78004802 produse si servicii bancare

PRODUSE ŞI SERVICII BANCARE

1. Noţiuni generale privind produsele şi serviciile bancare2. Operaţiunile băncilor comerciale3. Creditul produsul bancar principal oferit de băncile

comerciale4. Creditul bancar pe termen scurt5. Creditul bancar pe termen mediu şi lung6. Instrumente de economisire7. Instrumente de plată8. Cardul instrument de plată

1

PRODUSE ŞI SERVICII FINANCIARE

NOŢIUNI GENERALE PRIVIND PRODUSELE ŞI SERVICIILE BANCARE

Banca reprezintă una din componentele principale ale sistemului financiar. Ea este constituită ca şi o societate cu caracter universal, ce poate realiza şi oferi toalitatea produselor şi serviciilor bancare necesare pentru o bună desfăşurare a activităţii în toate sectoarele economiei naţionale.

Băncile derulează operaţiuni bancare în numele clienţilor şi în nume propriu.Această separare reflectă faptul că operaţiunile sunt reglementate şi înregistrate diferit.

Clientela bancară este structurată în trei categorii:• Clienţi "bănci şi instituţii financiare";• Clienţi "persoane juridice nebancare";• Clienţi "persoane fizice";Această separare este justificată de faptul că produsele/serviciile bancare au caracteristici

diferite în funcţie de tipul de client, deoarece nivelul riscurilor şi anvergura operaţiunilor bancare sunt diferite. Ca urmare reglementările referitoare la persoanele juridice sunt mai stricte, acestea trebuind să dovedească prin documente faptul că sunt entităţi legal constituite. În cazul persoanelor fizice documentul de identitate este suficient.

Relaţia dintre bancă şi client poate fi coordonată prin:• legi specifice (legea bancară, reglementări privind protecţia consumatorului şi similare);• conduita bancară, parte a eticii bancare.Banca ca intermediar dintre cei care dau cu împrumut şi cei care folosesc capitalul

acestora, realizează urmatoarele activităţi de bază:• colectează fonduri sau resurse;• acordă împrumuturi;• îşi asumă în final riscul celor ce au cerut un împrumut;• armonizeaza cererile de credite şi preiau riscurile;• îşi asumă riscurile ratei dobânzii. Clienţii persoane juridice (nebancare) trebuie să fie constituite conform legilor în vigoare şi

să prezinte băncii setul de documente necesar înainte ca să se stabilească o relaţie de afaceri între cele două părţi. Această relaţie se materializează iniţial prin deschiderea unui cont curent. Prin intermediul acestuia se realizează operaţiunile de plăţi şi încasări şi toată gama de operaţiuni de creditare.

Comercianţii persoane fizice (asociaţiile familiale, liber profesioniştii) reprezintă o subcategorie de clienţi ai băncilor şi din punctul de vedere al caracteristicilor operaţiunilor bancare se aseamănă în unele privinţe cu persoanele fizice în alte privinţe cu persoanele juridice.

Operaţiunile specifice clienţilor persoane fizice intră în categoria de retail bancar iar informaţiile necesare solicitate de bancă sunt datele din actul de identitate (nume, adresă şi codul numeric personal). Titularul de cont poate desemna o altă persoană care să fie împuternicită a derula operaţiuni cu banca.

Operaţiunile cu clienţii bancari au caracteristici aparte, chiar dacă relaţiile de bază sunt de plasare şi respectiv atragere de depozite. Tot aici intră şi operaţiunile derulate între banca comercială şi banca centrală.

Produsele şi serviciile oferite de bănci atât la nivel mondial cât şi naţional se află într-o continuă diversificare.


Diversificarea acestor produse şi servicii a impus o restructurare profundă a băncilor, acestea devenind mai eficiente şi punând într-o măsură din ce în ce mai mare accentul pe relaţia cu clienţii urmărind satisfacerea nevoilor acestora.

Legea bancară enumeră printre activităţile care pot fi desfăşurate de bănci, contractarea de credite, operaţiunile de factoring şi scontarea efectelor de comerţ, inclusiv forfetare, leasingul financiar, emiterea de garanţii şi asumarea de angajamente.

Necesitatea diversificării produselor bancare apare şi ca urmare a ponderii foarte mari pe care o are creditul în totalul activităţilor bancare.

Caracteristicile principale ale produselor bancare sunt:• sunt imateriale;• sunt condiţionate de reglementări bancare şi fiscale;• sunt propuse direct clienţilor ;• implică angajarea clientului în mod direct.Creditul este operaţiunea prin care se ia în stăpânire imediată resurse, în schimbul unei

promisiuni de rambursare viitoare, în mod normal însoţită de plata unei dobânzi ce remunerează pe împrumutător.

Creditul, ca şi moneda, instrumentele de plată şi de credit sau modalităţile de plată, serveşte la rezolvarea atât a unor probleme economice, cât şi de schimb.

În orice formă de credit, debitorul nu dă nimic, şi cu toate acestea intră nu numai în posesia, ci şi în proprietatea obiectului împrumutat. Cu alte cuvinte, prestaţia are loc la momentul actual, iar contraprestaţia este amânată pentru un moment viitor. La momentul actual, debitorul îşi asumă doar un angajament de plată, adică un angajament de a vărsa ulterior o anumită sumă de bani, fie o singură dată, fie în rate lunare, semestriale sau anuale.

Această implicare a factorului timp conferă operaţiunii de creditare un caracter dinamic. Caracterul oneros şi dinamic al operaţiunii de creditare implică cea de a treia caracteristică a acestuia: încrederea.

Acordarea de credite prin punerea la dispoziţie de fonduri băneşti reprezintă mijlocul principal de fructificare a disponibilităţilor băneşti proprii şi a celor atrase de la clienţi.

În literatura de specialitate, luându-se în considerare natura şi conţinutul creditului, au fost delimitate cinci forme fundamentale de credit.

Creditul bancar cuprinde o sferă largă de raporturi angajând modalităţi diferite, pe termen scurt şi pe termen mediu şi lung, privind operaţii bazate pe înscrisuri sau fără, garantate, sau negarantate, în fiecare caz în parte sau în cadrul unui acord general.

În raporturile de credit cu banca se pot angaja şi persoane care în acest cadru nu au calitatea de agenţi economici.

Raporturile de credit ale întreprinderilor cu băncile sunt de regulă reciproce . Pe de o parte, întreprinderile având conturi deschise la bănci formează depozite care pot fi folosite de către

5CREDITUL DE

COMSUM

5CREDITUL DE

COMSUM

4CREDITUL IPOTECAR

4CREDITUL IPOTECAR

3CREDITUL

OBLIGATAR

3CREDITUL

OBLIGATAR

2CREDITUL

COMERCIAL

2CREDITUL

COMERCIAL

1CREDITUL BANCAR

1CREDITUL BANCAR

Formele fumdamentale ale creditului

Formele fumdamentale ale creditului


acestea, ca resurse . Pe de altă parte, băncile acordă credite întreprinderilor pentru nevoile lor de producţie curente sau cu recuperare ulterioară, pentru investiţii.

Esenţial în aceste raporturi este faptul că unul din parteneri este banca, iar relaţiile între bancă şi partener se desfăşoară pe terenul valorificării capitalurilor disponibile şi realizarea de profituri, în principal sub formă de dobânzi.

Creditul comercial este forma cea mai reprezentativă a creditului în economia de piaţă, constând în acordarea reciprocă a unei amânări a plăţii, de către agenţii economici activi, cu prilejul vânzării mărfurilor. El apare din faptul că, în timp ce unii agenţi economici dispun de mărfuri deja fabricate, gata spre a fi vândute, alţi agenţi care au nevoie de aceste mărfuri nu dispun “o perioadă de timp” de mijloace băneşti pentru a le cumpăra. Rezultă că prin intermediul creditului comercial este favorizat procesul de transformare a mărfii în bani, punând în evidenţă capacitatea acestei forme de credit de a accelera circulaţia mărfurilor. În economia de piaţă, instrumentul specific creditului comercial îl constituie cambia.

Pe măsură ce producţia mărfurilor s-a diversificat şi reţelele comerciale, credite între întreprinderi, acoperă o parte semnificativă din resursele financiare ale întreprinderilor, implicând o gamă largă de variaţii.

Mărfurile primite pe credit comercial (indiferent dacă sunt formularizate prin instrumente de credit exprese, sau fac parte dintr-un contract general (între agenţi) reprezintă, pentru beneficiari, datorii exigibile şi implică o amânare, mai scurtă sau îndelungată, a termenului de plată. În acest fel, creditul comercial acţionează în economia beneficiarului ca o sursă suplimentară de capital circulant, scutindu-l pe acesta de a recurge, în acest scop, la alte surse, de pildă la creditul bancar.

Motivaţia amânării termenelor de plată şi respectiv durata şi dimensiunile creditului comercial sunt determinate de trei factori intercondiţionaţi, cu acţiune convergentă:

• Factorul economic, decurgând din interesele comune ale părţilor în creşterea fluidităţii schimburilor şi diminuarea costurilor de organizare;

• Factorul comercial implică utilizarea creditului ca formă de promovare a vânzărilor, practicată de către furnizor în condiţii concrete, generând o varietate de termene de plată şi de dimensiuni ale creditului. Clientul, beneficiar al prelungirii termenului de plată, preia efectul pozitiv, care acţionează pentru el ca o reducere de preţ, scutindu-l de eventuale costuri privind procurarea mijloacelor de plată;

• Factorul financiar implică punerea la dispoziţia clientului, de către furnizor, pentru o perioadă dată, a unei părţi a capitalului său, sub formă de marfă, a cărei plată este amânată.

O parte importantă a creditelor comerciale sunt acordate prin înscrisuri de credit specializate cambii şi alte efecte,ceea ce permite transferabilitatea creanţelor, cedarea lor unui alt beneficiar, de regulă bănci sau societăţi financiare.

În cadrul acestor operaţii, la termenul de plată, obligaţia de restituire devine operantă faţă de noul beneficiar, banca.

Transferul creanţei către bancă înseamnă modificarea calitativă a creditului, creditul comercial se transformă în credit bancar.

Efectele acestui transfer sunt semnificative atât pentru cedant, cât şi pentru noul creditor.Cedantul, fost beneficiar al creanţei, recurge astfel la lichiditatea creanţei, deci transferă în

disponibilităţi monetare curente dreptul său de creanţă, exigibilă la o dată mai apropiată sau mai depărtată.

Prin aceasta el poate angaja capitalul disponibilizat în afaceri, urmărind un profit oportun şi posibil într-un termen imediat, fără a mai aştepta deci, până la scadenţă .

Va plăti pentru acesta un anume preţ, dobânda cuvenită pentru suma respectivă, din momentul operaţiunii până la scadenţa efectului.

La rândul său, banca îşi angajează resursele sale într-un plasament de credit de la preluare (de regulă prin scontare ), până la scadenţă, operaţiune similară cu acordarea unui credit pe termen scurt.

Dobânda încasată pentru această perioadă revine băncii sub forma scontului.


Atunci când se recurge la scontare, valoarea actuală este de fapt, preţul de cumpărare al creanţei de către bănci.

Creditul obligatar reprezintă o grupă a operaţiilor de credit care se referă la relaţiile de credit în care partenerii sunt instituţiile statale sau întreprinderile economice în calitate de debitori, care emit obligaţiunile, în această calitate, pe de o parte, şi creditorii, subscriitori şi deţinători ai acestor obligaţiuni, care-şi angajează astfel capitalurile, în vederea obţinerii unui venit sigur sub formă principală de dobânzi.

Obligaţia este titlu de recunoaştere a datoriei care reprezintă o creanţă financiară, pe care deţinătorul (creditorul) o are asupra emitentului (debitorul), sau altfel spus, este o promisiune scrisă de a plăti o sumă de bani (principal ) la o dată stabilită. Deţinătorul încasează de regulă, periodic dobânzile convenite în raportul de credite.

Emisiunea de obligaţiuni este o sursă preferată de capital pentru întreprinderi.Există o gamă largă de forme de existenţă a obligaţiunilor şi prin aceasta, de posibilităţi de

stimulare a deţinătorilor de capital în a participa la subscriere şi deci de a deveni creditori ai acestor societăţi

Urmărind fenomenul obligatar, ca fenomen economic şi ca raport de credit, trebuie să subliniem importanţa în creşterea accelerată a acestei componente în formarea surselor de dezvoltare a întreprinderilor economice, deci la asigurarea înfăptuirii investiţiilor.

Între sursele împrumutate, sursele obţinute din emisiunea de obligaţiuni sunt utilizate cu prioritate sau în exclusivitate, în majorarea capitalului fix, fie în noi investiţii, în clădiri, echipamente, utilaje, componente ale noilor tehnologii, fie în operaţii de preluare şi achiziţii de întreprinderi .

Sumele obţinute din plasarea de obligaţiuni fiind utilizate cu prioritate pentru satisfacerea nevoilor de investiţii ale întreprinderilor, circulaţia mărfurilor şi servicii, şi având prin acestea o destinaţie specială, au de regulă, ca sursă de provenienţă, capitalurile disponibile specifice.

Procurarea de resurse prin emiterea de obligaţiuni s-a dezvoltat şi în domeniul capitalului circulant, obligaţii cunoscute sub numele de bonuri de depozit. Prin natura lor hârtiile comerciale sunt bilete de ordin, negarantate, pe care întreprinderile le vând pe piaţă, pentru a-şi acoperi necesităţile de resurse pe termen scurt. Aceasta reprezintă pentru deţinătorii de capitaluri, disponibile pe termen scurt, o modalitate de valorificare superioară, vis-a-vis de alte utilizări, în special faţă de posibilităţile de a constitui depozite bancare pe termen scurt, slab remunerate.

Obligaţiunile, ca obiect de sine, reprezintă temeiul desfăşurării unor alte operaţii de credit. Obligaţiunile pe termen scurt şi lung, emise de stat sau întreprinderi reprezintă, prin cantitatea lor, active substanţiale în patrimoniul fiecărei întreprinderi sau bănci.

Obligaţiunile se vând în mod curent între întreprinderi şi bănci şi între bănci şi banca centrală, în cadrul operaţiilor de optimizare a plasamentelor pe care le urmăresc fiecare. De asemenea, activele în obligaţiuni creează temeiul unor operaţii de împrumut declanşate de deţinătorii care primesc credite, prin gajarea acestora. Prin aceasta, pe de o parte, deţinătorii obţin cu uşurinţă disponibilităţile lichide în momentele considerate oportune, în condiţii avantajoase, iar pe de altă parte, păstrează în continuare calitatea de proprietar al acestor obligaţiuni şi, deci, privilegiul de a încasa, la termenele stabilite, dobânzile aferente.

Creditul ipotecar este reglementat prin Legea privind creditul ipotecar pentru investiţii imobiliare şi prin Normele metodologice emise în aplicarea acestei legi de către BNR şi Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare.

Creditul ipotecar presupune o convenţie între creditor şi împrumutat, în care se prevede în general:

• proprietatea ce serveşte ca garanţie a rambursării împrumutului;• condiţiile de remunerare şi scadenţele de rambursare;• penalităţile în caz de rambursare anticipată, parţială sau completă, a împrumutului;


• circumstanţele prin care nerespectarea condiţiilor de împrumut, debitorul poate pierde proprietatea.

Principalul tip de împrumut de ipotecă comportă o sumă de rambursare şi o rată a dobânzii fixă. Rambursările periodice sunt prevăzute pe întreaga perioadă şi fiecare rambursare cuprinde, deopotrivă, dobânda şi suma cu care se reduce datoria în curs. De regulă, în cadrul ratei fixe, scade partea privind dobânzile şi creşte partea privind rambursarea propriu-zisă.

Dimensiunile ample ale creditului ipotecar în toate ţările dezvoltate, implică o mobilizare vastă de resurse, de regulă, capitalurile disponibile pe termen lung.

Întrucât o serie de instituţii de credit şi financiare constituie asemenea resurse pe termen lung, care în mod necesar implică valorificare şi garanţii sigure de rambursare, s-a creat în toate ţările o piaţă ipotecară firească.

Operaţiile pe această piaţă se desfăşoară între instituţii de credit după modelul pieţei monetare, iar influenţele reciproce orientează adesea evoluţia preţurilor de piaţă, în acelaşi sens, deşi nivelul acestora este, pe fiecare piaţă diferit.

Întrucât creditul ipotecar are un rol deosebit în expansiunea şi propăşirea proprietăţii, sprijinul statului se manifestă pe scară largă în toate ţările, pe multiple planuri: supraveghere, asigurare, impozitare, gestiunea datoriei.

Creditul de consum este creditul pe termen scurt sau mediu, acordat persoanelor individuale destinat a acoperi costul bunurilor şi serviciilor de care beneficiază prin reţeaua de comercializare şi servicii, sau pentru recreditarea creanţelor contractate în acest scop.

Creditul de consum s-a afirmat între celelalte forme de credit sub forma „creditului deschis”, respectiv a posibilităţii pe care comerciantul o acordă clienţilor de a achiziţiona mărfuri potrivit necesităţilor, urmând ca lichidarea sau regularizarea datoriilor să se facă ulterior.

Producţia de masă de bunuri de folosinţă îndelungată a determinat, statuarea, unor norme precise de creditare, precum şi a unei reţele ample şi diversificate de instituţii de credit, în mare parte legate de firmele producătoare. Astfel că, cea mai mare parte a creditelor de consum există şi se acordă sub forma creditelor eşalonate, formă în care termenii creditării: scadenţe, cuantumul ratelor se stabilesc la acordarea creditului.

Elementele caracteristice acestui credit sunt:• se acordă în cadrul unei convenţii stabilite între părţi;• permite consumatorului să efectueze cumpărături sau să obţină împrumuturi fie direct,

asupra creditorului, fie indirect, prin cărţile de credit.• consumatorul are posibilitatea să efectueze plata fie în totalitate pentru creditul în curs, fie

prin părţi parţiale, periodice.Prin facilităţile acordate beneficiarului de credit şi prin costurile diminuate, această formă s-a

impus în ultima vreme şi tinde să devină preponderentă în operaţiile de credit de consum.Creditul comercial a avut şi are un rol deosebit în dezvoltarea economiei de consum, respectiv

a producţiei şi circulaţiei mărfurilor, destinate marii mase a consumatorilor.Creditul de consum anticipează momentul intrării în posesia bunurilor şi permite accesul

cumpărătorilor cu venituri mai mici la bunurile de folosinţă îndelungată de valoare mare. Prin aceasta se acţionează pe două planuri, pe de o parte, se asigură satisfacerea facilă a dorinţelor şi necesităţilor marii mase de consumatori, iar pe de altă parte, se promovează pe scară largă producţia şi circulaţia unei game extinse de mărfuri, dincolo de cererea solvabilă a populaţiei şi chiar, după unele aprecieri, dincolo de capacităţile normale de plată a populaţiei, luată în ansamblul ei.

Pe plan general, creditul de consum a contribuit direct la creşterea în ritmuri rapide a nivelului de trai a unei părţi mari a populaţiei, iar responsabilitatea vis-a-vis de datoriile contractate a acţionat ca un factor al întăririi disciplinei în muncă şi, în ansamblu, a contribuit la afirmarea progresului economic şi social.

Creditul de consum acţionează în sensul recuperării rapide a cheltuielilor avansate în producţie, spre realizarea constantă şi oportună a produselor puse pe piaţă. Acest fapt permite


producătorului reluarea imediată a proceselor de producţie, desfăşurarea lor accelerată, creşterea cifrei de afaceri şi implicit a profitului.

Considerentele privind nescesitatea băncilor într-o economie de piaţă sunt următoarele:• Toate firmele au nevoie de facilităţi bancare pentru activităţile comerciale, pentu plata

furnizorilor, garanţiilor oferite partenerilor internaţionali;• Firmele vor ca excesul de numerar să fie în siguranţă;• Firmele contactează băncile pentru creşterea fondurilor necesare activităţii lor (credite

negarantate, nevoi de trezorerie);• Persoanele fizice vor să păstreze economiile în siguranţă şi să realizeze profit din dobândă;• Persoanele fizice au nevoie să împrumute de la bănci;• Persoanele fizice şi/sau juridice efectuează plaţi prin intermediul băncilor;


OPERAŢIUNILE BĂNCILOR COMERCIALE

În funcţie de elementele din bilanţ, pot fi identificate următoarele operaţiuni efectuate de către băncile comerciale:

Operaţiuni active, operaţiuni de creditare şi de plasament care se derulează pe baza depozitelor bancare constituite;

Operaţiuni pasive, care constau în formarea capitalului propriu, atragerea depunerilor şi rescontul;

Operaţiuni comerciale şi de comision constituie un grup special de operaţii ale băncilor comerciale care privesc tranzacţiile de vânzare-cumpărare de devize efectuate cu prilejul mijlocirii de plăţi internaţionale

Pentru a analiza operaţiunile pasive şi active ale băncilor comerciale este necesară cunoaşterea structurii bilanţului bancar, care reflectă, în pasiv, constituirea resurselor, respectiv datoriile băncii faţă de exterior, iar în activ utilizările resurselor.

Structurarea elementelor în activ şi pasiv se realizează în funcţie de destinaţie şi grad de exigibilitate.

A. OPERAŢIUNILE ACTIVE:• operaţiuni de creditare- creditarea agenţilor economici;- creditarea persoanelor fizice.

• operaţiuni de plasament pe baza depozitelor bancare.Creditele acordate agenţilor economici pot fi analizate în funcţie de

destinaţie: respectiv credite pentru constituirea unor active fixe şi credite pentru activitatea de exploatare.

Creditele pentru procurarea de active fixe (pentru procurarea de echipament) au o pondere redusă şi sunt acordate, în general, pe termen scurt.

Creditarea activităţilor de exploatare se realizează, sub forma creditării creanţelor şi a creditelor de trezorerie.

Din punct de vedere al creditării creanţelor, operaţiune prin care băncile preiau în schimbul monedei creanţele pe care întreprinderile le au asupra clienţilor lor, putem distinge:

• scontarea;

3 Operaţiuni de comision

3 Operaţiuni de comision

2 Operaţiuni pasive

2 Operaţiuni pasive

1 Operaţiuni active

1 Operaţiuni active

Principalele operaţiuni bancare

Principalele operaţiuni bancare


• pensiunea;• împrumuturi pe gaj de efecte comerciale;• împrumuturi pe gaj de efecte publice.Tehnica scontării constă în cesiunea cambiei către un alt beneficiar, în

schimbul valorii actuale a acesteia. Prin această operaţiune, banca este angajată în raporturi cambiale specifice, respectiv banca îşi asumă obligaţia de a plăti valoarea cambiei, dacă debitorul nu plăteşte această sumă. Datorită riscului ca banca să devină participant la procesul cambial, se efectuează şi alte operaţiuni cambiale.

Pensiunea reprezintă, de asemenea, o operaţiune cambială, prin care banca preia cambiile pe care le vinde beneficiarului, cu condiţia răscumpărării la termenul stabilit.

Împrumutul pe gaj de efecte comerciale, reprezintă credite acordate de bănci şi garantate cu efecte comerciale (cambii). Valoarea împrumutului reprezintă numai o parte din valoarea nominală a cambiilor depuse în gaj.

Împrumuturile pe gaj de efecte publice constau în credite acordate de bănci şi garantate cu titluri de natura obligaţiunilor şi bonurilor de tezaur, certificatelor de trezorerie care sunt deţinute de persoane fizice şi juridice. Acestea sunt denumite operaţiuni de lombard şi au o pondere sporită în ţări precum S.U.A., Anglia, Germania, unde emisiunile de titluri publice sunt frecvente. Datorită riscului de variaţie a valorii de piaţă a titlurilor ce fac obiectul garanţiei, valoarea împrumutului nu acoperă decât o parte din valoarea titlurilor.

Creditele de trezorerie sunt acordate cu scopul satisfacerii nevoilor de finanţare ale firmelor, generate de activitatea de producţie şi de comercializare.

Formele pe care le îmbracă aceste credite sunt:• avansul în cont curent;• creditele specializate.Prin avansurile în cont curent este creditată activitatea curentă a

agenţilor economici, mecanismul constând în efectuarea de plăţi în numele titularului de cont chiar şi atunci când acesta şi-a epuizat disponibilităţile. Nivelul maxim al sumei care poate fi acordată de bancă clientului constituie linia de credit sau plafonul de creditare.

Creditele specializate cunoscute şi sub denumirea de credite pe termen mijlociu mobilizabile, deşi se acordă pe termen scurt, acoperă necesităţile de finanţare pe o durată mai mare de timp, fiind incluse creditele pentru constituirea de stocuri sezoniere (în agricultură) sau pentru finanţarea producţiei destinate exportului.

Operaţiunile de plasament constau în achiziţia de efecte publice (titluri de stat) şi acţiuni, reprezentând o modalitate de valorificare a resurselor băncilor în vederea obţinerii de profit din activitatea bancară. Legile bancare din diferite ţări limitează participarea băncilor la capitalul altor societăţi, pe de o parte, iar pe de altă parte, le obligă la deţinerea unor titluri cu grad sporit de lichiditate precum titlurile de stat.

B. OPERAŢIUNILE PASIVE:• formarea fondurilor proprii;• constituirea depozitelor;• operaţiuni de refinanţare.


Principala caracteristică a băncilor comerciale este că în cadrul resurselor proprii, capitalul propriu deţine cea mai mare pondere. Este mai puţin semnificativă capitalizarea profitului bancar, ca modalitate de reciclare şi valorificare capitalurilor băneşti depuse. Banca comercială îşi constituie fond de rezervă pentru acoperirea unor pierderi, generate în principal de insolvabilitatea unor debitori. Resursele proprii, constituite sub forma fondului de rezervă, ating la băncile comerciale o mărime egală cu capitalul social. Această dimensiune a fondului de rezervă se justifică prin varietatea riscurilor bancare. Pentru menţinerea unui anumit plafon de lichidităţi corelat cu o stare prudenţială, băncile recurg la constituirea de provizioane (ele pot fi reglementate şi se constituie în baza unor acte normative care urmăresc amplificarea capitalurilor proprii) sau pot fi provizioane de risc pe baza lor putând fi acoperite pierderi bancare care pot fi anticipate nerecunoscându-se mărimea şi momentul producerii acestor pierderi.

Formarea fondurilor proprii prezintă importanţă prin modul de constituire a capitalului social, prin emisiunea şi subscrierea de acţiuni. Potrivit reglementărilor bancare, capitalul social al unei bănci trebuie vărsat integral şi în formă bănească, la momentul subscrierii, fiind obligatorie menţinerea unui nivel minim al capitalului social. Pentru majorarea capitalului social, băncilor le este permisă, pe lângă subscrierea de noi aporturi în formă bănească şi utilizarea altor surse precum:

• primele de emisiune sau de aport;• dividendele din profitul net cuvenit acţionarilor, după plata impozitului

pe dividende;• rezervele constituite din profitul net şi diferenţele favorabile din

reevaluarea;• patrimoniului.Fondul de rezervă, ca element al fondurilor proprii se constituie prin

repartizarea de către băncile româneşti a 20% din profitul brut, până când fondul egalează capitalul social.

Procentul de repartizare este de 10% până când fondul a ajuns de două ori mai mare decât capitalul social, pentru ca după atingerea acestui nivel alocarea unei sume pentru fondul de rezervă să se realizeze din profitul net. Impunerea acestor proporţii prin legislaţie constituie o modalitate de prevenire a riscurilor antrenate de activitatea de creditare. Ponderea pe care o deţin fondurile proprii în totalul resurselor este relativ limitată fiind cuprinsă între 8% şi 10% indiferent de tendinţele care s-au manifestat de-a lungul timpului în managementul bancar.

Constituirea depozitelor (acceptarea depozitelor) reprezintă cea mai importantă operaţiune de pasiv a băncilor de depozit, fiind o principală modalitate de mobilizare a capitalurilor disponibile temporar în economie şi de fructificare a acestora prin intermediul băncilor.

Ponderea depozitelor bancare în resursele băncii reflectă atât încrederea deponenţilor în instituţia respectivă, respectiv gradul de siguranţă pentru fondurile depuse, precum şi nivelul de remunerare corespunzător, sub forma ratei de dobândă bonificate.

Astfel, în activitatea bancară practică, se disting:• depozitele la vedere;• depozitele cu preaviz;• depozitele la termen.Depozitele la vedere se concretizează prin elasticitate, ceea ce

semnifică faptul că depunătorii pot utiliza fondurile atunci când doresc.


Depozitele cu preaviz, mai puţin utilizate, presupun că deţinătorii pot retrage fondurile cu condiţia înştiinţării băncii despre această intenţie, într-un anumit termen, prevăzut în contract în momentul încheierii acestuia.

Depozitele la termen, diferenţiate pe perioade fixe, care pot merge de la o lună până la 5 ani, constituie pentru bancă o modalitate sigură de valorificare a resurselor, prin acordarea de credite ale căror condiţii sunt corelate cu durata şi mărimea resurselor. Practica băncilor comerciale din ţările dezvoltate evidenţiază că principala formă de atragere a depozitelor o constituie conturile de depozit de investiţii şi conturile de economii, care stimulează procesul de economisire.

Operaţiunile de refinanţare intervin atunci când băncile îşi „consumă” fondurile proprii şi resursele atrase prin depozite şi constau în procurarea resurselor de la banca centrală.

Operaţiunile concrete prin care se realizează refinanţarea sunt rescontarea şi lombardarea.

Prin rescontare băncile comerciale cedează, înainte de scadenţă, băncii centrale portofoliul de efecte comerciale, acceptate de la agenţii economici prin scontare, obţinându-se astfel disponibilităţile care le sunt necesare. Suma mobilizată la banca centrală reprezintă valoarea nominală a efectelor comerciale diminuată cu mărimea rescontului (Vn ⋅ rs% ⋅ nz/360), calculat ca dobândă percepută de banca centrală pentru operaţiunea de rescontare. Rata de dobândă practicată de banca centrală în relaţiile cu băncile de depozit reprezintă taxa oficială a scontului, fiind, în general cea mai redusă rată a dobânzii din economie.

Băncile mai pot mobiliza resurse de la banca centrală şi prin operaţiunile de lombardare, care sunt credite pe gaj de efecte publice (obligaţiuni şi bonuri de tezaur).

Referitor la efecte comerciale sau publice prin cedarea cărora băncile de depozit pot obţine resurse de la băncile de emisiune, trebuie remarcat faptul că numai o parte dintre aceste titluri sunt acceptate la scontare sau drept garanţii, în funcţie de „calitatea” lor şi participanţii la procesul cambial. Astfel, se poate stabili distincţia între creanţele negociabile şi cele nenegociabile.

C. Băncile comerciale efectuează şi o altă categorie de operaţiuni, necuprinse în bilanţ, denumite OPERAŢIUNI DE COMISION, în cadrul cărora sunt incluse:

• operaţiuni de remitere de sume băneşti (Remiterile sunt operaţii de transfer la solicitarea clienţilor a unor documente, titluri, sume către terţi);

• operaţiuni de incasso, prin care băncile primesc şi remit documente pentru încasare de la diferiţi clienţi (Incasso-ul reprezintă efectuarea serviciilor de încasare de o bancă a diferitelor creanţe apartenente clienţilor săi: cambii, facturi, hârtii de valoare);

• operaţiuni de acreditiv, prin care sunt transferate sume din contul unui client cumpărător într-un cont de depozit bancar la dispoziţia băncii furnizorului (Acreditivul este operaţia de plată condiţionată, efectuată în baza documentului de încărcare şi expediere a mărfurilor, un transfer de sumă, urmare a unei investiri de suma pe care clientul o acordă băncii comerciale);

• operaţiuni de mandat, prin care băncile comerciale efectuează unele operaţiuni (ţinerea de realizarea unor plăţi) în numele clienţilor lor (Mandatori sunt operaţii efectuate în numele băncii, dar în contul clientului, se referă la administrarea hârtiilor de valoare (executori testamentari, gestionarea fondului de tutelă).


Se percep comisioane de bancă pentru acoperirea cheltuielilor ocazionate de prestările de servicii şi realizare de profit bancar).


CREDITUL PRODUSUL BANCAR PRINCIPALOFERIT DE BĂNCILE COMERCIALE

În întreaga activitate de creditare, banca respectă întocmai prevederile Legii nr. 33/1991 privind activitatea bancară, Legii nr. 34/ 1991 privind statutul Băncii Naţionale a României, a normelor, instrucţiunilor şi regulamentelor emise de Banca Naţională a României în calitatea sa de bancă centrală cu atribuţii de reglementare în domeniile monetar, de credit, valutar şi de plăţi, precum şi propriile norme şi instrucţiuni de lucru.

Activitatea de creditare se bazează, în primul rând, pe analiza viabilităţii şi realismului afacerilor în vederea identificării şi evaluării capacităţii de plată a clienţilor, respectiv de a genera venituri şi lichidităţi ca sursă principală de rambursare a creditului şi de plată a dobânzii. Determinarea capacităţii de plată a clienţilor se face prin analiza aspectelor financiare şi nefinanciare ale afacerilor, atât din perioadele expirate cât şi din cele prognozate.

Acordarea creditelor trebuie să fie avantajoasă atât pentru bancă, deoarece prin extinderea şi diversificarea portofoliului de credite, poate obţine profit suplimentar, cât şi pentru clienţi, care pe seama creditelor pot să-şi dezvolte afacerile, să obţină profit şi, pe această bază, să ramburseze împrumuturile şi să-şi achite dobânzile.

Analiza şi acordarea creditelor trebuie să aibă influenţa factorilor externi asupra proiectelor propuse de clienţi, respectiv aspectele nefinanciare care pot avea efecte neprevăzute asupra desfăşurării afacerilor şi a rambursării creditelor.

Banca are obligaţia să analizeze şi să verifice, iar împrumutatul să pună la dispoziţie toate documentele şi actele din care să rezulte natura activităţilor desfăşurate, credibilitatea, situaţia patrimonială, rezultate economico-financiare, capacitate managerială şi de oricare alte documente şi date care să permită evaluarea potenţialului economic, organizatoric şi financiar al clientului.

Pe toată durata creditării, agenţii economici beneficiari de credite au obligaţia să pună la dispoziţia băncii un exemplar din bilanţul contabil, situaţiile contabile periodice şi alte documente solicitate de bancă. Această obligaţie va fi prevăzută ca o clauză distinctă în contractul de credite.

Creditele se acordă agenţilor economici care îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii:• sunt constituiţi potrivit legii;• posedă capital social vărsat potrivit statutului;• desfăşoară activităţi legale şi eficiente potrivit actului de înfiinţare şi statutului de

funcţionare;• îndeplinesc un nivel optim al indicatorilor de bonitate;• din analiza fluxurilor de lichidităţi rezultă că există posibilităţi reale de rambursare la

scadenţă a ratelor şi plata dobânzilor aferente;• prezintă garanţii materiale şi morale pentru utilizarea cu eficienţă a împrumutului,

rambursarea integrală la scadenţă a creditului şi achitarea dobânzilor aferente• valoarea garanţiilor materiale acceptate este mai mare sau cel puţin la nivelul creditelor

solicitate şi a dobânzilor aferente;• au deschise conturi la una din unităţile teritoriale ale băncii;• prezintă situaţia angajamentelor din conturile deschise la alte societăţi bancare şi a

garanţiilor aferente;• acceptă clauzele din contractul de credite.În raporturile sale cu debitorul, creditorul este expus unor riscuri care impun luarea unor

măsuri pentru garantarea creanţei. În cazul în care în ziua scadenţei debitorul nu îşi poate achita


datoriile şi nu mai poate să-şi execute obligaţia asumată, creditorul, dacă are garanţii constituite în condiţiile legii, pe baze contractuale, le poate executa îndestulându-şi creanţa.

a) Garanţii reale- gajul propriu-zis – ce poate fi la rândul său cu deposedarea debitorului de bunul afectat

drept garanţie sau fără deposedarea acestuia de bunul adus în garanţie;- ipoteca şi privilegiile;

b) Garanţiile personale- fidejusiunea (cauţiunea), reglementată de articolul 1652 din Codul Civil;- garanţiile prezentate sub formă de scrisori de garanţie emise de bănci, instituţii

financiare şi autorităţi administrative (ministere) ce au această competenţă;- garanţiile personale reglementate de legi speciale, dar care se întemeiază pe ideea de

fidejusiune (de exemplu: garanţia constituită de o terţă persoană pentru acoperirea eventualelor pagube ce ar fi cauzate unui agent economic de către un gestionar, conform Legii nr. 22/1969, cu completările ulterioare).

Pe lângă garanţiile asiguratorii (reale şi personale), la creditele în lei şi în valută acordate clienţilor săi, banca va solicita suplimentar cesionarea încasărilor din contractele existente.

În cazul clienţilor care se confruntă cu greutăţi în achitarea la scadenţă a obligaţiilor de plată, prezentând un risc semnificativ în ce priveşte rambursarea la scadenţă a creditelor şi achitarea dobânzilor aferente, banca va solicita ca împrumutaţii să semneze bilete de ordin, care, potrivit Legii nr. 58/1934 asupra cambiei şi biletului de ordin, modificată prin Legea nr. 83/1994, constituie titlu executoriu şi după investire cu formula executorie de către judecătorie pot fi puse în executare silită fără alte formalităţi prealabile.

Creditele acordate de bancă şi dobânzile aferente trebuie să fie acoperite integral cu garanţii asiguratorii. Valoarea luată în calcul a bunurilor acceptate de bancă în garanţia creditelor acordate se va determina prin aplicarea unui coeficient în funcţie de mărimea riscului în valorificarea acestora:

Tipul de garanţieValoare de

piaţăValoare

acceptatăGaranţii necondiţionate de Guvern 100 100

Garanţii bancare irevocabile primite de la bănci de prim rang

100 100

Depozitul bancar 100 100Ipoteca 100 80

Cesiunea de creanţă (în lei şi în valută) 100 75Gajul cu deposedare 100 70

Gajul fără deposedare 100 60Gajul general 100 40

Activitatea de creditare implică un risc, prin însăşi elementele de anticipare pe care se bazează decizia de creditare, pentru bancă fiind de maximă importanţă cunoaşterea acestui risc, evaluarea sa cât mai aproape de realitate şi acceptarea lui în cunoştiinţă de cauză. În scopul diminuării riscului în cativitatea de creditare, banca urmăreşte respectarea următoarelor condiţii:

• Împrumuturile acordate de o societate bancară unui singur debitor, nu pot depăşi, cumulate, conform prevederilor articolului 29 din Legea nr.33/1991 privind activitatea bancară, 20% din capitalul şi rezervele băncii.

• Potrivit reglementărilor prudenţiale ale BNR suma totală a împrumuturilor mari acodate debitorilor nu poate depăşi de 8 ori fondurile proprii ale băncii. Un împrumut este considerat mare atunci când suma totală a împrumuturilor mari acordate unui singur debitor, inclusiv a garanţiilor şi a altor aranjamente asumate în numele acestuia, în lei şi în valută, depăşeşte 10% din fondurile proprii ale societăţii bancare. Împrumuturile mari se aprobă de Comitetul de direcţie din Centrala băncii, cu unanimitate de voturi a membrilor acestuia. Această regulă se aplică şi acordării de noi credite, indiferent de sumă, care,


cumulate cu angajamentele provenite din perioadele anterioare, depăşesc limita de 10% din fondurile proprii ale băncii, dar nu mai mult de 20%.

• Toate creditele în lei şi în valută, acordate unui agent economic indiferent de forma de organizare şi natura capitalului social, nu vor putea depăşi de cel mult 12 ori capitalurile proprii ale agentului economic respestiv.

• În cazul clienţilor incluşi în programe guvernamentale speciale de restructurare şi redresare financiară, banca va putea acorda credite numai în limita sumelor cuprinse în aceste programe, cu aprobarea şi în condiţii stabilite de organele abilitate.

• În vederea asigurării şi menţinerii unui raport minim de solvabilitate de 8%, împrumuturile şi garanţiile în lei şi în valută, acordate de bancă nu vor putea depăşi de 12,5 ori fondurile proprii ale societăţii bancare.

Pentru eliminarea riscului banca nu acordă credite:• agenţilor economici care înregisrează pierderi şi sunt fără perspective de redresare, cu

excepţia cazurilor în care prin acte normative s-a reglementat alfel;• unităţilor economice pentru care s-a instituit procedura de reorganizare sau lichidare

judiciară în conformitate cu prevederile Legii nr. 64/1995 privind procedura reorganizării şi lichidării judiciare, cu excepţia cazurilor în care instanţa judecătorească hotărăşte că pot fi acordate credite în vederea reorganizării şi redresării activităţii debitorului.

În scopul suprvegherii şi gestionării riscurilor ce pot apare în activitatea de acordare a creditelor în lei şi în valută se va proceda astfel:

• În activitatea de acordare a creditelor pentru operaţiuni comerciale şi/ sau necomerciale care privesc afaceri cu parteneri străini, banca va urmării încadrarea în limita de expunere stabilită în raport cu riscul de ţară.

• În operaţiunile de creditare pe care banca le efectuează cu societăţi bancare din ţară şi/sau străinătate, în nume propriu sau în numele clienţilor săi, se va asigura încadrarea în limite de expunere pe societăţi bancare care se stabilesc prin hotăre a organelor de conducere ale băncii pe baza propunerilor direcţiilor de specialitate.

• Toate împrumuturile în lei şi valută, căror sumă cumulată pentru un singur debitor depăşeşte 1,5% din fondurile proprii ale băncii se vor supune înainte de aprobare, analizei şi avizului Comitetului de Risc care funcţionează în Centrala băncii.

• Imediat după angajare, creditele, în lei şi valută, acordate unui singur debitor, care cumulate depăşesc 10% din fondurile proprii ale băncii vor fii comunicate în scris de sucursalele judeţene Diercţiei de Politici şi Risc de Credite.

Analiza şi clasificarea portofoliului de credite se va face ţinând cont de evaluarea performanţelor financiare ale împrumutaţilor şi de serviciul datoriei acestora, care reprezintă capacitatea de a-şi onora datoriile la scadenţă. Stabilirea performanţei financiare a împrumuturilor are la bază un sistem de analiză şi clasificare a agenţilor economici în cinci categorii, după cum urmează:

• categoria A performanţele financiare sunt foarte bune şi permit achitarea la scadenţă a dobânzii şi a ratei. Totodată, se prefigurează menţinerea şi în perspectivă a performanţelor financiare la un nivel ridicat;

• categoria B performanţele financiare sunt bune sau foarte bune, dar nu pot menţine acest nivel într-o perspectivă mai îndelungată;

• categoria C performanţele financiare sunt satisfăcătoare, dar au o evidentă tendinţă de înrăutăţire;

• categoria D performanţele financiare sunt scăzute şi cu o evidentă ciclicitate la intervale scurte de timp;

• categoria E performanţele financiare arată pierderi şi există perspective clare că nu pot fi plătite nici ratele, nici dobânzile.


Încadrarea agenţilor economici într-o categorie sau alta din cele cinci prevăzute mai sus, se face pe baza analizei performanţelor economico-financiare ale acestora, în funcţie de punctajul obţinut la criteriile cuantificabile, coroborat cu rezultatul analizei criteriilor necuantificabile.

Rezultatul obţinut prin adunarea algebrică a punctelor acordate fiecărui criteriu cuantificabil, determină clasificarea preliminară, care poate fi menţinută sau modificată în funcţie de concluziile analizei criteriilor necuantificabile, determinând astfel performanţa economico-financoiară finală a împrumutatului.

Serviciul datoriei va fi apreciat ca:• bun în situaţia în care ratele şi/sau dobânzile sunt plătite la scadenţă sau cu o întârziere

maximă de 7 zile; • slab în situaţia în care ratele şi/sau dobânzile sunt plătite cu o întârziere de până la 30 de

zile;• necorepunzător în situaţia în care ratele şi/sau dobânzile sunt plătite cu o întârziere mai

mare de 30 de zile.Prin coroborarea datelor referitoare la performanţa financiară cu cele privind serviciul

datoriei, potrivit tabelului matriceal de mai jos, se va stabili clasificarea creditelor, după cum urmează:

Creditele standard sunt acele credite ce nu implică deficienţe şi riscuri care ar putea periclita administrarea datoriei, în maniera convenită în contractul de credit la acordarea împrumutului. În cazul acestor împrumuturi, rambursarea se efectuează în timpul şi la termenele prevăzute. În esenţă, acestea sunt împrumuturi acordate clienţilor solvabili pentru afaceri bune.

Credite în observaţie sunt acele credite acordate unor clienţi cu rezultate economico-financiare foarte bune, dar care, în anumite perioade scurte de timp întâmpină greutăţi în rambursarea ratelor scadente şi a dobânzilor aferente.

Credite sub standard sunt acele credite ce prezintă deficienţe şi riscuri care periclitează lichidarea datoriei, fiind insuficient protejate de valoarea nată a capitalului şi/sau capacităţii de plată a beneficiarului de împrumut. Creditele sub standard sunt caracterizate prin posibilitatea reală ca banca să preia unele pierderi, ca urmare a imposibilităţii recuperării integrale a împrumutului, dacă deficienţele creditului nu sunt corectate pe parcurs.

Creditele îndoielnice sunt acele împrumuturi în cazul cărora rambursarea sau lichidarea pe baza condiţiilor, valorilor, şi garanţiilor existente este incertă. Aceste active sunt acelea care practic sunt neprotejate sau protejate într-o mică măsură de valoarea realizabilă a garanţiei lor.

Categoria ECredite

PIERDEREServiciul datoriei

NECORESPUNZĂTOR

Categoria ECredite

PIERDEREServiciul datoriei

NECORESPUNZĂTOR

Categoria DCredite

ÎNDOIELNICEServiciul datoriei

NECORESPUNZĂTOR

Categoria DCredite

ÎNDOIELNICEServiciul datoriei

NECORESPUNZĂTOR

Categoria CCredite

SUBSTANDARDServiciul datoriei

SLAB

Categoria CCredite

SUBSTANDARDServiciul datoriei

SLAB

Categoria BCredite

ÎN OBSERVAŢIEServiciul datoriei

BUN

Categoria BCredite

ÎN OBSERVAŢIEServiciul datoriei

BUN

Categoria ACredite

STANDARDServiciul datoriei

BUN

Categoria ACredite

STANDARDServiciul datoriei

BUN

SERVICIUL DATORIEI

SERVICIUL DATORIEI


Credite pierdere sunt considerate cele care nu pot fi restituite băncii, ceea ce face ac înregistrarea lor în continuare ca active bancare să nu fie garantată.

CREDITUL BANCAR PE TERMEN SCURT

Aceste tipuri de credite se acordă pe o durată de până la un an, având rolul de a permite firmei împrumutate să-şi finanţeze operaţiunile de exploatare, operaţiuni legate de ciclul de exploatare, adică de activele circulante.

„Acordarea creditelor pe termen scurt se face pentru agenţii economici în completarea fondurilor proprii, adică pentru acoperirea cheltuielilor de producţie, desfacere şi achiziţionare şi pentru unele nevoi temporare.”

„Majoritatea băncilor comerciale din România practică următoarele limite maxime de creditare:

• până la 70% pentru creditele necesare acoperirii cheltuielilor de producţie ale agenţilor economici din industrie, agricultură şi servicii;

• până la 70% din vânzările agenţilor economici cu activitate de comerţ;• până la 90% din valoarea stocurilor de produse constituite temporar şi care au asigurată

desfacerea pe bază de contracte ferme.”Creditele pe termen scurt pot fi:• credite obiectiv sau specializate – fiecare credit este specializat, rambursarea făcându-se

dintr-o operaţie industrială sau comercială;• credite globale de exploatare sau generale – un singur credit acoperă ansamblul nevoilor

născute din exploatare sau din operaţiile curente.

Creditele generaleÎn activitatea întreprinderii, pot apărea temporar nevoi de lichidităţi pentru perioade scurte de

timp – de exemplu câteva zile din lună care separă scadenţa plăţilor de scadenţa încasărilor. Acest fapt nu permite întreprinderii să mobilizeze în permanenţă sume pe care nu le-ar putea utiliza decât pe perioade foarte scurte. În aceste cazuri, banca intervine cu condiţia ca încasările să fie certe şi cu durată de utilizare limitată.

Creditele specialeCreditele speciale se adresează întreprinderilor cu activitate sezonieră, al căror flux de

trezorerie este ciclic, sau celor care realizează operaţiuni cu străinătatea.Nevoile de finanţare născute din activitatea de import-export sunt similare celor privind

activitatea internă. Totuşi, necesitatea de a se proteja contra riscurilor de schimb valutar şi a neplăţii creanţelor, obligaţia de a se conforma uzanţelor internaţionale explică crearea acestui mod de finanţare specific.

Creditul de furnizor se naşte în momentul în care furnizorul acceptă să nu fie plătit odată cu livrarea mărfurilor. Pentru a nu avea dificultăţi la trezorerie, furnizorul poate cere clientului său

Agentul economic(firma)

Instituţie finanţatoare

(banca)

Flux de fonduri(credite)


permisiunea de a trage trate cu scadenţe corespunzătoare. Cu alte cuvinte, furnizorul va putea sconta aceste trate la bancherul său în vederea refacerii trezoreriei.

Durata creditului furnizor variază între 30-90 zile. Creditul de trezorerie acoperă diferenţa dintre totalul stocurilor şi cheltuielilor (plăţilor), pe

de o parte şi totalul resurselor formate din fondul de rulment, pasivele de exploatare (resursele atrase) şi încasări pe de altă parte. Aceste credite se acordă prin contul curent prin care se efectuează de regulă încasările şi plăţile, volumul lor stabilindu-se prin planul de trezorerie.

Atunci când resursele sunt mai mici decât totalul stocurilor şi cheltuielilor, apare un deficit de trezorerie care arată volumul noilor credite de care poate beneficia agentul economic în perioada următoare (peste cele ce provin din trimestrul anterior).

Creditele pentru nevoi temporare se obţin, de asemenea, printr-un cont simplu de împrumut, dar pe un termen ce nu poate depăşi 90 de zile. Agenţii economici beneficiază de aceste credite în situaţia în care temporar au necesităţi de fonduri peste cele prevăzute în planul de trezorerie, cu menţiunea că nevoile suplimentare sunt determinate de cauze independente, între care:

• primirea în avans de materii prime şi materiale de la furnizori• întreruperea producţiei din diferite cauze;• lipsa mijloacelor de transport sau alte greutăţi în expedierea produselor;• neîncasarea la termen a produselor, serviciilor şi lucrărilor facturate datorată lipsei

capacităţii de plată a clienţilor.Obţinerea acestui tip de credite reclamă ca întreprinderea să facă dovada că se vor înlătura

cauzele care au generat nevoile suplimentare şi temporare de fonduri într-un termen ce nu poate depăşi 90 de zile.

1. Creditul global de exploat are Acordat pentru acoperirea cheltuielilor de exploatare (aprovizionarea cu materii prime şi

materiale, mărfuri, subansamble, piese de schimb, energie, combustibili, cheltuieli aferente perioadei curente) necesare realizării şi finalizării producţiei de mărfuri, executării de lucrări şi prestării de servicii.

Creditele globale de exploatare (revolving) se acordă în limita unui plafon global, determinat periodic pe baza analizei fluxului de lichidităţi (cash flow) constând în încasări şi plăţi. Rezultatul analizei poate fi sau pozitiv (activitatea solicitantului de credit generează disponibilităţi) sau negativ (această activitate necesită lichidităţi). Sub aspectul evidentei contabile, acordarea acestor credite se înregistrează în contul credite globale de exploatare, care se debitează pe baza notelor contabile, concomitent cu creditarea contului curent al debitorului, din disponibilul căruia se efectuează plăţile către terţe persoane, pe baza ordinelor de plată semnate de titularul contului. Creditul revolving permite clientului să utilizeze împrumutul numai în măsura în care îi este necesar, cu efecte pozitive asupra costului operaţiunii.

Caracteristici:• se acordă în RON persoanelor juridice care au consum şi desfacere asigurată prin contracte

şi comenzi ferme, indiferent de forma de proprietate, pe o perioadă de 180 de zile sau 365 de zile, cu posibilitatea de prelungire cu încă 180 de zile, fără a depăşi 12 luni de la acordarea primului credit, iar rulajul creditor rambursările din credit) realizat în perioada de creditare, să fi fost cel puţin jumătate din plafonul aprobat, în oazul creditelor acordate pe 180 zile sau întreg plafonul aprobat, în cazul celor acordate pe o perioadă de 365 zile;

• volumul creditului se determină pe baza analizei fluxului de lichidităţi (cash flow) şi a capacităţii de rambursare;

• creditui se acordă prin contul separat de împrumut "Credite globale de expioatare", care se debitează pe măsura angajării creditului în limita plafonului aprobat, pe baza ordinului de plată întocmit de agentul economic sau nota contabilă întocmită de bancă;

• rambursarea automată zilnică a creditului se asigură din disponibilităţiie create în contui curent.


Condiţii de creditare:• se plăteşte o dobândă ce variază pe întreaga perioadă de creditare în funcţie de costurile

resurselor de finanţare;• se asigură disponibilităţi în contul curent pentru rambursarea creditului şi plata celorlalte

datorii faţă de banca (comisioane, dobânzi) la termenele scadente;• se garantează creditul şi dobânda aferentă perioadei de creditare, cu garanţii acoperitoare

acceptate de catre bancă.Documente necesare:• cererea de credit;• bilanţul contabil, raportul de gestiune şi contul de profit şi pierdere pe ultimii 2 ani;• ultimele situaţii privind "Rezultatele financiare" şi "Situaţia patrimoniului";• balanţa de verificare pe ultima lună;• bugetul de venituri şi cheltuieli;• situaţia contractelor de aprovizionare cu materii prime şi materiale etc. Şi situaţia

contractelor de livrare a produselor, serviciilor;• garanţiile propuse băncii pentru garantarea creditului;• planul de afaceri;• situaţia fluxului de lichidităţi cash-flow.Avantaje:• fluidizarea activităţii clientului.

2. Linia de creditLinia de credit funcţionează pe principiul revolving: banca se obligă să acorde, pe o durată de

timp determinate, cu titlu de împrumut, fonduri utilizabile în mod fracţionat, în limita unui plafon, astfel încât soldul zilnic al angajamentelor să nu depăşească volumul liniei de credite aprobat.

LINIE DE CREDITCONTRACT No____din data de________

Sucursala

(Sediul)

Reprezentată prin:şiNumele împrumutatuluiReprezentat prin:(Sediul)Capital socialCod fiscal nr.:Cont curent No.Părţile au convenit următoarele:Obiectul contractului este deschiderea unei linii de creditcu un plafon maxim decu o dobândă de

% pe an, indexabilă, calculată şi încasată

lunar/decadalperioada de la :

până la:

având garanţii realedin care:


- ipotecă- depozitPărţile vor respecta "CONDIŢIILE DE UTILIZARE A LINIEI DE CREDIT" care sunt clauze ale prezentului contractSemnătura împrumutat Semnătura BRD-GSG

Director:

Contabil şef:

CONTRACT DE LINIE DE CREDIT Nr .....încheiat astăzi ..........

Între: BRD-GSG cu sediul în ………. strada………. nr………. denumită în prezentul contract BANCA, reprezentată prin ………. în calitate de ………. şi ………. cu sediul în ………. str………. nr………. număr Registrul comerţului ………. COD FISCAL nr. ………. denumită în continuare ÎMPRUMUTAT, reprezentată prin ………. în calitate de ………. a intervenit prezentul contract:1. BANCA acorda ÎMPRUMUTATULUI un credit pe termen scurt pentru cheltuieli de aprovizionare, producţie şi desfacere sub formă de linie de credit pe o perioadă de (1 an, sau ….. luni) începând cu data de ………. şi până la data de ……….2. Creditul aprobat se va pune la dispoziţia împrumutatului sub forma limitei de creditare trimestriale, astfel:Valoarea limiteitrimestrul Itrimestrul IItrimestrul IIItrimestrul IVBanca percepe pentru creditul aprobat şi acordat următoarele comisioane:- comisionul iniţial de angajament de ….. % la valoarea creditului aprobat la semnarea contractului;- comision de gestionare de …. % pe lună, calculat pe toată durata de creditare la soldul lunar al creditului existent;- comision de neutilizare de ….. % calculat asupra sumei neutilizate din credit.3. Creditul se acordă cu o dobândă de ….. % pe an.Pe parcursul creditării, BANCA poate indexa procentul de dobândă, în conformitate cu costul resurselor şi dobânda de refinanţare a BNR. Noul procent de dobândă se va comunica ÎMPRUMUTATULUI în scris, în termen de 10 zile de la aprobare şi se va aplica la soldul creditului existent de la data modificării.Dobânda calculată se încasează decadal/lunar cu prioritate, direct din cont, pe bază de notă contabilă, eliberând împrumutatului un extras de cont.4. În cazul în care limita de credit stabilită pentru unul din trimestre este inferioară limitei aferente trimestrului anterior, banca poate eşalona rambursarea diferenţei între cele două limite, cu ocazia analizei trimestriale.Eşalonarea rambursării va face obiectul unui act adiţional la contract, iar termenele stabilite nu vor putea depăşi ultima zi lucrătoare a trimestrului următor.În cazul nerambursării ratelor la termenele stabilite, BANCA este îndreptăţită să treacă ratele la restanţă în ziua următoare expirării termenului şi să încaseze de la ÎMPRUMUTAT o dobândă majorată cu .... puncte pe an.Creditul poate fi rambursat şi contractul reziliat, de către ÎMPRUMUTAT şi înainte de scadenţă, în întregime sau parţial, numai cu acceptul BĂNCII.5. ÎMPRUMUTATUL se obligă:a) să respecte prevederile din prezentul;b) să participe cu resurse proprii la realizarea obiectului creditării, în proporţie de …..%;c) să folosească creditul numai în scopul pentru care a fost solicitat şi aprobat, în condiţiile stabilite;d) să restituie BĂNCII creditul şi să plătească dobânzile şi comisioanele bancare, la termenele convenite;e) să reflecte corect în evidenţele sale contabile toate operaţiunile legate de


utilizarea şi rambursarea creditului;f) să suporte cheltuielile de urmărire făcute de BANCA pentru recuperarea creditelor nerambursate;g) să păstreze în bune condiţii şi să nu înstrăineze garanţiile care au stat la baza acordării creditelor;h) până la restituirea creditului şi a dobânzii, să-şi deruleze întreaga activitate şi să-şi păstreze disponibilităţile prin conturi deschise numai la BRD. Nerespectarea acestei condiţii atrage sistarea creditului, iar obligaţia de restituire a creditului devine scadentă imediat, pentru creditul restant va plăti dobândă cu 3 puncte peste dobânda stabilită la creditele restante.i) să depună şi la BANCĂ balanţa de verificare, bilanţul contabil, contul de profit şi pierderi la termenele prevăzute.6. ÎMPRUMUTATUL se obligă să garanteze creditul cu: ….. Aceste garanţii sînt indivizibile pînă la rambursarea integrală.7. Prezentul contract intră în vigoare după înscrierea contractului de ipotecă şi/sau gaj în registrul de inscripţiuni şi transcripţiuni imobiliare al Judecătoriei, pentru bunurile ipotecate şi gajate în favoarea BĂNCII.8. Pe toată perioada derulării creditului, împrumutatul se obligă să permită băncii verificarea situaţiei economico-financiară proprie, respectarea destinaţiei creditului aprobat, existenţa permanentă şi integrală a garanţiilor şi asigurarea acestora. ÎMPRUMUTATUL se obligă să pună la dispoziţia BĂNCII documentele necesare pentru efectuarea de verificări. Nerespectarea de către ÎMPRUMUTAT a acestor obligaţiuni atrage după sine dreptul BĂNCII de a trece la retragerea creditului înainte de scadenţă.9. În cazul nedepunerii în bancă a balanţei de verificare, a bilanţului contabil, a contului de profit şi pierderi, în 5 zile calendaristice după depunerea la Administraţia finanţelor publice, BANCA este în drept să modifice unilateral dobânda.10. BANCA este în drept să anuleze sau să reducă cuantumul creditului aprobat, în cazuri justificate, după expirarea unui termen de preaviz de minimum 5 zile, care va fi comunicat în scris ÎMPRUMUTATULUI, astfel:- În cazul în care necesarul de credit este sub nivelul prevăzut în prezentul contract, aferent trimestrului pentru care s-a efectuat analiza trimestrială.-În cazul în care indicatorii de performanţă financiară înregistrază nivele sub cele avute în vedere în momentul acordării creditului şi care pot conduce la nerambursarea creditelor. BANCA poate decide continuarea creditării, în alte condiţii de dobândă şi de garantare a creditului. Dreptul de decizie aparţine băncii, iar împrumutatul se obligă să accepte necondiţionat noile condiţii de creditare: În cazul înregistrării de PIERDERI; În cazul furnizării de către ÎMPRUMUTAT a unor date nereale; În cazul derulării activităţii prin conturi deschise la alte bănci. BANCA este în drept să întrerupă imediat, fără preaviz, utilizarea de către ÎMPRUMUTAT a creditului în cazul în care acesta a încălcat condiţiile contractuale sau în cazul în care situaţia economică şi financiară a acestuia nu mai asigura condiţii de rambursare.11. Neplata ratelor şi dobânzilor aferente la creditul acordat, precum şi nerespectarea clauzelor, dau dreptul BĂNCII să treacă la retragerea imediată a creditului şi dobânzilor datorate din contul împrumutatului, iar când acest lucru nu este posibil se va trece la recuperare prin executare silită.12. BANCA nu preia riscul politic sau cel provocat de calamităţi şi nu răspunde de autenticitatea documentelor prezentate de ÎMPRUMUTAT.13. Prezentul contract are valoare de înscris autentic şi constituie titlu executoriu.14. Acest contract a fost încheiat în număr de ….. exemplare, din care ….. exemplare rămân la BANCĂ şi ….. exemplare la ÎMPRUMUTAT.

BANCA, ÎMPRUMUTATUL,

Caracteristici:• se acordă în RON şi valută, persoanelor juridice, indiferent de forma de proprietate, cu

obligativitatea îndeplinirii următoarelor condiţii:- să înregistreze o situaţie financiară corespunzătoare, să aibă un serviciu bun al datoriei


şi o evoluţie favorabilă a indicatorilor de bonitate;- să fie clienţi permanenţi ai băncii şi să efectueze operaţiuni de încasări şi plăţi în RON şi

valută prin bancă;- să dispună de capital social vărsat de cel puţin 1.000 RON, iar plăţile şi încasările să

aibă prin natura activităţii, caracter permanent;• perioada de valabilitate este de 180 zile sau 365 de zile, cu posibilitatea prelungirii

valabilităţii pe noi perioade, chiar dacă se depăşesc 12 luni de la acordarea primului credit;• nivelul dobânzii este negociabil, în funcţie de costul resurselor de finanţare;• creditul se rambursează zilnic pe baza încasărilor.Condiţii de creditare:• creditul se acordă prin contul separat de împrumut, "Utilizări din deschideri de credite

permanente" (linii de credite);• volumul liniei de credit, în cazul creditării de ansamblu a activităţii curente, se determină

în funcţie de cifra de afaceri aferentă perioadei creditării şi durata medie de încasare a clienţilor interni şi externi;

• rulajul creditor (rambursările din credit) realizat în perioada de creditare este cel puţin la nivelul plafonuiui aprobat, pentru perioada de creditare de 180 de zile sau de două ori mai mare pentru 365 de zile;

• clientul constituie garanţii asiguratorii de tipul garanţiilor personale sau reale (ipoteca de rang I, gajul asupra activelor din patrimoniul societăţii).


CREDITUL BANCAR PE TERMEN MEDIU ŞI LUNG

„Creditele pe termen mediu şi lung finanţează partea superioară a bilanţului, adică imobilizările, instrumentele de muncă, contribuind la consolidarea capitalurilor permanente ale agenţilor economici.

Pentru a acorda credite pe termen mediu şi lung banca va avea în vedere structura financiară a întreprinderii, deci echilibrele importante ale bilanţului. În cazul creditelor pentru investiţii banca acordă mult mai mare atenţie circumstanţelor economice, studiului pieţei, situaţiei financiare a întreprinderii. În primul rând, banca trebuie să pună un diagnostic general privind sănătatea financiară a agentului economic.

Creditele pe termen mediu şi lung se acordă tot în scopul completării fondurilor proprii pentru investiţii. Şi în cazul de faţă, creditarea se face diferenţiat, în funcţie de strategia băncii, bonitatea clientului, perioada de rambursare, factorii de risc.

În mod obişnuit, acordarea creditelor pe termen mediu şi lung are în vedere limita de 60% din necesarul total de investiţii, diferenţia de 40% fiind acoperită din fonduri proprii. Ponderea creditelor poate merge însă până la 80-90% dar cu aprobarea comitetelor de credite sau chiar a consiliilor de administraţie ale băncilor”.

Un loc important în acoperirea financiară a investiţiilor îl ocupă creditele bancare pe termen mediu şi lung. Asemenea credite se stabilesc prin contracte încheiate între bancă şi agenţii economici şi au durate de până la 5 ani (creditul pe termen mediu) şi peste 5 ani (creditul pe termen lung).

La acordarea acestor credite stau următoarele principii:• încheierea unui contract de creditare între întreprindere şi bancă, în care se stipulează

condiţiile şi modul de acordare şi rambursare a creditului, durata acordării, suma acordată, nivelul dobânzii, etc.

• acordarea creditului se face pe bază de garanţii asiguratorii indiferent de termenele de rambursare şi valoare;

• plata unei dobânzi, a cărei nivel se negociază de către întreprindere cu banca şi care, în anumite condiţii, se majorează, devenind cu caracter penalizator;

• acordarea creditului se face numai după analiza situaţiei patrimoniale şi a rezultatelor financiare, adică după analiza bonităţii;

• la acordarea creditului se ţine seama de gradul de participare cu fonduri a întreprindere la finanţarea investiţiei;

• pentru acordarea creditelor, întreprinderile vor depune la bancă documentaţia de creditare. Aceasta cuprinde:- cerere de credite;- bilanţ contabil pe ultimii 2 ani;- balanţă de verificare pe luna precedentă;- bugetul de venituri şi cheltuieli pe anul în curs;- situaţia împrumuturilor şi disponibilităţilor la alte bănci sau alţi creditori şi debitori;- hotărârea A.G.A. de împuternicire a reprezentanţilor societăţii pentru contractarea de

credite;- copie după statutul societăţii şi certificatul de înmatriculare la Registrul Comerţului;- devizul general pe lucrări şi devizele pe obiecte;- autorizaţia de construcţii cu avizul ministerului responsabil;- studiul de fezabilitate;


- fişa de date completată de bancă pentru cunoaşterea în timp a activităţii şi rezultatelor agentului economic.

Pentru acordarea creditului, banca efectuează o analiză amănunţită a activităţii economico-financiare a solicitanţilor de resurse împrumutate, cunoscută sub denumirea de analiză a bonităţii.

1. Credit pentru echipament (investiţii) în completarea surselor proprii Caracteristici:• se acordă în RON şi valută clienţilor persoane juridice, indiferent de forma de proprietate,

pe termen mediu şi lung (se acordă şi pe termene mai mici de 12 luni);• finanţarea poate acoperi cel mult 85% din valoarea totaiă a investiţiei, 15% fiind sursele

proprii ale împrumutatului;• rata anuală a dobânzii percepută de bancă poate fi modificată de către aceasta, pe întreaga

perioadă de creditare, în funcţie de costurile resursei de finanţare.Condiţii de creditare:• acordarea creditului se va face numai după prezentarea autorizaţiei de construcţii şi

analizarea conformităţii acesteia cu documentaţia tehnică înaintată băncii;• asigurarea surselor pentru rambursarea creditelor şi plata dobânzilor aferente, la scadenţele

stabilite.Documente necesare:• studiu de fezabilitate;• documentaţia tehnico-economică a obiectivului de investiţii;• autorizaţia de construcţie cu toate avizele şi acordurile necesare obţinerii acesteia;• lista cheltuielilor de capital pentru investiţia aprobată;• actele privind situaţia juridică a terenului.Avantaje:• creditul completează sursele proprii pentru realizarea de noi capacităţi de producţie,

modemizarea şi/sau retehnologizarea celor existente;• perioadă de graţie pentru plata ratelor de credit;• consultanţă gratuită pentru întocmirea documentaţiei de creditare.

CONTRACT DE CREDIT PENTRU INVESTIŢII Nr .....încheiat astăzi ........………………

Între: BRD-GSG ………. cu sediul în ………. strada………. nr………. denumită în prezentul contract BANCA, reprezentată prin ………. în calitate de ………. şi ………. cu sediul în . ………. str. . ………. nr. ………. număr Registrul comerţului ………. COD FISCAL nr. ………. denumită în continuare ÎMPRUMUTAT, reprezentată prin ………. în calitate de ………. a intervenit prezentul contract:1. BANCA acorda ÎMPRUMUTATULUI un credit în sumă de ………. pentru investiţia ………. pe o perioadă de creditare de ………. începînd cu data de ………. conform graficului. În cadrul perioadei de creditare, BANCA acordă o perioadă de graţie de ………. luni, Pe perioada de graţie, ÎMPRUMUTATUL nu face rambursări de credit, dar se calculează şi se încasează dobînzi la creditul utilizat.2. Creditul se va pune la dispoziţia împrumutatului astfel: integral, la data de ………. sau eşalonat, conform graficului de utilizare a creditului.Banca percepe pentru creditul aprobat şi acordat următoarele comisioane:- comision de angajament de ………. % la valoarea creditului aprobat la semnarea contractului;- comision de gestionare de ………. % la soldul creditului existent în ziua de ………. a fiecărei luni, calculat lunar pe toată durata de creditare;- comision de neutilizare de ………. % calculat asupra sumei neutilizate din credit.3. Creditul se acordă cu o dobîndă de ………. % pe an.


Pe parcursul utilizării creditului, BANCA poate indexa procentul de dobîndă, în conformitate cu costul resurselor şi dobînda de refinanţare practicată de BNR. Noul procent de dobîndă se va comunica ÎMPRUMUTATULUI în scris, în termen de 10 zile de la aprobare şi se va aplica la soldul creditului existent de la data modificării. Dobînda calculată se încasează lunar/decadal de bancă înaintea oricăror alte plăţi, direct din cont, pe bază de notă contabilă, eliberînd împrumutatului un extras de cont la care se anexează o copie a notei contabile.4. În cazul nerambursării ratelor la termenele stabilite prin graficul de rambursare, BANCA este îndreptăţită să treacă ratele la restanţă în ziua următoare expirării termenului şi să încaseze de la ÎMPRUMUTAT o dobîndă majorată cu ………. % pe an.Creditul poate fi rambursat, de către ÎMPRUMUTAT şi înainte de scadenţă, în întregime sau parţial, numai cu acceptul şi condiţiile stabilite de BANCĂ.5. ÎMPRUMUTATUL se obligă :a) să respecte prevederile din prezentul contract şi din anexele la acesta;b) să participe cu resurse proprii la realizarea obiectului creditării, în proporţie de ……….%;c) să folosească creditul primit numai în scopul pentru care a fost solicitat şi aprobat, în condiţiile stabilite prin contract;d) să restituie BĂNCII creditul primit potrivit graficului anexă la contract şi să plătească dobînzile şi comisioanele bancare, la termenele şi în sumele convenite prin contract;e) să reflecte corect şi la zi în evidenţele sale contabile toate operaţiunile legate de acordarea şi rambursarea creditului în conformitate cu normele legale în vigoare;f) să suporte cheltuielile de urmărire ale BĂNCII pentru recuperarea creditelor nerambursate;g) să păstreze în bune condiţii, să reînoiască anual poliţele de asigurare şi să nu înstrăineze garanţiile care au stat la baza acordării creditelor;h) pe întreaga perioadă de creditare, respectiv pînă la restituirea acestuia şi a dobînzii, să-şi deruleze întreaga activitate şi să-şi păstreze disponibilităţile prin conturi deschise numai la BRD.i) să depună şi la BANCĂ balanţa de verificare, bilanţul contabil, contul de profit şi pierderi, precum şi anexele la acestea, la termenele prevăzute de depunerea acestora la administraţia financiară.6. ÎMPRUMUTATUL se obligă să garanteze creditul primit cu: ………. precum şi bunurile cumpărate din credit, care sunt gajate de drept în favoarea băncii.Aceste garanţii sînt indivizibile pînă la rambursarea integrală a creditului.7. Prezentul contract intră în vigoare după înscrierea contractului de ipotecă şi/sau gaj în registrul de inscripţiuni şi transcripţiuni imobiliare al Judecătoriei, pentru bunurile ipotecate şi gajate în favoarea BĂNCII.8. Pe toată perioada derulării creditului împrumutatul se obligă să permită băncii verificarea situaţiei economico-financiare, respectarea destinaţiei creditului, existenţa garanţiilor şi asigurarea acestora.În acest scop, ÎMPRUMUTATUL se obligă să pună la dispoziţia BĂNCII documentele necesare şi să permită accesul personalului împuternicit al BĂNCII în incinta firmei pentru efectuarea de verificăriNerespectarea a acestor obligaţiuni atrage după sine dreptul BĂNCII de a trece la retragerea creditului înainte de scadenţă.9. În cazul nedepunerii în bancă a balanţei de verificare, a bilanţului contabil, a contului de profit şi pierderi, în 5 zile calendaristice după depunerea la Administraţia finanţelor publice, BANCA este în drept să sisteze creditarea şi să treacă soldul creditului la credite restante.10. BANCA este în drept să anuleze sau să reducă cuantumul creditului aprobat, în cazuri justificate, după expirarea unui termen de preaviz de minimum 5 zile, care va fi comunicat în scris ÎMPRUMUTATULUI, astfel:-În cazul în care indicatorii de performanţă financiară, înregistrază nivele sub cele avute în vedere în momentul acordării creditului şi care pot conduce la nerambursarea creditelor.- În cazul înregistrării de PIERDERI.- În cazul furnizării de către ÎMPRUMUTAT a unor date nereale.- În cazul derulării activităţii prin conturi deschise la alte bănci.BANCA este în drept să întrerupă imediat, fără preaviz, utilizarea de către ÎMPRUMUTAT a creditului aprobat, în cazul în care acesta a încălcat condiţiile


contractuale.11. Neplata ratelor şi dobînzilor aferente, precum şi nerespectarea vreuneia din clauze, dau dreptul BĂNCII să treacă la retragerea imediată a creditului şi dobînzilor datorate din contul împrumutatului, iar cînd acest lucru nu este posibil se va trece la recuperarea prin executare silită.12. BANCA nu preia riscul politic sau cel provocat de calamităţile naturale şi nu răspunde de autenticitatea documentelor prezentate de ÎMPRUMUTAT.13. Prezentul contract are valoare de înscris autentic şi constituie titlu executoriu.14. Acest contract a fost încheiat în număr de ………. exemplare, din care ………. exemplare rămîn la BANCĂ şi ………. exemplare la ÎMPRUMUTAT.

BANCA, ÎMPRUMUTATUL,


INSTRUMENTE DE ECONOMISIRE

1. NOŢIUNI GENERALE PRIVIND INSTRUMENTELE DE ECONOMISIRE

Conturile curente şi de depozit, indiferent de tip, sunt purtătoare de dobândă. Pentru contul curent care admite sold debitor şi creditor se vor calcula dobânzi active şi pasive în funcţie de categoria de sold. Perioada de timp cât contul are sold debitor banca va calcula şi încasa dobânda activă iar perioada de timp cât are sold creditor banca va bonifica dobânda. Dobânda pasivă este principala cheltuială a unei bănci. Dobânda activă este principala sursă de venit a unui intermediar financiar. Diferenţa dintre veniturile din dobânzi şi cheltuielile cu dobânzile la nivelul unei bănci reprezintă veniturile nete din dobânzi şi sunt principalele venituri ale oricărui intermediar financiar. Diferenţa dintre dobânzile active şi pasive poartă denumirea de marjă de dobândă sau spread (eng) sau ecart (fra).

Soldul creditor reprezintă disponibilităţile băneşti ale titularului de cont. De regulă contul curent are sold creditor. Soldul debitor reprezintă împrumutul pe care l-a acordat banca titularului de cont.

Depozitele la vedere sunt depozite care pot fi retrase în orice moment fără preaviz sau cu un preaviz foarte scurt (24 de ore) dacă sumele sunt considerabile. Au rolul de acoperire a unor operaţiuni pe termene scurte şi foarte scurte.

Depozitele la termen sunt sume blocate pe o durată determinată de timp. Durata respectivă se numeşte scadenţă şi este stabilită contractual. Desfiinţarea înainte de termen înseamnă că dobânda din clauza contractuală va fi diminuată. De regulă în acestă situaţie se plăteşte dobânda la vedere. Termenele variază de la 1 lună la 2 ani sau chiar mai mulţi. BRD-GSG a fost prima bancă din România care a lansat un depozit pe 2 ani. Scadenţele foarte scurte se practică în relaţiile interbancare sau între bănci şi companii importante, generatoare de numerar substanţial.

Depozitele colaterale sunt sume blocate prin intermediul cărora clienţii garantează anumite obligaţii contractuale faţă de respectiva bancă sau faţă de o terţă instituţie.

Depozitele pentru certificatele de depozit sunt conturi de pasiv şi sub această formă există o multitudine de instrumente de economisire. Certificatele de economii, certificatele de depozit la vedere, la termen, nominale, cu parolă, cu discount sunt câteva exemple din această categorie.

Fiecare certificat de depozit are cupoane care pot fi răscumpărate oricând (la termen sau cu anticipaţie). În acest fel capitalul plasat de clienţi este văzut ca o sumă de conturi separate – unele la termen (beneficiind de o rată mai mare a dobânzii), altele la vedere. Interesant este faptul că această combinaţie este flexibilă, nu definită la cumpărarea certificatului. Astfel clienţii pot dispune de părţi din sumele depuse (cupoane), înainte de scadenţă (fără a fi necesară desfiinţarea depozitului) întocmai ca de banii dintr-un cont curent. Dar sumele pot sta până la scadenţă, ceea ce măreşte randamentul plasamentului. În plus, flexibilitatea se referă şi la faptul că la răscumpărarea cuponului clientul poate solicita primirea altei valute decât cea în care s-a cumpărat certificatul de depozit cu cupon, fără a fi nevoie de două tranzacţii separate: răscumpărare şi apoi schimb valutar.

2. TIPURI DE INSTRUMENTE DE ECONOMISIRE

1. Contul curent în RON


Cont deschis persoanelor juridice, prin care se derulează operaţiuni de încasări şi plăţi în numerar şi prin virament

Clientul:• semnează o convenţie de deschidere a contului de disponibilităţi;• poate efectua operaţiuni de alimentare cu numerar şi prin virament, de eliberare de sume în

numerar la cererea şi în favoarea sa, de plăţi prin virament în limita soldului disponibil;• primeşte pentru disponibilităţile existente în cont o dobândă care variază în funcţie de

dobânda pieţei;• plăteşte o singură dată comision, la deschiderea contului, indiferent de numărul de conturi

ce se deschid, comision care este în prezent de 10 RON;• comisionul pentru eliberare de numerar este în prezent 0,50%;• trebuie să depună o sumă minimă de deschidere, ce se stabileşte prin reglementări interne

ale băncii;• trebuie să prezinte la deschiderea contului următoarele acte: formularul de deschidere a

contului, fişa specimenelor de semnături ale persoanelor autorizate, copia actelor de înfiinţare a societăţii.

Avantaje:• clientul plăteşte o singură dată taxa pentru deschidere de cont, indiferent de numărul de

conturi deschise;• rapiditate, maxim 24 h pentru operaţiuni în sistem intrabancar;• clienţii băncii cu performanţe deosebite pot vira drepturile băneşti (salarii, prime,

dividende) în conturile salariaţilor, deschise la bancă.

2. Contul curent în valutăCont deschis persoanelor juridice, prin care se derulează încasări şi plăţi în numerar şi prin

virament.Clientul:• semnează o convenţie de deschidere a contului;• poate deschide acest cont numai în valutele cotate de BNR;• poate alimenta aceste conturi prin depuneri în numerar şi viramente bancare;• beneficiază de dobândă numai pentru sume ce depăşesc 3.000 EUR;• plăteşte o singură dată comision, la deschiderea contului, indiferent de numărul de conturi

ce se deschid, comision care este în prezent de 10 RON;• comisionul pentru eliberare de numerar este în prezent:- 0,5%, minim 1 EUR, pentru sume de până ia 100.000 EUR inclusiv;- 1% pentru sume de peste 100.000 EUR;

• poate efectua încasări şi plăţi prin virament; clientul este comisionat în prezent pentru plăţile cornerciale şi necomerciale în valută cu 0,15%, minim 10 EUR, maxim 1.500 EUR;

• trebuie să prezinte la deschiderea contului urrnătoarele acte: forrnularul de deschidere a contului în valută, fişa specimenelor de semnături ale persoanelor autorizate, copia actelor de înfiinţare a societăţii.

Avantaje:• confidenţialitatea economiilor şi tranzacţiilor clientului;• nu se percepe comision la alimentarea contului;• banca bonifică lunar dobânda în contul de disponibilităţi.

3. Depozitul la termen - în RONDepuneri de sume în RON pe termen de 1, 3, 6, 9, 12 şi 18 luni, din care se pot efectua doar

operaţiuni de constituire şi de lichidare a depozitului.Clientul:


• semnează o convenţie de constituire a depozitului prin care se stabilesc sumele, dobânda, scadenţa şi persoanele împutemicite să facă operaţiuni;

• beneficiază de o dobândă ce se calculează lunar începând cu ziua deschiderii contului şi se bonifică la acelaşi termen în contul de depozit la vedere;

• va beneficia de o rată a dobânzii ce se modifică în funcţie de dobânda pieţei;• plăteşte un comision pentru deschiderea contului, în valoarede 10 RON;• trebuie să cunoască faptul că suma minimă pentru constituirea de depozite pe diferite

termene se stabileşte prin reglementări interne ale băncii;• poate retrage sumele depuse, înaintea expirării termenului, obţinând dobânda

corespunzătoare disponibilităţilor la vedere.Avantaje:• posibilitatea de a opta pentru o gamă largă a termenelor pentru depozite (1, 3, 6, 9,12,18

luni);• în caz de neprezentare a clientului la scadenţă, banca prelungeşte automat depozitul pentru

acelaşi termen şi aceeaşi sumă pentru care a fost constituit iniţial;• banca permite ridicarea sumelor în RON şi de la altă unitate decât cea la care clientul îşi

are deschis contul;• pentru depozitele la termen, banca depune într-un cont curent dobânda aferentă, oferind

posibilitatea efectuării de operaţiuni de restituire a acestor sume, în limita soldului curent;• titularul contului poate solicita, după scadenţă, constituirea unui cont de depozit cu altă

sumă şi alt termen.

4. Depozitul la termen - în valutăDepozite pe un anumit termen ale persoanelor juridice, din care se pot efectua doar operaţiuni

de constituire şi de lichidare a depozitului.Clientul :• semnează o convenţie cu banca, la deschiderea contului de depozit, prin care se specifică

termenul şi suma;• are posibilitatea de a deschide acest cont numai în valutele cotate de BNR;• are ca limită minimă la deschidere 3.000 EUR sau echivalent;• poate alege următoarele tipuri de depozite, în funcţie de termen: 3, 6, 12, 18 luni;• pentru termenul de 12 luni poate opta pentru depozitul cu plata lunară a dobânzii într-un

cont la vedere, sau pentru depozitul cu plata dobânzii la scadenţă;• va beneficia de o rată a dobânzii ce se modifică în funcţie de dobânda pieţei;• plăteşte un comision pentru deschiderea contului de 10 RON;• poate solicita lichidarea depozitului şi înaintea scadenţei, beneficiind doar de dobânda ce

se acordă conturilor la vedere.Avantaje:• nu se percepe comision la alimentarea contului;• pentru depozitul la termen de un an sau 18 luni cu plata dobânzii lunar sau la scadenţă, nu

se percepe comision în cazul retragerii sumelor la scadenţă pentru EUR şi USD;• banca oferă dobânzi atractive;• siguranţa şi confidenţialitatea depunerilor;• se poate solicita, după scadenţa depozitului, constituirea unui alt depozit la termen, cu altă

sumă sau alt termen.

5. Certificatul de depozitTitlu de credit pe termen, emis de bancă, care atestă depunerea unei sume de bani, şi pe baza

căruia, la scadenţă, se poate încasa atât suma depusă cât şi dobânda aferentă.Clientul:


• poate obţine certificatele de depozit contra unei sume egale cu valoarea nominală a acestora;

• poate opta pentru termenul certificatului (3, 6 luni) şi pentru valoarea nominală a cupiurilor (cuprinsă între 100 RON şi 10.000 RON);

• stabileşte o parolă, ca element de identificare, pe baza căreia, la scadenţă, împreună cu certificatul de depozit, poate răscumpăra valoarea acestuia;

• poate răscumpăra certificatul şi înainte de scadenţă, dobânda modificându-se diferenţiat: până la 30 de zile de la data cumpărării, banca nu bonifică dobânda, iar peste 30 de zile, dobânda primită este jumătate din dobânda stabilită şi înscrisă pe certificat, calculată la durata efectivă a depozitului;

• nu poate utiliza certificatul de depozit ca obiect al garanţiei pentru creditele sau scrisorile de garanţie bancară solicitate la bancă.

Avantaje:• dobânda acordată de bancă rămâne fixă pe toată perioada depozitului;• banca nu percepe taxe şi nici comisioane la vânzarea şi răscumpărarea certificatelor;• siguranţa şi confidenţialitatea economiilor prin utilizarea parolei;• gamă largă de cupiuri;• există posibilitatea ca, la solicitarea clientului, banca să asigure păstrarea certificatelor în

grup sigilat sau în casete de valori până la scadenţă.


INSTRUMENTE DE PLATĂ

Instrumenele de plată sunt: moneda propriu zisă şi documentele bancare operaţionale pe suport hartie, suport magnetic sau suport electronic, care funcţionează pe baza unor tehnicii specifice de operare în vederea transferului de fonduri de la ordonator la beneficiar.

Instrumentele de plată cu numerar sunt cea mai veche formă de circulaţie monetară. Pentru a îndeplini funcţia de instrument de plată numerarul necesită un complex de tehnici şi reglementari cu caracter normativ emise de BNR.

Instrumentele de plată fară numerar sunt documente standardizate care conţin instrucţiuni de plată date de plătitor băncii sale pentru transferul fondurilor către banca beneficiarului. Pe baza instrumentului de plată se fac înregistrări în conturile partenerilor de la băncile lor care atestă diminuarea respectiv majorarea creanţelor monetare asupra băncilor.

Evolutia în domeniul instrumentelor de plată se manifestă prin trecerea de la suportul de hartie la suportul magnetic şi electronic, precum şi înmagazinarea unui volum cât mai mare de informaţii care să poată fi prelucrate informatic, astfel ca plata să se facă în timp real.

1. CECUL

Cecul este un instrument de plată prin care titularul dă o instructiune băncii sale de a pune la dispozitie o anumită sumă de bani unei alte persoane nominalizate sau pentru retragere de numerar de către titular.

Cecul este un instrument de plată purtător al unei creante care dă accesul la monedă în momentul prezentării la plată. Ca urmare, cecul este un instrument de plata la vedere, orice mentiune contrară fiind nula.

Operatiunile cu cecuri implică cel putin trei părti:• Trăgătorul este partea care emite cecul pe baza disponibilului aflat în cont şi care da o

dispozitie de plata, neconditionată, băncii la care are deschis contul.• Trasul este intotdeauna o bancă la care tragătorul are deschis contul şi care efectuează

plata pe baza cecului primit, numai dacă tragătorul are suficient disponibil în cont, către o tertă parte sau chiar către trăgător dacă acesta solicită să i se elibereze numerar.

• Beneficiarul este partea care primeste suma transmisă de trăgător iar în situatia în care trăgătorul a dispus să i se elibereze numerar, acesta apare şi în postura de beneficiar.

Cele trei părti efectuează operatiuni legate de cec în nume propriu, respectiv fiecare poartă răspunderea pentru participarea la acest circuit:

CARDULCARDUL

BILETUL LA ORDIN

BILETUL LA ORDIN CECULCECUL

CAMBIACAMBIA

ORDINUL DE PLATA

ORDINUL DE PLATA




• Trăgătorul este responsabil pentru asigurarea disponibilului, respectiv acesta să fie lichid, utilizabil imediat şi exigibil. Emiterea unui cec fară ca trăgătorul să dispună de fondurile necesare atrage sanctiuni civile şi penale;

• Trasul răspunde pentru efectuarea plătii la prezentarea cecului şi de întarzierile care pot avea loc;

• Beneficiarul răspunde pentru neprezentarea la bancă în termenul de valabilitate al cecului în vederea primirii sumei.

Circuitul cecului

1) În baza unui disponibil constituit la banca sa, trăgătorul primeşte de la aceasta un carnet de cecuri;

2) Între trăgător şi beneficiar se încheie un contract, care are ca obiect transferul de active sau prestări de servicii;

3) Trăgătorul emite cecul prin care dă ordin băncii sale să plătească la prezentare posesorului său, beneficiarul, suma înscrisă pe cec;

4) Vânzătorul (beneficiarul) expediază marfa cumpărătorului (trăgătorului);5) Beneficiarul depune cecul spre încasare la banca sa (banca prezentatoare);6) Banca beneficiarului trimite cecul, prin canal interbancar, spre verificare, la banca

cumpărătorului;7) Banca cumpărătorului verifică disponibilul din contul cumpărătorului şi acceptă plata;8) Vânzătorul încasează suma.

TIPURI DE CECURI1. Cec nominativ care are înscris în textul său numele beneficiarului şi după dispozitia pe

care o cuprinde este de două feluri:• cec plătibil unei anumite persoane cu sau fară clauza "la ordin" (girabil), ceea ce

înseamnă că cecul poate fi transmis altei persoane, prin gir, cu toate drepturile care decurg din aceasta; clauza "la ordin" nu este obligatorie sa fie mentionata pe cec intrucat simpla inscriere a cuvantului "cec" implica posibilitatea transmiterii prin gir;

• cec plătibil unei anumite persoane cu clauza "nu la ordin", înseamnă că cecul nu poate fi transmis prin gir, ci numai prin cesiune de creanţă.


2. Cec la purtator în momentul emiterii nu se mentionează "la purtator", "plătiti purtatorului"; acest cec este plătit purtătorului instrumentului care se prezintă la bancă; un astfel de cec prezintă un risc mare de pierdere sau furt ceea ce îl face mai putin atractiv.

3. Cecul postdatat este o variantă a cecului nominativ care are inscrisă ca dată a emiterii o dată ulterioară a prezentării sale la plată şi este plătibil în ziua prezentării, data de emitere considerandu-se ca şi cum nu ar fi fost scrisă.

4. Cecul virament se utilizează pentru plata prin cont a bunurilor sau a serviciilor fiind cel mai utilizat în relatiile de decontare comerciale.

Întrucât în practică există, deseori, anumite suspiciuni cu privire la capacitatea de plată a partenerului, beneficiarul solicită tragătorului o confirmare bancară pe cec din care să rezulte expres existenta disponibilului şi astfel sa fie sigur ca la prezentarea pentru încasare va primi imediat suma datorată de partener. Această confirmare se dă de către tras prin expresia "cec certificat" menţionată pe cec, sub semnatura şi stampila băncii, înaintea remiterii cecului către beneficiar. Banca blochează suma certificată care nu mai poate fi retrasă de tragător până la expirarea termenului de prezentare la plată a cecului. Prin certificare, trasul are obligaţia ca în caz de neplată, să despăgubească pe posesorul cecului.

5. Cecul barat este tipul de cec care are două linii paralele, verticale sau oblice, între care se înscrie banca către care se va face plata. Bararea se face de tragător la emiterea cecului sau pe parcursul circulatiei acestuia de către oricare din posesori.

Cecul barat este de două feluri:• Cecul cu barare generală este acela care în spaţiul dintre cele două linii nu are înscrisă

nici o bancă şi poate circula prin girare, fiind valabil la plată în posesia ultimului giratar care completează spaţiul dintre linii cu denumirea şi adresa băncii sale. Acesta prezintă cecul la banca unde are deschis contul care trimite cecul la încasare la banca aflată în poziţia de tras.

• Cecul cu barare specială este acela care are înscrisă între cele două linii denumirea băncii către care se va face plata. Bararea generală se poate transforma în barare specială prin înscrierea denumirii unei bănci între cele două linii paralele. Beneficiarul cecului cu barare specială depune cecul la banca sa care îl trimite pentru încasare la banca aflată în poziţia de tras. Cecurile cu barare specială se folosesc în cazul livrării de mărfuri cu decontare prin cec, întrucât furnizorul are preferinţă pentru acest instrument, care prin primirea cecului semnat de trăgător, are certitudinea încasării sumei datorate într-un termen scurt.

6. Cecul circular este un titlu de credit la ordin emis de o bancă asupra unităţilor sale bancare sau asupra altei bănci. Pentru a se evita transportul personal de bani clientul obţine de la banca unde are contul un cec circular de o anumită valoare cu care se prezintă în localitatea de destinatie la o unitate a aceleiaşi bănci sau la o bancă corespondentă şi încasează cecul.

Prin cecul circular, banca emitentă se obligă să platească cecul în favoarea beneficiarului care este şi clientul său. Plata se poate efectua la oricare din locurile indicate pe cec de către banca emitentă. Sursa de fonduri o constituie disponibilităţile aflate în contul beneficiarului la banca emitentă.

Cecul circular este valabil o perioadă de 30 zile de la emitere şi se plăteşte la vedere. Posesorul dacă nu prezintă cecul la plata până la scadenţă decade din dreptul de regres. Circuitul cecului circular se încheie în momentul în care acesta a ajuns din nou la banca emitentă. Banca centrală restituie cauţiunuea în schimbul prezentării cecului cu mentiunea "achitat".

7. Cecul de călătorie este tipul de cec care are înscrisă o anumită sumă care se poate ridica în numerar de la o bancă sau o agentie de turism ca mandatară a unei bănci. Cecul de călatorie, se foloseşte în activitatea de turism şi înlocuieste transportul banilor, fiind un instrument de transformare a banilor scripturali în numerar.


2. ORDINUL DE PLATĂ

Ordinul de plată este o dispoziţie necondiţionată, dată de emitentul acesteia unei bănci receptoare de a pune la dispozitia unui beneficiar o anumită sumă de bani. Ordinul de plată este instrumentul efectiv care circulă între emitent şi beneficiar, prin intermediul sistemului bancar, fiind purtătorul transferului de fonduri între cei doi parteneri. Ordinul de plată presupune ca emitentul să aibă disponibilităţi suficiente în cont la banca sa pentru a putea acoperii transferul şi comisionul aferent.

Ordinul de plată se editează de BNR sau băncile comerciale potrivit unor standarde stabilite de BNR. Pe faţa formularului, informaţiile sunt grupate în mai multe zone (spaţii pentru informaţii), iar pe verso sunt rezervate spatii pentru băncile intermediare privind confirmarea acceptării.

Pe un ordin de plată este obligatorie înscrierea următoarelor menţiuni:• denumirea de "ordin de plată";• data emiterii ordinului;• ordinul necondiţionat de a plăti;• moneda şi suma de bani;• numele plătitorului şi codul IBAN;• numele beneficiarului şi codul IBAN;• banca emitentă şi codul BIC;• banca colectoare şi codul BIC;• semnatura olografă a emitentului sau a persoanei împuternicite;• referinte privind continutul economic al paltii.Ordinele de plată se emit pe suport hârtie sau electronic.Dispoziţia de plată a emitentului trebuie să fie necondiţionată de anumite restricţii şi nici nu

poate prevede ca plata să se facă la cererea beneficiarului. O particularitate importantă o constituie faptul ca ordinul de plată este revocabil de către emitent până în momentul acceptării lui de către banca destinatară. Această caracteristică reprezintă o facilitate pentru emitent dar nu şi pentru beneficiar.

3. SISTEME ŞI INSTRUMENTE DE PLATĂ ELECTRONICE

Plăţile electronice sunt definite ca o formă electronică, complet informatizată şi automatizată, de organizare a relaţiilor de plăţi între participanţii la o tranzacţie, pe baza unui set de reguli şi proceduri operatorii.

Operaţiunile financiare electronice reprezintă utilizarea mijloacelor electronice în scopul schimbului de informaţii, al transferului de simboluri ale valorii şi a executării de tranzacţii într-un mediu comercial. Acest concept cuprinde patru canale: transferul electronic de fonduri, interschimbul de date electronice, transferul de instructiuni de plata şi confirmarea plăţii.

Conform BNR o plată electronică reprezintă orice operaţiune de plată iniţiată prin inermediul instrumentelor de plată electronică prin care se pot retrage sume în numerar, se pot efectua plăţi pentru achizitionarea de bunuri sau servicii, plata obligatiilor către autoritatile administratiei publice şi transferuri de fonduri între conturi.

Instrumentele de plată electronică sunt de două feluri:• instrumente de plată la distanţă (cardul, ordinul de plata electronic, cecul electronic

internet-banking şi home-banking);• instrumente de plată de tip monedă electronică (chip-cardul, portofelul electronic)


Instrumentele de plata la distanta permit detinatorului sa aiba acces la fondurile aflate în contul său bancar şi mijlocesc efectuarea de plăţi către un beneficiar sau alt gen de transfer de fonduri şi care necesită un nume de utilizator şi un cod personal de identificare.

Instrumentele de plată de tip monedă electronică permit accesul numai la un depozit electronic constituit în prealabil şi instrumentul poate fi sau nu reincarcabil cu unităţi de monedă electronică.

Plăţile electronice cuprind totalitatea entitatilor, echipamentelor şi procedurilor de lucru care conlucreaza penrtu efectuarea plăţii tranzacţiilor. În general, într-o operaţiune de plată electronică sunt implicate:

• o bancă, un vânzător şi un cumpărător;• echipamente hardware, software, o reţea de transmisie, un punct de vânzare (POS), un

distribuitor de bani electronici;• un set de instrucţiuni de plată electronică.Trasătura de bază a sistemelor electronice de plăţi constă în rapiditatea cu care circulă bani

electronici. Datorită infrastructurii ce integrează sistemul de reglementare, sistemul informatic şi cel de telecomunicaţii, informaţia ajunge să circule în timp real.

Spre deosebire de sistemele clasice de plăţi la sistemele electronice de plăţi nu se înregistrează o întârziere între momentul emiterii instrucţiunii de plată şi momentul în care are loc înregistrarea transferului de fonduri, fiind eliminat riscul de plată, risc ce include eroarea, ratarea, întârzierea.

Plăţile electronice au o arie foarte mare de aplicabilitate de la tranzacţii economice şi financiare până la compensări şi decontări finale. În acest domeniu vast se întalnesc situaţii care necesită ca plăţile să se efectueze la momente diferite în funcţie de natura tranzacţiei sau de preferinţele partenerilor. Ca urmare, efectuarea plăţii electronice poate fi în una din urmatoarele situaţii:

• plata inainte de tranzacţie (avansuri care se acordă pentru realizarea unor comenzi sau transferul banilor digitali pe un suport electronic din care se pot face plăţi);

• plata concomitent cu tranzacţia (necesită accesul direct la baza de date a băncii şi a ofertantului de plată electronică, iar securitatea transferului trebuie să fie implementată mai strict – cardurile de debit, internetul bancar);

• plata după tranzacţie (cea mai frecventă formă de plată – cardurile de debit).

1. Ordinul de plată electronicOrdinul de plată electronic este o versiune a ordinului de plată pe suport hartie cu

deosebirea că se dematerializează atunci când intră în sistemul de plăţi electronice. Ordinul de plată electronic se prezintă sub forma unui mesaj electronic în care sunt cuprinse informaţiile necesare efectuării plăţilor.

Mesajul electronic se editează de emitent dacă dispune de infrastructura necesară, iar în cazul în care emitentul nu dispune de echipamente se poate emite un instrument de plată pe suport hârtie care se transfomă în mesaj electronic de către banca emitentului. La banca emitentă, ordinul de plată electronic se validează şi se supervizează după care se transmite în centrală pentru lansarea în sistemul de plăţi interbancare.

Circuitul ordinului de plată electronic este similar cu cel al ordinului de plată pe suport hârtie cu deosebirea că este mai rapid, datorită posibilităţii tehnologice de transfer şi procesare automată şi apoi de decontare în timp real.

2. Cecul electronicCecul electronic (eCheck) este un instrument care se prezintă sub forma unui mesaj

electronic semnat electronic şi are aceleaşi funcţii ca şi cecul pe suport hârtie.Circuitul cecului electronic este similar cu circuitul cecului clasic. Astfel, debitorul generează

un cec electronic după care îl semnează electronic şi îl transmite beneficiarului prin e-mail. Beneficiarul primeste cecul electronic, verifică semnatura debitorului, andosează cecul pe numele


băncii lui, îl semnează electronic şi îl trimite băncii lui pentru constituirea unui depozit. Banca beneficiarului verifică semnatura acestuia şi îl introduce în compensare. Banca debitorului verifică semnatura acestiua, debitează contul şi confirmă casei de compensaţii acordul de plată. După compensare, banca beneficiarului intră în posesia sumei şi creditează contul acestuia.

Avantaje:• validare automată;• decontare rapidă;• elimină riscul de pierdere atât pentru client cât şi pentru bancă;• elimină riscul uman de procesare;• foloseşte standardele internetului de transmisie şi securitate.Dezavantaje:• costul investiţiilor în echipamente;• o perioadă de timp de acomodare a utilizatorilor şi a băncii.

3. Semnatura electronicăSemnatura electronică este un "cod personal" care se ataşează la un e-mail sau alt

document electronic. "Codul" este emis de furnizorul de servicii de certificare şi poate fi folosit de către o singură persoană.

Tranzacţiile efectuate prin mijloace electronice trebuie să se finalizeze într-un mod care să asigure aceleaşi drepturi şi obligaţii juridice partenerilor ca şi în cazul tranzacţiilor clasice. Acest lucru este posibil doar cu ajutorul semnăturii electronice a carei funcţie este de certificare a identităţii partenerilor.

Cadrul juridic privind semnatura electronică este asigurat prin Legea nr. 455/2001 şi prin Hotararea de Guvern nr. 1259/2001. Legea are ca scop să consacre forţa juridică a semnăturii electronice, similară cu cea olografă, şi să creeze premisele necesare pentru desfaşurarea optimă a tranzacţiilor electronice.

Avantaje:• comunicare rapidă cu clientii;• asigurarea confidentialităţii datelor;• sigurantă şi usurinţă în utilizare;• circulaţie rapidă a informaţiilor între centrală şi unităţile bancare.

1. INTERNET BANKINGInternet banking-ul este definit ca furnizarea de servicii bancare prin mijloace electronice tip

internet. Internet banking-ul oferă posibilitatea nu numai a efectuării operaţiunilor bancare dar şi a obţinerii informaţiilor financiar-bancare necesare pentru gestionarea fondurilor şi luarea deciizilor.

Băncile pot oferi servicii de tip internet banking în două feluri:1. băncile îşi crează un site oferind clienţilor servicii de internet banking;2. infiinţarea unei bănci virtuale, fără sucursale, denumită bancă Internet Only, în care

calculatorul serveşte ca sediu al băncii. Specialiştii au ajuns la concluzia că internet banking-ul este un canal de comuncaţie prin care se pot efectua plăţi prin anumite instrumente de plată (cardul sau ordinul de plată electronic), constituirea/desfintarea de depozite, transferuri de fonduri între conturi sau cash management.

Ca urmare a gamei diferie de operatiuni prin internet şi a riscului pe care îl presupun, se pot stabili trei tipuri de internet banking:

• informaţional - acesta este primul nivel prin care băncile prezintă oferta de produse şi servicii stocată pe un server, riscul operaţional fiind destul de scăzut, întrucât sistemul de informare este separat de sistemul informatic al băncii;

• comunicativ - se referă la poşta electronică ce oferă informaţii despre cont, formulare pentru obţinerea de împrumuturi, schimbarea numelui sau a adresei clientului;


• tranzactional - efectuarea de operaţiuni bancare specifice tranzacţiilor care au loc şi care prin legatura cu sistemul informatic al băncii au un risc apreciabil.

Operaţiunile efectuate prin internet banking sunt de două feluri:1. operatiuni holesale (de valori mai mari) pentru persoane juridice2. operatiuni retail (de valori mici) pentru persoane fizice.Pentru operaţiunile prin internet trebuie să existe un cont deschis la bancă cu această

destinatie pentru care se încheie o conventie cu banca. Beneficiarul primeste un nume de utilizator şi o parolă, precum şi un program de securizare a operatiunilor care se instalează pe computerul personal.

Operatiuni bancare care se pot efectua prin internet banking sunt urmatoarele:• crearea depozite la termen;• efectuarea de plăţi din cont (ordine de plată);• efectuarea de plăţi prin carduri;• transferuri de fonduri;• efectuarea de schimb valutar;• vizualizarea conturilor;• acces la informatii financiar-bancare.

Operatiuni de plăţi cu carduri virtuale. Plăţile pentru procurarea de bunuri prin internet se fac de regulă prin folosirea cardului virtual. Acesta este un card special pentru operatiuni pe internet, similar cu cardul de credit, care se alimentează dintr-un cont curent.

Mesajele prin internet se transmit sub forma codificată pentru protectia informatiilor privind cardurile. Criptarea - decriptarea se face automat cu ajutorul unor dispozitive speciale.

Etapele de desfăşurare a operaţiunilor cu carduri virtuale:1. Cumpărătorul obtine de la bancă un card virtual încărcat cu o anumită sumă;2. Cumpărătorul (posesorul de card virtual) accesează site-ul magazinului virtual care

acceptă plata prin card şi apoi alege produsul;3. Cumpărătorul lansează comanda şi completează informatiile privitoare la card;4. Comerciantul transmite băncii lui informatiile privitoare la card şi tranzactie;5. Banca comerciantului autentifică mesajul şi transmite informatiile prin sistemul VISA

băncii emitente;6. Banca emitentă validează mesajul şi îl retransmite prin sistemul VISA băncii

beneficiarului;7. Beneficiarul primeste mesajul de autorizare şi poate elibera marfa;

Operatiunile directe de cont se pot efectua pe baza unui cont deschis la bancă şi a conventiei de utilizare a contului în regim on-line pentru:

• plăţi de bunuri şi servicii;• constituirea de depozite bancare;• transferuri de fonduri între conturi;• schimb valutar.Pentru efectuarea acestor operatiuni se accesează site-ul băncii, se formează codul de acces,

se introduce parola şi se transmit instructiunile de plată conform meniului afisat pentru fiecare fel de produs şi/sau serviciu.

La bancă, operatiunile se desfăşoară în urmatoarea succesiune:• Decodificare se face automat pe baza unor formule folosite de comun acord de cele două

părţi;• Autentificare reprezintă verificarea emitentului prin parola folosită;• Validare reprezintă verificarea corectitudinii mesajului şi a disponibilului în cont;• Execuţie presupune efectuarea operatiunlior de cont şi transmiterea fondurilor prin ordine

de plată electronice.


2. MOBILE BANKINGM-banking este un canal de operare utilizat de către posesorul unui telefon mobil care poate

transmite mesaje scrise la bancă pentru obţinerea de informaţii şi efectuarea de operaţiuni bancare. Mobile banking-ul face parte din categoria plăţilor electronice pentru persoanele fizice, posesoare de carduri, care se adresează numai băncii emitente.

Serviciile bancare sunt disponibile pe întreaga perioadă de valabilitate a cardului iar aria de utilizare este zona în care operează reţeaua de telefonie mobilă.

Plăţile pentru servicii sunt limitate numai la companiile care au acceptat transferul de fonduri prin reţeaua de telefonie mobilă la care este abonat clientul şi au conturi la banca emitentului de card.

Caracteristici: Serviciile bancare oferite prin telefonia mobilă (servicii m-banking) folosesc tehnologii standard privind plăţile prin carduri, precum şi tehnologii standard sau vocale pentru operaţiuni de transfer între conturile curente şi cele de card şi consultanţă bancară.

Prin simpla transmitere/primire de SMS m-banking vă asigură:• vizualizarea soldului contului de card şi a ultimelor 5 tranzacţii;• transferul fonduriior între două conturi de card de care dispuneţi;• posibilitatea obţinerii unui extras de cont letric;• blocarea contului de card în cazul în care acesta a fost pierdut/furat;• primirea de informaţii on-line despre tranzacţiile efectuate din conturile de card, la ATM şi

POS;• setare alertă pentru tranzacţii la ATM şi POS.Principalele condiţii de utilizare:• pentru a beneficia de acest serviciu, titularul de cont de card trebuie să încheie un contract

cu banca;• fiecare client beneficiază de un user name şi o parolă (maxim 4 caractere numerice);• valoarea unui abonament: 12 EUR/an;• clientul poate opta pentru:- plata abonamentului pe un an la încheierea contractului;- plata în tranşe lunare de câte 1 EUR, prin acord de debitare a contutui de card.

Avantaje:• confort şi economie de timp prin folosirea telefonului mobil pentru a intra în legătură cu

banca;• beneficiaţi de informaţii on-line asupra contului de card şi a tranzacţiilor efectuate;• siguranţă şi confidenţialitate a operaţiunilor;

3. MULTI CASHMultiCash face parte din categoria produselor informatice pentru realizarea de operaţiuni

bancare electronice prin utilizarea unui PC conectat la reţeaua telefonică prin intermediul unei conexiuni modem. Produsul MultiCash asigură efectuarea de plăţi interne şi internationale şi obţinerea unor informaţii de cont. MultiCash este un serviciu bancar prin care clienţii, persoane juridice, pot dispune plăţi, de la sediul acestora, pe cale electronică.

În România, produsul este folosit de mai multe bănci: BCR, BRD-GSG, Raiffeisen Bank, ING Bank, ABN AMO.

Clientul:• semnează un act adiţional la convenţia cu banca;• trebuie să dispună de o dotare minimă constând în: calculator şi modem (conexiune

internet).Avantaje:• clientul are posibilitatea de a transmite ordine de plată, de a constitui depozite, de a efectua


operaţiuni de vânzare-cumpărare de valută şi de a primi informaţii privind: soldul contuiui, tranzacţiile în decontare, cursurile valutare, cotaţiile Bursei de Valori etc, beneficiind de legătură electronică permanentă cu banca;

• banca permite transferul rapid al sumelor în valută spre şi dinspre România;• beneficiarii sumelor nu plătesc comision;• banca oferă siguranţa şi confidenţialitatea tranzacţiilor.

4. eCASHECash este un sistem electronic de plăţi bazat pe software care foloseşte poşta electronica sau

Web-ul pentru implementarea unui concept de portofel virtual.Tranzacţiile se desfăşoară între cumpărător şi vânzător, care trebuie să aibă conturi la aceiaşi

bancă. În vederea efectuării tranzacţiei cumpărătorul trebuie să transfere fonduri din contul lui curent într-un cont denumit ECash Mint. Sistemul ECash este gestionat de titular iar banca ţine evidenţa fiecărei retrageri şi a fiecărui depozit Mint. Banca nu poate să ştie utilizarea ulterioară a banilor electronici eCash.

ECash constă în interacţiunea dintre trei părţi:• banca emite şi valideaza monedele existente şi schimbă monedele reale pentru eCash;• cumpărătorii, care au conturi în banca din care pot încărca monede eCash sau în care pot

depune monede eCash;• vânzătorii, care acceptă monede eCash în schimbul unor bunuri şi/sau servicii.

5. NETCASHNetCash se bazează pe mai multe servere de monede la care se poate face schimbul unor

cecuri electronice în monedă electronică. Net Cash implică următoarele entităţi: cumpărătorul, vânzătorul, serverul de monedă.

Serverul de monedă ţine evidenţa tuturor seriilor de bani emişi de el. Astfel, validitatea şi dubla cheltuire pot fi verificate de fiecare dată când se face o cumpărare sau un cec electronic se schimbă cu bani electronici. Seriile de bani utilizaţi se şterg din baza de date şi se înlocuiesc cu serii noi.

Tranzacţiile de cumpărare folosind NetCash se realizează în 4 faze:• cumpărătorul trimite vânzătorului în cadrul mesajului de plată monedele elctronice;• vânzătorul verifică validitatea monedelor electronice primite trimiţându-le serverului de

monedă pentru a le schimba cu alte monede electronice sau cu un cec;• serverul de monedă verifică dacă banii sunt valizi consultând baza sa de date şi va returna

vânzătorului alte monede electronice noi sau un cec;• primind bani sau cecul, vânzătorul este sigur că a fost plătit de cumpărător şi va returna

acestuia o confirmare.


CARDUL INSTRUMENT DE PLATĂ

Cardul este definit ca un instrument de plată electronică, respectiv un suport de informaţie standardizat, securizat şi individualizat, care permite deţinătorului sau să utilizeze disponibilităţile băneşti proprii dintr-un cont deschis pe numele său la emitentul cardului ori să utilizeze o linie de credit, în limita unui plafon stabilit în prealabil, deschisă de bancă în favoarea deţinătorului cardului, în vederea efectuării următoarelor operaţiuni:

• retragerea de numerar, respectiv încărcarea şi descărcarea unitătilor valorice în cazul unui instrument de plată de tip monedă electronică, de la terminale ATM, de la ghiseele băncii acceptante sau de la sediul unei instituţii obligată prin contract să accepte instrumentul de plată electronică;

• plata bunurilor sau a serviciilor achiziţionate de la comercianţii acceptanţi prin intermediul terminalelor POS;

• transferurile de fonduri între conturi, altele decât cele ordonate şi executate de instituţiile financiare, efectuate prin intermediul instrumentului de plată electronică.

Cardul este un instrument de plată care mijloceşte transferul de monedă de la debitor la creditor. Cardul este un instrument de plată care permite efectuarea unui număr nelimitat de tranzacţii spre deosebire de instrumentele de plată pe suport hartie care sunt legate de o singură tranzacţie, iar transmiterea informaţiei/bani este electronică.

Cardul conţine elemente de securizare şi de individualizare încorporate pe suprafaţa sa care să asigure următoarele caracteristici obligatorii:

• suport fizic din material plastic şi cu dimensiuni standard;• aversul care conţine numărul cardului, numele şi prenumele posesorului, data expirarii

valabilitatii [LL/AA] şi elemente destinate informării (sigla proprietarului de marcă, denumirea şi/sau sigla emitentului, o hologramă de securitate tridimensională);

• reversul care conţine o bandă magnetică pentru înregistrare şi/sau un microprocesor integrat, un panel de semnatură;

• pentru asigurarea interoperabilităţii sistemelor de plăţi electronice emitenţii trebuie să folosească numai standarde EMV (Europay, Mastercard, VISA).

Cardurile din punct de vedere tehnic sunt de două feluri:• carduri cu bandă magnetică;• carduri cu microprocesor.Cardurile cu bandă magnetică sunt cele care au pe verso o bandă magnetică prin care se

realizează procesul de citire şi de transmitere prin linie telefonică a datelor (codul BIN - Bank Identification Number, codul PIN - Personal Identification Number, numele şi prenumele deţinătorului, caracteristicile cardului - debit, credit, data expirării, alte date privind securitatea cardului). Cardurile cu bandă magnetică au dezavantajul că pot fi falsificate şi utilizate în mod fraudulos, ceea ce reprezintă un risc pentru posesor. Codul PIN este un număr atribuit de bancă pentru identificarea deţinătorului şi se utilizează de acesta atunci când foloseşte cardul la un terminal având rolul de semnatură electronică a deţinătorului.

Cardurile cu microprocesor, cunoscute şi sub numele de SMART CARDS sunt cele dotate cu o memorie ce cuprinde patru zone de stucturare a informaţiei, după cum urmează:

• informaţii neconfidenţiale (elemente de identificare a emitentului, numarul de cont al titularului, termenul de valabilitate etc);

• informaţii confidenţiale (disponibilul în cont);• informaţii inaccesibile (PIN, alte chei de codificare);


• inregistrări care cuprind informaţii unice privind tranzacţiile.Cardul cu microprocesor prezintă o serie de avantaje faţă de cardul cu bandă magnetică cum

ar fi: reduce al minim a riscul falsificării şi intăreşte controlul în momentul folosirii, are o capacitate sporită de stocare a unui volum destul de mare de date ceea ce permite extinderea serviciilor electronice.

Cardul hibrid (dual card) este cardul care conţine atat banda magnetică, cat şi microprocesor şi care permite efectuarea unor operaţiuni combinate, specifice fiecărui tip de card.

Cardul co-branded este emis de o bancă împreună cu o entitate care, de regulă, are ca obiect principal de activitate comerţul sau prestările de servicii.

Cardul de credit, un instrument prin care plăţile se fac dintr-un credit acordat de banca emitentă sub forma unei linii de credit revolving. Limita de creditare se stabileşte la emiterea cardului în funcţie de solvabilitatea clientului şi de istoricul pe care acesta îl are în relatiile cu banca. Rambursarea se face lunar, în proporţie de cca. 20% din creditul existent în sold la finele lunii, astfel ca pentru creditele primite şi rambursate în cursul lunii nu se percepe dobanda. Dobanda este cea practicata la creditele pe termen scurt iar comisioanele sunt cele standard ale bancii (taxa emitere card, taxa anuală de utilizare, comisioane pentru operaţiuni de plăţi interbancare şi eliberări de numerar, taxa eliberare extras cont). Cardul de credit este destinat cu prioritate pentru plata mărfurilor şi serviciilor.

Cardul de debit este un instrument prin care plata se face în limita disponibilului existent în contul de card şi se foloseste atât la efectuarea plăţilor pentru bunuri şi servicii, cât şi la retragerile de numerar. În cont trebuie păstrat un sold minim intangibil care se majorează prin transfer din contul curent. Pentru disponibilităţi, posesorul primeste dobanda la vedere iar pentru operaţiunile de plăţi şi retrageri de numerar se percep comisioane şi taxe pentru diverse servicii.

Cardul de debit cu descoperi re de cont ( overdraft) permite efectuarea plăţilor peste disponibilităţile băneşti din contul de card, într-o anumită sumă asimilată creditului. Se foloseăte în cazul cardurilor pentru salarii care se alimentează direct cu sumele virate de angajator. Descoperiera de cont pentru salarii se rambursează la virarea salariului în luna următoare. Garanţia rambursării este asigurată de angajator.

Carduri multifunctionale sunt acele carduri de debit care se folosesc la plăţi, retrageri de numerar, garantare şi alte operaţiuni de debit.

EMITEREA CARDURILOREmiterea cardurilor este o operaţiune mai complexă care include încheierea convenţiei de

card, confecţionarea cardului, deschiderea contului de card, transmiterea informatiilor la centrul de autorizare şi la institutitiile internationale şi apoi eliberarea cardului.

Conventia de card este un contract scris între bancă şi posesor în care se prevăd: tipul de card şi modul de folosire a acestuia, contul care se deschide, sumele minime de mentinut în cont (cardul de debit), tipurile de tranzacţii care se efctuează (achizitionare de bunuri, retragere de numerar, transfer de fonduri între conturi, constituire de depozite, rambursări de credite, plata de dobânzi), sumele limita minime/maxime pentru o operaţiune, tipurile de taxe, comisioane, dobânzi precum şi drepturile şi obligaţiile părţilor. Deţinătorii trebuie să aibă posibilitatea să obţină informaţii, privind soldul disponibil, identificarea tranzacţiei, locul şi data acesteia, valoarea tranzacţiei (suma platită, retrasă, transferată), rata de schimb în cazul tranzactiilor în valută.

Cardul este proprietatea emitentului, aceasta având o serie de obligaţii, precum păstrarea secretului codului PIN şi a parolei, a datelor despre card şi deţinător, păstrarea evidenţelor privind tranzacţiile, să asigure mijloacele tehnice şi să efectueze operaţiunile conform contractului, să pună la dispoziţia deţinătorului, documentele privid tranzacţiile etc.

Confectionarea cardurilor are loc la banca emitentă care dispune de cărti de plastic produse de firme specializate şi autorizate în acest scop. Pe carduri, banca imprimă cu echipamente speciale, numele şi prenumele beneficiarului, numărul cardului, data expirării, precum şi datele de identificare din banda magnetică.


Deschiderea conturilor titularilor (persoane fizice) are loc după semnarea convenţiei. Toate operaţiunile de încasări şi plăţi trebuie să se desfăşoare prin conturi distincte pentru carduri (conturi de card) pentru a se cunoaste mişcările debitoare şi creditoare şi soldul acestora. Deschiderea unui cont de card nu este conditionată de existenta la aceiaşi bancă a unui cont curent, fiind frecvente situatiile în care o persoana are conturi de carduri la mai multe bănci şi cont curent la una dintre acestea. Contul de card se alimentează la deschidere cel putin cu suma minimă obligatorie de mentinut în cont şi prevazută în conventie. Alimentara contului de card se face de titular prin transfer din contul curent sau automat de bancă pană la nivelul plafonului convenit cu titularul. Inchiderea contului de card are loc la cererea titularului sau din initiativa băncii, dacă se produc evenimente care impun acest lucru.

OPERAŢIUNI DE RETRAGERE DE NUMERAR Pentru retragerile de numerar cu carduri se folosesc echipamente electromecanice,

echipamente de transmisie şi softuri informatice care asigură circulatia informatiei şi eliberarea numerarului. Echipamentele electromecanice sunt automatele programabile ATM (Automated Teller Machine), CD (Cash Dispencer) şi automatele de schimb valutar.

Automatul bancar ATM este un echipament pentru eliberarea de numerar sub formă de bancnote, precum şi transferuri de fonduri pentru plăţi de servicii, furnizarea unor informaţii de cont şi consultanta bancara.

Fluxul operaţional pentru eliberarea numerarului este următorul:• introducerea cărtii de plată în nişa pentru carduri;• tastarea PIN-ului (se admite numai o singură greşeală de tastare, la a doua greşeală cardul

se reţine de ATM);• tastrea sumei dorite care nu trebuie sa depăşească limita prevazută;• eliberarea numerarului şi debitarea contului personal de card;• eliberarea chitanţei;• restituirea cărtii de plată.În ceea ce priveşte operaţiunile de plată sau informaţii de cont cele mai frecvente se referă la:• plata facturilor pentru servicii de telefonie, electricitate, gaze etc;• rambursarea ratelor de credite, plata dobânzilor, comisioanelor etc;• obţinerea de extrase de cont şi alte informaţii de cont;• operaţiuni de cash management.Operaţiunile de plăţi la comercianţi reprezintă esenţa cardurilor, înlocuind numerarul sau

cecul cu operaţiuni on-line şi implică o relatie tripartita: comerciant, beneficiar şi bancă. Comercianţii au asigurată plata prin confirmarea primită de la bancă iar beneficiarii s-au achitat de obligaţia de plată în câteva secunde. Echipamentul de la comerciant este de tip EFTPOS (Electronic Funds Transfer at Point of Sale) sau uzual POS.

78004802 produse si servicii bancare

Documents