13-15 ani, cu piesa lui ClaudiuBulete „Legenda sânzienelor” (cu oinspirată). Şi aici au fost rivali pe măsură,

cum ar fi Andrei Liocă sau MihaelaChisnencu (Rep. Moldova). A fost introdusăşi atractiva secŃiune Grupuri, dominată deAndrada (Popa) şi Andrei (Loică), cu oversiune interesantă, semnată G. Natsis, apoeziei lui Grigore Vieru „Ca prima oară”(se cunoaşte şi marele şlagăr al lui IonAldea Teodorovici pe acelaşi text). Pe loculII, „la mustaŃă”, s-a clasat grupul Superstardin Bacău, cu „GeneraŃia noastră” deRomeo Cozma; alături de Andreea Pavăl aevoluat cu aplomb simpatica prezentatoarea festivalului, Andreea Tuduriu (ea a datviaŃă şi imnului manifestării). Pe locul 3,Diaden din Focşani – cu gemenele Diana şiDenisa Simion („Dă, Doamne, cântec” deV. Gavrilă). Trofeul a revenit unei altereprezentante a valoroasei şcoli de laPiatra-NeamŃ, Georgia Acatrinei, de la 9-10ani.

La Bacău, ne-am bucurat săurmărim adevărate speranŃe ale muziciiuşoare româneşti, care au dat viaŃăconvingător unor creaŃii semnate IonCristinoiu, Virgil Popescu, Ion AldeaTeodorovici, Eugen Ungureanu, NicolaeCaragia, Cristian Faur, Bujor MişcuŃia, ZoiaAlecu, Gabriel BăruŃă, Jolt Kerestely, LauraStoica, Marius łeicu. Copii, creşteŃi mairepede, avem nevoie de voi!Alina Tuduriu

Cornel Fugaru şi SINCRON...

„...de la Beat la Rock”, aşa a intrat în primăvarăemisiunea „Remix” difuzată de TVR Cultural duminica,o datorie de ani de zile întinsă pe două episoade.Marea problemă au constituit-o interviurile, pentru căprin „Sincron”, în perioada 1963-1978 au trecut mulŃiinstrumentişti, nu oarecare. Din prima perioadă beatpăstram cu sfinŃenie declaraŃiile chitariştilor AlexandruArion şi Dan Voinescu, la care am adăugat liderii –Cornel Fugaru (solist, organist şi compozitor) respectivEmil Kost, eminenŃa blondă, omul din umbră a căruivoinŃă a fost la început! În ultimul moment l-am prinspe Sabin Pautza (background vocal alături de VoicuEnăchescu şi Gabi Purdea!), iar cu roluri episodice(dar notabile de fiecare dată în context) pe chitaristulDoru Tufiş (care a înregistrat materialul pentrudiscurile licenŃiate de Amiga) şi bateristul Ion Cristian.

Refrenele etno „Sincron” răsună şi astăzi, re-remixate de puştani care încearcă să prindă din următrendul care a făcut furori atunci, ca şi după 1989! MaipuŃini ştiau că acestea au apărut în urma uneiinterziceri de a mai cânta în engleză, la TVR, în direct(pentru că altfel Electrecord a editat şi un EP cupreluări, cele două cu scandal înregistrate aşadar ca lamama lor)! Iar dacă formulei beat i se mai poatereproşa tehnic câte ceva (instrumentele fiindmanufacturate de Arion, dealtfel cu efecte benefice în

sound-ul de început), imprimările cu cei doi regretaŃisaxofonişti Ştefan şi Ion Berindei stau în picioare pestedecenii, secole! Din păcate, aceştia n-au cântat maimult de un an, emigrând la sfârşitul turneului în Israeldin 1969.

În 2004, când emisiunea „AtenŃie, se cântă!”prezidată de Horia Moculescu a pus în scena SăliiRadio concertul aniversar „Cornel Fugaru-40 de ani”, afost editat un cvadruplu CD cu foarte multe restituiri„Sincron” pe două dintre discuri, precum şi carteabiografică scrisă de Oana Georgescu. În emisiunea tv,avizaŃii au descoperit încă cel puŃin 10 piese,majoritatea aparŃinând celei de-a doua formule de aur– aceea cu chitariştii Silviu Hera şi Gerhard Gerl plusbasistul solist Mircea Tudoran! Pe ei nici nu i-am avutintervievaŃi, din păcate, ceea ce creşte mult şansele dea reveni asupra celui de-al doilea episod (nu-i vorbă că


Pe micul ecran

nici în primul n-am epuizat filmările ladispoziŃie). Cât despre primul team, ammontat în premieră cele trei colindeadaptate beat, înregistrări din Radionedifuzate într-o perioadă în care încă nuse luau vacanŃe de Crăciun!

Rămâne pe retina melomanilor,fireşte, filmul „Împuşcături pe portativ” cuMargareta Pâslaru şi Nancy Holloway, din1967, dar nu se putea să nu amintescmusai şi de prima încercare, din acelaşi an– un scurtmetraj numit „8 minute de vis” –de iterare a atmosferei chitarelor electricedin anii ’60, detonate de „The Shadows” şial lor film epocal „The Young Ones”!România (comunistă!) de atunci, atât câtapare în cele două pelicule (dar şi înfilmările TVR cu „Sincron”) ar trebui să deamai mult de gândit contemporanilor. Ce sămai spun despre Mircea Plopschi, prietenuldin copilărie al lui Fugaru, care s-a lansat înBrazilia, practic în acelaşi timp, cu gloriabeat sudamericană „The Fevers”, cuaceeaşi preluare „Wooly Bully”,saxofonistul urmând o carieră deproducător strălucitoare, până în poziŃia devicepreşedinte Sony!

Dincolo de toate, rămânepersonalitatea unică a muzicianului CornelFugaru (indiferent de câte concursuri acâştigat în următoarea carieră solo) care,înainte de a vota cu muzica uşoară, a fostun rocker cu acel spirit liber unic, refuzândcompromisurile dar păstrând muzica lacote superlative.

Doru IONESCU


La zi

Vunk - “DAUALARMA!”

La trei luni de la lansarea videoclipului “La oriceoră”, Vunk revine cu un nou single şi un nou clip menitsă transmită un mesaj puternic. “Dau alarma!”, piesapentru cei care mai cred încă în asemănări şi nu îndeosebiri, se bucură de un videoclip filmat pevelodromul stadionului Dinamo din Bucureşti, avându-lîn rolul principal pe Andrei, un băiat de 17 ani, bolnavde autism.

“Videoclipul este semnalul nostru de alarmăfaŃă de cei care întorc spatele celor care au nevoie deajutor. FaŃă de cei care închid ochii atunci când văd unom bolnav. FaŃă de cei care cred că lumea noastră estemai bună sau mai frumoasă decât lumea celor caresuferă de autism”, a declarat Cornel Ilie.

Lansarea noului clip a avut loc pe 09.09.09 laora 9 pm, pe site-ul oficial www.vunk.ro. Va putea fivăzută pe site şi a doua variantă de videoclip făcută înîntregime de fanii trupei, cu ajutorul echipei de lahomemade.ro, în urma concursului “Tu faci următorulclip Vunk”.

Sorin BANU

Şerban de la Animal X- “Omul Verde”

După ce şi-a adjudecat titlul de Ambasador alMediului în campania Play to Stop – Europe for ClimateiniŃiată de Comisia Europeană şi MTV NetworksInternational, Şerban Copot, alias Hienă, de la AnimalX, artist MediaPro Music, membru fondator al ONG-ulGeneraŃia Verde, organizaŃie neguvernamentalăindependentă, apolitică, nepartizană şi non-profit cefuncŃionează în spiritul protejării şi regenerării mediuluiînconjurător, a fost nominalizat în cadrul celei de a III-a ediŃii a Galei Premiilor Revistei Infomediu Europa lapremiul „Omul Verde”, eveniment organizat de către

Grupul de presă Reporter, sub patronajul AgenŃieiNaŃionale pentru ProtecŃia Mediului, Gărzii de Mediu şiAdministraŃiei Fondului pentru Mediu.

Surpriză, Şerban şi-aadjudecat cel mai importantpremiu al serii, “Premiul CelMare” pentru acŃiuni cu ecounotabil în domeniul protejăriimediului înconjurător. “Să fiiverde înseamnă să priveşti cătreviitor, înseamnă speranŃa căRomânia se va putea mobiliza în

timp util pentru a putea contribui concret la efortulinternaŃional de luptă cu schimbările climatice”, declarăŞerban.

Dorin MANEA

VoiculeŃsufletist

Întors de curând dinAmerica, locul în care a pregătit oinedită colaborare împreună cuCirque du Soleil, muzicianulNicolae VoiculeŃ se alăturămicuŃului Theodor Rădulescu, uncopil nevăzător dar cu un talentmuzical deosebit, care la numai 8anişori stăpâneşte ca un maestruarta pianului.

Evenimentul a avut loc înfoaierul Filarmonicii Banatul dinTimişoara, unde Nicolae VoiculeŃi-a îndeplinit lui Theodor un vis multaşteptat, acesta primind în dar unnai profesionist. “Toate

instrumentele au ceva special.Pianul te dezvoltă armonic, darnaiul te hrăneşte, îŃi dă aripi”,declară muzicianul.

Nicolae VoiculeŃ nu seaflă la primele manifestări deacest gen, ci şi-a dedicat viaŃaşi muzica activităŃilor caritabile.Astfel, a organizat un turneu înStatele Unite ale Americii pentrusinistraŃii din România, în urmadezastrelor produse de inundaŃii. Aparticipat la un concert desolidaritate în beneficiul victimelorinundaŃiilor din SUA şi România,susŃinut la Boston. A participat laconcertul umanitar de la Chicago,pentru strângere de fonduri invederea construirii unei clinici înNew Orleans după uraganulKatrina. Acum pregăteşte un

concert inedit, care vine înîntâmpinarea copiilor neajutoraŃidar cu talente muzicale deosebite.

„MulŃumesc Clubului Lionsdin Timişoara, iar marelui fotbalist şiprieten, Dorinel Munteanu, îimulŃumesc pentru tot suportul lui dea face posibil realizarea acestui vis’’declară artistul.

Gabi MATEI


Femina

Anda Adam – single,clip, Eurovision

Anda Adam, împreună cu MediaProMusic, a lansat un single intitulat “My Love OnYou”, iar la mai puŃin de 24 de ore de la postareasa pe youtube, “My Love On You” a avut peste4.000 de viewuri. Este o melodie de clubbing, unstil diferit de cel cu care Anda şi-a obişnuit pânăacum publicul şi totuşi o piesă care i-a atras noiadmiratori.

O croma imensă, Ńinute extravagante şicoregrafii senzuale, acestea sunt câtevaelemente esenŃiale pentru un videoclip reuşit, dedata aceasta unul de imagine, primul de acestgen din cariera artistei, sub atenta supravegherea regizorului Iulian Moga. Aşadar single-ul sebucură acum şi de un videoclip viu care ne-oprezintă pe Anda Adam într-o ipostază nouă, plinăde senzualitate. “Mi-a plăcut foarte tare scenariulpropus de Iulian, mai ales că nu mai făcusempână acum un clip de imagine 100%”,mărturiseşte artista.

Cântecul este compus de Mihai Ristea,unul dintremembrii trupeiMontuga şieste piesa cem a r c h e a z ăreinventareaAndei Adam,transformarece subliniazăîncă o datăversatilitateaartistei şidorinŃa sa dea fi mereuactuală, înconcordanŃăcu tendinŃelepieŃei muzi-cale.

Î m p r e u n ăcu Connect-R şi piesa “Surrender” compusă deZoltan Pop (Zozo) şi Răzvan Matache (Zrecords),Anda Adam se află printre cei 16 artişti aleşi dejuriu pentru SelecŃia NaŃională - Eurovision 2010.“Este pentru prima oară când particip laEurovision şi nu pot spune că mi-am pus toatesperanŃele în asta. Cel mai important este să ştimcă am marcat şi acest punct în cariera noastră şică am făcut-o aşa cum trebuie”, spune Anda.

Sorin BANU

Andreea Bălan

în… musicaluriDaniel LUNGU

De anul trecut, Andreea Bălan a schimbat structurashow-urilor pe care le prezintă pe scenă. Din dorinŃa de aoferi un spectacol cât mai complex, cântăreaŃa-dansatoareoferă spectatorilor şansa de a retrăi atmosfera din musicaluriprecum Moulin Rouge, Chicago, Mamma Mia sau Nine.

Andreea le propune organizatorilor de concerte patruvariante de spectacol: show Andreea Bălan, show Andreea B

şi Petrişor,show-ul specialde nuntă şiLecŃia de dans.De fapt, fiecare“pachet” setransformă într-un spectacol derevistă cu multecostumaŃii şistiluri de dans.

P e n t r uprimele douăs h o w - u r ienumerate maisus, Andreeaschimbă 9Ńinute, apoi ea şifetele sale secostumează, încâteva secunde,în alte Ńinute. Inacest timp,coregraful şi

entertainer-ul Bursucu’ pregăteşte publicul pentru ceea ceurmează.

La show-ul interactiv “LecŃia de dans”, AB schimbă 12Ńinute, având rochii speciale pentru salsa, samba şi rock&rollla dansurile pe care le prezintă împreună cu Petrişor Ruge. Înacelaşi timp, dansatoarele Andreei îmbracă Ńinutele pentrudansurile charleston, tango şi costum popular pentruCăluşarii.

Momentul surpriză al show-ului îl reprezintă dansularăbesc – cu ingrediente cum ar fi ritmuri orientale, salbe,costume de cadâne şi mişcări de Bollywood.

Andreea declară: “În 2010, nu promovez un album, cimelodiile lansate în ultimele luni”. Site oficial:www.andreeabalan.ro


Ştiri

Flash internAnton MIHAI

# În urmă cu câteva săptămâni anunŃamsuccesul piesei “Hot” în topul Billboard - Hot DanceAirplay. Acum a venit rândul Marii Britanii, topul cu celemai cântate piese în cluburi afişând un nou numberone, şi anume “Hot” ! Iar melodia a început să aibădifuzări şi la BBC RADIO ONE. Reuşitele din StateleUnite şi Marea Britanie fac din INNA cel mai bun artistromân al momentului la nivel internaŃional. Succesulrepurtat de Inna alături de producătorii ei Play&Win şicasa de discuri Roton plasează muzica româneascăîntr-o galerie selectă.

# Fetele visează la Mr. Right. Pentru ROXYROCKS (ex-Heaven), care i-a schiŃat deja profilul învideoclipul Mr. Right, el trebuie să fie înainte de toate,

talentat. Roton şiRoxy Rocks auplecat în căutarealui Mr. Rightalături de echipa .Cântă saudansează bine?Are talent lascris? Dese-nează frumos?

# DJLAYLA a devenitartista favorită aruşilor: piesa“Single Lady” aurcat pe locul 1 inclasamentul celuimai mare radiodin Rusia -Europa PlusMoscow. Artista a

bifat încă un succes al unui proiect românesc în afaraŃării, demonstrând ca şi în România se face muzică detop. Ea promovează noul single “City of SleepingHearts”. La sesiunea foto oficială pentru noul single aputut fi admirată alături de artistă şi noua “voce” - Dee-Dee (Deea Megastar). “Ca urmare a acestei reuşite, înacest moment ducem tratative pentru semnarea unuicontract de booking atât pentru Rusia, cât şi pentrupiaŃa internaŃională“ - declară producătorul muzical alproiectului, Radu Sârbu.

# AKCENT, unul dintre cele mai de succesproiecte româneşti la nivel internaŃional, a pornit anul2010 cu dreptul lansând un nou single – „Make MeShiver (Wanna Lick Your Ear)”, creaŃie Adrian Sana, cuversuri provocatoare lăsând frâu liber imaginaŃiei.Videoclipul, a cărui regie este semnată de Iulian Moga,prezintă o altă faŃă a băieŃilor de la Akcent, schimbareafiind evidentă şi în sound-ul piesei. Noul an se anunŃă

unul plin pentru băieŃi: Adi, Mihai şi Sorin au începutanul pe scenă, în Azerbaidjian iar agenda de concerteinternaŃionale a trupei este plină, anunŃându-seevenimente în Germania, Turcia, Rusia, Polonia, Egipt.

# Totul a pornit în 1996 în Bra ov, cu doi liceeni- Florin şi Mihai. “Am fost surprinşi de modul în careAnya a decis să plece. Ne cerem scuze că albumul lacare munceam de aproape 2 ani nu va apărea înprimăvară. Luăm totul de la zero! Din luna martie 2010

concertele live Hi-Q vor fi prezentate într-o formulănouă, la band adăugându-se două voci feminine”-declară Florin Grozea şi Mihai Sturzu Hi-Q

# FormaŃia BERE GRATIS anunŃă încetareacolaborării cu Vlad Vedes (chitară) şi Nicu Avram(bass). Din respect pentru timpul petrecut împreună şicontribuŃia foştilor noştri colegi la muzica Bere Gratisalegem să nu comentăm motivele acestei despărŃiri. Înperioada imediat următoare, formaŃia va activa înformula: Mihai Georgescu – solist vocal, RobertAnghelescu – clape, Marian Săracu – tobe, Marius Bob– chitară (colaborator) şi Radu Vastag – bass(colaborator). MulŃumim presei pentru tot ce a făcutpentru noi în cei aproape 12 ani de Bere Gratis.

# SMILEY şi-a lansat site-ul oficial - . Noulsingle “Plec pe Marte” - o colaborare cu Cheloo de laParaziŃii a intrat deja în playlist-ul tuturor posturilorradio. Piesa va fi inclusă pe primul dintre cele douăalbume semnate Smiley - primul fiind acustic şi cel de-al doilea electro.

# “Morena”- piesa creată de TOM BOXER,combinaŃia dintre ritmul de club şi vocea senzuală aANTONIEI, a cucerit inimile ascultătorilor, fiind cea maidifuzată piesă românească a momentului. A fost filmatşi videoclipul piesei. Cântecul anunŃă apariŃia celui de-al treilea album semnat Tom Boxer, cel care semneazăşi regia clipului.

# După Montuga, Nexx, Marius Nedelcu,Sophia, casa de discuri MediaPro Music scoate larampă un nou proiect muzical: LLP & John Puzzle feat.Criss-T, formula de 3 care aduce pe lângă un soundinovator şi un produs de calitate occidentală. Piesa cele marchează debutul se intitulează “I Miss You” şipoate fi uşor confundată cu povestea oricăruiadolescent îndrăgostit.

Roxy Rocks

Inna

Pe scurt


Mondo popAnton MIHAI

# Au trecut 22 de ani de ladebutul solistei Enya. În tot acesttimp, cu peste 70 de milioane dealbume vândute, 4 premii Grammycâştigate şi trei World MusicAwards, Enya a devenit unul dintrecei mai apreciaŃi artişti din lume.„The Very Best Of Enya” adunăpentru prima dată laolaltă muzicacreată de artistă împreună cupartenerii săi, Nicky şi Roma Ryanpe parcursul acestei perioade.PărŃile de inspiraŃie din muzicaclasică, atmosfera celtică şi părŃilede o sensibilitate extraordinară suntîmpletite pe acest Best of, validândmomentele deosebite ale uneicariere extraordinare.

# Robin, Barry şi Mauricesunt cei trei fraŃi care au făcut istoriesub numele de Bee Gees. Ei sunt

membri atât ai prestigioaselorgalerii The Rock and Holl of Fame şiSongwriters Hall of Fame,câştigători ai premiului LifetimeAchievement (2000) şi LegendAwards (2003) din partea RecordingAcademy, cât şi câştigători a şaptepremii Grammy, a premiul BMI Iconşi a premiului Lifetime Achievementîn 1997 în cadrul Brit Award. Pentrua-şi celebra aniversarea de aur,trupa va lansa un Best Of numit„The Ultimate Bee Gees”, un dubluCD retrospectiv care conŃine oselecŃie a unor hituri ce au rămas întopuri săptămâni de-a rândul.

# Bine-cunoscuta formaŃie

canadiană rock Rush a lansatprimul său best of- Working Men, ocompilaŃie de 12 piese. Rush - adicăGeddy Lee, Alex Lifeson şi NeilPeart - a rămas fără îndoială ceamai inventivă trupă rock din istorie,fiind cunoscută atât pentruvirtuozitatea sa muzicală, cât şipentru versurile sale ieşite din tipar.Rush deŃine 24 de discuri de aur şipeste 14 discuri de platină avândvânzări de peste 25 de milioane deunităŃi doar în Statele Unite. Cei dela revista Rolling Stones au declaratcă: “Rush nu mai are aceeaşiînsemnătate ca în perioada anilor’76 sau chiar ’96, ci dimpotrivă are osemnificaŃie mult mai importantă înprezent.”

# Binecunoscuta trupăfinlandeză HIM lucrează laproducerea unui nou album,„Screamworks: Love in Theory andPractice”. Lansarea oficială esteprogramată pentru luna februarie.

# American VI: Ain’t NoGrave, cel de-al şaselea şi ultimulalbum produs de Rick Rubin şisemnat Johnny Cash din seriaAmerican Recordings a fost lansatoficial pe 26 februarie 2010 , ziua încare Omul În Negru ar fi împlinit 78de ani..

# Tiesto lansează noul săusingle “Who Wants To Be Alone”alături de superstarul Nelly Furtadope data de 8 martie. Acesta este celde-al treilea extras pe single al celuide-al patrulea album de studiosemnat Tiesto, “Kaleidoskope”.“Şarmul şi geniul lui Tiesto trecdincolo de muzica dance. Show-urile sale live sunt ceva sublim“.Atunci când doi dintre cei maitalentaŃi şi căutaŃi artişti din lumeveniŃi din genuri diferite de muzicăcolaborează, evenimentul este în

aceeaşi măsură unul riscant dar şiinteresant, .

# “Valleys of Neptune”, unnou album Jimi Hendrix careconŃine 12 piese inedite, va fi lansatpe 8 martie. Discul anunŃă lansareaproiectului Jimi Hendrix 2010, princare Sony Music şi familiamuzicianului vor relansa cele maicunoscute materiale discograficesemnate Hendrix. Cele 12 piesecare fac parte de pe “Valleys ofNeptune” însumează mai mult de60 de minute de muzică aparŃinândartistului pe care Rolling Stone l-anumit cel mai bun chitarist din toatetimpurile. Piesele au fostînregistrate pe parcursul a patru lunidin 1969.

# Materialul Metallica, „Livein Nîmes”, reprezintă peste douăore de hit-uri interpretate live într-unamfiteatru roman de senzaŃie. Dupăsuccesul de proporŃii al turneuluiDeath Magnetic, în iulie 2009, ceipatru membri ai trupei au ajuns laamfiteatrul roman din Nîmes, înFranŃa şi au pornit seria de superhit-uri, printre care Enter Sandman,Master of Puppets, Nothing ElseMatters şi multe altele. Rezultatul senumeşte Français Pour Une Nuit,iar DVD-ul conŃine întreg concertul,interviuri, dar şi cinci clipuri filmatede prietenii din public.

# Albumul lui AndreaBocelli, Incanto, a fost un succesde proporŃii. Lansat în ziua în careartistul împlinea 50 de ani printr-unconcert de excepŃie susŃinut laNapoli, Incanto a devenit foarterepede un hit în întreaga Europă.

# Splendor in the Grass estecel de-al patrulea album de studio algrupului Pink Martini şi vine săcontinue succesul albumuluiprecedent, Hey Eugene! lansat în2007. Albumul celebrei formaŃii afost înregistrat în Portland, Oregonla Kung Fu Bakery şi produs defondatorul şi pianistul formaŃiei PinkMartini, Thomas Lauderdale, desolista trupei şi de fidelulcolaborator şi muza Pink Martini,Alex Marashian.

Bee Gees

Jimi Hendrix

32

MărŃişoare


Lucky, mereu cuzâmbetul pe buze…

Octavian URSULESCU

Cum pot uita că unul dintre primele interviuripublicate de mine, ca tânăr jurnalist, în prestigioasarevistă „Contemporanul”,în urmă cu vreo 35 deani, a fost LuckyMarinescu? Aveam orubrică de muzică uşoarăîn acest săptămânalemblematic prinprestanŃa dată desemnăturile ilustre – ceimai importanŃiintelectuali ai epocii. Depildă, coloana mea,decupată, avea pepagina cealaltă rubricade televiziune aEcaterieni Oproiu, iarrevista era deschisă de„Paznicul de far” GeoBogza… Într-o zi,secretarul general deredacŃie, Roger Câmpeanu, îmi dă pe o hârtiuŃă unnumăr de telefon şi-mi spune să fac un interviu cu

Lucky Marinescu. Se înŃelege că îi cunoşteamcântecele, era deja o tânără vedetă, dar niciodată nustătusem de vorbă personal cu ea. Cânta pe atunci lateatrul „Ion Vasilescu”, situat vizavi de stadionul Dinamoşi demolat între timp (înainte, în sediul teatrului fuseseun cinematograf al copilăriei mele, „1 Mai”). A fost şipentru artistă o bucurie apariŃia articolului, pentru că nufoarte multă lume era lăudată în „Contemporanul”, maiales sub semnătura mea, căci eram pe atunci un june

agresiv, inflexibil. Am reîntâlnit-oapoi, peste ani, pe aeroport,zburând împreună către NewYork, acolo unde cântăreaŃa s-astabilit pentru o vreme,gândindu-se probabil cădiminutivul „lucky” (norocos) sepotriveşte perfect vieŃii de acolo!Cert este că s-a întors în Ńară cuani în urmă, dându-ne unexemplu de generozitate şialtruism, prin Clubulpensionarilor înfiinŃat de ea sauprin emisiunea pe care amoderat-o ani de zile la DDTV.Regret însă că nu ştim să nepreŃuim şi să ne punem înevidenŃă valorile, pentru că după1990 speram s-o revăd invitatămăcar onorific pe scena de laMamaia sau de la „Cerbul de

aur”, pentru că Lucky şi colegii ei de generaŃie au scrisistoria genului…

GIULIANAHMANY

în topDan CHIRIAC

În cel mai nouvideoclip al său, GiuliaNahmany teprovoacă… sărăspunzi sincer în faŃadragostei. Piesa seintitulează “Do You” şieste un cover autorizatdupă celebrul cântec“Tamally Maak”,interpretat de AmrDiab, popularul artistde origine egipteană.

Încă dinprimele zile de ladifuzare, piesa Giuliei

s-a aflat pe prima poziŃie în topulcelor mai vizionate videoclipuri.Premiera a avut-o chiar de Crăciun;între timp, “Do you” a fost vizualizatde peste 13.000 de ori pe internet.Piesa reprezintă o abordaremodernă a unei melodii tradiŃionale,iar această versiune interpretată deartistă este singura existentă inlimba engleză şi acceptată, Giulia

scriind şi textul. Videoclipul, filmat înfoaierul Casei de Cultură Otopeni,în regia lui Ciprian Florea, este unulde imagine cu accent pus pe dicŃiaclară şi vocea solistei. In plus, Giuliaapare cu un look impresionant,dovedind că este un artist mereu înschimbare.

Foto: Edward Aninaru

33

Sărbători


55 de ani de activitate

Ştefan CĂRĂPĂNCEANU

Municipiul Suceava afost, pentru două zile, gazdaunor manifestări prilejuite deîmplinirea a 55 de ani de laprimul gong al AnsambluluiArtistic „Ciprian Porumbescu”.La sediul ansamblului s-adesfăşurat un simpozion subsemnificativul titlu „TradiŃionalşi autentic în spectacolulansamblurilor folcloriceprofesioniste”, cu participareaunor specialişti de pe plancentral şi local.

Cel mai importantmoment al acestei amplemanifestări l-a reprezentatspectacolul susŃinut deAnsamblul „CiprianPorumbescu”. O orchestrăcomplexă din care nu lipseauinstrumentele tradiŃionale,condusă cu competenŃă şiprofesionalism de ViorelLeancă şi Costinel Leonte,maestrul coregraf alansamblului. La reuşitaspectacolului, o contribuŃiespecială şi-a adus şifolcloristul şi dirijorul GeorgeSârbu, etalându-şi deopotrivăcalităŃi de compozitor, dar şide fin mânuitor al baghetei.

Holograf: concerte şi singleGabi MATEI

După multe luni de pregătiri şi multe emoŃii acumulate, mult aşteptatele concerteHolograf intitulate Drag O’Bete au făcut săli pline: peste 8000 de spectatori au fost

prezenŃi în cele două zile despectacol. Cunoscutanoastră formaŃie a umplutdin nou Sala Palatului şi afermecat audienŃa cucântece “tematice” precum“Să nu-mi iei niciodatădragostea”, “Romeo şiJulieta”, “łi-am dat un inel”,“Şi băieŃii plâng”, dar şi cumelodii care au făcut istorie“DimineaŃa în altă viaŃă”,“Taina”, “Dincolo de nori”sau “Banii vorbesc”. În plus,pe lângă cele două ore demuzică 100% live, 4 cupluri

foarte curajoase au urcat pe scenă pentru a vorbi despre iubirea lor. Iar apoi, de 1 martie, Holograf! ne-a oferit o plăcută surpriză: cei cinci membri ai

trupei a lansat drept cadou de mărŃişor un nou single intitulat “Fericire în dar”. “Oconsiderăm din toată inima un mărŃişor pentru fetele şi femeile care ne ascultă muzica.Am vrut să fie o piesă vie, tonică, şi credem că am reuşit să readucem ceva dintr-unanume optimism care a caracterizat muzica Holograf, indiferent de perioadă ”. Evident,formaŃia lucrează la un nou album pe care va fi inclus şi nou single, “Fericire în dar”.

DragobertziDin seria de concerte folk

desfăşurate în inedita locaŃie acinematografului Patria dinBucureşti, serie plănuită cuobişnuitul fler artistic şiorganizatoric de Aurel Mitran, afăcut parte şi cel intitulatDragoBertzi (numit aşa din pricinaapropierii de sărbătoareaDragobete), evident un spectacoldespre iubire făcut cu drag şi dindragoste, o întâlnire inedită între

muzica lui Ducu Bertzi şi tradiŃia Maramureşului.InvitaŃi - sigheteni de viŃă nobilă, ceteraşi şi dănŃăuşi.

Ce ne spune Ducu: ”Ce-am făcut în ultimii30 de ani? Am cântat despre dragoste. Fiecare versare taina sa, fiecare melodie are povestea ei. Epovestea mea şi a ta, a fiecăruia dintre noi. Cumarată dragostea? Ca o primăvară, mereu plină desperanŃă. E precum vara, deplină, dar presărată cumici furtuni, Dragostea e melancolică şi meditativă,ca toamna, Dragostea e înfrigurată şi tristă, ca iarna.Precum anotimpurile suntem şi noi. Visez o iubirecum n-a fost şi nu e. Asta am făcut cu siguranŃă înultimii 30 de ani. Am sperat, am visat, am iubit, amcântat”.

Sorin BANU

CD-uri


Jolt Kerestely: „O viaŃă

pentru muzică”(2)

Editat tot de Son Art, seînŃelege, al doilea CD retrospectiv

al carierei de 50 de ani acompozitorului include alte 21 deşlagăre, filigranate cu scriiturainconfundabilă caracteristică luiKerestely. Nu lipsesc titluri cum arfi: „Lumea de dragoste”, „Te rogzâmbeşte, fată frumoasă”, „Cineiubeşte”, „Într-un oraş, într-untramvai”, „Coca”, „Dragoste decorturar”, „Unde ai fost?”,„Însingurarea” şi multe altele,pentru că ar trebui să le amintimpe toate! Le dau viaŃă interpreŃi defrunte ai genului, aşa că nu trebuiesă rataŃi acest CD: MargaretaPâslaru, Mirabela Dauer, AngelaSimilea, Corina Chiriac, GabrielDorobanŃu, Loredana Groza, StelaEnache, Cătălin Crişan, Eva Kiss,Adrian Enache, Marcel Pavel,Sanda Ladoşi, Monica Anghel,Aurelian Temişan, DanielaVlădescu, Viorela Filip, DorinAnastasiu – ce mai, un adevăratregal! Umbrit, din păcate, debooklet-ul plin de greşeli, inclusivla titluri!

Dan Spătaru: „Raza mea

de soare”

Casa Electrecord nepropune acest album excepŃional –aproape un „Best of” al regretatuluimare cântăreŃ. SelecŃia esteinspirată, oferindu-ne şansa de aavea laolaltă şlagăre de neuitat,cum ar fi „Tu, eu şi-o umbrelă”, „Cucine semeni dumneata”, „OlimpiadatinereŃii”, „Nu ştiam că mă iubeşti şitu”, „Ale tale”, „Să întrebi răsăritulde lună”, plus inevitabilul„Drumurile noastre”. Pe cele 24 de

hit-uri îşi pun semnăturacompozitori cu care Dan Spătaru acolaborat fructuos, cum ar fiTemistocle Popa (nu mai puŃin de 9titluri), Camelia Dăscălescu (4) –cea care l-a lansat la CasastudenŃilor din Bucureşti, V.V.Vasilache, Jolt Kerestely, VasileVeselovski, Aurel Manolache,Marius łeicu („Un cuvânt”, pe untext de Ion MustaŃă, tatăl lui Keo!),Horia Moculescu, Radu Şerban.Trei duete sporesc atractivitateaalbumului – cu Margareta Pâslaru,Mirabela Dauer şi fiica interpretului,Dana. În booklet, citim cu emoŃieamintirile tulburătoare alemaestrului Temistocle Popa.

Florin Piersic:„Hoinărind

printre amintiri”

Subintitulat „În lumeamuzicii lui Dan Iagnov” (compozitormisterios, enigmatic, care se Ńinedeparte de luminile reflectoarelor),albumul include 10 melodii aleacestuia, pe versuri de AndreeaAndrei (8) şi D. Iagnov. Este un CDcu totul special, cu un mare actor şitălmăcitor de poezie, editat de casaOvo Music, unde s-au făcutimprimările şi masterizarea. Inginerde sunet: Vladimir „Vova”Sergheev, orchestraŃii – GeorgeNatsis. Un booklet elegant ne oferătoate textele cântecelor, dintre careremarcăm: „O poveste de o zi”, „Pecărările vieŃii”, „ViaŃa este opoveste”, „Şi plouă…”, „Femeia e

secretul”. Pe 23 martie, 5000 deoameni îl vor sărbători pe FlorinPiersic la Sala Palatului, iar pescenă va fi şi Ovidiu Komornyik,datorită căruia apare acest CD.

Angela Rusu: „Trec anii mei…”

Cu certitudine casa Big Maneste una dintre cele mai prolifice şimai de succes de la noi, posedândîn plus şi o distribuŃie cu care


CD-uridomină concurenŃa. Flerulmanagerial se vădeşte în alegereainterpreŃilor şi a materialuluimuzical. Iată albumul de faŃă, alfrumoasei interprete Angela Rusu,pe care l-am văzut promovat intenspe micul ecran (OTV, B1), este orealizare cuceritoare, care „te ridicăde pe scaun“, cum se spune, prinmelodii cum ar fi O putere de-aşavea, Dulce-i viaŃa, Unii au cruceala poartă..., Un român şi unŃigan, Jură dacă poŃi jura, Fără tine,Prieten bun. Muzica şi aranjamenteorchestrale – Alexandru Malschi,

Nek; versuri – Vali Doagă, AngelaRusu. Hotărât lucru, Angela Rususe află la un nivel convingător almaturităŃii sale artistice,interpretarea sa vocală fiind fărăcusur.

Vasile Şeicaru: „În oraşul cufloare de tei”

Fostul solist vocal alformaŃiei Cristal (condusă deregretatul Puiu CreŃu) a devenittreptat unul dintre cei mai compleŃicantautori ai noştri, scriind nunumai muzica cântecelor sale, ci şiversuri cu puternică încărcăturălirică sau socială.

El lansează împreună cuMediaPro Music un nou CD, „unalbum scris cu lumina sufletuluimeu pentru Gabi”, după cum adeclarat artistul, referindu-se laregretata sa soŃie. De ce „În oraşul

cu floare de tei”? “Pentru că e vorbaaici de oraşul în care am trăit înprimii ani de viaŃă, de locurile unde

am copilărit, unde am învăŃat, undeam început să cânt, unde s-anăscut Mihnea, băiatul nostru şiunde am iubit: GalaŃi. Poate unii vorspune că e cam prea romantic,prea sentimental, prea personal! Edoar un semn către voi să ştiŃi căexist şi să aflaŃi de la mine că ammai multe să vă spun!”.

DirecŃia 5:„DeclaraŃie de

dragoste”Cu ocazia spectacolului de

Valentine’s Day, de la Sala Palatului(desfăşurat cu sala plină), îndrăgitaformaŃie DirecŃia 5 a lansat ocolecŃie de minunate cântece dedragoste, reunite pe acest CD.Toate cele 14 piese sunt compusede liderul Marian Ionescu,majoritatea cu versuri semnate de

solistul vocal Cristi Enache. Cum sănu-Ńi meargă la inimă titluri cum ar fi„E inima mea… topită de-a ta”, „Am

nevoie de tine”, „Dacă ai ştii”,„Poate tu”, „Dacă m-ai chema”, „Cunimeni nu te-aş înlocui”, „Eştiîngerul meu” – piese pe care le-aŃifredonat nu o dată. Şi cum nu poateexista dragoste fără muze feminine,la câteva melodii apar ca invitatePaula Seling, Andreea Bănică,Delia, Raluca, Ana Maria, Giulia.Un album elegant, pe măsuraprotagoniştilor, editat de Cat Music.

Rafael Bobeică: „În lumea mea”

Un copilaş frumos şi talentatdin Republica Moldova ne propuneacest album incluzând 12 melodiiîncântătoare, dintre care una(„Moldovioara mea”) are aici şi unreuşit video-clip. Piesele suntcompuse de L. Bubuioc, E.Carabut, A. Cucu, M. Stoianov, L.Vlas, B. Polin şi, aşa cum ne-auobişnuit şi artiştii maturi de laChişinău, unele din ele suntpătrunse de fior patriotic („Suntfecior de moldovean”). Dar cele maimulte sunt inspirate de universul

familiei, micuŃul artist având părinŃitineri şi frumoşi care-i cultivă harulartistic: „Mama e o floare”, „Înlumea mea”, „FrăŃiorul meu”, „Alină-mă măicuŃă”. ReŃin atenŃia şisimpaticele melodii „Vara”, „Clasaîntâi”, „Fata cu rochiŃă albă”,„Buburuza”. Rafael Bobeică, dacănu se va face… pictor, sigur va fi uncântăreŃ de succes!

În Ńară

A C T U A L I T A T E AM U Z I C A L Ă

Director: Costin ASLAMRedactori:

Mihai COSMA Octavian URSULESCU

Editorialist: Liviu DĂNCEANU

Semnează în acest număr:Oana ANDREICA, George BALINT, Corina BURA,

Rafaela CARABENCIOV, Carmen CÂRNECI-CAVASSI,LuminiŃa CIOBANU, Viorel COSMA,

Norela Liviana COSTEA, Vasile DONOSE, Oana GEORGESCU, Doru IONESCU, Florian LUNGU,Anca Daniela MIHUł, Doina MOGA, Liana TUGEARU,

Irina ODĂGESCU-łUłUIANU, Florin-Silviu URSULESCU

Pentru ediŃia electronică vezi: www.ucmr.org.ro

Adresa redacŃiei: Bucureşti, Calea Victoriei 141, sect.1,010071, România. Tel./Fax: +40-21-312.98.67

E-mail: [email protected], [email protected] - ERICOM PRINT SRL

TEL: 021-410.64.88 ISSN: 1220-742x

REVISTĂ LUNARĂ EDITATĂ DE EDITURA MUZICALĂ CUSPRIJINUL UCMR-ADA DIN FONDUL SOCIAL CULTURAL

ŞI ÎN COLABORARE CU U.N.M.B.

Sus, pe vale…Octavian URSULESCU

Muzică uşoară, rock, folclor autentic,sumedenie de concursuri (pescuit, fotbal, tăiat şifasonat lemne, gătit, tors, frumuseŃe), zeci demii de spectatori – iată ce a însemnat ultimaediŃie a unui festival extrem de special,desfăşurat într-un cadru natural magnific,undeva între Ibăneşti şi Lăpuşna. Organizatoriai acestui original „Festival al Văii Gurghiului” aufost AsociaŃia comunităŃilor Văii Gurghiului(Gurghiu, Ibăneşti, Hodac, Solovăstru, Beica dejos, Reghin), instituŃia Prefectului şi ConsiliuljudeŃean Mureş, co-organizatori fiind AVUP- Agora tinerilor şi FundaŃia „MioriŃa” (Mircea Moldovan),

un adevărat suflet al manifestării fiinddeputatul Vasile Gliga, originar de pe acestemeleaguri. Am mai spus-o, am copilărit aici,am mulŃi prieteni şi mi-a crescut inima săconstat ce festival excepŃional au gânditmureşenii mei, chiar dacă a lipsit Chiherulatât de drag mie. Din acest an şi primăriaTg. Mureş a fost partener în proiect şi cusiguranŃă în viitor vor veni mulŃi artişti dinCapitala judeŃului. După ce au fost premiatedelegaŃiile care s-au distins la concursul„Portul tradiŃional în festival”, pe scenă s-auperindat ansamblurile din cele 6 localităŃiorganizatoare, plus cel din Ideciu de jos şi„Junii Călimanilor”, precum şi un ansamblumaghiar din Glăjărie. InvitaŃii consacraŃi aufost extrem de numeroşi şi valoroşi, cei mai

mulŃi reprezentând zona Ardealului şi îndeosebi aMureşului: Silvia Oltean, Nelu Pop, ansamblul„Şireagul”, Laura Oltean, Leontina Pop, Vasile Crişan,Doru Pop, Mugurel Gabor, Mihaela Pop. Fireşte n-aulipsit marile vedete, care dau culoare oricăreimanifestări artistice de anvergură: Dumitru Fărcaş şitaragotul său fermecat, IonuŃ Fulea, ansamblul „Amka”din Israel, dar şi Adrian Petrescu – prim-solist alFilarmonicii „G. Enescu” din Bucureşti (Ravel, aici – cecuraj!). Neîncetat miile de spectatori vizitau căsuŃelefiecărei localităŃi participante – adevărate muzee etno-folclorice, unde se puteau gusta şi preparate culinarespecifice zonei. Când se lăsa seara – atât de minunatăîntre dealurile Mureşului, spaŃiul din faŃa scenei eraocupat treptat de cei tineri, cărora organizatorii lepregătiseră întâlniri pe măsură: trupele Ultimul rând,Şoc, Spin şi Compact – aceştia din urmă cu oimpresionantă şi nostalgică paradă a tuturor hit-urilordin atâtea decenii de succese.

Festivalul Văii Gurghiului, în care practic a fostimplicată toată suflarea zonei, s-a construit într-ovibrantă pledoarie pentru păstrarea tradiŃiilorstrămoşeşti. Cu asemenea organizatori, cu asemeneaoameni, cu asemenea artişti parcă viitorul nu ne maipare atât de sumbru…

Compact

Dumitru Fărcaş

9 lei revistĂ lunarĂ a uniunii compozitorilor ªi ...de cele nemuritoare”. cu atât mai mult cu...

Documents