Institutul de Ştiinţe ale EducaţieiCatedra Educaţiei Preşcolare şi Învăţămîntului Primar

Proiect tehnologic

Dezvoltarea competenţelor comunicative în cadrul orelor de limba română în clasele primare

A realizat:

Secrieru Nina,învăţătoare în şcoala nr.68,

loc. Dobrogea mun. Chişinău

Cuprins

I. Introducere .............................................................................................. 3

II. Bazele psihopedagogice ale dezvoltării vorbirii elevilor claselor primare .................................................................................................................. 5

III. Repere metodologice privind dezvoltarea competenţelor comunicative în cadrul orelor de limba română în clasele primare ................................... 9

IV. Concluzii ............................................................................................... 16

2

I. IntroducereDacă copilul, îndrumat de profesor, înţelege gîndul exprimat de poet şi însuşeşte forma în care a fost expus, încă nu înseamnă că-şi antrenează darul vorbirii, aceasta îi îmbogăţeşte orizontul de cunoaştere, dar capacităţile de exprimare pot rămîne absolut atrofiate.

UşinskiDemocratizarea vieţii sociale şi spirituale, procesul de reeuropenizare, în

condiţii social-istorice şi cultural-spirituale noi, creează şi o serie de probleme ce ţin de integrarea socială prin dialogul multicultural al cetăţenilor. Una din soluţiile recunoscute ca eficiente pe plan mondial şi confirmate prin studii şi cercetări în ultimul timp şi pe plan naţional în integrarea socio-culturală a cetăţenilor este formarea şi dezvoltarea competenţelor de comunicare la elevi, acest tip de competenţe asigurînd concomitent şi o mai bună implicare a lor în procesul instructiv-educativ, şi formarea unei personalităţi capabile să se integreze plenar în realităţile noii societăţi.

Problema dezvoltării competenţelor comunicative ale elevilor prin studierea operelor literare devine astfel una dintre cele prioritare, ştiindu-se că educaţia lingvistică a elevilor contemporani se realizează preponderent pe texte literare. Astfel Concepţia educaţiei lingvistice şi literare (Vl.Paslaru, 1985) pune accent pe dezvoltarea competenţelor comunicative ale elevilor, ei trebuind să poată realiza o comunicare liberă şi deplină în diverse situaţii şi acte comunicative, să recepteze /comenteze/ analizeze facil textele literare.

Experienţa mondială şi naţională a evoluat foarte mult în ultimii ani graţie noilor obiective ale învăţămîntului general şi, în special, celor ale predării-învăţării limbii şi literaturii române. Studiul experienţei de predăre-învăţare a limbii şi literaturii romane în şcolile din Republica Moldova, a literaturii de specialitate, dezvăluie obiectivele înaintate de societate şi stipulate în

3

documentele conceptual-normative, organizarea şi realizarea procesului educaţional în vederea atingerii lor. Cercetările în domeniul dat demonstrează, de asemenea, că învăţătorii posedă suficiente cunoştinţe de proiectare, desfăşurare şi evaluare a procesului educaţional la lecţiile de limba şi literatura romană în vederea dezvoltării competenţelor comunicative ale elevilor şi a valorificării potenţialului lor creativ în baza obiectivelor educaţionale stabilite.

În didactica particulară şi în practica predării limbii şi literaturii române în şcoală s-a creat o situaţie, cînd, pe de o parte, strategiile didactice se dezvoltă multilateral, iar, pe de altă parte, problema dezvoltării competenţelor comunicative la elevi rămîne în continuare cercetată.

Pornind de la ideea că limba rămîne a fi „întîiul mare poem al unui popor” (L. Blaga), este depozitul istoriei şi eroismul poporului, a concepţiei despre viaţă, a credinţelor, legendelor şi miturilor, însuşirea limbii materne are o importanţă deosebită în formarea personalităţii omului, în general, şi-n special a copilului, pentru că limba constituie principalul mijloc de comunicare.

La baza activităţii umane stă comunicarea verbală, iar însuşirea şi dezvoltarea limbajului au loc în procesul comunicării.

Elevul trebuie să posede un limbaj corect din punct de vedere fonetic, lexical şi gramatical.

În cercetarea problemei dezvoltării competenţelor comunicative în cadrul orelor de limba română în clasele primare mi-am propus următoarele obiective:

O1 - analiza surselor bibliografice psihologice şi pedagogice din perspectiva cercetării;

O2 - stabilirea reperelor pedagogice ale stimulǎrii creativitǎţii la vîrstă şcolară mică;

O3 - sintetizarea rezultatelor, elaborarea concluziilor şi a recomandărilor practice.

Pentru elucidarea teoretică a problemei am aplicat următoarele metode: documentarea ştiinţifică, metoda modelării teoretice, metodele analitico-sintetice, observarea.

Scopul studierii limbii române în perioada şcolarităţii obligatorii este formarea unui tînăr cu o cultură comunicaţională şi literară de bază, capabil să înţeleagă lumea, să comunice şi să interacţioneze cu semenii, să-şi utilizeze în mod eficient şi creativ capacităţile proprii pentru rezolvarea unor probleme

4

concrete din viaţa cotidiană, să poată continua în orice fază a existenţei sale procesul de învăţare, să fie sensibil la frumosul din natură şi la cel creat de om.

II. Bazele psihopedagogice ale dezvoltării vorbirii elevilor claselor primare

La sfîrşitul vîrstei preşcolare la copii se formează mai intens capacitatea de exprimare a propriilor gînduri şi capacitatea de înţelegere a mesajului verbal la auz în diverse situaţii ale sferelor de comunicare cunoscute lor.

Această exprimare include modelele verbale de tip reproductiv: repovestirea, povestirea pe de rost, expunerea celor văzute. După cum remarcă I. Zimneaya, la elevii claselor inferioare exprimarea orală devine mai cuprinzătoare, mai clară, în ea nu se reflectă destul de amplu legăturile dintre fenomene şi, de obicei, elevii îşi exteriorizează propria atitudine faţă de gîndurile exprimate.

Deşi elevii claselor primare cunosc, practic, bazele construirii conceptelor teoretice şi sînt pregătiţi pentru generalizări teoretice, în exprimare totuşi dau întîietate raţionamentelor concrete. Ei nu urmăresc conştient consecutivitatea gîndurilor, adică logica expunerii coerente.

Analiza tipurilor receptive de activitate verbală a permis a evidenţia cîteva trăsături ale acestora, în primul rînd, creşte brusc viteza de citire la vîrsta şcolară mică. În ceea ce priveşte specificul audierii textului în momentul citirii, s-a observat că, posedînd strategiile psihologice de înţelegere a textului, elevii nu utilizează deocamdată procedeele individuale de înţelegere a lui. Din întreg textul, elevii înţeleg şi evidenţiază categoriile semantice ale planului verbal.

În urma analizei particularităţilor dezvoltării comunicative ale elevilor claselor primare se poate afirma că:

• dezvoltarea formelor de comunicare orală şi scrisă poartă un caracter firesc;

• mecanismele verbale nu sînt în deajuns formate;• nu sînt elaborate mijloacele lingvistice (formele lexico-gramaticale);• nivelul de dezvoltare şi de formulare a gîndului este insuficient.La vîrsta şcolară mică, în prelungirea educaţiei preşcolare, se pun bazele

formării personalităţii copilului: valorificarea capacităţilor intelectuale prin formarea unei motivaţii intrinseci pozitive, dezvoltarea intereselor, asigurarea

5

echilibrului emoţional, formarea unei imagini despre sine şi despre alţii, capacitatea de a opera cu criterii morale şi de adaptare normativă.

Evoluţia individului uman are loc pe baza unor legităţi proprii ale căror mecanisme sunt ereditatea, mediul şi educaţia. La vîrstele mici factorii biologici imprimă evoluţiei copilului un ritm alert. Dar dezvoltarea psihică şi socială este dependentă de experienţa de viaţă, de acumulările şi conduitele exersate şi concretizate în priceperi, deprinderi şi obişnuinţe, de structurile generate de procesele de acomodare la mediul concret. Achiziţiile în planul proceselor, funcţiilor şi caracteristicilor psihice se structurează în comportamente diferenţiate pe vîrste şi individual. Valorificarea de către copil a datelor ereditare prin experienţe proprii în anumite cadre de mediu vor duce la construirea unei identităţi proprii şi definitorii.

Între nivelul dezvoltării individuale şi calitatea învăţării există o relaţie de interdependenţă. Efectele învăţării se evidenţiază mai pregnant în copilărie şi tinereţe datorită plasticităţii, permeabilităţii şi receptivităţii mai pronunţate la această vîrstă. La rîndul său, învăţarea este dependentă de nivelul dezvoltării.

Aprecierea nivelului de dezvoltare al individului se face în funcţie de gradul maturizării şi dezvoltării sale psiho-individuale şi psihosociale permiţînd evaluări şi previziuni cu privire la integrarea lui socială, la comportamentul real sau probabil. Esenţa acestor fenomene se particularizează în funcţie de vîrstă şi se individualizează în funcţie de interacţiunea ereditate-mediu-educaţie, fapt care impune din punct de vedere pedagogic adoptarea unor strategii instructiv-educative adecvate evoluţiei subiecţilor.

Tendinţa ultimilor ani, în ceea ce priveşte studierea limbii române în învăţămîntul primar, înclină către iniţierea elevilor în primul rînd, în actul comunicării pentru formarea unui tînăr cu o cultură comunicaţională, capabil să înţeleagă lumea din jurul său, să comunice şi să interacţioneze cu semenii, exprimîndu-şi gînduri, stări, sentimente, opinii, să-şi utilizeze în mod eficient şi creativ capacităţile proprii pentru rezolvarea unor probleme concrete în viaţa de zi cu zi, să poată continua în orice fază a existenţei sale procesul de învăţare. Atenţia care se dă comunicării în clasele primare şi nu numai, nu este întîmplătoare. Elevii sunt pregătiţi pentru viaţă şi în viaţă în primul rînd ei comunică.

6

Limba română, ca limbă maternă şi ca obiect de studiu, ocupă locul central în ansamblul general de pregătire al elevilor, fiind principalul mijloc de comunicare şi informare. A comunica este numai aparent uşor. Trebuie să cunoşti şi să stăpîneşti regulile fără de care mesajul transmis nu este perceput sau nu produce efectele dorite. Curriculum actual promovează sistemul comunicativ-funcţional, sistem ce presupune formarea integrată a capacităţilor de receptare/ exprimare orală şi a celor de receptare a mesajului scris şi de exprimare scrisă. Calitatea procesului de comunicare eficientă va duce în final la formarea capacităţii de comunicare corespunzătoare pentru tinerii pe care îi formăm.

Un alt element care se urmăreşte prin intermediul predării integrate constă în faptul că obiectivele nu mai vizează, în mod expres, asimilarea de cunoştinţe, ci ele se formează în situaţii concrete de comunicare. Noua abordare impune ca o necesitate formarea elevilor în spirit activ-participativ, dezvoltă la elevul de vîrstă şcolară mică un ansamblu de atitudini şi motivaţii ce-l vor ajuta în continuare în studiul limbii şi literaturii române, stimulează interesul pentru formarea şi dezvoltarea competenţelor elementare de comunicare.

Comunicarea este deosebit de importantă. Ea poate fi grea sau plictisitoare dacă nu este bine organizată, cu obiective clare, nu se realizează în forme de activitate variate şi atrăgătoare. În lecţii nu vom transmite reguli pe care elevii să le înveţe, ci vom forma şi consolida deprinderi de comunicare.

Şcolarii înţeleg logica limbii, bogăţia ei şi se deprind să folosească în mod corect şi conştient, atît în vorbire, cît şi în scriere, o exprimare corectă. Ei reuşesc să înţeleagă mai bine gîndurile altora şi să se folosească de limbă ca mijloc de comunicare, de acumulare a unor cunoştinţe. Învăţarea cunoştinţelor de limbă asigură, în acelaşi timp, cultivarea „zestrei” lingvistice a copiilor şi contribuie la stimularea proceselor de cunoaştere, a gîndirii abstracte, în mod deosebit.

Privit în contextul prezentat mai sus, scopul fundamental al studiului limbii române este cultivarea limbajului elevilor, înţelegînd prin limbaj, procesul de exprimare a ideilor şi sentimentelor prin mijlocirea limbii. Această disciplină are un pronunţat caracter practic, deşi operează cu abstracţiuni. Finalitatea studierii acestei discipline nu o constituie acumularea unui anumit număr de reguli, fără ca acestora să li se asigure o valoare funcţional - practică. A nu ţine seama de acest lucru înseamnă a face de-a dreptul imposibilă însăşi

7

învăţarea regulilor şi normelor gramaticale, deoarece acestea nu pot fi însuşite decît prin procesul aplicării lor în practica exprimării.

Cunoscîndu-se faptul că în studiul limbii se operează cu abstracţiuni, este cît se poate de elocvent rolul pe care-l are această disciplină în dezvoltarea gîndirii logice a elevilor. Acest adevăr este şi mai relevant dacă se are în vedere legătura indisolubilă dintre limbă şi gîndire, faptul că gîndirea se concretizează prin intermediul limbii. Cultivarea limbajului oral şi scris se realizează practic prin toate disciplinele de învăţămînt ale ciclului primar, cu precădere prin obiectul limba română.

Rafinarea exprimării, diversificarea şi nuanţarea ei depind de modul de stăpînire a resurselor limbii române, de operaţionalizarea normelor gramaticale într-o situaţie de comunicare. Descrierea categoriilor gramaticale, efectuarea analizelor sintactice şi morfologice, prezentarea teoretică, toate vor fi subordonate actului comunicării. Realizarea unei exprimări corecte, expresive şi nuanţate, civilizate, presupune un efort de elaborare privind alegerea cuvintelor, organizarea contextului sub coordonarea normelor standard de constituire şi operaţionalizare a limbii.

Învăţarea limbii se realizează în situaţii simulate de viaţă, contribuind astfel nu numai la dezvoltarea limbajului activ, ci şi la cultivarea unui simţ lingvistic, la sesizarea semnificaţiilor sociale şi funcţionale ale limbii, pregătind elevii pentru cunoaşterea şi întrebuinţarea stilurilor funcţionale ale limbii literare. Deficienţele de exprimare, care îngreunează comunicarea verbală, vizează, în general: sărăcia vocabularului, decalajul mare între vocabularul activ şi cel pasiv, folosirea unor cuvinte a căror semnificaţie nu a fost corect înţeleasă.

Curriculumul de limba română pentru învăţămîntul primar, componentă fundamentală a parcursului de învăţare oferit elevilor în contextul şcolarităţii obligatorii, insistă asupra dezvoltării competenţelor elementare de comunicare orală şi scrisă a copiilor, precum şi pe structurarea la elevi a unui sistem de atitudini şi de motivaţii care vor încuraja studiul limbii române, vor forma la elevi deprinderi de civilizaţia comunicării, dezvoltînd armonios personalitatea micilor şcolari sub aspect atitudinal şi comportamental.

8

III. Repere metodologice privind dezvoltarea competenţelor comunicative în cadrul orelor de limba română în clasele primare

La baza activităţii umane stă comunicarea verbală, iar însuşirea şi dezvoltarea limbajului au loc în procesul comunicării.

Elevul trebuie să posede un limbaj corect din punct de vedere fonetic, lexical şi gramatical.

Însuşirea limbajului presupune mai multe etape: În prima etapă din şcoală, care coincide cu învăţarea citit-scrisului, are loc

procesul de interiorizare a limbajului extern. Aceasta este etapa în care copilul nu este preocupat decît de propriile acţiuni.

Cea de-a doua etapă este etapa automatizării deprinderilor de exprimare verbală, care coincide cu etapa automatizării deprinderii cititului.Pentru realizarea cu succes a obiectivelor dezvoltării vorbirii mă strădui să

aplic diferite modalităţi didactice:A. Observarea;B. Memorizarea (memorarea);C. Audierea (audiţia);D. Povestirea;E. Convorbirea (dialogul);F. Jocuri didactice;G. Şezătoarea;H. Concursurile.

În continuare mă voi referi la una din cele mai eficiente metode – povestirea. În activităţile de dezvoltare a competenţelor comunicative, la toate clasele I-IV, povestirea o folosesc intens pentru multiplele ei valenţe informativ-formative:

a) prin intermediul povestirii elevii dobîndesc un cerc de reprezentări despre obiecte, fenomene, fapte, întîmplări;

9

b) povestirea devine un model de vorbire. Ea este calea prin care elevii asimilează cele mai multe expresii poetice. Prin intermediul basmelor, fabulelor, legendelor pe care le studiem elevii cunosc limba populară în comparaţie cu limba literară.Încercăm la lecţii să creem şi noi mici povestiri, basme, snoave ceea ce le

impulsionează mult imaginaţia creatoare.Pentru a reuşi prelucrarea didactică ţin cont de conţinutul materialului, de

pregătirea generală a clasei. Pot să enumăr cîteva reguli de care mă conduc: selectez atent prodesele literare (conţinut, formă, dimensiuni); folosesc mijloace de învăţămînt adecvate textului şi obiectivelor urmărite

(ilustraţii, filme, albumuri, discuri, planşe); stabilesc un plan corespunzător de desfăşurare a modalităţilor şi tehnicilor

de prelucrare.Mă strădui să-i deprind pe elevi cît mai timpuriu să-şi ordoneze materialul

pe care îl au de comunicat. Către sfîrşitul clasei I încep exerciţii de iniţiere a elevilor în deprinderea de a-şi întocmi un plan de povestire. La început povestirea elevilor să o ajut de un suport senzorial (set de ilustraţii ce se succed în ordinea episoadelor redate în povestire, imagini, planşe).

Cu timpul deprinderea de a povesti se formează de aceea materialul intuitiv îl reduc şi solicit elevul mai mult în direcţia recunoaşterii. În această fază utilizeze procedee variate:

prezint ilustraţia ce relevă primul episod al povestirii şi apoi le cer elevilor să continuie povestirea;

le citesc fragmentul de început; selectiv le introduc anumite ilustraţii, cerîndu-le elevilor să amplaseze

episodul respectiv la locul potrivit; le cer elevilor să reproducă toate episoadele numai cu ajutorul unor

întrebări de sprijin.Pe parcursul lecţiilor apelez şi la desfăşurarea următoarelor activităţi:o Povestirea pe bază de plan dat.

o Povestirea pe baza unui plan formulat de elevi.

o Povestiri create de elevi.

10

o Povestirea prin trecerea acţiunii de la persoana I la persoana a III-a,

fără a le cere elevilor juctificarea gramaticală.Expresivitatea verbală a micului autor o deprind prin:

redarea conţinutului unei povestiri cunoscute, respectînd succesiunea logică a episoadelor cu exprimare clară, corentă, expresivă;

continuarea expunerii întrerupte în punctul culminant şi găsirea uneia sau mai multor variante de deznodămînt.

În scopul dezvoltării competenţelor comunicative în cadrul orelor de limba română utilizez aşa tehnici ca:

1. LECTURA GHIDATĂMetoda este alcătuită din mai multe procedeie. Se lucrează cu un text

artistic absolut necunoscut care în prealabil este împărţit în fragmente (de către învăţător). După etapa pregătitoare (informaţie despre autor, explicarea cuvintelor necunoscute, conversaţie introductivă), elevii citesc textul pe fragmente. Se opresc după fiecare fragment şi fac presupuneri. Răspunsul la întrebarea: Cum credeţi ce se va întîmpla în continuare? (îşi expun părerile 3-4 elevi). Apoi este citit fragmentul următor.

Notă: se aplică la predare.

2. SINELG (sistem interactiv de notare pentru eficientizarea lecturii şi a gîndirii)Notă: la lecţia de limba română se aplică mai rar. Se aplică la predare.Se lucrează cu un text ştiinţifico-popular. Mai des se aplică la lecţiile de

istorie şi ştiinţe. După etapa pregătitoare (conversaţie introductivă, explicarea cuvintelor), elevii citesc independent textul din manual (pe fragmente) şi pe marginea paginii fac următoarele însemnări:V – informaţie cunoscută+ – informaţie nouă? – aş vrea să aflu ceva nou despre aceasta.

Un avantaj este că elevul citeşte independent, iar altul – că citeşte conştient.

3. LECTURA ÎMPOTRIVĂNotă: se practică la consolidare (la reflecţie).

11

Se lucrează cu un text artistic analizat detaliat. Textul parcă e întors pe dos.Exemplu: fragmentul „La cireşe”

- Ce s-ar fi întîmplat dacă Ion ar fi fost acasă?- Ce s-ar fi întîmplat dacă acasă ar fi fost moş Vasile şi nu mătuşa Mărioara?- Ce s-ar fi întîmplat dacă mătuşa Mărioara ar fi reuşit să se urce în copac?

4. DIAGRAMA VENNNotă: se aplică la consolidare

În loc de cercuri se poate face un tabel:Micul Prinţ Asemănări Prinţul MiorlăuGrijuliuRăbdătorCultIngeniosIscusit

Ambii erau copiiAmbii erau băieţiAmbii erau din familii regaleErau singurii copiiAmbii erau bine îngrijiţiAmbii aveau părinţi

NerăbdătorCapriciosLeneşHapsînEgoistAlintatFricosDistratPlîngăcios

Oaspeţii primăverii Asemănări PrimăvaraE un text în versuriE un text cu rimăE un text de primăvară

Ambele descriu semnele caracteristice primăveriiÎn ambele texte se vorbeşte despre păsări

E un text în prozăE un text narativDescrie alt fenomen al primăverii

5. GRAFICUL CCC (Ce ştiu? Ce vreau să ştiu? Ce am învăţat?)

12

Textul: „Puiul”, clasa IIITema: „Relaţiile familiei”

Ce ştiu? Ce vreau să ştiu? Ce am învăţat?Familia este compusa din părinţi, copii, bunici.Membrii familiei se respectă.Cei mici trebuie sa-i asculte pe cei mari.

Cine trebuie să fie cel mai autoritar în familie?Sînt obligaţi copiii sa-i asculte întru totul pe cei mari?Părinţii pot învăţa şi ei de la copii?

O mamă întotdeauna se jertfeşte pentru copiii săi.Trebuie să-i ascultăm pe cei maturi, pentru că ei au experienţa vieţii.Copiii neascultători pînă la urmă o păţesc rău.

Notă: se foloseşte la reactualizare (se completează primele două despărţituri). Ultima se completează la reactualizare şi consolidare.

6. CULOAREA PREFERATĂ (obiectul, fiinţa, fenomenul)Notă: se aplică la reflecţie (consolidare). Se aplică la dezvoltatrea

competenţelor comunicative.Exemplu:

1. albastru – culoarea apei2. prefer culoarea albastră deoarece dă o senzaţie de curăţenie.3. se realizează un mic desen unde predomină această culoare.4. în baza acestui desen alcătuiţi un textuleţ sau o poezioară.

„Era o zi însorită de vară. Soarele strălucea cu dărnicie. Doi copii s-au oprit pe malul lacului, s-au hîrjonit puţin, apoi au intrat în apă.”

„Culoarea mea preferată este albastru. Prefer această culoare, deoarece simbolizează curăţenie. Am realizat un mic text...”

7. GPP (gîndeşte – perechi – prezintă)Notă: poate fi practicată atît la evocare, cît şi la reflecţie.Se formulează o întrebare (în baza unui text).

13

1. La început fiecare elev meditează asupra acestei întrebări şi îşi fixează răspunsurile posibile.

2. Apoi se consultă cu colegul de bancă şi împreună găsesc răspunsul corect.3. Ambii decid cine va prezenta rezultatu (dacă va fi solicitată perechea).

Exemplu:„De ce trebuie să studiem gramatica?”Gramatica trebuie să se studieze pentru ca noi să ne putem exprima corect gîndurile şi cei din jur să ne înţeleagă corect. Fără studierea profundă a gramaticii nu ne putem socoti oameni culţi.

8. CUVÎNTUL ARUNCAT ÎN GRILĂGăsiţi în textul studiat un cuvînt alcătuit din trei silabe (un cuvînt adjectiv,

sinonimul cuvîntului). Cine afost prietenul frunzei toată vara?

P – prunăA – aerS – soare, sareĂ – ariciR – racE – elevA – avion

Un elev a vrut să ia o prună din copac. Uitîndu-se în sus a văzut un avion şi în acel moment a călcat pe un arici. Pruna din mînă i-a sărit în aer. Atunci el a plecat la bucătărie, a luat din cratiţă un rac, carnea lui a presărat-o cu sare şi a mîncat-o.

B – bun, blîndO – obraznic, onestB – bunO – ospitalierC – curajos, cuminte

14

E – educatL – liniştit

Acrostihul – cu fiecare literă la început se alcătuieşte cîte o propoziţie despre pasăre.

9. CINCINELNotă: se practică la reflecţie (consolidare)O poezie alcătuită din 5 versuri, respectînd schema:

1. un substantiv;2. 2 adjective;3. 3 verbe;4. un enunţ din 4 cuvinte cu sens generalizat;5. o comparaţie.

Exemplu:GhiocelulFirav, blîndA ieşit, se luptă, încearcăSă învingă gerul cruntCe se zbate ca o fiară.

Ca formă de activitate specifică folosesc la orele de dezvoltare a vorbirii, povestirea oferă condiţii sporite pentru exersarea actului vorbirii, pentru lărgirea orizontului de cunoaştere a elevului, pentru dezvoltarea multilaterală.

15

IV. Concluzii

„Limba este cel mai preţios tezaur pe care-l moştenesc copiii de la părinţi, depozitul cel mai sacru lăsat de generaţiile trecute şi care merită să fie păstrat”.

(Vasile Alecsandri)

Şcoala contemporană străbate un amplu şi profund proces de integrare şi dezvoltare, care influenţează intensificarea vieţii colective a elevilor, în complexa acţiune de instrucţie şi educaţie. Dezvoltarea exprimării orale şi scrise, condiţie primordială în instruirea şi educarea elevilor pentru formarea personalităţii lor, pentru pregătirea participării la viaţa socială îşi găseşte cea mai înaltă expresie în cadrul disciplinei LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ – a ariei curriculare, sugestiv intitulată , LIMBĂ ŞI COMUNICARE.

Deşi la formarea şi dezvoltarea limbajului contribuie întreg mediul social şi cultural în care se dezvoltă copilul, un rol deosebit în perfecţionarea exprimării îl ocupă studiul limbii. Limba română, ca disciplină de învăţămînt, are o importanţă covîrşitoare, deoarece de însuşirea corespunzătoare a acesteia depinde evoluţia intelectuală a elevilor, pregătirea la celelalte discipline, însăşi viaţa şi activitatea socială viitoare. Învăţarea limbii române este o necesitate, dascălul avînd, după cum susţine Titu Maiorescu una din cheile cele mai mari ce deschid poarta viitorului nostru naţional.

Un obiectiv central al studiului limbii române în ciclul primar este dezvoltarea competenţelor elementare de comunicare orală şi scrisă ale elevilor. Aceasta înseamnă că, nu are doar rolul de „alfabetizare” a elevilor, ci şi de familiarizare cu cele mai eficiente tehnici sau instrumente ale activităţii intelectuale, care îi conduc pe elevi să înveţe folosind cartea ca sursă de informare şi formare. A sădi în sufletele elevilor dragostea pentru limba română, a-i învăţa să vorbească şi să scrie corect, este o înaltă îndatorire a

16

învăţătorului, deoarece: „...limba e stăpîna noastră ... este însăşi floarea sufletului românimii.” (Mihai Eminescu)

17