75157525 evolutia economiei romanesti in perioada interbelica

7/29/2019 75157525 Evolutia Economiei Romanesti in Perioada Interbelica

1/16

Evolutia economiei romnesti n perioada interbelica

Marea Unire din 1918 a creat posibilitati reale pentru folosirea unui potentialeconomic divers creat prin reunirea tuturor bogatiilor n trupul armonios al tarii. Romniantregita n hotarele sale firesti avea o suprafata de 295.049 km2 fa fata de 137.000 km2nainte de 1918 si circa 18.052.000 locuitori fata de circa 8.000.000 locuitori nainte deunire, fiind a opta tara din Europa, dupa numarul populatiei. Romnia era un stat nationalunitar, ntruct majoritatea covrsitoare a locuitorilor erau romni, alaturi de care traiau sialte nationalitati conlocuitoare.

Constituirea statului national unitar romn a marcat nceputul unei noi etape nevolutia economica a Romniei, etapa caracterizata prin cresterea mai rapida a fortelor deproductie, ndeosebi a celor din industrie prin largirea limitelor pietei nationale si sporireaputerii ei de absorbtie. Unirea a dus la ntarirea potentialului economic al tarii, a creatconditiile necesare fructificarii la scara nationala a bogatiilor solului si subsolului, aaccentuat rolul industriei n ansamblul economiei, potentialul industrial crescnd mai

mult dect dublu. n peisajul industrial al tarii au aparut ramuri si subramuri industrialenedezvoltate nainte sau inexistente (industria siderurgica sau industria metalelorpretioase etc.). Pe ansamblul industriei, forta motrice a crescut cu 235%, cele maiimportante progrese nregistrndu-se n industria electrica (429,4%), chimica (320,9%) sialimentara (204%). Reteaua cailor ferate s-a marit de la 4.300 km la circa 11.000 km.

A crescut considerabil suprafata arabila a Romniei, de la 6,6 milioane ha la 14,6milioane precum si patrimoniul silvic al tarii. Suprafata acoperita cu paduri a sporit de la2,5 milioane ha la 7,3 milioane ha.

Legaturile economice traditionale au capatat dupa Unire cadrul geografic - stataladecvat, ceea ce a asigurat pietei nationale o deplina unitate. Provinciile romnesti unites-au ncadrat organic n economia nationala, fapt confirmat de puternica lor dezvoltare

ulterioara, Transilvania recapatndu-si astfel rolul ei istoric n cuprinsul neamuluiromnesc.

Asa cum rostea diplomatul romn N. Titulescu: Romnia nu poate fi ntreagafara Ardeal, Romnia nu poate fi mare fara jertfe; Ardealul e leaganul care i-a ocrotitcopilaria, e scoala care i-a faurit neamul, e farmecul care i-a sustinut viata. ntrentreprinderile si ramurile economiei nationale s-au stabilit legaturi directe, stimulate densesi legile productiei capitaliste, ceea ce a determinat o restructurare si ntregire adomeniilor industriei si agriculturii, a sistemului de transport si comunicatii, s-a maritmasa mijloacelor de productie din fiecare ramura, s-a completat structura interna a unora,ca si a ntregului complex economic national.

Refacerea economiei dupa primul razboi mondial(decembrie 1918 - 1923)

Perspectivele de dezvoltare a tarii, deschise prin Unirea de la 1918 au fost ovreme marcate de urmaririle dezastruoase ale razboiului si de dificultatile intervenite nprocesul de refacere a economiei n primii ani dupa razboi.

1


2/16

Razboiul si ocupatia germana au provocat Romniei imense pagube umane simateriale. Tara a pierdut circa un milion de oameni cazuti victime actiunilor militare,bolilor si suferintelor ndurate, aceste pierderi constituind o reducere cu peste 1/5 dinpopulatia activa a tarii.

Agricultura se afla ntr-o situatie deosebit de grea; la sfrsitul razboiului era

epuizat ntregul stoc de cereale, nct nu se mai putea asigura nici samnta pentru culturisi nici hrana pentru populatie. Ca urmare n tara se manifesta o acuta criza alimentara.Exportul de cereale a fost n 1919 aproape inexistent, fiind necesar sa se importe cerealesi alte produse alimentare pentru acoperirea consumului intern. Situatia ameninta saramna grava, deoarece n 1919 peste 26% din suprafata cultivata cu cereale a tarii aramas nelucrata, n conditiile n care septelul abia atingea 50% din nivelul antebelic.

O situatie grea si complicata a cunoscut industria. n aceasta ramura, distrugerilede razboi, ridicarea de catre ocupanti a utilajelor unor ntreprinderi si uzine, dispersareaaltor ntreprinderi n Moldova si Rusia au condus la scaderea capacitatilor de productieale industriei. La nceputul anului 1919 nu mai functionau dect circa un sfert dinntreprinderi ncurajate de stat, iar productia industriala se redusese la mai putin de 50%

fata de nivelul antebelic. Industria extractiva a petrolului si-a redus productia cu aproape48%, iar cea de carbune cu 55%.Caile ferate, parcul de locomotive si vagoane au suferit serioase distrugeri si

deteriorari. Numarul de locomotive a scazut cu 71%, cel de vagoane de marfuri cu 85%,iar cel de calatori cu 61,5%. Ct priveste transportul rutier, 26% din reteaua de soselenecesita o refacere completa.

Oglindind situatia economica generala, finantele tarii erau, la rndul lordezorganizate, deficitele bugetare fiind considerabile iar puterea contributiva a maselormuncitoare era secatuita de razboi si urmarile acestuia. Circulatia monetara era dominatade o inflatie puternica, determinata de neacoperirea materiala reala a monedei, dereducerea nsemnata a productiei si a fondului comercial de marfuri. S-a produs odepreciere simtitoare a leului pe piata interna, iar pe cea externa cursul valutar a scazutfoarte mult.

Pierderile materiale, recunoscute n mod oficial prin tratatele de pace, au fostevaluate la peste 31 miliarde de lei aur. Daca avem n vedere ca valoarea productieianuale a Romniei nainte de razboi era de 18-2 miliarde lei aur, n numai doi ani derazboi au fost distruse bunuri materiale pentru care a muncit din greu poporul nostru timpde 16 ani.

Aceste nsemnate pierderi materiale au facut ca procesul refacerii economiei sa sedesfasoare lent si sa se prelungeasca pna n 1923.

Industria si transporturile

Romnia nu avea industrii purtatoare ale progresului tehnic, fiind lipsita, deexemplu, de o industrie constructoare de masini. De aceea, n anii imediat urmatori,refacerea principalelor ramuri ale industriei a avut loc n mod inegal, n functie deactiunea unor factori generali, ct si a unor factori speciali. Astfel, industria metalurgicase va dezvolta relativ slab. Ponderea cea mai mare revenea grupurilor de la Resita siHunedoara, care detineau peste 70% din forta motrice ntrebuintata n aceasta ramura.Fata dinainte de razboi, industria metalurgica nregistrase, pe scara ntregii tari, scaderi

2


3/16

nsemnate. n ansamblu, productia ntregii industrii metalurgice se redusese la circa fatade nivelul antebelic.

De asemenea, instalatiile necesare pentru nzestrarea tehnica a diferitelor ramuriindustriale erau procurate n cea mai mare parte din import. n anul 1924, industria

metalurgica acoperea numai 46% din consumul intern de produse metalurgice.nsemnata bogatie forestiera a Romniei a atras n perioada postbelica numeroasecapitaluri pentru exploatarea padurilor si prelucrarea primara a lemnului. Nivelulproductiei n industria lemnului a fost n anii postbelici sub cel dinainte de razboi. Dupa1920 va creste foarte mult productia de cherestea, mobilul acestei dezvoltari constituindu-l n principal, cererea la export a lemnului de constructii, a cherestelei de brad si stejar.

Dintre ramurile industriei prelucratoare, cea mai importanta a continuat sa ramnaindustria alimentara. Fata de nivelul dinainte de razboi, productia industriei alimentarenregistrase o scadere importanta, reprezentnd n 1919 circa 57% fata de anul 1913.Procentul scaderii diferea nsa de la o subramura la alta a acestei industrii. Privind nansamblu evolutia industriei alimentare se poate spune ca pna n 1992 diferitele ei

ramuri au avut de strabatut o perioada grea, dupa care productia ncepe sa se refaca.Industria textila si industria pielariei, desi ramuri cu pondere relativ nsemnata, nu eraucapabile sa satisfaca dect partial nevoile consumului intern.

O dezvoltare importanta, comparativ cu ramurile mentionate a cunoscut industriamaterialelor de constructii avnd n vedere si necesitatile de constructii postbelice nspecial productia de ciment, geamuri, caramizi desi persistau nca multe dificultati.

Se constata ca n majoritatea ramurilor industriei prelucratoare a avut loc, ntr-omasura nsemnata o scadere a productiei n comparatie cu nivelul dinainte de razboi,urmata de un proces de redresare lent si prelungit. La Congresul din 1921 al Asociatieigenerale a inginerilor din Romnia se arata ca productia industriala a tarii era n toateramurile cu mult sub normal, n cele mai multe ramuri productia se situa ntre 30% si50% din cea dinainte de razboi si numai n cteva ramuri peste 50%.

n ce priveste industria extractiva, aceasta prezenta doua aspecte caracteristice: pede o parte o productie multa mai scazuta fata de nivelul antebelic, pe de alta parte ncepnd cu anul 1920o crestere lenta de la an la an. Astfel, productia petroliera, fata deanul 1914 cnd se ridica la 1810 mii tone, scade foarte mult reprezentnd n 1919 numai855 mii tone, pentru a se redresa lent, ajungnd n 1924 la 1850 mii tone, depasind nivelulantebelic. n industria petroliera se ciocneau interesele capitalului strain, dominant naceasta ramura, ale capitalului autohton particular, care lupta sa-si mareasca participatiile,si ale statului, care urmarea sa-si echilibreze, prin export balanta comerciala. Toateacestea explica procesul lent de refacere a industriei petrolului.

Industria carbonifera, ramura importanta a economiei, n continua scadere pna n1920, ncepe sa se refaca, depasind n 1924 nivelul de dinainte de razboi. Restabilirea cuntrziere a industriei extractive a avut influenta asupra refacerii celorlalte ramuriindustriale ca si a transporturilor, domeniu n care se simtea o lipsa acuta acombustibililor.

n primii ani dupa razboi, transporturile, ndeosebi cel feroviar, eraudezorganizate, constituind unul din factorii care frnau procesul redresarii economiei.Portiuni nsemnate de cale ferata erau distruse, iar parcul de material rulant scazuse

3


4/16

serios. Inventarierea cailor ferate din primul an postbelic consemneaza existenta doar a263 locomotive n stare de functionare si a 1304 care solicitau reparatii generale. Pentru aiesi din situatia dificila, statul a trecut la cumpararea de locomotive din strainatate.Paralel cu politica de reparare a vechilor locomotive si de import, s-a facut apel lasocietatea Resita pentru construirea de locomotive, creatie a specialistilor romni. La

fel, numarul vagoanelor de calatori scazuse la circa 1/3, a vagoanelor de marfa la circa1/5. Numeroase poduri si lucrari feroviare au fost distruse, ceea ce facea ca si viteza detrafic sa fie redusa. O parte din nevoile interne de transport a trebuit sa fie acoperite detransportul rutier, efectuat ndeosebi cu tractiune animala.

Procesul refacerii, care ntmpina serioase dificultati, se va ncheia n linii mari nanul 1924, cnd s-a atins nivelul antebelic nprincipalele ramuri de productie. Acest proces de redresare a industriei a avut loc inegalsi s-a prelungit, deoarece n-a avut o orientare bine precizata n politica de industrializarecapitalista. Cercurile conducatoare ale burgheziei au creat un regim legal care safavorizeze dezvoltarea industriei (legea protectionismului vamal din 1921, extinderealegii de ncurajare a industriei din 1912 pe ntregul cuprins al tarii), dar mai ales a

ramurilor n care ele nsele aveau investit capital, cum erau industria usoara si extractiva.Refacerea industriei avea loc n conditiile n care, desi Unirea din 1918 a prilejuitun anumit spor n configuratia de ansamblu a industriei, totusi ea nu a schimbatfundamental structura industriala a tarii.

Industria mare prelucratoare a Romniei continua sa fie reprezentata, n principalde industria alimentara, lemn-hrtie, materiale de constructii, textile, ncaltaminte-pielarie. Aceste ramuri detineau ponderea cea mai nsemnata ntre 64% si 79% dinnumarul total al ntreprinderilor, al fortei motrice instalate, al personalului ocupat sivalorii productiei. Daca privim aceste ramuri n structura lor intern, starea de napoiereindustriala iese si mai pregnant n evidenta.

n industria metalurgica, ntreprinderile siderurgice cuprindeau 2% din numarulntreprinderilor, peste 73% din forta motrice si circa 13% din personal. Alaturi de acesteafigurau nsa puzderia de ateliere mecanice de reparatii 51,1% din totalul ntreprinderilormetalurgice. De altfel, n ntreaga industrie a tarii continua sa ocupe ponderi nsemnateindustria mica si productia mestesugareasca.

Dezvolrea agriculturii. Reforma agrara din 1921

Agricultura Romniei postbelice purta din plin amprenta marilor dificultati lasatemostenire de razboi si ocupatia straina. Aceste dificultati veneau sa amplificecontradictiile sociale pe care agricultura tarii unificate le mostenise din perioadaanterioara razboiului.

n aceste conditii, n fata agriculturii se ridica un sir ntreg de probleme spinoase:redresarea productiei vegetale si animale, refacerea inventarului si a gospodariilordistruse, nfaptuirea reformei agrare promisa taranimii nca dinainte de razboi si careacum nu mai putea suferi amnare.

Privita global, pna n 1922 agricultura tarii noastre n-a reusit sa atinga niveluldinainte de razboi, desi eforturile de redresare n-aulipsit. Dimpotriva, ea a trecut printr-o perioada de ruina si dezorganizare.

4


5/16

Astfel, n ceea ce priveste suprafetele agricole nsamntate desi acestea au mers ncrestere ntre 1919-1922, o parte din terenuri a ramas necultivata. Cum si productia erafoarte slaba, tara noastra a fost nevoita sa importe peste 220.000 tone de cereale siderivate att pentru asigurarea hranei populatiei, ct si pentru nsamntari.

Productia de cereale a Romniei era nca scazuta datorita si randamentului redus

la ha. Pierderile de oameni si de inventar din timpul razboiului si spuneau aici din plincuvntul. n afara de acestea nsa, agricultura noastra continua sa aiba - ca si nainte derazboi - un pronuntat caracter extensiv.

Mari pierderi a provocat razboiul si fondului de animale al tarii. Fata de nivelulantebelic, n anul 1919 septelul reprezenta abia 59%. Restul de 41% s-a pierdut n timpulsi din cauza razboiului. Desi pna la nceputul anului 1922 el va creste pna la 80,2% lipsavitelor n general, a celor de munca n special, se facea nsa simtita, fapt care frna larndul sau procesul de redresare a agriculturii romnesti.

Existau nsa si pierderi ce nu puteau fi recuperate. Din cei peste 800.000 de mortin razboi, imensa majoritate fusesera tarani. La acestia se adauga un mare numar deinvalizi, vaduve si orfani. n plus, jaful ocupantilor si enormele privatiuni din timpul

razboiului au secatuit din punct de vedere fiziologic populatia muncitoare, inclusivtaranimea.Toate acestea faceau ca potentialul ei de munca sa fie mai redus.n conditiile descrise mai sus, gospodariile taranesti simteau nevoia de credit n

vederea refacerii. Desi s-au acordat credite mai mari dect nainte de razboi, acestea nuerau suficiente. Pentru nevoi urgente, taranii mai erau nca nevoiti sa apeleze la camatari.Dar chiar si bancile particulare ce operau n mediul rural percepeau dobnzi ce se ridicaupna la 25%.

n sfrsit, dar nu n ultimul rnd ca nsemnatate, n agricultura Romniei unificatepersista nca nedreptatea n mpartirea pamntului, iar acest lucru, pe lnga ca producea lasate o situatie exploziva, frna nsusi procesul de refacere a agriculturii. De aceea,problema reformei agrare se ridica cu ascutime la ordinea zilei.

Reforma agrara din 1921

Hotarrea de a se efectua o reforma agrara a fost luata nca din iulie 1917, cndParlamentul de la Iasi a nscris n Constitutie principiul exproprierii pentru o cauza deutilitate nationalasi a decis exproprierea n acest scop a 2.000.000 ha n Vechiul Regat.n urmatorii 3-4 ani s-au adus apoi diverse decrete n aceasta problema, paralel cu odisputa aprinsa n jurul conditiilor si proportiilor exproprierii, pentru ca abia n varaanului 1921 sa fie adoptate legile definitivede reforma agrara pentru Vechiul Regat,Transilvania si Bucovina. Desi cuprindeau unele deosebiri de la o zona la alta, principiilepe care s-au ncheiat aceste legi au fost n esenta aceleasi.

Prin legea de reforma agrara se stabilea ca din fiecare proprietate urma sa ramnarespectivul proprietar cu o cota neexpropriabila de 100 ha n regiunile de munte si de dealsi de 150 ha n cele de ses. Aceasta cota putea fi extinsa la 500 ha daca proprietarul aveainvestitii pe mosie (cladiri, crescatorii de vite, instalatii, plantatii). Mosierul avea dreptul,conform legii, sa-si aleaga partea de mosie care sa-i ramna.

Ca urmare a tergiversarii n aplicarea reformei agrare, s-au creat pentru mosieri oserie de posibilitati de a se sustrage pe diverse cai, de la efecte reformei.

5


6/16

Rezultatele finale ale reformei arata ca din 9.242.930 ha ct reprezenta suprafatamosiilor cu peste 100 ha nainte de reforma, au fost expropriate 6.123.789 ha, adica66,2%. Un numar nsemnat detarani au primit pamnt dar, n acelasi timp mareaproprietate mosiereascadesi simtitor diminuata s-a mentinut n continuare.

Inventarul mosiilor expropriate, precum si viile, livezile, terenurile irigate,iazurile erau exceptate de la expropriere. n ceea ce priveste padurile, acestea au fostsupuse unei exproprieri (de mici proportii) numai n Transilvania.

Dreptul de mproprietarire, conform legii de reforma agrara l aveau n primulrnd mobilizatii, vaduvele de razboi, taranii demobilizati, cei cu pamnt mai putin de 5 hasi taranii fara pamnt. Loturile ce se atribuia taranilor erau de doua categorii: loturi demproprietarire stabilite n principiu la 5 ha si loturi de completare, atribuite celor cemai aveau pamnt. Statul nu asigura gospodariilor taranesti creditul si asistenta tehnicanecesara.

mproprietarirea s-a facut prin rascumpararea pamntului mosieresc. Taxa derascumparare se platea diferit de la o regiune la alta. Ea se calcula la valoarea anuala a

arendei nmultita cu 20, sau n unele regiuni chiar cu 40.n general, reforma agrara din 1921 a constituit cu toate lipsurile ei un nsemnatpas nainte n procesul de dezvoltare a tarii noastre. Ea a dat impuls dezvoltariicapitalismului n agricultura. Reforma a micsorat sensibil proprietatea mosiereasca, aslabit puterea economica a mosierimii si a redus rolul jucat de aceasta clasa n viatapolitica si sociala a Romniei. Sumele primite drept rascumparare au permis mosierilorsa-si achite datoriile, sa angajeze mai multa munca salariata.

Circulatia monetara

Perioade de dupa razboi s-a caracterizat pe plan monetar, prin cresterea continua ainflatiei. Astfel, daca la finele anului 1916 circulatia baneasca era de 1.452 milioane lei,la sfrsitul anului 1923 volumul ei total era de 17.917 milioane lei. Fata de 1916 easporise deci, de peste 12 ori. Cea mai mare parte din aceasta crestere s-a datorat apeluluistatului la emisiunea de hrtie-moneda a Bancii Nationale, pentru acoperirea deficitelorbugetare, n special n anii 1920-1921.

Cresterea inflationista a circulatiei monetare a fost nsotita de cresterea preturilorsi deprecierea crescnda a leului n interiorul tarii, precum si de scaderea cursului sauextern.

Astfel, n raport, de pilda cu francul elvetian (moneda vest-europeana cea maiputin afectata de deprecierea postbelica), 100 de lei romnesti erau egali n 1919 cu 11,05franci, iar n 1922 cu numai 2,30 franci.

Acest fapt sporea ponderea reala a datoriilor particulare si de stat contractate nstrainatate, crend greutati suplimentare operei derefacere economica.

Deprecierea interna a leului si-a gasit cea mai pregnanta expresie n crestereagenerala a preturilor, att a celor cu amanuntul, ct si a celor cu ridicata.

Conform datelor oficiale ale Ministerului Industriei si Comertului, indicelepreturilor cu amanuntul din ntreaga tara crescuse la sfrsitul anului 1923 fata de 1914 la2.586%, adica de aproape 26 de ori. Conjunctura inflationista a creat totodata un puternic

6


7/16

decalaj ntre salariile nominale si salariile reale, contribuind astfel la nrautatirea situatieimateriale a celor ce traiau din munca lor.

O alta cauza care a contribuit la starea de haos monetar si la accentuarea inflatiei afost aceea ca, n primii doi ani de dupa razboi, n tara nu circula numai leul emis deBanca Nationala, ci si alte monede, si anume: leul emis n perioada ocupatiei de Bancagenerala, coroanele austro-ungare si rublele, fiecare avnd un curs diferit. Se impuneadeci necesitatea unei unificari monetare. Dar o astfel de masura ntrzia si explicatia nueste greu de gasit. Aceasta diversitate de monezi arata un economist burghez a dat prilejulunor speculatiuni fantastice, burghezia obtinnd astfel mari cstiguri prin speculareadiferentelor de curs.

La un moment dat nsa, acest haos monetar ameninta nsasi interesele burgheziei,mpiedicnd desfasurarea procesului reproductiei capitaliste.

De aceea, n cele din urma a fost efectuata unificarea monetara. Ea a fost dictatade necesitatea unificarii pietei nationale si de cerintele refacerii economice, dar aconstituit n acelasi timp si un prilej pentru afaceri de mari proportii.

Operatiunile de preschimbare au fost facute n 1920-1921. ntre timp nsa, n

Romnia se scursesera, inclusiv prin contrabanda, mari sume de coroane si ruble ce numai aveau putere circulatorie n tarile vecine, unde preschimbarea se facuse mai devreme.n total s-a platit detinatorilor de lei a Bancii generale, coroane si ruble, 7.026 milioanelei, ntreaga suma fiind pusa la dispozitia statului de BNR, prin doua mprumuturispeciale.

Dupa evaluarile economistilor burghezi, paguba adusa economiei nationale prinntrzierea unificarii monetare si prin cursul ridicat la care ea s-a efectuat curs superiorcelui de pe piata s-a cifrat la 3,5 miliarde lei. Statul a facut astfel o pomana de stat en grosn folosul marilor detinatori de coroane, ruble si lei aBancii generale.

Unificarea monetara n-a pus desigur capat inflatiei, ci a contribuit la sporireavolumului de lei aflat n circulatie. Problema lichidarii inflatiei va fi solutionata abia nperioada urmatoare.

Economia ntre anii 1924-1929

Dupa anul 1924 n economia tarii se va realiza o serie de progrese. Va sporinumarul ntreprinderilor industriale si al muncitorilor, va creste capitalul investit si fortamotrica, se va mbunatati nzestrarea tehnica a ntreprinderilor, iar productia va crestensemnat, comparativ cu perioada anterioara, productia vegetala si animala se va ameliorasensibil. Toate acestea vor imprima ca trasatura esentiala a perioadei avntul industrial siva influenta pozitiv dezvoltarea ntregii economii nationale, inclusiv relatiile comercialeexterne ale tarii. Avntul economic de dupa 1924 a fost influentat si de conditiileeconomice externe favorabile. ntre acestea mentionam ndeosebi cererea mereu ncrestere pe piata mondiala de produse romnesti ca petrol, lemn si cereale, precum simentinerea preturilor la materii prime si combustibil pna n 1929, la un nivel relativridicat.

Dezvoltarea mai nsemnata a economiei si ndeosebi a industriei a fost nsotita dentarirea pozitiilor economice ale marii burghezii autohtone si care a dus la accentuareaopozitiei acesteia fata de capitalul strain prin punerea n aplicare a conceptiei de politicaeconomica a PNL, prin noi nsine. Guvernele din acesti ani conduse de liberali (cu

7


8/16

exceptia sfrsitului anului 1926 si prima parte a anului 1927, cnd guvernul a fost condusde generalul Averescu) au elaborat o legislatie economica a carei fundamentare juridicase gasea n Constitutia din anul 1923. Constitutia prevedea ca zacamintele miniereprecum si bogatiile de orice natura ale subsolului snt proprietatea statului si ca laexploatarea acestora se va tine seama de drepturile cstigate. Lipsind pe micii proprietari

de dreptul asupra subsolului terenurilor ce le apartineau, statul putea concesionaexploatarea acestora particularilor, adica marii burghezii industriale. n acelasi timp,burghezia si mosierimea care facusera anterior investitii n lucrari de exploatare asubsolului, beneficiau n virtutea drepturilor cstigatede bogatiile miniere, crendu-si opozitie economica mai solida pentru a se opune penetratiei capitalului strain.

Masurile de politica economica, care au contribuit la crearea avntului economicdupa 1924 pot fi grupate, n general, n trei categorii:- legislatia cu privire la dezvoltarea industriei;- tarife vamale comerciale protectioniste;- politica de finantare si de credit pentru ramurile economiei nationale.

Legislatia industriala s-a concretizat prin adoptarea ctorva legi, dintre care cea

mai importanta a fost legea minelor din iulie 1924. n baza ei statul exercita dreptul deproprietate asupra tuturor bogatiilor miniere ale subsolului. Valorificarea acestor bogatiise facea de catre stat, fie direct, fie prin concesionare. Se prevedea ca se acorda dreptul deexploatare a zacamintelor subsolului, n primul rnd societatilor anonime miniere romne,adica acelora n care cel putin 60% din capitalul social sa fie detinut de cetateni romni;doua treimi din membrii consiliului de administratie, ai comitatului de cenzori, precum sipresedintele consiliului de administratie sa fie cetateni romni. n afara acestor societati,legea mai stabilea ca pot beneficia de dreptul de concesiune si alte categorii de societaticare se obligau ca n timp de 10 ani sa ndeplineasca conditiile stabilite pentru primacategorie de societati. Legea minelor provocat reactii din partea cercurilor financiarestraine care aveau capitaluri investite n industria extractiva a Romniei, cautnd sadetermine statul romn sa nu nfaptuiasca nationalizarea subsolului si a ntreprinderilorminiere (n anul 1925 se modifica procentul de 60% din capitalul social detinut decetateni romni la 50,1%).

Aceluiasi scop de ntarire a pozitiilor marii burghezii autohtone i-a servit si Legeacomercializarii si controlul ntreprinderilor statului adoptata n 1924, prin care seintroduceau n ntreprinderile statului principiile comerciale din ntreprinderile particularede a participa la exploatarea unor ntreprinderi ale statului cum erau Navigatia fluvialaromna, Serviciul maritim romn, C.A.M. sau ntreprinderi care se ocupau cu exploatareageneratorilor de energie (carbuni, petrol, gaz metan, caderi de apa etc.). n conducereaunor asemenea ntreprinderi, 1/3 din numarul membrilor consiliului de administratie eranumita de guvern, restul fiind ales dintre membrii consiliului de administratie, comitet decenzori precum si presedintele, cetateni romni.

Prin legea energiei, tot din 1924, se creau avantaje multiple acelora care-siinvesteau capitaluri pentru producerea energiei electrice hidro si termoelectrice,concesionarul fiind obligat sa rezerve statului o patrime din energia produsa. Deasemenea, prin legea pentru regimul apelor (din 1924) se cerea ntreprinderilor camajoritatea capitalului sa fie autohton precum si presedintele si 2/3 din numaruladministratorilor si cenzorilor sa fie cetateni romni.

8


9/16

Prin toate aceste legi se urmareau preocupari mai ample ale burgheziei pentruvalorificarea resurselor naturale ale tarii, dar n mod deosebit ntarirea marii burgheziiautohtone si obligarea capitalului strain sa tina seama de interesele acesteia. Fara ndoialansa ca burghezia autohtona si apara interesele de grup si nicidecum ale statului, iarvalorificarea resurselor de care dispune tara n-a fost realizata la nivelul cerintelor

economiei nationale pentru o dezvoltare mai sustinuta a acesteia.Tarifele vamale protectioniste. Politica tarifelor vamale a constituit un mijlocimportant prin care burghezia cauta sa apere productia interna de concurenta straina,contribuind n felul acesta la sustinerea procesului de industrializare a tarii. Burgheziaindustriala va cere tot mai mult statului sa intervina n economie si pe calea tarifelorvamale asa cum de altfel procedau si alte tari cu care Romnia ntretinea relatiicomerciale. Pentru a asigura o oarecare stabilitate si a evita consecintele deprecieriimonetare asupra veniturilor bugetare, prin tariful vamal din 1924 se prevedea ca taxele sepercepeau n lei-aur, iar ncasarea lor se facea n lei-hrtie, pe baza raportului de 1 leu-auregal cu 30 lei hrtie, la fiecare 3 luni raportul se schimba n functie de fluctuatiamonetara. Tariful din 1924 era minimal si se aplica tuturor tarilor care aplicau, la rndul

lor, acelasi tarif si clauza natiunii celei mai favorizate. Pentru alte tari tariful era de treiori mai mare dect cel minimal. Acest tarif a influentat nivelul importului, asigurndprotectia articolelor textile, de tabacarie, hrtie etc. egala cu 15-20% din valoare, iarpentru majoritatea produselor importate o taxa de 5-10%. Protectia era nsa insuficientapentru industrie si aceasta cu att mai mult cu ct s-a aplicat ntr-o perioada de puternicainflatie. De aceea, n anul 1926 tariful vamal a fost modificat la insistentele industriasilordin ramurile metalurgica si textila, a caror structura si gama de produse erau schimbatefata de perioada anterioara. S-au adaugat nca alte articole supuse taxelor vamale laimport, iar la articolele textile si metalurgice taxele vamale erau urcate cu 50% pna la100%.

S-a marit si coeficientul de multiplicare a taxelor vamale n aur de la 30, ct a foststabilit n 1924, la 40. n anul 1927 s-a aplicat un nou tarif, cunoscut sub numeleinitiatorului luitariful Manoilescu.

Acesta era minimal pentru tarile care aplicau acelasi tratament Romniei sigeneral taxe vamale superioare cu 50% fata de cel minimal pentru tarile care nuacordau clauza natiunii celei mai favorizate si tariful minimal. Ca si n cazul tarifului din1924, s-au prevazut taxe n aur, care pentru transformarea n lei-hrtie urmau sa fienmultite cu un coeficient de 30 pentru articolele metalurgice si textile si cu 40 pentrucelelalte marfuri importate.

Aplicarea acestor tarife vamale a dus la cresterea gradului de protectie,reprezentnd n anul 1928, de exemplu, 20,7% din valoarea ntregului import fata denumai 4,1% ct reprezentau taxele vamale din valoarea totala a importului n 1922. Totusigradul de protectie al industriei romnesti era insuficient, taxele de import fiind multinferioare celor din Cehoslovacia, Polonia, Ungaria si alte tari cu care Romnia avearelatii comerciale. Cu toate acestea, politica vamala protectionista a avut drept urmareoprirea patrunderii aproape nestingherite pna atunci a marfurilor straine, crend avantajeburgheziei pentru dezvoltarea productiei autohtone.

n conditiile penuriei de capitaluri pe piata interna, statul a intervenit direct prinsprijinirea dezvoltarii industriei pe calea finantarii, a acordarii de credite n volum multmai mare dect n anii anteriori.

9


10/16

n acest sens, n anul 1923 a fost nfiintata Societatea nationala de creditindustrial, la al carei capital participa statul si Banca Nationala. Scopul bancii erancurajarea industriei mari prin acordarea de credite si nlesnirea mobilizarii creantelorindustriale prin reescontarea la Banca Nationala. Activitatea acestei noi banci a avut oimportanta deosebita n impulsionarea dezvoltarii industriei autohtone. Rolul ei n

creditarea industriei a crescut destul de repede, de la finantarea a numai 5% din totalulntreprinderilor marii industrii prelucratoare n anul 1924 la 12% n anul 1928,ntreprinderi a caror productie reprezenta circa 31% din totalul productiei industriale.Acelasi rol de sprijinire a industriei l-a avut si Banca Nationala, care acorda credite, fiedirect, fie prin intermediul societatii nationale de credit industrial. n 1928 volumulcreditelor acordate industriei de catre Banca Nationala reprezenta 32% din totalulportofoliului ei.

Dezvoltarea industriei

Dezvoltarea mai accentuata a industriei, dupa 1924, a avut loc pe baza structuriiindustriale mostenite din anii anteriori. Fata de perioada antebelica se constata, peansamblu, o crestere a ponderii industriei mari n productia industriala a tarii (circa 80%)concomitent cu o dinamica a celei mici si mijlocii. De asemenea, desi, productiaindustriei extractive a nregistrat un spor mai mare dect cea a industriei prelucratoare, nanul 1928 constatam ca ntietatea apartinea tot industriei prelucratoare, productiaindustriei extractive fiind de 5 ori mai mica.

n cadrul industriei extractive primul loc l ocupa industria petrolului care singuradetinea 2/3 din ntreaga ramura miniera a tarii.

Schimbari semnificative apar n industria prelucratoare n sensul cresterii ponderiiindustriei grele, de la 27% la 37% n productia totala a industriei prelucratoare. Ramuraindustriala care a progresat cel mai mult a fost industria metalurgica. Au fost nfiintatenoi ntreprinderi mari cu procese tehnologice complexe cum erau uzinele MalaxadinBucuresti, fabricile de la Copsa Mica, Cugir, I.A.R. din Brasov. Dezvoltarea metalurgieia fost stimulata de necesitatile mari de produse metalurgice ale economiei. Cu toataaceasta crestere metalurgia continua sa ocupe un loc de mica importanta cu mult n urmaaltor ramuri industriale. n 1928 ea dadea o valoare a productiei de circa doua ori maimica dect industria alimentara.

Ramurile industriei usoare, n primul rnd industria alimentara, textila si pielarieidetineau mpreuna ponderea cea mai mare n valoarea productiei industrialeprelucratoare. n cadrul acestor ramuri, pozitia fruntasa, o ocupa n continuare, industriaalimentara, desi se constata o oarecare diminuare a ponderii ei. Ct priveste industriatextila, aceasta si-a sporit an de an participarea la productia industriala a tarii.

Pna n 1925 industria lemnului a fost n plina ascensiune, dupa care curbaparticiparii ei la productia totala ncepe sa scada, nemairevenindu-si n toata perioadainterbelica. si mentine o pondere relativ mare, n ansamblul productiei, industriachimica, datorita faptului ca o nsemnata parte a productiei ei era data de rafinariile depetrol.

10


11/16

n ceea ce priveste nzestrare tehnica a industriei romnesti se constata aceeasinapoiere, daca avem n vedere, de exemplu, ca n anul 1928 n industria alimentarapentru un lucrator reveneau 5,3 CP, iar n industria metalurgica doar 2,3 CP.

n ntreprinderile industriei metalurgice ncep sa se produca material rulant profitcaile ferate, ntre care locomotive, vagoane de calatori si de marfuri, cisterne pentru

transportul petrolului etc. Ct denensemnata era ramura constructoare de masini reiese din faptul ca aceasta ntrebuintadoar 1,6% din ntreaga cantitate de forta motrice a industriei metalurgice, ceea cedemonstreaza ca Romnia continua sa ramna o tara dependenta de tehnica din tariledezvoltate industrial. ntre diferitele ramuri industriale existau inegalitati n dotarea cuechipament, n aprovizionarea si asigurarea cu forta de munca calificata. Alaturi de ctevantreprinderi caracterizate printr-un grad nalt de concentrare a productiei, functionau unnumar foarte nare de ntreprinderi ramase cu totul n urma sub raport tehnic si tehnologic.

Structura necorespunzatoare a industriei era nsotita de imposibilitatea, cu uneleexceptii, a asigurarii consumului de produse industriale cerute pe piata interna. n acesti

ani productia industriala autohtona acoperea necesitatile interne n proportie de circa60%. Sub aceasta medie se ascundeau nsa mari inegalitati pe ramuri si subramuri si, nacelasi timp, aceasta acoperire era realizata n conditiile unui nivel scazut al consumuluipe locuitor. Agricultura beneficia ntr-o masura redusa de produse industriale, era lipsitade ajutorul industriei pe linia nzestrarii cu unelte si masini agricole.

Slaba dezvoltare a industriei ca si posibilitatile de import reduse faceau ca n taranoastra consumul produselor fabricate sa fie foarte scazut situndu-ne, sub acest aspect,printre tarile cele mai napoiate din Europa. Calculat la preturile anului 1928, n marcigermane, consumul pe locuitor n Romnia era de79, n timp ce n Elvetia era de 622, nAnglia de 609, n Germania de 550, n Franta de 547, n Ungaria de 192, n Iugoslavia de141. n anii 1924-1928 consumul anual pe locuitor era n tara noastra de 5 kg zahar, 0,24kg conserve, 0,28 litri bere, 0,62 kg bumbac, 9,8 kg produse laminate, 5,7 kg lemnconstructii, 2 kg ciment etc.

Romnia cu toata dezvoltarea industriei, continua si n aceasta perioada sa ramnao tara cu o structura predominant agrara. Astfel, din populatia activa n industrie eraangajata n anul 1929 doar 10% n timp ce n agricultura lucra 78%. Aceeasi concluzie seimpune daca avem n vedere ca industria contribuia, n acelasi an, la venitul national cunumai 39 miliarde lei, iar agricultura si silvicultura cu 84 miliarde lei.

Industria participa la produsul social n proportie de 34,6% si cu o pondere de22% n venitul national, ceea ce confirma aprecierea de tara cu economiei predominantagrara.

Dezvoltarea agriculturii

Sectorul dominant al economiei punea si n aceeasi ani amprenta marilordificultati postbelice refacerii lente ca si amplificarii contradictiilor social-economice dinlumea satelor. Agricultura se caracteriza prin dezvoltarea mai sustinuta a capitalismului,proces impulsionat de consecintele reformei agrare din 1921. De fapt, reforma agrara afost declarata nfaptuita n anul 1926. Marea proprietate mosiereasca mai detinea nca19,5% din ntreaga suprafata agricola a tarii, ceea ce explica ramnerea n continuare a

11


12/16

ramasitelor semifeudale. n acelasi timp, analiza structurii proprietatii taranesti arata cadiferentierea taranimii s-a accentuat. Patura nstarita a acesteia detinea n 1927 circa 16%din suprafata arabila, taranimea cu pamnt ntre 5-10 ha fiecare gospodarie circa 11%,restul pamntului fiind detinut de mica proprietate. Numarul gospodariilor taranesti farapamnt se ridica la aproape 700.000.

Lipsa sau insuficienta pamntului pentru cultura obliga nsa un numar nsemnat degospodarii sa practice relatiile de dijma. Pe de alta parte, lipsa inventarului agricol, acreditelor si povara impozitelor aveau consecinte negative asupra economiei rurale.

n ceea ce priveste suprafata arabila si structura culturilor reiese ca suprafatansamntata cu cereale ocupa o pondere cuprinsa ntre 85-87% dupa care urmausuprafetele destinate fneturilor cultivate si plantelor industriale. n cadrul culturilorcerealiere au crescut mai mult suprafetele nsamntate cu porumb, orz si ovaz. Cresterinsemnate se constata si n privinta suprafetelor nsamntate cu plante alimentare si planteindustriale.

Daca suprafetele nsamntate cunosc cresteri constante, productia nu a nregistrataceeasi evolutie, nregistrndu-se variatii mari de la un an la altul (n crestere pna n 1926

apoi n scadere si din nou n crestere din 1929). Datorita slabei nzestrari tehnice si ainsuficientei folosiri a metodelor agricultura-tehnice avansate, agricultura se regasea ntr-o accentuata dependenta de factorii naturali.

Caracterul napoiat al agriculturii iese mai clar n evidenta daca cumparamrecoltele obtinute cu cele realizate din alte tari cu posibilitati comparabile. n timp ceRomnia obtinea n 1925 circa 860 kg gru la ha, n Iugoslavia si Ungaria s-au obtinutcte 1.260 kg, iar n Bulgaria 1.320 kg. Aceleasi discrepante se ntlneau si n privintaaltorculturi.

Desi tara noastra dispunea de conditii naturale optime pentru cresterea animalelor,datorita procesului de saracire a taranimii, a lipsei creditelor pentru gospodariile taranesti,septelul a scazut continuu.

La sfrsitul perioadei agricultura Romniei, ca si a altor tari, a fost cuprinsa de ocriza de supraproductie manifestata prin scaderea preturilor la produsele agricole crizacare se va prelungi pna la al doilea razboi mondial.

Consecintele crizei economice din anii 1929-1933 asupra economiei RomnieiRomnia facnd parte din sistemul mondial al economiei capitaliste a fost si ea

lovita de criza economica dintre 1929-1933. Ca si n celelalte tari capitaliste, n Romniacriza a cuprins toate ramurile de activitate: industria, agricultura, comertul, finantele,circulatia monetara, sistemul bancar, cu toate consecintele sale nefaste. Declansata maiputernic la mijlocul anului 1929 n industrie, criza a fost agravata de o serie de factoriinterni si externi.

n rndul factorilor interni care au dus la agravarea crizei, mentionam n primulrnd, predominarea n economia Romniei a unei agriculturi ramase n urma, care ocupa78% din populatia activa a tarii si n care se mentineau nca ramasite feudale. Singuracest lucru era de natura sa agraveze criza, n conditiile decalajului dintre preturileproduselor industriale si cele agrare n favoarea primelor.

Implementarea crizei industriale cu cea agrara, care a nceput nca din 1928, acontribuit si mai mult la agravarea crizei. Puternica scadere a preturilor produselor

12


13/16

agricole a avut consecinte deosebit de grave pentru economia nationala. Existenta unuivolum mare de mprumuturi facute de taranime la banci si camatari nainte dedeclansarea crizei si care trebuiau platite n conditiile preturilor scazute n care taranii sivalorificau produsele, a constituit un alt factor de agravare al crizei.

Un al doilea factor intern, care si-a adus contributia la agravarea crizei economice

n Romnia, l-a constituit nivelul scazut de trai al populatiei, nivelul cobort al salariilormuncitorilor si al cstigurilor taranimii muncitoare, ceea ce s-a repercutat n reducereaconsiderabila a puterii de cumparare si a pietei interne n perioada crizei.

ntre factorii care au agravat criza din Romnia a fost si scaderea catastrofala apreturilor produselor romnesti ce se exportau, n timp ce preturile produselor importatede tara noastra s-au mentinut la un nivel relativ ridicat. nrautatirea conditiilor comertuluiexterior al Romniei s-a resimtit, ca urmare a structurii sale (predominarea la export acerealelor si petrolului, iar la import a produselor fabricate industrial).

Detinerea unor pozitii deosebit de puternice de catre capitalul strain n economiatarii, ndeosebi n industria extractiva, volumul mare al datoriei publice externe sianuitatile extrem de grele pentru bugetul de stat sporite ca urmare a mprumutului destabilizare din 1929 ca si a mprumuturilor externe din primii doi ani ai crizei

aconstituit unul dintre factorii externi de agravare a crizei n tara noastra. Starea de

dependenta economica si politica a tarii fata de monopolurile internationale s-a adnci.

Criza n industrie

nca de la nceputul anului 1929 n unele ramuri ale industriei tarii au aparutfenomene de criza de supraproductie. Indicii cantitativi ai productiei de fier, otel, huila,sare etc. au marcat importante scaderi, indicii preturilor fontei, cuprului, petrolului,lignitului etc. de asemenea, au cobort, n timp ce n depozite cresteau stocurile demarfuri ce nu puteau fi desfacute pe piata.

ncepnd de la jumatatea anului 1929 criza s-a dezvoltat cu violenta, cuprinzndrnd pe rnd ramurile industriei tarii. Ca urmare, att indicele general cantitativ alproductiei industriale, ct si cel valoric au nregistrat scaderi importante.Examinarea dinamicii productiei industriale scoate n relief o nsemnata scadere aproductiei pe ansamblul industriei n anul 1932 fata de anul 1929. Scaderea cantitativa aproductiei a fost deosebit de mare la industria prelucratoare cuprinznd majoritatearamurilor marii industrii din Romnia ca si la industria ce reunea monopolurile de stat(sare, tutun, chibrituri, explozivi etc.).

n ceea ce priveste indicele productiei pe ntreaga industrie extractiva, acesta eraridicat datorita cresterii mari a productiei de petrol, deoarece n celelalte ramuri aleindustriei extractive (carbune, minereuri feroase si neferoase) productia a scazut.

Din punct de vedere valoric, scaderea productiei a fost deosebit deimportanta, cu mult mai mare dect reducerea cantitativa, ca rezultat al scaderii nsemnatea preturilor. Pe ansamblul industriei, valoarea

13


14/16

productiei a scazut n aceeasi perioada cu 42,2%. Examinarea evolutiei indicilorproductiei pe ramuri ale industriei si pe marfuri arata scaderi deosebit de mari laprincipale produse.

Odata cu izbucnirea crizei din industrie n 1929, criza agrara s-a adncit enorm.Indicele preturilor produselor agricole a scazut de la 100 n 1929 la 44,9 n 1933. De la

109 miliarde de lei n anul 1929 valoarea productiei agricole vegetale a scazut la numai48,6 miliarde lei n 1933 (desi cantitativ productia a fost mai mare dect n 1929).Criza agrara a cuprins toate ramurile agriculturii; productia cerealiera de plante

tehnice, pomicultura, viticultura, zootehnia etc. Structura agriculturii Romniei,predominant cerealiera, a agravat consecintele crizei agrare, mai puternice n aceastaramura.

n acelasi timp, scaderea preturilor a avut consecinte mult mai grave pentru taranoastra, dat fiind faptul ca, costul de productie al cerealelor romnesti era mai urcat dectal tarilor cu o agricultura capitalista dezvoltata. Ramnerea n urma din punct de vederetehnic a agriculturii noastre, productivitatea scazuta a muncii, cheltuielile mari alegospodariilor taranesti provocate de dobnzi mari, de renta funciara ridicata, dijma,

preturile ridicate ale marfurilor industriale, impozitele mari etc. mpovarau cu multcosturile produselor agricole din Romnia.n acelasi timp, ca urmare a obligatiilor sale de a achita datoriile mari contractate

pe piata externa de a-si crea disponibil de devize necesar platii importului, a acoperideficitele balantelor de plati etc. statul a dus o politica de fortare a exportului de cerealen anii1929-1933, chiar la preturi extrem de scazute.

Prin scaderea preturilor produselor agricole, criza a determinat o scadere apretului pamntului si a arenzilor, dar aceasta scadere a fost mai mica dect a preturilormarfurilor agricole, ceea ce a agravat situatia gospodariilor agricole ale taranimii.Mentinerea unui nivel relativ ridicat n raport cu cel al produselor agricole al preturilorpamntului si al arenzilor arata tendinta mosierimii de a arunca pe spatele taranimiimuncitoare greutatile crizei agrare.

Criza agrara a dus la accentuarea procesului de degradare a agriculturii romnesti.Aceasta s-a manifestat prin: reducerea folosirii masinilor agricole, scaderea septelului si acalitatii lui, calitatea inferioara a lucrarilor agricole, n anii 1929-1933, procesulsuprafetelor ocupate de culturile de plante tehnice, de pomi fructiferi si livezi a scazut.

O buna parte din inventarul de unelte agricole folosite n gospodariile taranesti erade calitate inferioara si rau ntretinut. Micii producatori lipsiti de mijloace pentrurefacerea utilajului erau nevoiti sa apeleze la unelte de munca care erau de mult scoasedin uz.

Lipsa de unelte si utilaje agricole se facea resimtita nu numai la culturile de cmp,dar si ntr-o asemenea ramura intensiva cum este viticultura.

n conditiile crizei agrare, oferta de brate de munca n agricultura a crescnd,salariile muncitorilor scaznd, mosierii si chiaburii gaseau mai convenabila folosireamuncii manuale dect utilizarea masinilor agricole. Consumul de unelte si masini agricole(import si productie interna) a scazut puternic: de la 5,7 mii tone unelte si 11,3 mii tonemasini agricole n 1929, la 3,2 mii tone unelte si 1,5 mii tone masini agricole n 1933.

Efectivul de animale a scazut n anii 1929-1933 la taurine, ovine si porcine.

14


15/16

Desi agricultura Romniei avea mare nevoie de ngrasaminte azotoase, datoritaculturii excesiv cerealiere si mai ales culturii de porumb, productia si consumul dengrasaminte azotoase era extrem de reduse. n anul 1927 s-au consumat doar 900 tonesuperfosfatadica abia 1 kg ngrasaminte chimice pe ha de teren arabil. Chiar si folosireagunoiului de grajd ca ngrasamnt era redusa, lucru scos n relief de o ancheta speciala

efectuata n anul 1927.Regrese nsemnate au nregistrat n anii agrare si metodele folosite n cultivareapamntului. Nu se mai practica dezmirisitul ndata dupa secerat, lasndu-se miristilepentru pasunat pna toamna trziu ceea ce dauna lucrarii pamntului se practica osingura aratura n loc de doua, aratura este superficiala, se practica semanatul prinmprastiere si nu cu semanatoarea etc.

Ca urmare a accentuarii procesului de degradare a agriculturii Romniei n aniicrizei agrare, productia medie obtinuta la principalele culturi a fost scazuta. Astfel, nceea ce priveste productia medie anuala de gru n anii 1925-1929 Romnia se aflanaintea Spaniei, Greciei, Portugaliei, pentru ca n anii 1930-1934 sa fie n urma Spaniei,Portugaliei.

Daca n anii 1925-1929 Romnia ocupa locul al XI-lea n cadrul tarilor europenen ceea ce priveste productia medie de porumb la ha n perioada 1930-1934 ea a ajunspe locul al XIII-lea depasind numai Grecia, Polonia si Portugalia.

Criza n domeniul creditului a fost agravata de legaturile strnse ntre unele bancimari din tara noastra si unele banci din strainatate care au redus creditele, au retrascapitalurile din Romnia etc.

Datorita insolventei multor debitori ai bancilor, acestea au trecut la masuriexcesive de restrngere a creditului, inaugurnd o politica de cereri de garantii specialepentru cel mai mic credit acordat.

Banca Nationala si-a redus mult operatiunile de acont, urmarind lichidareaplasamentelor si mentinnd un acont ridicat de 9%, ceea ce a influentat ridicarea pe piataa dobnzilor.

Cu deosebire n acest sector iese n evidenta politica dusa de banci att cele cucapital strain ct si cele cu capital romnesc de a arunca pe sapatele oamenilor munciigreutatile provocate de criza, nu numai direct prin nerestituirea micilor depuneri ca siindirect, prin trecerea datoriilor lor mari pe seama bugetului statului.

Un exemplu graitor n acest sens este cel al Bancii Marmorosch Blank. Aceastabanca cu capital strain aflata de fapt n stare de faliment nca din 1930, a primit din parteaBancii Nationale sume foarte mari cu titlu de reescont pentru creante n cea mai mareparte fara valoare reala (ale unor debitori insolvabili). Astfel, ntre 31 decembrie 1930 si26 octombrie 1931, data la care Banca Marmorosch Blanka cerut sa i se admita datpreventiv reescontul ei la Banca Nationala a crescut de la 247 milioane lei la 1,8 miliardelei, majoritatea cambiilor predate BNR (n suma de peste 1 miliard) erau Portofoliuputred, cambii semnate de Banca industriala, creatie a Bancii Marmorosch Blank si carenu aveau acoperite. La rndul sau BNR a transmis acest portofoliu putred statului romn.n afara de acestea BMB a mai primit din partea BNR, n aceeasi perioada, un mprumutde 750 milioane lei, ca sa aiba de unde restitui aceasta suma, BMB a primit din parteastatului concesiunea distribuirii tutunului si Tigarilor (monopol al statului). ntructaceasta concesiune facuta de stat societatii Discom (creatie a BMB) aducea beneficii mariDiscom a preluat datoria de 750 milioane lei de la BNR pentru a plati n 14 ani, iar BMB

15


16/16

s-a ales astfel cu un profit de 750 milioane lei n dauna statului, respectiv acontribuabililor.

Acesta este doar un exemplu. "Portofolii putrede" au fost preluate n suma demulte milioane de lei de catre BNR si apoi trecute statului si de la alte banci ca: BancaFranco-Romna, Banca sindicatelor agricole Ialomita, Banca de scont din Bucuresti,

Banca generala a Tarii Romnesti, Banca Agricola, Banca Victoria din Arad etc.Actiunea nefasta a capitalului strain din sistemul bancar n perioada crizei estescoasa n relief si de retragerea masiva, fuga din tara a unor nsemnate capitaluri straineprin intermediul bancilor. Astfel, circa 18 miliarde lei au luat drumul pietelor straine,agravnd situatia balantei de plati a Romniei.

n acelasi timp, capitalul strain a profitat da conjunctura creata de criza pentru arealiza noi cointeresari n domeniul bancar; astfel,capitalul german (prin Dresdner Bank) a nfiintat n octombrie1929Societatea bancara Romna cu sediul la Bucuresti si cu filiale la Arad, Deva, Timisoara siBrasov.

Concentrarea si centralizarea capitalului n banci au facut progrese nsemnate n

anii crizei economice din 18929-1933. n timp ce numarul bancilor societati anonime ascazut cu 20% n 1933 fata de 1928, capitalul a ramas acelasi. BNR a capatat un rol totmai important, cu deosebire prin monopolul mijloacelor de plata n strainatate si controluldevizelor.

16

75157525 evolutia economiei romanesti in perioada interbelica

Documents