8-14
DESCRIPTION
hjtfjkTRANSCRIPT
8. Definitia si componentele modului de viata.
Modul de viata este format dinelementele obiective ale traiului, care constau din conditiile material,
economice si sociale ale vietii omului
Componentele principale ale modului de viata in colectivitate sunt:
Locuinta(m2 la o persoana) si utilajul casnic (gradul de confort);
Caracterul muncii (ocupatiei , profesiei) si durata ei;
Conditiile igienice in locuinte si la locurile de munca;
Studiile;
Calificarea profesionala;
Asistenta medicala(formele si accesibilitatea);
Traditiile;
Obiceiurile;
Durata timpului liber si formele de petrecere a lui;
Resedinta(urbana, rurala) si mijloacele existente de transport;
Mijloacele de comunicare, telecomunicare,informare , nivelul de cultura, etc.
9. Definitia si elementele stilului de viata.
Stilul de viata al omului exprima modul sau general de a trai , raportul dintre conditiile in care el isi
duce traiul si conditiile de ctivitate, de asemenea, si modelele individuale de comportament
determinate in anumita masura de factorii socio-culturali, caracteristicile personale si educationale.
Stilul de viata se refera la decizii, actiuni si conditiile de viata.
Elementele stilului de viata:
Sanogene – cele, care promoveaza si fortifica sanatatea;
Patogene – cele, care reprezinta factorii cauzai sau de risc pentru anumite imbolnaviri.
Stilu de viata sanogen se cultiva inca din frageda copilarie in cadrul familiei, ulterior in gradinite,
scoli , societate. Elementele patogene ale stilului de viata include: fumatul , alcoolismul,
narcomania, toxicomania, huliganismul, alimentatia excesiva sau carentiala, sedentarismul.
10. Definitia si componentele nivelului de viata.
Nivelul de viata prezinta un indice integral,care caracterizeaza utilizarea de catre populatie a
bunurilor material si spiritual si gradul de satisfacere a necesitatilor in aceste bunuri la un anumit
moment de dezvoltare a societatii. Nivelul de viata reflecta starea materiaa a societatii, in genere,
si a fiecarui individ in parte . El se caracterizeaza printr-un system de indici cantitativi si calitativi:
produsul intern brut per capita, nivelul si dinamica preturilor, nivelul platilor pentru apartament si
serviciile comunale, impozitelor, cheltuielele pentru transport, conditiile habituale, posibilitatile de
odihna, nivelul de asistenta medicala, studii, longevitatea etc. Drept valoare medie a nivelului de
viata serveste cosul de consum.
11. Formele orale si editoariale de educatie pentru sanatate, avantajele si dezavantajele, continutul lor.
12. Definitia si componentele calitatii vietii.
Prin conceptual de “calitatea vietii” se subintelege “totalitatea posibilitatilor oferite individului de catre
societate de a-si amenaja existenta individuala dupa necesitatile, cerintele si dorintele sale proprii”
(Bertrand de Jouvenel).
Conform lui N. Opopol (2001), calitatea vietii include:
Potentialul demographic (miscarea naturala a populatiei, structura populatiei);
starea sanatatii populatiei(mortalitatea, cauzele decesului, patologiile specific, mortalitatea
infantile, longevitatea medie a populatiei, morbiditatea social determinanta);
Evaluarea factorilor de risc(factorii ce determina calitatea existentei umane);
Factorii geologici de risc(alunecari de teren)
Infrastructura sociala
Factorii biogeochimici de risc
Veniturile si consumul
Bioclima si fenomenele nefavorabile,
stresurile sociale
presiunea tehnogena
13. Rolul promovarii sanatatii in dezvoltarea multilateral a copiilor si adolescentilor.
Ca o componenta a educatiei multilaterale, educatia pentru sanatate este un sistem de masuri si
influente pentru formarea comportamentului igienic, este activitatea de conducere a copilului si
tanarului de la conditia sa de fiinta naturala la aceea de fiinta social – culturala in problemele de
sanatate.
Educatia pentru sanatate reprezinta, sub aspect educational, procesul de informare, formare si
dezvoltare aomului – tanat si adult- in domeniul sanatatii, procesul inzestrarii individului cunostinte,
atitudini si obisnuinte privind sanatatea.
Finalitatea educatiei pentru sanatate in scoala este, asadar, culturalizarea igienico – sanitara a
copiilor si tinerilor in vederea formarii unui stil de existenta si comportare igienica, a unui mod de
viata sanatos, contribuind – prin perfectionarea sanatatii fizice, afectiv – emotionale si mintal –
spirituale – la dezvoltarea multilaterala a personalitatii si la integrarea sociala a celor educati. In
acest sens, educatie pentru sanatate se plaseaza pe o directie prospectiva, prin aceea ce urmareste
nu numai promovarea sanatii in prezent, ci pregatirea copiilor, sub raportul sanatatii, de-a lungul
intregii existente, pentru a se putea adapta neincetat permanentelor mutatii, care au loc in viata
moderna, pentru a fi inarmat impotriva agresiunilor biologice si emotionale ale mediului, care se
ivesc in procesul evolutiv al civilizatiei moderne.
Procesul educativ se concretizeaza la nivelul a trei etape informative – formative, successive si
interdependente.
O prima etapa se refera la informarea copiilor si tinerilor cu notiuni, idei din domeniul sanatatii, la
transmiterea unor date in probleme de sanatate.Este vorba despre o etapa teoretica, cu rol de
cognitie, urmarind conturarea unei imagini asupra problemelor de sanatate, formarea unor
reprezentari teoretice, intelectuale despre fenomenele sanatatii si ale bolii, a unui ansamblu de
cunostinte teoretice igienico – sanitare, a bazei cognitive necesara intelegerii stiintifice a masurilor
de aparare si promovare a sanatatii.
Aceasta presupune formarea unor atitudini igienice si a unor valori. Atitudinea este o dispozitie, o
pregatire pentru a actiona, iar in problemele de sanatate, atitudinile reprezinta comportamente
virtuale.
Atitudinea inseamna totodata ce gandim si simtim referitor la ceva, avand trei componente:
cognitive, afective si conative. Cele afective au un rol principal. Astfel, deoarece atitudinile – sub
influenta componentei afective – se adopta si nu se invata,ele se modifica indeosebi datorita
exemplului cadrului didactic, parintilor sau a grupului, ceea ce dovedeste importanta acestui mod
indirect de educatie si in problemele de sanatate.
A treia etapa are un caracter practice, o functie paraxiologica, urmarind formarea deprinderilor si
obisnuintelor igienice, a capacitatii de actiune practica sanitara, a vointei de actiona in folosul
propriei sanatati si a sanatatii colectivitatii, elemental conativ, volitional, avand un rol preponderant
in luarea unor decizii favorabile promovarii sanatatii.
14. Principii de orientare a cadrelor didactice in desfasurarea activitatilor de educatie pentru
sanatate a copiilor.
Obiectivele urmărite în cadrul Programului Naţional "Educaţia pentru sănătate în şcoala românească"
vizează:
1. promovarea sănătăţii şi a stării de bine a elevului, respectiv:
• funcţionarea optimă din punct de vedere somatic, fiziologic, mintal, emoţional, social şi spiritual;
• formarea unui stil de viaţă sănătos.
2. dezvoltarea personală a elevului, respectiv:
• autocunoaşterea şi construirea unei imagini pozitive despre sine;
• comunicare şi relaţionare interpersonală;
• controlul stresului;
• dezvoltarea carierei personale.
3. prevenire, respectiv:
• prevenirea accidentelor şi a comportamentelor cu risc pentru sănătate;
• prevenirea atitudinii negative faţă de sine şi viaţă;
• prevenirea conflictelor interpersonale, a dezadaptării sociale şi a situaţiilor de criză.