Cnd am t\cut [i-am a[teptat ca lama cu]itului s\-mi retezegtul, Hans a vorbit, calm [i r\spicat:

M\i, pop\ prost, ai mai mult curaj dect minte [imie-mi plac oamenii curajo[i, pentru c\ nici mie nu mi-eteam\ de nimic, nici m\car de Dumnezeu. Voiam s\ v\ iaugtul la to]i [i s\ m\ distrez pri vindu-v\ cum muri]i ca oturm\ de vite. Dar ]i promit, [on to ro gule, c\ v\ iert [i petine, [i pe ceilal]i, dac\-mi vei explica un lucru, n a[a felnct s\-l n]e leg [i eu, un ]\ran f\r\ carte. Dac\ nu, v\omor. Te prinzi?

Sim]eam fierbin]eal\ n tot corpul. A[ fi vrut s\-i spunnu, c\ nu vreau s\ intru ntr-un asemenea joc al nebuniei,dar puteam oare s\-mi las fra]ii de izbeli[te dac\ aveauvreo [ans\ s\ scape?!

Am dat din cap. Nimeni nu mai vorbea, to]i erau cusufletul la gur\. ~mi aduc aminte c\ unul dintre tlhari luaseun dumicat dintr-un nap fiert [i r\m\sese a[a, cu el n gur\,f\r\ s\-l mai mestece. Ne priveau cnd pe mine, cnd peHans cel Nebun, ncercnd ca mintea lor s\ priceap\ ce se ntmpl\.

Uite care-i ntrebarea, p\rin]ele, a nceput nebunul,ss ind ca un [arpe. Aveam dou\zeci de prim\veri, eramserv pe mo[ia Goriche, mi pl\team d\rile, mergeam labiseric\, iar la iarmaroc nimeni nu era mai vesel [i maiviteaz ca mine. Am luptat pentru seniorul meu de cte oria fost nevoie, [i-odat\ era s\ [i mor.

{i-a ridicat haina [i mi-a ar\tat o cicatrice urt\ [i prostvindecat\ care-i br\zda pieptul [i um\rul n dreapta. Pem\sur\ ce vorbea, clipea tot mai des din ochi [i vocea idevenea tot mai rea.

A venit vremea s\ m\-nsor [i aleasa mea era maifrumoas\ dect bobocii de floare prim\vara doar cndprivea spre mine ncepeam s\ tremur, [i toate nop]ile ovisam doar pe ea. Am cerut-o dup\ datin\ de la p\rin]i [i

70 Eugen Ovidiu Chirovici

am ridicat o cas\1. La soroc, mi-a n\scut un b\iat voinic [is\n\tos, [i nici nu sim]eam oboseala muncii [i nedreptateavie]ii. Pentru mine, iernile erau prim\veri [i verile cu ar[i]\a[ijderea, n casa luminat\ de domni]a mea [i de fiul meu.Ai n]eles, p\rin]ele? {i nimeni nu-mi spunea Hans celNebun, ci Hans cel Frumos. Au trecut r\zboaie [i boli,oamenii s-au slu]it [i le-au c\zut degetele de la mini [i dela picioare2, dar casa noastr\ era parc\ p\zit\ de Cel de Sus,n care eu credeam, [i la m\n\stire duceam chiar mai multdect se cuvenea: gr\un]e, porci [i vreascuri. {i-odat\,p\rin]ele, am prins cu capcana un iepure gras [i mare, [idomni]a mea a f\cut o toc\ni]\ pe cinste. Dar cineva av\zut capul [i pielea animalului, [i m-a turnat la mo[ie3. Auvenit trei solda]i, m-au pus n fiare [i m-au dus la conac.{tiam c\ am gre[it [i-am suportat treizeci de lovituri debici, care pe altul poate c\ l-ar fi omort deja. Mncasemun iepure, p\rinte!!! Un iepure, cu domni]a mea [i copilulmeu care mnca pentru prima oar\ carne!!! Mo[ierul s-asup\rat tare pentru c\ nu am plns [i nu m-am v\itat cumera obiceiul, rugndu-l s\ m\ ierte pentru c\ nu aveam s\mai fac. M-a tot canonit vreo cteva zile, ca pe-un cine,doar-doar m\ vede plngnd.

Le[urile z\ceau n soare. Hans cel Nebun vorbea maideparte.

A doua moarte 71

1 Cuplul c\s\torit `[i f\cea mo[ia proprie, dac\ de]inea p\mnt, sau lua`n arend\ o proprietate, dac\ nu avea. Dar locuia separat, deci `[i ridica pro-priul bordei.

2 Este vorba de lepr\, boal\ r\spndit\ `n tot timpul Evului Mediu, cvasi -e radicat\ ast\zi. Al\turi de cium\, lepra era socotit\ cea mai grav\ boal\.

3 Numai seniorul de]in\torul p\mntului avea dreptul de a vna pedomeniul s\u. Cum hrana timpului era s\rac\ `n proteine, tenta]ia braconaju-lui era maxim\, a[a c\ pedepsele erau foarte aspre. Poporul ura att de multacest privilegiu, `nct dreptul senio rial de vn\toare a fost primul desfiin]atde revolu]ionarii francezi de la 1789.

{i-ntr-o noapte, am avut o vedenie. Se f\cea c\ unuria[ ro[u ca focul [i acoperit tot cu o blan\ deas\, ca deurs, a venit [i mi-a spus:

Hans, tu zaci aici, iar domni]ei tale i e tare r\u. Dac\rup lan]urile astea [i te las s\ pleci, mi vei fi sclav [i veiface ce-]i spun?

Sufletul meu este al Domnului, am r\spuns, p\rin]ele,a[a cum m-a]i nv\]at VOI! Dar namila nu s-a l\sat.

{i unde este El acum?! Nevasta [i copilul ]i suntmunci]i [i tu e[ti n fiare pentru c-ai mncat un pr\p\dit deiepure! Las\-m\ s\ te eliberez [i s\-i aju]i.

M-am gndit un pic [i-apoi am zis c\ nici un om dinlume nu-[i poa te l\sa nevasta [i copilul n miniledu[manului, indiferent de pre].

{i uria[ul a rupt lan]urile [i-a disp\rut, [i m-am trezitdeo da t\ n p\dure, lng\ mo[ie, cu resturile de lan]uri nc\atr nndu-mi de glezne [i mini, alergnd n noapte sprecasa mea.

Am ajuns [i totul p\rea-n ordine, porcii dormeau ncocin\ [i g\i nile-n cote], dar ceva nu era-n regul\ nici uncine nu se gu du ra pe lng\ mine [i-am v\zut le[ul unuiadintre ei n ntune ric, lng\ intrare, str\puns de suli]\. Amintrat, [i-o clip\ am spe rat c\ totul e bine: domni]a mea[edea cu pruncul n bra]e, pe la vi]a de lng\ cuptor, [i-lleg\na a[a cum f\cea de obicei. Nici n-am v\zut c\-n cas\totul era r\v\[it. Am alergat s\-i mbr\]i[ez, s\-i strng lapiept, dar privirea ei m-a nghe]at pe loc nu mai era ni -mic acolo, doar un ru nesfr[it de team\, durere [i ru[ine.Maria mea nu mai era acolo, iar pruncul [edea ntr-un felstraniu, cu capul mult pe spate, ca un vrcolac, [i eraalb-alb la fa]\, iar inima mi s-a oprit n piept. Iar apoi ea avorbit, cu o voce parc\ din alt\ lume:

Pentru mine ai fost rig\ [i-mp\rat, iubitul meu. Nicicu gndul, nici cu fapta nu ]i-am gre[it cu nimic. Ru[inea

72 Eugen Ovidiu Chirovici

pe care am p\]it-o de la solda]i nu o va [terge nimic [izilnic voi vedea n ochii t\i lucrul acesta. Mi-am v\zutpruncul murind [i inima unei femei e prea mic\ pentru caaceast\ fapt\ s\-ncap\-n ea.

O ascultam amu]it. {tii ce-ai de f\cut, Hans. S\-]i iei via]a singur e

un p\cat.Nici nu [tiu cnd am sugrumat-o. A murit f\r\ un

suspin, n m br\ ]i[area mea. I-am pus pe amndoi pe lavi]\,frumos, cu minile pe piept. Copilul mirosea nc\ a lapte,a[a cum miros copiii. Am dat foc la tot [i-am plecat. Mainti la mo[ie, apoi n lume. De-atunci tot dau foc [i omor,[i uria[ul cel ro[u [i p\ros mi c\l\uze[te bra]ul. Nu m-anfrnt nimeni, nici m\car nu m-a r\nit. Iar cnd o umbr\de mil\-[i face loc n mine, mi aduc aminte de lavi]a pecare [edeau so]ia mea chinuit\ [i moart\ [i ngera[ul meu.

Mi-am ncheiat povestea, pop\ prost, [i caut\ s\-miexplici tu de ce Domnul t\u a l\sat s\ se ntmple una caasta, de ce un om a trebuit s\ pl\teasc\ att de multpentr-un iepure [i care-i calea Lui ast\zi? De ce Domnul af\cut o lume-n care seniorii fac ce vor, iar ]\ranii sunt ca animalele?

N\du[isem n soarele dup\-amiezii, iar [oldul meubeteag m\ durea r\u de tot.

Ce s-a-ntmplat la mo[ie a fost un lucru r\u [i, f\r\jude], nimeni nu este pedepsit de un senior drept, i-amr\spuns, alegn du-mi cu grij\ cuvintele. F\r\ ndoial\ c\mo[ierul va pl\ti greu fapta lui n ochii Domnului [i nu vafi iertat cnd vremea va sosi...

Guraaa!!! a r\cnit Hans ca o fiar\, [i-am amu]it. Apoia revenit la tonul normal [i-a continuat calm: E[ti un idiotca to]i ceilal]i, p\rin]ele. Cuvinte f\r\ rost, n[irate cam\t\niile cu care v\ juca]i, ca m\rgelele muierii desfrnate.Pe mo[ier l-am pedepsit eu [i a[a o s\ fac cu to]i. {i dac\

A doua moarte 73

exist\ Dumnezeu [i-o judecat\ dreapt\, domni]a [i prunculmeu sunt n rai acum [i le e bine, iar eu o s\ merg f\r\team\ n fa]a Lui, o s\-L privesc n ochi [i-o s\-I spun c\eu sunt Hans cel Nebun care [i-a r\zbunat so]ia [i copilul,[i-o s\ m\ arunc eu n smoala clocotit\ [i-o s\ fac tumbe,p\rin]ele, printre draci!!! Na, acum ce mai ai de zis? Maivrei s\-mi salvezi sufletul nainte s\ te omor?

Nimeni nu poate gre[i pentru totdeauna [i mereuexist\ cale de ntoarcere la cele sfinte, Hans, cu condi]ia s\te poc\ie[ti [i s\-]i recuno[ti p\catele.

Bine, p\rin]ele, atunci hai s\-]i spun. O s\ te fierb deviu, pe tine [i pe ceilal]i, ntr-un cazan, [i, cnd e[ti gata s\mori, o s\ te frec cu urzici pn\-]i voi jupui toat\ pielea. Pevreo doi o s\-i vr n ]epu[e [i-o s\-i coc la foc mic, vreodou\ zile, de-or s\ vad\ cu ochii lor cum li se desprindecarnea de pe oase ca la mieii la pro]ap. O s\ le scot ochii[i-o s\ le smulg limbile, o s\-i pun s\ se m\nnce ntre ei.Mai vrei s\ m\ salvezi, p\rinte?

Da, i-am spus.Dintr-odat\, nu-mi mai era fric\ deloc, indiferent ce

ndruga despre caznele la care avea s\ ne supun\. Pentrumine, Hans cel Nebun nu mai era dect un suflet r\t\cit [i-lsim]eam mai singur [i mai speriat dect mine. Nu era undemon, poate demonul i c\l\uzea mintea [i trupul, dar elera un om chinuit de el nsu[i [i de spaimele lui. ~mi eramil\ de Hans cel Nebun, de muntele acela de om care m\privea tot mai furios. Parc\ disp\ruser\ [i strvurile [i totulera lumin\, [i-n lumina aceea intra ncet-`ncet [i bietulnebun din fa]a mea.

Apoi, dintr-odat\, a izbucnit n rs [i au reap\rut toate,b\l]ile de snge [i cadavrele, fe]ele animalice c\l\uzite deHans, mirosurile de moarte [i frica.

M\i p\rin]ele, pe tine te las n via]\ pentru c\ e[ti mainebun ca mine, pe cinstea mea! Nu meri]i s\ mori, e mai

74 Eugen Ovidiu Chirovici

r\u s\ te las n via]\, pentru c\ e[ti att de prost, nct o s\te chinui singur alergnd dup\ nebuni ca mine s\-i salvezi!}i-am spus numai prostii, ca s\ rd de tine. Nevasta-mea-iundeva n Goriche [i m\-ndoiesc tare c\ vrea cineva s\-ifac\ safteaua, gras\, urt\ [i murdar\ cum e, cu cinci ploziatrna]i de fuste. Toat\ via]a am fost r\u [i nd\r\tnic, [imama a zis nainte s\ moar\ c\-i pare tare r\u c\ m-a aduspe lume sau c\ nu mi-a nf\[urat buricul n jurul gtuluidup\ ce m-a f\cut. Nu mi-a pl\cut dect s\ m\nnc, s\beau [i s\ ntind muieri pe unde-mi vine. Dar pe ceilal]i nupot s\-i cru], pentru c\ nu avem destul\ hran\ pentru ei [ine preg\tim s\ atac\m castelul din Filkenstein, unde m\voi a[eza ca un boier mare [i-o s\-i primesc pe ceilal]idomni a[ezat n jil] aurit. Tu car\-te, [chiopule, pn\ nu m\ r\zgndesc.

{i m-a lovit cu piciorul ca pe o javr\ [i tot a[a m-a duspn\-n poarta m\n\stirii, [i-n timp ce m\-ndep\rtam,auzeam urletele celor m\cel\ri]i, ale fra]ilor lng\ carepn\ mai ieri mi duceam via]a [i-nv\]am calea dreapt\.

Cred c\ vreo cteva zile am fost ca nebun, cu minteadus\, r\t\ cind prin p\dure cu t\lpile sf[iate [i rasa rupt\-nm\r\cini, bnd ap\ din izvoare, lip\ind ca animalele [imn cnd frunze [i fructe s\lbatice. M-au adulmecat jivinen noapte, pe cnd m\ ghemuiam n vreun culcu[, dar niciele nu s-au ndurat s\-mi pun\ cap\t zilelor poate a[a,Maya ar fi fost n via]\ [i ast\zi, rsul ei ar fi mngiatinima vreunui b\rbat, iar pntecul ei i-ar fi rodit acestuiaurma[i. Nu [tiu cnd m-au g\sit niste ]\rani r\t\cind prinp\dure, la zile-ntregi distan]\ de mo[ie, cu p\rul [i barbacrescute-n dezordine, plin de r\ni [i vorbind f\r\ [ir.

Am z\cut o vreme la o mo[ie [i, pe cnd am nceputiar\[i s\ merg, am aflat c\ Hans cel Nebun [i-a sfr[it zilelen fa]a castelului Filkenstein, iar c\p\]na lui estenfipt\-ntr-un par pe metereze. Uciderea fra]ilor mei fusese

A doua moarte 75

o fapt\ att de odioas\, nct aflase [i Sfntul P\rinte de ea,pentru c\ era rar lucru ca ni[te bie]i p\rin]i f\r\ ap\rare s\fie m\cel\ri]i ca vitele chiar [i pentru vremurile crude-ncare tr\iam. Cnd s-a aflat c\ eu sc\pasem din acel m\cel,episcopul locului m-a chemat la el [i m-a trimis cu solie n}ara francilor, cu merinde [i paz\, pentru a povesti ces-a-ntm plat, [i acolo mi-am des\vr[it preg\tirea deinchizitor. M-a pus s\-i promit c\ peste exact cinciprim\veri aveam s\ m\ ntorc n ]inutul meu [i c\, pn\atunci, sigur l putea covinge pe seniorul Wernher [i pe al]iseniori s\ adune banii necesari recl\dirii m\n\stirii, cu toateacareturile care erau nainte, iar dac\ eu urmam caleadreapt\, negre[it aveam s\ fiu ales stare].

A[a c\-n miezul verii luam calea }\rii francilor, m -preun\ cu ni[te negustori [i oameni ai Bisericii, bine p\zi]ide-un plc de solda]i. Trecnd ruri [i p\duri nesfr[ite,sc\pnd de primejdia tlharilor [i de col]ii fiarelor, amajuns la m\n\sti rea din Coutelles, n preajma s\rb\toriiMaicii Domnului.

76 Eugen Ovidiu Chirovici

6.

{i ]inutul, [i oamenii erau altfel n acea ]ar\. Era mult\lumin\ [i nu ploua a[a des, cmpiile erau mai roditoare, iar]\ranii, chiar dac\ erau mai pirpirii dect go]ii, erau mairumeni [i mai ferici]i.

{i via]a de la m\n\stire, rnduit\ dup\ canonul scris deSfntul Bernard1, de[i era foarte riguroas\, era parc\ maibln d\. Benedictinii dezvoltaser\ calea predicii [i, ca atare,mul]i fra]i vorbeau foarte frumos. Fra]ii discutau o mul]imede lucruri pe care la noi era interzis s\ le abordezi, cum arfi locul Fecioarei ntre sfin]i [i ereziile care zdruncinaser\]ara. {i aici nobilii se r\zboiau mai mereu ntre ei, dar m\ -n\s tirile erau cru]ate. Fra]ii vorbeau despre cavalerii tem -plieri, ar[i pentru ereziile lor nemaipomenite, [i desprecatarii din sud care preferaser\ s\-[i pun\ cap\t zilelor peun munte2 dect s\ cad\ n minile crucia]ilor pleca]i s\-iaduc\ pe calea cea bun\. Riga Filip murise blestemat de

1 Sfntul Bernard a lansat o vast\ reform\ a Bisericii Catolice, cunoscut\sub numele de reforma de Cluny, [i tot el este acela care a scris CanonulS\rmanilor Cavaleri ai lui Hristos, adic\ al cavalerilor templieri. A fost [i unadintre cele mai importante figuri diplomatice ale epocii.

2 Este vorba de muntele Montsgur, din sudul Fran]ei, men]ionat `ntr-onot\ anterioar\. ~mpotriva catarilor din sudul Fran]ei s-a desf\[urat o ade -v\rat\ cruciad\ care a culminat cu acest episod ce a n\scut legende caresupravie]uiesc pn\ ast\zi.