Cineva se apropie de usa incaperii sale si dupa pasul greu Padmi o recunoscu pe Nana doica care ii fusese ca o umbra in fiecare zi de cand se nascuse. Durdulie cu miscarile gratioase ca ale unui elefant doica intra in incapere cu un fosnet de draperii. In joaca Padmi se prefacu ca doarme, dar femeia nu se lasa pacalita.

- Padmi! Nu te mai preface, stiu ca nu dormi. La ora lui Brahma am auzit cum ti s-a schimbat respiratia, in timp ce meditam. Si te-am auzit si cand te-ai ridicat sa-ti faci consacrarea zilei. Hai domnit-o jos din pat sa-ti povestesc ce s-a intamplat azi dimineata chiar inainte sa te trezesti. Phui era sa mor de sperietura. Padmi zambi smecher si deschise un ochi cu care o privi pe femeie.

- Vesti asa de dimineata si asa de importante ca te-au tulburat din meditatia ta de dimineata ce poate fi asa de important cand tu nu ai miscat niciodata in meditatia de dimineata?