¿51395

SIONULU ROMANESCU foia hasericésca, literaria sì scolastica.

Víeiía,

£5. lanuariu

rum." <?se de- dóiu1 ori prf\ irm;'£, in 1. sí li'.- Í!, jíf Jmici, cuiH'ÍMtií^iKÍn í ( ,—"¿ cóle. PrHiuiu pre unu a m i à ü. Y . j n r <líum<ítiLt<; <U» ami 2 ñ . 50 cr» ! v. a..; pmrrn KoiiuuiP;! si Í ÍÍÍJ*ÍI străine 14 lei SUMÍ £™

fraiH'i pre irm-ogu, si 7 lei nv-fì dinmetate annìn. ^ 1.

— VX

i'rcìuimera.ri'it se fai:e 1;;. nuku-tnmf. ni tffsim¡:t-

Nr. ì«). Tote ('iiiBtok'U' sutim tío u K« ínuniíe la ¿]> vííiíu-íiHiii' iVanii;!t<'. Oon'KimmUitiU'ìct uofmWúviüí

se vnni urile. .Scrisori anonimii im HO primiisiíii, 3«

A n u l u

IV.

d j m i f l J S U l i l J : Lectorilorn salutare! — Ceva despre sinodnln provincialii gr. c. romanesen, tieiiendu in 1872. - Inuemnatatea foruriloru nostre protopepesei. — Necesitatea „bibliotecelorn poporali." — Amvoniiln: Viati'a pavnentena e câ nmi nnora treeatorm, (predica la morţi): Invetiatur'a lui îsusi] e lumin'a lumei, (predica pre dominee'a divpa botezuln I)omnulni.) — Corespundintia: depre Somesiu (salntatiune, la sinodoln provine, e. tienendu, pemimtivulu episcopu alu Ghierlei.)— Literatura: bibliografia rom. sî străina. —Ochire prin lumea politica (pertractări en Croaţii; activiştii brasiov.; senatulu imp. sî decembriştii; deticitulu, Oambetta sî republic'a; catolicii Germaniei; Komani'a sî legea Bleiehrbder.) — Varietăţi, — Post'a redactiunei.

. V Lectoriloru salutare!

• * Suntemu in aniniatiune serbatorésca, in midiulocuki serbatoriloru cardinali ale nascerei sî aretarei Domnului n. I . Christosu, Mantuitoriului omenlmei, sî cu ele deodată renasce sî reapare — la provocare din mai multe parti sì (lupa mai multi ani de intrerumpere —

„Sîonulu ronianescu", venindu cu ajutoriulu Tata-lui

din ceriu a colucra cu poteri innouite sî in santieni'a

i cugetului la edificiulu bunastarei spirituali sî materiali

a poporului romanu. In nóptea fiorósa a retacirei sì

necredintiei aparii Isusu. lumin'a lumei, care se ivi

intru intunerecu „si luminerà pre totu omulu ce vine

in lume" (loan. 1. 19) . S ì óre f a e i ' a j u m e i de jista-di.

in generalii, sî starea natiunei sî basericei romane in

specialu n a r e destule puncte de asemenare cu acele

triste tempuri din trecuţii ? Deca cautàmu la Europ 'a bet rana , o vedemu in

continue si periculos© sbuciumàri. I tadeein'a acestor 'a mai profunda oehiulu scrutatoriu nu potè se nu o afle

in neeredintia, in acelu contrasti! nedeslegabiJu, acelu

abisu nepatrundîbilu, pre care multi in dîlele nòstre

voru se-lu ticseze intre cultura sî erestinismu. Oasi

candu totu, ce in scienti'a sì cultur'a nostra européna

e sanetosu si durabilii, n'ar' fi întemeiaţii pre base crestinésca sì n'ar' consta din elemente creştinesc! ; casi candii mi Domnulu ar' fi „tramisi! spiritulii seu, carele a ereatu sì a innouitu faci 'a pamentului" ! (Ps . 1 0 3 , 3 0 ) . Sì evenimentele, cari se petrecura in tempulu din urina pre scen'a Jumei, dorere constatela, cà progresulu, ce cangren'a necredintiei lu-fece deja in corpulu societăţii asià-dìse civilisate, e cu multu mai

mare, inai insufiatoriu de grigia sì mai spaimentatoriu,

decumu se credea in comunii.

D e ne intórcemu privirea la poporulu nostru

romanu , n'a remasu ceidreptu nici clasea lui mai

intieliginte cu totulu neatinsa de borea veninósa a

scepticismului; dar' cu tote aceste relele, ile cari

patimesee dinsuhi, cumu sì calisele Ioni , potemu dice

cà suntu de altu soiu. Prin referintiele sale in statu

bunulu poponi romanu fuse condamnaţii in trecutu la o sórte fora parechia de vi t rega; era in presbite asemeni relatiuni nefavoritórie tindu a-lu „bine gat i" , cumu dìceà nemoritoriulu G. Lazaru , spre sclavia

l/r

intelectuale si materiale , sî spre eonsecintiele ei

neaperate sî pré funeste pentru esistinti'a surcelului

latinii din resaritu. Insa Romanului respinsu prin

nedreptatea giurstâriloni mai de totu depre terenulu

viatiei público-politice i mai remasera — desî nu cu

totulu neimpedecate — terenurile basericei, scólei sî

familiei, unde pana Ia trecerea furtunei se pote adăposti, unde o p e r a desvoltarei sale intelectuali sî materiali si-o pote continua cu atâtu mai .Cu mare fruptu sî mai siguru folosu pentru viitorime, cu câtu ca aceste terenuri suntu eliiaru din cele mai fundamentali sî mai esintiali pentru viati'a cutarei naţiuni, pentru esistinti'a i 'utarui stătu. Ne poteinu adăposti; insa ci'inu ? Numai

;iá s î . i iumai sub conditiunea, déca ne VOÎÎWJL, sufuleá la lucru din respoterî. ' \ j — — » .

Ori vomu considera dara incurcaturele din marea societate culta européna, ori vomu cerca remediu pentru păsurile actuali ale basericei sî natiunei nóstre romane, o vóce stentorica provoca la activitate pre totu barba-tulu de scientie si cu anim'a la Jocu, era desclinitu pre totu predicatoriulu adeveruiui sî propaga toriulu Iuniinei evangelice in sinuln gintei romane, dîcundu cu apostolulu: „(Jelui ce scie a face bine sî nu face, pecatu este iui" ( Iac. 4 , 7 0 ) ; sî érasi cu profeţii Iu: „Striga, nu ineetá, redica ca o trómbitia viersulu teu" (Tesai. 5 8 , 1 ) .

Astei voci urméza sî „S'ionulu r.", candu |)re temeiulu programei sale' de mai înainte, bine intielese, grabesce a relua iirulu intreruptu alu discusiuniloru sale. In viscolulu pareriloru si pátimeloru, re in presinte se rescóla cu furia contr 'a basericei sî relegei nósti-e divine, elu se va nesui in sinceritatea conscientiei a fi totdeun'a o sentinea fidela pre muntele eelu santu alu Domnului. F â ş i a cu pusetiunea de adi nefavorabila l a poporului romanii nu va uita, câ precumu ignoranti'a | a fostu acea, ce ne-a apesatu in trecuţii: asia in viitoriu numai lumin'a scientiei ne pote reinaltiá la gradulu sí ranguln. ce dupa numerulu, pusetiunea sí însemnătatea nóstra cu dreptu cuventu lu-reclamâinu in concertulu natiuiiîloru civilisate: dreptee „S'ionulu r." se va adoj)erá a concurge in totu modulu posibilii la resolvirea salutaria a cestiuniloru nóstre scolastice, dar' la resolvirea lom in acea direptiune, cá scól 'a romana se nu m ijeslipésca de baserica, tulpin'a sa fruptificatórip'

fZ.-

sì se nu devina in imica, ba chiara ucidiatória pentru

spiritulu romanescu. Preste totu lucrandu pentru

prosperarea sì înflorirea familiei romane, a celei mici

sì a celei mari, „Si'onulu r." in acésta activitate a sa

se va sili, a copia fidelu sì a s i - l uá de cinosura

cuventele de auru rostite de presiedintele actuale alu

republicei f rancese: ,.De asi ave adeverulu credintiei

in manile mele, Fasi reversa preste tiér'a m e a ; càci

incâtu pentru mine, mie de o miie de ori mi-mai place

o naţiune cu credintia, decâtu un'a fora credintia; pentru cà o naţiune credintiósa - religiósa are mai multa însufleţire, candu se tractéza despre operele spiritului, sì mai multu eroismu, candu e vorb'a se-si

apere mărirea sa" (v. Dupanloup contr. R e n a n , ed. germ. p. 1 8 5 ) .

Fia-ne iertatu a sperà, cà onoratulu publicu romanii diuariului nostru intra prefipt'a sa nesuintia sincera sì

salutarìa nu i-va denega spriginulu sì imbracisiarea

cai dì irósa ; cà desclinitu p. o. eleni romanu i-va intinde

totu sucursulu posibilii, atâtu materialii câtu sì spiritualu,

cà înmiii, care acumu dupa sublim'a sa misiune trebue

in tempuri grele, cá cele de adi, se conviersuésca cu

noi intra esehiamarea profet ica: „Pentru Sîonu nu voiu

tacé sì pentru Ierusaliinu nu voiu ineetá, pana candu

va esì cá o lumina dreptatea mea, sì mântuirea mea

cá o faclía va arde" (Tesai. 6 2 , 1 ) .

L a lucra dar' cu totii in armonía fratiésca, cu

credinti 'a in Ddieu, sì Ddieu va fi cu noi sí cu sant'a

nòstra causa ! ¡ . .. .... -*„ -' Dr. Gregoriu Silasí.

Cevá despre sinodulu provincialu gr. cat. romanescu, tíenendu in 1872.

Dint re dorintiele cele ferbinti sì salutane ale R o -

maniloru gr. cat. din remnulu Ungariei dóue dorinti de

clas'a prima ocupa mai multu in tempulu presinte aten­

ţiunea celora interesaţi pentra binele comunu alu popo­rului romanescu gr. cat. Un 'a e dorinti'a clerului sì po­

porului romanescu gr. cat. de a poté tiene unu con-

gresu baserieeseu, precumu au tienutu sì romano-cato-

licii, Romanii gr.-orientali, sì precumu au tienutu sì

Serbi i pentru regularea causeloru basericesci sì scola­

stice, ba chiara sì Judanii din Ungari 'a . Cea-alalta e

dorinti 'a de a poté celebra unu sinodu provincialu gr.

cat. romanescu, pentra organisarea metropoli t i gr. cat.

romane de Alb'a-Tuli'a, prin bul'a pontificia din 1 8 5 3

cu invoirea inaltiatului imperatu sì a primatelui romano-

catolicu de la Strigoniu emancipate de sub jurisdictiu-

nea primatelui strigonianu; mai incolo pentru organi-

sarea episcopatelora gr. cat. romanesci subordinate me-

tropoliei gr. cat. romane de la Blasiu, precumu sì pen­

t ra meliorarea sórtei clerului, sì pentra meliorarea scó-

lelora romanesci gr. cat. din acést 'a provincia basericésca.

Dorinti 'a partei gr. catolice a natiunei romane,

de a tiene unu congresu pentru regularea ne­

cesaria a trebiloru basericesci sì scolane, mani­

festata in foile publice romane, manifestata la ordina-

riatele romanesci gr. cat., manifestata sì in adunarea

intielegintiei romane compusa din barbati mari baseri

cesci sì civili sì la Alb'a-Tuli'a in anulu 1 8 7 1 legalminte

tienuta, pana acumu, nu scimu de siguru din ce causa­

la locurile mai inalte nu s'a respectatu dupa cumu ai\

fi doritu credintiosii romani gr. cat. din provinci 'a ba

sericésca de Alb'a-Tuli'a. E r a dorinti'a de a potè aduna

unu sinodu provincialu romanescu gr. cat. tandem ali-

quando dupa multe ostenéle cu ajutoriulu lui Donme-

dieu s'a implinitu ; càci , precumu sebi din funtana si­

gura, s'a concesu a se tiene doritulu sinodu provincialu

gr. cat. romanescu. Acestu sinodu era se se convóce

inca in tómn'a anului 1 8 7 1 , dupa cumu a voitu sì e-

scelenti 'a sa domnulu metropolitu romanescu gr. cat. dr.

Ioane V a n c e a ; insa din causa, ca membrii sinodului

provincialu se se pota mai bine pregati pentru obiectele

pertractande in sinoduJu provincialu tienendu, tienerea

sinodului acestui, dupa voi'a celoru-alalti episcopi sufra-

gani, s'a diferi tu pana in primavera anului 1 8 7 2 .

Obiecte le , cari se voru pertractà in sinodulu

provincialu tienendu in primavér'a anului 1 8 7 2 , sì

pentru cari obiecte participanţii la acelu sinodu pro­vincialu voru trebui se se pregatésca, dupa cumu sciu de siguru din programulu proiecta tu , voru fi urma-tóriele :

a) Despre credinti'a catolica sì sant'a unire cu

baser ic 'a Romei ; b) despre nepetat 'a eonceptiune a

pré s. Vergure Marie, mamei lui I . Christosu Salvato-

riului genului umanu ; c ) despre mărturisirea credintiei ; d)_ despre indiferentismulu religiunariu ; e) despre baser ica sì poterea ierarchica in base r i ca ; f ) despre

patriarchi sì despre ponteficele romanu; g) despre

metropoliti sì despre episcopi ; h) despre presbiteriele

séu capitalele gr. cat. romanesci ; i) despre vicarii

generali episcopesci sì capitulări ; k ) despre vicarii foranei ; I) despre protopopi sì administratorii proto-

popesci ; m) despre parochi, sì despre administratori

sì cooperatori in parochie : n) despre sinóde in gene­

rala, despre sinódele ecumenice, provinciali sì cele

diecesane; o) despre beneticiele basericesci sì paro-

chiali ; p) despre regularea parochieloru sì dotarea

loru; r) despre conferirea beneficieloru parochial i ;

sì despre sacramente , despre santulu botezu, s. mira,

s. eucharistia, s. penitintia, s. ungere-depre-urma, s.

sacramentu alu preoţiei, despre matrimoniu , sì despre

casatoriele mes teca te ; t) despre cultuiu divinu publicu,

necesitatea sì promovarea lui, santîrea serbatoriloru,

promovarea cultului divinu domesticii sî pietatea

domest ica; u) despre promovarea cantului divinu

basericescu ; y) despre revederea sì edarea eàrtilora

basericesci sì de rogatimi! ; z) despre edarea foiloru

basericesci ; aa) despre posturi, despre sterpirea abu-

suriloru de blastemu, sudalme, injurature sì super-

stitiuni ; bb) despre cultuiu divinu pentru morti ;

ce) despre mormentarea basericésca (sepultura) , sì

despre cernetene : dd) despre detorinti'a clerului de a

propasì sì a se perfectiuna in sacrele scientie , sì de a

progresa in moralitate sì in portarea esempla ri a;

ee) despre preoţii celibi ; ff) despre preoţii insorat i , sì

a dóua căsătoria a preot i lora ; gg) despre distractiunea

privata sí vestmentulu clerului; hh) despre ordulu monasticu alu sântului Vasiliu celu mare in baseric 'a romana, sî restaurarea lu i ; i i) despre ordinarea mo-nastiriloru ordului basilitiloru in provinci 'a baser icésca de A l b ' a - I u l i ' a ; kk) despre aplicarea calugariloru basiliti la catedrele profesorali in gimnasîele gr. cat. romanesei, sî aplicarea aeeioru basiliti dupa cercustari ut la alte institute de crescere eonfesiunali; 11) despre cultur'a religiosa a tenerimei; mm) despre edueatiunea sî institutiunea clerului teneru: nn) despre scólele gim-nasi'ali confesiunali; oo) despre institutele pedagogice preparării hali d îecesane; pp) despre acólele normali sî capitali d îecesane; rr) despre scólele el ementar i e ; ss) despre scólele repetitiunali de doniineca, sî despre ca techisare ; tt) despre judetiele baser icesc i , despre consistóriele d îecesane, tribunalele matrimoniali , sî forurile instantieloru.

Obiectele pana aici insîrate in adeveru suntu pon­deróse sî de mare însemnătate pentru baseric 'a romana gr. cat. din remnulu Ungar ie i ; resolvirea lom bine nimerita va produce frupte salutarie pentru poporulu romanescu din provinci 'a gr. cat. de Alb ' a - lu l i ' a . Acésta resol vire dorita a obiecteloru insîrate, pertrac-tande in sinoduJu provincialii din 1 8 7 2 , dupa convin­gerea mea s'ar' dilucida sî înlesni torte multu, candu publicului romanescu gr. cat. intieleginte inainte de tienerea sinodului amintiţii i-s'ar' face cunoscuta unu proieptu despre modulu de resolvire a obiecteloru aminti te; firesce proieptu asia compusu, câtu acel'a se consune cu sântele canóne ale basericei orientali sî in specialii ale basericei romane gr. cat., sî se corespunda cerin-tieîoru basericesci sî scolarie ale basericei sî popo­rului romanescu din provinci 'a eclesiástica gr. cat. de Alb'a-luli 'a.

Domnedieulu celu bunu si prea intieleptu, cu lumina sa cea nemărginita sî de mintea umana necu­prinsa . se lurninedie mintea superioritate! basericei nóstre sî ])e membrii partecipanti la sinodulu provin-eialu tienendu, sî se le ajute, cá se pota aña celu mai bunu rnodu pentru resolvirea obiecteloru pertractande in memoratuin sinodu provincialii.

Lugosiu, 18 . dec. 1 8 7 1 . G. P.

însemnătatea foruriloru nóstre pro-topopesci.

Un'a din intrebatiunile cele mai delicate, sî in tempulu mai nou in baseric 'a nóstra romana gr. cat. precâtu in cercuri private pre atâta sî in publicu mai adeseori desbátate, e fóra indoiéla cestiunea foruriloru protopopesci . D e 1 5 — 2 0 de ani ineóee, decandu se restatori provinci'a metropolitana romana unita, sî de candu pentru organisarea ei totu mereu se făcu pasi preste dî sî se desfăcu preste nópte, cá pandi'a Pene-lopei, nu odată s'a potutu ceti sî audî prin foiele pu­blice redieandu-se voci patriotice prelanga păstrarea ne atinsa a foruriloru cestiunate, manifestandu-se reclamări sî proteste energice contr'a incercarei de a-le abroga,

facundu-se din partea unor'a chiaru incercàri serióse de a-le restatori pre acolo, pre unde arbitriulu favoritu de giurstàri le-a fostu stersu din cartea viatici. Unu fenomenu acest 'a, demnu de atenţiune sî precugetare. Par ' ca toti, sî cei mai pucinu adăpaţi in lucru, sentîmu instinctivii marea însemnătate, ce acesta- institutiune a avutu in trecuta generalminte, ce ea are sì asta-di in

organismiiiu basericei nóstre.

In trecuţii momentositatea foruriloru din vorba o ilustra deja fapt'a, cà presidele loru, protopopulu, seu cu altu cuventu archid'iaconulu, se chiama ,,ochiulu, ure­chi'a, man'a, anim'a episcopului"; o ilustra regul'a sta­bilita prin usulu de atunci, care tieneâ, cà „atât 'a potè

archid'iaconulu in archidîaconatalu seu, pre câtu epi-

scopuluin episcopatulu seu 1 ' , (v. Kre s s : das Archidia-

conal -Wesen, Helmstedt 1 7 2 5 , pag. 2 2 . ) E r a in presinte

ce se dîcemu despre e le? Ce alt'a, decâtu cà ele forméza

unele din acele columne principali, pre cari se radîma în­

tregii edifichili! constitutiunei nóstre eelesîastice romant ic i ,

sî pre cari acel 'a sî pana acuinu, celu pucinu in parte, in-

ca mai sta, spre binele nostru ; cari insa, iasandu-le se se

derime, voru trage nesmentitu cu sene împreuna in ruina

sì constitutiunea basericei romane unite, spre nespus'a

dauna nu numai a basericei , ci sì a natiunei nóstre.

Nu este dara sî nu potè fi pentru nici unu membru

alu corpului nostru basericescu si natiunale lucru indiferinte,

deca voru esiste séu nu voru esiste foruri protopopesci .

©incontra totu insulu, care mai tiene la credinti 'a sî ba­

seric 'a sa stramosiésca, e datoriu a-si dâ dupa potintia

sém'a, cà incàtu au fostu acele foruri îndreptăţite in tre­cuta, sî incâtu suntu ele îndreptăţite pentru tempulu de facla sî pentru viitoriu ? Ce au contribuţii ele pana acurnu sî ce promitua contribui de aci inainte la prosperarea sî înflorirea societăţii nóstre basericesci , sî deci midiulocitu sì la înflorirea natiunei. din care facemu par te?

E c a pentru ce intraramu tn acesta studiu nu numai in­

teresanta, dar', curau credemu, pentru noi sì de folosu

realu. Deci se cercetàmu mai antàiu pre archidîaconii

din apusu; era dupa acea se ne intóreemu la colegii loru

din resaritu, la chorepiscopi sî protopopi.

I.

Necesitatea de a gubernâ societatea basericésca

mai cu înlesnire sì adirateti a, indata ce baseric'a dupa

tartanele persecutiuniloru începu a respira mai liberii, pro­

duse precumu pre metropoliti, primaţi séu esarchi sì pa­triarchi in ordinea mai superiora de episcopi, asia in acea interiora pre protopopi cu forurile loru. E i se mi­nteseli la noi de presinte sì archi- séu protopresl uteri, sì arehid'iaeoni ; dara, cumu aieptaramu pre scurtu inca in „Sîonulu r." nru. 2 din 1 8 6 5 pag. 17 , oficiele archi-presbiterului sì archid'iaconului eràu in vechime bini­si o m de diferite. S e vedemu, cumu, in ce sì in eàtu diferiâu ?

A r c h i p r e s b i t e r u se chiama la inceputulu cre­ştinismului celu mai betranu séu primulu ])reotu in pre-sbiteriulu episcopului, de la care din urma pureedeâ tòta poterea sì lucrarea in baserica, sì care prin afaceri de ale gubernàrii basericei demulteori impedecatu fiindu

in oficiele sale sacerdotali séu liturgice, in atari caşuri sì funcţiuni, il. e. in administrarea botezului s. a., era supliniţii prin arehipresbiteru. Ou tempii latîndu-se cre­ştinătatea sì prin urmare inmultîndu-se preotîmea sî

prin tiemituri mai depărtate de orasiulu resiedîntiale alu episcopului, pre acolo in ca. se puseră archipresbiteri, cari in opiisetiune cu cei din ora sie, disi u r b a n i , se nuiitiâu r u r a l i , sî cari asîsiderea aveau se inloeuiésca, pre arohiereu in unele funcţiuni sacerdotali mai de căpe­tenia neeoncese altora presbiteri, cumu sî preste totu se supraveghicze, eâpreot îmea tieiiutale se-si implinésea cu acuratétia detorintieîe eldamarei sale preotiesei.

Mai întinsa sî incâtuvâ de altu soiu a fostu poterea a r c h i d i a c o n i l o ru , a cărora origine unii scrietori voru a o deduce chiarii din tempii Iu apostoliloru de la pro-tomartirulu Ştefanii, „primul» intre diaconi, precumu a fostu intre apostoli Petru ' ' , (s. Angustili, senii. 9 4 de divers .) ; desî numirea de archidîaconu cu securitate abia in cono. Carta g. I V . a. 3 9 8 la canon el e 6, 9 sî 1 9 ocurgc mai antâiu, sî numai de aci incolo începe a se face mai generala. L a incepiitii era numai unu ar­chidîaconu intr 'o dîeeesa, denumitu decâtra episcopii, séu, dupa cumu voru alţii, alesu de diaconii întruniţi sub conducerea eppului ; era deregutorf'a i sta intru a asiste archiereului cu ocasiunea chirotoniriloru sì a al-,

t o m funetiunâri l i turgice; a grigi de veduve, orfani sî

seraci ; a primi ofertele de buna voia ale credintiosiloru,

sî împreuna cu vasa-le sì odora-le. basericesci a-le avo

in păstrare ; a impartì lucrulu intre diaconi sì alti clerici inferiori, pre aceştia a-i inspectiunâ, sî alte asemeni afa­ceri mai merunte. Insa câ ministri sî ajutători nemidiu-lociti, porurea langa costole episcopului, in scurtu tempii apucară la o atare védia sî influintia, incâtu nu arareori din archidiaconi se făceau deadreptulu sì epi­

scopi, sî spre a nu fi stingheriţi sî abătuţi de la acesta tienta, archid'iaconii deja pre tempulu stlui Ieronimu nici nu prea voieàu a ti inaintati sì a se chirotonî de

preoţi . 1 )

Mai tardili, canni de la sec. V I I I . sì I X . incóee,

d'iecesele cele mari alesu in partile germane ale apusu­

lui impartîndu-se in decanate, apoi in archidiaconate

mai multe, cu acést 'a se înmulţiră sì archid'iaconii unei sì aceiaşi diecese. Intr' acca auctoritatea Ioni din ce in ce erescundu, archid'iaconatulu inca (lepre tempulu papei Gregoriu c. m. (a. 5 9 2 ) începuse a se conferi la presbi ter i ; deóraee pracsea a fostu eomprobatu insti-tutiunea loru intru asia niesura, câtu ei se considerau de m a n a cea derépta a episcopului in afacerile baseri­cesci a d m i n i s t r a t i v e sì j u r i s d i c t i u n a I i , sì in acésta privintia chiarii sì archipresbiteri5 ajunseră a fi supuşi archidîaconîloru. Ei se priviâu de ,,vicari nă­scuţi" ai episcopului, precumu sî poterea sî juredictiu­nea loru era considerata sî tienuta de o r d i n a r i a , pur-cediatória de la lege (a lege), de la care căuşele câ de la forulu de instanti 'a I. se poteâu apela sî se apelau la forulu episcopescu câ la foru de instanti'a II.

1) Hieron. Coinmcnt. in Ezech. c. 4 8 : ,.Certe qui p r i m u s fuerît mi n i s t r or u m, quia per shigula conciouatnr in popuios et a pontificia lateie nou recedit, injuriam putat, si predbj'ter ordinatili-."

Cumu câ archidîaconatele sî forurile archîdîaconali au corespunsu necesitaţii sî scopului, ce le-a nascutu, aréta mulţimea sî momentositatea causeloru, cari nu nu­mai in poterea (latinei, ci sî a numerose legiuri esprese basericesci se tieneâu de competinti 'a desu nunntcloru foruri. Cari sun tu acele cause sî afaceri? S e insîrâmu aici unele din cele mai principali.

D e j a Isidora Hispa!., care a viatiuitu la începutulu seci. V I L , era dupa alţii la inceputulu seci. I X . , dîce despre oflciulu arohidîaconului, câ „sî g'rigi'a de paro-chitani, adecă de diaconi sî clericii inferiori, sî ordina-rea sî compunerea certei o ru se tienu de archidîaconu; elu propune preotului repararea basericeloru dîcesane, elu eercetéza parochíele din mandatulu episcopului, sî despre ornamentele sî afacerile basericeloru, parochieloru sî ale libertátiloru basericesci totu elu reportéza episco­pului," (epist. ad Ludifred.) Asiadara poterea loru in evulu mediu se estindeâ preste dîeces'a intréga. Mai apoi, in seci. X I I . , de sfer'a derepturiloru loru admini­strative sî juredictiunali se tieneâ intre altele : esamina-rea popandiloru, presintarea acestora la santîre sî inve­stirea celoru inaintati la vreo paro ch ía ; visitarea distric-teloru sale archîdîaconali, întărită „conformii dâtinei ge­nerali a baserieei" sî de pap'a Eugeniu Í IL, in cari districte episcopii alocurea nici poteâu dispune ceva fora consentiementulu arclndîaconului (v. Schulte System d. Kirchenr. pag. 2 7 1 ) ; cu ocasiunea visitarei dereptulu la procuratiunea canonica, adecă la provederea cu man­care si beutura din partea preotiloru sî laiciloru visitati; tienerea judecieloru sinodali; juredictiunea in afaceri matrimoniali, cumu sî juredictiunea asupr'a preotîmei din tractu in trebi de certa si penali ; pre une locuri dictarea pedepseloru suspinderei, escuminecatiunei sî a interdictului; ba sî esercerea juredictiunei civili in une ramuri, d. e. in certele pentru decime; dispensarea de impedimente matrimoniali sî de iregularităţi canonice ; in fine pentru tote aceste dereptulu de a ave tribuna-liele, loeutienetorii sî oficialii loru proprii (offlcíales ar­chidiaconi). Astea sî asemeni afaceri tienetórie de sfer'a archidîaconiloru se potu vedé mai pre largii, documen­tate din Corpulu jur . can., din decrete papali sî din ss. părinţi, in niTrniialele de dereptulu canonicii a lui Schulte, Philipps sî Wal te r , sî in opurile despre antici-tâtile basericesci ale unui Binterim, Thomassin sî alţii. Deunde pentru o sfera de activitate atâtu de intinsa sî momentósa chiaru sî conciliuhi trident, (sess. X X I V . can. 1 2 ) poftesee, câ „archid'iaconii, cari se dîcu ochii episcopului, prin tote basericele, unde numai se pote, se fia magistri in teologia, seu doctori au licenţiaţi in dreptulu canonicii ."

Adeveratu câ in urma nu unu archidîaconu aluneca la abusan cu frumós'a sa potere sî juredictiune, meste-candu-se in afaceri sî cause seculari nesupuse forului seu, tragundu preste mesura, sî despoiandu fóra indurare poporulu, pecatuindu eontr 'a obedientiei sî subordinatiu-nei detorite archiereului propriu, sî alte asemeni. Dara intrebâmu, cu ce institutiune omenésca nu se potu face abusuri sî escese, déca lipsesce controî 'a cuvientiósa? Sî acést 'a, dorere, lipsíá pré atunci aórea mai de totu.

Episcopii in evulu mediu petreceau tempulu cea mai mare parte prin curţile domnitoriloru sì potentati Ioni

Rimesci, se ocupau si pre atunci multu de politica, sî

asia totu ce prin canone nu era strinsi! legatu de ca-

ractruiu episcopescu concredeâu vrendu nevrendu altoru

persóne, anume arehidiaconiloru. E ra acesti-a din par-

te-si vediendu, ca prin favore» corelatmm'loru sociali ce

factori însemnaţi se fecero, la ce rangu inaltti se aven-tara pre sear'a. regimului ierarchicu, si sentiendu, câtu de puci nu suntu sì potu fi in acţiunile Ioni controlati ei, cari si dupa pusetiune-si erau sî se străduiau a de­veni cei mai rutinaţi in s. Scriptura sî in drepţiihi ca­nonicii sî civilii (Kress , o. o. pag. 1 4 ) : torit! de fragili­tatea omenésea, pré usioru trecură uneori [ireste mar­ginile trase eompetintiei lom prin mintea sanetósa, usantia sì canone.

Dara pedéps'a urmà numaidecâtu. Episcopii vate-

mati Secera react iune: parte prin legiuiri sinodali micsio-

randu din ce in ce mai multu numerali! afacerilorupri-

vitórie la competinti 'a foruriloru arehîdîaeonali ; parte

in seci. X I I . X I I I . prin instituirea de o f i c i a l i s é u v i-

c a ri f o r a n i Ia. tiéra sì de o f i c i a, I i s é u v i c a r i g e-

n e r a li la resiedintia, cari sî unii sî alţii posiedeâu nu­mai p o t è s t a t e d e l e g a t a sî deci la totu momentulu

revocabila, facundu oresîcumu concurintia arcliidîaconi-

loru cu forurile lora. Pre urma conci lin Iu trident, (sies.

X X I V . can. 3, 1 2 , 2 0 sî sies. X X V . ean. 3) reforma

pre archidîaconi cu sinódele sî forurile loru astfeliu,

câtu desi pre ici pre cóle, d. e. in archidi'eces'a Colo­

niei, inca sì dupa tridentini! pre la midiulociiln seci.

X V I I . forurile arcliidîaconali principali formau „instan-

ti'a prima in tòte sî singuritele cause beneficiali, matri­

moniali sî cele-alaite afaceri baser icescr ' (v. Kress o. c.

pag. 2 5 ) , incetn pre incetu insa nu le mai remase de-

câtu o umbra, debila in decanii rurali si conferintiele

pastorali de asta-di. —

Ce potè omulu nepreocupatu se deduca din cele

enarate V Negresîtu acea, câ o institut!une, carea a în­

floriţi! in deplin'a sa fióre chiarii in evulu si in sedii , candii in Europ'a. spiritulu religiositâtîi predomina tòte,

trebue se aiba. radeeine adiind iu spiritulu relegei si

baserîceî crest ine; trebue se fia unu producţii firescu ahi desvoltârii ])otestâtîi gubernative date de I. Chri-stosu basericei sale. Séu cumu se intielegemu altmin-tre aieptatele legiuiri basericesci despre potestatea archi-dîaconala ? Cumu se ne esplicami! epitetele onorifice, cà ., ardii diaconi! suntu ochii, urechiele. manile, anim'a episcopului - ' ? Cumu se potemu crede, câ in disciplin'a ba serie-ésca, in carea credînti 'a crestina revelata, in ca­rea Scriptur 'a sì traditi unea suntu asiâ-dîcimdu întrupate,

s'ar' fî vèritu sî admisu pre o durata de mai multe

cente de ani o institutiune cu totu Iu străina spiritului e i? Nu, o planta esotica nicicând u ar' fi potu tu prinde intri ins'a ceva radecina, cu atâtu mai pucinii a cresce sì a se desvoltâ asia de imposantu, mai alesu in me­

moraţii secii, secii ai religiositatei celei mai neconte­stabili, mai intime sì mai pronunciate.

Aeést 'a suntemu cu atâtu mai vertosu in drepţii a sustiené. cu câtu câ sì in baseric 'a resaritului aflàmu,

desî sub alte numiri, asiediementulu analogu, oficiulu

corespundiatoriu celui arehidîaeonale din baseric 'a apu-

séna. Sî cumu nu? Câ-di la inceputulu evului mediu

cele doue parti, apuséna sî resariténa, ale basericei uni­

versali erau inca unite intre sine prin legătura pace! ceresc!, formau asiâ-dîcundu cele doue camere ale unei si aceiaşi an ime; éra intr 'o anima sanetosa nu pôte decâtu cu o regularitate uniforma se cereuieze sângele.

Necesitatea „biblioteceloru poporali". I. Preeaudu l i teratura nóstra sî preste totu cultur'a

intelectuala in cercurile superiori ale societăţii romane, dîea cine ce va dîce, a facutu pasi nu neînsemnaţi: in comparare cu a c e s t a pentru împărtăşirea sî comuni­carea culture! sî cu stratulu mai de diosu alu poporului romanu s'a facutu la. noi sî se face inca forte pneinu seu mai nemica.

Literatorii noştri, cei adeverati sî cei închipuit!, se disputa mereu, câ ore intru cultivarea limbe! romane se recurgemu la limb'a latina matre sî la limbele soror i? séu dora se stârnii mortîsiu prelanga tesauruhi de cu vente, ce se audu din g u r a poporului, desvol-tandu-Iu numai pre acest 'a si formandu-ne dintr' insulu tota mulţimea terminiloru technici scientifici? Intri acea in focuhi disputei iiitâmu, câ poporalii remane hideretru sî de progresulu liinbei romane sî de pro-gresulu luminării sî cui turei intre Romani ; câ d u e condamnaţii a trai, câ sî mai înainte, totu in angustulu cercii de idee sî cugetări, pro care Fa ereditu de la mosi-stramosi, fora a. cărui lărgire cunoscintiele sî scientiele propunende iui ori in limba latinisata ori nelatinisata i voim remane porurea neintielese.

Acumu tora indoiéla midiuloculu primu, spre a redicâ sî tiene pre poporalii nostru la. nivehilu culturei limbei si spre a-i cumineca cunoscintiele. neoesarie mai largitórie de cereuhi ideeloim sî cugetâriloru lui, suntu scóle bune poporali. — Afora de acea, fiindu câ l imba romana intru desvoltarea sî cultivarea sa a apucaţii odată pre calea purilicarei, cumu nici nu se poteâ altmintre, ar' fi in interesulu eausei din vorba pré de doritu, câ măritele episcopie romane de ambele confesiuni se nu-si mai faca scrupul i fora temeiu, ci dupa esemplulu lăudabilii alu Blasianiloru se introducă fóra amonare prin base-rice cârti liturgice cu o limba purificata, de strainismi. E lucru curioşii, câ toii câţi vorbimu romanesco sî scrîemu câte ceva romanesco, seculari au preoţi, gr. orientali au gr. catolic! . ne adoperâmu a folosi o limba culta sî curăţita; dara indata ce calcâmu preste praguíu basericei, ne intórcemu denou la „slava' ' , câsi candu ar" fi mai santa decâtu „mărirea", séu „hvalite 1 ' mai sânte decâtu J a u d a t i " . S e fimu consecinti. Poporalu pote se aiba in baseriea, abstragundii de la folosulu sufletescu, chiaru si in jirivinti'a iinibistica un'a din cele mai bune scóle, déca acolo i-vomu da se audia neconteniţii o limba corecta sî alesă.

Insa eu acestea ar' fi lucrulu totu inca numai de diumetate făcuta. S e nu scapàinu din vedere acea impregiurare de tanguitu, cà teneretulu nostru, chiara sì pre unde se gasescu scóle poporali mai bunisióre,

dup;», ce apuca a scutura pulberea scòlei, uita sî ce a.

invetiatu, nu propasiesce ci repasiesce. Pentru c e ?

Pentru cà i-3ipsescu midiulòeele de propăşire sî perfec­tul nare, i-Jipsescu càrtile scrise sì destinate pre sém'a

lui: atari cârt i , cari cu scopulu, de a-i impartasî

ctinoscintie ])ractice necesarie, se unésca sî unu stilu

usioru si o forma atragatória, asia câtu teneretulu sî

poporalii nostru se fia indulcitu sî asiâ-dîcundu ademenita

a se ocupa in órele de repausn inai bine cu acea.

lectura amusanta sî totodată instructiva, decâtu cu alte distractiuni adeseori atâtu in respectu fisi cu câtu sî morale nespusu de stricatióse. Scurtu : ne lipsescu „b i 1) 1 i o t e c e p o p o r a l i " .

S e limu bine intielesi. Sub „bibliotece poporali" nu i:itielegeniu aici órecare suma de cârti depuse in cutare localii pentru usulu poporului; ci intieiegemii acele — prea cunoscute in alte iiterature sî prea opul iuti — cicluri de cărticele, cu argumentu luatu din tòte ramurile mai practice ale scientiei , cari voru

a midiuloci poporului intr' unu modu usioru sî delec-

tatoriu tòta sum'a de cunoscintie necesarie sî posibili

statului seu. Intr ' adeverii o anima romanésca se

sfa si a de dorere, candu cu miseretatea nòstra totala

in asta ramu alu literaturei comparerà dieci le, ba

sutele de atari „bibl iotece" in literator'a germ., f r anc ,

angl., sî a l te le; „bibliotece poporal i" destinate nu

numai pentru clasele inferiori, ci sî „bibl io tece" menite

pentru clasele midiulocie, cumu suntu d. e. renumitele

„ C a t e c h i s m e i l u s t r a t e " Weber - iane din Lipsî 'a ,

cari apărură pana acumu in vreo 5 0 de tomuréle, tractandu in modu usioru, scurtu sî practici i , de la eeonomi'a rurala pana la administratiunea finantiaria sî la scienti 'a politicei in susu, mai tòte ramurile sî in

acestea diverse intrebatiuni mai momentóse din scientiele

om en esci.

înainte de ast'a cu vreo doi ani s'a fostu pornitu

sî la noi Romanii , anume in Bucuresci , unu atare ciclu

de cărticele destinate pentru poporu. Domne, insa, ce parodia a unei „bibliotece popora l i " ! îndată câ tomu ahi doile figuréza „Viati 'a lui Isusu" scrisa de Renan. Casi candu dieu n'ar' fi de ajunsa, cà o mare parte din societatea mai inalta din Romani 'a e rósa pana in medua de ideele ateis t ico-material is t ico-cosmopoli te , rósa mai reu decâtu unu lemmi putredu de cari ; ci ar ' trebui se inveninàniu inca sì partea sanetósa a

poporului cu nesce ipotese, precâtu de pedante sì

vage, pre atâtu de subsapatórie a tòta ordinea sodale !

Casi candu chiara sì intre intieleginti dintr'o miie

unititi si-ar' sci dà sém'a cumu se cade despre acele

ipotese cutediate ! . . .

Dieu mi de aceste „bibl iotece" are lipsa poporulu

romana. „Bibl iotecele poporali" destinate pentru din­

sulti trebue se cuprindă cărticele câte de 4 — 6 cóle tipărite sî nu mai scumpe de 1 0 — 3 0 de c race r i , in cari un'a câte un'a se i-se propana lucrurile cele mai

\

de lipsa din relegiune sî din istori'a basericei sale, din istori 'a patriei sî natiunala, din istori 'a universala, din fisica sì istori'a naturala, din drepturile cetatianesci,

din scienti'a agriculture! mai ratiunali, a gradinarle)', a

stupari tului sc i . ; in cari prin naraţiuni delecta tòri e se

i-se depinga frumseti'a sì necesitatea vertuti)' patrioti­

smului, iubirei de naţiune, cumpetului, economisàrii séu erutiarei sc i . , èra dìncontra se i-se arete uritiunea

tradàrii de patria sì naţiune, a bet ìe i , a desfrenului,

a resipirei, s. a, s. a. O atare „biblioteca poporale"

bine alésa sì compusa indresnimu a afirma, cà ar'

face minuni in poporulu nostra celu insetatu de

sci enti e.

„Tòte-su bune sì frumóse", mi-va obieptâ dupa

cele dîse nu unu cititoriu, „insa cumu se se pota

réal isa? 1 ' JRespunsulu lu vomii da in articlulu sì

numerali! viitoriu. Dentatu.

Amvonulu ) V i a t i ' a p a n t e n t é n a e c â u n u n u o r a t r e c a t o r i u .

[predica la morti.]

,,C;i uuu nuoru, co s'a curatila de la ceriu, asiâ e de se vu cobori onsnUi in mormentu : mai multu mi se \;i sui noce se va uUóree la cas'a sa, noce lu va euuóscr pre elu inca lomlu lui. loi). 7. !f.

Deca contemplarmi constelatiunea minunata a naturei, ni­se desfasiora unu tablou pomposi!, in care nu numai perfecţiunile divine se reflecta, ci sì sórtea omeaésca o vedemu depinsa. Pen­tru cà de consideràmu miliardele de planete, cari continua calea loru in universulu imensu, anirn'a plina de pietate adora atotpo-tinti'a sì intieleptiunea Pacatoriului loru; era decumvâ privimii fenomenele diverse ale eif^ne convingemu, cà „ n i m i c u e dura-bilu sub sòr e", „t ó t e trecu , t ò t e se muta câ'spum'a."

Despre acestu mare adeveru au fostu convinse tòte popó-rele, cari au figuraţii pe sceii'a lumei, toti ómenii, alu caroru ingeniti luminéza mintea milióneloru. Astfeliu vedemu acumu in T. V. pre patriarculu lobu eschiamandu: „Câ unu nu orti, ce s'a curat i tu sci .;" sì éta vedemu împlinite cuventele lui, candii staimi in giuntiti acestui cosciugu, spre a dà espresiune sentiementului nostra de întristare sì dorere pentru perderea fratelui nostra, care a adormiţii in Domnulu.

Veniţi dara, Tr. A. ! se meditàmu despre viati'a pamenténa sì se scrutarmi, ce adev erari cuprindu in sine cuventele partri-arcului, sì cene invétia, candu dice, cà „câ unu n u o r u , ce s'a curat i tu sci.?"

Câ se potemu intielege cuventele prelaudate, concedeti-mi, Tr. A., inainte de tòte se comparezu viati'a cu nuorii trecători. Scientiele naturali ne invétia, cà nuorii se forméza din diverse evaporàri, din diverse gasuri. Nuorii se légana in atmosfera, sì precâtu de farmecatoriu e unu nimbu usiorelu, infrangundu-se in elu radiele sòrelui, pre atâtu de respingatoriu e, candii vedemu in sinuìu lui sierpuindu fulgerulu, séu audìmu bubuindu tunetulu sì trasnetulu; tòte fìerele se ascundu, sì omulu misicatu de unu sentiu misteriosu eschiama : „Domne, nu ne lasă !" Dar* vine unu ventu, sì tempest'a a ince tatu ; vine o caldura, sì nuorii furibundi au disparutu câ fumulu. Eca icón'a viatiei omenesci! Vòcea atotpotintelui Dieu lu-ehiama la viatia din cliaosulu misticu alu naturei. I dà corpu compusu mai alesu din diverse gasuri. Lu-pune preste creaturele sale, ornatu fiindu cu diverse facultàti spirituali sì corporali. Pune in man'a lui fulgerulu potestatei sì in gura vocea stentorica a impunerei. Miie tremura adeseori dinaintea lui, sute sì miie privescu cu frica la elu. Insa vine

*) Spre a satisface câtu mai deplinu lipsele reali ale veneratului

eleni operatoriu in vini'a Domnului, ne-amu propusu a aduce in fiacare

numera celu puçinu dóue elaborate din sfer'a oratoriei sacre. Red.

o epidemia, sì că Samumulu mortifera usucă suculu de viatia, sì poterniculu se preface in unu scheletu respingătorul. Vine, câ unu viscolu neasceptatu, o nenorocire, sî poterea vitala e franta. Vinu anii, sì debilitéza sì nemicescu organi smulu corpului. Sî omulu, care si-pomiteâ o eternitate de viatia, trece, dispare de-pre orizonulu viatiei pamentesci câ unu nuora usioru. Eta asia de trecătorul e omulu, cave si-estinde speranti ele sale preste dîle sì ani numerosi. Face planuri preste planuri, mina sî edifica, iubesce sî uresce, se bucura sì se intristéza , . dar' vine ór'a, sî elu dimpreună cu tòte planurile, bucurîele sî întristările sale se cutropesce in mormentu. Deci cu totu dreptulu dîce patriarculu lobu, eà viati'a omenésca e câ unu nuoru trecatoriu.

Insa elu nu se opresce aici, ci ne dîce sî mai multu. Anume ne spune, cà omulu, dupa c e m ó r e , va fi d a t u u i t a r e i . Cine nu vede, cà sî in respectulu acest'a omulu e asemine nuo-riloru trecători? Dèca trece unu nuoru, cine ne ar' sci spune mane cu punctnositate, cà unde a statimi? Trece omulu in via­ti'a alalta, sî cine ne ar' sci spune preste sute de ani, cà elu a esistati!? Nu incape nece o indoiéla, cà precumu suntu tem­pestati, cari traescu in gnr'a poporului dieci de ani, asia snntu sì ómeni, a caroru memoria se pastréza câ o relicuia santa din generatiune in generatiune. Ba abia se afla omu asia de nulitate, memori'a cărui se nu remana bârcmi câtva tempu in animele fiiloi'ii, amiciloru séu cunoscutiloru sei. Insa de computàmu seclii întregi, èra nu anii, atunci vedemu, cà sortea multîmei este, „se fia .dat i u i tare i" , precumu dîce patriarculu lobu. Care dintre voi, Tr. A. ! ne-ar' sci spune, cà cine a fostu mosiulu stramosiului lui, séu ce profesiune a avvitii, séu cari au fostu ocupatiunile lui de predilectiune ? Sì potè cà elu a fostu omu renumitu pre tempulu acel'a, séu a fostu cunoscutu sî stimatu de multi. Cine ne ar' sci spune, cà inainte cu câti-va secii cine au fostu posiesorii agriloru, unde arati voi adi, cine a locuitu in mosîele, unde sunteti voi asta-di? Eta inainte cu câti-va secii délurile sî campiele au fostu acoporite cu cetati sî sate, «naàSs muge asta-di ventulu, sî in midiuloculu cetàtiloru sî sateloru base-rice pompòse steteâu, sì in baserice se predica cuventulu lui Ddieu, ce Iu audîti sì voi ; aerulu vibra de imnurile, ce le cantati sî voi. Sî acele cetàti sî sate nu mai esista ; le a consumatu furi'a ór-deloru-barbare; precumu nu mai esista Capitoliulu faimosu, de unde odinióra mandatele imperatiloru, câ fulgerile lui Joe depre Olimpu, au strabatutu o lume intréga. Tote s'au prefacutu in cenuşia, sì asta-di plugulu sfasia brasde pe loculu santu alu ba-sericeloru, sì numele acelor'a, carii au fostu locuitorii cetàtiloru sì sateloru, s'au datu uitarei.

De aci resulta, Tr. A.! cà fiindu viati'a, remimele sì me­mori'a omului aseminea unui nuoru trecatoriu, asemenea fumului, se ne nesuimu a fi laudati sì glorificati de Ddieu, èra nude ómeni. Nu voescu a dice, cà judecat'a ómeniloru se o desconsideràmu, dincontra avemu detorintia a ne eluptâ recunoscintia, stima in viati'a sociale; dara, precumu observa apostolulu gintiloru, tòte aceste trebue se purcéda dintr' unu isvoru curatu. Mai vertosu trebue se ne dàmu silintia spre acea, câ fâşia cu carii amu traitu in legature dulci naturali, in midiuloculu caror'a a fostu cerculu activitatei nòstre, se nu lasàmu dupa noi o suvenire câ diluviulu consumatorul, ci suvenirea nòstra se fia remarcabila, se fia unu nimbu, care se intusîasmeze, misice, redice spre totu ce e fru-mosu, nobile, dreptu sî santu. Dara la ast'a nu vomii ajunge, dèca nu vomu urmări inspiratiunile cele bune ale sufletului, cari suntu espresiunea vointiei lui Ddieu. Astfeliu suntu: inocinti'a sufletului, sentirmi religiosu, iubirea deapròpelui, sî împlinirea esac-ta a detorintieloru statului nostru. Decumvâ forméza aceste compasulu viatiei nòstre, atunei desî si-va bate lumea jocu de noi, carea adeseori meritele le calca sub petióre sî glorifica mi-sielatàtile, nu amu perdutu nimicu; pentru cà vomu^yé recuno­scintia sî lauda înaintea Părintelui cerescu, sî numele'" nostru va fi inscrisu in ceriu.

Sufletu-mi tremura de o confusiune sacra, Tr. A. ! candu vedili, cà patriarculu ne descépta din lumea ideala spre o reali­

tate trista, spunendu-ne, cà omulu din regiunile mortiloru nu se va potè reintòrce in locuinti'a sa. E erudii! dar' suntemu sititi a ne convinge. Pentru cà din sommi se trediesce omulu ; insa decumvâ si- a închişii ochii spre somnulu eternit, atunci ochii lui nu se mai deschidu, câ se védia aparendu Auror'a din orientimi pomposu ; elu nu va mai audî canturile melodióse ale paseriloru; nu va audî suspinele sì tîpetele desperate ale copilasiloru sì soci'ei sale ; nu-i va mai scuti de pingele sórtei, nece i va stringe la sinuìu iubitoriu. Mórtea a sfermatn tòte legaturele cu viati'a, sì in nóptea acea intunecósa, unde s'a afuridatu elu, nu străbate nece o radia a viatiei pamentesci.

Ah, Tr. A.! candu scimu, cà ce sòrte ne ascépta; candu scimu, cà o nópte eterna si-va estinde arip eie sale preste noi cei ce asia de multu iubimu lumin'a sórelui maiestosu, ar' trebui se desperàmu de bunetatea lui Ddieu, de nu ne-ar' veni in ajutoriu intieleptiunea lui, carea tòte le a compusu astfeliu, incâtu nu esista nece unu amarri, in care se nu fia vre unu atomu de dul-cétia ; nu e nece o lovitura a sórtei asia fatala, in care se nu fia sì ceva consolatoriu. Asia vedemu sì in icón'a trista aretata de noi nesce trasure, cari ne aducu consolare. Pentru cà, de nu vine omulu din sinulu mormentului, câ se guste bucurîele viatiei, nu vine, precumu observa patriarculu lobu, nece se guste necasurile ei. Nu vine câ se védia, cumu asupresce celu potermeli pre celu debilii, cumu si-bate jocu forti'a brutala de dreptate. Nu vine, câ se auda gemetulu inocintiei sub sabi'a impilatoriloru, sì cumu se injura numele lui Ddieu prin gure pofane. Nu vine, câ se porte pre umerii sei sarcinele viatiei; nu. câ se se lupte cu ten-tatiunile enorme, sì cadiendu se verse lacreme de dorere. Nu vine, câ se pianga pre ruinele ilusiuniloru sale framóse, séu se-si tramita suspinele càtra ceriu pentru copìi sei corupţi, pentru infidelitatea sociei sì amiciloru sei. Nu vine, câ se pòrte in cor-pulu seu săgeţile diferiteloru morburi, sì in sufietu balaurii corap-tiunei morale. IncoFtţ'a acestora i-a datu deja balsamu mor-aaentulu sì .salvu conductu cosciugulu.

Pentru acea, Tr. A.! se ne folosimu intieleptiesce de viatia, càci in mormentu se finescu tòte scientiele, tòte lucrurile nòstre. Părinţi buni! cresceti copilaşii vostri in fric'a Domnului, pana ce sunteti in viatia; pentru cà, de va apesâ mortea sigilulu seu pre fruntea vòstra, nu voru mai ave ei educatori, cumu ati fostu voi. Era voi, Copii! onorati si ascultaţi pe părinţii vostri, pana ce i vedeti. Faceti- le senine dìlele loru ; pentra cà de i veti depune in sinulu rece alu mormentului, nu le mai poteti face bucurie ; indarnu le veti decora monumentele cu ghirlande de flori udate cu lacremele vòstre. Sì voi, Betrani carunti de brum'a aniloru! impacati-ve cu Ddieu sì sufletulu vostra, pana ce nu se stinge fa-cli'a viatiei vòstre, câ se se pota aplica dîs'a Fiiului omenescu in dìua de apoi, càvoi „partea cea mai buna v'ati alesu;" pen­tru cà nu uitareti, cà „lemnulu unde cade, acolo remane." Sì in fine cugetulu acel'a, Tr. A.! cà cine mòre, acel'a nu se reintòrce mai multu la viati'a pamentésca, se ne dee la toti ta­na sufletésca, candu va se ne ruinàmu sub greutăţile colosali ale viatiei, sì se ne insufle curagiu incontr'a mortiei.

Pentru ce se sì desperàmu, Tr. A.! sub loviturele sòrtei, candu acele nu voru dura multu tempu? Pentru ce se tramuràmu de mòrte, candu ea face capetu suferintieloru nòstre? Pentru ce se ne infiorarmi a descinde in mormentu, candu acolo e repausulu adeveratu? Pentru ce se ne fia frica de miliardele infusorieloru, candu ele numai corpulu ni-lu voru consuma, asupr'a sufletului n'au nece o potere? Nu! nu ne e frica de voi, mòrte, mormentu sì vermi monstruosi! Ba mormentulu lu numimu mama, sì vermii frati ! De amu fostu fericiţi, candu erâmu in sinulu mameloru nòstre, pentru ce se fimu nefericiţi, candu ne va luâ in braciele sale mam'a nostra comuna, pamentulu. Ai venitu sì ai stersu pre unu frate alu nostra dintre cei vìi, sì noi nu rostimu blastemu asupr'a capului teu intre dorerile nòstre, cari ne sfasia animele in momentulu acestu funestu; nu! pentru cà te consideràmu de unu binefacatoriu, care primesce fatigatulu pre marea fortunósa a viatiei in gondol'a sa. Cu atâtu mai vertosu, càei vediu la

lumin'a credintiei nòstre sante limanulu, unde angerii ascépta àufletulu liberatu din catusiele corpului. Asia e. Pentru cà de­si trece viati'a câ nuorii sî fumulu peritoriu, dar' precumu picurii de plòia se asiédia in sinulu iloricéleloru, asia sî corpulu mer-gundu pere in mormentu, dar' róua curata, sufletulu, se asiédia in sinulu Părintelui cerescu, de unde a venitu. Sî precumu caldur'a sòrelui din pamentulu umedu formédia altinuori, asia candu cal­dur'a cea mare va consuma pamentulu sì tòte asiediamentele lui, atunci sî trupurile mortiloru se voru scola, sî glorificate cu tri-umfu se voru duce prin nuori înaintea fâşiei Tata-lui cerescu.

Sî corpulu acest'a nu va fi peritoriu câ nuorulu, ci va stră­luci in locuinti'a Părintelui cerescu (Mat. 13, 43). Va gustă dimpreună cu soşiulu seu, cu sufletulu, bucuriele sî desfătările acele, cari le-au gătita Domnulu alesiloru sei; sî viati'a,fericirea, bucuriele loi voru dura in eternu.

Pentru acea alinaţi dorerile vòstre, Părinţi buni, pentru per-derea fiiului vostru iubitu. Se ne stergemu lacremele, Tr. A. ! sì noi. Se nu oprimu cu suspinele nóstre sufletulu adormitului in sborulu seu càtra ceriu, ci inscriendu-i memori'a in animele nóstre, înainte de a-lu depune in mormentu se-i dîcemu: fia-i tierin'a usiòra sî memori'a binecuventata! Aminu.

Vien'a, in decemb. 1871.

A n t o n i u C o v a c i u , teol.

Invetiatur 'a lui Isusu e lumin'a lumei, (predica pre duminec'a dupa botezulu Domnului.)

„Galile'a gintilorn,poporulii celu ce sieileu intru intmicrccu a veriintu lumina mare; sì celoru ce siedeâu in lăture» fii in umbr'a inortiei, lumina a resaritu loru." Tesai.

In sântele dîle de cctrendu trecute admirarainu, I. C. sî cu anime pie sî multiamitórie adoraramu indurarea divina cea nemărginita càtra noi omenii, in întruparea sî naseerea Fiiului lui Ddieu. Serbaramu dupa acea memori'a taiarei lui impregiuru, prin care dinsulu, Creatoriulu ceriului sî alu pa­mentului, legislatoriulu supremu in ordinea lumii fisica sî mo­rali, ne dede esemplulu supunerei càtra legile ddieesei sî ome-nesci; dar' ne dede esemplulu ascultarei de maimarii nostri sî prin acea, cà in etate do 12 ani, dupa ce fù aflatu de santii sei părinţi in baseric'a din Ierusalimu in midiuloculu invetiati-loru, se intórse cu dinsii in Nazaretu „sî e r â supunendu-se loru" (Lue. 2,51). Esîramu in tine serbatoresce la botezulu lui in apele Iordanului, ca odinióra popóra-ie, cari se sî învredniciră a fi inveriate de insù-si Tata-lu din ceriuri, cumu cà „Isusu este Fiiulu seu celu iubitu, pre care se-lu ascultàmu." Si éta cà s. evangeli'a de adi ni-lu aréta deja cà pre magistrulu sì lu-minatoriulu nostra ddieescu, câ pre sórele dreptàtii, ce a resaritu dintru inaltîme preste fiii lui Adamu.

Asia este. Cea ce profetulu lesai'a prenuncià (prevestì) graindu: „ Ga l i l e 'a g i n t i l o r u , poporulu ce lu ce s i e d e â sci.": împlinirea acelei o adeveriră cei ce câ martori oculari, prerapiti de binefacerile, doctrinele, profetîele sî minunile lui, eschiamara : „Cu a d e v e r a t u a c e s t ' a e p r o f e t u," sî „ N i c i o d a t ă o mu n'a g r a i tu c â a c e s t ' a ; " o resuua câ echu potericu sî unanimu evangeliele, escbiamaudu cu evan -gelistulu teologu:" „S î a m u ve d i u tu m ă r i r e a l u i , mă­r i r e c â a u n u i ' a - na s c u t u de l a T a t a - l u , p 1 i n u de c h a r u sî de a d e v e r u ; o decumentéza grand'iosulu pro-gresu, ce ]'a f'acutu omenimea la fiicl'a credintiei crestinesci pre tòte terenurile culturali. Dâ, I. C , i n v e t i a t u r ' a lu i I s u s u e It imi n'a l u m e i , sî acestu adeveru se formeze obiectuìu ineditatiunei nòstre de asta-di. —• Isuse, lumin'a himei ! Lilminéza mintile sî animele nóstre, câ cuprindiendu din ce in ce mai bine doctriu'a ta cerésca, se ne indemnkmu a viatini conformii acelei sì a face astfeliu frupte însutite me­ritorie de viati'a eterna. —

Câ se vedeţi mai lamuritu adeverulu propusu, ve rogu se me insoşiti puşinu in nóptea intunecòsa, ce a precesu Au ror'a evangelica.

Câtu de infioratória a fostu acea nópte, in ce întunecime grósa rateeira preste patru miie de ani descindintii stramosiloru Adamu si Ev'a ! Straluciâu ceedreptu sì pre atunci sórele, lun'a sì stelele pe firmamentu, sì ochii vedeau; dar' vai min­tile erau cuprinse de grrós'a cétia a nescientiei si credintiei desierte. Indarnu intrebâ baiatulu curiosu pre părintele seu caruntu, cà óre cine a facutu ceriulu si pamentulu cu tòte fien-tiele si frumsetiele sale ? in locu de respunsu intemeiatu i-se enarâu nesce fabule ridiculóse. Indarnu soşiulu desperaţii se plecă pre pieptulu soşiei sale morinde, càci acést'a mi-lu potei mangaid cu convingerea, cà se voru revedé intr'o viatia mai fericita dincolo de mormentu. Cu frica sì neincredere privia moritoriulu spre ceriu, nesciendu cà acolo locuesce unu iubi-toriu Părinte ; cu fiori calca tierin'a mormenteloru, nesciendu cà cei repausati odinióra ér' voru invia.

Fost'au adeveratu sì pre a tunci câte unu barbata mai intieleptu, precumu Confuciu la Chinani, Zoroastru la Persi, Socrate, Plato sì Pitagor'a la Greci, Cicero sì Senec'a la Ro­mani, cari invetiâu esistinti'a lui Ddieu, nemorirea sufletului sì resplat'a eterna a vertutiloru; insa câtu de nesigura, câtu de contradìcatória, câtu de mestecată cu erori grosolane erâ inve­tiatur'a loru! De i intrebàmu, cà ce e proprie fienti'a suprema, ce e Ddieu? Pitagor'a ne respunde, cà e nu-merulu unitàtii, Leucipu si Epicuru cà e fatulu séu templarea òrba, Diogene cà e aerulu, filosofii stoici cà e insa-si lumea séu universulu ; Platone, mai profundu cugetatoriu, ne invétia ceidreptu, cà Ddieu e unu spiritu potericu eternu, dar' carele lumea a creatu-o din o materia asìsiderea eterna, era nu din nemica, càci, diceâ elu, din nemica nu se potè produce nemica („ex nihilo nihil fit.") Astfeliu tòta invetiatur'a loru ce alfa erâ, decâtu o sîmilitura plina de contraziceri, lipsita de argumente convingatòrie ? Dreptce se sì intemplà cea ce in atari impregiuràiu erâ neaperatu se se intemple: tòte acele fenomene sì fientie, incependu de la sóre sì stele pana la ani-maliele necuventatórie sì plante, pre cari omenii le admirau séu de cari se temeau, le adorau câ diei, alu caroru numera dupa Esîodu trecea preste treidieci de miie, sî despre cari unu poetu eschiama cu ironia: „O popóra sante, caroru ddieii le crescu prin gradine!" Sî apoi ce diei minunaţi erau toti acesti-a! Unuiu erâ precurvariu, câ Joie; altulu betîvu, câ Bacini; alu treile furu, câ Mercuriu; alu patrule resbunatoriu, invidîosu, superbii sci. Si ataroru diei-tàti de nemica !e edifica omulu, vierme'e pamentului, templuri, le proaduceâ câ jerfa pana sî pudiciti';i si viatie omeuesci. Au nu erâ dara mintea lui copleşita de o intime cima fioròsa?

Totu asia de ratecite sî ridicule au fostu sî părerile de­spre originea lumei sî despre natur'a si sortea sufletului. In privinti'a lumei Moschi! sî Cadmu la Feniciani afirmau, eà ea s'a escatu din caosulu eternu; următorii lui Zoroastru tieneâu, cà au facutu-o cei doi diei, alu himinei sî a!u intunerecului, séu cele dóne principie, alu binelui sî alu reului; Chaldeii dî-ceâu, cà s'a sternitu din òsamentele dieinei Hamorac'a tăiate in bucati prin dieulu Belu; dupa Leucipu ea se compuse prin rotirea atomiloru steriliti dm templarea òrba; in fine Stoicii ora lumea li-se parca a fi unu mare animalu. Dieu animalica filosofia! — Dar' in respectulu sufletului ce credintie dom­ni âu ? Zorastru si Plato invetiâu, cà sufletele inca inainte de a invesce corpuri omenesci au esistati!, Stoicii le tieneâu de focuri intielegatòrie, Grecii cu Orfeu de o simpla umbra sì cétia ; era dupa mórtea corpului Aristotele nega esistinti'a ul-teriòra séu nemorirea sufletului ; Zeno dincontra dice, cà sufle­tele mai nobili sbóra in luna, cele-alalte in aera, facundu unu procesu de euratîre ; pre urma cu Empedocle vechii Egipteni, Gali si alte popóra credeau, cà sufletulu se muta dintr' unu corpu omenescu intr'altuiu, séu in corpulu cutarui animali! séu in cutare planta, sì vice-versa.

Ce se dîcemu apoi desp^ m o r a l ' a ] o r u s î l e J e a c e s t e ; 9

Au potemu cugeta, câ pre u n u \ f u n d a m e n t u a g i â d c g e ^ Ita potuta redicâ unu edificiu ck p p v x „ . . 0 ~ ,

% , . . vCfì£a(iomne-aiuta? D r f n n popóra-le pagane pricipalile cestiuri desprè originea lumei, sufletu sì nemorirea lui le resolvira in mo atâtu de falsu, consecintiele acestor'a mriuritórie a supr'a viatiei inca nu poteâu fi deeâtu false si funeste. Adeveratu cà stre-murulu ferieirei e innascutu toturoru imeniloru, si acést'a o observară sî intieloptii aceloru tempuri triste; dara la între­barea, cà cumu, unde sì in ce modu păte ajunge omulu la fericire, sì cà in ce sta propriaminte fericirea omului? unii ne respundu cu Eschine, cà sta in dormire sì somnu; altii cu Corintenii, cà sta in jocarie; cesti-a cu Pindaro, cà sta in sanetate, cei-a cu Epicurii, cà sta in mancare si beu-tura sì alte asemeni piaceri sentiuali, Dara vertutea? la acestu principale, ba singuru isvjjrtf^alu ferieirei omenesci cei mai pucini cugetau.---Sf astfelia, câ se graimu cu profetala, „ t o t i e s t n e s c e ou i r a t e o i a u , f l a ­sce ca r e d in c a l e a sa s'a f o s t u a b a t u t u " (Iesai. 52,6). Sì cu mărimea ratecirei in proportiune derópta stau efluintiele ei practice: idolatria, pederastia, resbtmarea, sodomi'a, jerfele omenesci, sì alte asemeni fapte, „cari ruşine este a-le sî grai" dîce s. Paulu, dara cari fapte erau privite in paganismu câ plăcute sî bine primite dieitatei.

Singur'a esceptiune o face miculu poporu israelitónu, initiatu in elementele relegiunei cei adeve rate de insu-si lehov'a prin patriarchi, Moise sì cei-alalti profeti. Ci sî pre acest'a de câte ori nu-lu vedemu cadiutu in idolatria sî super-stitiunile cele mai intristatórie, èra mai pre urma prin di­versele secte adusu in o atare confusiune a ideeloru religiunarie, incâtu abia mai scieâ carii au derepto: Fariseii legati de li

oper'a divina reusî. Sementi'a credintiei1 1 I s u s U 8 6 p r ° P f g ' sî pre unde lumin'a evangelica străluci ce gigantice BI admi­rabili schimbări produse ea câ prinfa^ecu in tòte cugetările, acţiunile sî reporturile viatiei omenesrf!

u^umirn^ sî omulu ^ observa indata, este Ddieu altulu, fora nonTàT'iiu m u "ti. 'oBr? *->?'*; r^ba^-incoio intielese, cà „Ddieu, c a r e a ereatn lumea a c e s t a si tòte ce suntu intr' ins'a, nn locuesce in templur i făcute de mani omenesci" (Fapt. ap.. 17,24), deórace , s caunu lu lui e ceriulu sì asternutulu p e t i ó r e l o r n sale pamentulu" (acol. 7,49). Invetiatur'a Ini Isusu lumina, BÎ omnia scie deja, cà Ddieu, precumu a creata tòte, asià e sî in stare a porta grigia de tòte, fiindu atotpotinte sì amatoria Părinte, fora voi'a cărui unu peru na cade depre capala nostra; scie, cà Ddieu e santa sì atotscia-toria, derepta, credintiosa sì buna, care „sorele s e u lu-resare pres te buni sì pres te r e i , sì ploua preste cei derepti sì pres te ce i nedrepţ i" (Mat. 5,45). Invetiatur'a lui Isasa lumina, sì moritoriulu gasindu-se in restrişte séu pri-vindn la panoram'a natarei cu lucrurile sale schimbatióse sì peritórie, reflecta la sufletuln seu sì cu firma convingere i canta nemorirea, dìcundn cu psalmistulu: „Bncuratu-m'am intra cele ce mi-s'au dìsu mie: in cas'a Domnului vomu merge." (ps. 26,28). De si-aduce a minte de mórtea neindurata, carea lu-va despartì de iubiţii sei, se mangaia cu credinti'a revederei; de e persecutata de sórte, nu despera, sciendu, cà tòta nedrep-tatîrea suferita pentru vertute i adauge o pétra pretiósa la corón'a, cu carea va fi coronata in patri'a celora fericiţi; de diaresce mormentalu ghiagiosu, inca nu se sparia, convinsa funda ca dreptulu loba (19,25), cà „in dîua cea de apoi va

ter'a traditiuniloru, „ s t r a c o r a t o r i de tinn tî nrTfff*tti jrfti ii 1nfl jivriniffl djnpamenta sî in insa-si corpula seu va se védia pre

t î t o r i de c ă m i l a " (Mat. 23,24)? séuEsenii, escati in Egiptu sì despretiuitori a tota soiulu de sacrificie ? séu in fine Sadu-ceii, cari negau nemorirea sufletului, inviarea mortiloru sî esistinti'a angeriloru? —

In acésta nópte spaimentatòria sî universale a mintiei omenesci veni Isusu, Unsulu lui Ddieu, sì indata la léganulu lui se ivesce o stea straordinaria in oriinte, óresicumu insem-nandu, cà „ p o p o r a - l o r u c e l o r u ce s i e d e â u i n t r u i n t u -n e r e c u sî in u m b r ' a m o r t i e i l u m i n a l e - a r e s a r i t u , " sì cà lsusu va se lumineze cu invetiatur'a sa gintile orbe-catórie ale pamentului. Asia sì fù. In etate de treidieci de ani incepù elu a predica, sì vócea sì intieleptiunea sa cerésca farmecatória câ o suava melodia incanta sì i cuceri animele. Grlótele acurgeâu la elu cu miiele, sî petreceau dîle intregi ascultandu-Iu. Se intrebâ lsraelu uimita : „Au nu acest'a e fiiulu teslariului, sî de unde scie dinsulu carte," de unde scie lucruri atâta de minunate sî sublimi, candu nu a invetiatu? Sublimitatea doctrinei lui siliâ pre ascultători se marturésca, cumu cà „ n i c i o d a t ă omu n'a g r a i t u c â a c e s t ' a . " Era apoi misiunea sî invetiatur'a sa divina o adeveri sî propti cu minuni atâtu de poterice, incâtu „ g l o t e l e v e d i e n d u se m i r a u sî m a r i â u p r e D d i e u , celu c e a d a t u p o t e r e c â a c é s t ' a ó m e n i l o r u . " (Mat. 9,8.) Fost'au sì impregiuràri, candu admirarea sî prerapirea poporului se manifesta in eschiamarea: „ F e r i c i t u e p â n t e c e l e , c a r e te -a p o r t a t u , sî t î t i e l e , car i l e - a i suptu." (Lue. 11,27.)

Dar' vai sórele dreptàtii, Isusu, trebui nu preste multa se apună pre lemnulu crucei; precandu elu resarise, câ cu radiele sale binefacutórie se lumineze pre toti omenii toturoru tempuriloru sî depre intregu rotogolulu pamentului, pre cei de la res. sî ap., de la m-nópte sî m-dî. De acea in provedinti'a sa divina lumin'a sa cerésca o impartasî inainte de tòte la dóuespradiece stele, apostoliloru, cari dupa mórtea sa respandindu-se in tòta lumea, se predice Evangeliulu la tòta făptura. Planulu e gran-dîosu, obstaculele colosali, neamicii câtu frundia, sì èrba, dar'

Ddieu mantaitoriula seu."

Ce se dîcemu apoi despre lumin'a reversata prin Evan­gelia asupr'a relatiunei Creatoriului càtra creatura, sî din-contra? asupr'a detorintieloru omului càtra deaprópele sea? asapr'a chiamarei sì destinatiunei nòstre, sì a càlilorn ducatórie la ea? Ce se dîcemu despre esplicarea evangelica atâta de cerésca a contrasteloru viatiei, canda aórea chiara cei derepti suntu mereu nefericiţi, èra cei blasfemati se tavalescu in pri-sosulu bunatàtiloru temporali? despre lămurirea referintieloru dintre societatea civile sì eclesiástica? despre indegetarea càliloru, institutiuniloru sì mediulóceloru de a redicá chiara sì bunăstarea sì propăşirea temporale a ome-nimei, s. a. s. a. ? Ce alfa vomu poté dice, deeâtu a eschiama cu regele profeta: „Tramis 'a Dom nul u s p i r i t a l a seu s.î s'au c r e a t a , sì a i n n o u i t u fac i ' a p a m e n t u l u i " (ps. 103,30) ; deeâtu a dà tota dreptulu stlui Ioana evang., candu dîce, cà Isasu a fostu „ lumin'a cea adeverata , c a r e a luminéza pre totu omulu , c e v ine in l u m e " (loan, 1,9). —

Vediumu dara, I. C , cumu cà cu drepta caventu se potè afirma cà Isusu, cà invetiatur'a lui Isusu e lumin'a lumei. diventala eterna „ i n t r u ale sale a v e n i t a , " dîce mai departe prelau-datatu evangelista, „sî l u m e a pre d insu lu nu l 'a pr i ­mita;" pentra ce? pentra cà lumea era pecatòsa, sì pecataln uresce lnmin'a, pecatalui i place a se teref in intanereculu nop-tiei. Noi insa, dupa dîs'a apostolului gintilora, santemu fii ai luminei; deci cá atati se sî viatiuima, „nu in o s p e t i e sî b e t î e , nu in tru curv ie sî f a p t e de r u ş i n e , nu in c e r t e sì i n v i d i a , c i l a p e d a n d u f a p t e l e i n t u n e r e e u -lui, se ne i m b r a c a m o cu a r m e l e luminei , sî câ dîu'a cu cuviintia se amblàmu" (Rom. 13, 12—13). Asia, sî numai asia vomu poté da laud'a sî multiamit'a cea mai cuvientiòsa Invetiatoriului nostru cerescu, dulcelui Isusu, dèca lumin'a nò­stra asîsiderea va „ s t r ă l u c i as t fe l ia ina in tea ómeni loru , incâ t u v e d i e n d a ei faptele nò atre ce l e bune, se pre-

c r é s c a p r e T a V l u ce ln din ceriuri" (Mat. 5 ,16). Amina.

(Pre trrm'a celora mai\ennmiti oratori basericesei francesi, ger-

maniscl., de Filoretoru.)

ourespundintia.

D e p r e S o m e s i u l u m a r e , in D e c e m b . 1 8 9 1 .

Domnule Redactoru ! Scrirea despre reinviarea „Sifonului r." precâtu mi-veni de neasceptata, pre atâtu me suprinse mai pla-cutu. Ea e o nóua radia dulce de sperantia, ce cade in animele ingrigiate pentru viitoriulu basericei nóstre sì cu ast'a împreuna sì pentru sórtea, ce ascépta in viitoriulu negurosu pre naţiunea romana ; càci, la noi dora mai multu decâtu la oricare altu poporu, baseric'a sì naţiunea se conditiunéza un'a pre alfa. „Sionulu r." pasìndu denou pre arena câ unu atletu, cumu lu-eunóscemu, care aperandu interesele nóstre basericesci sì religiunarie propumna midìulocitu sì pre cele natiunali, ne va dà ocasiune sì ne va stre-mura, a ne desceptâ din ametieTa sì a est din stagnatiunea mo-lipsitória, in care ne aruncară incurcaturele de totu feliulu sì impregiuràrile nefavoritórie. De acea lu sì salutàmu cu sinceri-tate, neindoindu-ne, cà onoratulu cleru romanu, alesu celu gr. cat., care numera in sinulu seu o intielegintia asia de numerósa sì in o buna parte administra baserice destulu de dotate, lu-va sprigioni materialminte sì spiritualminte cu acea caldura, carea se corespunda onórei lui sì insemnatàtii, ce are întreprinderea de fâşia pentru baseric'a nòstra romana.

Nu potu, D. Eed., se nu amintescu aici cu o cale dòue afaceri basericesci de însemnătate primaria pentru noi, in privin-ti'a caroru Paim'a respandesce multe de tòte.

Un'a e sinodulu provinciale romanu gr. cat., ce se dice cà se va aduna de siguru in prim'a diumetaţe a anului, ce bate la usia. ' Eomanii gr. catolici oftau dupa eongresu basericescu, sì éta cà se trediescu cu sinodu provinciale ! Nu dìcemu cà nu e bunu sì acest'a, desi ar' fi fostu de doritu, câ mai antâiu se se 6tudi'eze din temeiu adeveratele pàsuri sì necesitaţi ale singurite-loru parti prin sinóde dîecesane sì protopopesci precese. La tòta templarea sperarmi, cà elu celu pueinu nu va consta numai din cei trei, sì eventualminte patru, pré santìti archierei cu secretarii loru câ amanuensi, ci voru fi chiamati a partecipa la dinsulu sì unu uumeru órecare de barbati destinsi din fiacare diecesa. Pre­ste tòte insa, fiindu cà scólele, fundatiunile sì alte afaceri esterne basericesci reclama intetîta regulare, era acést'a in giurstàrile de adi anevoia se va potè face cu sucesu doritu fora colucrarea lai-ciloru, indresnimu a intrebâ: óre pré il. archipastori nu se voru sentì indemnati a duce cu sene la sinodulu prov. sì câte câti-va barbati de incredere din intieleginti'a nòstra luména, cari alătu­rea cu sinodulu se desbata sì prepare modulu priintiosu de a regula afacerile nostre scolari, fundatiimali sì esterne basericesci ? Guverniulu, credemu, nu i-ar' opri sì nu i-ar' potè opri intr'unu propusu atâtu de salutariu, poftitu chiaru sì de misiunea statului.

A dóu'a e (dora veti sì gâci-o ?) episcopf'a GMerlei, acumu in alu patrule anu veduvita. Ce se fia caus'a? Dora in. regimu nu si-a aflatu inca omulu ? Ba é ; unu amicu competinte ne serie câ positivu, ca guverniulu se pòrta denou, sì acumu in tòta se-riositatea, cu cugetulu, de a impune acelei dîecese romane pre cunoscutulu capitularistu neromanu sì numai sfermatoriu delim-b'a romana. Va primi acést'a sì va tace óre di'eces'a? Voru con­sentì archipastorii romani? Apoi guverniulu, tientindu aici a lu­cra dupa macsim'a; „Potentes potentei- agunt", se nu uite, cà sì cei pontintd se poticnescu adese, dèca ignoréza pré cu grosulu postulatele sì dorintiele juste ale celoru guvernaţi. — La revedere!

G. S o m e s i a n u.

Li tera /ura* ) Scriptolegia seu ** » +

c e t i t u h î s ™ d u ' r .'ureptanu pentru invetiatori la tractarea abecedanulvu,

de Vas. Petri, prtfes. preparând, in Dev'a. C61ele ultime 9 sî 10 sub tiptriu; editoru Filtsch in Sabiiu.

Procedur'a cârtiloru ftnduarie, de Greg. Tamasiu-Miculescu; opu neaperatu pentru proprietari, amploiaţi, advocaţi, notari comunali scl. Prenumerarea pana la esîrea opului de sub tipariu, 25 Pebr. 1872, se face cu 1 fl. 50 cr. la auctoriulu in Zernesci per Brasiovu; de aci incolo va costa 2 ii. v. a.

Pedagogi'a, de S. Barnutiu, Jasi 1870; unu voi in 8.

Enchiridionu séu manualu de canônele basericei orientali, cu comentariu, de A. bar. de Siagun'a, Sabiiu 1871; unu vol. in 8.

Dictiunariulu limbei romane, proiectu alu Societăţii acad. rom., de Laurianu sî Maximii ; fasc. II. Bucuresci 1871.

întregirea educaţi unei; — Fundamentu de filosofia conformu *ctTprogr. liceeloru, completatu prin estetica sî pedagogia, de I, Popu Florentinu; Iasi.

Cpurile complete ale lui Tacitu, trad. de G. Munténu, Bucu* resci; edit. de Soç. acad. rom.

Epitome historiae sacrae, de Lhomond, cu note romanesci; Ia libr. G. Toanide sî comp.

Cicero pro Milone, — de senectute dialogus, — somnium Scipionis; töte cu note romanesci; acolosi.

Manualu practicu dë medicin'a legala, de Enr. Boyard, trad. de med. dr. S. GeorgescufTasi 1871; unu vol. in 8.

Codulu comunalu, de I. M. Bujorénu, ed. II. Bucuresci 1871; pr. 6 1.

Revista practica de dreptu romanu, de M. Cornea sî I. Cornea, lasi 1871; pre anu 12 brosiure, abonamen-tulu 20 1.

Emanciparea meritului sî a capacităţii, de G. Pavlofi', Iasi 1871 ; brosiura in 8 micu.

Elemente de dreptulu comercialu; — Catechismulu dreptului ad-ministrativu romanu, de 1. C. Lerescu, Bucuresci.

Geografi'a sî statistica României, edit. noua; — Dictionariu topogr. sî Statist, alu României, cuprindiendu descrierea a 20.000 nume proprie teritoriali sei., de E. Frundiescu, referinţe statist. in minister, de interne; Bucuresci 1872; in 8 pag. LXX. sî 536: pr. 5 1. O lucrare acést'a de mare pretiu, asemenea celei ce Transilvani'a posiede acumu mai demultu in opulu germanu alu dlui Trauenfeld.

La Roumanie contemporaine, première lettre aux Roumains, ou considérations générales sur la situation sociale et économique de la Roumanie etc., Paris et Iassi 1871; bros. in 8.

Lehrbuch der Philosophie, von Dr. Albert Stöckl, zweite ver­besserte Auflage, in zwei Abtheilungen; 70 de edle in 8 mare; pretiulu 6 rl. — Auctoriulu in opulu de façia

*) Sub rubrîe'a acést'a ne vom« adoperâ a tiené contu câtu mai esactu despre tôle productele depre campulu literaturei rom., sî despre cele mai principali străine, alesu teologice, cumu sî eventualu pre unele sî altele a le recensa sî critica. Opurile romane se potu trage deadreptulu de la auctori au priu libr. Filtseh in Sabiiu, éra cele străine prin libr. Mayer et comp. (Wien, Singerstrasse, deutsches Haus.) Red.

si-a propusu a reconstruí filosofí'a pre temeiulu adeve' rului catolicu, era de alta parte a intinde toturoru, celoru ce dorescu a se orienta in filosofía, unu manualu scrisu in spiritu crestinescu. Propusulu i-a sucesu intr' unu gradu, care i-a atrasu recunoscinti'a deplina a lumei literarie competînte. Intregu opulu e acomodatu forte sî intru unu modu bine nimeriţii tempului, e unu isvoru, îa care pote alergá cu tota securitatea tenerimea setósa de scientia a seclului presinte. Câtra opulu acest'a a mai alaturatu auctoriulu sí unu suplementu intitulatu: G r u n d r i s s d e r A e s t h e t i k , in 8 mare 7 7 2 cóle; pret. 54. cr.

Lehrbuch der Geschichte der Philosophie, ron Dr. Álbert Stöckl, in 8 m. 55 de cóle; pret. 5 fl. 15 cr. — „Cu totu dreptulu," dîce Stöckl in prefatiunea manualului presinte, „se pune in dîlele aceste la instrucţiune unu pondu forte mare pre istorí'a filosofiei. Pentru câ déca e interesantu a urmări cursulu evolutiunii ideeloru filo­sofice, cu câtu va fi interesulu mai mare a vedé sî a cunósce dîn istorí'a filosofiei câlile retacite, pre cari pote usioru aluneca spiritulu speculatorii!, déca nu va posiedé unu puntu stabilu, firmu in crestinismu, care se ne arete calea cea adeverata, pre care trebue se purce-demu, de voimu a ajunge scopulu prefiptu." In trac-tarea materiei auctoriulu se estinde mai antâiu la filo­sofí'a antica, dupa acea la cea creştina, sî in urma vine la filosofí'a mai nóua. Opulu are unu ce propriu, adoca: istorí'a filosofiei patristice sî a evului mediu, care in alte cârti de istoria ori de totu e trecuta cu vederea séu e numai atinsa prin trécatu; aci e tractata in tottT cuprinsulu ei. Cu tote câ auctoriulu aréta abundanti'a ideeloru sî a adeveruriloru contienute in opnrele ss. părinţi sî in cele ale scolasticiloru, contr'aprejudetieloru domnitórie in tempulu mai nou, totuşi filosofí'a cea mai nóua inca, e tractata forte completu. Dupa fasiunea propria a auctoriului (in prefatiune pag. IV.) opulu presinte este complementulu manualului de filosofía intru atât'a, incâtu adecă „teoriele se intregescu in istoria, respective in cursulu istoric u alu evulutiunii, prin care a trecutu teorfa*.

Historisch-kritische Darstellung der pathologischen Moralprincipien und einiger ihrer vornehm­sten Erscheinungsformen auf dem socialen Gebiete, von Dr. F. J . Stein, Prof. der Theologie in Würzburg; Wien, Braumüller; in 8 m. pagina XI, 426. Profesorele Stein imparte principíele morali in „patolo­gice" sî in „raţionali". Sub principie patologice intie-lege pre acele, alu caroru puntu de manecare este sen-sualitatea in diversele ei manifestări; era sub principíele raţionali intielege pre acele, alu caroru scopu este inte-meiarea dominiului naturei. Conform u dara acestei im-partîri eudemonismulu vine descrisu in diversele iui fase: câ etic'a desfătării, câ moral'a intereseloru sî in urma cá venare de onóre esterna; dupa acea se tractéza principíele „materiali-estetice" sí „materiali-indiferinte"; era ce se atinge de principíele „raţionali", acestea vinu pre largu espuse in partea a dóua, cu care se finesce opulu scrisu cu una eruditiune rara, sî in care se vede a tí tractata strictu scientifice una tema din cele mai grele a principieloru morali.

Conventiones de rebus ecclesiasticis, ínter s. Sedem et civilem potestatem variis formis initae, ex collectione Romana a Vincentio Nussi, praesule domestico, protono-tario apostólico, canónico Liberiano digesta, excerptae; Mainz, Kirchheim, 1870; pagine X. sí 442, prefiulu 2 taleri.

William Edward Hartpole Lecky's Sittengeschichte Europa's von Augustus bis auf Karl den GrOSSen. Nach der zweiten verbesserten Auflage, mit Bewilligung des Verfassers, übersetzt von Dr. H. I o l o w i c z . Erster Band ; Leipzig und Heidel­berg. C. F. Winter, 1870; pagine XII sî 405 pretiulu 1 taleru 24 gr.

P Sai lite Sapienter. „Psalliret weise !" Erklärung der Psal­men im Geiste des betrachtenden Gebetes und der Liturgie. Dem Klerus und dem Volke gewidmet von Dr. M a u r u s W o l t e r , 0 . S. B. Abt von St. Martin zu Beuren. I. Band. Psalm I—XXXV; Freiburg, Herder, 1871 ; pagine XIII sì 604; pretiulu 2 taleri. Opu forte de interesu pentru cultorii studiului biblicu sì de liturgica.

Ochire prin lumea politica (de la 1—15 lanuariu 1872) .

Cronica interna. In Translaitani'a evetiimentulu politicu de căpetenia lu-forméza pertractările ministeriului r. ung. cu Croaţii natiunali. Se scie, cà acesti-a la alegerile din urma pentru diet'a din Zagrabi'a esîra in majoritate eclatanta. Ast-feliu maiestrit'a impacatiune a Ungariei cit Croaţii unionisti areta ndu-se cà sta pre forte debili petióre, desî altcumu sî acesti-a salvaseră o porţiune bunicica do autonomia pre sém'a Croaţiei, regimulu pestanu se vediù silitu, antâiu a amenâ deschiderea dietei croate depre unu terminu pre altulu, er' in urma a descinde la pertractări cu neinvinsii barbati natiunali croati. Éta cumu scie îndupleca pre poternicii dîlei acesta mana de poponi, poporulu croatu ! Firesce cà bărbaţii lui „ p r e t i n d u d r e p t u r i " pentru naţiunea croata, èra nu voru „a c e r s î f a v o r u r i " câ activiştii nostri brasioveni pentru naţiunea romana, sì nu ambia in ruptulu capului dupa osa de roşu, sciendu, cà lucru mare sî bunu numai prin sacrificia se potè castiga, cà numai „celu ce va persevera pana in fine acel'a se va corona". Altcumu activiştii din Brasiovu voru se ésa la lumina sî cu unu organu, care se propumne, in compania cu „Patri'a" sî „Telegrafulu rom.", nesuintiele loru. Nota bene: „Telegr. r." e pré multiamitu, cà in Ardélulu % romanu din 400—500 oficiali judecatoresci se denumiră sì romani sì inca-romani la vreo 80. Fâşia cu acestea sì cu apropiarea alegeri-loru dìetali pasivistii inca ar' trebui se se impulpe sì se si-imparta rólele de cu bunu tempu.

In senatulu imperiale alu Cislaitaniei, deschisu prin impe-ratulu serbatoresce in 28 decembre, decembriştii germani se sufulca voinicesce, câ prin introducerea de alegeri directe la senatulu imp., prin votarea unei legi contr'a presupusei abusàri a clerului cu amvonulu spre scopuri politice, asemenea legei aduse de curendu in diet'a Germaniei, sî prin eventual'a indestulire a pretinsiuniloru polone, se si-intaré'sca egemonfa preste naţiunile cislaitane pentru totdeun'a. Vomu vede, sucede-le-va. Acumu suntu inca numai la votarea adresei câ respunsu la cuventulu de tronu, sì, se vedi, votarea acestei inca numai asia o potu face, dèca Slovenii sî cei-alalti natiunali in ór'a decidiatória nu voru absintâ din senatu sî nu lu-vom face estmodu necapace de a aduce decisiuni.

Decâtu acesta trista stare asiâ-dîsa constitutiunale numai bugetulu monarchiei nòstre e mai tristu, care pre anulu 1872 aréta pentru Ungari'a 54 milióne, pentru Cislaitani'a asemenea 54 milióne, la-olalta 108 mii, fi. v. a. deficitu!

Cronica esterna. Tn Francfa monarchistii si-aréta din ce in ce mai pre facia aram'a; dar' republicanii dieu inca nu dormii. Genialulu L. Gambetta, pre care adi man^ ^óte se-lu vedemu denou in capulu trebiloru '"•^ese, cu or? tória propaga, ™*> ••

esîra 8 republicani moderati, 4 radicali, 4 conservativi sî 1 napoleonistu.

Cu Itali'a sta Franci'a totu camu in relatiuni încordate. Multi profetiescu, sî neamicii rasei latine se bucura anticipativu, eà aceste dóue sorori latine nu preste multu se voru incaierá in lupta pre morte sî viatia, cea ce, sî pentru noi Eomanii din resaritu, se apere ceriulu! — Altcumu desî santîtatea sa pap'a Piu IX. fâşia cu regele sî parliamentuîu Italiei resiediatoriu acumu in Eom'a se considera pre sine de prinsoneriu, totuşi nici Yictoru Emanuele nici patrioţii italiani nu omitu nici o ocasiune spre a-si aretá, cá d. e. la anulu nou, sentiementele fiiesci càtra venerabilulu capu alu creştinătăţii catolice. Sî asiá se speràmu, cà in fine totu voru afiá unu modu de impacare, unu modu de a trai la-olalta. Lucrulu ar' ave mare însemnătate sì pentru imbunirea referintieleru dintre Itali'a sì Franci'a.

Misicarea catoliciloru Germaniei contr'a mesureloru sì ordonantieloru, precumu e sì memorat'a lege contr'a abusàrei cu amvonulu, cu cari noulu imperiu ar' vré se-i dascalósca, devine din ce in ce mai seriósa.

Romania „libera" incepù anulu 1872 cu o fapta profundu taiatória sì fatale. Camer'a sì senatulu votara in 2 sì 4 ianuariu legea Bleichròder, privitória la continuarea construirei càliloru ferate romane, abiá începute de siarlatanulu Strousberg. Romanii patriotici doriáu, cá continuarea construirei se se faca prin con-sortiuri romanesci; dara corpurile logiuitórie, dorere, preferiră o nóua sì de totu onerósa trafica cu străinii, dandu-se astfeliu Romani'a pre unu seclu înainte economice sî finantialminte legata in man'a strainiloru inimici de morte ai ei.

V a r i e t ă ţ i . l l u s t r . s a p . e p i s c o p u a l u O r a d e i , dr. I. Papp-

Szilâgyi, ia V;edera şcjjnjpetjifd<?iftnitorie cumu $ a organisàni unui tribunalu judecatorescu in Beiusiu, adause din alu seu pro­priu léf'a profesoriloru nostri gimn. de acolo, sî anume a celoru insorati câte cu 100 fi., èra a celoru neinsorati câte cu 50 fl. v. a.

„ L u m i n ' a " se va intitula unu nou organu bas., ce con-sistoriulu eparehfei romane gr. or. de Aradu decise a-lu edâ de la pasce încolo, cu tòte cà mai are sì foisiór'a teologiloru aradani, „Speranti'a", recomandata acumu oficiosu sì arcbidiecesei sabiiene. Lauda nobilei nesuintie sì activitàti!

C o l o s a l ' a i n a v u t î r e m e r e u c r e s c u n d a a J u -d a n i l o r u inspaimenta sì naţiunile mai înaintate. 0 Casina cat.-patriotica din Vien'a propuse de curendu unu premiu de 20 galbeni pre cea mai buna resolvire a urmatórieloru cestiuni: 1. Egal'a indreptatîre a Evreiloru este ea aievea întemeiata in „dreptu", séu cà Evreii insi-si se eschidu pre sine prin separa-tismulu loru tabnudicu-natiunale de la comuniunea dreptului crestinu, asia câtu emanciparea loru trebue neaperatu se devină unu nedrepta contr'a erestiniloru sî in fine o fatalitate chiaru pentru Evrei? 2. Ce influintia sì urmàri are economismulu liberalu asupr'a pusetiunei sî tendintiei evreismului? 3. Nu e óre constitutiunea presinte a Austriei, cu principalea sa politica a intereseloru materiali, cea mai favoritória, sì óre o organi-satiune federativa a Austriei, contr'a cărei declama din respoteri pres'a judana, n'ar' fi togmâ cea mai periculósa pentru evreismu? 4. Care o pusetiunea Judaniloru in Austri'a sî Vien'a, sî care activitatea loru in presa sî viati'a sociale?

C â t u de i n v e n t i ó s a e i u b i r e a c r e t i n a ! In Vien'a esiste o reuniune parochiale, membrii cărei se obléga, a aduna la-oMta vermrile, ce se taia de la sugare înainte de a-le

•Iun»? ferica a-̂ oi din verfurile de sugare tabacu-1 1 cu banii capetati

dorf langa Vien'a in iern'a acest'a îmbracă estmodu optu baiati.

R o m a n i i gr. or. din 9 comune ale regimenteloru con-finiarie germ.-banaticu sî serbo-banaticu, in numeru de 16.000, cerura in decursulu lui lanuariu despărţire de ierarchi'a serba sî incorporare câtra cea romana.

D o r a d ' I s t r i ' a , născuta principesa Elen'a Gîiic'a, un'a din cele mai erudite femei ale lumei, dupa cumu ne spunu diuariele străine, vorbesce perfecţii cinci-spradiece limbe, sî este membra a dieco societăţi literarie - scientifice din diferite tiere.

E s p l i c a r e a C a t e ch i s m u lu i l u i D e h a r b e tom. II., cu dorere trebue se anunciâmu, câ nu se pote tipări, din lips'a de prenumeranti. Banii incursi la „Societ. teol. rom. din Vien'a" de la vreo 25 de dd. prenumeranti cu finea lunei acestei-a se voru retramite respectiviloru; alti p. t. domni, cari au tramisu banii de prenumerare la ordinariatele din Blasiu sî Ghierl'a, se binevoesca a-i reclamă acolo. — Din sied. Soţiei, Vien'a in 7 ian. 1872. Antoniu Covaciu presied., P. Uilacanu secret.

R e n u m i t u l u e p i s c o p u de O r l e a n s , D u p a n -1 o u p , si-a datu in dîlele aceste demisiunea câ membru alu Institutului academicu francesu, ce erâ. Caus'a e, câ Institutulu la alegerile sale din urma primi de membru pre d. Littre, pro-pumnatoriulu ateismului, materialismului sî socialismului celui mai demascatu.

O a d u n a r e g e n e r a l e , in c a r e nu se r o s t i n i c i unu c u v e n t u , s'a tienutu in septeman'a trecuta in Vien'a; a fostu adecă adunarea reuniunei surdo-mutiloru d. aici. Darea socoteleloru, alegerea nouiloru funcţionari, diferite propuneri, strigarea da unu intreitu vivata pentru împeratulu, t6te decurseră in tăcerea cea mai profunda singuru numai prin pantomime.

I n B e r o l i n u se sî manifesta urmarea trista a resbele-loru: selbatecirea moravuriloru. „Kreuzzeitang" se plânge, câ destrămarea sî desfrenulu poporului berolinesu a ajunsu la unu gradu, care nu se mai pote suferi, Caus'a o afla altmintre sî in numerulu de totu micu alu basericeloru sî pastoriloru sufletesci fâşia cu poporatiunea din dî in dî crescunda a n6uei urbi imperiali.

G i m n a s i u l u r u s e seu p e n t r u f e m e i , infiintiatu in 1870/1 in Rig'a, a fostu cercetata in primulu anu de 183 inve-tiacele; dintre aceste 160 gr. orientale, 12 protestante, 3 cato­lice sî 5 israelite.

S t a t u a l u i T r a i a nu. Noulu diuariu „Gazet'a Severi-nului" in primulu seu numeru face unu apelu sî propune unu planu pentru redicarea unui monumentu marelui imp. Traianu in parculu Turnu-Severinului, in faşi'a ruineloru maretiului podu, pre care l'a fostu construita Traianu preste Dunăre sî preste care si-trecuse legiunile spre a cuceri Daci'a sî a întemeia pa-tri'a Romaniloru. Cu redicarea monumentului se fia impreunatu sî unu congresu alu junimei romane. Proiecta demnu câ se-lu imbraşisieze cu t6ta caldur'a descindintii coloniloru lui Traianu.

J P ^ " Dificultăţi tipografice ne impedecara a esî cu nume­rulu primu in 1. Ianuariu 1872; de acea in un'a din Iun ele viitórie vomu scote trei numeri, pentru câ p. t. dd. prenume­ranti se n'aiba din parte-ne nici unu scadiementu.

Post'a redactiunei. P. t domniloru : I. P. iu Ghierl'a. Multiamita sî pentru cele tramise, dar' Te rogâmu se ne tramiti ceva mai de resortulu nostru. — S. M. in Beclénu, F i bunu, serie-ne câte odată, ce se mai in-

^ Vòstra.

, redaetoru respundiaioriu Dr. GregOFÌU Sitasi.