50538370 cum se lucreaza cu copiii cu handicap

4
Cum se lucrează cu copiii cu handicap Toţi copiii învaţă prin contact şi stimulare, şi lucrul acesta este şi mai adevărat în cazul unui copil cu dificultăţi de învăţare, care are nevoie de stimulare şi de contact personal pentru a-l ajuta să se dezvolte. Stimularea poate îmbrăca multe forme, de ex: 1. Joc 2. Muzică 3. Vorbirea/cântatul pentru copil 4. Folosirea culorilor 5. Activităţi 6. Aprecierea şi încurajarea oricărei încercări pe care copilul o face. 7. Experienţe noi, de exemplu ieşirile la plimbare. Etc. Predarea şi învăţarea deprinderilor este un proces continuu şi în permanentă desfăşurare pentru copilul cu nevoi speciale. Copilului care suferă de o dificultate de învăţare trebuie să i se arate cu răbdare multe din lucrurile pe care alţi copii şi le însuşesc automat. În ceea ce priveşte cât de mult poate învăţa un copil cu dificultate de învăţare, aceasta depinde întrucâtva de nivelul lui de dezvoltare. Este limpede însă că prin acordarea de ajutor, încurajare, predare şi stimulare, copiii aceştia au şanse mult mai mari de a-şi atinge potenţialul şi de a profita la maximum de talentele şi capacităţile pe care fiecare le posedă.

Upload: georgianaionelaghidarcea

Post on 13-Jul-2016

220 views

Category:

Documents


8 download

DESCRIPTION

carte

TRANSCRIPT

Cum se lucrează cu copiii cu handicap

Toţi copiii învaţă prin contact şi stimulare, şi lucrul acesta este şi mai adevărat în cazul unui copil cu dificultăţi de învăţare, care are nevoie de stimulare şi de contact personal pentru a-l ajuta să se dezvolte.

Stimularea poate îmbrăca multe forme, de ex:

1. Joc

2. Muzică

3. Vorbirea/cântatul pentru copil

4. Folosirea culorilor

5. Activităţi

6. Aprecierea şi încurajarea oricărei încercări pe care copilul o face.

7. Experienţe noi, de exemplu ieşirile la plimbare.

Etc.

Predarea şi învăţarea deprinderilor este un proces continuu şi în permanentă desfăşurare pentru copilul cu nevoi speciale. Copilului care suferă de o dificultate de învăţare trebuie să i se arate cu răbdare multe din lucrurile pe care alţi copii şi le însuşesc automat.

În ceea ce priveşte cât de mult poate învăţa un copil cu dificultate de învăţare, aceasta depinde întrucâtva de nivelul lui de dezvoltare. Este limpede însă că prin acordarea de ajutor, încurajare, predare şi stimulare, copiii aceştia au şanse mult mai mari de a-şi atinge potenţialul şi de a profita la maximum de talentele şi capacităţile pe care fiecare le posedă.

Cum se învaţă o persoană cu dificultate de învăţare

1. Demonstraţie

Nu vă bizuiţi doar pe explicaţii verbale în ceea ce priveşte aşteptările pe care le aveţi de la copil. Arătaţi-i copilului ceea ce doriţi de la el, şi folosiţi gesturi sugestive ori de câte ori este posibil.

De exemplu, dacă doriţi să-l învăţaţi pe copil să îmbrace un pulover, arătaţi-i puloverul şi explicaţi prin gestică acţiunile necesare, în paralel cu explicaţiile verbale.

Lucrul acesta se aplică în multe domenii, de exemplu pentru activităţi care se desfăşoară pe masă. Dacă doriţi să învăţaţi copilul să completeze un puzzle, mai întâi îi veţi arăta cum se face, şi apoi îl puneţi şi pe el să facă acelaşi lucru. Succesiunea este demonstraţie - gestică - repetare.

2. Elementul de plăcere.

Copiii învaţă mult mai bine dacă le place ceea ce trebuie să înveţe. Învăţarea poate realiza acest lucru cu ajutorul muzicii, etc., într-o atmosferă plăcută, relaxată.

3. Simplificare.

Multe sarcini care pot părea simple pot fi foarte complicate pentru o persoancă cu dificultate de învăţare. De aceea este important ca sarcinile pe care le au de îndeplinit să fie simplificate prin fragmentarea lor în paşi mici, accesibili. Odată ce unul din paşi a fost însuşit, se poate adăuga un altul ş.a.m.d.

Paşi mici - rezultate - satisfacţie - dorinţă de învăţare

Paşi mari - dificultate - confuzie - lipsa dorinţei de învăţare.

4. Practică.

După ce copilul şi-a însuşit o deprindere, continuaţi să-i oferiţi posibilitatea s-o

practice înainte de a trece la o deprindere nouă.

5. Treptat.

Drumul spre obiectivul final va trece prin etape intermediare într-un ritm cât mai lent.

6. Feedback.

Toate încercările vor fi recompensate imediat cu aprecieri şi laude limpezi.

7. Înlănţuirea retrogradă.

Aceasta înseamnă că predaţi ultimul pas primul şi primul pas ultimul. De exemplu, dvs. executaţi paşii 1-9 şi copilul execută pasul 10. După ce a învăţat pasul 10, dvs. executaţi paşii 1-8 iar copilul paşii 9+10, etc.

De exemplu, este mai uşor să te dezbraci decât să te îmbraci, să faci curat pe masă decât să pui masa, etc.

8. Transferul de deprinderi.

Pentru a asigura transferul deprinderii învăţate, se vor folosi diferite situaţii, contexte şi persoane. De exemplu, copilul care a învăţat să îmbrace pijamaua înainte de a merge la culcare va fi încurajat să îmbrace hainele de zi dimineaţa următoare.

9. Succesul.

Însuşirea unei sarcini/deprinderi motivează copilul să continue învăţarea şi contribuie mult la îmbunătăţirea respectului lui de sine şi a imaginii de sine.

10. Verificarea.

Pentru a vă asigura că deprinderea a fost corect însuşită, puteţi face câteva greşeli deliberate.

De exemplu - dacă copilul se îmbracă singur, omiteţi un articol de îmbrăcăminte astfel încât copilul să trebuiască să-l solicite - copilul simte că el are controlul.

SUMAR

Etapele învăţării sunt:

1. Demonstrarea - arată, gestică, explicaţii verbale, repetiţie.

2. Elementul de plăcere - amuzamentul este un ingredient indispensabil.

3. Simplificare - faceţi sarcinile pe care le au de îndeplinit cât mai uşoare.

4. Practica - continuarea practicării deprinderii.

5. Treptat - avansaţi cât de încet este necesar.

6. Feedback - apreciere şi recunoaştere.

7. Înlănţuirea retrogradă - ultimul pas primul şi primul pas ultimul.

8. Transferul de deprinderi - aceeaşi deprindere în alte situaţii.

9. Succesul - motivaţia pentru continuare.

10. Verificarea.