8 stând la foc - editura doxologia · 2020. 3. 24. · povestiri cu tâlc tip\rit\ cu...

Stând la foc...

1

8Stând la foc...

Povestiri cu tâlc

Alexandru Lascarov-Moldovanu

2

Seria de autor Alexandru Lascarov-Moldovanueste îngrijit\ de prof. Livia Ciuperc\

© DOXOLOGIA, 2016ISBN 978-606-666-581-0

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a RomânieiLASCAROV-MOLDOVANU, ALEXANDRU Stând la foc... / Alexandru Lascarov-Moldovanu. - Iaşi: Doxologia, 2016 ISBN 978-606-666-581-0

821.135.1-31

Stând la foc...

3

ALEXANDRULASCAROV-MOLDOVANU

8

Stând la foc...Povestiri cu tâlc

Tip\rit\ cu binecuvântareaÎnaltpreasfin]itului

TEOFANMitropolitul Moldovei [i Bucovinei

DOXOLOGIAIa[i, 2016


4

Mul]umiri pentru sprijinul acordat în publicarea opereiscriitorului Alexandru Lascarov-Moldovanu:

Doamnei Alexandrina Athanasiu [i Domnului ProfesorLiviu Franga.

P\rintelui Arhimandrit Policarp Chi]ulescu, Directoral Bibliotecii Sfântului Sinod [i întregului colectiv alBibliotecii Sfântului Sinod, pentru sprijinul acordat înconsultarea bogatei Arhive „Al. Lascarov-Moldovanu”.

Muzeului Na]ional al Literaturii Române, respectivDomnului Director Lucian Chi[u, precum [i distinseiDoamne conservator Eugenia Oprescu, pentru înlesnireaconsult\rii Arhivei „Al. Lascarov-Moldovanu”.

Tuturor acelora care au p\strat, cu evlavie, manu-scrisele scriitorului [i le-au d\ruit B.S.S., M.N.L.R., B.A.R.,B.C.U. Ia[i sau Bibliotecii Metropolitane Bucure[ti.

Prinos de recuno[tin]\ maicii stare]e Daniela, de lam\n\stirea Vladimire[ti, tuturor m\icu]elor care-[i amin-tesc de T\tunu, de fiul întru Hristos, Alexandru, pe careele îl consider\ un „înger”.

Recuno[tin]a noastr\, tuturor acelora care se vor al\turademersului pentru a completa cu manuscrise, scrisori,fotografii sau alte informa]ii, biografia omului evlavios,a scriitorului cre[tin Alexandru Lascarov-Moldovanu.

Stând la foc...

5

CUPRINS

Prefa]\ (Livia Ciuperc\) ................................................ 7

Stând la foc... ............................................................ 12

P\c\tosul isb\vit ........................................................ 14

Lan]urile diavolului .................................................. 18

Dou\ raiuri – dou\ iaduri ......................................... 22

B\boiul afurisit........................................................... 27

Cele dou\ cutii .......................................................... 31

L\sata secului ............................................................ 36

Cel cu musca pe c\ciul\ ............................................ 40

Ucenicul cârtitor ....................................................... 44

O întâmplare de demult ............................................ 48

Îngerul p\zitor .......................................................... 52

Cel care tot cârtea ..................................................... 57

Cel care nu se poate odihni ...................................... 61

Potcovarul iste] ......................................................... 65

Prin locurile isb\virii ................................................. 70

Vedenia P\rintelui Serafim ....................................... 75


6

Ni[te pietre [i ni[te flori ........................................... 79

O întâmplare cu ni[te l\utari .................................... 83

Puterea milosteniei .................................................... 87

Stând la foc...

7

PREFA}|

Simbol al purific\rii [i al regener\rii, focul poate de-veni [i un bun [i credincios prieten. La gura sobei, po-vestea `[i dezv\luie tainele, iar taina devine prinos dealeas\ `n]elepciune. Scriitorul Alexandru Lascarov-Mol-dovanu, bun cunosc\tor al tainelor str\mo[e[ti, recurgela vorba `n]eleapt\, prin intermediul [ez\torii. A [ez\toriitradi]ionale, care ast\zi a r\mas doar amintire.

Volumul Stând la foc… (1941) cuprinde un buchet depovestioare pilduitoare, cu un singur fir epic, cu un nara-tor implicat emo]ional [i `nzestrat cu darul de a `ns\-mân]a sfatul cel bun, pilduitor. Fiecare istorisire se supunecanonului clasic, cu un incipit concis, clar, [i-un crescendoatotcuprinz\tor, de tipul: „Prin p\r]ile acelea tr\ia un craide neam mare – [i avea curte aleas\, osta[i mul]i, averecât nu-i trebuia [i petreceri la tot pasul” („Cel ce nu sepoate odihni”). Frapeaz\ acele structuri specifice basmului,[i-anume, formula ini]ial\: „Iat\ cum a fost…” („P\c\to-sul isb\vit”); formula care anticipeaz\ povestea: „Iaca,oameni buni, `ng\dui]i-mi s\ v\ povestesc o `ntâmplareprea frumoas\…” („Lan]urile diavolului”); formula detip-avertisment: „… tr\ise aproape tot veleatul `n fel de felde `ncerc\ri [i n\cazuri, dar `nc\ nu ajunsese la ]\rmul`n]elepciunii” („Prin locurile isb\virii”) sau formula fi-nal\: „{i iaca, a[a a fost…” („Cele dou\ cutii”). Antici-parea povestirii cunoa[te [i ea exprim\ri specifice stilului


8

scriitoricesc lascarovian: „{i acuma, `ntru dovedirea vor-bele noastre, iat\, am s\ v\ povestesc o `ntâmplare care,chiar dac\ nu `ntru totul s-o fi petrecut, cuprinde la sinefrumoas\ `nv\]\tur\” (Cele dou\ cutii). Merit\ re]inut\ [ipreocuparea povestitorului de a realiza un traiect al sf\-to[elnicului, `ntre naratori: „A[a, s\ v\ spun [i eu o `n-tâmplare care se cam potrive[te pu]intel cu acestea…”(„Cel cu musca pe c\ciul\”), schelet compozi]ional carene trimite la Giovanni Boccaccio, Geoffrey Chaucer, Mar-gareta de Navarra, O mie [i una de nop]i etc., dar [i la„sufletul monahal” al lui Alexandru Vlahu]\.

Recunoa[tem elemente specifice stilului oral: ticulverbal („vas\zic\”, „carevas\zic\”), tonalit\]i voit arhai-cizate („{i cum se `ntâmpl\ de obicei, s-a apropiat [i elde pragul cel nevoit al ob[te[tii plec\ri…”), fraz\ri uzu-ale („am uitat s\ v\ spui c\…”, „când omul a sim]it c\-id\ coate moartea…”), interjec]ii („iaca”), fraze cu tent\moralizatoare („bine [tiut este, din b\trânii cei mai dinb\trâni, c\ diavolu’ nimica n-ar putea face, dac\ nu i-amda ajutor…”), formul\ri u[or umoristice, dar cu tent\ iro-nic\ („v\zând diavolul aceast\ trebu[oar\, s-a tulburat[i [i-a zis: «~i sc\p [i pe \[tia – [i nu-i bine!…»”; „Ce-a fip\]it, pe urm\, diavola[ul care n-a putut face nimic r\u`n casa tinerilor c\s\tori]i, r\mâne s\-[i `nchipuiasc\ fie-care”; „{i, ce mai dura-vura, se limpezi repede c\, `n ade-v\r, el f\cuse omorul acela…”). Remarc\m o familiaritatespecific\ [ez\torilor `n jurul focului: „Era unul…, hai s\spunem chiar de prin satul dumneavoastr\, care, despreorice ar fi venit vorba, tot mereu cârtea…” („Cel ce totcârtea”). Tonul moralizator, profunzimea judec\]ii, arta

Stând la foc...

9

nar\rii se `mbin\ armonios cu implantarea `ntru m\re]iapur\ a naturii, o ie[ire dinspre planul fic]ional `nspre celal eternei armonii ancestrale: „Pe urm\, to]i t\cur\… cinumai un motan cu blana `nfoiat\ torcea de zor, pe cândafar\ se iscase un firicel de vânt, care-[i cobora cântareape hornul vetrei…” („Cel cu musca pe c\ciul\”). Temacentral\ este via]a cre[tin\: p\c\tosul ajuns `n fa]a „Ceres-cului Judec\tor”, reu[e[te s\ fie iertat de p\cate („P\c\-tosul isb\vit”); modalitatea de eliberare din `nl\n]uiriler\ului („Lan]urile diavolului”); exerci]iile de ascultareale „fratelui” – ucenic Dionisie, care afl\ [i-n]elege de la`n]eleptul monah Ilarie c\ exist\ un rai [i-un iad aici, pep\mânt, [i-un rai [i-un iad dincolo („Dou\ raiuri – dou\ ia-duri”), c\s\toria bazat\ pe iubire [i credin]\ care nu estetulburat\ de interven]ia niciunui diavola[ sau spirithain („B\boiul afurisit”); `n]elepciunea `mp\ratului [ilec]ia oferit\ de acesta sfetnicilor s\i („Cele dou\ cutii”);biruin]a `ngerului p\zitor asupra „diavola[ului [iret”(„~ngerul p\zitor”); perspicacitatea potcovarului `n fa]alui Dumnezeu [i a Sfântului Apostol Petru, „coborâ]i pev\ile p\mântului”, `n ve[mânt s\r\c\cios („Potcovaruliste]”) etc.

Interesant\ este fr\mântarea omului care nu are lini[te,pân\ nu va afla isb\virea. {i `nso]it de un c\lug\r (care`ntrupa `ns\[i `n]elepciunea), str\b\tur\ locuri str\ine [icunoscur\ diferite personaje care se l\udau c\ pot d\rui„mângâierea [i pacea”, „slava” sau bog\]ia. ~ns\ lini[tea[i-mp\carea n-o va afla omul decât „`n valea t\inuit\, `ncare se simte u[or miros de lev\n]ic\ [i de ism\”, la „poartade [indril\ a unei c\su]e `mbr\cate `n iedere [i cuprinse


10

`n t\cere”, acolo unde s\l\[luie[te `ns\[i Credin]a („Prinlocurile isb\virii”).

O mic\ bijuterie moralizatoare este „O `ntâmplare cuni[te l\utari”. ~n c\utarea unui ad\post, câ]iva l\utari-nomazi sunt `nconjura]i de câ]iva lupi. Nu au decât osingur\ idee salvatoare. Muzica instrumentelor lor esteatât de asurzitoare [i sperie `ntr-atât pe fl\mânzii lupi,`ncât nici nu mai nimeresc sp\rtura pe unde p\trunseser\ini]ial `n acel ad\post. A[a c\, izbindu-se de pere]i, `[ig\sir\ sfâr[itul, spre bucuria l\utarilor. Tonul sarcastic, auc-torial, merit\ re]inut: „Ca lupii ace[tia suntem [i unii din-tre noi… P\trundem… `ntocmai ca ei, prin sp\rtura p\ca-telor [i intr\m `n moara cea p\r\sit\ a diavolului, c\utândpl\ceri [i petreceri. {i acolo, ̀ ncepe huietul cel grozav (parc\ne-aminte[te de a[a-zisele discoteci ale zilelor noastre) all\utarilor diavole[ti. Iar noi, ca [i lupii, ne d\m cu capul deto]i pere]ii, pân\ ce c\dem… frân]i de stric\ciune… ”.

„O `ntâmplare de demult” ne coboar\ `n mrejelefantasticului, pentru a `n]elege vicleniile celui r\u. Ase-menea [i `n „Vedenia P\rintelui Serafim”, b\trânul schivnicare capacitatea ca intrând `n bisericu]a dintr-un sat, `ntimpul unei slujbe, s\ „vad\” ceea ce un om obi[nuit nuar putea vedea. Oamenii prezen]i p\reau a nu avea cap,ci doar un bolovan pe umeri. Bie]ii de ei, „se aflau acolonumai cu trupul, iar cu mintea lor gândind la cine [tiece lucruri str\ine”! Iat\ la ce se refer\ pilduitorul verset,rostit `naintea procesiunii „Sfintelor Daruri”: a lep\da„grija cea lumeasc\…”. Adev\rul este c\ oricui i se poate`ntâmpla a[a o sl\biciune, dar morala ni se poate dezle-ga (inclusiv) `n povestioara „Ni[te pietre [i ni[te flori”,

Stând la foc...

11

cu un mesaj foarte concret: nu-i suficient s\ ne recu-noa[tem p\catul, ci s\ facem totul pentru a nu-l mairepeta.

Multe sunt pov\]uirile bunului cre[tin care s-a dovedita fi Alexandru Lascarov-Moldovanu, [i ar merita s\ afl\m[i lec]ia oferit\ de un stare] ucenicului s\u cârtitor: cums\ ne comport\m de „L\sata Secului”, care este „PutereaMilosteniei”, [i nu numai.

{i dac\ dorim s\ ne sim]im `nsufle]i]i de frumuse]eaacestor flori duhovnice[ti, n-avem decât a-i urma sfatul.Imaginându-ne a fi la gura sobei cu jarul mocnind mol-com, cartea ne-ar putea deveni prieten [i `ndrum\tor `ntainele iubirii de Hristos Domnul.

Livia Ciuperc\


12

STÂND LA FOC...

Mult `i place omului nostru de la ]ar\ s\ stea, `n cea-surile lui de r\gaz, la foc [i s\ povesteasc\ sau s\ ascultepovestirile altuia.

Focul, pentru el, a fost totdeauna un bun [i credinciosprieten. ~nc\ din vremea copil\riei, ]\ranului nostru `i placefocul. Copiii care duc vitele la p\[une adun\ g\teje saufrunze uscate [i fac foc. Fl\c\ii, când ies la coas\ [i `nnop-teaz\ la câmp, dureaz\ [i ei focuri, `n jurul c\rora se adun\[i spun tot felul de glume [i de povestiri. Plugarilor, cândpornesc la munca ]arinelor, le ]ine [i lor tov\r\[ie focul.C\r\u[ii, când se `ntind la drum lung, la popasuri, aprindfocul [i, dup\ ce osp\teaz\, pornesc [i ei la tot felul depovestiri. Osta[ul, când cap\t\ oprire `n lungile m\r[\-luiri, tot cu focul se ia. Apoi, `n via]a cea de toate zilele,iarna, la gura sobei, vara, la vetrele din curte, to]i ai casei,la ceasuri anumite, se adun\ [i-[i prind privirile tot desclipirile ro[iatice ale focului, ascultând minunatele poves-tiri, care vin din cine [tie ce adânci dep\rt\ri ale vremiinoastre române[ti…

Acolo, lâng\ foc, s-au f\urit toate povestirile noas-tre, care, pe urm\, au fost trecute din gur\ `n gur\, de larând de neam altor rânduri de neamuri, `n fir ne`ntre-rupt, precum ne`ntrerupt este `nsu[i firul cel sufletesc alob[tii noastre.

Stând la foc...

13

A[a c\ focul prieten a fost [i prieten a r\mas omuluinostru de la ]ar\, [i de aceea [i eu, când a fost s\ pun unnume acestei c\rticele cu povestiri, care are a merge totspre cei de la ]ar\, duhul m-a `ndemnat s\-i zic a[a, pre-cum i-am zis: Stând la foc…

Fie ca ea s\ aduc\ bun folos sufletesc tuturor aceloracare o vor citi1*.

A.L.M.

1 * Subiectele povestirilor din această cărticică sunt luate din diferitebroşuri, gazete etc., dar prelucrarea lor literară, cum şi tălmăcireacreştină a câtorva din ele, îmi aparţin în întregime.


14

P|C|TOSUL ISB|VIT

Iat\ cum a fost… Era, vas\zic\, un om p\c\tos. Cu toatec\ duhul lui se `mpotrivea r\ului, patima `l cuprindea [iel c\dea. Iar dup\ aceea, p\rere mare de r\u avea. {i dinnou patima venea spre el – [i el iar nu voia, da’ c\dea –,ca [i mai mare sf\râmare de duh s\ aib\ dup\ aceea.

{i cum se `ntâmpl\ de obicei, s-a apropiat [i el depragul cel nevoit al ob[te[tii plec\ri de pe locurile aces-tea, pline de ispite [i de rele.

Da’ am uitat s\ v\ spui c\ `n toate ale lui c\deri, omulacesta p\c\tos striga dup\ ajutor la Maica Domnului, spri-jinitoarea celor p\c\to[i.

Acum, când omul a sim]it c\-i d\ coate moartea, astrigat dup\ ajutorul Preacuratei `nc\ [i cu mai maret\rie, zicând: „Maic\ bun\ a noastr\, nu m\ l\sa. Tu [tiic\ eu n-am vrut a c\dea, [i scârb\ mare avut-am dup\ce m-a cuprins r\ul… Nu m\ uita la ceasul cel mare!”.

{i-acestea zicând, omul acela p\c\tos [i-a dat duhul.{i iat\, fu adus la Judecata cea `nfrico[at\.Cerescul Judec\tor l-a chemat `naintea Sa, [i el s-a

ar\tat, tremurând [i neputincios.– Iat\, acestea sunt p\catele tale!, [i i-a ar\tat un za-

pis peste m\sur\ de lung.P\c\tosul, ce era s\ fac\? T\cea [i nici privirea nu-[i

ridica asupra str\luminosului chip al Judec\torului.

Stând la foc...

15

Iar deoparte, `ng\duit de Judec\tor, st\tea `n umbr\Tartorul cel mare, veselindu-se foarte [i [optind cu dul-cea]\: „Al meu e[ti, scumpule!”.

Judec\torul Cel Prea`nalt zise p\c\tosului:– Ap\r\-te!, dar omul t\cea.Diavolul gr\i:– De [aizeci de ani numai p\cate a f\cut. Rob mie a

fost, cu totul… Iar dac\, pe ici pe colo, s\vâr[it-a [i elvreun bine, apoi binele acela, cople[it cu totul fost-a decele rele… A[a c\-i al meu…

Dar cum Dumnezeu este milostiv f\r\ sfâr[it, a zisp\c\tosului:

– Iat\, opt zile `]i dau, c\ poate `n acest r\stimp veig\si [i tu o ap\rare…

P\c\tosul merse pe drumurile cele `ncâlcite [i plinede `ntuneric ale locului aceluia, dar toat\ truda lui de-aafla vreo acoperire p\catelor sale z\darnic\ se ar\ta…

Dar cum mergea a[a, iat\ c\ se ivi `n fa]a lui un tân\r`mbr\cat `n alb [i str\lucind ca soarele.

Tân\rul zise omului:– D\ deoparte temerea… Voi sta al\turi de tine, `n

veghere… N\d\jduie[te!– Dar cine e[ti tu?, `ndr\zni p\c\tosul a `ntreba.– Eu sunt ~ngerul Adev\rului…{i mergând mai `ncolo, p\c\tosul `ntâlni pe un alt

tân\r, tot atât de cu alb\ str\lucire lucind… {i i-a dat [iel cuvânt de `nt\rire… Acesta era ~ngerul Drept\]ii…

{i dup\ cele opt zile `ng\duite, p\c\tosul fu adus dinnou `n fa]a ~nfrico[atului Jude].

Atunci, ~ngerul Adev\rului, cerând `ncuviin]are, gr\i:


16

– U[urare vreau s\ aduc acestuia, c\ci pot m\rturisic\, atunci când a p\c\tuit, sufletul lui n-a voit aceasta…

Diavolul nu mai avea ce spune.Dup\ aceea, st\tu `nainte ~ngerul Drept\]ii [i, cerând

[i el `ncuviin]are, zise:– U[urare vreau s\ aduc acestuia, c\ci pot m\rturisi

c\ n-a fost clip\ când el s\ nu se fi r\zvr\tit `mpotriva`ntunecatului st\pân c\ruia slujea…

Diavolul iar nu mai avu ce r\spunde.Atunci, Bunul Judec\tor zise:– S\ se pun\ `n cump\n\ cele bune cu cele rele!…{i porunca lui fu s\vâr[it\.Dar, mare durere, cele rele `nc\ atârnau cu pu]in mai

mult decât cele bune. Era, vas\zic\, numai un lat de de-get – da’ era…

~ngerii [optir\ cu gr\bire p\c\tosului: „Cheam\ `najutor pe Maica Domnului!” – [i p\c\tosul se rug\…

{i iat\, din slav\ de aur coborând, Preacurata [i Dul-cea Maic\ a p\c\to[ilor, se ar\t\… Ea nu uitase de câteori acest om slab o chemase de-a lungul drumului pe careel `l s\vâr[ise pe p\mânt.

Bun\, mângâietoare [i iert\toare, Maica Domnului`ntinse degetul ei sub]ire spre tipsia pe care se g\sea ne-putincioasa greutate a celor bune f\cute de p\c\tos. {i`ncet, dar cu o t\rie care `mpotrivire n-ar fi g\sit la ni-meni, ap\s\ tipsia pân\ ce cump\na faptelor p\c\tosuluise l\s\ de partea celor bune.

Judec\torul se bucura, iar diavolul cr\pa de ciud\. Cu glas de P\rinte iert\tor, Judec\torul rosti hot\-

rârea: „S\ mearg\ la cei drep]i!”.

Stând la foc...

17

Maica Preacurat\ se `n\l]\, din nou, `n l\ca[ul ei dem\tase cereasc\, diavolul se f\cu nev\zut, fiind acoperit deru[inare, iar cel care p\c\tos fusese, merse spre ocolulde lumin\ ne`nserat\, `n care drep]ii se odihnesc `n feri-cire f\r\ sfâr[it – aducând `nchinare f\r\ prihan\ MaiciiBune care-l sc\pase de la osând\.


18

LAN}URILE DIAVOLULUI

Iaca, st\teau odat\ la sfat mai mul]i oameni [i gr\iaumai osebit despre p\catele acestea omene[ti, care ispr\virenu mai au. Privind lista lung\ pe care Sfântul Apostol oface, `n epistolia lui, cea c\tre Biserica Domnului din Galata,cu adev\rat c\ ne cuprinde un soi de team\. Ce de p\cate,Doamne, ce de alese treburi ale firii celei p\mânte[ti!…

Dar s\ zicem mai departe. St\teau, vas\zic\, prieteniiaceia ai no[tri la un sfat de sear\ [i, privind cum se stingc\rbunii `n vatr\, povesteau.

{i unul din ei, odat\ cu un adânc oftat, zise: – C\ multe lan]uri mai are diavolul, m\i tat\, [i ia a[a

ne leag\ cu ele… [i zicând acestea, f\cu cu mâna semn,cum adic\ ne ferec\ necuratul cu lan]urile sale.

Dar bine nu ispr\vi vorba prietenul nostru, când, decolo, unul mai b\trâior `i lu\ vorba din gur\ [i zise cu unglas pu]intel cam r\stit:

– Ei, asta-i?!…Cel\lalt, oarecum lovit `n p\l\rie, r\spunse:– Fire[te, a[a-i cum zic… Ne leag\ [i pace bun\!B\trânelul r\sufl\ atunci, zicând:– Ba nu-i deloc a[a… Nu dracu’ ne leag\ cu lan]u’, ci

noi ne ]inem cu mâinile prinse de lan]u’ lui… Asta-i!…Se f\cu oleac\ de cl\tinare `n sfat, dar, curând, omul

nostru, cel de-al doilea, aduse cuvenit\ l\murire cuvin-telor sale, zicând:

Stând la foc...

19

– Iaca, oameni buni, `ng\dui]i-mi s\ v\ povestesc o`ntâmplare prea frumoas\, pe care am citit-o `ntr-o carteadus\ de Preacuviosul Ioanichie de-a dreptul de la Mun-tele Athos, z\u a[a… Se scrie acolo c\ `ntr-un sat, s\ zic,cum ar fi acesta al nostru, era unu’ care grozav mai duceasub nas. Voiesc a zice c\ era mare be]iv. Ceva care nu s-amai v\zut… Pe ce punea gura, usca. Bine… Adic\, vaide-a[a bine – dar a[a vine vorba. {i numai iaca, ce v\zur\ni[te oameni `ntr-o zi. Dracu’ – chiar el, f\r\ `ndoial\ –tr\gea cu un lan] pe omu’ ista [i-l târâia dup\ el spre unloc oarecare. Omu’ se c\ina [i striga f\r\ `ncetare: „S\ri]i,oameni buni, [i sc\pa]i-m\!…”. Oamenii se adunar\ [i pri-vir\ spre o asemenea prea pl\cut\ vedere. Dracu’ nicinu voia s\ [tie: `l tr\gea vârtos de lan] [i-l c\ra spre cimitir.Omu’ zbiera de-]i sp\rgea urechile: „Nu m\ l\sa]i, oa-meni buni, c\ iaca spurcatu’ m\ duce [i m\ `ngroap\ deviu!…”. De acolo, din margine, o femeie zise cu ciud\:„Las’ s\ te duc\, p\c\tosule, c\ nu mai e[ti bun decât deasta: s\ te road\ viermii, afurisitule!…”. {i dracu’ tr\geade n\dejde [i la nimic nu se uita. Acuma, omu’ nu maimergea pe picioarele lui, ci dracu’ f\cuse din el târlie, [i-lducea drept spre poarta ]intirimului. Cu cât s-apropia de lo-cu’ cu necaz, cu atât omu’ striga mai cu putere: „Nu m\l\sa]i, oameni buni, nu m\ l\sa]i!…”. Când gata era s\-lbage dracu’ pe poart\, numai ce un b\trân, care multev\zuse [i petrecuse `n via]a lui, d\du lumea deoparte [i,f\cându-[i loc, veni mai aproape de cel cu pricina [i d\duglas, zicând: „M\i frate, m\i, d\ drumu’ la lan], m\i!…”.Da’ nimeni nu `n]elegea nimic. Atunci, omu’ b\trân [i `n]e-lept veni la urechea be]ivului [i-i r\cni cu putere: „M\i


20

frate nebune, desf\-]i mâinile de pe lan] [i d\-l pustieide drac!…”. {i mai zise `nc\ o dat\, [i `nc\ o dat\, adic\de trei ori. Era gata s\-l bage dracu’ pe poarta ]intirimu-lui, când be]ivu’ desf\cu pumnii cu care se ]inea strânsde lan]u’ cel diavolesc. A[a c\ dracu’ r\mase numai culan]u’ [i cu n\ravu’. Ba, din pricina `ntinsorii, mai d\du[i `n brânci, când be]ivu’ `[i desf\cu pumnii. Pe urm\…

B\trânul t\cu, a[a, vreo câteva respir\ri.Ceilal]i s\rir\, `ntrebând:– Pe urm\?B\trânul zise:– Ce s\ fie? Pe urm\, nimic… Eu atâta voit-am s\ v\

povestesc… R\mâne ca voi s\ `n]elege]i, dac\ fir-ar cevade `n]eles… [i iar t\cu.

V\zând c\ [i ceilal]i tac, b\trânul g\si de cuviin]\ s\dea brânci vorbei mai departe, a[a c\ zise:

– Se vede din aceast\ prea frumoas\ poveste, adus\ deCuviosul Ioanichie de la Muntele Athos, precum c\ nu-idrept c\ diavolu’ ne-ar lega, cumva, cu lan]urile sale, cinumai c\ noi ne ]inem cu mâinile prinse de lan]urile pecare el ni le tot târâie prin dreptul nasului. {i parc\ ce?Numai lan]ul be]iei `l are el? Ehe, are fel de fel de lan]uri[i l\n]i[oare cu care ne ademene[te. Ba l\n]i[orul bârfirii,ba al minciunii, ba l\n]i[orul ceva mai groscior al stric\-ciunii, ba acela, [i mai gros, al „prelu\rilor” de toate fe-lurile – [i a[a mai departe… {i noi, `n loc s\ ne c\ut\m detreab\, numai ce ne ag\]\m de câte unu’ din ele, p\rândc\ dracu-i de vin\, dar, la dreptu’, numai noi…

Oprindu-se pu]in, `n]eleptul cel b\trân oft\ u[urel [iiar vorbi:

Stând la foc...

21

– Dragii mei, o, dragii mei, cât tr\im, ne `n[el\m penoi `n[ine… De ce-am spune c\ diavolu-i de vin\ [i numaiel, când bine [tiut este, din b\trânii cei mai din b\trâni,c\ diavolu’ nimica n-ar putea face, dac\ nu i-am da aju-tor – adic\ dac\ nu ne-am ag\]a [i noi de el, când ne poart\pe la nas tot felul de l\n]i[oare aurite [i am\gitoare…

Cei dimprejur t\ceau, dovad\ c\ nu aveau ce pune`ntru `ntâmpinarea vorbelor b\trânului `n]elept.

{i acestea v\zând, [i nici o `mpotrivire auzind, b\trâ-nul `[i potrivi sfâr[it de vorbire, zicând:

– {i s\ zicem c\, deodat\, gre[eal\ am s\vâr[it ag\]ân-du-ne de lan]urile diavolului – dar, vas\zic\, putem faceca [i be]ivu’ din poveste… Când gata-i diavolu’ a ne c\rala ]intirim, m\car atunci, f\când o sfor]are, s\ d\m drumu’lan]ului, precum a f\cut acela… {i-am sc\pat…

T\cerea se f\cu `nc\ mai mare `n sfatul acela, [i b\-trânul ispr\vi, zicând:

– Iar dac\ nu dai drumu’, ap\i atunci, fire[te, te duce [ite bu[e[te `n groapa osândei de veci… Iaca a[a…

{i astfel, sfatul acelor prieteni se sfâr[i.


22

DOU| RAIURI – DOU| IADURI

Era odinioar\ un prea `n]elept monah, zis Ilarie, careavea `n ascultare pe un ucenic, zis Dionisie.

~n]eleptul monah nu judeca niciodat\ pe nimeni, zi-când: „Mai osebit s\ c\ut\m a ne judeca pe noi `n[ine,c\ci astfel f\când, mântuire vom c\p\ta”.

Dar, mai osebit, el nu pre]uia pe oameni dup\ `nf\]i-[are. Nici pe cel care se ar\ta a fi evlavios nu-l categoriseadintr-odat\, `n duhul s\u, [i nici pe cel care p\rea uscat`n credin]\ nu-l credea a[a precum `l ar\ta scoar]a cea dinafar\ a sufletului. El se ruga pentru amândoi s\ le deaDumnezeu credin]\ bun\, dreapt\ [i neamestecat\.

Ucenicul s\u, Dionisie, ca unul care nu avea `nc\`n]elepciunea `ntreag\, adesea judeca pe semenii s\i, so-cotindu-i, mai osebit, dup\ chipul cel din afar\. A[a, adeseael osândea pe cei boga]i, fiindc\ erau boga]i, [i socoteadrep]i pe cei s\raci, fiindc\ erau s\raci.

~ntr-o zi, Preacuviosul Ilarie `i zise:– Fiule Dionisie, bine nu este a fi a[a, ci sile[te-te a te

`nfrâna de la judecarea semenului… Mai vârtos te roag\pentru el…

{i iat\ c\, `ntr-o zi, amândoi pornir\ pe jos `ntru amerge la un schit dep\rtat, din munte, spre a cerceta acolope ni[te nec\ji]i fra]i, care-[i duceau singur\tatea pre-cum duce p\mântul mun]ii `n spinare.

Stând la foc...

23

Mergea Ilarie `nainte, iar Dionisie cu jum\tate depas mai `nd\r\t. Ilarie mai gr\ia câte ceva din când `ncând, iar Dionisie t\cea. A[a c\ Ilarie mai mult p\rea c\vorbe[te nim\nui, decât lui Dionisie.

Merser\ ei o bucat\ de drum `n t\cere, dup\ care, Ila-rie, ca [i cum ar fi urmat o vorbire care pân\ atunci ses\vâr[ise numai `n mintea lui, zise:

– Fiule Dionisie, sunt dou\ raiuri…– Dou\ raiuri?, [opti ucenicul.– Da, fiule Dionisie, [i dou\ iaduri…– Dou\ iaduri?, [opti din nou ucenicul.{i Ilarie t\cu.Mai merser\ o bun\ bucat\ de drum, ridicând o spi-

n\ru[\ de munte [i coborând de partea cealalt\.{i când Dionisie nu se a[tepta, Ilarie zise (mai mult

v\zduhului decât ucenicului):– Da, fire[te: dou\ raiuri – dou\ iaduri.{i iar t\cu.La o vreme, gr\i din nou:– Iaca, fiule Dionisie, s\ zicem c\ se afl\ un om bo-

gat, care se `ndestuleaz\ cu cuviin]\ de averea pe care aagonisit-o cu cinste [i cu munc\. Oare, ai zice tu, c\ elnu [i-a croit un soi de rai aici pe p\mânt?

Ucenicul st\tu pu]intel la cump\n\ s\ r\spund\ saunu, de vreme ce nu [tia l\murit dac\ vorbele `i erau lui`nf\]i[ate. ~ndr\zni totu[i a murmura:

– Da, a[a-i, p\rinte…{i Ilarie iar t\cu.Mai trecur\ printr-o poieni]\, mai st\tur\ o clip\ s\

priveasc\ tivitura de aur a unui nor, dup\ care o por-nir\ din nou la urcat [i la coborât.


24

Ilarie gr\i:– Iar dac\ face a[a bogatul acela, dac\ `[i `mpodo-

be[te via]a cu faptele cele pl\cute Domnului, `ntrebarefac: oare, nu-[i a[az\ el temelie bun\ pentru raiul cel dinceruri?

Ucenicul iar morm\i:– Fire[te, a[a-i, p\rinte…T\cerea cobor` asupra lor, tovar\[\ bun\ de drum,

mai osebit la deal.Ajungând `n vale, unde [opotea sprinten un izvora[,

p\rintele cel prea `n]elept, Ilarie, d\du glas, zicând: – Vas\zic\, fiule Dionisie, asta `nsemneaz\ dou\

raiuri: unul aici, [i altul dincolo…Dionisie, cu `ncredin]are:– Asta, a[a-i…Drumul, de data aceasta, `ncepea s\ se `nfunde printre

brazi. O umbr\, aduc\toare de r\coare, le mângâia frun-]ile asudate. Dar t\cerea le ]inea necurmat\ prietenie.

Când nici se a[tepta, Dionisie auzi iar glasul st\pâ-nului s\u duhovnicesc:

– {i iat\, fiule Dionisie, de partea cealalt\, un oms\rac [i neajuns… El suduie cu necontenire pe Dumnezeu[i ur\[te cu nesa] pe oameni… ~ntrebare `ndr\znesc a ridi-ca: „Oare s\racul acesta nu petrece aici pe p\mânt `ntr-unsoi de iad, de vreme ce astfel `[i otr\ve[te curgerea zilelorlui?”.

Zicând acestea, Preacuviosul Ilarie privea tocmai `ndep\rtare, unde c\rarea se `nfingea `n inima codrului,iar Dionisie, crezând c\ el gr\ie[te altcuiva, din `nchi-puire, abia zise, `ncuviin]ând:

Stând la foc...

25

– Da…{i amândoi t\cur\. {i-a[a de alin\toare era t\cerea

lor, c\ se auzea cum atinge veveri]a frunzele `n c\l\tori-ile ei prin v\zduh, de pe-un copac pe altul.

Nu se mai auzea chiar nimic, când Ilarie gr\i:– Iar dac\ face a[a s\racul acela, dac\ `[i `mpov\-

reaz\ via]a cu faptele cele urâte Domnului, `ntrebare fac,oare nu-[i a[az\ el temelie bun\ pentru iadul cel dinlumea cealalt\?

Ucenicul d\du o `ncuviin]are mai hot\rât\, `ntrucât, dedata aceasta, i se p\ruse c\ P\rintele Ilarie privise pu]in-tel spre el. Zise a[adar:

– Da, a[a-i…{i iar `ncepu s\ se aud\ umbletul veveri]elor [i

c\zutul frunzelor uscate, iar u[urelul vânt se strecuraabia sim]it peste frun]ile lor zvântate.

Ajungând sus, pe muchea pietroas\, dup\ ce privipu]intel spre zarea dinainte, Ilarie `ncheie:

– Vas\zic\, fiule Dionisie, asta `nsemneaz\ dou\ ia-duri: unul aici, [i altul dincolo…

Cu temei, Dionisie r\spunse u[or:– Da, p\rinte, asta `nsemneaz\ dou\ iaduri: unul aici,

[i altul dincolo…Undeva se auzea o b\taie, ca de topor – iar dac\ ai fi

stat s\ prive[ti mai dinadins, ai fi putut vedea [i un firi-cel de fum `n\l]ându-se spre `nalt… Cu toate c\ nu sevedea, se sim]ea c\, aproape, a[ezare de oameni se afl\.

Ajungeau la schit.Statur\ pe ni[te bu[teni r\sturna]i [i-[i [terser\ fruntea

de sudoare.


26

{i pornind din nou, t\cur\ pân\ ajunser\ la schit.Acolo, fra]ii le ie[ir\ `ntru `ntâmpinare.{i iat\, a[a, fiul Dionisie [i-a `mbog\]it, `n ziua aceea,

cunoa[terea cu `nc\ un lucru, pe care b\trânul lui p\rinteduhovnicesc, Ilarie, `l d\ruise din roadele `n]elepciunii,`ntru bun\ folosire.

Stând la foc...

27

B|BOIUL AFURISIT

S\ vede]i cum s-a `ntâmplat…Iaca, tr\iau odat\ `ntr-un sat doi tineri `nsur\]ei. Via]a

lor era prea pl\cut\, `ntrucât ei se luaser\ din dragoste.Vas\zic\, se `n]elegeau de minune. Nu spunea unul h\is[i cel\lalt cea, [i, de le venea prin dreptul duhului aburulmâniei, ei se mâniau pe rând, nicidecum odat\ amân-doi. Apoi, el nu-[i pierdea vremea la crâ[m\ [i nici ea lastat degeaba [i la bârfit. ~[i c\utau, a[adar, de treaba lor[i se iubeau nevoie-mare.

V\zând diavolul aceast\ trebu[oar\, s-a tulburat [i[i-a zis: „~i sc\p [i pe ai[tia – [i nu-i bine!…”.

Chem\ atunci la sine pe un diavola[ care st\tea de-geaba prin iad [i-i porunci:

– Tot stai de nu faci nimic, stârpitur\. Iat\: vei mergepe p\mânt [i vei aduce dezbinare `n casa acelora. {i bines\ [tii c\, dac\ `ntr-un an de zile nu-mi aduci vestea c\le-ai stricat casa, la grele cazne [i nevoi te pun!…

Diavola[ul f\g\dui – [i plec\ pe p\mânt.Acolo, se a[ez\ `n preajma casei celor doi `nsur\]ei,

punându-se cu n\dejde pe lucru.Dar tot ceea ce f\cea, nimic nu-i izbutea.A[a: l-a `ndemnat pe b\rbat s\ se uite la frumuse]e

str\in\, dar el i-a zis: „Am eu acas\ nevast\ mândr\…”.I-a spus s\ mearg\ la crâ[m\ m\car o dat\, dar el i-a

r\spuns: „Mai dulce-mi este s\ stau cu nevasta acas\”.


28

{i altele de acestea, dar, vas\zic\, nu izbutea s\ fac\nimic.

Merse atunci la nevasta aceluia, [i-i [opti: „Vai, ceochi frumo[i mai ai!…”, dar nevasta ì r\spunse: „Da, ìam, dar ì am numai pentru b\rb\]elul meu…”.

V\zând c\ nu are trecere `n felul acesta, ì zise: „iat\,vecinul ]i-ar putea cump\ra o n\fram\ scump\ [i ni[tem\rgele boiere[ti”, dar ea ì d\du cu tifla [i-i r\spunse:„B\rbatu-meu m\ place [i f\r\ n\fram\, [i f\r\ m\rgeleboiere[ti…”.

{i altele de acestea, dar, vas\zic\, nu izbutea s\ fac\nimic.

V\zând diavola[ul treaba aceasta, [i mult temându-sec\ diavolul cel b\trân o s\-i rup\ coastele [i f\lcile `nb\taie, ce-i veni `n gând: „Ce-ar fi dac\ mi-a[ lua tovar\[pe-o bab\?”.

Zis [i f\cut. Merse [i g\si, `n satul de acolo, un afu-risit de b\boi, care chiar pe Tata diavolilor l-ar fi speriat,a[a era de urât\ [i de rea.

Vorbi cu ea: „Uite, maic\, a[a [i-a[a…” [i ea ì r\s-punse, rânjind:

– De nu ]i-oi strica eu casa asta, s\ nu-mi zici penume…

{i se `nvoir\. Pre]ul trebii: o pereche de papuci noi.{i a[a, b\boiul merse la casa `nsur\]eilor, pref\cân-

du-se c\ le vrea binele. Asta `ntr-o zi. ~n alt\ zi, pândi cândb\rbatul nu era acas\, `[i unse mâna cu boia, [i mergândla nevasta tân\r\, ì puse mâna pe um\r [i-i zise: „Vai,ce nevestic\ de treab\ e[ti mata…”. Femeia sim]i pe um\rca un soi de arsur\.

Stând la foc...

29

B\boiul plec\ – [i ie[ind `naintea b\rbatului, `i zisecu glas mieros:

– Bun b\iat e[ti tu, maic\, da, uite, nevestica matalecalc\ pu]intel cam strâmb…

B\rbatul se tulbur\:– Cum a[a, bab\ nebun\?– Oi fi eu nebun\, da’ iaca: du-te acas\ [i-ai s\ vezi

pe um\rul femeii o pat\ de boia. Este acolo fiindc\ s-a]inut `n bra]e cu tinichigiul care ]i-a dres coperi[ul…

Drept era, un tinichigiu tân\r dregea casa. B\rbatulporni furtun\ – [i nu mai auzea `n tot cugetul lui decâtvorbele acestea: „Am s-o omor, am s-o omor!…”.

~n vremea aceasta, acas\, nevasta nu mai avea astâm-p\r. B\boiul o tulburase cu vorbele ei – [i mai ales o fri-gea um\rul.

Ce s\ fac\? St\tu pu]in la cump\n\, [i privind `m-prejur, v\zu icoana Maicii Domnului.

Alerg\ repede [i `ncepu s\ se `nchine: „Maic\ Prea-curat\, nu ne l\sa pre noi!… Desf\, tu, Maic\, toate leg\-turile cele spurcate [i ajut\-ne…”.

Cu cât se ruga, cu atât sim]ea cum se lini[te[te [i cum`i trece arsura de pe um\r. Avu chiar p\rerea c\ vine ci-neva [i-o mângâie pe um\r, cu toate c\ nimeni nu era `nodaie.

Ce se `ntâmplase? Maica Domnului, care vede cre-din]a [i cur\]enia nevestelor tinere – a celor care o roag\s\ le stea `ntr-ajutor `mpotriva vr\jilor babelor spurcate,trimise de `ndat\ un `ngera[ alb, cu aripioare str\vezii [icu un p\m\tuf de cânep\ cereasc\ cu care [terse pata de


30

vopsea de pe um\rul nevestei, care se ruga cu foc subicoan\.

Pe urm\, femeia se scul\ [i ie[i `n `ntâmpinarea b\r-batului, surâzându-i.

B\rbatul o privi chiorâ[ [i nu-i d\du bun\ ziua.~n spatele lui, b\boiul `l `ndemna: „Ia te uit\ la um\-

rul nevestei!…”.B\rbatul se uit\, dar nu v\zu nimic. Se mai potoli [i

se `ntoarse spre bab\: „Unde-i, babo?”. Baba `mpinse`nainte un deget uscat, ca de mort, [i rânjind de i se vedeafundul gurii, negru, ar\t\ spre um\rul femeii.

Nevasta, pref\cându-se c\ n-o vede, merse de-[i primib\rbatul cu fa]\ vesel\ [i cu vorbe dulci.

B\rbatul privi um\rul femeii, dar nu v\zu nimic, bachiar i se p\ru haina mai curat\ ca niciodat\.

Atunci, se `ntoarse cu pornire mare spre b\boi, [i-izise:

– Piei de-aici, b\boi afurisit, c\-]i moi oasele!…{i v\zând c\ baba tot nu pleac\, lu\ un retevei lus-

truit de dup\ u[\ [i `ncepu s\-i care pe spinare. {i d\-i,[i d\-i, pân\ la poart\, pân\ la drum, pân\ la cap\tul dru-mului… B\boiul ]ipa [i fugea, omul t\cea [i d\dea.

{i a[a, [i-a sc\pat omul casa de la tulburare, tr\indmai `ncolo bine cu nevasta, iubindu-se cu necontenire.

Ce-a fi p\]it, pe urm\, diavola[ul care n-a putut facenimic, r\mâne s\-[i `nchipuie fiecare.

Stând la foc...

31

CELE DOU| CUTII

Omul, vas\zic\, aplecat este mai totdeauna a judecape al]ii, precum [i faptele vie]ii omene[ti, pe deasupra,dup\ cele v\zute, dispre]uind ceea ce, adesea, se ascunde`n dosul lor.

Acuma, c\ uneori [i cele v\zute [i cele din dosul lorfrumoase pot fi, aceasta drept este.

Dar, de cele mai multe ori, cele ar\toase ascund `nsine st\ri ceva mai tic\loase [i mai urâte.

De aceea, bine fi-va dac\ vom c\uta mai osebit a cer-ceta [i afla cele nev\zute, a[a precum, de altfel, ne `nva]\[i Cartea cea mare [i sfânt\ a noastr\, când ne gr\ie[tedespre fariseii cei prea ar\to[i, dar care, pe dedesubt,morminte pline de putreziciune erau.

{i acuma, `ntru dovedirea vorbele noastre, iat\, am s\v\ povestesc o `ntâmplare care, chiar dac\ nu `ntru totuls-o fi petrecut, cuprinde la sine frumoas\ `nv\]\tur\.

Era, vas\zic\, a[a precum se obi[nuie[te `n fiecepovestire, un `mp\rat care, domnind peste un norodcam necredincios – iar el credincios fiind –, avea multede furc\ [i multe necazuri cu treburile `mp\r\]iei.

{i el mult dorea s\ afle `n cuprinsul ]inutului lui m\carun om cu credin]a deplin\. {i nu g\sea.

Dar `ntr-o zi, pe când umbla cu curtenii lui prin ni[teadânci pustiet\]i, iat\ c\ au `ntâlnit o ar\tare de om.Avea capul buhos, pe trup zdren]e, picioarele goale [i


32

cr\pate de ar[i]\ sau de ger, `n mân\ un toiag, iar `n pri-virea ochilor jar.

De cum l-a privit, `mp\ratul a sim]it c\ acest pustnicera omul cu credin]a `ntreag\ pe care-l c\uta.

{i s-a oprit, a desc\lecat [i au st\tut de vorb\.Curtenii d\deau din col] `n col], neputând suferi o

priveli[te ca aceasta. Parc\ le d\dea cineva cu hrean pe lanas. Ce puteau ei `n]elege, când erau despuia]i cu totulde credin]\?!…

{i dup\ ce `mp\ratul st\tu de vorb\ cu pustnicul – [ivai, ce de lucruri minunate a aflat de la el!…, s-au desp\r]it.

Dar la aceast\ desp\r]ire, curtenilor le-a fost dat s\vad\ ceea ce nu mai v\zuser\ niciodat\ `n via]a lor – [i nicicredeau c\ vor vedea vreodat\.

~mp\ratul s-a aplecat cu dragoste [i cu respect [i as\rutat mâna pustnicului.

„Vai, Doamne, se poate una ca asta? Cine-a mai v\zutcap `mp\r\tesc aplecându-se peste mâna aspr\ [i cr\pat\a unui nesp\lat? Cum? Buzele `mp\r\te[ti s\ ating\ pielear\scoapt\ a mâinii unui b\d\ran?”

~mp\ratul t\cea, dar citea lesne `n gândurile lor. {icum niciunul nu `ndr\znea a cobor` pe buze cele cuge-tate `n minte, `mp\ratul le zise:

– {tiu ce cugeta]i de mine… Dar s\ [ti]i c\ dreptateanu-i de partea voastr\…

Astfel dibui]i, curtenii n-avur\ ce face [i d\dur\ glasde uimire, zicând:

– Ierta]i s\ fim, m\rite `mp\rate, dar a[a ceva nu pu-tem `n]elege…

Stând la foc...

33

~n]eleptul `mp\rat t\cu [i le jurui `n gând o lec]iebun\. {opti atât: „F\]arnicilor!…”.

Dup\ câteva zile de la o asemenea `ntâmplare, iat\ c\`mp\ratul `i pofti la un osp\] plin de `mbel[ugare [i deveselie.

Dar când curtenii privir\ spre mijlocul mesei, cev\zur\?!…

Dou\ cutii mari st\teau, una lâng\ alta – dar ce gro-zav\ deosebire `ntre ele!…

Una era de aur, iar alta de lemn nestrujit de brad. Ceminunat\ era cea de aur, [i ce aduc\toare de scârb\ eracea de brad!…

Curtenii nu-[i puteau da seama ce era vas\zic\ cuacele dou\ l\di]e puse la mijloc.

Spre sfâr[itul osp\]ului, iat\ c\ `mp\ratul lu\ cu-vânt [i zise:

– Prea ale[i curteni, sunt foarte mul]umit pentru dra-gostea ce-mi ar\ta]i [i pentru râvna ce v\ da]i spre a slujicum se cuvine `mp\r\]ia. De aceea, iat\, am pus aici, lamijloc, aceste dou\ cutii… Alege]i!… A voastr\ s\ fie cutiace ve]i alege, cu tot ceea ce am a[ezat `n ele…

{i ce s\ mai lungim prea mult povestea noastr\…To]i curtenii aleser\ cutia de aur, stând ner\bd\tori `ntrua o deschide [i a `mp\r]i ceea ce se afla `n ea… Numaiun singur curtean, b\trân [i credincios, zise:

– Cer pentru mine cutia de brad…Dup\ ce alegerea fu f\cut\, `mp\ratul porunci s\ fie

ridicate cele dou\ cutii [i le puse `n fa]a sa, apoi strânse`n jurul s\u pe to]i curtenii [i le zise:

– Iat\, s\ le deschidem!…


34

Purcese a deschide mai `ntâi cutia de aur.Vai, Doamne, ce le fu dat s\ vad\… Mai `ntâi, privit\

`ndeaproape, ea nu era de aur, ci de hârtie poleit\, iar pedin\untru era de lemn putrezit. Cât prive[te lucruriledin ea, ru[ine este condeiului meu a [i mai scrie. Toatemurd\riile din lume… Curtenii cârnir\ din nas [i strâm-bar\ din buze.

Dar `mp\ratul, pref\cându-se c\ nimic nu `n]elege,`i poftea mereu:

– Lua]i, curteni dumneavoastr\, ce sta]i [i nu `ndr\z-ni]i?!… Lua]i!…

Iar când purcese a deschide cutia de brad, vai, ce `n-cântare!… Pe din\untru era c\ptu[it\ cu aur gros de-undeget, iar ce lucruri z\ceau `n ea, cu greu am putea spune.~]i luau lumina ochilor nestematele care se l\f\iau dol-dora `n ea, ce s\ mai vorbesc? Era o bog\]ie cum rar semai vede.

Curtenii suspinau [i t\ceau, iar `mp\ratul gr\i c\trecurteanul b\trân:

– Ia-le, `n]eleptule sfetnic, c\ci tu, prin duhul cre-din]ei tale, ai `n]eles unde este adev\rul…

Dar curteanul acela a r\spuns:– Da, m\rite `mp\rate, le iau, dar voie `]i cer a le v\rsa

`n vistieria ]\rii, pentru ca, pref\cându-se `n bani, s\ slu-jeasc\ `ntru ridicarea unui s\la[ de rug\ciune `n pustie-tatea `n care-[i duce via]a omul cel sfânt din p\dure…

~mp\ratul primi cu bucurie cuvintele `n]eleptuluicurtean, dup\ care, `ntorcându-se c\tre ceilal]i, le spuse,cu glas de blând\ dojan\:

Stând la foc...

35

– A]i `n]eles acum, iubi]i curteni, de ce am s\rutatmâna omului din p\dure?

Curtenii st\teau cu nasul `n p\mânt – primeau t\cuta`nv\]\tur\, cugetând cum, din ne`n]elepciunea lor, pier-duser\ bun\tate de daruri…

{i iaca, a[a a fost…


36

L|SATA SECULUI

Era, vas\zic\, `ntr-o zi de l\sata secului, de!… a[aprecum, s\ zicem, ne aflar\m acum câteva zile. La o ase-menea vreme, cre[tinul datorin]\ mare are de a `ncepes\-[i numere p\catele – [i s\-i par\ r\u de ele, f\g\du-ind Domnului c\ de ele n-are s\ se mai apropie. A[a-ilegea… Da’ vezi, omului nu-i place legea, ci, mai vârtos,place-i s-o calce. Zice el c\ asemenea lucru-i mai cu gust.Pe urm\, i se `n\cre[te [i `ncepe a geme, suspinând c\ n-avrut. Cum n-a vrut, când, iaca, aici era [i binele – [i el s-af\cut c\ nu-l vede?!…

Dar s\ povestim mai departe…~ntr-un târg era adunat\ lume mult\. Era `n sâmb\ta

de dinainte de l\sata secului, acum vreo mie de ani.Era o forfoteal\ [i-o `ntrolocare de nu mai [tiai unde

e[ti. Negustorii strigau dup\ mu[terii, mu[teriii zbierauunul c\tre altul, vitele mugeau `n oboare – m\ rog, eraca la balamuc.

{i-o vorb\ mai ales zbura de la gur\ la gur\: „Facemmâine l\sata secului?!”. {i cel\lalt, cu gr\bire, r\spun-dea: „Cum s\ nu?”.

– Bine-bine, facem, da’ cum?– Cum s\ facem? Cu petrecanie mare, ca pentr-o bu-

curie ca asta…

Stând la foc...

37

Se ascundeau, vas\zic\, pe dup\ bucurie. C\ adic\bucurie mare este `ncep\tura postului – [i pentru asta,se cade o petrecere ca aceea.

Mai demult aflase despre aceasta [i tartorul celmare, tata tuturor dracilor.

{i aflând, [i-a zis: „Las\ c\ v\ trimit eu marf\ bun\pentru o asemenea petrecere…”.

{i de `ndat\, [i-a strâns f\rta]ii [i le-a zis:– Oamenii se preg\tesc pe p\mânt s\ petreac\ l\sata

secului. G\ti]i marf\ potrivit\ [i coborâ]i la ei. Da’ [ti]i:fi]i cu b\gare de seam\… B\te]i-v\ joc de ei, f\r\ ca s\simt\… A[a ì putem câ[tiga mai lesne…

{i dracii `ncepur\ s\ adune marf\ de tot felul. A[a:`mbuibare, b\utur\, minciuni, bârfeal\, zavistie, privirealunecat\ la frumuse]e str\in\, r\utate, l\comie, mânie,pornire spre ceart\ – m\ rog, tot… bun\t\]i de acestea,s\ aib\ ce cump\ra to]i oamenii de pe p\mânt.

Dar ca s\-i poat\ `n[ela mai lesne [i mai deplin peoameni, tartorii se apucar\ [i pe fiecare lucru[or dinmarfa aceasta `l `nvelir\ `n hârtie `n[el\toare.

A[a, `mbuib\rii ì ziser\: „Omul, cât tr\ie[te, datoreste a se `ndestula, c\ mai bine s\-l g\seasc\ moarteas\tul, decât cu ghior\ial\ de ma]e”.

B\uturii ì puser\ `nvelitoarea aceasta: „Singur\ b\u-tura ridic\ n\cazurile [i aduce veselie omului”.

Minciuna o `nvelir\ `n sub]ire hârtie, pe care erascris: „{i adev\rul tot minciun\ este”.

Bârfeala: „Foaie verde lobod\, gura lumii slobod\,iar gura lumii numai p\mântul o astup\”.


38

Zavistia: „De nu s-ar du[m\ni oamenii `ntre ei, aradormi, [i-ar dormi pân\ pe lumea cealalt\…”.

Privirea spre frumuse]e str\in\: „Tot bor[, bor[, sesatur\ omul, iar frumuse]ea, l\sat\-i s\ fie privit\”.

R\utatea: „Bunul-nebunul, de el to]i `[i bat joc…”.Stric\ciunea: „De nu bei, de nu petreci, de nu te ai

bine cu muierile, atunci, m\i frate, de ce mai tr\ie[ti?”.L\comia: „Folose[te-te de toate, c\ nu se [tie via]a

omului, azi e[ti, mâine nu e[ti…”.Mânia: „Numai boul nu se mânie…”.Cearta: „Da, ce?!… Tot prostu’ s\ m\ calce pe picioare

[i eu s\ tac?”.{i a[a, tartorii aflar\, pentru toate, câte o `nvelitoare

plin\ de ademenire. „A[a le place oamenilor – ziceau ei– s\ se `n[ele, cu toate c\ bine [tiu ei ce cump\r\…”

~nc\rcar\, vas\zic\, t\r\boan]e `ntregi cu asemeneanespuse bun\t\]i [i coborâr\ pe p\mânt.

Acolo, ochir\ una, dou\, zece pr\v\lii – tocmai `n târ-gul acesta, despre care ne-am luat osteneala s\ povestim.

{i, deasupra fiec\rei dugheni din acestea, ei scriser\vorb\ chem\toare: „Veni]i aici!… Marf\ bun\ pentru ri-dicarea grijilor [i pentru alungarea n\cazurilor!”.

{i iaca, `ntorcându-ne acum cu povestirea la loculde unde am `nceput-o, g\si-vom pe gospodarii no[trigr\m\di]i `n jurul dughenilor diavole[ti.

Cum vine vântul [i `mpr\[tie tot praful, a[a au spul-berat ei toat\ marfa negustorilor acelora.

Se `nc\rcar\ cu desagii plini [i pornir\ spre cas\, bu-curo[i c\ vor petrece l\sata secului de s\ se cutremuretoartele cerului.

Stând la foc...

39

{i a[a a fost…Acum, ce s\ v\ spun? A[ putea, oare, eu, nevred-

nicul, s\ pot povesti m\car a milioana p\rticic\ din ceeace s-a petrecut `n noaptea de l\sata secului din locul ace-la? Nu!… Mi-i peste putin]\…

Atâta pot s\ spun, c\ a fost o mi[elie [i o tic\loas\`ntrolocare, c\… `nsu[i tartorul cel mare s-a sp\imântat.

Ce be]ie, ce vorbiri porcoase, ce alunec\ri, ce b\taie,ce `njunghieri!…

Iar `n v\zduh, diavolii foarte se bucurau, `nte]ind [i`ndemnând: „Nu v\ l\sa]i, m\i, nu v\ l\sa]i!”.

{i oamenii nu se l\sau deloc.Tartorul cel mare rânjea [i se sc\rpina `n barba-i

râioas\, zicându-[i: „Ai mei sunte]i, scumpilor!…”.A doua zi, p\rea c\ pe locul acela fusese un crâncen

[i cumplit r\zbel. Câ]iva z\ceau pe jos, f\r\ suflare, iaral]ii `[i aveau capetele sparte, mâinile rupte, fluierelezdrobite, ochii sco[i.

Da, vas\zic\, petrecuser\, nu [ag\…Acestea povestindu-v\, dragii mei, lini[tire v\ aduc

spunându-v\ c\ asemenea lucruri nu se mai `ntâmpl\azi, Doamne fere[te… Ci numai `n vremea de demult,când mai erau diavoli `n v\zduhuri… Azi, petrecem l\-sata secului `n tov\r\[ia `ngerilor – c\ doar nu suntempro[ti s\ mai d\m crezare `n[el\toriilor diavole[ti deodinioar\…


40

CEL CU MUSCA PE C|CIUL|

Se zice c\ odat\, stând mai mul]i oameni la sfat, dup\ce toate treburile se lini[tiser\, iat\ c\ unul din ei a gr\ita[a:

– S\ facem o `n]elegere!…– S\ facem! r\spunser\ ceilal]i.{i acela zise:– Iaca, s\ st\m a[a, [i acela pe c\ciula c\ruia s-o

a[eza o musc\, s\-[i m\rturiseasc\ m\car un p\cat, din celemulte ale sale… Pe urm\, s\ m\rturiseasc\ altul, dup\cum ne va ar\ta musca – [i a[a, fiecare la rândul s\u…

La o asemenea poftire, oamenii zâmbir\ deodat\, stândgata s\ o primeasc\… Dar, pe urm\, `ncepur\ a se privi`ntre sine [i nu mai zâmbir\. Ci, cu mare grij\, `ncepufiecare a goni musca nebun\, care, parc\ `n]elegând, d\deas\ se a[eze pe c\ciula bie]ilor oameni, care, altele or fiavut, dar p\cate defel…

Se `n]elege c\, pân\ la urm\, se f\cu un mare hazde-un asemenea pidosnic gând – [i precum apa printredegete, a[a sfatul trecu la alte lucruri mai de seam\, ca,spre pild\, dac\ mâine are s\ fie soare sau are s\ plou\;dac\ g\inile fac ou\ `ndestul [i vacile lapte bun…

Dar, se vede treaba, tot de-atunci r\mas-a vorbaaceasta: „Cel cu musca pe c\ciul\…” – c\, adic\, dac\`ntr-o adunare se gr\ie[te despre cine [tie ce p\cat, se

Stând la foc...

41

afl\ [i din aceia care cred c\ despre ei este vorba… Ba uniidin ei, dau [i grai de b\nuial\, zicând:

– Nu cumva, m\i vere, vei fi spunând acestea de-spre mine?

Iar cel\lalt, r\spunzându-i:– Ce, m\i vere, te sim]i cumva cu musca pe c\ciul\?{i, ca [i odinioar\, totul se sfâr[e[te cu oleac\ de haz

pe socoteala celora care vor fi având, ei, un asemeneap\cat, pe care, fereasc\ sfântul, nu-l are nimenea din ceide fa]\…

Ce vre]i? A[a-i omul f\cut: s\ vad\ musca numai pec\ciula vecinului. Pe-a lui, niciodat\…

{i fiindc\ veni vorba de a[a ceva, s\ ne strângemmai aproape de vatr\ – c\-i [i pu]intel cam frig – [i s\povestim o `ntâmplare care pe niciunul dintre noi nu neprive[te `ndeaproape, deoarece nimeni… n-are musc\pe c\ciul\. Mai `ntâi, fiindc\ to]i suntem cu capul gol, iarmu[te nu se afl\, fiindc\-i frig [i-au amor]it toate…

Iat\ c\, `ntr-o osp\t\rie, lumea st\tea la mas\, la vre-mea prânzului.

Cum mâncau, a[a, deodat\, st\pânul osp\t\riei `ncepus\ strige cu gr\bire c\tre un b\ietan care slujea acolo:„Uite ho]ul, pune mâna pe el, nu-l l\sa!”. {i, cu mâna,ar\ta spre piciorul unei mese.

Dar n-apuc\ s\ ispr\veasc\ vorba [i iat\ c\ un om,care mânca la o mas\ din dreptul acela, se scul\ `n grab\[i, f\r\ s\ mai zic\ ceva, o lu\ la goan\, nemaiuitându-se`nd\r\t.

Câ]iva din cei de-acolo se luar\ dup\ dânsul, crezândc\ vorbele st\pânului sunt pentru el.


42

Când `l aduser\ `nd\r\t, st\pânul osp\t\riei zise, ce-rându-[i iertare:

– N-am spus de el, ci numai de-un [obolan, care, demult\ vreme, ne aduce mare stric\ciune la c\mar\…Tocmai atunci se strecura pe sub masa dumnealui, pecare nici nu-l cunosc cine este…

Dar, s\ vede]i, mai pe urm\ s-a l\murit c\ acela eracu adev\rat un ho] – a[a c\, atunci când auzise cuvintelest\pânului, crezuse c\-s pentru el…

Cei de fa]\, auzind aceast\ povestire, râser\ – iarunul din ei gr\i `n chip de glum\:

– Aici s-ar putea schimba zicala, [i `n loc de „cu muscape c\ciul\” s-ar putea spune „cu [obolanul la picioare…”.

Prinzând gust de povestit, altul zise:– A[a, s\ v\ spun [i eu o `ntâmplare care se cam

potrive[te pu]intel cu acestea…{i povesti:– ~ntr-un sat, odat\, s-a f\cut un omor. Mul]umim

Domnului c\ nu s-a f\cut la noi, ci undeva departe. {iorice f\cur\ oamenii, f\pta[ul nu fu descoperit. Cu nici unchip… Atunci, un b\trân din acel sat zise: „Vi-l prind eu…”– iar ceilal]i d\dur\ mirare: „S\ vedem…”.

Dup\ câteva zile era duminic\, [i b\trânul se dusela biseric\. St\tu la priveal\. Trecur\ unii, al]ii, aprinser\lumân\ri, se `nchinar\ – fiecare cu cuviin]\ [i cu frunteaplecat\. {i iat\ c\ veni [i un alt s\tean, bine `mbr\cat,seme], `nchinându-se, precum fariseul `n templu, iar `nmân\ ]inea un lumân\roi ca de cununie. B\trânul v\zu[i t\cu. Nu spuse nimic la nimeni, dar duminica cealalt\ sea[ez\ din nou la priveal\. Venir\ unii, al]ii, se `nchinar\,

Stând la foc...

43

aprinser\ lumân\ri, `n t\cere [i `n cuviin]\. Veni [i chi-posul, tot cu un lumân\roi gros [i `nflorit – iar, la miruit,zise tare p\rintelui, ca `nadins s\ aud\ lumea: „P\rinte,iat\ o mie de lei pentru sfânta biseric\…”. B\trânul v\zu[i t\cu. Nu spuse la nimeni nimic, iar duminica ce veni,se a[ez\ iar\[i la priveal\. Venir\ unii, al]ii, se `nchinar\,aprinser\ lumân\ri, pe t\cute [i eu frun]ile plecate. Veni[i burduhosul, mai ]an]o[ [i cu o lumânare cât mâna degroas\, [i la urm\ rosti tare: „Dau cât trebuie pentru re-pararea bisericii”.

Atunci, b\trânul cel t\cut [i `n]elept merse spre el [izise celor din jur: „Pune]i mâna pe el!…”. Se f\cu t\l\zuire,dar b\trânul rosti cu temei: „Aista a f\cut uciderea!…”.{i, ce mai dura-vura, se limpezi repede c\, `n adev\r, elf\cuse omorul acela – [i acuma voia s\ acopere fapta culumân\ri groase [i cu bani pentru repararea bisericii…”.

De data aceasta, ascult\torii nu mai d\dur\ zâmbet,ci st\tur\ cu ochii `n j\ratecul din vatr\, cugetând la cine[tie ce lucruri mai de la fund…

Numai, mai târziu, unul lu\ cuvânt [i zise:– De aceea, biata mama mea spunea `ntotdeauna:

„Fere[te-te de cel cu lumânarea lung\…”.Pe urm\, to]i t\cur\ din nou – numai un motan cu

blana `nfoiat\ torcea de zor, pe când afar\ se iscase unfiricel de vânt, care-[i cobora cântarea pe hornul vetrei…


44

UCENICUL CÂRTITOR

Un stare] mult `mbun\t\]it avea sub ascultare pe unucenic foarte vrednic [i râvnos `ntru cele monahice[ti.Da bun\ ascultare, se silea s\ `nve]e cum se cuvine tipiculslujbei, cânta frumos [i-i pl\cea s\ [i citeasc\ prin c\r]ilecele sfinte.

Dar la toate aceste bune aplec\ri, ucenicul acela avea[i o lips\, care mult\ stricare aducea acestora: cârtea. Fiec\ ar fi fost vorba de mâncare, fie c\ ar fi fost vorba derânduiala slujbei, el aducea cuvinte de nemul]umire, care,la drept vorbind, cârteal\ `nsemnau.

Stare]ul necontenit `l procitea, dojenindu-l [i dându-icanon, dar, vas\zic\, ucenicul tot nu se dezb\ra de pros-tul obicei.

~ntr-o zi, stare]ul, primind `n[tiin]are prin duh, `l chem\la sine [i-i zise a[a:

– Fiule, eu vreau s\-]i ar\t ]ie c\ fapta ta de cârtirep\cat este, [i astfel ea nu este deloc pl\cut\ lui Dumnezeu…

{i luându-[i b\]ul de dup\ u[\, stare]ul `i zise:– Haide cu mine!…{i amândoi plecar\. Era sear\ [i fra]ii mâncau prin

chiliile lor.Merser\ la geamul unei chilii [i stare]ul `i d\du `n-

voire, zicându-i:– Prive[te `n\untru!… [i ucenicul privi.

Stând la foc...

45

Ce v\zu? P\rintele Paisie, cel prea vrednic monah,st\tea [i mânca. Dar vai, Doamne, ce mânca? Pe masa luipâinea scotea aburi de proasp\t\ ce era, iar mânc\rile totuna [i una, ar\toase, gustoase [i mult `mbietoare. Cuvio-sul mânca `n t\cere [i la r\stimpuri se `nchina, privindspre icoana din latur\.

– Ai v\zut? `ntreb\ stare]ul.– Am v\zut!… r\spunse ucenicul.– Acuma, haide…{i pornir\…Se oprir\ la geamul chiliei P\rintelui Varsanufie, c\-

lug\rul cel necontenit cârtitor, lucru pentru care fra]ii `iziceau: „Varsanufie gur\-rea”.

Stare]ul d\du `ncuviin]are:– Prive[te!, [i ucenicul privi.Ce v\zu? P\rintele Varsanufie mânca [i el, dar, vai,

ce mâncare!… Pâinea p\rea o bucat\ de piatr\ neagr\,de s\ spargi lemne cu ea, iar mâncarea mai mult a l\turisem\na, de nici s\ te ui]i la ea. De mare scârb\, ucenicul`ntoarse privirea.

– Ai v\zut? `ntreb\ stare]ul.– Am v\zut… r\spunse ucenicul.– Acuma, haide… [i amândoi plecar\.Merser\ din nou la P\rintele Paisie, cel pa[nic, [i zi-

ser\ la u[\, dup\ monahicescul obicei: „Pentru rug\ciunileSfin]ilor P\rin]ilor no[tri, Doamne, Iisuse Hristoase, mi-luie[te-ne pe noi”.

Dar mai `nainte de a ispr\vi gr\irea aceasta, se [i auzide dincolo de u[\: „Amin!”.


46

Intrar\, chipurile s\-l mai `ntrebe de s\n\tate. Stare]ulf\cu semn ucenicului spre mâncarea P\rintelui Paisie.Ucenicul privi [i r\mase uimit; pâinea era pâine de ceaobi[nuit\, iar mâncarea era de cea de la trapez\, destulde slab\ [i de cu zeam\ lung\.

Plecar\.– Ai v\zut? `ntreb\ stare]ul.– Am v\zut!… r\spunse ucenicul.– Acuma, haide!{i merser\ la u[a P\rintelui Varsanufie, cel prea cârtitor.Zise stare]ul: „Pentru rug\ciunile Sfin]ilor…” [i de

dup\ u[\ se auzi un glas t\r\g\nat [i uricios: „Amin”.Intrar\, chipurile s\-l mai `ntrebe de s\n\tate. Stare]ul

f\cu semn ucenicului spre mâncarea P\rintelui Varsanu-fie. Ucenicul privi [i r\mase uimit: era `ntru totul la felcu aceea de pe masa P\rintelui Paisie: pâine de-o s\pt\-mân\ [i zeam\ lung\ `n care câteva cartoafe `notau `ntov\r\[ia câtorva boabe de fasole – mâncare de ob[te,de la trapez\.

Plecar\.– Ai v\zut? `ntreb\ stare]ul.– Am v\zut… r\spunse ucenicul.Stare]ul mai zise:– Haide cu mine!…Plecar\ [i intrar\ la st\re]ie.Cu glas blajin, dar plin de putere, stare]ul gr\i uce-

nicului:– Iat\, fiule, Dumnezeu ne d\ bun\ `nv\]\tur\ prin

cele pe care le-am v\zut: duhul este cel care d\ bun gust [ipl\cut\ `nf\]i[are pân\ [i mânc\rilor noastre. Mers-am,

Stând la foc...

47

vas\zic\, la P\rintele Paisie, cel prea`n]elept [i deloc câr-titor. {i-ai v\zut: mânc\rile lui p\reau de la masa `mp\-r\teasc\, iar pâinea p\rea atunci scoas\ de la cuptor…Fiindc\, fiule, el având duh bun [i `nalt, chiar a[a i se [ip\reau mânc\rile de pe masa lui. {i mers-am [i la P\rin-tele Varsanufie, cel necontenit-cârtitor [i deloc `n]elept.{i-ai v\zut c\ mânc\rile lui mai mult gunoaie [i-a l\turisem\nau… Fiindc\, fiule, el având duh prost [i cârtitor,chiar a[a i se [i p\reau mânc\rile de pe masa lui…

Ucenicul st\tea cu nasul `n p\mânt [i se l\sa p\truns`n adâncimea duhului de dojana prea dreapt\ pe carestare]ul lui i-o f\cea prin aceast\ `n]eleapt\ gr\ire.

Stare]ul mai zise:– Tu, fiule, alegere po]i face… Fie ca Paisie, fie ca Var-

sanufie, slobod e[ti a fi…Ucenicul, poc\it, f\g\dui c\ se va l\sa de prea urâta

pornire a p\catului cârtirii.


48

O ~NTÂMPLARE DE DEMULT

Iat\ c\ odat\, un osta[ prea viteaz, care f\cea slujb\la `mp\ratul, plec\ spre cas\, având unele treburi, precum[i gândul de a-[i g\si so]ie. Venise vremea [i omul gr\bea`ntru acestea.

De felul lui fiind om credincios [i cu fric\ de Dum-nezeu, merse mai `nainte `n sfânta biseric\, unde se rug\`n genunchi, cerând `ndrumare [i ajutor de la Cel Prea`nalt.Dar mai osebit rugare f\cu Maicii Preacurate, ajut\toarea.

{i mergând pe cale, numai ce vede la marginea uneip\duri o mare `ntrolocare. Ce era? Tâlharii s\riser\ asu-pra unor c\l\tori [i voiau s\-i bat\ [i s\-i jefuiasc\. Prin-tre acei c\l\tori, iat\ c\ era [i-o fat\ tân\r\.

Osta[ul sim]i atunci la sine o mare putere, [i s\rindcu vitejie asupra tâlharilor `i puse `n scurt pe goan\.

Privind `mprejur, el b\g\ de seam\ c\ fata aceea eramult prea frumoas\ ca s\ nu i se scurg\ inima dup\ ea.Sim]i, a[adar, o mare dragoste pentru fata aceea. Ceea ce `lf\cea s\ nu vad\ c\, `n toiul luptei cu tâlharii, el c\p\-tase o ran\ destul de grea.

C\l\torii, v\zându-l astfel, `l duser\ la un han, ca acolos\ fie `ngrijit.

~l l\sar\ acolo [i ei plecar\ `n sat, unde locuiau cuto]ii.

Cinstit om fiind, [i crezând [i pe al]ii asemenea, os-ta[ul `ncredin]\ nevestei hangiului lucrurile mai de pre]

Stând la foc...

49

ce avea cu sine, precum [i-o pung\ cu bani – tot ce strân-sese el, cugetând la a sa `nsur\toare.

{i-[i zicea `n sine: „De `ndat\ ce m\ vindec, m\ duc [im\ `nsor cu fata aceea frumoas\, care mi-a s\getat inima”.

{i era tare bucuros pentru aceasta.{i numai iat\ s-a f\cut s\n\tos.– D\-mi lucrurile [i punga, femeie!… zise el hangioaicei.– Care lucruri? Ce pung\? E[ti nebun?, gr\i spre el

scorpia de femeie.Osta[ul r\mase, cum se zice, cu gura c\scat\.Veni [i hangiul [i, ce mai dura-vura, se `ncinse o sf\-

d\lie grozav\. Osta[ul lu\ atunci un par [i le muie oaselela amândoi, de mai mare ru[inea.

Venir\ jandarmii, puser\ mâna pe osta[ [i-l bu[ir\la temni]\.

Pe vremea aceea, grele erau pedepsele pentru acestefapte, chiar [i spânzur\toarea.

A[a c\ osta[ul st\tea acum [i, `n loc de a se mai gândila `nsur\toare, se gândea la spânzur\toare.

Ori, ce se `ntâmpl\? ~n vremea aceea, satul `n care seafla el era mult cercetat de-un diavol, care cum auzea pevreunul zicând „dracul s\ m\ ia!”, `l [i lua [i de-a drep-tul `n iad `l ducea.

{i numa’ iat\ `n ajunul zilei, când osta[ul avea s\ fiescos la judecat\, hop diavolul la el `n temni]\!

– Vrei s\ te scap?Osta[ul stupi spre el [i-i r\spunse:– Piei, drace!Dar acela, luând dulcea]\ `n glas, `i zise:– Vinde-mi mie sufletul, [i te scap de spânzur\toare!Dar osta[ul, credincios fiind, nu se l\s\.


50

Diavolul r\mase `n uimire fa]\ de-o asemenea stator-nicie. {i fiindc\ nu era un diavol prea r\u, `i zise: „Ams\ scap pe acest osta[, c\ g\sesc eu alt\ prad\…”.

{i cugetând a[a, zise osta[ului:– Când vei fi chemat la judecat\, s\ ceri voie s\-]i iei

un ap\r\tor, care se va afla acolo, [i eu voi fi gata s\-]ifac bun\ ap\rare.

Osta[ul primi atunci târgul acesta [i cuget\ c\ poateva sc\pa de spânzur\toare.

{i iat\, a doua zi, `naintea judec\torului st\tur\ to]i.Dumnezeu, ascultând rugarea osta[ului, aduse acolo [ipe fata aceea frumoas\, care, se vede treaba, fusese [i eas\getat\ `n inim\ la vederea tân\rului osta[ atâta de viteaz.

To]i cei din adunare d\deau semne de mirare pentrufrumuse]ea osta[ului, pe care-l a[tepta spânzur\toarea.

Când fu `ntrebat de are sau nu ap\r\tor, el se `n-toarse [i ar\t\ pe unul ce st\tea `n spate – [i zise:

– Acela `mi este ap\r\tor!{i din spate veni spre judec\tor un om foarte ciudat:

cu fa]a smolit\, cu privirea str\pung\toare, cu o b\rbi]\neagr\ [i ascu]it\ [i cu p\rul cre], având pe vârful capu-lui o tichiu]\ ro[ie.

Cu toate c\ nu-l cuno[tea nimeni, i se d\du voie s\fac\ ap\rarea osta[ului.

Atunci acela, care nu era altul decât diavola[ul carecercetase pe cel `ntemni]at, `ncepu a vorbi cu aprinderede-a fir a p\r totul. Cum osta[ul a dat lucrurile [i punga,cum hangioaica le-a dosit, [i anume unde, cum n-a maivoit s\ i le dea `nd\r\t, m\ rog, toate, toate, ca [i cum defa]\ ar fi fost.

Stând la foc...

51

Când a v\zut hangioaica a[a… dr\cie, a ie[it `nainte[i atâta a zis:

– Domnule judec\tor, iaca fac leg\mânt aici: dracul s\m\ ia dac\ m\car un cuvânt este adev\rat din ce spunedomnul aista…

Dar n-apuc\ s\ ispr\veasc\ vorba, c\ diavolul, urm\-tor vorbelor hangioaicei, se [i repezi la ea [i, `n[f\când-o`n bra]e, o scoase din `nc\perea aceea, cu zgomot mare [istrigând de s\ aud\ to]i: „Iaca, te iau, a[a precum ai zis…”.

To]i r\maser\ `n mirare, iar judec\torul trimise paznicis\ caute pe femeie.

Dar n-o mai aflar\ nic\ieri, nici pe ea, [i nici pe c\l\-torul acela ciudat [i necunoscut.

~n]eleser\ atunci cu to]ii c\ diavolul `n fiin]\ fusese[i c\ femeia min]ise.

Judec\torul slobozi, a[adar, pe cel adus `n fa]a sa [i-izise:

– Bine se vede c\ domnia-ta e[ti omul lui Dumne-zeu, pe când femeia aceea a diavolului a fost…

Dar de mult osta[ul nu mai vedea pe nimeni, ci pri-virea lui era prins\ de privirea fetei aceleia frumoase, care,[i ea, la nimeni de acolo nu se mai uita, afar\ de osta[ulacela tân\r, frumos [i viteaz.

{i, se `n]elege, a fost nunt\ mare [i frumoas\, iar os-ta[ul [i so]ia lui merser\ [i d\dur\ bun\ mul]umire luiDumnezeu c\-i ajutase s\ ias\ la acest liman prea pl\cut.

Iar unul din str\nepo]ii acestui osta[ mi-a povestitaceast\ `ntâmplare la gura sobei, `n una din zilele acesteiluni, [i, iat\, v-am povestit-o [i eu dumneavoastr\, `ntrupl\cut\ [i bun\ trecere de vreme.


52

~NGERUL P|ZITOR

S\ vede]i cum s-a luptat, odat\, `ngerul p\zitor al uneifemei cu un diavol, care voia s-o piard\.

Era, a[adar, aceast\ femeie mult `ncrez\toare `n sine,fiindc\ nu prea avea credin]\ `n Dumnezeu.

Dar Dumnezeu, bun [i iubitor fiind, a `ng\duit-o [i i-al\sat `ngerul p\zitor s\ stea s-o `ndrumeze [i s-o apere `m-potriva r\ului, c\ doar-doar se va `ntoarce [i ea la credin]\.

Femeia aceasta, printre alte p\cate, avea [i pe acelac\ d\dea ascultare diavolului, [i mai osebit unui diavola[mititel [i [iret, care-i [optea necontenit la ureche c\ oa-menii numai de interes [tiu [i c\ nimica nu fac ei dindragoste. {i ea, la rându-i, gr\ia a[a precum `i [optea dia-vola[ul, zicând:

– Ia s\ m\ l\sa]i `n pace!… Oamenii numai de intere-sul lor [tiu. {i chiar când te ajut\, tot din interes o fac!…

Acuma, oare[care dreptate avea ea, c\ foarte adeseaa[a este. {tia el diavola[ul ceva [i de aceea se bizuia la tre-cerea femeii.

{i numai iaca, `ntr-o zi, femeia c\zu la pat. O boal\destul de grea a doborât-o, dându-i suferin]\ destul\.

Cum era s\rac\ [i cu copii, [i cum nimeni nu veneas-o vad\ [i s-o ajute, ea se afla foarte mâhnit\ [i destul der\zvr\tit\.

Stând la foc...

53

Atunci, diavola[ul se a[ez\ pe perna femeii [i `ncepua-i [opti tot felul de `ndemnuri. {i femeia, dând cu am\-r\ciune din cap, se jeluia, zicând:

– Iat\, n-am dreptate? Unde-s oamenii acum?{i prinzând la sine jar de r\zvr\tire, zise:– N-am dreptate, Dumnezeule nemilos, când zic c\

nu se mai afl\ bun\tate `n via]a asta [i c\ peste tot esteinteres [i f\]\rnicie?!

Deoparte, cuprins de mâhnire, st\tea `ngerul p\zitoral femeii, cugetând c\ mare primejdie o pa[te. Cerc\ s\vin\ lâng\ ea, [optindu-i glas de `ndemn bun, dar femeia`l repezi cât colo, strângând din din]i [i [uierând vorbele:„Dumnezeu a uitat de mine!…”.

V\zând primejdia cea mare, `ngerul p\zitor ie[i dinodaie [i, primind `nvrednicire de la Dumnezeu, mersela o vecin\ care avea suflet bun [i m\rinimos [i-i [opti lapragul gândului:

– Vecina ta este greu bolnav\ [i, mai osebit, cat\ a ser\zvr\ti `mpotriva lui Dumnezeu. Mergi [i, `n numeleDomnului Hristos, ajut-o!…

Vecina, auzind acest glas l\untric, ridic\ repede frun-tea [i zise: „Da, Doamne, merge-voi de `ndat\!…”.

~[i rostui treaba [i merse la vecin\.Deschise cu fereal\ u[a [i d\du s\-i zic\ bun\ ziua.Dar diavola[ul [opti bolnavei: „Iat\, a mai venit [i ipo-

crita asta, d\-o afar\!…”.Ceea ce bolnava f\cu, strigând:– Ce cau]i aici la mine?, [i avea `n ochi sticl\ [i pe

gur\ otrav\.


54

V\zând cl\tinarea, `ngerul p\zitor [opti cald vecinei:„Nu te uita, a[a-i omul bolnav, fii bun\, orice ]i-ar face!…”.

Vecina puse zâmbet pe fa]\ [i miere pe buze [i zise:– Am venit s\ te ajut… Eu sunt vecina dumitale…

Am aflat c\ e[ti bolnav\ [i, iat\, venit-am s\ te ajut… [if\r\ s\ mai a[tepte ceva, ad\ug\ cu mare c\ldur\:

– Ce-]i trebuie?Diavolul `ns\ nu voia s\ se dea biruit, [i [opti bol-

navei: „Are vreun interes, nu te uita la ea!…”.Bolnava, tot cu fiere `n glas, spuse atunci vecinei:– Cum, a[a, f\r\ nici un interes?… Iaca nu te cred…~ngerul p\zitor [opti ceva la urechea vecinei [i ea

r\spunse:– Nu, vecin\ drag\, nu am nici un interes…Diavola[ul: „Ispite[te-o [i vei vedea!…”.Bolnava, tot ne`ncrez\toare, `ntreb\ cu asprime pe

vecin\, care st\tea `n cump\n\, ne[tiind ce s\ fac\:– Atunci, dac\ n-ai nici un interes, de ce-ai venit?~ngerul iar [opti ceva, cu gr\bire, vecinei, [i ea r\s-

punse cu glas cald:– Am venit s\ te ajut, atâta!…De data aceasta, bolnava t\cu.Vecina, `ntov\r\[it\ necontenit de `ngerul p\zitor, `n-

cepu atunci s\ treb\luiasc\ prin cas\. Lu\ [i sp\l\ copiii,g\ti mâncarea, ajut\ pe bolnav\, ridicând-o [i dându-iap\, potrivi lampa când c\zu seara, `ngriji de foc [i detoate cele trebuitoare pentru durata nop]ii. Apoi plec\,zicând bolnavei:

– Mai viu [i mâine…Bolnava abia morm\i câteva vorbe [i c\zu pe gânduri.

Stând la foc...

55

Diavola[ul, v\zând c\-[i pierde rostul, veni iar la ure-chea bolnavei [i-i zise: „Nu se poate s\ nu aib\ vreun in-teres, de vreme ce atâta treab\ a f\cut…”. Bolnava d\dudin cap cam `ndoielnic. ~ncepuse a nu mai avea deplin\`ncredere `n vorbele diavola[ului. {opti: „S\ vedem, vinemâine?”.

Cunoscând lucrarea diavola[ului, `ngerul nu se l\s\nici el, [i mergând din nou la vecin\, `i zise: „Nu te l\sa,c\ci nici pe tine nu te va l\sa Domnul Hristos. Mergi `nnumele dragostei [i ajut\ mai departe” – [i vecina r\s-punse: „Da, Doamne, merg `n numele T\u…”.

Ajungând la bolnav\, o g\si pu]intel mai cu priete-nie pentru ea – [i chiar `i zâmbi pu]in.

– Ai venit?– Iaca, am venit…Bolnava surâse [i gl\sui:– F\r\ nici un interes?Vecina zâmbi [i ea, [i r\spunse:– Dumnezeu mi-i martor…{i vecina treb\lui din nou, iar dup\ ce ispr\vi, lu\

un scaun [i [ezu la c\p\tâiul bolnavei. Venir\ [i copiii.Diavola[ul abia-[i mai tr\gea suflarea [i [edea lâng\ u[\,gata s-o [tearg\ afar\.

Vecina lu\ mâna bolnavei [i-o `ntreb\ cum se maisimte. Drept r\spuns, bolnava o `ntreab\ cu dulcea]\:

– Cine e[ti tu?– Nu ]i-am spus? Sunt vecina ta…– {i cine te-a trimis?Vecina t\cu. Bolnava o `ntreb\ din nou:– De ce nu-mi r\spunzi?


56

Vecina, cu glas dulce, r\spunse:– A venit `ngerul t\u p\zitor [i m-a trimis… `n nu-

mele dragostei…Bolnava t\cu [i-i strânse mâna cu putere. {opti apoi,

ca `n somn:– {i cine este dragostea aceasta?Vecina, tot ca `n somn, `i r\spunse:– Iubirea este… Dumnezeu.– {i este Dumnezeu?– De vreme ce m-a trimis…– {i r\mâne?– Nu m\ vezi?Femeile t\cur\, ]inându-se de mân\…Bolnava a]ipi…Iar diminea]a, când se scul\, era s\n\toas\.Pe perna ei, de data aceasta, st\tea numai `ngerul ei

p\zitor. Diavola[ul pierise de mult, gonit de dragostealui Dumnezeu.

Stând la foc...

57

CEL CARE TOT CÂRTEA

Era, vas\zic\, unul, hai s\ spunem chiar de prin satuldumneavoastr\, care, despre orice ar fi venit vorba, totmereu cârtea.

De spunea careva: „Frumoas\ vreme!”, acela se ridicade `ndat\ [i spunea `mpotrivire: „Frumoas\ o fi ea, darnu-i bun\ de nimic, mai bine-ar ploua…”. Iar dac\ ploua, eliar\[i ridica cuvânt de cârtire, spunând oarecum [i cusup\rare c\tre Dumnezeu: „Nici `n ciobote nu-i bun\ploaia asta – mult m\ mir, cum de nu le socote[te cumtrebuie Dumnezeu!…”.

{i a[a necontenit, el g\sea `ntocmirea lumii [i-a vie]iinepotrivit\ [i f\r\ de socoteal\. C\ adic\ dac\ ar fi `ntoc-mit-o el, ar fi fost, f\r\ `ndoial\, mult mai bun\.

Oamenii `l ]ineau de r\u când [i când, dar el asta[tia, asta f\cea.

Dar iat\, `ntr-o zi, p\rintele satului, care era om al luiDumnezeu, cu mult\ chibzuial\ la capul lui [i cu cald\inim\ pentru oricine, `i zise, fiind [i al]ii de fa]\:

– M\i omule, de ce nu te la[i tu de cârteal\? Nu dealta, dar toate lucrurile `n lumea asta sunt bine ticluitede ~nsu[i Dumnezeu – [i a tot cârti, vas\zic\, este a tepune `mpotriva lui Dumnezeu, iar lucrul acesta `]i poateaduce osând\ grea…

Omul nostru t\cu pu]in, dup\ care d\du cuvânt deoarecare supunere, zicând:


58

– Nu zic ba, p\rinte, dar cum ne po]i l\muri sfin]iata unele `mprejur\ri care parc\ n-au nici un rost?…

P\rintele, cu r\bdare, `i r\spunse:– Mintea noastr\, fiule, adesea nu poate cuprinde toate

`n]elesurile, dar asta nu `nsemneaz\ c\ ele nu sunt… Iate uit\ pe cer… Vedem noi toate stelele? Nicidecum…Sunt unele pe care nu le putem vedea decât cu ocheanul,iar altele nici a[a… Ce `nsemneaz\ aceasta? C\ ele, acolo,nev\zute de ochiul nostru, n-ar fi d\inuind? A[a e [i cupu]intica noastr\ `n]elegere. De aceea se cade s\ fim cub\gare de seam\ [i cu cump\t…

Omul mai molf\i dou\-trei vorbe neauzite, `n din]i,[i t\cu.

De asemenea, t\ceau [i ceilal]i oameni.Prinzând bine prilej, p\rintele zise:– Iat\, fiilor, vreau s\ v\ povestesc vreo dou\ `ntâm-

pl\ri cu privire la spusele mele, ca s\ le adeveresc cumse cuvine…

Iat\, odat\, o femeie bogat\ mergea dimpreun\ cu b\r-batul ei cu c\ru]a, printr-o p\dure deas\. Femeia avea obi-ceiul cârtirii, precum prietenul nostru, iar b\rbatul, dimpo-triv\, primea toate cum veneau. Mergând ei prin p\dureaaceea, o creang\ r\zlea]\ dintr-un copac rupse, din fugatr\surii, salba de m\rgele scumpe de la gâtul femeii…Am uitat s\ v\ spun c\ ace[ti c\l\tori aveau multe paralecu ei… V\zându-[i salba rupt\, femeia `ncepu cârtirea:

– Ce-]i spun eu? Iat\, ce rost mai avu [i creanga astas\-mi ias\ `n cale?

B\rbatul `i r\spunse:– Nu se [tie… Se va vedea…

Stând la foc...

59

Oprir\ tr\sura [i se puser\ amândoi s\ culeag\ depe jos m\rgelele r\v\[ite, ceea ce, fire[te, ]inu o bucat\de vreme cam lung\… Dar iat\ cum st\teau ei acolo, veni`n goan\ spre ei p\durarul [i le zise:

– ~ntoarce]i repede tr\sura `nd\r\t, c\ chiar acum amprimit veste c\ la cap\tul p\durii v\ a[teapt\ ni[te tâl-hari s\ v\ prade. Dac\ nu a]i fi `ntârziat, acum a]i fi fost`n mâinile lor.

~ntoarser\, fire[te, tr\sura [i pornir\ `n grab\, iar b\r-batul zise femeii:

– Ai v\zut? Femeia a t\cut – [i de atunci `[i puse hot\-râre `n suflet s\ nu mai ridice glas de cârtire.

P\rintele se opri pu]in din povestire, dup\ care lu\cuvânt din nou, zicând:

– Alt\dat\, s-a petrecut a[a… Mai de mult, când nuse aflau nici automobile, nici aeroplane, era un negustorbogat, care a plecat la un iarmaroc cu mult\ marf\ devânzare. S-a dus, a vândut toat\ marfa [i l\sând s\ vin\c\ru]ele `n urm\, a plecat c\lare acas\, având cu sine lachimir aurul ce c\p\tase din vânzare.

Cum mergea el a[a, numai iat\ c\ `ncepe o ploaiegrozav\.

Negustorul, nec\jit fiind din pricina aceasta, ridic\glas de cârtire `mpotriva lui Dumnezeu, zicând `n sine:„La ce-o fi bun\ [i ploaia asta, Doamne?”.

Dar bine nici nu ispr\vise gândul, când `n fa]a lui seivi un tâlhar, care `ntinse pu[ca spre el [i-i zise cu glasgros:

– Scoate banii!


60

Negustorul r\mase `ncremenit. Tâlharul, nevoind s\-idea r\gaz, ap\s\ pe tr\gaci. Dar, minunea lui Dumnezeu,pu[ca nu lu\ foc, de vreme ce din pricina ploii peti]a [ipraful de pu[c\ se udaser\.

Când v\zu negustorul aceasta, d\du cu putere pin-teni calului [i, luând-o la goan\, sc\p\ de tâlhar. Dup\ ceie[i din strâmtoare, se opri, se `nchin\ [i zise: „Mul]umesc }ie, Doamne, c-ai dat ploaia asta, c\ f\r\ ea, eu eram mortacum… Iart\-m\, Doamne, c\ n-am [tiut ce gr\iesc…”.

P\rintele se opri din povestit [i privi spre cârtitor ca[i cum l-ar fi `ntrebat din ochi: „Ei, ce mai zici?”.

Dar omul acela, care, de felul lui nu era r\u, zâmbic\tre p\rintele [i zise:

– A[a-i, p\rinte… Multe mai p\c\tuim cu gura asta…P\rintele `[i ispr\vi sfatul, zicând:– A[a e, dar la carte scrie: „Pune, Doamne, straj\ gurii

mele…”.{i to]i se desp\r]ir\, având duh bun de `mp\care…

Stând la foc...

61

CEL CARE NU SE POATE ODIHNI

Povestirea spune a[a:Prin p\r]ile acelea tr\ia un crai de neam mare – [i

avea curte aleas\, osta[i mul]i, avere cât nu-i trebuia [ipetreceri la tot pasul.

El, vas\zic\, nu voia s\ [tie de Dumnezeu, ci scuipa[i zicea: „Cread\ cine vrea, eu cred numa ce v\d, c\ doarnu-s prost!…”.

{i tr\ia, astfel, o via]\ de tic\lo[ie, a[a precum fac mul-]ime de cre[tini, care-s cre[tini cât `s [i frunzele plopului.

Dar iat\, vremea trecând, s-a ivit prin partea aceeade lume o cium\ mare.

Venea, vas\zic\, tocmai ca un val, care l\sa pe urmalui gemete, jale, moarte [i pustiire.

Se dezl\n]uise mânia cea sfânt\ a Domnului asupratic\lo[ilor oameni, c\ci uitat-am s\ spun c\, pe lâng\ acelcrai de neam mare, [i cei din jurul cet\]ii lui tot un ase-menea trai mi[elnic duceau.

Cum cad mu[tele când aba]i asupra lor o foaie marede lipan, a[a c\deau locuitorii ]inutului aceluia, de n\-prasnica izbitur\ a nev\zutei ciume. Abia dac\ apucaus\ zic\ v\leu – [i d\deau ochii peste cap. {i gata cu ei!Nici nu mai avea cine-i trage de ciobote ca s\-i arunce `ngroap\. Fugeau to]i ca de necuratul.

{i iaca, v\zând pr\p\denia asta, craiul acela stricat [ip\c\tos a avut `n sufletul lui ca o trezire – [i a dat strigare


62

c\tre Dumnezeu: „Doamne, ce mare p\c\tos sunt eu!”.{i lucrarea lui Dumnezeu mijind `n sufletul p\c\tosului,i-a dat gând bun. {i craiul a ridicat cuvânt de f\g\duial\:„Doamne, cunosc c\ e[ti mare [i stau gata a-mi recu-noa[te grelele mele p\cate” – [i a c\zut pentru `ntâia[idat\ `n genunchi. {i a zis: „De-mi dai sc\pare dintr-o ase-menea cumplit\ molim\, f\g\duiesc a `n\l]a aici o multfrumoas\ biseric\ `n cinstea Preacuratei Fecioare, cea carepe Domnul Hristos a n\scut…”.

{i Dumnezeu a hot\rât, la o asemenea strigare, caharul Lui s\ pogoare asupra p\c\tosului. {i a[a valul decium\ a dat ocolire l\ca[ului cr\iesc, [i a ferit de moartepe crai, cum [i pe `nso]itorii lui.

Piereau, vas\zic\, primprejur oamenii [i se uscauogoarele, iar `n cetatea craiului `ntors cu fa]a spre Dum-nezeu nimeni nu murea, iar iarba era verde [i mare, dep\rea covor `mp\r\tesc, nu altceva.

Dar una-i f\g\duial\ [i alta-i ]inerea ei.Dup\ ce acela a sc\pat de greaua primejdie, iar s-a

`nvârtejit diavolul `n sufletului lui [i l-a ab\tut din nouspre spurcatele f\ga[uri.

{i craiul, ce mai vorb\ mult\, a `nceput s\ chefuiasc\cu tovar\[ii [i s\ scuipe spre cerul lui Dumnezeu,zicând: „Cine-i prostul s\ cread\ asemenea fleacuri!…N-am murit, c-am avut zile… Ce? Parc\ Dumnezeu a f\cutasta?!”.

Petrecerile au `nceput a se ]ine lan]. Huiau v\ile dechiote [i se zguduiau laturile cerului de vorbele proaste[i de sudalmele care se ridicau de la mesele craiului.

Stând la foc...

63

~ntr-o noapte, semn mare i s-a ar\tat. Se f\cea c\-iscris a[a pe peretele cerului: „Teme-te de Dumnezeu, Carenumai o dat\ trece – [i pe urm\ nu Se mai `ntoarce…”.

Dar p\c\tosul de crai a râs [i din nou a scuipat asu-pra cerului.

{i n-a trecut mult [i vijelia cea mare s-a iscat.Ciuma s-a `ntors iar\[i pe locurile acelea, dar acum

s-a ab\tut numai asupra craiului [i a tovar\[ilor lui dechiolhanuri. {i `ntr-o noapte, pe to]i i-a pus jos, iar de jur`mprejur s-a a[ezat grea pustiire. Acuma, dimpotriv\:dincolo cre[teau iarba cea frumoas\ [i holdele bogate, [idincoace, `n s\la[ul craiului, erau toate arse [i p\r\ginite.

{i ce? Parc\ ispr\vitu-s-au acestea aici? Da’ de unde!…Ci numai `ncep\tur\ era aceasta… Cred ei oamenii – ne-to]ii! – c\ toate celea la pragul gropii se sfâr[esc. Da’ nu[tiu ce spun. C\, la drept vorbind, de la pragul acela`nainte, `n vecii vecilor, se `ntinde pedeapsa pentru ceip\c\to[i.

A[a [i cu craiul – [i cu `nso]itorii lui.El, vas\zic\, a f\g\duit c\ va `n\l]a o mândr\ biseric\

`n cinstea Preacuratei Fecioare – [i, dup\ ce primejdia atrecut, nu numai c-a uitat, dar grea b\taie de joc a arun-cat, suduind [i scuipând.

Ei – acuma, dup\ ce duhul lui a trecut pragul mor]ii,osânda lui fost-a aceea de a vrea mereu s\-[i ]in\ f\g\-duiala [i `n veci neputându-o s\vâr[i.

C\ iat\, ani [i ani sunt de când craiul a plecat de pemeleagurile acestei lumi [i nu-i noapte `n care duhul luis\ nu vin\ la locul unde a tr\it [i s\ nu cerce a ridica zidde biseric\. Ia c\r\mid\ [i pune pe c\r\mid\, car\ bârne


64

grele pe spinarea `ncovoiat\ [i le a[az\ pe ziduri, dar pestetoate se abate un nev\zut pumn [i le d\râm\.

{i-n noaptea cealalt\, din nou `ncepe zidirea biseri-cii – [i iar pune piatr\ pe piatr\ [i ridic\, `n gemete grele,ap\s\toare coarde de stejar, potrivindu-le… {i acela[imare pumn nev\zut se n\ruie peste `ntreaga a[ezare [i-o `mpr\[tie.

{i a[a, noapte de noapte: mereu se `nal]\ biserica –[i mereu se risipe[te.

Atunci se aud vaiete [i gemete, care nici o asem\na-re cu cele de aici de pe p\mânt nu au…

R\zbat [i unele glasuri amestecate – iar uneori, la praz-nicele cele mari, c\lug\rii din preajma locului spun c\ v\do mas\ lung\ `ntins\ pe ni[te ruine, [i-n jurul ei, craiul [icu `nso]itorii lui benchetuiesc [i url\, ca ni[te fiare… Iar `nzori, când alaiul se `mpr\[tie, un glas ca de tunet se aude…Ieromonahul Paisie `ncredin]eaz\ c\ el a putut s\ [i deslu-[easc\ ce spune acel glas. Zice c\ glasul spune: „Teme-tede Dumnezeu, Care numai o dat\ trece – [i pe urm\ nuse mai `ntoarce!”.

A[a spune povestea aceasta.

Stând la foc...

65

POTCOVARUL ISTE}

Era, vas\zic\ , un potcovar la o margine de sat – [i-nafar\ de-un ciocan [i de-o nicoval\, `ncolo nu mai aveanimic. Oamenii `i spuneau potcovarul S\r\cie. De altfel,om cu suflet bun [i cu minte istea]\. Avere ar fi f\cut el,da’ nu voia. Zicea: „Averea-i tic\loas\ ispit\…” – [i seferea de ea.

{i numai iaca, `ntr-o zi, trecur\ pe la potcov\ria luidoi drume]i b\trâni [i, dup\ `nf\]i[are, s\raci. Unul sefolosea de-un catâr mic [i slab, cel\lalt mergea pe jos.Nimeni al]ii nu erau aceia, decât Bunul Dumnezeu [iSfântul Petru, coborâ]i pe v\ile p\mântului spre a vedeace tic\loase fapte mai s\vâr[esc oamenii.

Oprir\ la potcovar, c\ci trebuia potcovit catârul.– Bun\-ziua!– Bun\-ziua!{i drume]ii spuser\ necazul. Acuma potcovarul nu

avea cu ce face potcoava, dar privind la s\r\cia drume-]ilor [i fiindu-i lui aceasta foarte cu drag, ce [i-a zis: „Ams\-i fac o potcoav\ ca pentru dragostea lui Dumne-zeu…”. {i mergând `n c\mara lui, lu\ o tabacher\ de ar-gint pe care o p\stra de la un boier mare la care fusese el`n slujb\ [i, nici mai mult, nici mai pu]in, f\cu catâruluio prea frumoas\ potcoav\ de argint.

Mul]umit, Dumnezeu `i zise:– Ce-mi ceri pentru aceasta?


66

Sfântul Petru f\cu semn omului:– Cere raiul! Dar potcovarul zise:– Pentru ce-am f\cut eu, a[a, de pl\cerea mea, nu se

cade plat\…Dar Dumnezeu `l `ntreb\ din nou [i iar Sfântul Petru

ì f\cu semn s\ cear\ raiul.A treia oar\, Dumnezeu ì zise:– Cere-mi trei lucruri, precum te pov\]uie[te cugetul,

[i ]i le voi da…La aceast\ a treia poftire, potcovarul zise:– Dac\ vrei [i vrei cu tot dinadinsul s\-mi pl\te[ti,

atunci, iat\ ce-a[ vrea: ca nimic din ceea ce va intra `n ta-bachera mea s\ nu poat\ ie[i de-acolo f\r\ voia mea…

Dumnezeu r\spunse:– Fie!, iar Sfântul Petru nu mai ispr\vea f\cându-i

semne: „Cere raiul, prostule!…”.– Al doilea – zise potcovarul –, a[ vrea ca to]i aceia

care se vor a[eza pe scaunele mele, s\ nu se poat\ sculade pe ele pân\ nu le dau eu voie…

– Fie [i aceasta!– Cere-odat\ raiul!, ì [opti Sfântul Petru potcovarului.– Las\-m\, frate, `n pace, eu cer ce-mi place…– Iar al treilea – zise potcovarul, `ntorcându-se spre

Dumnezeu –, a[ vrea ca to]i cei care se vor urca `n nuculmeu, de colo, s\ nu se poat\ cobor` pân\ nu le spun eu…

– Fie!, `nt\ri Bunul Dumnezeu.Dup\ aceea, cei doi c\l\tori plecar\.~ntr-o zi, nec\jit fiind, potcovarul S\r\cie zise tare:

„De ce nu m\ ia dracu’ odat\!…”. {i nu trecu mult de la

Stând la foc...

67

aceste vorbe, [i iat\ se ivi `n fa]a lui un drume] foartebine `mbr\cat care-i zise:

– Auzit-am chemarea ta… Iat\ am venit s\-mi daisufletul t\u…

– Bine, zise potcovarul, dar ce-mi dai `n schimb?– Dou\zeci de ani de via]\ [i aur cât vrei…Târgul fu f\cut.{i trecur\ dou\zeci de ani.{i iaca domnul acela bogat veni:– Haide!Dar potcovarul `i zise:– Stai pu]in, colea, pe scaun, s\ m\ preg\tesc…{i oaspetele se a[ez\ pe scaun. Potcovarul se `ntoarse,

gata de drum:– Haidem – dar când diavolul vru s\ se scoale de pe

scaun, nu putu.– Nu pot, scaunul acesta e vr\jit!– Ce dai?, râse potcovarul.{i se ̀ n]eleser\: ̀ nc\ dou\zeci de ani [i aur la ̀ ndemân\.Dup\ dou\zeci de ani, diavolul veni `ntov\r\[it de

vreo cinci-[ase diavoli mai mici.– Haide!– Bine, da’ pân\ una-alta, cât m\ preg\tesc, de ce nu

mânca]i ceva nuci din pomul \sta?Diavolii – lacomi din fire – zdup `n nuc!– Acuma putem merge – zise potcovarul dup\ ce se

preg\ti de plecare, dar diavolii din copac deloc nu seputeau da jos.

– Cât dai?{i iar\ se `nvoir\: `nc\ dou\zeci de ani.


68

{i trecur\ [i ei. De data aceasta, veni la potcovar toat\ dr\cimea, cu

Scaraoschi `n frunte.– Haide!Potcovarul zise cu pref\cut\ smerenie:– Gata sunt, dar mai `nainte de a pleca vreau s\-]i

v\d puterea. Se zice c\ e[ti atâta de tare, c\ ai putea tu [itoat\ dr\cimea ta s\ v\ preface]i `ntr-o furnic\…

Cuprins de trufie, Scaraoschi se prinse – [i iat\, dintr-odat\, toat\ dr\cimea se pref\cu `ntr-o furnic\.

Atât fu de ajuns potcovarului ca s-o prind\ [i s-o `n-chid\ `n tabachera sa.

Mergând vestea c\ dracii to]i sunt prin[i `n tabacheraunui potcovar, iat\ c\, `ntr-o zi, se ivi la u[a lui mul]imede oameni.

Unii `i ziser\:– Fie-]i mil\ de noi, c\ murim… Nu mai vine nimeni

`n crâ[mele noastre… Ace[tia erau crâ[marii.Al]ii:– ~ndur\-te de noi, murim de foame… Nu mai este

nici un tâlhar `n `nchisori. Ace[tia erau mai-marii `nchi-sorilor.

{i a[a strigar\ to]i n\cazul lor.Potcovarul st\tea [i se mira, pe urm\ zise:– Vas\zic\, vre]i s\ dau drumul dracilor? Bine… Fie!…{i desf\cu tabachera…{i dracii `mpânzir\ din nou lumea.Iar `ntr-o zi, muri [i potcovarul.Mergând, b\tu la poarta raiului.Sfântul Petru `l alung\, zicându-i:

Stând la foc...

69

– Pleac\ de aici, ai putut [i n-ai cerut raiul…Omul plec\ [i b\tu la iad. Când `l v\zur\, dracii o

`mpunser\ care `ncotro, strigând:– Nu ne trebuie, nu ne trebuie… S\ plece de la noi!…Potcovarul st\tea pe loc [i nu [tia ce s\ fac\.Iaca Moartea.– De ce m-ai luat, dac\ nici la rai, nici la iad nu m\

primesc?, `i zise potcovarul.Moartea, `ncredin]ându-se c\-i a[a, `i zise:– Iaca, te slobod din nou vie]ii pentru o bucat\ de

vreme, poate [i iau de seam\, fie unii, fie al]ii.{i potcovarul se trezi iar pe p\mânt, `n potcov\ria lui.Pe urm\, tr\i o via]\ plin\ de fapte bune [i, la cuve-

nit\ vreme, trecu `n sânul Dumnezeului Celui milostiv,Care pentru aceste fapte bune i-a iertat tot r\ul.


70

PRIN LOCURILE ISB|VIRII

Prietenul nostru, despre care cerc\m a gr\i aici câtevacuvinte, `[i tr\ise aproape tot veleatul `n fel [i fel de `n-cerc\ri [i n\cazuri, dar `nc\ nu ajunsese la ]\rmul `n]elep-ciunii. Iaca, se apropia moartea – [i el `nc\ nel\muritera, [i ades se `ntreba: „La ce-am tr\it eu pân’ acu[?”. Darr\spuns bun nicicum nu putea s\ dea.

N\zuind `ns\ a c\p\ta r\spuns la aceast\ grea `ntre-bare care se ridica `n sufletu-i precum o floare neagr\ pefa]a unei b\l]i, omul nostru se ridic\ de jos [i plec\ `nspresoare-r\sare, zicându-[i: „N-am s\ m\ `ntorc decât dup\ce voi c\p\ta r\spuns…”.

{i merse la un schit dintr-un munte adânc, unde [tiape-un c\lug\r mult `mbun\t\]it. La el voia s\ capete `n-drumare.

L-a aflat. C\lug\rul [i-a ridicat cu cârj\ grelele-i sprân-cene albe [i [i-a mi[cat `n talaz m\t\sos barba-i lung\pân\ la brâu – [i a `ntrebat pe drume]:

– Ce vrei?, iar omul nostru i-a dat r\spuns, zicând:– Vreau s\ [tiu, unde pot afla isb\virea?C\lug\rul t\cu.Omul mai d\du deslu[ire: – Unde pot g\si mângâierea vie]ii [i pacea?C\lug\rul iar t\cu, dup\ care `l lu\ de mân\ [i-i zise:– Hai cu mine!{i merser\ mai adânc `n munte.

Stând la foc...

71

{i iat\, ajunseser\ la poarta unor a[ez\ri mari, alec\ror turle `nalte p\reau c\ voiesc s\ se `nal]e la cer.

B\tur\.Le ie[i `nainte un om mândru, f\los, cu fa]a plin\ de

`ncredere `n sine, care, când `i v\zu, le zise cu gr\bire:– Spune]i repede ce ave]i de spus, c\ nu-mi pot pierde

mult\ vreme cu voi…Omul nostru d\du cuvânt:– Am venit s\ c\ut\m mângâierea [i pacea vie]ii

8 stând la foc - editura doxologia · 2020. 3. 24. · povestiri cu tâlc tip\rit\ cu...

Documents