59126675 45113559 aderarea turciei sau lungul drum spre europa

7/31/2019 59126675 45113559 Aderarea Turciei Sau Lungul Drum Spre Europa

1/7

Aderarea Turciei sau lungul drum spre Europa

ELENA BURCIOAGA

Traim astazi un punct de cotitura in relatiile dintre Uniunea

Europeana si Turcia. O Turcie stabila si democrata,in pace cu vecinii sai este un obiectiv pe care trebuie

sa-l sustinem in mod activ, atat in Europacat si in Turcia. Iata de ce demaram astazi

negocierile de aderare cu aceasta tara.(Declaratia Preedintelui Comisiei europene Jose Manuel Barroso,

referitoare la deschiderea negocierilor de aderare

cu Turcia, Bruxelles, 3 octombrie 2005)

The article comments the arguments for and against Turkeys accession, the relations

between Turkey and European Union and the opportunities for each proposed variant:

privileged partnership or full membership. The conclusion is that further flexibility andcoherency regarding any decision is necessary, both for Turkey and the European Union.

De la Europa celor 6 din 1951 la cele 25 de state membre de astazi, extinderea UniuniiEuropene s-a proiectat ca un proces complex, cu compromisuri si eforturi de adaptare de

ambele parti, dar si ca o tema de dezbatere care a alimentat, mai ales, viziunile

eurosceptice. Argumentele invocate de ambele parti au pus in evidenta caracteristicilestatului candidat si mizele pe care integrarea sa le ridica. Dintre toate acestea, candidatura

Turciei a constituit un subiect de controverse intre statele membre pe o perioada destul de

lunga, daca tinem cont de intentia sa de a se alatura Uniunii, dar acestea s-au accentuatdupa Consiliul european de la Copenhaga din 2002 cand s-a stabilit data pentru

deschiderea negocierilor de aderare.

Argumentele pro si contra aderarii Turciei au adus in prim-plan o gama variata deaspecte, percepute atat ca oportunitati cat si ca provocari. Schitarea profilului de tara

evidentiaza intreaga problematica la care trebuie sa dea raspunsuri Turcia pentru a deveni

stat membru al Uniunii Europene: de la argumente geografice, demografice si religioase(cu o suprafata1 de 769,6 km din care mai putin de o treime se afla in Europa si restul in

Asia, cu o populatie de aproximativ 70 milioane de locuitori dintre care 99,8% sunt

adepti ai islamismului si o natalitate care, conform previziunilor, ar face-o in 2015 sa fiecel mai populat stat din Uniune), la argumente economice, geopolitice, de reprezentare

institutionala, fara a le omite pe cele care vizeaza segmentul democratie-drepturile

omului.

Toate acestea au facut ca discutiile sa oscileze intre chestiunile tehnice pe care lecuprinde dosarul turc propriu-zis si probleme de nuanta ca definirea identitatii

europene si cat de departe se poate merge cu diversitatea ca suport al unitatii.

Este pentru prima data cand candidatura unui stat starneste atatea controverse si mai ales

aduce in discutie o problema de esenta: care sunt granitele, chiar si in varianta dereprezentari imaginare, in care se poate vorbi de Europa ca structura institutionala de

cooperare politica si economica, pe ce valori se bazeaza, ce capacitate de absorbtie are si


2/7

cum isi vor gestiona interesele statele europene in luarea deciziei la nivelul institutiilor

europene. Dincolo de punctele de vedere mai mult sau mai putin emotionale sau rationale

exprimate public de diversi actori politici, intreaga dezbatere a conturat mental bariere sia marcat delimitari intre noi cetatenii europeni si ceilalti aspiranti la acest

statut.

Din aceasta perspectiva decizia de deschidere a negocierilor de aderare a Turciei la

Uniunea Europeana la data prevazuta de Consiliul european de la Bruxelles, respectiv la

3 octombrie 2005, poate fi considerata un succes pentru oficialii de la Ankara. Desi luataintr-o atmosfera de tensiuni diplomatice, declaratii ferme si dupa discutii prelungite pana

tarziu in noapte, hotararea de incepere a negocierilor de aderare ofera Turciei sansa de a-

si demonstra dorinta de a se alatura valorilor europene, de a continua sirul reformelor

intreprinse pana in prezent, de a le consolida prin asigurarea instrumentrelor de punere inpractica si mai mult, de a initia altele.

Relatiile Turcia Uniunea Europeana

Intentia de aderare a Turciei la structura comunitara europeana nu e recenta; accentul pusde acest stat pe destinul sau european este un aspect bine cunoscut in politica

internationala, primii pasi in acest sens facandu-se acum mai bine de 40 de ani. Mai

exact, in 1963, Turcia semneaza Acordul de Asociere, cunoscut sub denumirea de

Acordul Ankara si in 1987 depune cererea oficiala de aderare. Raspunsul Uniunii a venitla Summit-ul de la Luxembourg din 1997 cand candidatura Turciei este declarata

eligibila, dar oficial, statutul de tara candidata la Uniunea europeana a fost obtinut abia in

1999 in urma Consiliului european de la Helsinki, unde se precizeaza ca: Turcia este unstat candidat cu vocatia de a se alatura Uniunii pe baza acelorlasi criterii care se aplica si

celorlalte state candidate. In cadrul strategiei europene actuale, Turcia, la fel ca si

celelalte state candidate va beneficia de o strategie de pre-aderare a carui scop este de aincuraja si a sprijini reformele2.

Acesta este inceputul strategiei de pre-aderare care a pus Turcia in fata unui lung sir de

reforme sustinute prin asistenta financiara europeana. In acest context, in martie 2001, aaparut Parteneriatul pentru Aderarea Turciei, iar ca raspuns la acest document al

Consiliului UE, Guvernul de la Ankara a prezentat Planul National de Adoptare al

Acquis-ului si o serie de reforme legislative in scopul indeplinirii criteriilor de aderare.

Dand inca o speranta Turciei, Consiliul european de la Copenhaga din 2002 fixeaza o asa

numita clauza de rendez-vous: Daca in Decembrie 2004, Consiliul european decide, pebaza unui raport si a unei recomandari a Comisiei, ca Turcia satisface criteriile politice de

la Copenhaga, Uniunea Europeana va deschide fara intarziere negocierile de aderare.3

Incurajarea de a accelera reformele si de a se implica activ in indeplinirea criteriilor de

aderare nu a fost inutila, pentru ca, intr-adevar in Recomandarea Comisiei privindprogresele realizate de Turcia pe calea aderarii din octombrie 2004 se arata ca Turcia

satisface suficient criteriile de la Copenhaga si recomanda deschiderea negocierilor de

aderare in anumite conditii. Pornind de la aceasta premisa, Consiliul european dindecembrie 2004 a avansat ca certa pentru deschiderea negocierilor data de 3 octombrie

2005 si a stabilit coordonatele cadrului de negociere adaptat la specificul Turciei.


3/7

Nu lipsit de importanta este ca in toata aceasta perioada schimburile comerciale au fost

un factor cheie al relatiilor dintre Uniunea Europeana si Turcia. Din 1995 a devenitfunctionala Uniunea vamala, ceea ce a facut ca Turcia sa ocupe locul al saptelea in cadrul

schimburilor comerciale cu Uniunea, cresterea fiind evidenta daca tinem cont ca in 1990

Turcia ocupa o modesta a saptesprezecea pozitie. La aceasta se adauga faptul ca inprimele noua luni ale anului 2004 exporturile Turciei spre piata comunitara au crescut cu

aproximativ 55%, iar volumul importurilor din Uniunea Europeana au crescut cu 50%4.

Parteneriat privilegiat vs. Membru cu drepturi depline

Revenind la deschiderea negocierilor de aderare, desi acestea pot fi considerate unsucces, totusi oficialii de la Ankara nu au fost pe deplin multumiti, aderarea propriu-zisa

fiind prevazuta a avea loc abia peste 10 ani5, iar cadrul de negociere e mult mai riguros

decat cele precedente. In plus, s-a insistat, in diverse contexte, ca deschidereanegocierilor este punctul de plecare pentru un proces de lunga durata, care ramane

deschis si nu conduce nici apriori, nici automat la aderare.6, Comisia rezervandu-si

dreptul ca, urmand procedura stabilita in Tratatul asupra Uniunii Europene7 si dupaconsultarea Parlamentului european, sa decida suspendarea negocierilor in caz de violare

grava si persistenta a democratiei, respectului drepturilor omului, a libertatilor

fundamentale si a statului de drept.

Dincolo de aceste aprecieri care lasa deschisa posibilitatea de regandire a numarului

viitoarelor state membre si care obliga Turcia la transformari structurale profunde, totusi,

scopul final al negocierilor este aderarea.

In contextul in care data de 3 octombrie era oferita ca sigura pentru deschiderea

negocierilor, atat de documentele oficiale, cat si de reprezentantii europeni in diversediscursuri, iar progresele Turciei erau apreciate la Bruxelles, vehementa cu care Austria

s-a pronuntat pentru o alternativa la statutul de membru cu drepturi depline pe care ar

urma sa-l primeasca Turcia la incheierea negocierilor de aderare a reprezentat o surpriza.

Ministrul de externe al Austriei, Ursula Plassnik a oferit varianta unui parteneriatprivilegiat pe care Turcia urma sa-l aiba cu Uniunea Europeana. Varianta a fost

categoric respinsa de oficialii de la Ankara, ministrul de externe turc Abdullah Gul

adresand un ultim avertisment cu retragerea de la negocieri daca acestea nu vor incepe ladata si in conditiile stabilite anterior.

Schimbul de reactii ferme intre cele doua parti parea ca va determina un blocaj destul degreu de gestionat pe viitor, un risc pe care Presedintia Britanica a UE nu putea sa si-l

asume. Miza inceperii negocierii de aderare aducea in prim plan aspecte mult maiimportante decat cele religioase sau geografice pe care s-au axat dezbaterile la un

moment dat. Parteneriatul privilegiat propus de Austria cuprindea o serie de acorduride natura comerciala, de politica externa si de securitate, cu anumite facilitati care urmau

sa se stabileasca intre cele doua parti. Ceea ce se urmarea era tocmai limitarea accesului

Turciei la luarea deciziei si implicit nereprezentarea sa in institutiile europene.Justificarea vine din faptul ca, in conformitate cu normele de reprezentare si datorita

populatiei sale numeroase, Turcia ar avea un cuvant greu de spus in Parlamentul


4/7

european si in Consiliu. Astfel, Turcia nu ar mai fi un simplu stat membru ci un actor

central, pozitie pe care nimeni nu o poate neglija. Pe de alta parte, trebuie retinuta si

prietenia traditionala cu SUA, Turcia fiind recunoscuta ca un actor cu greutate al relatiilortransatlantice, pilon al NATO in Orientul Mijlociu si ca vechi aliat al Statelor Unite. Iata

de ce Administratia de la Washington nu a pierdut nici o ocazie pentru a-si exprima

sustinerea pentru aderarea Turciei, aderare care raspunde in viziunea lor unei logici dealiante strategice greu de slabit, unei consolidari a pozitiei sale in zona care sa-i asigure

indeplinirea prioritatilor de politica externa.

Rolul important pe care pozitia geografica i-o confera in zona va implica, treptat, o

reconsiderare a geopoliticii europene. Dupa aderarea Turciei vom vorbi despre un spatiu

comunitar ale carui frontiere vor ajunge pana in Orientul Mijlociu si in Caucaz, zone

strategice instabile din punct de vedere al securitatii, dar bogate in resurse energetice. Osimpla privire analitica a hartii ne arata ca aceste zone strategice instabile corespund

sferei de influenta geopolitica a Turciei, a rivalitatilor istorice in care a fost implicata.

Pusa in fata conflictelor din Caucaz8 si abordand direct tensiunile din Irak, Iran, Siria,

Uniunea Europeana va trebui sa-si consolideze segmentul de aparare si de securitate, sasuplimenteze bugetul pentru acest sector, si nu in ultimul rand sa gestioneze din

perspectiva valorilor sale, focarele existente. Pentru a raspunde tuturor acestor exigente,Bruxelles-ul va trebui sa dea consistenta dimensiunii externe a politicii sale si sa-si

defineasca in termeni clari noua viziune geopolitica. Se va incerca astfel un transfer de

stabilitate din interiorul granitelor europene spre zonele tensionate din imediata savecinatate.

Responsabilitatile pe care Uniunea Europeana este dispusa sa si le asume tin de mizele pe

care le genereaza contextul geopolitic global, de scena pe care va actiona. Din aceastaperspectiva, atat Turcia cat si UE evolueaza intr-un mediu regional cu conexiuni multiple

de tip retea si intr-un mediu international in recompunere. Spatiul Marii Mediterane si al

Marii Negre, accesul la resursele din Orientul Mijlociu, includerea in limitele sale a unuisegment important din traseele energetice9, sunt elemente de baza ale rationamentului

facut in favoarea deschiderii negocierilor de aderare.

Puncte slabe Puncte tari

Fara a epuiza problematica avantajelor si dezavantajelor strategice pe termen scurt sau

lung oferite de primirea Turciei in spatiul comunitar, se impune a ne opri si asupra asa

numitelor puncte slabe pe care situatia interna a acestui stat inca le mai genereaza.

Atat in Recomandarea Comisiei europene cat si in Raportul Parlamentului european se

sublineaza vocatia europeana a Turciei, progresele realizate, dar sunt facute si o serie de

recomandari care arata lungul drum pe care il mai are de facut acest stat.

Pentru ca data de 3 octombrie 2005 sa devina realitate in inceperea negocierilor de

aderare, Turcia a trebuit sa mai rezolve doua probleme: pe de o parte sa semnezeProtocolul prin care se extinde Uniunea vamala la cele zece noi state membre, intelegand

aici si Ciprul, iar pe de alta parte reforma Codului penal, Bruxelles-ul cerand garantii

referitoare la respectul minoritatilor si al drepturilor omului.


5/7

Ankara a indeplinit aceste conditii, desi chestiunea cipriota, aflata in centrul diferendului

dintre cele doua parti e departe de a se fi rezolvat. Semnarea Acordului vamal nu

presupune si recunoasterea oficiala a Ciprului, Turcia continuand sa interzica accesultransporturilor maritime si aeriene cu pavilion grec pe teritoriul sau. Apare astfel

urmatorul paradox de rezolvat: cum va putea Turcia face parte din Uniunea Europeana,

atat timp cat refuza sa recunoasca existenta unuia dintre membrii structurii la care dorestesa adere. In ciuda declaratiilor facute de partea turca referitor la acest diferend, Bruxelles-

ul i-a cerut Turciei ca recunoasterea oficiala a Ciprului sa aiba loc pana la incheierea

procesului de negociere. Ocuparea zonei de nord a Ciprului de catre soldatii turci in 1974si embargoul asupra zonei sudice sunt incompatibile cu valorile europene si se asteapta o

schimbare de atitudine a Turciei.

Pe langa diferendul cipriot, se distanteaza ca nerezolvata si problema cu Armenia, granitadintre cele doua state, care se intinde pe o distanta de 268 km, ramanand inchisa.

In acest context, ne intrebam daca mai sunt criteriile de la Copenhaga o referinta adecvata

pentru a aprecia pertinenta candidaturii turce. In mod firesc, sintagma folosita de Comisiaeuropeana prin care apreciaza ca indeplinirea criteriilor de aderare se face in mod

suficient, lasa deschisa posibilitatea de a interpreta si de a nuanta raspunsurile.

Indiscutabile sunt progresele pe care Turcia le-a facut pe calea integrarii: modificarea

unor articole din Constitutia adoptata in 1982 si din legislatia referitoare la drepturileomului. In 2002 Parlamentul Turciei a decretat abolirea pedepsei cu moartea, a autorizat

invatamantul in limbile minoritatilor si a adoptat o noua legislatie referitoare la

minoritatea crestina. La acestea se adauga o serie de masuri luate in 2003 si care au avut

ca punct central limitarea influentei politice a Consiliului National de Securitate sitoleranta zero fata de tortura si de tratamente inumane. Aceste reforme importante

trebuie continuate si consolidate. Comisia europeana mai recomanda Turciei o reforma a

sistemului electoral si reducerea pragului electoral de 10% pentru a permite oreprezentare mai larga fortelor politice in Marea Adunare Nationala, reforma legislatiei

referitoare la fundatii si asociatii, sprijin neconditionat acordat societatii civile, libertate

sindicatelor in organizare, lupta impotriva coruptiei, stabilitate regionala si incurajarearelatiilor de buna vecinatate prin deschiderea posibilitatilor de acces la resursele de apa, o

distributie justa si echitabila a apei din fluviile al caror curs superior se afla pe teritoriul

turc, cat si respectarea standardelor Organizatiei Internationale a Muncii.

Privite in ansamblu, aceste reforme sunt fara precedent intr-o societate de tipul celei

turce, care incearca sa-si defineasca orientarea europeana. Ele nu trebuie sa devina simple

angajamente de suprafata asumate fata de Uniunea Europeana, ci vor trebui sustinuteprintr-o schimbare de mentalitate si de practici la nivelul clasei politice, al administratiei

si al simplilor cetateni.

Concluzii

Odata cu deschiderea negocierilor, relatiile Turciei cu Uniunea Europeana au intrat intr-o

noua etapa, in care vor aparea, treptat, alte aspecte sensibile. Pentru ca aceste situatii sa

fie gestionate cu succes, va fi nevoie de o intelegere si o acceptare reciproca, detransformari structurale dublate de flexibilitate si coerenta in decizii. Pe durata


6/7


7/7

Gole Nilufer (2004), Turquie: un dsir que drange, in Critique internationale, nr. 23, p.

26-39.

Gower Jackie, Redmond John (2001),Largirea Uniunii europene: perspective, Bucuresti,Club Europa.

Judt Tony (2000),Europa iluziilor, Iasi, Polirom.

Prodi Romano (2001), O viziune asupra Europei, Iasi, Polirom.Rouleau Eric (2000), Turkeys Dream of Democracy, inForeign Affairs, vol. 79, nr. 6, p.

100-114.

Uzumcu Ahmed (2004), Turkeys Role in Euro-Atlantic Security, inNatos Nations andPartners for Peace, nr. 2.

www.europa.eu.int/european_council/conclusions/index_en.htmpentru Consiliul

european de la Copenhaga, 12-13 decembrie 1993, Consiliul european de la Luxembourg,

12-13 decembrie 1997, Consiliul european de la Helsinki, 10-11 decembrie 1999,Consiliul european de la Copenhaga, 12-13 decembrie 2002, Consiliul european de

laBruxelles, 16-17 decembrie 2004.

www. europa.eu.int/comm/enlargement/turkey

www.europarl.eu.int/activitieswww.eu2005.gov.uk
http://www.europa.eu.int/european_council/conclusions/index_en.htmhttp://www.europa.eu.int/european_council/conclusions/index_en.htmhttp://www.europa.eu.int/comm/enlargement/turkeyhttp://www.europarl.eu.int/activitieshttp://www.eu2005.gov.uk/http://www.europa.eu.int/european_council/conclusions/index_en.htmhttp://www.europa.eu.int/comm/enlargement/turkeyhttp://www.europarl.eu.int/activitieshttp://www.eu2005.gov.uk/

59126675 45113559 aderarea turciei sau lungul drum spre europa

Documents