1

500 raspunsuri duhovnicesti ale parintelui Ilarion Argatu

Vremea de apoi

500.- Ne-a mai spus părintele şi acestea:

-La sfârşitul veacului vor fi bolile mizeriei, cancerul şi SIDA sunt numai începutul lor.

-Din părinţi creştini se vor naşte păgâni.

-La vremea de apoi oamenii vor avea chipul balaurului (un trup cu mai multe capete).

-Părinţii îşi botează copiii şi le pun câte 2,3 şi chiar 4 nume şi nici măcar unul de vreun sfânt. Omul are un trup, un suflet şi un nume.

-Copiii născuţi în curvie, sunt foc şi sabie pentru părinţii lor.

Ziua de naştere

501.- Părinte, anul acesta ziua mea de naştere cade miercurea, e păcat dacă serbez la serviciu cu colegii?

-Bineînţeles, pentru că e zi de post şi colegii matale n-o să mănânce fasole, cartofi şi apoi le dai apă. Când serbezi ziua, eu ştiu că e chef, cu mâncare bună şi băutură. E păcat pentru că se calcă postul.

-Da Părinte, dar cum fac, pentru că toţi şi-au serbat-o pe-a lor şi eu nu pot să ies din joc.

-Atunci le spui aşa: azi e ziua mea, dar pentru că e zi de post o serbez în altă zi, când vreţi voi, ca să mâncăm de dulce. Dacă spui aşa nu se supără nici Dumnezeu, nici colegii matale şi mai aude şi vreunul care are urechi de auzit, că e miercuri şi nu se mănâncă de dulce, faci mai multe lucruri deodată. Altfel, toată mâncarea de dulce, băutura şi vorbele care se vor spune la chef, ţi se socotesc matale.

-Am înţeles părinte, sărut mâna.

Zgârcenia

502.- Părinte, cum va fi cu cei ce sunt zgârciţi şi lipsiţi de dragoste pentru aproapele?

-Cei ce sunt zgârciţi poartă în chip nevăzut un şarpe mare care stă încolătăcit în jurul gâtului şi-i strânge din ce în ce mai mult. Cei ce fugăresc pe cei săraci de la poarta lor şi le fac judecată, vor avea osânda „bogatului nemilostiv” din Evanghelie,(Lc.16,19-31).

2

503- Să vă spun ceva din Pateric: Un părinte cuvios şi milostiv, avea un ucenic, pe care-l purta cu el peste tot. Observă ucenicul că într-o zi un om sărac şi zdrenţuit a cerut de mai multe ori să fie miluit şi de fiecare dată părintele său îl miluia. La un timp îndrăzneşte ucenicul să-l întrebe pe părintele său:

-Părinte, iertaţi-mă! Am observat că acest cerşetor a venit de mai multe ori să-i daţi bani, crezând că nu-l veţi recunoaşte. M-am uitat bine la el, şi era tot el la toate colţurile de uliţe pe unde am trecut şi tot el era şi în faţa bisericii pe lângă care am trecut. L-aţi miluit de vreo cinci ori până acum. Cred că nu v-aţi dat seama că era tot el!

-Ştiu că tot el a fost, de fiecare dată l-am recunoscut!

-Şi atunci de ce nu i-aţi făcut observaţie să nu creadă că suntem nişte proşti pe care poate să-i păcălească?

-Fiule! Am dat de fiecare dată, şi nu pot respinge sau să cert pentru că nu ştii care dintre ei este şi-ţi cere Hristos! Ucenicul a luat înţelepciune de la părintele său, că nu trebuie să respingi şi să judeci nici un sărac pentru că nu ştii care dintre ei este trimis de Hristos să-ţi încerce dragostea faţă de aproapele.

zodiile

504. - Părinte, sunt bune zodiile ?

-Nu, nu-i bine să crezi în zodii. Sunt urâciuni în faţa lui Dumnezeu asemenea credinţe. Soarta omului stă numai în mâna lui Dumnezeu şi nu în puterea zodiilor. Dumnezeu, într-o clipă dacă vrea, poate schimba soarta omului şi faţa pământului.

Scrie un comentariu

Publicat de Ortodoxie & Neamul Romanesc pe 14/04/2013 în 500 raspunsuri duhovnicesti ale parintelui Ilarion Argatu

14Apr

Vrăji, vrăjitorie

472.-Părinte, cum poţi cunoaşte care dintre oamenii cu care te întâlneşti sunt vrăjitori sau se ocupă cu vrăji?

3

- Nu-i poţi cunoaşte dacă te uiţi la aspectul lor fizic sau la starea lor morală, deoarece, vrăjitoarea poate fi o persoană serioasă, cu integritate morală, cu viaţă de familie normală, cu copii, cu poziţie socială bună, poate fi o persoană cultă, poate fi o persoană care afişează credinţa şi faptele credinţei, poate afişa virtuţi creştineşti: dragostea, blândeţea, bunătatea, milostenia ş.a.m.d. După prima impresie nu-ţi dai seama. Vrăjitoarele postesc, se roagă, vin la biserică, îşi fac cruce şi foarte uşor te înşeală. De fapt aceasta este masca după care se ascund, ca să nu se ştie că se ocupă cu vrăji şi că ele sunt cu Dumnezeu şi nu cu diavolul. Unele chiar se folosesc de cruce, biblie, tămâie, lumânări şi te trimit la preot să se roage pentru tine. Pentru a înşela pe oameni că ei nu sunt cu diavolul ci cu Dumnezeu. Cum poţi să-i cunoşti când te întâlnesc şi stau de vorbă cu tine? Îi testezi folosind una din următoarele metode:

a.- Dacă pronunţi de câteva ori în conversaţia cu ei numele Mântuitorului nostru Iisus Hristos, dacă este vrăjitor, vei observa că tresare şi se schimbă la faţă;

b.- Dacă eşti în conversaţie cu mai multe persoane şi vorbeşti despre Dumnezeu, vrăjitoarele devin neliniştite şi gălăgioase, chiar şi cele care se află la distanţă, se vor apropia făcând multă gălăgie de locul unde te afli ca să te întrerupă. Le vei vedea că se schimbă la faţă şi pomenesc des pe diavol.

c.- Dacă te afli undeva şi vrăjitoarea stă cu spatele la tine şi îţi faci semnul Sfintei Cruci, vei observa că tresare ca lovită de ceva. Această tresărire este una deosebită, saltă din umeri, deoarece semnul Sfintei Cruci pe care l-ai făcut îl loveşte pe diavolul cu care ea lucrează.

d.- Dacă citeşti un verset din Sfânta Scriptură în faţa unei vrăjitoare, vei observa că se schimbă la faţă, devine ori prea roşie ori se albeşte la faţă şi devine ca mortul, deoarece Biblia este „Cuvântul lui Dumnezeu” scris sub insuflarea Sfântului Duh. Vrăjitorii şi diavolii nu pot suporta „Cuvântul lui Dumnezeu”.

e.-Dacă citeşti o rugăciune sau rosteşti un psalm, vrăjitoarea se va schimba la faţă ori în roşu puternic ori în alb pământiu ca de mort, deoarece rugăciunile sunt scrise de către sfinţi iar cuvintele din rugăciune îi arde pe diavoli;

f.- Dacă vorbeşti despre o vrăjitoare şi spui altora câte face ea, vrăjitoarea va veni să te caute, indiferent la ce distanţă s-ar afla;

g.- Dacă afumi cu tămâie, vrăjitoarea devine neliniştită şi se schimbă la faţă în roşu aprins sau în alb pământiu ca de mort;

h.- Dacă stropeşti cu aghiazmă, mâna vrăjitoarei saltă din umăr;

i.- Dacă pui aghiazmă în mâncarea cu care o serveşti pe vrăjitoare, vei observa că se manifestă în două chipuri: Se schimbă la faţă în roşu aprins sau în alb pământiu ca de mort şi devine neliniştită şi foarte nervoasă, poate să facă şi criză de nervi, deoarece aghiazma arde pe diavoli în ea se află flacăra Duhului Sfânt. Aşa puteţi cunoaşte pe

4

cineva care se ocupă cu vrăji, pentru a vă feri de acele persoane şi de a nu vă face rău.

473.- O fată, care ţipa larugăciunedin cauza vrăjilor, l-a întrebat pe părintele:

-Părinte, de ce sunt eu aşa bolnavă? Sunt cea mai păcătoasă şi m-a pedepsit Dumnezeu?

-Să ştii matale că, bolile de genul acesta, de la farmece, le îngăduie Dumnezeu oamenilor pentru trei motive: pentru păcate; pentru întărire în credinţă; pentru descoperirea credinţei la alţii. Omul bolnav vede şi simte pe pielea lui cum diavolul nu suportă anumite rugăciuni ale preotului, anumite momente din slujbă şi aşa se întăreşte bolnavul în credinţă, vede că există şi Dumnezeu şi diavol. Dacă nu deranjezi pe diavol, el nu-ţi face nimic. Când te rogi, când posteşti, când faci ceva pentru Dumnezeu se supără. Ceilalţi oameni care-l văd pe cel bolnav cum reacţionează la rugăciuni se miră, se înfricoşează, adică li se descoperă şi lor credinţa prin ceea ce văd.

474.- Pe vremea când încă mai slujea la Sfântul Altar, a venit la părintele o ţigancă cu un copil care lătra. Părintele a învăţat-o să ţină posturi negre: luni, miercuri şi vineri, să stea la dezlegările pe care le făcea dânsul: dezlegări de blesteme şi Moliftele Sfântului Vasile şi să participe la Sfântul Maslu în aceste zile. Băiatul bolnav avea vreo 9 ani. Făcea ţiganca metanii la racla Sfântului Calinic şi plângea să-l facă sănătos. Când ieşea părintele cu Sfânta Evanghelie la Liturghie sau cu Sfintele Daruri, copilul lătra, când se săvârşea jertfa în Altar, iar lătra şi după câteva săptămâni de rugăciune şi posturi negre copilul s-a făcut sănătos. Drept mulţumire, mama copilului a dat o lumânare pentru botez cu flori frumoase în jurul ei, să fie pentru botezul unui copil sărac. Boala băiatului venise dintr-o spaimă mare. Pe copil îl bătuse tata pentru ceva şi el de frica tatălui s-a ascuns într-un boschet. Aici sta cu sufletul la gură de frică să nu vină tata să-l găsească şi cum sta el aşa crispat a lătrat un câine chiar acolo în spatele lui, în boschet, de frică şi-a impropriat lătratul lui.

475.- Părinte, am fost la o femeie care spunea că vorbeşte cu Dumnezeu. Pe tot peretele ei de la răsărit erau icoane, mi-a spus că am vrăji.

-Aceea nu vorbeşte cu Dumnezeu, vorbeşte cu dracul. A pus icoanele ca să ducă în eroare pe mulţi. La carte spune: „La vremea de apoi, vor apărea multe feţe cuvioase, având numai chipul smereniei şi-i vor duce în eroare pe mulţi”.

Când omul ajunge la o vrăjitoare se supără Dumnezeu, între om şi icoane se aşează o pânză neagră care opreşte rugăciunile către Dumnezeu. N-ai voie să fii creştin şi să-ţi laşi icoanele în casă şi să alergi la lelea Floarea-vrăjitoarea, să-ţi ghicească.

Păcatul se iartă numai cu spovedanie, canon şi împărtăşanie când hotăreşte duhovnicul.

476.- Sorin era în armată îşi făcea stagiul militar. Într-o noapte mohorâtă era de pază la muniţie. Un coleg de al lui, a crezut că face o glumă şi l-a speriat în timp ce el era foarte atent să nu vină cineva, păzea cu grijă mare, cu frică să nu i se întâmple ceva tocmai atunci când era el de serviciu., Când colegul l-a speriat de frică si-a pierdut auzul,

5

vorbirea, privea în gol şi sta înţepenit. A fost scos din armată. I se dăduse certificat medical şi a venit la rugăciunile Părintelui Argatu. După ce au povestit tot, părintele le-a spus:

-De veţi avea credinţă până la al treilea Sfântul Maslu va fi sănătos. Veniseră duminica. Luni, miercuri şi vineri, s-a făcut Sfântul Maslu, după care Sorin s-a făcut sănătos. Sorin vorbea, se mişca şi era fericit. De bucurie ar fi vrut să sărute picioarele tuturor preoţilor. Spunea la toată lumea că e sănătos. A căzut la picioarele părintelui şi i-a mulţumit că l-a făcut sănătos.

-Părinte, mă duc la colonelul meu să-i spun că certificatul pe care mi l-a dat nu mai e bun de nimic, să mă vadă sănătos !

-Dă-i pace colonelului! Că de te-o vedea aşa fericit te ia din nou în armată. Du-te matale acasă, găseşte-ţi mireasa şi să vii să-mi spui cum e însurat.

-Binecuvântaţi-mă să mă însor, părinte !

A fost binecuvântat şi e om la casa lui din cate am auzit.

477.- Părinte, candela mea uneori este roşiatică, adică uleiul din candelă şi altă data deşi nu am schimbat uleiul şi nici n-am spălat candela, uleiul devine normal, la culoarea lui naturală, aceasta înseamnă ceva ?

-Să ştiţi dumneavoastră, că, atunci când sunt trimise vrăji asupra casei respective, diavolul vine şi colorează întâi uleiul de la candelă, semn că e prezent acolo în casa aceea. În zadar schimbi uleiul sau speli candela că din nou se va colora, numai când pleacă diavolul revine la culoarea normală.

478.- O doamnă a venit la părintele împreună cu un preot (ruda ei), despre care, ea spusese părintelui că se roagă când e lună nouă şi mai multe, din care reieşea că e şi vrăjitor. Acel preot nu a pus nici o întrebare părintelui Ilarion, dar la plecare a cerut binecuvântare de la părintele, cum a văzut că făceau şi ceilalţi oameni când plecau.

-Părinte, binecuvântaţi-mă şi pe mine !

-Pe care, pe acela negru sau cel alb, pe care să-l binecuvintez? Îl întreabă părintele aspru. Oamenii se uitau lung pentru că ştiau de ce spune părintele aşa. Au mai pus oamenii întrebări şi din nou preotul acela cerea binecuvântare :

-Părinte, binecuvântaţi !

-Dar nu mi-ai spus matale, pe cine să binecuvintez pe cel negru sau pe cel alb. Preotul respectiv nu spunea nimic, dar privea stânjenit în jur, să vadă cine aude şi pricepe ce-i cu el. După puţin timp cere din nou binecuvântare mai încet :

6

-Părinte, binecuvântaţi-mă !

-Te-am întrebat ceva pe matale, pe care pe cel negru sau pe cel alb, pe care să-l binecuvântez. Ruşinat, preotul acela s-a retras crezând că noi n-am observat că părintele n-a vrut să-l binecuvânteze. Când cer vrăjitorii binecuvântare, preotul trebuie să-i descopere şi să nu-i binecuvinteze indiferent cine ar fi şi în viaţa socială.

479.- La carte spune: “pe vrăjitori, pe descântători şi orice fel de ghicitori scoateţi-i din mijlocul vostru şi ucideţi-i cu pietre”. Este singurul loc unde spune că ai voie să ucizi, pe aceşti vrăjmaşi vrăjitori. Pentru vrăjmaşii oamenilor te rogi la Dumnezeu ca să-i îmblânzească, dar pe “vrăjmaşii diavoli” iţi dă voie Dumnezeu să-i ucizi. Pe vremea mea, cu ani în urmă, era un vrăjitor la 7 sate, va veni vremea în care vor fi 7 vrăjitori într-un sat şi 1 preot la 7 sate.

480.- Cele mai multe vrăji, le fac vrăjitoarele la sărbătorile mari, la praznicele împărăteşti, cum ar fi:de Crăciun, de Anul Nou, de Bobotează, de Sfintele Paşti, de Înălţare, de Ziua Crucii, în zilele de Duminică, în zilele de post: miercurea şi vinerea şi mai ales în cele patru posturi mari de peste an. Deoarece în aceste zile se vorbeşte cel mai mult despre Dumnezeu, se propovăduieşte Cuvântul lui Dumnezeu, se săvârşesc faptele credinţei, omul se căieşte şi se smereşte pentru păcate, ş.a.m.d. Astfel, diavolii şi vrăjitoarele se opun la toate acestea.

481.- Un domn de vreo 4o ani a venit la părintele pentru următoarea problemă:

-Părinte, sunt un om credincios, am doi copii îmi iubesc familia şi încerc să fac bine în general. Nu ştiu însă ce se întâmplă, de fiecare dată când merg la Liturghie vine o femeie mai în vârstă şi mă mângâie pe spate. Din clipa aceea devin agitat, nu mai sunt atent la slujbă, plec nervos acasă şi în loc de pace şi dragoste iese scandal.

-Aceea este vrăjmaşa matale, a familiei, te rogi să-i dea Dumnezeu griji noi, sau să pună hotar răutăţii ei.

-Părinte, dar dacă eu mă rog împotriva ei, cum mai este cu „Tatăl Nostru”, cum mai spun eu şi ne iartă nouă greşelile noastre precum şi noi iertăm greşiţilor noştri”?

-Aceste cuvinte nu sunt puse în rugăciunea „Tatăl Nostru” şi pentru vrăjitori, ci pentru oamenii vrăjmaşi, adică aceia care râd de matale, te jignesc, pe aceia nu te superi, îi ierţi dar nu pentru vrăjitori – vrăjmaşii omului şi ai lui Dumnezeu. Te rogi să-i piardă Dumnezeu, că, de ucis cu pietre nu mai poţi, s-au dus timpurile acelea, dacă faci asta, te închide miliţia. Te rogi lui Dumnezeu să pună hotar răutăţii lor. Aceşti vrăjitori fac rău oamenilor, râd de preoţi, spun că nu sunt buni de nimic preoţii, că ei au mai multă putere.

482.- Mama unei fetiţe de 8 anişori, cu bube pe faţă, un fel de acnee dar mai mari şi dureroase, blondă, cu ochii albaştri şi păr cârlionţat, îl întreabă pe părintele:

-Părinte, fata mea se bate cu palmele peste faţă şi spune că e urâtă, trebuie s-o păzesc că

7

se loveşte tot timpul.

-I-a făcut cineva farmece, faceţi Sfântul Maslu, staţi şi la dezlegările pe care le fac şi se va însănătoşi.

După o săptămână de stat la rugăciuni şi 3 Sfinte Masle, bubele au început să se spargă şi s-a vindecat fata, era frumoasă. La plecare, au cerut binecuvântare şi părintele le-a dat ascultare:

-Aveţi grijă de fată, să nu mănânce nimic de la nimeni şi i-au binecuvântat.

Au mers acasă, erau de la ţară, la început mama era tot timpul cu ochii pe ea. Grija câmpului şi treburile din gospodărie au făcut-o să uite de fată. Vecina a chemat-o la gard şi i-a dat o felie de pâine cu ceva. Fata a mâncat şi din nou s-a îmbolnăvit. Aşa li s-a descoperit cine le face farmece.

483.- O femeie bolnavă din cauza farmecelor, a venit la părintele împreună cu soţul ei. Boala se manifesta prin ţipete. Soţul era lângă părintele, iar femeia lângă uşă (cam la 2 m). Când părintele a stropit soţul cu aghiazmă, a ţipat soţia.

-Părinte, de ce am ţipat când l-aţi stropit pe soţul meu?

-Pentru că sunteţi un singur trup, dacă n-ai crezut aceasta, acum ai văzut. Apoi a binecuvântat părintele pe soţ şi iar a ţipat soţia.

-Ai văzut dacă te-ai îndoit, ţi s-a mai descoperit odată. E adevărat ?

-Mi-e greu să cred că suntem un singur trup, pentru că suntem de fapt două trupuri separate.

-Acum ai văzut că e adevărat, ţi-a descoperit Dumnezeu matale, şi celor care mai sunteţi aici. A intrat o maică în cameră şi persoana bolnavă a ţipat.

-Ei ce-ai păţit, de ce ţipi, că doar nu ţi-am făcut nimic? Îi spune părintele.

-Eu sunt de vină, a spus maica, am în sacoşă lumina de la Ierusalim.

-Atunci s-o pună la candelele mele dânsa! A spus părintele, arătând spre femeia bolnavă care ţipa. Când a auzit bolnava cuvintele părintelui a ţipat îndelung. Atunci părintele ne spune :

-Aţi văzut ! Noi n-am văzut lumina din sacoşă şi nu am ştiut, dar diavolul a ştiut, a simţit puterea ce venea de acolo şi nu i-a convenit. De drept diavolul ştie toate gândurile omului deja gândite. Diavolul nu ştie când iei o hotărâre şi o să faci imediat, asta nu ştie. La celelalte gânduri, când iţi propui să faci ceva el ştie şi caută să-ţi strice planurile.

8

Se temea de puterea luminii de la Ierusalim. Lumina aceea vine de sus din cer, la rugăciunile preoţilor în ziua de Paşti.

-Să vă spun ceva despre lumină: Când am fost eu la Ierusalim pentru că era lume multă şi ca să nu fie strivită de cei mari, o fetiţă de 7 ani a fost pusă de părinţii ei pe un stâlp mai gros care avea sus un fel de cauciuc de maşină, fetiţa stătea în picioare cu lumânările aşteptând să vină lumina. La cei fără de păcate şi credincioşi lumina vine direct din cer şi aprinde lumânările din mâna omului. Această fetiţă s-a trezit deodată cu lumânărele aprinse şi s-a speriat atât de tare că a ţipat. Toata lumea a auzit-o şi s-a întors s-o vadă. Toţi au văzut şi au înţeles că lumina a venit la fetiţa aceea pentru că era fără păcate (copiilor până la 7 ani nu li se socotesc păcatele), ceilalţi creştini care merg la Înviere la Ierusalim, iau lumina unii de la alţii. Oamenii ţin în mână 33 de lumânări.

484.- Părinte, oamenii în care locuiesc diavoli fac urât?

-Oamenii stăpâniţi de diavoli, cei în care locuiesc diavoli se manifestă astfel:

-Unii răcnesc, fac ca animalele.

-Alţii lovesc, bat, se smulg de cap, se zgârie cu unghiile pe faţă până se umplu de sânge;

-Unii lovesc cu capul, ca şi cum ar lovi cu coarnele;

-Alţii, te lovesc cu piciorul, lovesc cu copita, lovesc cu un singur picior.

-Vrăjitoarea în timpul Sfintei Liturghii se descălţă la un singur picior. Piciorul care are copită este descălţat.

-Alţii lovesc cu mâna făcută cârlig, te lovesc cu ghiara.

-Alţii se lipesc de spinarea ta, de parcă te-ar asculta cu urechea.

-Când te ţine demonizatul de mâini, forţa cu care te ţine este nefirească, parcă te-ar ţine cu o mână de fier.

485.- Un preot îl întreabă pe părintele :

-Părinte, cum să procedez cu cei care vorbesc la rugăciune, bolnavi de duhuri necurate, unii mi se adresează direct?

-Să nu crezi nimic din ce-ţi spun, nici dacă te laudă, nici dacă te râde. Diavolul e tata minciunii. Când simte că trebuie să iasă din om, începe să te laude, spune că ai putere, ca ai două cruci, că-l doare, că-l ustură, că îi este frică de tine, că eşti mai bun decât alţi preoţi. Să nu crezi, că e viclean, vrea ca să-ţi dea mândria să nu-l mai chinuieşti. Când preotul se mândreşte, nu mai are putere asupra diavolului şi în loc să fugă diavolul de la om, a câştigat, l-a păcălit pe preot.

9

486.- Părinte, potcoavele aduc noroc, dacă le pui pe la tocurile uşilor, la porţi, la maşini şi în alte locuri?

-Da de unde!? Minciuni ! Cine ţi-a spus aşa ceva?

-Tatăl meu are mai multe potcoave, 5, câţi membri erau în casă, agăţate într-un cui, spunea că poartă noroc, le are de la o rudă apropiată.

-Acela e vrăjitor.

-Părinte, această rudă este cadru didactic. Ştiţi ce-am observat la el, la casa lui, că pe unul din pereţii casei care se vede de la stradă, este sculptat în zid o potcoavă mare, numai el are aşa ceva.

-E semnul lui. Iei matale potcoavele acelea, le stropeşti cu aghiazmă şi le arunci.

-Le-am stropit şi le-am aruncat într-o curte nelocuită, dar noaptea l-am visat pe acela care mi le dăduse, că se uita peste gard la mine, mă drăcuia şi mă înjura pentru ceva, nu înţelegeam ce spune. Am înţeles din asta, ca mi s-a confirmat că acela era într-adevăr vrăjitor.

487.- O tânără venită pentru rugăciuni de căsătorie:

-Părinte, am câteva persoane, atunci când vin aici la rugăciune, mă mângâie pe spate şi mă enervez din senin, nu ştiu de ce !

-Aceea e o vrăjitoare, când mai face aşa spui: “ce-mi doreşti tu mie, să-ţi dea Dumnezeu ţie, ca să vezi ce bine este “.

-Părinte, dar de unde ştie vrăjitoarea de aici din Bucureşti cine sunt eu şi ce vreau? Eu aveam la ţară o astfel de vrăjitoare !

-Vrăjitoarele se ajută între ele, diavolul de la una spune celuilalt de la alta (de la distanţă), ca să-ţi facă rău să nu reuşeşti, dar nu te teme, că nu au putere, te tulbură, dar nu poate să stea, să ai credinţă tare că vei reuşi.

488.- Părinte, când mă întorc cu vaca de la păscut, se opreşte la o poartă şi e foarte agitată, rage şi după un timp pleacă singură. Când ajunge acasă şi o mulg i-au lapte puţin şi parcă e apă colorată, nu are grăsime. Ce credeţi că e cu poarta aia , că în acelaşi loc se opreşte?

-Acolo stă o vrăjitoare, care ştie să ia mana la lapte, ce e mai bun (grăsimea). Eu ştiu despre ele că-şi fac câte o vacă din lemn pe care o ţin sus în pod să nu le descopere nimeni şi când trece pe la poarta ei vaca de la care vrea să-i ia mana, ea mulge pe aceea din lemn a ei, şi diavolul cu care lucrează ea, o mulge pe-a matale.

10

489.- A venit la mine un călugăr de la Mănăstirea Neamţ şi mi-a spus că au ei pe cineva în sat care le vinde lapte şi e atât de bun, gras ca o smântână, dar pe ei îi doare stomacul de la o vreme. I-am spus că laptele acela este vrăjit dar ca să se convingă mergi acasă, legi borcanul la gură cu un tifon curat, faci 40 de mătănii, şi te rogi să-ţi descopere Dumnezeu adevărul cu laptele acela, dacă e lucru drăcesc nu ne lăsa Doamne să ne spurcăm toţi. Am să mă rog şi eu şi să vii să-mi spui ce-ai văzut. Călugărul a făcut cum i-am spus şi după rugăciune a văzut cum se ridica tifonul tot mereu parcă fierbea ceva înăuntru. A ridicat tifonul şi din înăuntru au ieşit numai viermi albi cu cap roşu, până s-a golit oala, n-a mai rămas nici urmă de lapte.

490.- Părinte, e păcat să mergi la vrăjitoare?

-Da, cei care merg la vrăjitoare se despart de Dumnezeu şi se spune că cine trece de la lumină la întuneric, nu i se va mai socoti ceea ce a făcut la lumină, pierde botezul, cununia şi toate ale lui Dumnezeu. Aţi văzut cum s-a lepădat Sfântul Petru de Mântuitorul şi-a pierdut Botezul. Mântuitorul l-a numit SIMON al lui Iona, Mă iubeşti tu pe MINE ?

491.- Părinte, este adevărat că se fac vrăji cu legături de la mort ?

-Da, când aveţi mort în familie păziţi mortul, nu daţi voie nimănui să ia: legătură de la mort, flori sau ţărână de la mormânt. Toate acestea folosesc la vrăjitorii.

492- Să vă mai spun ceva despre vrăjitori şi draci în general. Nu vă spun despre ei ca să vă sperii dar, vă spun ca să ştiţi. Spun unii despre preoţi că, bagă frica în oameni spunând că există draci. Dar nu e adevărat, aşa cum există Dumnezeu există şi scaraoschi. Dumnezeu este adevărul şi viaţa iar vrăjmaşul vine să strice rânduiala. Nu suportă adevărul, îi place întunericul şi mocirla. Pe diavol îl recunoşti după relele pe care le face, de fapt şi dumneavoastră ştiţi că circulă o vorbă, când dă omul de necaz şi nu mai scapă, se spune că, şi-a băgat dracul coada. Vrăjitorii sunt oameni cu tupeu, se apropie de tine prieteneşte dar te lucrează în ascuns. Vrăjitorii intră şi în biserică, iau aghiazmă, anaforă, stau la rugăciuni dar dacă te rogi lui Dumnezeu îţi descoperă adevărul despre ei. Eu îi cunosc pe mulţi dintre ei, pentru că aşa mi-a descoperit mie Dumnezeu, dar nu pot să spun nimănui nimic pentru că nimeni nu mă crede, eu nu sunt pe placul mai marilor mei şi de-aceia trebuie să tac, că tot nu rezolv nimic. Vă spun dumneavoastră ca să ştiţi pentru că ei mişună pe aici unii chiar vin la mine la rugăciunile mele ca să-mi tulbure bolnavii. Este o persoană tânără cam de 40-45 de ani, vine şi stă printre dumneavoastră, dă pomelnice, nu e prost îmbrăcată pentru că scoate bani pe vrăjile ei. (Cine a mai fost pe la mine, m-a văzut odată cum am scos-o afară din casă cu forţa, una Paraschiva şi una Ilaria). Aici în mănăstire sunt 5 vrăjitori. Este unulCasian călugăr (acum e mort) care se foloseşte de florile din biserică, le ia din biserică şi le duce acasă, le moşmondeşte cu dracii lui şi apoi le dă la oameni. La fel face şi cu busuiocul din biserică. Cine vede un călugăr nu se teme, pentru că se spune că ei ar fi oameni curaţi dar mai sunt şi excepţii. Altul este Nicolae (călugăr), nu mai este în mănăstire, ia pomelnice de la oameni şi le citeşte el. El este simplu călugăr dar ca să-i facă pe oameni să creadă în el, are casă şi veşmânt preoţesc. Aşteaptă omul să scape de necazuri şi mai rău îi este, face el în aşa fel ca să vină omul din nou la el. Pimen, acest călugăr a fost preot cândva şi l-au caterisit.

11

Acum, nu ştiu cum dar, iar e preot. Din câte ştiu eu, el se ocupa cu vrăjile. Merg femeile la el pentru că-l văd îmbrăcat preot să le facă rugăciuni pentru sănătate iar el le unge cu mir, pe unde nu ar trebui, ca să se facă sănătoase. Toate aceste amânunte le cunosc chiar de la cele care au fost la el, s-au speriat şi-au venit să-mi spună. Cornel vrăjitorul (a fost dat afară, când s-a schimbat stareţul din vremea aceia, cred că sunt vreo 10 ani sau chiar mai mulţi), este bucătar la trapeză, el e tartorul, are metoda lui, spune că poate să scoată dracii din oameni, citeşte moliftele Sfântului Vasile şi îi bate pe oameni cu crucea în cap. Cred că a spus şi de unul Antonie, că printre cei care erau atunci i s-au făcut vrăji să se ducă în lac.

493- Am o soră vrăjitoare, care îmi aduce: anaforă, agheasmă, ulei sfinţit, ce să fac cu ele?

-Agheasma şi uleiul, le torni la plante în grădină. Anafora, se îngroapă în cimitir, şi-i spui surorii matale, să nu-ţi mai aducă.

494- Părinte, sunt mame vrăjitoare care până şi copiilor lor le fac vrăji, cum se explică? De multe ori stau de vorbă cu unele persoane, după care mă simt rău şi mi se întâmplă numai necazuri, de ce?

-Oamenii aceştia trebuie compătimiţi, nicidecum urâţi, ei nu mai sunt proprii stăpâni, sunt stăpâniţi de diavol, stăpânul lor este diavolul, îi chinuieşte noaptea, dacă nu au făcut un rău ziua. Când nu au asupra cui trimite diavolul, îl trimit asupra proprii lor copiii, pentru ei nu mai există sentimentul matern şi patern. Dacă nu au pe cine trimite pe diavol, îl trimit pe animale, pe păsări, pe câini, pe pisici, pe şoareci, pe broaşte. Dacă lucrează undeva în comerţ, spurcă îmbrăcămintea, alimentele şi lucrurile pe care le vând la persoane pe care nu le cunosc, şi nu au avut motive să le urască. Când vin oamenii să cumpere, ele simt din ce tabără face parte fiecare. Dacă afli că gestionara e vrăjitoare te duci în altă parte să cumperi.

De ce te simţi rău sau îţi merge rău după ce ai stat de vorbă cu anumite persoane? Răspunsul e simplu, pentru că ai stat de vorbă cu o vrăjitoare. Ea prin dialogul pe care l-a purtat cu tine ţi-a menit răul. Cum procedează ?

-Vrăjitoarea procedează astfel: Vorbeşti cu ea normal şi la un moment dat, ai impresia că nu te mai ascultă, că se concentrează în altă parte, nu te aude ce-i spui, este absentă, să ştii că în acel moment te-a lăsat să vorbeşti singur iar ea îţi meneşte răul. După ce a plecat de la tine începe să te doară capul, să ai ameţeli, să te simţi epuizat de puteri şi să-ţi fie rău;

-Dacă îţi povesteşte despre simptomele unei

Boli, vezi cum i se schimbă chipul în timp ce vorbeşte, atunci toate relele ce ţi le-a spus, ţi le meneşte ţie.

-Dacă îţi vorbeşte despre: bătăi, pagube,

12

accidente şi tot felul de nenorociri şi vezi că i se schimbă chipul atunci ţi le meneşte ţie.

-Dacă îţi vorbeşte despre: broaşte, şoareci, molii,

Insecte gândaci, pureci, păduchi, atunci când vorbeşte dacă este vrăjitoare ţi menesc ţie acestea.

-Este bine ca atunci când vrei să faci ceva şi vrei

să reuşeşti să nu spui nimănui nimic din ceea ce vrei să faci, dacă vrei să ai succes. Dacă află vreo vrăjitoare că vrei să dai un examen sau vrei să te căsătoreşti vei avea piedici şi nu vei putea rezolva nimic. Vrăjitoarea trimite diavolii ei înainte să tulbure tot şi să nu rezolvi nimic. Dacă vei păstra tăcerea vei avea sorţi de izbândă.

-După ce ai vorbit cu o persoană prieteneşte şi

pleci, şi vrei să verifici dacă este vrăjitoare uită-te înapoi şi ai s-o vezi că-şi ridică mâinile şi face un gest de parcă ar arunca cu ceva în tine, privirea este fixă şi expresia feţei este urâtă.

Aşa că, atenţia mărită cu cine staţi de vorbă.

-Părinte, şi cum putem să scăpăm de răul pe care ni l-a adus stând de vorbă cu o vrăjitoare?

-Cu post şi cu rugăciune, aşa cum ne îndeamnă Mântuitorul nostru Iisus Hristos. Se risipesc menirile vrăjitoarei dacă ţinem vinerea până la ora 24 post negru, dacă facem în acea vineri 40 de metanii şi dacă rostim rugăciuni de cerere: Doamne alungă de la mine tot ceea ce meneşte vrăjitoarea aceasta. Dacă ştii că este vrăjitoare aceea cu care stai de vorbă, tot timpul să zici în mintea ta această rugăciune de cerere.

495.- Părinte, la scurt timp după botezul copilului meu, în fiecare noapte copilul plânge, cu un plâns ascuţit şi cu ţipete de nesuportat. O vecină pe care o ştiu vrăjitoare, îmi zice: Dacă vrei ca să trăiască copilul, vinde-mi-l mie. Ce să fac?

-Vrăjitoarea, trimite diavolii ei asupra copilului şi îl chinuieşte. Trebuie să ţii post negru Luni, Miercuri, Vineri, până la ora 24,00, o săptămână. Zilnic, faci 40 mătănii şi rugăciuni. Dacă nu ştii rugăciuni, zici de 9 ori „Tatăl Nostru”, în locul Acatistului Mântuitorului. Şi după fiecare, zici: Doamne, alungă duhurile necurate de la copilul meu (N), şi aici să nu se mai întoarcă. Copilul îl împărtăşeşti 7 dumineci la rând, ca să primească prin aceasta, puteri de la Dumnezeu ca să respingă duhurile rele. Apoi îl împărtăşeşti des, la 40 de zile, până la 7 ani. După ce împlineşte 7 ani, copilul ţine postul întreg ca şi părinţii şi se împărtăşeşte în cele 4 posturi din an, deci el intră în rânduielile celor mari. Copilului îi dai zilnic 3 linguriţe agheasmă, îl stropeşti cu agheasmă, îi faci Cruce. În fiecare seară, citeşti în apropierea copilului psalmii: 3, 30, 142 şi alţi 3 psalmi de la începutul psaltirii. Continui aşa ordonat seară de seară, până termini de citit

13

Psaltirea. Te opreşti, dacă copilul s-a vindecat. Ca să te aperi în continuare, de vrăjile pe care ţi le face vecina, ţii post negru Vinerea, până la ora 24,00, faci 40 mătănii şi rugăciunile de zi, şi de seară. Te spovedeşti şi te împărtăşeşti în toate posturile, stropeşti cu agheasmă prin casă, şi te dai pe faţă cu agheasmă, când simţi că este nevoie. Ca să te aperi de vecina vrăjitoare, nu-i dai nici un lucru, ca să nu aibă vreun lucru de-al tău, pe care să-ţi lege vrăji. Nu primi de la ea cadou vreun lucru, că pune vrăji pe el. Nu mânca de la ea, nici să guşti, că pune spurcăciuni în mâncare. Scoate din casă tot ce ţi-a dăruit ea, şi să i le dai de pomană. Lasă-le undeva într-un parc, să le ia cine va voi, şi ea să le aibă, de pomană, să fie pentru sufletul ei. Ea dă de necazuri. Dacă poţi îngroapă în pământ la o margine de grădină tot ce îţi aduce şi tot ce găseşti aduse, ea dă de necazuri mari, şi vei vedea că nu te mai lucrează. Dacă nu îngropi, ea continuă să-ţi aducă vrăji. Nu primi de la ea nici ceea ce împarte în biserică, colivă, pomană. Nu primi de la ea: icoane, lumânări, tămâie, agheasmă, anafură, că pune vrăji pe ele. Dacă nu ai putut refuza, dă-i-le de pomană, şi va avea ce a menit când le-a dat. În sufletul tău să nu porţi ură. Ea face acestea, mânată de satana. Dacă cade la necaz, ajut-o. Să ai milă de ea. Tu doar te fereşti de ea, dar nu o urăşti.

496.- Părinte, am primit cadou o bluză, şi chiar dacă nu m-am îmbrăcat cu ea, văd că îmi merge foarte rău, ce să fac?

-O îngropi în pământ. Apoi zici: Doamne, tot ce a menit acela – zici numele -, când mi-a dăruit bluza, pe pustiu să se ducă, şi la mine să nu se mai întoarcă, iar vrăjile legate, Doamne, dezleagă-le şi întru nimic să se prefacă. Zici de 3 ori. Ţii post negru vinerea, până la ora 24, faci 40 mătănii şi rugăciuni o oră (Acatistul Mântuitorului). Vei vedea că acela care ţi-a dăruit bluza, se nelinişteşte, şi vine şi îţi cere socoteală, pentru ce nu ai îmbrăcat-o, şi unde este? El face aceasta, deoarece, diavolii se întorc la el, şi îl chinuiesc. Totdeauna se întorc la cel care i-a trimis.

497.- Pentru fiecare suflet câştigat, diavolii primesc laude şi ranguri în ierarhia drăcească şi pentru fiecare suflet pe care-l câştigă şi apoi îl pierd primesc degradare din rang şi pedeapsă în faţa iadului de la tartăr.

Vrăjitorii, fermecătorii şi descântătorii, încă din viata pământească ocupă un loc în ierarhia drăcească. Ei sunt cei ce pun pe diavoli la treabă, ei îi trimit pe diavoli să chinuie pe oameni, ei sunt cei ce poruncesc iar diavolii se supun şi ascultă, pentru că li se împlinesc voia.

498.- Oamenii vrăjitori, descântători, fermecători şi ghicitori din clipa când încep să lucreze li se pune pe faţă şi poartă masca diavolului. Dacă Dumnezeu ar îngădui, aceste slugi ale satanei ar purta şi în chip văzut chipul diavolului. Aşa cum chipul diavolului este ascuns de vederea omului şi mai ales a omului păcătos, tot aşa este ascuns şi chipul acestor slugi satanice de văzul celor din jur. Foarte greu se pot întoarce de la slujirea şi răutăţile lor.

499.- Părinte, spuneţi-ne cum se vor prezenta vrăjitorii la judecata sufletului şi dacă vor avea parte de mântuire?

14

-În clipa morţii, sufletul vrăjitorilor, fermecătorilor, descântătorilor şi ghicitorilor este întâmpinat de diavoli şi dus direct în iad. Nu mai trec pe la Creatorul. Nu mai văd faţa lui Dumnezeu şi nici frumuseţea raiului, aşa cum sunt duse toate sufletele după moarte în intervalul celor 40 de zile. Judecata sufletului i se face în clipa morţii. Ajuns la iad, sufletul lor este întâmpinat de tartarul iadului batjocorindu-l, nu pentru că nu i-ar fi slujit cu credinţă, ci pentru că încă mai poartă chipul lui Dumnezeu. I se pune în faţă să aleagă una din două variante:

1.- I se arată o mare de foc cu vâlvătaie înfricoşat de mare, fără margini şi i se spune: ” Poţi alege această mare de foc, loc de chin, unde te vei chinui până la a Doua Venire a lui Hristos şi apoi veşnic, pentru că al nostru eşti”;

2.- „Dacă nu vrei să fii chinuit în foc, atunci să lepezi Chipul şi Asemănarea lui Dumnezeu după care ai fost creat şi să te faci după chipul şi asemănarea noastră, luând chip diavolesc: cu copite, cu coarne, cu coadă, cu păr, pentru că pe noi nu ne atinge marea aceasta de foc..!”

Văzând sufletul cât de urât şi înfricoşat este chipul diavolesc, se îngrozeşte şi atunci se uită la marea cea de foc, căutând să accepte focul. Însă, din foc iese vrăjitorul care l-a învăţat şi l-a pus să facă vrăji, şi-i spune: „Nu veni aici, pentru că n-am văzut ca până acum să fi scos Hristos pe cineva de aici! Mai bine ia chipul diavolesc! Iată că şi după moarte sufletul care este sub stăpânirea diavolului, este amăgit şi înşelat. Astfel, neavând de ales, acceptă să ia chip diavolesc. Atunci, tartarul iadului îi schimbă chipul în chip diavolesc, îi dă în mână o lopată cu jar din marea de foc a iadului şi îl trimite să-şi ardă trupul din mormânt.

Aşa se explică faptul că, la dezgropămintea de 7 ani, unii sunt găsiţi în mormânt cu trupul ars şi negru ca tăciunea şi funinginea.

Vrăjitorii care şi-au schimbat chipul în chip diavolesc şi au ars trupul cel făcut după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu, nu mai au parte de judecată, ci vor fi judecaţi ca dracii şi aruncaţi în „iezerul cel de foc pregătit diavolului şi îngerilor lui”(Mat.25,41). Sufletele care au acceptat marea cea de foc şi au stat în flăcările iadului până la a Doua Venire a Mântuitorului Hristos, vor fi scoase şi vor participa la Judecata Înfricoşată cu şansa de a fi iertate.

Tot aşa păţesc şi cei ce în viaţă s-au ocupat cu ghicitul în: deschiderea cărţilor sfinte, cărţi de noroc, în palmă, în cafea, în zodii, în gramolnic, în bobi, în ghioc şi în orice fel şi cei ce au mers la ei.

La fel păţesc şi cei ce s-au ocupat cu descântatul, folosind rugăciunea „Tatăl Nostru”, care s-au folosit de cărţi sfinte, de icoane, lumânări, tămâie, prescură, anaforă, veşminte preoţeşti; care au stins cărbuni; cei ce s-au folosit de piedica de la mort, de lumânări de la morţi, de pământ de pe morminte, de apa în care a fost scăldat mortul; cei care au descântat de deochi, de bubă rea, de mana vitelor şi de orice fel de descântec şi cei ce au fost la ei.

15

Scrie un comentariu

Publicat de Ortodoxie & Neamul Romanesc pe 14/04/2013 în 500 raspunsuri duhovnicesti ale parintelui Ilarion Argatu

14Apr

Vrăjmaşii şi persecuţia părintelui

466.- Când era la Mănăstirea Cernica, părintele nu prea avea prieteni printre preoţii din mănăstire. Tot timpul erau securiştii pe urmele părintelui sau unii preoţi cumpăraţi dar puţin îi păsa, nu-l stinghereau cu nimic, se comporta normal, ce avea de spus tot spunea. Din darul lui Dumnezeu, părintele îi cunoştea pe aceşti securişti sau „codoşi”- aşa îi mai numea pe oamenii simplii care lucrau pentru ei. Erau la spălătoria mănăstirii doi soţi, plătiţi să observe tot ce se petrece în casa părintelui, tot ce se spune. Bărbatul e cel care a fost descoperit că sta sub fereastră şi asculta. Acestuia, din întâmplare i s-a aruncat resturi de mâncare pe fereastra sub care stătea şi asculta ce se vorbeşte în casă.

Aşa a vrut Dumnezeu ca să-l descopere. Soţia lui venea pe la părintele şi cerea câte ceva de mâncare: ulei, făină, zahăr, ca să aibă motiv să intre în casa părintelui. Părintele o numea „vecina”. Părintele îi trata ca şi pe ceilalţi oameni, ba chiar îi răsfăţa cu ce avea mai bun; miere, banane, portocale, iar pe soţul ei cu câte o sticlă de vin – că-i plăcea să bea.

Într-o zi, când părintele se întorcea acasă de la slujba de dimineaţă, împreună cu lume multă, a obrsevat că sub fereastră era o scară. A zâmbit şi când s-a apropiat mai mult, a observat-o pe „vecina” care-şi făcea de lucru prin zonă, să mai observe câte ceva şi i s-a adresat:

-Să trăieşti vecină, nu ştii matale cine-o fi pus scara aceia sub fereastra mea? Vecina care s-a simţit cu musca pe căciulă, s-a roşit, nu mai ştia ce să spună, se mişca făcându-şi de lucru aiurea şi în cele din urmă a spus că nu ştie. Toată lumea care era de faţă a observat-o pe femeie şi cineva din grup a spus:

-Părinte, ce avea femeia aceea, de ce se bâlbâia aşa, ori uitase cumva ea scara pentru că se comporta ca un om prins asupra faptului?

-Ei sunt vecinii mei! Şi a zâmbit, aşa cum făcea când era mulţumit de ceva. Faptul că Dumnezeu le întunecase mintea şi au uitat scara s-o ia, pentru părintele era o bucurie.

16

O periodă, în camerele alăturate părintelui, a locuit Preotul Gavrilă (acum mort) care, sta până noaptea târziu să asculte ce se vorbeşte în bucătăria părintelui. Grija lor a fost întotdeauna să ştie ce face părintele, ce spune oamenilor.

După moartea părintelui, preotul Mihail de la Mănăstirea Antim din Bucureşti împreună cu părintele Adrian, tot de la Mănăstirea Antim, vrăjmaş al părintelui, au scos o carte în care-l făcuseră pe părintele Ilarion paranormal. Această carte a adus satisfacţie vrăjmaşilor părintelui şi durere celor care l-au iubit.

O doamnă care l-a cunoscut pe părintele Ilarion, i-a cunoscut puterea rugăciunilor, harul şi dragostea pe care o avea dânsul, l-a cunoscut şi pe părintele Mihail, preot foarte tânăr, a spus următoarele:

-Mă bucur că am prilejul s-o spun. Părinte Mihail, când v-am cunoscut, eu şi familia mea ne-aţi făcut o impresie bună. Cum aţi putut să vă lăsaţi influenţat atât de josnic de acest preot Adrian, păcat de el că este în vârstă, vrăjmaş al părintelui Ilarion de aţi publicat, şi aţi semnat o carte atât de urâtă. V-aţi făcut duşmani printre oameni. Cine l-a cunoscut pe părintele Ilarion, niciodată n-o să creadă ce-aţi strecurat în cartea aceia, cu rea intenţie. Dacă aţi vrut să vă faceţi cunoscut prin ceva, găseaţi orice altceva. Cum să învinuieşti un om care nu mai există, nu vă poate contrazice, şi nu se poate apăra? Faceţi afirmaţii despre cei care sunt în viaţă ca să puteţi să-i priviţi în ochi după ce veţi semna ceva despre ei. V-aţi făcut o carte de vizită pătată cu minciuni. Acum sunteţi văzut cu alţi ochi de cei ce l-au cunoscut şi l-au iubit pe părintele Ilarion. Să ştiţi că nimic şi niciodată nu va putea să-l şteargă din inimile oamenilor pe părintele Argatu.

467.- Orbul din Brăila

–Un securist din Brăila m-a urmărit tot timpul cînd eram mai tânăr să vadă ce vorbersc, ce fac şi drept pedeapsă de la Dumnezeu i-a venit orbirea. El personal după ce a păţit necazul, a venit şi mi-a mărturisit ştiind că este o pedeapsă orbirea pentru tot răul care mi l-a făcut şi mai ales că a mai pus de la el şi le-a înflorit ca să mă apese şi mai mult şi el să iasă în evidenţa şefilor lui.

468.- Toată viaţa mea, s-au silit vrăjmaşii mei să-mi strice preoţia mea, să mă facă de râs, dar Bunul Dumnezeu n-a îngăduit aceasta.

Odată, am găsit în curtea mea un copil şi când l-am întrebat:

-Cum te cheamă pe tine?

-Argatu, Argatu, mi-a răspuns.

-Na-ţi-o bună ? De unde şi până unde?

Am stat de vorbă cu copilul şi mi-a spus că cineva la pus să zică aşa.

17

469.- Aveam nişte tineri căsătoriţi, care tot timpul erau cu mine şi se arătau ca prieteni şi nici nu bănuiau că eu ştiu cine sunt ei(securişti). Bărbatul care părea mai evlavios s-a îmbolnăvit şi nu putea să moară pentru că-l mustra conştiinţa, pentru ce-mi făcuse mie. A trimis vorbă să mă duc să-l spovedesc, şi pentru că a dorit, mi-am făcut timp şi m-am dus, deşi ştiam că n-o să recunoască. De obicei, cei care fac rău cu bună ştiinţă, nu mai îngăduie Dumnezeu să se salveze. M-am dus. A spus toate celelalte păcate la spovedanie dar, ce-l apăsa mai tare nu a spus, s-a temut că se va însănătoşi şi să nu-l omoare aceia pentru care a lucrat atâţia ani de zile. După ce-am plecat de la el a murit. Se împrietenise cu rudele mele, luau masa împreună, de sărbători erau cu noi, întotdeauna aduceau câte ceva într-un coş, arătând că sunt milostivi şi prieteni buni.

470.- A venit la mine un securist şi mi-a zis :

-Părinte, sunteţi acuzat că, dumneavoastră citiţi rugăciuni care nu sunt scrise în cărţile bisericeşti ci, sunt nişte compoziţii de ale dvs ca să atrageţi lumea!

-Uite ce dragă, ca să te convingi, ia cartea asta, se numeşte „Molitfelnic” şi urmăreşte dumneata cuvânt-cu-cuvânt din ea să vezi dacă tot ce citesc la lume scrie acolo. Iar cartea asta este tipărită de Biserică cu aprobarea Sfântului Sinod pe care o au toţi preoţii. A luat Molitfelnicul, l-a răsfoit, s-a uitat insistent pe prima pagină, l-am îndemnat să se uite la Molitfele Sfântului Vasile Cel Mare şi a Sfântului Ioan Gură de Aur pe care urma să le citesc, fiindcă se apropia de ora 12,00. A stat tot timpul rugăciunilor în picioare lângă perete şi mi-a urmărit tot cuvântul pe care-l rosteam. După terminarea dezlegărilor, a asistat la întrebările pe care mi le puneau credincioşii la necazurile pe care mi le împărtăşeau şi la sfaturile pe care le dădeam. Toată după amiaza nu s-a dezlipit din locul unde se aşezase. Cam pe la ora 4 după masă, îmi zice:

-Părinte, aveţi duşmani mulţi!

-Cine nu are, chiar şi dumneata ai duşmani şi oameni care te invidiază şi te urmăresc.

-Aşa este părinte, însă eu am fost trimis aici la dumneavoastră de nişte preoţi. V-au acuzat că înşelaţi lumea. Am venit să verific şi trebuia să luăm măsuri împotriva dumneavostră pentru înşelătorie. Acum m-am convins că există multă răutate şi invidie şi la preoţi, nu numai la oamenii de rând.

-Nu din răutate fac ei aceasta, ţi se pare matale, ci din prea multa lor grijă pe care mi-o poartă unii, se îngrijesc să nu greşesc, mă păzesc săracii să nu cad.

471.- La Mănăstirea Cernica Părintele IlarionArgatu, din cauza invidiei preoţilor, a fost otrăvit de 3 ori. La Mănăstirea Antim a fost otrăvit de 2 ori, odată i s-a pus otrava în Sfântul Potir în timpul Sfintei Liturghii, fiind otrăviţi şi credincioşii care s-au împărtăşit în duminica respectivă. A fost salvat de Dumnezeu de fiecare dată, arătând minunea credinţei, pentru cei cu adevărat credincioşi, otrava nu are putere, după cuvintele Mântuitorului: „şerpi vor lua şi chiar ceva dătător de moarte de vor bea nu-i va vătăma, peste bolnavi îşi vor pune mâinile şi se vor face sănătoşi”(Marcu 16,18).

18

La Mănăstirea Antim a pătimit foarte mult din cauza invidiei preoţilor de acolo: Irineu Iuraşcu, Paulin Lecca, Pimen şi Adrian Făgeţeanul, care, complotau împotriva Părintelui Ilarion Argatu pentru a-l determina să plece. Îl invidiau pentru faptul că era căutat de lume. Puneau paznicul să închidă porţile Mănăstirii şi să nu lase lumea să intre la Părintele Ilarion. Îl defăimau în faţa celor care-l căutau şi întorcea lumea spunând că părintele nu se mai află în mănăstire; Permanent îl reclamau la episcop şi la securitate, punân-du-i în cârcă fel de fel de nimicuri. I se oprea partea de jertfă care i se cuvenea la Altar pentru săptămâna de slujire. Vom scoate un volum la lumina tiparului intitulat: „Despre prigoana Părintelui Ilarion Argatu”, unde vom detalia toate suferinţele îndurate de părintele Ilarion pentru credinţă şi slujirea lui Dumnezeu. Atunci când, duci luptă cu diavolul şi nu te poate birui, ca să te lovească îi pune în război cu tine pe cei din apropierea ta, pe colaboratori, pe prieteni, pe cei din familie: să te defaime, să te urască şi să te alunge. Aşa se face că această ură şi invidie asupra Părintelui Ilarion cu toate că au trecut ani, se refulează şi acum, după moartea părintelui. Unul dintre preoţii amintiţi de la Mănăstirea Antim, se pare că a aşteptat clipa morţii Părintelui Ilarion, pentru a publica o carte la Editura „Sofia” 2004, intitulată „De ce caută omul contemporan semne, minuni şi vindecări paranormale” autori: Ieromonah Adrian Făgeţeanu şi Ieromonah Mihail Stanciu.

Lucrarea se vrea la prima vedere a combate pe bună dreptate practicile oculte care se practică în unele locuri, însă, la subsolul lucrării îl dă exemplu negativ pe Părintele Ilarion Argatu şi numai pe el în mod tendenţios. Ne întrebăm, de ce nu s-a venit cu exemplificări de preoţi: care spovedesc pe credincioşi în comun, care dau Sfânta Împărtăşanie s-o poarte omul, care deschid cărţile şi fac vrăjitorie şi ghicitură; care dezleagă cununii folosindu-se de practici oculte, cu care Părintele Ilarion n-a fost niciodată de acord şi cu vehemenţă le-a combătut? Trebuia să facă o analiză şi un studiu a tuturor practicilor oculte în biserică şi să vină cu exemplificări concrete. Exemplificându-l numai pe părintele Ilarion, se vede că în mod răutăcios au vrut să-l atace pe Părintele Argatu. Aprinderea de lumânări, facerea metaniilor, citirea Molitfelor Sfântului Vasile Cel Mare şi sfaturile date credincioşilor de Părintele Ilarion celor în necazuri, sunt practici oculte în Biserica Ortodoxă?

Ar trebui ca fiii şi nepoţii Părintelui Argatu (38 de preoţi) să cheme în judecată pentru daune morale pe cei ce defaimă public memoria Părintelui Ilarion şi numele de „Argatu”. Însă, judecata lui Dumnezeu şi răzbunarea Lui asupra vrăjmaşilor va trece prin foc orice răutate. Ne pare rău de cei 92 de ani ai Părintelui Adrian Făgeţeanu, de necazurile pe care le-a îndurat în război şi de la regimul comunist, de cei 20 de ani petrecuţi în închisoare (suferinţe prin care a trecut şi Părintele Argatu) şi de demnitatea cu care ar trebui să încheiem o viaţă de duhovnic. De asemenea, ne pare rău şi de tinereţea lipsită de experienţă a Părintelui Mihail Stanciu, care încearcă să se afirme prin a lovi în demnitatea şi valoarea altor duhovnici pe care, se vede că, n-o să-i depăşească niciodată. Am auzit şi de faptul că, Părintele Mihail, predă lecţii de cateheze cu copii, în faţa cărora îl defaimă pe Părintele Argatu. Aşa a înţeles părintele Mihail că trebuiesc formaţi adevăraţii credincioşii de mâine ai bisericii. De fapt, fiecare slujeşte pe cine poate.

19

Scrie un comentariu

Publicat de Ortodoxie & Neamul Romanesc pe 14/04/2013 în 500 raspunsuri duhovnicesti ale parintelui Ilarion Argatu

14Apr

Ura şi duşmănia

459.- Părinte, simt din partea unei persoane o apăsare, nu ştiu de ce mă urăşte ?

-Să ştiţi dumneavoastră, că ura unui om, e mai puternică decât o vrajă.

460.- Una din armele diavolului este ura, vine şi bagă ură între soţi şi ei nu-şi mai vorbesc, parcă sunt muţi, e ca un zid între ei. Mântuitorul spune: „să nu apună soarele peste mânia voastră”, faceţi metanii cât mai multe ca să vă treacă supărarea. Mântuitorul spune: „trăiţi în iubire”, iar diavolul bagă ura ca să strice rânduiala lui Dumnezeu. E bine ca atunci când unul greşeşte celălalt să spună „Doamne nu-i socoti păcatul acesta„. Rugaţi-vă unul pentru altul, la carte spune că bărbatul necredincios se mântuieşte prin femeia credincioasă şi invers. Când vine mânia plecaţi, unul într-o cameră şi altul în alta, nu daţi prilej de ceartă că se bucură diavolul, nu vă mai răniţi sufleteşte. Diavolul se luptă să distrugă cetate mare ca să aibă plată mare, dar nu-l lăsaţi aveţi atâtea arme împotriva lui: postul, rugăciunea, milostenia.

Vecinii

461.- Părinte, eu am o vecină care nu are grijă de păsările ei, intră în curtea mea şi-mi strică grădina. Într-o zi m-am enervat şi le-am dat mămăligă cu sare şi au murit. Ce să fac acum că mă apasă tare mult ce am făcut?

-Te duci la vecina, îi spui că matale le-ai omorât şi-ţi ceri iertare.

-Nu pot părinte, cum să-i spun că eu le-am omorât?

-Atunci, te duci şi cumperi de 4 ori mai multe decât cele pe care le-ai omorât şi faci milostenie pentru sufletul aceleia.

-Atât de multe?

-Aşa se face, ai două variante, o alegi pe care vrei.

Visarioniţi

20

462.- Părinte, un preot-profesor care venea des pe la dumneavoastră Preotul Anatolie (acum e mort), de la o vreme mergea pe la visarioniţi, acolo unde se adună ei şi când i-am spus că aceia au ceva greşit în lucrarea lor, dânsul mi-a zis că nu vede nimic rău în ce fac ei, deşi i-am spus că ştiu de la dumneavoastră!

Mâhnit, părintele pentru că pe acest preot îl ştia bine şi de multe ori l-a avertizat că nu-i bine să meargă la acele adunări, mi-a spus:

-Eu i-am arătat că aceia sunt greşiţi, n-a vrut să ia în seama ce i-am spus eu, dacă am avut sau nu dreptate se va vedea, există un Judecător.

Intr-adevăr, nu sunt sectanţi, sunt ortodocşi de ai noştri, sunt o grupare ortodoxă, evlavioşi, credincioşi, fac multă milostenie, la prima vedere par ortodocşi autentici, asta te atrage dar, „taica Visarion” îi separă de noi. Fac adunări separat de ceilalţi ortodocşi şi se constitue într-o grupare ca şi „Oastea Domnului”. Toţi ascultă de „Taica Visarion” ca de preot, el îi conduce şi pentru ei nu mai contează ierarhii şi preoţii, pe aceştia îi consideră potrivnici dacă nu-i acceptă. Nu-i bine să te separi, chiar dacă nu mai poţi răbda anumite lucruri sau nu mai poţi suferi nedreptăţile care ţi se fac, şi oricât de păcătoşi şi nedrepţi ar fi cei care conduc şi orice s-ar întâmpla, trebuie să rămâi unit cu biserica ta şi sub ascultarea ei, pentru că sunt încercări pe care Dumnezeu le îngăduie cu un scop anume, de a ne întări prin răbdare, de a ne smeri prin greutatea lor, de a ne tăia voia, şi „cine va răbda până la sfârşit, acela se va mântui” şi vei primi cununa ca răsplată pentru că nu te-ai abătut în aceste încercări ca „trestia de vânt”, ai stat drept şi nu te-ai smintit. Separarea te îndepărtează de această cunună şi este primul pas spre alunecare. Poate te ţii bine şi nu vei aluneca, gâdeşte-te la cel de lângă tine pe care l-ai luat cu tine şi la cel ce vine după tine, pe urmele tale, eşti răspunzător de ei. Ceea ce ştiu despre ei, nu pot să vă spun, ştiu de la mărturisirea unora dintre ei, de a aceea îi consider greşiţi. Mai mult nu ştiu. Întrebaţi pe Părintele Cleopa de la Mănăstirea Sihăstria din Moldova şi pe Părintele Arsenie Papacioc de la Mănăstirea Techirghiol, pentru că ei îi cunosc mai bine decât mine. Dumnezeu va judeca pe toată lumea şi pe noi!

463.- Părinte, ce părere aveţi despre visarioniţi?

-E un vicleşug acolo, preoţii lor îi mint pe creştinii din gruparea lui “taica Visarion”, că ei vor şti când va fi sfârşitul, îi va anunţa taica Visarion din vreme, se vor retrage în munţi şi nu vor păţi nimic. Sunt ameninţaţi bieţii oameni de preoţii lor, că dacă se retrag din grupare vor cădea în blestem şi mulţi stau din frică. Nu este corect să îngrădeşti voinţa cuiva prin ameninţare. Prin acestea şi altele câte or mai fi, gruparea seamănă cu o sectă.

Vise şi vedenii

464.- Să vă spun ceva:

-Să nu credeţi în vise sau vedenii! Când visezi ceva deosebit, te scoli de dimineaţă, te speli pe faţă, faci rugăciune şi spui aşa:“Doamne, dacă visul care l-am avut e de la Tine, mai dă-mi-l şi în noaptea aceasta care urmează, iar dacă e de la vrăjmaşul, pe pustie să se

21

ducă pentru că eu nu cred în el “Nu vorbeşti cu nimeni despre visul pe care l-ai avut. Dacă-ţi aminteşti în cursul zilei visul, spui în mintea ta: “Nu cred în tine decât dacă vii şi la noapte.”

Dacă visul vine şi în a doua noapte, tot nu te încrezi, ci, la fel procedezi când te trezeşti, mai ceri şi a treia oară să ţi-l arate dacă este de la Dumnezeu, pentru că a doua oară ţi-l poate da şi diavolul, însă a treia oară dacă-l ceri, fiind în numele Sfintei Treimi, diavolul nu ţi-l mai arată şi pentru că eşti botezat în numele Sfintei Treimi.

Deci, pentru visele care au fost trei nopţi la rând, la fel nu spui nimănui decât preotului. Preotul dacă are descoperire îţi interpretează imediat visul, iţi spune ce a vrut să-ţi arate, iar dacă nu, îţi spune să vii a doua zi, pentru că trebuie să pună rugăciune să-i descopere Dumnezeu lui şi el să-ţi spună matale. Aşa să procedaţi dacă vreţi să nu fiţi păcăliţi de vrăjmaşul cu visele.

465.- Când eram la Boroaia, pe la ora 5 după masă a venit la mine un bărbat foarte agitat să-l spovedesc urgent că la ora 7,oo seara, moare.

-De unde ştii matale că o să mori ? L-am întrebat.

-Am visat, părinte !

-Ce ai visat ?

-Am visat o femeie care, cred că era o sfântă, nu ştiu cine era dar, mi-a spus: “ştii când erai să păţeşti necazul cutare, eu te-am scăpat, acum îţi spun ca să ştii că vei muri la ora 7 în această seara, du-te la Argatu şi te spovedeşte, ca să mori liniştit!”

-Şi matale ai crezut ce ţi-a spus ea ?

-Da părinte, pentru că cele ce mi-a spus că am păţit, erau adevărate şi de data asta am venit să mă spovediţi urgent.

Eu l-am văzut cât era de agitat, de neliniştit şi disperat, tâmplele i se zbăteau de credeai că vor să iasă de sub piele, i-am spus că-l spovedesc, dar mai am puţină treabă cu lumea. Erau mulţi oameni veniţi şi eu trebuia să-i povestesc lucruri deosebite şi interesante pentru a-i capta atenţia, să-l fac curios şi să uite că va muri, până ce va trece de ora 7,00. Am început să-i povestesc fel de fel de lucruri. În timp ce-i povesteam mă tot uitam la faţa lui să văd cum mai arată. Venele de la gât şi de la tâmple se umflaseră şi se zbătea sângele în ele de parcă se mutase inima la gât. Din cauza asta trebuia să moară. Diavolul i-a dat termen limită şi în acelaşi timp disperarea care-l tensiona până ce crăpa inima sau venele în el. Visul era de la diavol, prin el diavolul vroia să-l piardă. Uneori se mai liniştea apoi iar îşi amintea.

-Părinte, e cinci jumate ceasul, când mă mai spovediţi?

22

-Acuşi, numai puţin, hai să fac şi o rugăciune pentru toţi. Trebuia să fac cumva să treacă cele două ore. Pentru a-l salva, trebuia să-l duc cu vorba până după ora 7,00. Am făcut rugăciuni, apoi de faţă cu lumea am povestit câteva întâmplări şi lucruri interesante, unii dintre oameni mai adăugau şi ei câteva povestiri şi deodată îl văd că se uită la ceas şi mă întreabă speriat:

-Părinte, e 8,oo ceasul şi n-am murit!? Se pipăia şi nu ştia ce să creadă. Atunci i-am zis:

-Hei, hei ! Moşul Gheorghe e mort de o oră! Ce te-a păcălit visul !!!… Femeia din vis, care ţi-a zis că ai să mori nu era o sfântă, era o drăcoaică care vroia să ne prindă pe amândoi în această greşeală. Dacă eu te spovedeam, eram vinovat de moartea matale, iar matale puteai să mori cu adevărat de frică. Iţi pocnea vreo venă, că m-am uitat tot timpul la matale cât de agitat erai.

-Vă mulţumesc părinte ! Doamne ce era să păţesc!?

-Să nu mai crezi în vise şi i-am argumentat de ce este păcat să crezi în ele. Unii pot să viseze că au păţit un accident şi se gândesc tot timpul la ce-au visat, nu mai sunt atenţi cum merg pe jos sau cu maşina şi îşi fac singuri necazul. Diavolul e tatăl minciunii, pe toţi vrea să ne păcălească şi pe noi preoţii.

Scrie un comentariu

Publicat de Ortodoxie & Neamul Romanesc pe 14/04/2013 în 500 raspunsuri duhovnicesti ale parintelui Ilarion Argatu

14Apr

Superstiţii

450.- Părinte, am înţeles că americanii se tem de numărul 13,le poartă ghinion .

-Acest număr „13” este al Maicii Domnului, avem 12 Apostoli şi a 13-a pe Maica Domnului. Priviţi la icoana Pogorârii Sfântului Duh şi veţi vedea pe cei 12 apostoli şi pe Maica Domnului în mijlocul lor. N-am auzit până acum vreun om care să cinstească pe Maica Domnului şi să-i meargă rău. Am citit într-o revistă despre o întâmplare petrecută în America. Americanii, pentru că socotesc numărul 13 aducător de necaz, sar peste acest număr de la 12 la 14. În revista aceea, scria: „Întâmplări bizare”, ziaristul scria aşa: Există o casă cu 13 camere şi mulţi vizitatori trec pe acolo. Un reporter a fost curios şi a mers personal să vadă ce este. A constatat că erau 12 camere goale, totul alb, iar, a 13-a era

23

neagră toată, cu un jilţ strălucitor în mijlocul camerei, pe care stă o fiinţă bizară. Reporterul descria acea fiinţă: nu semăna a om, are un nas coroiat mare, urechi clăpăuge foarte mari, nişte buze roşii şi răsfrânte, te cam speria dacă-l vedeai. Aşa era descris. Ştiţi cine era acela? Era chiar scaraoschi. Casa aceea arată locul pe care sta scaraoschi, trebuia să stea Maica Domnului dar, pentru că nu vor numărul 13, au alt patron.

451.- Părinte, este bine să crezi în: strigoi, că-ţi merge rău, că ţi-a ieşit preotul în drum, că ţi-a ieşit cineva cu găleata goală, că ţi-a tăiat calea o pisică?

-Nu-i bine să crezi în aşa ceva. Acestea sunt credinţe false. Datorită acestor credinţe diavolul stăpâneşte pe om, iar omul îşi poate pierde mântuirea. La Sfânta Scriptură spune: ”în ce crezi în aceea te vei mântui”. Credinţele deşarte nu aduc mântuire, ci dimpotrivă aduc necazuri şi pierzanie. Aceste credinţe se întâlnesc cel mai frecvent în părţile Ardealului şi a Banatului şi mai puţin în Moldova. Eu am fost pe la Vaşcău, acolo aveam un frate preot. La Vaşcău se extrage marmură şi eu cum căutam să fac catapeteasma Bisericii din Boroaia din marmură, am fost pe la fratele, care, avea parohia lângă Vaşcău, nu mai ştiu cum se numea satul (Leheceni). De unde a oprit autobuzul şi până la casa lui, mi s-au întâmplat mai multe, ceea ce m-a mirat şi mă întrebam, în ce cred oamenii ăştia!? M-am întâlnit cu foarte mulţi creştini, care, în loc să mă salute şi să-mi zică”sărut mâna părinte!” aşa cum ştiam eu că respectă creştinul pe preot, unii treceau pe lângă mine cu ochii închişi şi se ţineau de nasturi. Alţii, cum mă observau, se opreau în drum închideau ochii, mergeau înapoi cu spatele şi îşi răsuceau nasturii. Am trecut pe lângă o poartă prin care tocmai ieşea o femeie cu două găleţi de apă în mână şi când m-a văzut a scăpat găleţile din mână şi a luat-o la fugă înapoi în curte. Nu aveam pe cine întreba unde stă părintele şi care-i casa parohială. Când am ajuns la fratele mi-a explicat ce se întâmplă şi în ce cred oamenii. Credeau că dacă le iese preotul în cale, le merge rău toată ziua. În loc să se bucure că au întâlnit un preot de la care să ceară binecuvântare ca să le meargă bine toată ziua, ei credeau invers. De aceea preoţii pe acolo nu poartă barbă şi nici haină preoţească. Eu, pentru că nu cred în aşa ceva, am observat că mai bine îmi merge atunci când o pisică îmi taie calea, când îmi iese cineva cu găleata goală. Nu credeţi în aşa ceva pentru că se strică credinţa în Dumnezeu şi în Atotputernicia Sa.

Tatuaj

452.- Părinte, e păcat să te tatuezi ?

-Da, e de la diavol.

-Ce poţi să faci ca să nu ţi se socotească greşeala dacă ai făcut asta?

-Te spovedeşti, îţi dă preotul canon şi se şterge greşeala.

-Da, dar tatuajul rămâne …

-Chiar dacă rămâne, la judecată nu apare. Când te-ai tatuat, diavolul te-a scris în caietul lui, dar când te-ai spovedit, îngerul matale ţi-a şters din caiet numele şi chiar dacă vine să

24

te pârască pentru că ai model pe matale, nu te găseşte scris, şi nu te mai are la el .

-Am auzit că poţi cu laserul să faci să dispară semnul.

-Degeaba dispare semnul că păcatul rămâne, numai spovedania rezolvă această greşeală.

Tineretul

453.- Părinte, noi suntem prieteni şi stăm în aceeaşi cameră (suntem studenţi) dar suntem cuminţi.

-Nu, nu e voie ca tinerii care se iubesc să stea sub acelaşi acoperiş, chiar dacă nu păcătuiesc cu fapta, pentru că fiecare îşi imaginează pe celălalt şi gândul e tot la păcat.

„CINE SE IUBEŞTE MERGE LA SFAT (PRIMĂRIE), LA BISERICĂ ŞI APOI ACASĂ„

454.- Părinte, nu mai ştiu ce să fac cu copii mei, că nu mă mai ascultă. Spun că s-au schimbat timpurile, că noi părinţii suntem învechiţi.

-Părinţii sunt vinovaţi că lasă copii de capul lor. Sunt vinovaţi pentrucă, cruţă varga. Copiii sunt ca Adam şi Eva în rai, nu ştiu ce-i bine şi ce-i rău, sunt curioşi, aud pe alţi copii vorbind de anumite lucruri şi văd la televizor lucruri pe care n-ar trebui să le vadă şi le trezesc curiozitatea. Din această cauză, părinţii trebuie să le vorbească. Mereu să le vorbească şi să le explice ce este rău şi de ce. Părinţii trebuie să-i urmărească pe copii şi să depisteze la timp dacă, sunt stăpâniţi de anumite tentaţii; cu cine se întovărăşesc; pe unde umblă şi cu cine umblă. Să îndrepte pe copii înainte de a fi prea târziu. Cine s-o facă altcineva? Părinţii. Părinţii trebuie să fie mai severi în educaţia copiilor acum mai mult ca oricând. Dacă înainte mai era ruşine de oameni şi frică de Dumnezeu, educaţia era mai eficientă, mai uşoară, astăzi când a dispărut frica de Dumnezeu şi ruşinea de oameni educaţia copiilor devine mai grea, părinţii trebuie să depună efort mai mult la educarea copiilor. La judecata înfricoşată copiii vor da vina pe părinţi pentru faptul că nu s-au mântuit şi vor zice: „vinovat este tata şi vinovată este mama pentru sufletul meu pentru că m-au iertat de fiecare dată când am greşit. Eu am fost copil cu minte slabă, nu am ştiut ce este răul, ei nu trebuiau să mă lase.” Să bage de seamă părinţii că tendinţa şi obiceiul copiilor este de a minţii, de a nu spune adevărul, de a ascunde pentru a nu fi certaţi şi pedepsiţi. Copilul cu mare greu trebuie crezut, trebuie cercetat şi după ce se convinge părintele că a spus adevărul să dea crezare copilului. Chiar dacă te doare inima ca părinte, trebuie să fii sever şi consecvent. Pe cine-l doare inima că este prea aspru la educarea copilului său, acela mai târziu, va muri de inimă rea că a crescut o uscătură în societate.

Numai acei părinţi care au cruţat varga, care i-au lăsat pe copii în voia lor, care au crezut pe copii, care au permis ca în loc de tată şi de mamă să li se adreseze copii pe numele mic, vor plânge mai târziu că nu sunt ascultaţi de copii. Ce spune proverbul: „Bate-ţi copilul când este de-a curmezişul patului, nu când este de-a lungul”, când copilul a crescut şi nu încape pe pat decât de-a lungul lui, atunci degeaba mai faci educaţie cu el,

25

pentru că el este cel ce te va bate pentru că l-ai lăsat să crească rău.

455.- Tineretul de azi şi cel de mâine.

-Tineretul de astăzi şi cel de mâine se îndreaptă împotriva căsătoriei, împotriva de a întemeia o familie, împotriva de a avea copiii. Sunt lăsaţi să trăiască ca soţi şi soţie încă de pe băncile şcolii şi nu mai văd importanţa unei prietenii frumoase, importanţa unei căsătorii şi a unei căsnicii durabile, iar copii sunt o povară pe capul lor. Locul acestora l-a luat păcatul desfrânării. Toate le vor considera de modă veche şi vor trăi în concubinaj, în desfrânare, fără responsabilităţi familiare.

Ţinuta în Biserică

456.- Părinte, e păcat să stai cu haina pe umeri în Biserică?

-Da, e lipsa de respect, dacă, te-ai duce la un ministru în audienţă, nici nu ai putea să treci de portar cu orice ţinută, dar în faţa Mântuitorului cu atât mai mult trebuie să arăţi respect. Noi preoţii trebuie să vă povăţuim, unde nu ştiţi, că de vedem şi nu îndreptăm dăm socoteală mai mult decât dumneavoastră că am ştiut şi nu am îndreptat.(A se vedea: Femeia , Îmbrăcămintea)

Trăsnet

457.- Părinte, mie mi-e frică când trăzneşte, să nu mă trăznească pe mine.

-Dumnezeu nu trăzneşte pe cel care se teme de El ci pe cel care spune că nu există Dumnezeu.

458.- A venit la mine un bătrânel foarte necăjit că şi-a omorât copilul.

-Părinte, mi-am omorât copilul…!

-Cum l-ai omorât?

-Părinte, într-o noapte ploua afară şi m-am gândit că e bine să-l trimit la furat de lemne în pădure, că n-o să-l prindă nimeni. La început, copilul s-a împotrivit spunea că se teme dar, eu am insistat şi s-a dus. Nu s-a mai întors părinte, a murit trăznit. (A început să plângă, spunea că a fost un copil bun, era ca o fetiţă, făcea treabă, nu se ducea la nunţi ca alţi băieţi, era ca un înger şi dacă eu nu-l trimeteam la furat trăia şi acum.

-I-am spus: ca să te linişteşti ţii post negru vinerea, faci 40 de mătănii şi la 12 noaptea, spui: „Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, primeşte nevrednica mea rugăciune şi nevrednicul meu post, pentru iertarea păcatelor mele şi ale soţiei mele şi descoperă-mi mie adevărul cu copilul meu, arată-mi unde este el acum”, apoi iei agheasmă şi anaforă. Dumineca te duci la slujbă, dai preotului Sfânta Liturghie, scrii pe pomelnic numele de botez al matale şi că te rogi pentru iertarea păcatelor şi descoperirea adevărului cu copilul

26

matale. Îl rogi pe preot când dai liturghia, să te pomenească la proscomidie. I-am spus să facă asta până i se descoperă. Era postul Paştelui şi cu o săptămână înainte de Paşti a venit să-mi spună ce a visat. Bătrânelul spunea: „Eram undeva unde nu cunoşteam, în faţa mea era un drum foarte frumos strălucea ca oglinda, de o parte şi de alta erau pomi de toate felurile, iarba,flori de toate culorile, o frumuseţe de care nu ştiu s-o povestesc. In faţa mea a apărut un tânăr îmbrăcat în alb, ca un călugăr, totul era în alb şi l-am întrebat dacă pot să-l văd pe copilul meu unde este, uite aici sunt, tot ce vezi e al meu, dacă vrei poţi să guşti. Semăna foarte bine cu copilul meu, o fi el părinte? I-am spus: el era. Pentru că a dus o viaţă atât de curată şi pentru că a făcut ascultare Dumnezeu i-a dat acest loc pe care trebuia să-l ocupe un călugăr. Să fii fericit că ai acolo un suflet sus, care se roagă pentru matale. Pentru că l-ai trimis la furat, păcatul ţi se socoteşte matale, lui nu, pentru că te-a ascultat, i se socoteşte ascultare faţă de părinţi. Dumnezeu te-a bătut prin el pe matale. Ce spune acolo: „părinţii mănâncă aguridă şi la copii li se strevezesc dinţii”, adică Dumnezeu pedepseşte păcatele părinţilor prin copii. Aşa cum l-ai văzut matale, el avea plata ascultării, aşa sunt mântuiţi călugării pentru ascultarea pe care o fac în mănăstire. Să ştiţi dumneavoastră că un călugăr prin viaţa pe care o duce în mănăstire, trebuie să ocupe locul unui înger căzut din cer din cauza mândriei. Un călugăr trebuie să ducă o viaţă curată şi să pătimească. Călugăria are trei elemente: ascultarea, renunţarea la plăcerile trupeşti şi sărăcia de bună voie.

Scrie un comentariu

Publicat de Ortodoxie & Neamul Romanesc pe 14/04/2013 în 500 raspunsuri duhovnicesti ale parintelui Ilarion Argatu

14Apr

Stilul vechi (stiliştii din România)

442.- Părinte, stiliştii ne acuză pe noi că din toate ţările ortodoxe numai noi am adoptat calendarul îndreptat şi cu aceasta, argumentează că numai noi ne-am rătăcit, schimbând calendarul şi că ei merg cu celelalte biserici ortodoxe. Este adevărat că numai Biserica Ortodoxă Română a adoptat calendarul îndreptat sau mai sunt şi alte ţări ortodoxe?

-Nu este adevărat ce spun stiliştii. Vă păcălesc, crezând că dumneavoastră nu aveţi de unde vă informa, sau spun aşa pentru că ei nu sunt informaţi, îi ţin în această minciună preoţii lor.

Să vă spun cum a fost cu îndreptarea calendarului şi câte ţări ortodoxe l-au adoptat.

27

Calendarul după care noi ne conducem se numeşte „calendarul Iulian” întocmit de Iulius Cezar (46 î.H), care a stabilit durata lui de 365 de zile şi 6 ore. Prin anul 1582 Papa Grigore al 12-lea l-a îndreptat constatând că a rămas cu 10 zile în urmă, acest calendar îndreptat se numeşte „calendarul gregorian”.

Rămânerile în urmă ale calendarului la noi, adică în Biserica Ortodoxă au început a se observa. La Mănăstirea Neamţ pe un Pedalion din 1700 este consemnat: „Vedem că izomeria(echinocţiul de primăvară) a rămas în urmă cu 11 zile”, adică faţă de data de 10 martie când se producea echinocţiul de primăvară (după care se calculează data căderii Sfintelor Paşti, stabilit la Niceea în anul 325 de către Sfinţii Părinţi), acum echinocţiul de primăvară se producea cu 11 zile în urmă. Această rămânere în urmă la un interval de sute şi mia de ani se datorează faptului că anii pe care-i petrecem nu sunt egali, unii sunt mai lungi şi alţii mai scurţi cu câteva secunde şi minute, diferenţă care se adună. Este vorba şi de anii bisecţi. Astronomii au constatat că şi între calendarul gregorian şi calendarul astronomic se creează o diferenţă de 26 secunde anual, care la fiecare interval de 3500 ani, calendarul rămâne în urmă cu o zi şi o noapte. Biserica Catolică de-a lungul timpului a ştiut să îndrepte aceste rămâneri în urmă pe când Biserica de Răsărit sau Ortodoxă a fost mai conservatoare, însă, rămânerea cu 13 zile în urmă a calendarului bisericesc faţă de cel astronomic era prea vizibilă şi deranjantă. Sub presiunea acestui motiv la Conferinţa Interortodoxă de la Constantinopol din anul 1923 se hotărăşte ca şi Biserica de Răsărit, Biserica Ortodoxă din întreaga lumea, să adopte îndreptarea calendarului cu cele 13 zile rămase în urmă. Tot în acea conferinţă a Bisericilor Ortodoxe şi la propunerea Patriarhiei Ecumenice, fiecare Biserică Ortodoxă trebuie să găsească timpul potrivit în care să dispună îndreptarea calendarului în biserica din ţara sa pentru a se evita schismele, fragmentările şi convulsiile între credincioşi şi biserică, mai ales acolo unde credincioşii sunt mai habotnici sau mai sensibili la schimbare. Astfel, prima Biserică care a îndreptat calendarul cu 13 zile nu a fost Biserica Ortodoxă Română ci Patriarhia Ecumenică de Constantinopol (Scaunul patriarhal a întregii ortodoxii) în anul 1924; a urmat în acelaşi an: Patriarhia Ortodoxă a Antiohiei; Arhiepiscopia Ciprului; Biserica Ortodoxă Română; Biserica Ortodoxă a Poloniei; Biserica Ortodoxă a Gruziei; Biserica Ortodoxă a Greciei; a urmat în anul 1927 Biserica Ortodoxă a Finlandei; în anul 1928 a îndreptat calendarul Patriarhia Alexandriei (Egipt); mai târziu în anul 1951 a îndreptat calendarul Biserica Ortodoxă din Cehoslovacia şi mult mai târziu în anul 1968 Biserica Ortodoxă a Bulgariei. Deci fiecare, la timpul când l-au considerat favorabil, au dispus îndreptarea calendarului. Vedeţi, ca să-şi justifice ruptura pe care au făcut-o în biserică, stiliştii se folosesc de minciună? Unsprezece ţări ortodoxe au îndreptat până acum calendarul. În anul când Biserica Ortodoxă Română (1924) a îndreptat calendarul nu a fost singura, aşa cum spun stiliştii, ci şapte biserici. Au mai rămas să găsească timpul potrivit ca să treacă la îndreptarea calendarului trei ţări ortodoxe: Biserica Ortodoxă Rusă, Patriarhia Ierusalimului, Biserica Ortodoxă Sârbă şi Muntele Athos din Grecia cu excepţia Mănăstirii Vatopedul. Stiliştii de la noi şi cei de prin Grecia, i-au încurajat de a ţine în continuare calendarul vechi, faptul că aceste trei biserici nu au adoptat calendarul îndreptat. Eu vă zic, nu vă luaţi după stilişti şi nu-i credeţi, pentru că ei se comportă ca şi sectarii, adică au acelaşi duh al potrivniciei, al îndărătniciei, al mândriei şi al rătăcirii.

443.– Părinte, este bine să ne împărtăşim la preoţii de pe stilul vechi?

28

-Să vă povestesc ce am păţit cu o creştină care era pe stilul vechi, era din parohia mea (Boroaia, judeţul Suceava). Am spovedit-o pe creştină, femeia aceia mi-a povestit că ţine pe stilul vechi calendarul, eu i-am explicat că nu e bine şi de ce. Am crezut că a înţeles, pentru că nu a mai spus nimic. În ziua când a venit să se împărtăşească, mi-a spus că, ea nu vrea ca să o împărtăşesc decât dacă adaug la împărtăşanie şi sfântul din ziua aceea de pe stilul vechi, şi dacă eu nu o împărtăşesc cum spune ea pleacă din parohia mea, se duce la celălalt preot care îi dă cum spune ea. Ce mi-am zis eu atunci, am să-i dau cum spune ea şi cu timpul se va întoarce, pentru că venea la rugăciunile mele, auzea cum vorbesc cu oamenii şi cum ţineam rânduiala lui Dumnezeu. Am făcut cum mi-a spus ea şi în clipa aceea, când i-am dat împărtăşania, mi-a trecut prin inimă, un sloi de gheaţă de era să mă prăbuşesc cu totul, să cad cu cele sfinte. Mi-am dat seama de greşeală, imediat. M-am rugat lui Dumnezeu să mă ierte şi să-mi dea putere să termin slujba. Foarte greu am slujit după aceea. Când am terminat totul, răul m-a cuprins şi mai tare, nu mai puteam să vorbesc şi să-mi mişc picioarele. Foarte încet şi cu greu am ajuns acasă. Când m-a văzut preoteasa, s-a speriat de faţa mea. Spunea că eram foarte alb şi parcă stăteam să cad. N-am putut să-i spun nimic, m-am întins pe pat şi am stat 3 zile şi 3 nopţi aşa ţintuit la pat. A fost o lecţie bună. Multe mi-a descoperit Dumnezeu mie, pentru întărirea mea în credinţă şi ca să spun şi la alţii.

444.- Ce părere aveţi despre practica preoţilor de pe stilul vechi, de a boteza a doua oară pe cei ce îi lămuresc să treacă la ei?

-Pe lângă faptul că sunt schismatici şi căzuţi din ascultare, din cauza mândriei că sunt ortodoxia cea adevărată şi că ei ţin canoanele şi hotărârile Sfintelor Sinoade, au căzut şi au devenit anticanonici. La fel, din dorinţa de a desconsidera slujirea preoţească a stilului nou, îndeamnă pe credincioşii lor să nu ia anaforă sau să se împărtăşească pe stilul nou considerându-le spurcate. Exact disputa dintre evrei şi samarineni, de pe timpul Mântuitorului. Pe lângă aceasta, din ignoranţă şi din slaba pregătire teologică, nu au simţit când diavolul i-a dus cu preşul mândriei, făcându-i să desconsidere botezul săvârşit în numele Sfintei Treimi de către preoţii stilului nou. Astfel, au călcat Sfânta Scriptură, unde spune: „Un domn, o credinţă şi un botez„(Efes. 4,5), făcându-se eretici, călcând liturgic canonicitatea de a nu boteza a doua oară în numele Sfintei Treimi, cum prevăd canoanele: 47 Apostolic, 57 Cartagina, 1 Sfântul Vasile Cel Mare, devenind şi anticanonici.

445.- Părintele, ne spunea:

-La Boroaia, aveam o creştină care venea la Biserică, postea toate posturile, se împărtăşea, fiind o bună şi de nădejde credincioasă, cu toate că mama ei ţinea stilul vechi. Într-o zi a căzut la o boală grea şi a pus-o la pat. Atunci, trimite după mine să merg şi s-o împărtăşesc. M-am dus în grabă şi eram mirat cum de a căzut mătuşa Ileana aşa deodată la boală! Când am început slujba pentru spovedanie îmi spune:

-Părinte, te rog, de data aceasta şi pentru că este ultima dată, simt aceasta, să pomeneşti la rugăciune pe sfinţii de astăzi pe stilul vechi!

29

-De ce mătuşă Ileana, că dumneata niciodată n-ai cerut şi nu ai pomenit de stilul vechi, mereu ai crezut că sunt greşiţi?

-Ştiu, părinte, de data aceasta te rog să mă spovedeşti şi să mă împărtăşeşti pe stilul vechi. Mama a murit cu necazul pe mine, că nu m-a putut convinge să merg la biserica pe Stilul Vechi, vreau măcar la sfârşitul vieţii mele s-o împac pe mama.

Nu am reuşit oricât de mult am insistat şi oricâte argumente i-am adus că, omul în ultima clipă a vieţii se poate pierde şi poate pierde tot ce a clădit într-o viaţă şi că aceasta este o ispită cu care vrăjmaşul vrea s-o câştige. Până în cele din urmă, neavând ce să fac, am spovedit-o şi am împărtăşit-o aşa cum a cerut. Am insistat să-i aducă familia un preot pe vechi, dacă aceasta vrea, însă nici acest lucru n-a vrut, n-a vrut să primească preotul pe vechi decât pe mine.

După ce am spovedit-o pe mătuşa Ileana, în urmă a murit. I-am făcut înmormântarea. Fiind cutremurat sufleteşte de încăpăţânarea mătuşii, pentru că tot timpul am avut grijă să n-o scap la stilişti, ştiind că familia ei toată este pe stilul vechi, iar în ultima clipă a vieţii s-o pierd fără putinţă de a o salva. Am pus rugăciune la Dumnezeu ca să-mi arate unde este sufletul mătuşii Ileana!

Fiind la rugăciune, peretele dinspre răsărit dispare, se vedea afară, mi s-a arătat un tânăr îmbrăcat în alb, zicându-mi:

-Ai cerut de la Creatorul să vezi unde este sufletul lui Ileana?

-Da. Am răspuns eu.

-Vino cu mine şi vezi! Am fost luat pe sus şi dus înspre miază-noapte. Într-o clipă, am trecut deasupra munţilor, văilor, pădurilor, satelor, oraşelor, am coborât într-un loc întunecos plin de rugi, spini, pământ colţuros şi cu iarbă scurtă şi aspră. Tânărul care mă însoţea a prins cu mâna de iarbă şi a ridicat-o ca pe o uşă.

-Coboară! Mi-a poruncit.

-Nu văd nimic. I-am răspuns eu, pentru că totul era întuneric şi nu se vedea nici pământ, nici scări.

-Să fie lumină! A poruncit tânărul. Atunci s-a luminat, şi am descoperit nişte scări, nu ştiam din ce material sunt, am coborât foarte mult în jos, în fundul pământului, până ce am ajuns în faţa unui zid, opac, care nu era nici din piatră, nici din fier, nici din ciment, nu ştiu din ce era. Avea multe uşi. Ne-am oprit în dreptul uneia, în care tânărul a lovit. S-a deschis uşa şi am intrat într-o cameră nu prea mare, cu pereţii de culoare gri închis. În mijlocul camerei pe un scaun şedea mătuşa Ileana într-o lumină puternică şi apăsătoare. Când m-a văzut s-a luminat la faţă şi a zis:

-Ai venit să mă scoţi de aici! Nu te-am ascultat şi uite cum mă chinuiesc! Lumina aceasta

30

este fierbinte şi grea, mă apasă de mă dor umerii! Tânărul îmi face semn că este timpul să plecăm şi-mi spune:

-La sfârşitul vieţii, a pierdut locul la Creatorul. Aşa se chinuiesc cei despărţiţi de ascultarea Bisericii, cei ce nu ascultă de duhovnicul lor, şi se cred mai luminaţi!

Deci, a pierdut locul care i se pregătise pentru trăire în evlavie şi râvnă, mereu socotea despărţirea în două a bisericii: stil nou şi stil vechi, o greşeală a celor de pe stilul vechi. Aţi văzut, cum diavolul a avut răbdare şi a aşteptat-o până în ultima clipă a vieţii sale? Când i-a dat o falsă mustrare de conştiinţă, că nu a ascultat de mama ei să respecte stilul vechi şi că, mama a murit supărată pe ea? Vedeţi, cum omul îşi poate pierde mântuirea chiar şi în ultima clipă a vieţii? Câţi nu au fost înşelaţi în felul acesta? Câţi nu zic, ce poate fi rău în stilul vechi, că tot biserică ortodoxă este? Este biserică ortodoxă, dar căzută din har şi ascultare. Dacă s-ar întoarce la ascultare ar fi altceva. Din cauza aceasta, nici rugăciunile nu se urcă la cer, chiar dacă sunt pioşi, evlavioşi, respectă tipicul, canoanele, predaniile, mi s-a arătat aceasta.

446.- Părintele, spunea:

-La 6 decembrie 1939, am făcut prima slujbă ca preot extrabugetar la socrul meu (preotul Mihăilescu), în satul Oniceni, judeţul Suceava. Ca preot ajutător, am avut de-a face cu credincioşi de pe stilul vechi, care au avut mănăstire în satul Roşiori.

Primul Ajun, a fost în 1939. El a luat o parte din sat, iar pe mine, m-a trimis în cealaltă parte. Când am terminat serviciul, el a venit plângând, pentru necazurile ce le-a avut de la casele celor pe stilul vechi. Am spus că, la Ajunul Bobotezei mă duc eu pe acolo, unde-s mai mulţi. Când am trecut eu pe la ei, unii n-au avut curaj să iasă, să mă apostrofeze şi lăsau totul pe masă pregătit şi un copil sau doi care să mă întâmpine. În anul acela, a fost o zăpadă foarte mare, de doi metri. Într-un loc ca acesta cu zăpadă, era casa celui de care ascultau toţi cei de pe stilul vechi. La el nu puteam ajunge decât printr-un tunel, făcut de la casă la fântână. Acest om, a avut grijă să lege poarta ca să nu pot intra. Am pus copiii, care mă însoţeau,să dezlege poarta, am intrat, iar el avea o furcă într-o mână şi într-alta altă furcă. Nu m-am înfricoşat. Iar copiii, vreo şaptezeci la număr, au umplut curtea lui. Mi-a zis:

-Peste douăsprezece zile, să vii aici!!! Eu i-am răspuns:

-Cum te cheamă? A cui e această casă? (era veche).

Era a lui, de la tata şi de la bunicul. I-am spus:

-Vezi? Bunicul a venit şi a plecat! Tatăl, a venit şi a plecat! Şi dumneata vei pleca! Iaca şi eu, să mă odihnesc. Mi-a zis:

-Te las sa intri, dar să nu se cânte.

31

Am intrat în casă cu dascălul. El a rămas afară. Şi am cântat „În Iordan”.Opt copii de ai lui, au venit repede şi au sărutat crucea şi i-am stropit cu aghiasmă. El a aflat, îmi pune mâna în gât, peste epitrahil şi voia să mă pălmuiască. Dascălul se speriase şi eu i-am zis:

-Fapta pe care ai făcut-o acum, ştii din ce categorie e? A unui om nebun! Eu am venit în casa tea cu Crucea Mântuitorului, cu care eşti botezat şi dacă ai făcut aşa, ca un om nebun, atunci, În numele Mântuitorului Hristos, nebun să rămâi!De acum înainte, să te dezlege mitropolitul şi episcopul ”de pe vechi”.

Şi-a luat mâna din gâtul meu şi a început să tremure şi să se schimbe la faţă. Am trecut iar prin tunel la celelalte case şi oamenii erau curioşi cum am să ies de acolo.

La scurt timp, acest om, călare pe cal, cu sabia, cu pumnalul şi securea, fugărea calul de-a lungul satului şi striga:

-Eu sunt Ştefan cel Mare! Ieşiţi la hotare, că vin tătarii în ţară! Şi o lua la galop cu calul, până în şoseaua mare şi se întorcea înapoi, zicând că e Mihai Viteazul, că intră turcii!

Din Ajunul Bobotezei şi până în luna lui mai, astă treabă făcea ziua, iar noaptea, buciuma să se adune păsările negre care defilau deasupra casei lui.

L-au lăsat aşa până la înfloritul cireşilor. Cei pe vechi i-au citit, dar nu şi-a revenit. Iar în luna lui mai, a venit o serie de consilieri, de la cei pe stilul vechi, rugându-mă să-i dau iertare. Le-am cerut să aducă o cămaşă albă şi am citit rugăciunile Sfântului Vasile cel Mare, i-am dat cămaşa stropită cu aghiazmă şi am citit dezlegarea de blestem şi le-am spus să-l îmbrace cu ea, să-l spele pe faţă cu aghiazmă. Aceia, au spus la toţi:

-Cum l-au spălat cu aghiazmă şi l-au îmbrăcat cu cămaşa, i s-a luminat mintea şi a început a întreba: Unde sunt copiii mei? Cum de au înflorit cireşii aşa repede?

Acum, ei ar da înapoi, dar nu mai pot pentru mulţimea oamenilor ce vin la ei, dând dovadă de căinţă. Dar pentru greşeala lor, le este ruşine să se întoarcă. Trebuie un fel de a vorbi bine cu dânşii, pentru a ajunge la întoarcerea lor.

(Pr Alexandru Argatu, Viata părintelui Ilarion Argatu, scrisă de mâna sa, 2006, pag.53-55)

447.- Am văzut cum sunt preoţii de pe stilul vechi înaintea lui Dumnezeu:

-Am văzut, cum preoţii stilului vechi sunt îmbrăcaţi în veşminte strălucitoare, înconjuraţi de lumină, dar cuvintele lor de aur li se urcau până deasupra capului şi apoi coborau şi se aşterneau pe pământ, aşa cum a coborât fumul din jertfa lui Cain, fiul lui Adam şi Eva, pentru că nu a adus jertfă din cele plăcute lui Dumnezeu. Deci şi Cain aducea slujbă lui Dumnezeu. Dumnezeu nu primeşte tot ce i se aduce. Să se ştie că ascultarea este socotită la Dumnezeu ca jertfa cea bună. Mântuirea vine numai prin biserică şi ascultarea de ea.

32

Înafara bisericii nu este mântuire. Dacă te-ai botezat în biserică şi ai crescut duhovniceşte în ea şi apoi te rupi şi ieşi de sub ascultarea ei, facându-ţi separat biserică, atunci, ai făcut o biserică schismatică. La Judecata Înfricoşată, Dumnezeu, va trece prin foc orice neascultare şi orice act de păcătuire. Dumnezeu, nu este al dezbinării şi al neorânduielii, chiar dacă zici că slujeşti cu râvnă şi devotament, când faptele sunt ale neascultării şi dezbinării. Ce spune Evanghelia că vor zice unii la judecată: „Doamne nu Ti-am slujit Ţie, nu în numele Tău am scos diavoli şi li se va zice acestora, plecaţi de la Mine că nu vă cunosc pe voi!” (Mat.7,22-23) (op.cit.pag.60-61)

448.- Părinte, nu s-ar putea să se întoarcă episcopii, preoţii şi credincioşii de pe stilul vechi la ascultare de Biserica Mamă şi să rămână tot pe stilul vechi, le-ar da voie patriarhul?

-S-ar putea dar ei nu vor. Eu am fost de vreo două ori pe la Slătioara, la centrul lor, să stau de vorbă cu cei mai mari şi chiar s-a întâmplat să călătoresc, odată, de Sfintele Paşti la Ierusalim, cu episcopul lor Silvestru. I-am îndemnat să revină sub ascultarea Sfântului Sinod a Bisericii Ortodoxe Române. Dacă Glicherie a fost lipsit de minte, smerenie şi supunere şi a făcut dezbinare şi despărţire, ieşind de sub ascultarea Bisericii, măcar cei de după el, să îndrepte această greşeală, să nu lase timpul să sape prăpastia şi mai mare, aşa cum s-a întâmplat cu Biserica de Apus sau Biserica Catolică, pentru că revenirea va fi din ce în ce mai imposibilă. Le-am propus să meargă la Mitropolitul Moldovei şi să facă o înţelegere cu el, că sunt deschişi să revină sub ascultarea şi îndrumarea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române cu condiţia ca: episcopii, preoţii, credincioşii, mănăstirile şi bisericile lor să rămână aşa cum sunt astăzi şi nimic să nu se schimbe din administrarea şi organizarea pe care o au şi nu cred că nu ar fi găsit înţelegere, dimpotrivă, cu braţele deschise erau primiţi. La început, s-au arătat încântaţi de părerea mea şi chiar apreciau că ar fi foarte bine, că în felul acesta ar fi fost şi ei recunoscuţi de Patriarhia Ecumenică şi de Bisericile surori şi nu ar mai fi fost puşi în situaţia umilitoare de a fi consideraţi dezidenţi şi schismatici, însă, şi-au dat seama că nu Sfântul Sinod ar fi fost cel mai greu de convins, ci pe proprii lor preoţi şi mai ales pe credincioşii pe care i-au înveninat şi îndoctrinat mereu, că preoţii noştri sunt spurcaţi, că anafora şi împărtăşania este spurcată, ş.a.m.d. Mi-au zis aşa: „Ar fi bine să facem aşa cum ne-aţi sugerat, dar ce facem cu credincioşii noştri că ne omoară dacă aud!”. Şi uite aşa diavolul schismei îi ţin pe catolici cu mândria şi pe stilişti cu frica şi cu îndărătnicia.

449.- Părinte, stiliştii se laudă că au relaţii cu Ierusalimul, că ei sunt primiţi de Patriarhul Ierusalimului la slujbe şi pe preoţii de pe stil nou nu sunt primiţi, că au relaţii cu grecii, vin episcopi din Grecia şi slujesc cu ei la Slătioara, cum se explică aceste relaţii pe care le au, dacă ei nu sunt recunoscuţi?

-Se ştie că în Grecia există o latură a Bisericii dezidentă, care nu prea este supusă ca şi stiliştii noştri de ascultarea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Greceşti, cu aceştia au relaţii, episcopi dezidenţi şi schismatici vin şi slujesc cu stiliştii din ţara noastră. Stiliştii de la noi nu sunt recunoscuţi de adevărata Biserică Ortodoxă Greacă. Iar în ceea ce priveşte relaţia lor cu Ierusalimul sunt mincinoşi. Patriarhia de Ierusalim nu-i recunoaşte pe episcopii lor şi nu-i primeşte să slujească la Mormântul Mântuitorului şi aceasta o pot

33

confirma eu, pentru că am fost de faţă când Patriarhul Ierusalimului nu l-a primit la slujbă pe episcopul lor Silvestru. Cu vreo 20 de ani în urmă s-a întâmplat, ca în avion să fiu cu episcopul lor Silvestru, de am mers împreună la Ierusalim, de Sfintele Paşti. Pe mine, un simplu călugăr m-a primit Patriarhul Ierusalimului să slujesc, iar lui Silvestru i-a interzis de a sluji pe motiv că nu este recunoscut, nu este hirotonit canonic şi este schismatic. Când m-am întors în ţară, Silvestru a împânzit vorba că a fost cu popa Argatu la Ierusalim de Paşti şi că Patriarhul pe el l-a primit la Slujbă şi pe mine nu. Minciună mare. Nu ai voie să slujeşti cu ei din cauza schismei şi a neascultării faţă de Sfântul Sinod.

Scrie un comentariu

Publicat de Ortodoxie & Neamul Romanesc pe 14/04/2013 în 500 raspunsuri duhovnicesti ale parintelui Ilarion Argatu

14Apr

Spovedania

423- Părinte, dacă nu reuşeşti să te spovedeşti într-un post, ce faci?

-Laşi pentru altă dată, sau continui să ţii post până când reuşeşti, asta numai în Postul Maicii Domnului şi al Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel. De Paşti şi de Crăciun întrerupi pentru că e prilej de bucurie mare, se mănâncă de dulce, este dezlegare la orice, o săptămână la Paşti şi două săptămâni la Crăciun. După perioada aceasta, ţii o săptămână de post şi te spovedeşti. Preotul hotărăşte dacă iei aghiazmă mare sau împărtăşanie.

424- Părinte, dacă te spovedeşti şi nu mai eşti curată să te împărtăşeşti, după ce trece perioada de necurăţie poţi să te împărtăşeşti ?

-Nu, pentru că spovedania este valabilă numai 7 zile. Te spovedeşti din nou, dar spui preotului ce s-a întâmplat de nu te-ai împărtăşit. Să vă îngrijiţi să nu se întâmple asta pentru că este o situaţie neplăcută. Dacă aveai dreptul numai la Aghiazmă Mare, nu te mai spovedeşti din nou, ţii post o zi şi la sfârşit iei Aghiazmă Mare.

425- Părinte, dacă faci molifta de spovedanie şi n-ai reuşit să te spovedeşti, din cauza perioadei de necurăţie, ce faci?

-Când trece perioada, stai la altă moliftă pentru spovedanie, pentru că aceea e valabilă numai 7 zile.

34

426.- Părinte, e vreo regulă în privinţa spovedaniei, ai vreo obligaţie faţă de paroh să te spovedeşti la el?

-De drept, la paroh trebuie să vă spovediţi, fiindcă el răspunde de sufletele tuturor enoriaşilor lui, dar dacă vrei alt duhovnic mai iscusit, ceri dezlegare de la paroh şi mergeţi la acela. Să ştiţi însă un lucru, că duhovnicul nu se schimbă fără motiv întemeiat.

427.- Părinte, eu sunt plecată din ţară şi nu am duhovnic acolo, ce mă sfătuiţi să fac?

-Se poate face spovedanie şi de la distanţă, scrii păcatele, le pui într-un plic şi le trimiţi duhovnicului din ţară (vorbeşti cu el din vreme). Duhovnicul citeşte, dă canon, matale faci canon. Şi totul e bine.

428.- Să vă mai spun câte ceva :

-A venit la mine un bărbat să se spovedească şi când l-am întrebat ce păcate are, mi-a zis :

-Părinte, eu nu am păcate.

-Atunci, eu sfinţi nu spovedesc (bărbatul s-a ruşinat şi a început să mă întrebe, acesta e păcat? acesta e păcat? şi aşa şi-a spus toate păcatele lui).

429- Părinte, când ţii post în câşlegi pentru spovedanie, se mănâncă peşte?

-Da, marţea, joia, sâmbăta şi duminica şi se bea vin, iar miercurea şi vinerea mâncăm de post.

430- Părinte, când vine la dumneavoastră unul care s-a mai spovedit, îl recunoaşteţi după păcate?

-Nu, eu am pus rugăciune înaintea lui Dumnezeu, că după ce se spovedeşte omul, să uit păcatele lui, ca să nu-l judec când vine la mine şi să spun: uite-l pe beţivul sau pe curvarul acela, etc. Ca să-l pot primi cu aceeaşi dragoste.

431- Părinte, e bine să te spovedeşti în grup?

-Nu, pentru că una este să fii matale cu preotul, să-i spui păcatele, să te ruşinezi pentru ce-ai făcut, şi alta este acolo la grămadă, să îngâni ceva, împărtăşania după spovada în grup nu se dă.

432- Părinte, e bine să te spovedeşti la preoţi călugări?

-E bine şi la preot călugăr şi la preot de mir. Numai că, preotul de mir răspunde cu sufletul lui de păcatele oamenilor pe care-i are în parohia lui, dă socoteală pentru tot ce vede greşeală la oameni şi nu îndreaptă. Căutaţi preoţi mai în vârstă pentru spovedanie.

35

433- Părinte, când eşti oprit de la Sfânta Împărtăşanie şi vrei totuşi să te mai spovedeşti, mai ţii post?

-Da, ţii 3 zile post şi apoi iei Aghiazmă Mare.

434.- Când eram la Boroaia, a venit la mine un cioban care avea vreo 70 de ani şi tare aplecat, sprijinit de un baston. Auzise de mine şi venise să se spovedească. A venit în prima zi, a văzut lume multă şi a plecat. A venit a 2-a zi şi a mai stat, dar tot n-a putut să intre şi s-a ambiţionat, a venit a 3-a zi. In sfârşit i-a venit şi lui rândul, s-a aşezat în genunchi şi a început:

-Părinte, eu am păcat greu de spus, l-am făcut când aveam 2o de ani, am fost şi la alţi preoţi să mă spovedesc dar, n-am putut să-l spun şi am venit aici.

-Spune matale !

Deasupra capului ciobanului, peste epitrahil era un nouraş ca o minge care, se îndepărta puţin, venea înapoi, el spunea păcate dar acel nouraş nu dispărea. Eu l-am socotit ca semn de la Dumnezeu să pot să-l ajut, şi-l întrebam mereu ce-a mai făcut. Când îi venea gând să spună, norişorul pleca de deasupra capului şi se întorcea când renunţa de a-l spune, era semn că nu a spus. Deodată, se înfurie şi pune mâna pe epitrahil să-l dea la o parte. Eu, i-am zis:

-Pe acesta, eu l-am pus pe capul matale şi tot eu îl ridic, nu matale, spune ce mai ai, că n-ai spus tot.

-Ba am spus, plec !

-Nu pleci decât după ce spui tot, ai făcut atâta drum (era din alt sat). A oftat odată foarte adânc şi mi-a spus un păcat atât de greu şi de scârbos, că de-mi aminteam la masă nu mai puteam să mănânc, nici nu ştiam ce canon să-i dau, iar despre nouraş ce să vă spun că, atunci când el a mărturisit a plecat de la el, s-a dus spre uşă şi a pocnit. Moşneagul mi-a mulţumit şi când s-a ridicat din genunchi a aruncat bastonul, mergea drept ca un tinerel de 2o de ani, vârsta la care făcuse păcatul.

-Ce canon îmi daţi, părinte?

-Nici nu ştiu ce să-ţi dau, aşa ceva n-am mai auzit de când sunt preot şi nici în canoane nu este trecut. Ai bani matale?

-Am părinte, bani am.

-Dacă ai, cumpără matale cele mai scumpe Sfinte Daruri, Evanghelia cea mai scumpă, un veşmânt preoţesc, cele mai frumoase din câte sunt, iei femeia matale, vă duceţi şi căutaţi biserica cea mai săracă şi daţi preotului de acolo, să se roage pentru iertarea păcatelor matale. L-am binecuvântat şi mult timp n-am putut să uit păcatul acela, deşi, eu am

36

rugăciune înaintea lui Dumnezeu să uit păcatele oamenilor, să nu judec pe cei care vin la mine.

435.- Părintele, cel mai mult suferea, când cineva punea pe umerii omului mai mult decât se putea ca să-i îngreuneze viaţa. Veneau persoane la rugăciunile dânsului şi nu toţi se spovedeau la el, aveau alţi duhovnici, care dădeau canoane grele pe care omul nu le putea face.

Era un preot la Mănăstirea Antim care da canoane celor care aveau avorturi, să oprească de la avort pe altele, să le convingă că nu e bine. Acest lucru e foarte greu de făcut şi acest preot oprea de la împărtăşanie pe acelea cu avorturi, până convingea un număr hotărât de el. Femeile cu necazul acesta veneau şi se plângeau de această situaţie la Părintele Ilarion:

-Părinte, mi-a dat preotul A de la Antim să conving pe femei să nu mai facă avorturi şi nu reuşesc, iar dacă nu conving nu pot să mă împărtăşesc.

-Eu nu pot să dezleg ce a legat un preot, trebuie să mergi la arhiereu să-l rogi să te dezlege.

-Am fost părinte şi mi-a spus arhiereul că nu se bagă.

-Ce pot eu să fac, eu sunt un simplu preot. Mai insistă pe lângă preot să-ţi înlocuiască canonul.

436.- Altă doamnă :

-Părinte, ştiu de la dumneavoastră că, psalmii se citesc doar cate 3, iar duhovnicul meu preotul A de la Antim, mi-a dat canon să citesc 3 catisme sau mai mult şi am numai necazuri, nici nu am timp că am serviciu, mi-e din ce în ce mai rău, ce să fac?

Tulburat peste măsură, pentru că Părintele Ilarion îl ştia pe acest preot, vrăjmaş al dânsului, ştia şi cu ce scop face aceasta, i-a zis femeii :

-Mergi mata la preotul acela şi-i spui că eu am spus să-mi zică şi mie de unde ia canoanele când le dă oamenilor, ca şi eu am făcut şcoală şi aşa canoane n-am învăţat, să-i spui că eu am zis.

După moartea părintelui Ilarion, acest preot împreuna cu Preotul M tot de la Antim, a scris o carte împotriva Părintelui Ilarion, îl socotesc paranormal.

437.- Părinte, mă spovedesc de păcate, dar în câteva zile după aceasta fac din nou toate păcatele pe care le-am spovedit, cu toate că eu doresc să nu le mai fac. În felul acesta, nu înaintez de loc pe calea mântuirii sufletului meu.

-Aceasta se întâmplă, când persoana a făcut păcate pe care le ascunde, nu le spune, sau le

37

spune incomplet, sau le spune într-o formă mai uşoară. După o astfel de spovedanie, diavolii nu pleacă. Ei rămân, şi lucrează ca să repeţi chiar şi păcatele pe care le-ai spovedit sincer. Ştiu o persoană care certa mult pe alţii: Stai prea aproape de mine, sau, du-te de aici, că n-am loc de tine. Pentru că l-ai atins, striga: M-ai lovit! Deci certa pe alţii prea mult, pentru prea puţină vină. Acest păcat nu-l spovedea, pentru că nici nu considera că a făcut vreun păcat. Dar diavolii îl batjocoreau. Când se afla în lume, îl izbeau aşa de tare încât tresărea şi se uita în jur să vadă cine l-a izbit. Dar vedea că lumea este departe de el, şi se întreba iritat, de ce păţeşte aceasta, şi cine îi face aceasta? Când şi-a dat seama că este de la diavol, s-a spovedit, apoi s-a ferit cu străşnicie de a repeta păcatul şi în felul acesta a scăpat. Aşa face diavolul, te batjocoreşte, şi te face să te cerţi cu cei din jurul tău.

438.- Părinte, lucrez cu publicul la serviciu. Deşi mă străduiesc să mulţumesc pe fiecare, observ că în loc să plece mulţumit, fiecare se arată nemulţumit. Adeseori îmi face pe nedrept scandal, ce se întâmplă cu mine?

-Omul care nu s-a spovedit şi împărtăşit de mulţi ani nu este înconjurat de îngeri. Pe el ajung să locuiască diavolii. Aceştia sar pe oamenii din jurul lor şi îi neliniştesc. Astfel colegii de serviciu ajung de ne fac scandal pe nedrept. Persoanele pentru care lucrezi, în cazul în care lucrezi cu publicul, sunt neliniştite şi fac scandal pe nedrept. Ei fac aceasta pentru că aşa îi mână satana. Deci aşa lucrează satana: pe cei din jurul tău îi mână să păcătuiască, pentru că îi face să te acuze pe nedrept, iar pe tine, vrea să te împingă să faci fapte rele, sub presiunea acuzaţiilor nedrepte, repetate zilnic asupra ta. Vrea să devii certăreţ, să serveşti rău sau incorect lumea, vrea să urăşti pe toată lumea, şi în special vrea să te facă să-l urăşti pe Dumnezeu, sau să-l consideri nedrept. Ajungi să gândeşti „Eu i-am servit bine, corect amabil, iar ei se poartă rău, pe nedrept”. Dacă sub bătaia pe care i-o dă satana în viaţa pământească, omul se înrăieşte, şi ajunge de: urăşte pe toată lumea; face rău la toată lumea, sau devine incorect; urăşte pe Dumnezeu, înseamnă că satana nu a lucrat în zadar. Satana a câştigat, omul s-a îndrăcit, adică a ajuns să facă şi el fapte drăceşti. Dacă omul îndură această bătaie, ca: nedreptăţi, pagube, boală, diverse încercări grele, şi rămâne bun, blând, iertător şi cu dragoste faţă de Dumnezeu, înseamnă că satana este cel ce a pierdut. El s-a străduit, a lucrat, dar a pierdut. În jurul nostru, vin îngeri care ne apără de lucrarea celui rău. Cu cât suntem mai curăţiţi şi sfinţiţi, şi avem legătură mai intensă cu Dumnezeu prin rugăciuni, cu atât mai liniştită devine viaţa noastră. Când trăiam departe de Dumnezeu, necazurile veneau peste noi fără încetare treburile sporeau, tot timpul alergam obosiţi, pagubele nu încetau. Pentru orice lucru, trebuia efort mare ca să-l obţinem, fiindcă satana se opune dorinţelor noastre. Cei din jur ne necăjeau, şi duceam o viaţă chinuită. Aşa este iadul, chin neîncetat, chin veşnic.

439.- Părinte, când te duci la părintele nostru să te spovedeşti nu te întreabă aproape nimic. Dacă nu spun eu ce am pe suflet, aş putea să mă ridic de la spovedanie, fără să mărturisesc păcatele. Nu-i datoria preotului să întrebe?

-Cel care îşi mărturiseşte păcatul fără să fie întrebat de duhovnic, din proprie conştiinţă, de abia acela vine la scaunul mărturisirii cu conştiinţa păcatului şi cu părerea de rău pentru păcat. Recunoaşte singur că a greşit înaintea lui Dumnezeu şi nu pleacă până ce a golit sacul cu păcate, fără să-l întrebe preotul ceva.

38

A credinciosului este datoria de a mărturisi păcatele şi nu a preotului de a întreba. Întrebările puse de duhovnic, au rolul de a-l ajuta pe cel ce se mărturiseşte să-şi aducă aminte de anumite păcate pe care le-a uitat. Greşeşte cel ce vine la mărturisit şi nu-şi mărturiseşte singur toate păcatele, pe motiv că duhovnicul nu l-a întrebat de ele. Acela rămâne cu păcatele nemărturisite, necăit şi neiertat.

440.-Părinte, cât de des putem să ne spovedim?

-„De câte ori vei cădea, scoală-te şi te vei mântui„. De câte ori simte omul nevoia se poate mărturisi. Pentru Taina Mărturisirii nu sânt reguli speciale. Nu sunt opriri. Cât mai des este bine să te mărturiseşti şi să nu laşi întinăciunea păcatului să stea pe suflet. Cum nu poţi sta murdar de noroi, după ce ai căzut pe timp de ploaie, te-ai dus şi te-ai schimbat imediat, tot aşa trebuie să-ţi speli sufletul de noroiul păcatului. Este bine ca imediat după săvârşirea unui păcat să alergi la duhovnic şi să te mărturiseşti.

441.- Este bine ca cineva, care a fost legat de un preot, de a nu se împărtăşi pentru anumite păcate, să meargă la alt preot pentru a se dezlega?

-Nu este bine! Dacă cineva, a primit canon de la duhovnicul lui, nu se poate dezlega mergând la alt preot, până ce nu împlineşte canonul care i s-a dat de duhovnicul lui. Preoţii având aceeaşi putere de a lega şi dezlega păcatele oamenilor, nu poate dezlega unul ce a legat altul. Pentru a se putea dezlega canonul, trebuie s-o facă numai preotul care a legat, sau cineva care are o putere mult mai mare decât cea a preoţiei, adică Episcopul locului. În cazul în care a murit preotul, atunci dezlegarea o poate face noul duhovnic sau episcopul. Preotului care-i vin credincioşi pentru a fi dezlegaţi, să n-o facă, ci să-i trimită la preotul de la care au luat legare.

Scrie un comentariu

Publicat de Ortodoxie & Neamul Romanesc pe 14/04/2013 în 500 raspunsuri duhovnicesti ale parintelui Ilarion Argatu

14Apr

Serviciu

413.- Părinte, rugaţi-vă pentru noi, că vor să închidă întreprinderea unde lucrez eu.

-Să mă rog eu! Şi voi ce-o să faceţi? Staţi cu mâinile în sân, să vă ia străinii tot? Ieşiţi în stradă şi arătaţi că nu vreţi să rămâneţi şomeri !

39

-Nu pot părinte să ies singură în stradă.

-Ieşi singură şi ai să vezi că o să iasă şi alţii şi o să se aşeze lângă matale. Trebuie să fie unul care să înceapă. Eu mă rog singur fără ca voi să faceţi ceva ?!

-Părinte, primiţi un acatist pentru mine să nu rămân pe drumuri.

-Nu primesc nimic, de nu faci matale cum ţi-am spus, eu nu mă rog.

M-am întâlnit după un an de la moartea Părintelui Ilarion cu acea persoană care m-a cunoscut şi mi-a spus: “Aţi văzut, când am vrut să dau acatist părintelui şi nu a vrut să-l primească? Să ştiţi că s-a închis intreprinderea, am rămas şomeri şi a luat-o un evreu. Ştia părintele de ce nu voia să primească acatistul ci să ieşim în stradă! Ştia că o să fie vândută la un evreu dacă noi nu ne opunem “.

Sfat

414.- Pe noi ne învăţase părintele, atunci când eşti întrebat, spui tot ce ştii, că te păzeşte îngerul celui care cere sfat de la noi, iar de nu te întreabă nimic nu dai sfat că te loveşte diavolul pe tine.

415.- Pentru noi cei care ne socoteam apropiaţi părintelui, pentru că de multe ori ne ciondăneam între noi, ne-a zis: “ Fiţi între voi aşa cum am fost eu cu voi, deschişi şi pe faţă” !

416.- Un călugăr de la Mănăstirea Sitaru:

-Părinte Ilarion, eu sunt călugăr la Mănăstirea Sitaru şi am venit să ne ajutaţi într-o problemă.

-Spune matale …

-Părinte, părintele stareţ al nostru, a primit în mănăstire unul foarte bogat, care a donat mănăstirii mulţi bani şi acum ne chinuieşte pe toţi. (Acela care venise în mănăstire făcea pe şeful, îi umilea, îi jignea). A avut nu ştiu ce funcţie mare şi n-avem voie să-i spunem nimic, să nu-l supărăm, ce facem părinte?

-Vă uniţi toţi, cei pe care vă asupreşte şi ţineţi post negru pentru izbăvire de răutatea lui.

-Aşa facem, binecuvântaţi să reuşim !

-Dumnezeu să vă binecuvânteze. I-a făcut şi o rugăciune.

Sfintele Daruri

417.- Părinte, când au ieşit preoţii cu Sfintele Daruri stăteau unul lângă altul în linie şi

40

nu se apropiau de noi ca să ne pună Sfintele Daruri pe cap.

-După carte nu se pun Sfintele Daruri pe capul credincioşilor, este un obicei pornit din evlavia şi credinţa credincioşilor. E bine să laşi omul să se manifeste după credinţa lui. Unul crede că-i foloseşte atingerea de preot, dacă trece preotul peste el, altul dacă îl atingi cu Sfintele Potir. Cu omul trebuie să ai multă răbdare, să-l asculţi, să-l întăreşti în necazul lui. La preot, spre deosebire de ceilalţi oameni, omul trebuie să găsească dragoste şi milă, nu respingere.

Obiceiurile de a te atinge de preot sau a te aşeza jos să treacă cu Sfintele Daruri, sunt din vremea Mântuitorului, oamenii se atingeau de El ca să se vindece, se culcau pe jos sau aruncau hainele lor să treacă Mântuitorul peste ele, tot cu credinţa că se vor vindeca şi minunile se făceau, după cum reiese din Evanghelie. Deci, nu a fost greşit că preoţii nu au pus Sfintele Daruri pe capul credincioşilor. Mai corect este să nu se pună Sfintele Daruri pe capul credincioşilor decât să se pună. Nu toţi oamenii care vin la biserică sunt curaţi. Mai ales femeile. Cunosc locuri unde femeile necurate intră în biserică chiar cu încuviinţarea preotului. Ce se întâmplă cu acele Daruri care ating pe femeia necurată? Răspunde preote! Dacă nu ştii, întreabă-ţi duhovnicul şi episcopul.

418.- Pomenirea pomelnicelor la ieşirea cu Sfintele Daruri (vezi la „pomelnice”)

419.-La noi, este obiceiul ca majoritatea oamenilor care vin la biserică duminica, după ieşirea cu Sfintele Daruri, să plece acasă, spunând că şi-au făcut datoria, ce ziceţi este bine?

-Nu este bine. În timpul Sfintei Liturghii, nu ai voie să ieşi afară până ce nu primeşti Sfânta Anaforă. Cine face lucrul acesta nu i se socoteşte că a participat la Sfânta Liturghie. Pleacă exact când începe momentul cel mai important din Sfânta Liturghie, momentul sfinţirii Sfintelor Daruri. El pleacă acasă dar îngerul păzitor rămâne în Sfânta Biserică până la terminarea Sfintei Liturghii. Anafora pe care trebuia s-o ia, o va lua îngerul păzitor şi o va aduce mărturie la judecata sufletului că s-a păgubit de Jertfa de Răscumpărarea a păcatelor. Se va duce dincolo fără merinde, exact cum ar fi să te porneşti la drum lung, fără de mâncare şi fără să existe pe drum posibilitate de a-ţi procura mâncare. Acel suflet moare. Sfânta carte spune că de ar arde biserica, credincioşii n-au voie să iasă şi să se salveze dacă nu este terminată Sfânta Liturghie. Rău şi păgubos obicei au oamenii din satul matale şi cu greu se vor întoarce.

Sânge

420.- Părinte, se donează sânge ?

-Da, acela da, pentru că se reface şi fără să primeşti plată în schimb. Când primeşti sânge trebuie să ai grijă de la cine este, să fie creştin botezat, să nu te trezeşti după aceea cu obiceiuri noi şi să nu ştii de unde vin. E bine să-ţi fie rudă cel care-ţi donează sânge.

Sinuciderea

41

421.- Părinte, celor ce se sinucid li se poate face vreo slujbă sau pomenire? Se pot mântui?

-Sinucigaşii nu au mântuire. Sunt oamenii care, după moartea lor nu te poţi ruga pentru ei. Gândul cel necurat al sinuciderii îl poţi curăţa şi şterge prin post, căinţă, rugăciune şi canon. Diavolul îţi va da prilej şi va căuta să duci gândul necurat la îndeplinire. Dacă ai dus acest gând la îndeplinire, să ştii că nu se mai poate face nimic pentru mântuirea ta.

Sfintele cărţi, poruncesc ca nimic să nu se facă pentru acel suflet, care singur cu bună ştiinţă s-a osândit. Nu se face slujba înmormântării şi nici pomeniri. Nu se trag clopotele şi nu se scot praporii. Nu se fac praznice. Nu se dă de pomană în numele lui. Nu se conduce cu preot şi nu se bagă în biserică.

Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române în anul 1949 a făcut un pogorământ foarte scurt numai pentru mângâierea familiei. Preotul, cu epitrahilul, va aştepta pe marginea gropii să fie adus mortul, unde i se va face numai o ectenie, o rugăciune de dezlegare şi va fi băgat în groapă. Nu se va ţine predică.

Am pus rugăciune înaintea Creatorului să mi se arate, dacă după un oarecare timp se pot face rugăciuni. Mi s-a arătat că în unele cazuri şi pentru unii mai puţin vinovaţi, se pot face după 7 ani pomeniri şi parastase, dar cum poţi să cunoşti pe cei mai puţin vinovaţi la Dumnezeu?! Pentru aceasta, trebuie pus rugăciuni ca Dumnezeu să descopere, dacă este voia Lui să se facă rugăciuni sau nu. Iar când pui rugăciuni, vezi că diavolul care l-a împins pe acel om la sinucidere, va căuta să te înşele şi în loc să primeşti răspuns de la Dumnezeu îţi va aduce el răspunsul. Se poate transforma în înger cu chip de lumină sau chiar în chipul lui Dumnezeu şi al Maicii Domnului şi să-ţi zică că poţi să te rogi pentru sinucigaş şi poţi face praznice pentru el că Dumnezeu le primeşte. Tu să nu crezi, ci să pui la încercare acest duh, cerând de trei ori să-ţi arate în numele Sfintei Treimi. Dacă nu-ţi arată decât odată să nu crezi. Dacă-ţi arată de două ori, tot să nu crezi, că şi diavolul poate să-ţi arate de două ori. Dacă-ţi arată de trei ori la rând, este semn de la Dumnezeu, pentru că diavolul a treia oară, fiind în numele Sfintei Treimi nu mai arată. Dar nici a treia oară să nu te încrezi,dacă n-au fost la rând şi în timpul rugăciunilor, ci ţi-a arătat la intervale mari şi sporadice. Am stat de vorbă cu Părintele Cleopa de la Mănăstirea Sihăstria pe tema aceasta şi la fel mi-a spus şi el. Puneţi rugăciuni înaintea lui Dumnezeu, cu post şi cereţi să vi se arate şi nu vă certaţi cu preoţii. Diavolului, îi plac oamenii care nu vor să ţină cont de rânduiala Sfintei Biserici şi se ceartă cu preotul de a-i face la spânzurat slujba înmormântării şi mai ales de a da de pomană şi de a face praznice. Atunci când preotul de frică şi la presiunea familiei va îndrăzni să facă slujba înmormântării celui spânzurat, diavolul îşi va bate joc de orice cuvânt pe care-l rosteşte preotul. Am văzut acest lucru. Cândva am trecut pe lângă un cortegiu ce ducea la groapă pe un spânzurat. Preotul era în frunte ca la orice înmormântare şi făcea slujba înmormântării. În momentul întâlnirii, cortegiul era oprit iar preotul zicea ectenia pentru morţi. Am văzut cum diavolii îl îngânau pe preot şi când zicea cuvintele: „sufletul robului Tău Constantin”, diavolii strigau la preot „sufletul robului nostru Constantin”.

422.- Părinte, ne spuneţi cîte ceva despre cei care se sinucid…?

42

-Sinucigaşii merg direct în iad, diavolii îi socotesc de ai lor şi nu te lasă să-i scoţi. Timp de 7 ani nu este primit nimic pentru ei. De va încerca cineva să-i scoată va avea necazuri multe. Să ştiţi dumneavoastră că: Omul se naşte când vrea Dumnezeu şi moare tot când hotărăşte Dumnezeu. Voinţa la om este liberă o faci cum vrei, se naşte odată cu omul şi moare odată cu el.

Omul cât trăieşte are două pahare: unul pentru cele bune şi altul pentru cele rele. El lucrează după cum vrea şi se umple paharul pentru care lucrează mai mult. De obicei, cei care se sinucid sunt cei care nu au fapte bune, din lipsa împărtăşaniei, vine diavolul îi întunecă mintea şi face nenorocirea.

De aceea luaţi aminte că, viaţa este preţioasă şi e numai una, timpul trece şi nu se mai întoarce. Nu trăiţi la întâmplare, ţineţi rânduiala lui Dumnezeu ca să vă cunoască la judecată, să fiţi vrednici de partea cu oile, să nu vă alunge la un loc cu caprele.

Dumnezeu e Bun şi Îndelungrăbdător, te aşteaptă până în ceasul al 12 lea ca să te întorci. Lui îi pare rău de un suflet care se pierde, pentru că toţi suntem fii Lui.

Scrie un comentariu

Publicat de Ortodoxie & Neamul Romanesc pe 14/04/2013 în 500 raspunsuri duhovnicesti ale parintelui Ilarion Argatu

14Apr

Sărăcia

395.- Părinte, noi nu avem cu ce trăi !

-Casa în care sunt lipsuri şi mulţi copii, e mântuire. Apoi, părintele scotea bani şi căuta ceva alimente şi dădea acelei persoane.

396.- Părinte, toţi săracii se mântuiesc?

-Nu toţi. Numai acei ce şi-au dus crucea sărăciei cu smerenie şi îndeplinind poruncile lui Dumnezeu. Mai sunt săraci care nu pot suporta sărăcia şi se cred îndreptăţiţi să fure, să răpească, să bată, să înjure, să bea, să violeze, să ucidă sau să hulească pe Dumnezeu, aceştia nu se mântuiesc. Aceştia greu o duc pe pământ şi greu se vor munci în muncile iadului.

43

397.- Părinte, este păcat că nu dau de pomană la toţi săracii şi ţiganii care întind mâna, şi-i mai judec că sunt în putere şi pot munci?

-Ce spune Mântuitorul: „Celui care cere de la tine dă-i şi cel ce voieşte să se împrumute de la tine nu-l îndepărta”. Este bine să dai la toţi care întind mâna, pentru că numai Dumnezeu ştie şi cunoaşte, ce-i face să-ţi întindă mâna. Este păcat să judeci pe cel ce-ţi întinde mâna, pentru că Dumnezeu este Cel ce va judeca: dacă a fost sănătos şi în putere şi în loc să muncească mai comod i-a fost să cerşească. Este bine să dai, pentru că nu ştii prin care dintre ei te încearcă Hristos. Cel ce respinge pe sărac, va avea chinul bogatului nemilostiv din Evanghelie şi pentru că ai trecut pe lângă sărac fără să-l miluieşti, l-ai lăsat pe sărac să fie miluit de Dumnezeu cu plata săracului Lazăr, adică, cu „Sânul lui Avraam”.

Sărbătorile

398.- Părinte, dacă ţii sărbătorile cu cruce roşie ai vreun ajutor?

-Da, cine ţine sărbătorile şi se roagă sfinţilor din zilele respective acum cât e în viaţă, când se duce dincolo îl ajută, îi dau din zilele lor de post negru ca să treacă de vreun obstacol în calea mântuirii.

399.- Sărbătorile cu cruce neagră şi altele cu paranteză se ţin?

-Sărbătorile cu cruce neagră şi cu paranteză au o slujbă specială la mănăstiri, sunt zile când la slujbă se pune polieleu şi slavoslovie. La parohii nu se face slujbă decât acolo unde se doreşte. Cine are evlavie şi râvna de a le ţine nu greşeşte.

400.- Părinte, în Moldova sunt mulţi stilişti, ei nu ţin odată cu noi sărbătorile, ţin la o diferenţă de 13 zile, cum este corect?

-Corect este cum ţinem noi, chiar dacă în alte ţări Biserica Ortodoxă ţine după calendarul neîndreptat. La stiliştii de la noi din ţară nu este corect, pentru că sunt rupţi de sub ascultarea Bisericii şi ca dovadă, nu sunt recunoscuţi de Patriarhia Ecumenică de la Constantinopol şi nici de o altă Biserică Ortodoxă din lume. Patriarhul Ierusalimului, nu l-a primit pe episcopul lor Silvestru, să slujească de Sfintele Paşti. Pe mine m-a primit la slujbă şi pe el nu, spunându-i: Voi sunteţi schismatici nu puteţi sluji. Şi ştim bine că Patriarhia Ierusalimului ţine calendarul pe vechi şi uite că nu l-a primit pe Silvestru la slujire. Deci, nu contează calendarul, contează ascultarea de Biserică. Dacă în 1924 la nivelul Patriarhiei Ecumenice s-a constatat că, are eroare calendarul cu 13 zile faţă de calendarul astronomic şi s-a hotărât îndreptarea lui, noi de ce să nu ascultăm? Această hotărâre a fost dusă la îndeplinire de către Biserica Ortodoxă Română printre primele Biserici Ortodoxe. Deci, nu este o greşeală. Calendarul nu-i o învăţătură de credinţă sau vreo dogmă ci o măsurare a timpului. Nu este un motiv care să le justifice ruperea de sub ascultarea Bisericii devenind schismatici.

Sarcină, gravidă

44

401.- Părinte, dacă eşti gravidă şi ai nevoie să mănânci ceva când pofteşti şi nu ai ale tale personal sau vezi pe cineva şi pofteşti, poţi să iei, sau apar pete pe copil pentru că ai furat ?

-Nu-i adevărat, petele care apar pe copii sunt din alte motive. Când nu păzesc părinţii cele 8 zile de necurăţie şi concep copii în aceste zile, acei copii vor avea pete. Dacă gravida pofteşte, poate să mănânce orice, pentru că, din cauza poftei poate să piardă sarcina.

Când e vorba de pomul sau grădina altuia din care pofteşti, ceri, dacă este om prin apropiere, iar de nu, iei singură pentru că nu se socoteşte ca furt.

De vezi pe cineva mâncând şi ai poftă să mănânci din ce mănâncă şi el, ceri, pentru că oamenii ştiu despre gravide şi poftele lor. De e zi de post şi gravida pofteşte mâncare de dulce, e dezlegată să guste.

402.- Părinte, este adevărat că o femeie gravidă nu are voie să danseze?

-Da, femeia însărcinată nu dansează.

Satanismul

403.- Părintele ne povestea:

-Există în America o sectă numită „satanism„ (scria într-un ziar mai vechi). Aceşti sectanţi, se conduc după ideea să nu dispreţuieşti pe satana, că, el are puteri ca şi Dumnezeu. Articolul este scris de reporterul care a văzut în camera a-13-a acea fiinţă bizară ,(despre care am mai scris) care, într-o mână avea un sceptru iar în cealaltă mână un cap de mort, câteva fire de păr în barbă, piele gălbui roşcat, ochii puşi aiurea decât la oameni şi voce de bas. Reporterul l-a întrebat :

-Ce reprezinţi ?

-Satanismul – Dumnezeu a dat nişte legi pe care omul nu le mai poate suferi.

-Cu Statul cum staţi ?

-Suntem scutiţi de orice impozite – spune satana, până în 1990 toate cultele vor fi la picioarele mele.

-Câţi aderenţi ai ?

-Am sucursale în toate oraşele lumii.

Diavolul vrea şi pe cei aleşi ai lui Dumnezeu dar, Dumnezeu va scurta zilele acelea şi pe cei aleşi ai Lui nu-i va putea clinti nici-o altă forţă.

45

Sectele- ereticii

404.- Părinte, eu sunt ortodox, dar 2 ani am fost la adventişti de ziua 7-a, nu mi-a plăcut acolo şi am plecat. Care e adevărata credinţă?

-Ortodoxă.

-Cum să le spun lor ca să mă creadă ?

-Să le spui matale, aşa :

ADEVĂRATA CREDINŢĂ ESTE ACEEA UNDE LA RUGĂCIUNILE PREOŢILOR VINE LUMINA DE SUS, DIN CER, LA ÎNVIERE!

405.- O preoteasă îi spune părintelui:

-Părinte, la noi în comună au venit nişte sectanţi, primarul i-a primit, poliţia nu le-a spus nimic şi au ţinut discurs într-o şcoală, predici de ale lor, au chemat oamenii din sate şi m-am dus şi eu. Le-am spus ce ştiam de la sfinţia voastră, despre Sfânta Împărtăşanie: “Cine nu mănâncă Trupul Meu şi nu bea Sângele Meu n-are parte cu Mine“. A venit la mine un poliţist şi mi-a spus să-mi ţin gura dacă vreau să n-o păţesc, să-i las să vorbească pentru că au aprobare. La care părintele, spune:

-Auziţi dumneavoastră, ţară ortodoxă şi laşi pe sectanţi liberi?! Acolo trebuia să fie preotul, soţul matale, el să spună asta şi matale să-l susţii. Sectanţii nu se duc acolo unde preotul este întărit în credinţă ci, caută loc slab ca să poată fi ascultaţi, nu fac munca în zadar.

406.- Părinte, vin pe la uşile noastre, tot felul de oameni, care vor să ne vorbească despre Dumnezeu, să ne dea cărţi gratis, ce să facem?

-Să-i luaţi la bătaie, să-i ruşinaţi, nu primiţi cărţi de la ei, nu-i primiţi în casă şi dacă v-au dat cărţi, le ardeţi. Sunt nişte ticăloşi, primesc bani grei ca să facă asta. Puteţi să-i bateţi, vă dau binecuvântare pentru asta. Să plece în ţara lor cu învăţătura lor cu tot, aici avem preoţi care ne explică Evanghelia şi ne vorbesc despre Dumnezeu, au şcoală şi au primit har la hirotonie, Biblia nu poate fi interpretată de omul obişnuit, că de aia au apărut sectele, fiecare a interpretat după cum îl duce capul şi mai vrea să ducă în eroare şi pe alţii.

407.- Se numesc “pocăiţi”, dar sub acest cuvânt se ascunde altceva, ei sunt de fapt “lepădaţi”. Ei nu cred în cruce, în Maica Domnului, nu se botează. Nu se împărtăşesc, nu merg la Biserică, deci se leapădă de toate acestea şi de aceea sunt lepădaţi.

408.- Nu-mi amintesc împrejurarea în care ne-a spus dar, ne-a spus că la sfârşitul veacului vom fi doi ani fără Biserică. Sectanţii, pentru că li se dă apă la moară, li se vor

46

da voie în Biserică, în cimitirele noastre să îngroape de-ai lor, într-o zi ne vor lua cheia Bisericii şi se vor instala ei, o vor socoti de a lor.

409.- Părinte, pot să citesc singur Scriptura ?

-Poţi, sigur că poţi dar, unde nu înţelegi întrebi preotul, numai el ştie să o explice, el are pregătire pentru asta, este apostolul de altă dată. Omul fără pregătire poate înţelege greşit cuvântul din Scriptură. Aşa au apărut sectele.

-Cum, părinte?

-Luther poartă toată vina, el a spus să fie lăsat omul să-şi explice singur Scriptura şi aşa s-a umplut pământul de secte. Diavolul a început să lucreze. Dumnezeu a lăsat o singură credinţă pentru toate neamurile, acea ortodoxă, dar la vremea de apoi unii nu vor mai putea suferi învăţătura lui Dumnezeu şi-şi vor face învăţături noi după pofta inimii lor dar spre a lor pieire.

410.- Sectarii nu cred în Sfânta Cruce. Cum să nu crezi în Cruce, când pe ea a fost răstignit Mântuitorul ca să ne salveze pe noi, să ne putem mântui. Sectanţii înjură Sfânta Cruce, nici dracii n-o înjură, ei Îl ştiu pe Dumnezeu şi-l recunosc, dracii nu înjură Sfânta Cruce, se cutremură când aud de cruce, dar sectanţii şi cei care o înjură sunt mai prejos decât dracii.

411.- Sectarii nu cred în Maica Domnului. Spun că a fost o femeie de rând, că nu a fost fecioară, că a fost căsătorită şi că a mai avut copii. Ce prietenie mai poţi avea tu care spui aşa ceva, cu Mântuitorul, Fiul ei! Oare El, care ştie atât de bine cine a fost mama Lui, te va ierta vreodată pentru batjocorirea Maicii Sale?!

412.- A venit un predicator pocăit şi insista să stea de vorbă cu părintele, că el îl va convinge pe părintele care-i adevărata credinţă. Părintele îl întreabă:

-De ce-ai venit? Nu stau de vorbă cu dumneata, poţi să pleci de la mine.

-De ce părinte? Unde-i iubirea faţă de aproapele?

-Tocmai de aceia, nu stau de vorbă cu dumneata, pentru că nu pot iubi un lup, un pui de viperă, un balaur cu capete, nu aşa vă numeşte pe voi Sfânta Scriptură, sau mă înşel cumva? Nu stau de vorbă cu dumneata şi din alt motiv, pentru că nu cunoşti Scriptura din scoarţă-n scoarţă, aşa cum am studiat-o eu pe când eram student, făceam exegeza fiecărui cuvânt din ea, ştii câteva texte pe de rost cu care ameţeşti pe bieţii credincioşi şi acum crezi că ai venit să mă ameţeşti şi pe mine. Te înşeli. Nu stau de vorbă cu dumneata şi dintr-un alt motiv mai mare decât toate, nu stau la negociat credinţa şi Scriptura cu un drac.

-Eu sunt drac? Astea-s vorbe de un slujitor a lui Dumnezeu?

47

-Drac poate că nu eşti, dar faci ce face dracul. Ia spune-mi şi recunoaşte, dracul fuge de Cruce?

-Fuge.

-Dar voi !? Şi voi fugiţi de Cruce, nu faceţi ca el? Apoi, dracul fuge de aghiazmă, fugiţi şi voi, nu faceţi ca el? Dracul fuge de tămâie, fugiţi voi, nu faceţi ca el? Dracul fuge de Biserică, fugiţi şi voi, nu faceţi ca el? Dracul fuge de preot, fugiţi şi voi, nu faceţi ca el? Dracul fuge de lumină sau lumânare, fugiţi şi voi, nu faceţi ca el? Deci, cum fac dracii faceţi şi voi şi vrei să mai stau de vorbă cu dumneata, ce să-mi spui? Nu ai ce discuta cu mine şi-ţi poruncesc să laşi credincioşii în pace, nu-i mai momi şi trage după dumneata la iad. A plecat sectarul ca din puşcă. Aşa ar trebui să le ziceţi, când vă mai necăjesc şi vă bat sectarii pe la uşi. Sfânta Scriptură ne porunceşte că mai mult de două ori să nu stăm de vorbă cu ei, în casă să nu-i primim, la masă cu ei să nu stăm, ci să ne scuturăm încălţămintea de praf în faţa lor şi să plecăm.

Scrie un comentariu

Publicat de Ortodoxie & Neamul Romanesc pe 14/04/2013 în 500 raspunsuri duhovnicesti ale parintelui Ilarion Argatu

14Apr

Postul

363.- Părinte, uneori Postul Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel, ţine trei zile, cum se procedează ca să te poţi împărtăşi ?

-Când postul ţine doar 3 zile, începi cu 4 zile mai înainte ca până-n ziua aceea să fie 7 zile de post, să te poţi împărtăşi, de nu, iei doar aghiazmă.

364.- Fiindcă veni vorba de păsări şi vecini, să vă povestesc ceva de la Boroaia. A venit la mine o femeie din parohia mea şi se plângea că în fiecare post vine uliul şi-i ia din păsările din curte, iar de la vecina de care se desparte doar cu gard, nu-i ia niciodată. Era tare supărată că mereu e păgubită. Am întreba-t-o dacă ţine posturile de peste an şi ea mi-a spus că nu are obiceiul acesta. Dacă matale nu ai obiceiul acesta, vecina matale îl are, de aceea uliul nu se atinge de păsările ei, ea ştie când să le mănânce. Posturile de peste an sunt obligatorii, sunt trecute în calendar, făceţi-vă prieteni în cer, uite acum e Postul Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel, ţineţi-l şi rugaţi-i să vă ţină poarta raiului deschisă până ce veţi trece şi dumneavoastră.

48

365.- Sfat: la cazuri mai grele, unde preotul trebuie să ţină post negru 2 – 3 sau chiar mai multe zile, este bine ca să-şi lege rinichii cu brâu.

366.- Părinte, e bine să ţii post negru ?

-Da, e foarte bine pentru cine poate, valorează cât un ban de aur înaintea lui Dumnezeu şi cum aici pe pământ faci orice cu un ban de aur, aşa şi acolo sus în cer, faci orice cu o zi de post negru.

367.- Părintele ţinea post negru miercurea şi vinerea iar în celelalte zile mânca peşte. În zilele în care mânca peşte, lua masa de prânz după ce stătea de vorbă cu toţi credincioşii, când nu mai era nimeni.

368.- Părinte, eu nu ţin posturile, pentru că, mă tem să nu mă îmbolnăvesc.

-Am mai auzit aşa ceva. Dar cum vă explicaţi dumneavoastră, că cei mai mulţi bolnavi de stomac şi ficat, nu sunt postitori ci, cei care au mâncat, sau de ce sfinţii care mâncau legume, ierburi şi rădăcini nu se îmbolnăveau?

369.- Părinte, când ţii post negru, trebuie să îndeplineşti vreo condiţie, se ţine în vreun fel?

-Când ţii post negru, ţii de mâncare, de păcate şi nu leneveşti, nu te culci şi dormi câteva ore ca să treacă ziua mai repede. Nu te cerţi cu soţul, nu vorbeşti de rău.

370.- Părinte, poţi să posteşti sâmbăta şi dumineca, post negru?

-Nu. Cine ajunează sâmbăta sau dumineca, merge la judecată cu evreii. La carte spune: „Cei care vor ajuna sâmbăta sau dumineca să se taie din cartea vieţii şi să meargă la judecată cu evreii„

371.- Părinte, se ţine post negru marţea ?

-Marţea ţin post negru numai catolicii.

Predestinaţia

372.- Părinte, ce înseamnă când spui „ce ţi-e scris în frunte ţi-e pus „ se referă la viaţa ta?

-Aceia, se referă la dungile de pe fruntea bărbatului, acele dungi orizontale. Ele arată câţi copii va avea bărbatul respectiv. Unii au 3 sau 4, alţii 5-6, fiecare câţi copii are. Am un frate care are 15 copii, are dungi şi-n chelie, ele se văd când ridici sprâncenele. (bineînţeles că, era o glumă). Când părintele observa că, cineva ţine la părerea lui şi era şi greşită, atunci pentru a-l face să înţeleagă că-i banală părerea, spunea câte o glumă ca aceasta. Părintele nu era de acord cu predestinaţia. Deseori spunea: „Dacă ţi-ar fi puse în

49

frunte întâmplările vieţii, nu ar mai avea nici un rost rugăciunea şi nici credinţa în puterea lui Dumnezeu. Este greşit să crezi aşa ceva.”

Scrie un comentariu

Publicat de Ortodoxie & Neamul Romanesc pe 14/04/2013 în 500 raspunsuri duhovnicesti ale parintelui Ilarion Argatu

14Apr

Părinţii

347.- Părinte, ce se întâmplă cu copiii care-şi bat părinţii?

-Cei ce şi-au bătut părinţii, mâna sau piciorul cu care au lovit pe părinţi nu vor putrezi. La dezgroparea morţilor s-au întâlnit cazuri, în care mâna dreaptă sau palma, sau degetele sau un picior au rămas neputrede. Aceasta este din cauza lovirii părinţilor. Acea mână, palmă sau picior care au lovit pe părinţi nu va putrezi până ce va merge la Judecata Înfricoşată ca mărturie că, au lovit pe părinţii şi au călcat porunca a 5-a din cele 10 porunci date de Dumnezeu.

348.-Părinte, ce se întâmplă cu copiii care-şi lasă părinţii neajutoraţi atunci când cad la boală şi la neputinţele bătrâneţilor?

-Aceştia vor ajunge mai rău decât părinţii lor, de care şi-au bătut joc, vor ajunge să suporte şi ei de la copiii lor acelaşi tratament şi chiar mai rău. Dumnezeu îţi pregăteşte răzbunarea pentru păcatul împotriva părinţilor chiar prin copiii tăi.

Sfatul lui Isus Sirah, spune aşa: „Fiule, sprijină pe tatăl tău la bătrâneţe şi nu-l mâhni în viata lui/../pentru că milostenia arătată tatălui tău nu va fi uitată şi în pofida păcatelor tale se va zidi casa ta”. (Isus Sirah 3,12,14).

Părticele

349.- Părinte, e bine ca preotul să scoată cu uşurinţă părticele şi să le dea credincioşilor?

-Nu este bine ca preotul să scoată cu uşurinţă şi să dea credincioşilor părticele din mai multe motive:

50

a.-Nefiind o rânduială scrisă în cărţile de slujbă, unii preoţi nu ştiu cum să scoată părticele, ceea ce-i pune în situaţia de a greşi lăsând părticelele să fie sfinţite la epicleză ca pe Trupul şi Sângele Mântuitorului şi atunci nu se mai pot da credincioşilor ci trebuie să le consume însuşi preotul odată cu toate miridele.

b.-Vin unele persoane şi cer părticele cu gânduri necurate. Sunt persoane care au chipul credinţei smerite şi adevărate îţi inspiră încredere, dar vin şi cer părticele de a le folosi pentru: răzbunări, farmece şi practici oculte. Sunt persoane care folosesc părticele la vrăjitoare, la descântătoare, unii le aruncă pe apă ca vrăjmaşul să se înece, le aruncă în foc ca să ia foc casa vrăjmaşului, le aruncă pe stradă pentru ca vrăjmaşul să fie lovit de maşină, s.a.m.d. Deci, le folosesc pentru răzbunare. În situaţia aceasta intră la judecată preotul care le-a scos împreună cu răzbunătorul. Preotul se încarcă de păcatul uciderii, de păcatul vrăjitoriei, de păcatul răzbunării prin astfel de slujire.

Sfatul meu pentru preot este, să nu scoată nici un fel de părticele pe care mai apoi să le dea la credincioşi, decât, să pună rugăciuni la Proscomidie (rugăciunile din Liturghier), rugăciune curată prin care să ceară ajutorul lui Dumnezeu pentru cei ce se află în necazuri, scoţând miride (numite părticele) pentru vii, pe care le va consuma, el-preotul, după terminarea Sfintei Liturghii, odată cu cele sfinte. Astfel nu va greşi şi va fi de mare folos sufletesc pentru credincioşi. Să lămurească pe credincioşii care doresc părticele că ele sunt miride şi nu se pot da în mâna mirenilor ci vor fi consumate de preot după Sfânta Liturghie.

Pedeapsa

350.- Pedeapsa unui avocat din Boroaia.

-Era în Boroaia un avocat care băga în puşcărie oameni nevinovaţi, în schimbul unor bani. Veneau soţiile celor închişi şi mă rugau să le scap de acest om fără frică de Dumnezeu. Eu le-am spus să ţină post negru vinerea, să facă 40 de metanii, să ardă lumânări. Femeile au făcut întocmai cum le-am spus. Acest avocat, întrecuse măsura răutăţilor şi dintr-un nouraş, singurul care era pe cer, a trăznit, a pornit o săgeată care s-a dus direct la avocat. Acesta era într-un restaurant, mânca şi bea bine pe banii câştigaţi în mod necinstit, se îmbătase şi spunea cu voce tare:

-Ce Dumnezeu? Eu sunt Dumnezeu! Ce popa Argatu..?

În timp ce vorbea acestea, săgeata aceea l-a trăznit pe loc şi a murit. După aceea a urmat înmormântarea. Drumul până la biserică se făcea pe jos şi din acelaşi nor a început să plouă, a plouat aşa de tare de s-au înmuiat colacii, s-a împrăştiat coliva, iar cât s-a stat în biserică pentru slujba înmormântării, din nor a plouat tot timpul deasupra gropii lui de s-a umplut de apă. Când să-l bage în mormânt, sicriul plutea şi s-a aruncat pământ peste el încât a rămas mai mult afară. Acest semn arată că atâtea fărădelegi făcuse că nici pământul nu-l înghiţea. S-a dus vestea prin împrejurimi. N-ai voie să asupreşti şi să-ţi foloseşti puterea făcând rău la alţii.

51

Peşte

351.- Părinte, în săptămâna brânzei, se mănâncă peşte ?

-Da, în afară de miercuri şi vineri.

352.- Părinte, la noi la ţară, preotul ne-a spus că, putem să mâncăm peşte miercurea şi vinerea de la Paşti şi până la Duminica Pogorârii Sfântului Duh, e păcat?

-În Tipicul cel Mare sau Tipicul Sfântului Sava, am citit şi eu că scrie aşa: „Iar în miercuri şi vineri din toată perioada Cincizecimii se dezleagă pentru monahi la untdelemn şi vin, iar pentru mireni şi la peşte”. Săptămâna după Pogorârea Sfântului Duh până la Duminica Tuturor Sfinţilor este săptămână cu harţi şi se mănâncă de toate inclusiv peşte. Comuniştii au ars cărţile şi pravilele, ca să nu mai ştie credinciosul când să mănânce şi când nu; când să postească şi cum să postească. Vroiau să distrugă rânduielile Sfinţilor Părinţi şi pe credincioşi să-i dezrădăcineze de tradiţii şi trăiri şi să nu mai ştie ce este bine şi ce e rău. După ce au distrus pravilele şi cărţile cu canoane, dacă un preot învăţa după ele pe credincioşi era luat la întrebări că de unde scoate rânduieli noi? Acum după revoluţie, o bucată de vreme biserica şi credincioşii, pot reveni la tradiţii şi la trăirea după pravile şi canoane.

353.-Părinte, este bine să mâncăm peşte sâmbetele şi duminicile din Postul Crăciunului şi a Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel, şi chiar în unele zile de peste săptămână din aceste posturi, că în calendar nu scrie?

-Într-adevăr, în calendar nu scrie(era in perioada imediat după revoluţie) şi nu va scrie atât timp cât ierarhii nu vor face lucrul acesta ca să ştie credincioşii. În Pravila Bisericească scrie că sâmbetele şi duminicile din Postul Crăciunului este dezlegare la peşte precum şi în anumite zile mai însemnate din săptămână când în mănăstiri se face slujbă cu priveghere şi slavoslovie şi dacă nu este miercuri sau vineri.

Pictura

354.- Părinte, am fost în vizită la o mănăstire şi am intrat în paraclisul mănăstirii. Acolo, am văzut o icoană cu chipul Mântuitorului, chiar la Catapeteasmă şi mi s-a părut…, am avut o ispită, se vedea în icoană, asta din ce cauză, am vreun păcat de am văzut aşa, sau ce-a fost ?

-Nu matale eşti de vină, cine a pictat icoana avea păcatul desfrânării şi nu trebuia să picteze icoane. Astăzi, pictorii bisericeşti nu mai sunt ca cei de pe timpul lui Ştefan Cel Mare: pioşi, credincioşi, postitori şi rugători. Când pictau chipurile sfinţilor ţineau post negru, ajunare, adică nu mâncau nimic şi se rugau ca Dumnezeu să-i ajute. Astăzi, îi vezi cu ţigara în gură şi afumând chipurile sfinţilor pe care-i pictează. Fac batjocoră şi necinstesc pe sfinţi şi biserica unde pictează. Pe lângă păcatul fumatului, mai au pe cel al desfrânării. Plini de bălăciune curvărească după o noapte de desfrânare, se urcă a doua zi pe schelă şi pictează pe sfinţii a căror viaţă a fost plină de virtuţi şi de sfinţenie. De aceea,

52

diavolii care i-au stăpânit cu aceste păcate pe pictori în timpul cât au pictat, n-au plecat de acolo, au rămas să ispitească pe cei ce vor privi pictura ce a rămas întinată de păcatele pictorilor. Unii diavoli sunt atât de îndărătnici şi neruşinaţi, încât nu ascultă să plece atunci când se sfinţeşte biserica. De aceea, preotul care s-a jertfit a ridica o biserică să fie cu luare aminte când angajează un pictor şi să cerceteze moralitatea persoanelor care vor picta biserica şi să refuze aceste persoane. Dumnezeu nu se uită la categoria pictorului ci la curăţenia lui sufletească şi la credinţa cu care lucrează cele care vor urma să fie sfinte.

355. O fată prezentă în cameră a auzit dialogul, şi pentru că de mult o preocupa o discuţie pe tema picturii, dar nu îndrăznea, acum a prins curaj:

-Preacuvioase, eu sunt pictoriţă şi am pictat în multe biserici, dar nu ştiu de la o vreme nu mai pot să pictez pe Mântuitorul, şi sfânt de parte bărbătească, pentru că mă tulbură, ce să fac Preacuvioase? Părintele o cunoştea de mult pe fată.

–Nu mai pictezi, te măriţi şi mai încerci după, acum te laşi de pictură.

Pomelnice

356.- Părinte, cum puteţi să citiţi atâtea pomelnice dacă tot timpul sunteţi cu lumea?

-Acelea se citesc dimineaţa devreme înainte să vină lumea la rugăciune, şi-apoi, eu, nu le citesc aşa cum sunt scrise pentru că-mi era foarte greu. Am pus rugăciune înaintea lui Dumnezeu şi prin descoperirea ce mi-a dat, mi-am făcut nişte foi cu rubrici speciale, uitaţi-vă cum arată, aici sunt trecuţi toţi cei care mi-au dat pomelnice după dorinţa pe care au avut-o: căsătorie, înţelegere, procese, examene, farmece, patimi, blesteme şi pentru cât timp mi-au spus să mă rog. Părintele, primea pomelnice cu bani şi fără bani. Cunoştea omul nevoiaş şi nu-i lua banii, pentru că simţea că acela n-are de unde să dea, citea pentru cât scria pe pomelnic şi-i dădea banii înapoi, pentru nevoile de zi cu zi ale fiecăruia.

357.- Părinte, spun unii că, cu banii pe care-i primiţi pe pomelnice aţi luat maşini la copii şi nepoţi.

-Oamenii pot să spună câte vor, există un Judecător. Aceluia îi dăm socoteală toţi. Dar, vă spun dumneavoastră aşa, ca să ştiţi că, un preot are voie să-şi însuşească din banii primiţi de la oameni 1/3 pentru interes personal. Cu acea 1/3, el poate să facă ce vrea cu ei şi eu, îmi ajut copii şi nepoţii ca orice părinte care–şi ajută copiii lui. Restul merg la alte biserici sărace, o parte la mănăstire, aici dau lunar o parte cât îmi cer ei, la săraci sau la alţi preoţi nevoiaşi cu greutăţi familiare sau în parohia lor, îi ajut cum pot.

358.- Părinte, după ce pomenesc pomelnicele ce se fac cu ele?

-Pomelnicele trebuiesc arse. Nu este voie să fie aruncate la gunoi sau în altă parte, din respect pentru numele înscrise şi pentru rugăciunile cerute în ele.

53

359.- Părinte, ce se întâmplă dacă vreun preot nu pomeneşte pomelnicele?

-Acel preot va merge la judecata lui Dumnezeu ca o slugă rea şi vicleană. Preotul care nu-şi face datoria nu are mântuire. Dacă din comoditate pune numai rugăciuni la proscomidie zicând: „pomeneşte Doamne şi pe cei ce m-au rugat să mă rog pentru dânşii” fără să-i mai pomenească, va fi aruncat afară, ca şi cum ar fi dat sarcina pe Dumnezeu s-o facă.

Să vă spun o întâmplare. Era un preot care nu pomenea pomelnicele şi le punea în Sfântul Altar într-un sac, cu gândul că odată o se le pomenească. A venit moartea şi a rămas sacul cu pomelnicele nepomenite. Noul preot care a venit, a căutat să scape de sacul acela cu pomelnice însă, aude un glas: „nu sunt pomenite” şi le lasă. După un oarecare timp a încercat din nou să facă acelaşi lucru şi tot aşa aude. Atunci, îşi pune în gând să pomenească el pomelnicele din sac. Când a fost la ultimul pomelnic i se arată îngerul păzitor al acelui preot în chipul preotului, zicându-i „Îţi mulţumesc că le-ai pomenit, că din cauza aceasta nu am aflat odihnă de la Creatorul”. Fiecare preot este dator să ducă rugăciunile credincioşilor lui Dumnezeu.

Credincioşii care duc pomelnice iar preotul nu le pomeneşte, sunt pomeniţi de înger înaintea lui Dumnezeu şi li se vor împlini rugăciunile, pentru că Dumnezeu se uită la credinţa lor, dar preotul va fi judecat.

360.- Părinte, cum trebuie să scriem un pomelnic, ce trebuie să cuprindă el pentru a fi corect?

-Când scrii un pomelnic nu te treci pe tine primul, ci, primul este duhovnicul la care te spovedeşti şi care, are grijă de sufletul tău şi care, va răspunde pentru tine la Judecata Înfricoşată; al doilea şi al treilea nume, sunt părinţii, apoi naşii de botez şi de cununie şi după aceea urmezi tu şi familia ta. Este valabil şi când scrii pomelnic pentru cei morţi.

361.- Părinte, eu sunt hirotonit de curând în preot şi am o parohie undeva la ţară, acolo am găsit obiceiul ca atunci când ieşi cu Sfintele Daruri să pomeneşti anumite pomelnice şi nu sunt puţine, stau câte o jumătate de oră cu Sfintele Daruri în mână, iar pălimarul îmi ţine pomelnicele pentru a le pomeni şi un alt obicei, de a citi tot ce scrie pe pomelnic nu numai numele. De multe ori mă jenez să rostesc ce scriu unii credincioşi, ce să fac?

-Pentru că eşti nou acolo, ai datoria de a îndrepta ceea ce ţi se pare că nu este bine, să îndrepţi anumite obiceiuri, cu toate că oamenii te vor întreba şi unii se vor supăra. Ieşi la predică şi le spui cu mult curaj şi convingător ce ţi se pare că nu este corect şi de ce nu este corect. Să ştii că lumea va înţelege dacă le explici şi mai târziu vor înţelege şi cei mai tari la cerbice care se vor arăta potrivnici. În felul acesta, ţi-ai făcut datoria şi ţi-ai îndeplinit misiunea, nu stai degeaba în mijlocul credincioşilor şi-i laşi să-i conducă obiceiurile.

Pomenirea la Sfintele Daruri a pomelnicelor, nu este corect. Nu este momentul potrivit şi nici situaţia nu-ţi permite având Sfintele Daruri în mână, să pomeneşti un braţ de

54

pomelnice. În afară de cererile pe care preotul le rosteşte când iese cu Sfintele Daruri şi care sunt scrise în Liturghier, te sfătuiesc să nu zici nimic în plus. Trebuie să-i lămureşti pe oameni că, în cadrul Sfintei Liturghii sunt momente speciale unde pot fi pomeniţi. Ai datoria să îndrepţi.

De asemenea, trebuie să lămureşti pe credincioşi că nu este bine ca cererile lor să fie rostite cu voce tare şi să le asculte cei ce vin la biserică, pentru că pot râde unii de alţii, pot să se judece unii, se pot certa unii cu alţii şi se pot duşmăni o viaţă unii cu alţii pentru că s-au auzit pomeniţi ca duşmani la Sfânta Biserică. Nu-i corect să se audă în biserică: „Ioana se roagă pentru îndepărtarea vrăjmaşei Maria” sau „Gheorghe se roagă pentru ca Vasile să-i întoarcă găinile pe care i le-a furat” sau „Ileana se roagă pentru întoarcerea soţului ei Ilie de la desfrânata Rodica” s.a.m.d. Am mai auzit în unele părţi pomenindu-se la morţi aşa: „Încă ne rugăm pentru sufletul adormitului robului lui Dumnezeu Ioan, ce i se face pomenire de 40 de zile”, pomenindu-i sorocul de: un an, de doi ani sau de şapte ani. Nu este corect. La fel nu este corect ca la numele mortului să-i pui şi funcţia pe care a avut-o cât a trăit, de exemplu: „Încă ne rugăm pentru sufletul adormitului robului lui Dumnezeu Inginerul Constantin…”. La citirea pomelnicelor, la slujbe, se pomenesc numai numele şi atât, nimic mai mult, pentru că ştie Dumnezeu pe fiecare şi cererea şi trebuinţa lui. Îndreaptă obiceiul !

362.- Părinte, la Taina Sfântului Maslu putem pomeni morţii?

-Nu se pomenesc morţii la Sfântul Maslu. Nu se pomenesc morţii la nici una din cele şapte Sfinte Taine. Sfintele Taine nu sunt pentru morţi ci numai pentru cei vii, spre deosebire de Sfânta Liturghie care se poate face atât pentru cei vii cât şi pentru cei morţi, Sfintele Taine sunt numai pentru vii. Prin Sfintele Taine se primeşte lucrarea Sfântului Duh şi nu o pot primi decât numai cei vii, pe când prin Sfânta Liturghie se primeşte lucrarea Jertfei de Răscumpărare a Mântuitorului nostru Iisus Hristos, jertfă, care răscumpără atât pe cei vii cât şi pe cei morţi.

Scrie un comentariu

Publicat de Ortodoxie & Neamul Romanesc pe 14/04/2013 în 500 raspunsuri duhovnicesti ale parintelui Ilarion Argatu

14Apr

Oastea Domnului

335.- Părinte, este bună Oastea Domnului? De unde a apărut această organizaţie în

55

sânul Bisericii noastre?

-De la Mitropolitul Nicolae Balan al Ardealului. După război, moralul credincioşilor era foarte scăzut, mai ales în Ardeal, unde sunt secte şi formaţiuni religioase de tot felul. Pentru a trezi sentimentul religios şi de a-l face să fie mai puternic, Mitropolitul Nicolae Balan a iniţiat o mişcare în sânul Bisericii, numită Oastea Domnului. Prin aceasta, urmărea să-i adune pe credincioşi la rugăciune, la cântări religioase, în fiecare duminică după-amiază în Sfintele Biserici şi să-i încurajeze la o viaţă şi trăire moral-religioasă mai puternică. Această mişcare urmărea şi contracararea prozelitismului sectar, care după război luase amploare. Cei ce au fost pe front în Germania, au venit de acolo unii dintre ei, alteraţi de neoprotestanţi. Până la război, nu s-a pomenit în România de sectari. Toţi erau ortodocşi. Astfel, de organizarea şi animarea credincioşilor în acţiuni de Oastea Domnului, se ocupa un preot pe nume Iosif Trifa. De la un moment dat, activitatea mişcării, a început să se denatureze şi să devieze de la linia pur ortodoxă. Adunările, începeau să semene tot mai mult cu adunările sectarilor, unde laicul să treacă înaintea sacerdotului. Cântarea tradiţională şi bisericească să semene cu cea laică, textele cântărilor să fie înlocuite cu textele unor poezii religioase compuse de laici şi unele să fie împrumutate de la sectari. Cuvântul de învăţătură să fie rostit şi de laici şi treptat, preotul trecuse pe ultimul loc, s.a.m.d. Văzând aceasta, Mitropolitul şi-a dat seama că, Oastea Domnului se transformase în ceva periculos. Atunci l-a chemat pe Preotul Iosif Trifa şi i-a pus în vedere să revină la linia şi trăirea ortodoxiei şi să înceteze de a mai anima gruparea Oastea Domnului. Preotul Iosif Trifa, în loc să dea ascultarea ierarhului său, orbit de succesul pe care-l avea în rândul adepţilor, a căzut sub neascultare şi se spune că a fost caterisit şi chiar blestemat de Mitropolit. Acest duh al încăpăţânării, al neascultării de Biserică şi preot, separarea şi ieşirea de sub tradiţia Bisericii îi conduc şi astăzi. S-au aşezat mirenii în locul preotului, oaia în locul păstorului. Îi stăpâneşte duhul mândriei considerându-se a fi mai evlavioşi şi mai râvnitori în păstrarea credinţei şi fac ca şi sectarii, în adunări, cumătrii şi nunţi, se urcă mireanul la amvon şi încep să înveţe de acolo cuvântul lui Dumnezeu. Canonul 64 al Sinodului VI Ecumenic, spune aşa: „Nu se cuvine laicului să ţină cuvântări, sau să înveţe în public, însuşindu-şi prin aceasta dregătorie de învăţător, de ce te faci pe tine păstor oaie fiind; de ce te faci cap, picior fiind; de ce îndrăzneşti să conduci oaste, fiind pus între soldaţi? Şi de se va dovedi a călca cineva acest canon să se afurisească 40 de zile”. Sfântul Apostol Petru, zice: „…nici o proorocie a Scripturii nu se tâlcuieşte după socotinţa fiecăruia” (II Petru, 1, 20). Mântuitorul a trimis numai pe Sfinţii Apostoli la propovăduire, zicându-le: „mergând învăţaţi toate neamurile..” nu şi pe mireni. Pe preoţi îi ajută harul preoţiei lucrător şi sfinţitor, la propovăduirea cuvântului şi a învăţăturilor de credinţă, fiind luminaţi de acesta în cunoaşterea tainelor lui Dumnezeu, pe când pe mirean îl poate încurca vrăjmaşul cu neştiinţa şi nepriceperea.

Organe

336.- Părinte, este voie să se doneze organe?

-Nu, trebuie să le ai pe toate la judecată.

56

Odihna şi osteneala părintelui

337.- Minutele de odihnă ale părintelui, erau 10.

-Mă lăsaţi 10 minute şi mă sculaţi ! Aşa spunea de fiecare dată când se culca ziua. Rudele sau cei care erau în preajma dânsului, abia aşteptau să-l lase mai mult pentru că-l ştiau foarte obosit şi se gândeau că, dacă se odihneşte mai mult se va reface mai bine. Cine rămânea să supravegheze ca să nu intre cineva brusc şi să deranjeze, se gândea să-l lase mai mult dar, spre surprinderea lor, când se făceau 10 minute, părintele se ridica şi spunea:

-Gata! M-am odihnit! Se insista să mai stea, minţindu-l că nu este lume, să stea liniştit. Uneori, reuşeau să-l convingă, dar, de cele mai multe ori îşi dădea seama şi-i dojenea glumind:

-Nu mă lăsaţi să dorm mai mult că destul am să mă odihnesc dincolo! Mă aşteaptă oamenii, au necazuri şi-au lăsat casele, şi-au lăsat copiii, că mulţi vin de departe. Dacă mă lăsaţi mai mult, nu mă mai pot trezi, sunt somnoros. Să vă spun o întâmplare: Eram în biserică aici la Cernica şi era lume foarte multă, ca de obicei. Fiecare vroia să vorbească cu mine cât mai repede. O doamnă care venise pentru prima oară, văzând câtă lume este a început să plângă şi s-a dus lângă Sfântul Calinic, la raclă, să-i spună lui s-o ajute, să poată vorbi cu mine. Eu am auzit-o plângând şi m-am dus să văd de ce plânge.

-Părinte, m-am învoit de la servici numai pentru 2 ore şi vreau să vorbesc cu dumneavoastră, dar, e lume multă şi nu pot să mai stau mult.

-Spune matale ce necaz ai şi apoi mergi la servici.

Altădată tot aşa, am auzit suspinând lângă raclă, o doamnă care-şi lăsase copii închişi în casă şi se grăbea să vorbească, erau mici şi trebuia să se întoarcă repede. Deci, oricât de mult ar vrea să fie înţelegători şi să aştepte, nu pot mai mult timp.

Ouăle roşii

338.- Părinte, în ce zi din săptămâna Patimilor se fac ouăle roşii?

-Ouăle roşii se fac numai în Vinerea Mare, pentru că atunci a curs sângele Mântuitorului pe Cruce. Nu se roşesc joi, pentru că încă nu a fost răstignit şi nici Sâmbătă pentru că în această zi era în mormânt. Această zi este ca o sărbătoare, cu post negru, cu lucrul uşor. (Vezi la ”necurat-necurăţie”)

Păcatul

339.- Părinte, e adevărat că păcatele noastre vă apasă pe dumneavoastră?

-Nici vorbă, eu doar le duc mai departe, sunt mijlocitor între om şi Dumnezeu.

57

340.- Părinte, am făcut ceva rău, n-am ştiut că e păcat, ce fac?

-Uite ce e, când omul greşeşte din neştiinţă, îl iartă Dumnezeu, când omul păcătuieşte cu ştiinţă îl pedepseşte Dumnezeu. Matale n-ai ştiut, te iartă, dar pe viitor fii atentă să nu mai greşeşti, că ai aflat acum.

341.-Ascultaţi!

-Înainte ca omul să săvârşească păcatul, vine ispita. Ce este ispita? Este sfatul şi îndemnul diavolului de a săvârşi păcatul. Atunci se duce o luptă în mintea şi voinţa omului. Îngerul păzitor nu vrea să te lase să cazi în ispita diavolului şi apoi în păcat. Atunci se apropie şi el, te sfătuieşte şi te îndeamnă să nu asculţi de sfatul celui rău şi să respingi păcatul. Această luptă dintre bine şi rău o simte omul înainte de a face vreun păcat. Important este ca omul să nu se grăbească de a împlini gândul cel rău şi să asculte de sfatul cel bun. Pentru a te determina să-l asculţi, diavolul îţi prezintă dimensiunea păcatului mică şi îţi argumentează că şi alţii îl săvârşesc şi chiar marea majoritate a omenirii; că Dumnezeu nu ia în considerare toate păcatele pe care le face omul şi mai ales pe cele mai mici; că Dumnezeu este bun şi milostiv, nu vrea moartea păcătosului, ş.a.m.d. După ce ai făcut păcatul, te lasă la mustrarea conştiinţei şi dacă poate să te ducă şi la disperare. Aşa a păţit Iuda. El fiind stăpânit de un alt păcat cel al lăcomiei, diavolul îl îndeamnă să-l vândă pe Hristos şi-i argumentează că nu va face prea mult rău prin aceasta, pentru că evreii o să-l mustre şi o să-l cuminţească. Nu s-a gândit niciodată Iuda că, s-ar putea ca fapta lui să aibă un asemenea deznodământ, de a-L da la osândă de moarte pe Învăţătorul său. După ce a fost judecat, bătut şi răstignit Hristos, Iuda parcă s-ar fi trezit dintr-un vis. Diavolul l-a părăsit. Argumentele pe care i le prezenta diavolul au dispărut. Acum vedea cu ochii şi analiza cu judecata adevărata dimensiune a faptei sale. Conştiinţa i s-a deşteptat şi a început să-l mustre foarte aspru, încât, s-a dus înapoi la iudeii cărora îL vânduse pe Hristos, ca să le întoarcă banii, spunând: „luaţi înapoi banii că am vândut sânge nevinovat!”. Iudeii l-au părăsit şi ei, spunându-i: „ce ne priveşte pe noi, tu vei da seama”, refuzând să mai primească înapoi arginţii. Iuda aflându-se într-o astfel de situaţie, i s-a părut că este fără de ieşire. Atunci s-a apropiat din nou diavolul de el şi-i spune:”Dacă l-ai vândut pe Însuşi Dumnezeu şi l-ai dat la osândă de moarte, degeaba mai trăieşti, viaţa ta nu mai are nici un rost, nu vei fi iertat de Dumnezeu. Mai bine ar fi pentru tine să te spânzuri”. Diavolul fiind isteţ şi viclean, a ştiut să aleagă momentul în care să-l ducă pe Iuda la disperare, deznădejde şi la sinucidere, pentru a-l câştiga definitiv. De aceea, Mântuitorul înainte de Patima Sa îl numeşte „fiul pierzării”. Aşa se întâmplă cu fiecare dintre noi, atunci când avem o ispită şi săvârşim păcatul.

342.- Părinte, sunt păcate pe care să nu le ierte Dumnezeu?

-Toate! Pe toate nu le iartă Dumnezeu, fie mari fie mici, dacă nu le mărturisim şi nu ne căim. Pe toate le iartă Dumnezeu, dacă ne pare rău şi ne întoarcem de la ele cu căinţă în suflet. Şi Iuda găsea iertare la Mântuitorul pentru fapta sa, dacă, se întorcea cu părere de rău şi cerea iertare de la Dumnezeu. Numai un necredincios, ca Iuda, poate să spună că degeaba se mai căieşte că, Dumnezeu nu-l iartă. Este adevărat că păcatele se pot şterge prin spovedanie şi căinţă sinceră, dar urma păcatului rămâne, aşa cum rămâne urma

58

creionului pe hârtie după ce a fost ştearsă. Însă şi această urmă va dispărea la judecata sufletului, când, Dumnezeu va porunci îngerului să îmbrace sufletul nostru cu o îmbrăcăminte nouă. Important este să fim conştienţi de starea păcatului în care ne aflăm, hotărâţi să fim de a ne întoarce de la păcat şi de a-l lepăda, şi de a ne spăla sufletul de păcat prin baia lacrimilor părerii de rău, pentru că săvârşirea păcatului ne-a despărţit de Dumnezeu.

343.- Omul trebuie să vadă păcatul ca pe un noroi ce-l poate murdări şi ca pe un zid ce-l desparte de Dumnezeu, pe care cu greu, îl poate dărâma. Înainte de a accepta ispita şi a săvârşi păcatul, omul trebuie să se vadă îmbrăcat în hainele curate şi strălucitoare ale botezului şi pe „cineva” care, tendenţios l-ar îndemna zicându-i: „Vezi noroiul de acolo? Mergi de te tăvăleşte în el, şi vei găsi dulceaţă, chiar dacă la prima vedere pare să te murdărească !”

344.- Pentru fiecare păcat făcut de om, locuieşte pe el un diavol. Tartarul iadului a dat ca misiune diavolilor să stăpânească fiecare câte un păcat cu care să ispitească şi să amăgească lumea. La sfârşitul zilei, vin diavolii şi se laudă în fata tartarului pe câţi i-a câştigat în ziua aceea cu păcatul pe care-l are în stăpânire. Cei ce au câştigat suflete, au mare laudă în fata iadului, iar cei ce nu au reuşit sunt pedepsiţi.

345.- Seara când te culci şi adormi, dacă în ziua aceea ai făcut păcate grele şi mai multe decât faptele bune, diavolul este primul care se duce la Dumnezeu şi te pârăşte, lăudându-se cu păcatele tale, că a lui voie ai împlinit, de el ai ascultat, pe el îl slujeşti şi al lui eşti. Îngerul păzitor pe care n-ai vrut să-l asculţi şi nu ai luat în seamă sfatul lui, vine în urmă plângând. Plânge atât pentru tine cât şi pentru el. Plânge pentru tine, pentru că prin păcatele pe care le-ai făcut te pierde şi plânge pentru el, pentru că nu a reuşit din cauza necredinţei şi încăpăţânării tale să te păzească să nu cazi şi pentru că nu a putut să-şi îndeplinească misiunea primită, de a te păzi.

Atunci când ai făcut faptele bune şi te-ai ferit de păcate, va merge înainte îngerul tău păzitor la Dumnezeu lăudându-se cu tine că ai împlinit pe pământ voia şi dreptatea Lui. Te laudă şi Dumnezeu în faţa sfinţilor, şi toate cetele cereşti se bucură şi dau slavă pentru această veste mare că, Împărăţia lui Dumnezeu în acea zi, a mai câştigat un suflet, după cum spune la Scriptură: „Bucurie se face îngerilor lui Dumnezeu pentru un păcătos care se pocăieşte” (Luca 15,10). După cum ştim că, Dumnezeu se lăuda cu Iov în ceruri ca fiind om drept, fără prihană şi temător de Dumnezeu (Iov 1,8).

Papa – unirea cu catolicii

346.-Părintele a fost la Roma, să vorbească cu Papa despre unire dar, nu l-a găsit. I-a lăsat vorbă că doreşte să stea de vorbă şi a plecat. După un timp a venit în ţară un autocar cu italieni, trimişi de Papa, ca să stea de vorbă pe tema unirii. Ei au venit şi au transmis mesajul Papei: „ doresc unirea dar să veniti voi la noi”. Părintele Ilarion le-a explicat care sunt greşelile lor, că ei sunt de vină pentru că s-au rupt de noi, au luat-o pe un drum greşit. Turiştii italieni au înţeles tot ce a spus părintele Ilarion şi când dânsul i-a întrebat dacă vor să se unească cu noi, ei au răspuns afirmativ şi au cântat „Tatăl Nostru”

59

împreună cu Părintele Ilarion. Părintele i-a stropit cu aghiazmă, i-a binecuvântat şi le-a spus:

-Transmiteţi Papei din partea mea că unirea trebuie făcută şi că cine a greşit drumul, acela trebuie să se întoarcă, noi toţi trebuie să fim ca la început. După ce au plecat italienii, părintele a oftat şi ne-a spus:

-Unirea se va face când nu va mai fi acest Papă pentru că e foarte mândru şi nu cedează.

În ultimele zile ale vieţii sale, părintele era în spital şi un binevoitor i-a adus în rezervă un televizor ca să vadă tot ce făcea şi spunea Papa. Lacrimile îi curgeau pe obraz şi picurau din barbă. Aşa a fost părintele în ziua când Papa Ioan al II lea era în vizită la noi.

Scrie un comentariu

Publicat de Ortodoxie & Neamul Romanesc pe 14/04/2013 în 500 raspunsuri duhovnicesti ale parintelui Ilarion Argatu

14Apr

Necurat-necurăţia

325.- Părinte, dacă eşti necurată, poţi lua lumina la Înviere?

- Nu! Nu poţi! Stai acasă.

326.- Dacă eşti necurată şi vin Paştele, poţi vopsi ouăle roşii ?

-Nu! Femeia când este necurată nu poate să facă ouă roşii ci o ajută cineva din familie, rudă sau o prietenă.

327.- Părinte, unele persoane au nişte pete roşii-vişinii pe faţă şi pe corp, de la ce sunt ?

-Petele acelea sunt la persoanele concepute în zilele oprite, la vreme de necurăţie, în cele 8 zile, când femeia nu are voie să aibă relaţii cu soţul. Dacă nu se respectă această rânduială, sângele care nu se elimină din organismul ei se aşează pe copilul care s-a conceput atunci. Aceste pete sunt mai mari sau mai mici, în funcţie de ziua în care s-a produs unirea celor doi. Dacă sunt la sfârşitul perioadei sunt mai mici, dacă sunt la început sunt mai mari şi urâte. Aceste pete nu ies cu nimic.

60

328.- Părinte, ai voie să aprinzi candela când nu eşti curată?

-Nu, de drept nu e voie. Candela reprezintă îngerul păzitor al casei. De fiecare dată când pui ulei faci 3 metanii şi-ţi pui dorinţa care o ai de rezolvat: căsătorie, sănătate, spor, examene, proces în care doreşti să reuşeşti. Dacă ai candela aprinsă şi mori fără lumânare se socoteşte că ai avut lumină.

329.- Părinte, eu sunt gravidă în luna a 3-a şi tot mai pierd câte puţin sânge în fiecare lună, să mă socotesc necurată şi să ţin ca zilele de necurăţie ?

-Da, oricât de puţin sânge ar pierde o femeie gravidă sau când e mai înaintată în vârstă şi nu mai are lunar vremea ei ca femeie, tot 8 zile de necurăţie ţine.

330.-A venit la părintele o persoană necăsătorită, nu avea mamă, nu avea pe nimeni.

-Părinte, ştiu că nu e voie să faci ouă roşii dacă nu eşti curată şi acum vin Paştele, ce fac ?

-Îţi face altcineva ouă roşii.

-Cine, părinte, că n-am pe nimeni ?

-Matale! şi o arată pe o bolnavă care era de faţă. Bolnava a început să ţipe. Era bolnava care ţipa la auzul, văzul şi atingerea lucrurilor sfinte. Am mai amintit de ea.

-De ce ţip, părinte ? Îl întreabă bolnava pe părintele.

-Păi, matale eşti curată ? Bolnava a început să ţipe şi mai tare, de i se înfundaseră urechile, ca un şuierat îndelung. Ne uitam unii la alţii şi nu ne dumiream ce se întâmplă. Bolnava care era gravidă cam în luna a 4-a, mai pierdea lunar câte puţin sânge şi nu mai socotea că ar fi ciclu, pentru că era gravidă. Părintele ne spusese că oricât de puţin am pierde şi oricât de în vârstă ar fi femeia, tot 8 zile trebuie să ţină.

331.- Părinte, dacă cele 8 zile de necurăţie ţin mai mult, ce fac?

-Dacă perioada de necurăţie e mai mare de 8 zile, se socoteşte boală şi trebuie să mergeţi la doctor, că la carte scrie: “ştiinţa doctorului să nu o nesocotiţi”.

332.- Părinte, dacă am intrat necurată în biserică sau am stat în pridvorul bisericii necurată spunând că acolo nu este păcat, am greşit mult?

-Vai de cel ce întinează Locaşul Cel Sfânt a lui Dumnezeu! Sfânta Scriptură în nenumărate locuri, atrage atenţia celor întinaţi, să nu se atingă de nimic sfânt şi de ceea ce este închinat lui Dumnezeu.

Cel întinat nu trebuie să se atingă de ceilalţi semeni din jurul lui, pentru a nu-i întina.

61

Femeii celei necurate, i se porunceşte să stea acasă şi să se roage.

Femeia necurată, să nu se atingă de nimic sfânt: nici de icoane, nici de aghiazmă, nici de preot, nici de biserică. Nu are voie să calce pământul din curtea bisericii, pentru că şi acesta este sfinţit de arhiereu înainte de a se zidi biserica. Nu are voie să intre în pridvorul bisericii, pentru că şi acesta a fost sfinţit de arhiereu odată cu biserica sau mai târziu şi face corp comun cu ea.

333.- Părinte, dascălul de la biserică de la noi şi chiar părintele, ne-au spus că nu este păcat de a intra necurată în pridvorul bisericii, că pridvorul nu face parte din biserică.

-Cei ce sfătuiesc că, în pridvorul bisericii este voie să stea femeia necurată, aducând argument că în pridvorul bisericii stau catehumenii, greşesc amarnic. Nu se compară starea de catehumen cu starea de necurăţie trupească a femeii şi nici starea de necurăţie a femeii cu starea de după necurăţie, când femeia poate intra în pridvorul bisericii pentru a lua molifta.

Sunt unii dintre mireni şi dintre preoţi care, sfătuiesc foarte greşit pe femei, să intre în biserică, dar să aibă grijă să nu murdărească biserica. Este foarte greşit, pentru că însăşi natura sau starea de necurăţie a femeii întinează biserica. Aceştia confundă murdărirea bisericii cu întinarea ei. Or mai fi biserici murdare din lipsa de râvnă a celor ce sunt puşi să le îngrijească dar, sunt sfinte.

Întinarea nu are sens de murdărire ci sensul de necurăţie. Şi diavolii cu chip de lumină şi îmbrăcaţi în alb, numiţi şi teologii iadului, apar curaţi şi strălucitori, dar sunt spurcaţi şi necuraţi prin natura lor.

Cartea porunceşte ca atunci când va intra în Sfânta Biserică ceva necurat: animale, femeie necurată sau eretic, să se sfinţească din nou acea biserică.

334.- Părinte, femeia care a făcut avort are voie să intre în biserică?

-Nu are voie. Femeia care a făcut avort, este necurată timp de 40 de zile. Dacă lehuza care a purtat sarcina şi a născut, iar naşterea este o împlinire de poruncă şi o binecuvântare a lui Dumnezeu, rămâne necurată timp de 40 de zile, atunci, femeia care a ucis pruncul în pântece şi în loc să-l nască, a scos pruncul bucăţi din ea, cât de necurată s-a făcut şi cât de vătămat şi bolnav este trupul ei?!

După 40 de zile, făcând post o săptămână, vine la preot pentru a i se citi molifta. După moliftă se spovedeşte şi îndeplineşte canonul dat de Sfinţii Părinţi. Pe tot timpul opririi de la Sfânta Împărtăşanie să facă următoarele:

-Nu va lipsi de la nici o Sfântă Liturghie din duminici şi sărbători, cu excepţia perioadei de necurăţie;

-Va posti toate posturile de peste an;

62

-În loc de Sfânta Împărtăşanie, preotul îi va da Aghiazmă Mare, care are rolul de a spăla întinăciunea păcatului, pe când Sfânta Împărtăşanie arde sufletul celui nevrednic. Preotul nu va da imediat Sfânta Împărtăşanie pentru a feri pe credincios de furia diavolilor.

Scrie un comentariu

Publicat de Ortodoxie & Neamul Romanesc pe 14/04/2013 în 500 raspunsuri duhovnicesti ale parintelui Ilarion Argatu

14Apr

Naşii

316.- Părinte, e adevărat că naşii noştri de botez ne influenţează viaţa?

-Nu ne influenţează, moştenim din ce au ei mai bun sau rău, de aceea se aleg cu grijă naşii. Pe copiii mei i-au botezat naşi diferiţi (aşa se şi face, să-ţi măreşti neamul). Deşi sunt preoţi şi preotese, fiecare are câte ceva din ce avea naşul; unul se pricepea la avocatură (botezat de avocat), unul la sculptură (botezat de un arhitect), una din fete preoteasă, foarte harnică îi merg mâinile încontinuu, aşa era naşa ei, frântă de oboseală, picotea de somn dar mâinile tot îi mergeau la curăţat de cartofi şi ce mai fac gospodinele, cealaltă fată de preoteasă, iubea foarte mult florile şi grădina, era bună gospodină dar cel mai bine se simţea în grădină cu florile, cu pomii, acolo era lumea ei.

317.- Părinte, pe cine trebuie să punem naşi la botez şi cât de important este acest lucru?

-Cu multă chibzuinţă trebuie aleşinaşii de botez. Din cauza naşilor la botez mulţi copii pătimesc, suferă şi unii nu se pot mântui. Naşii la botez sunt martori înaintea lui Dumnezeu pentru prunc. Naşii cu sufletul lor se pun garanţi pentru sufletul copilului. Dacă sufletul naşului este un suflet rău şi necredincios, lucrează mai mult faptele necredinţei, este plin de patimi şi păcate: ucigaş, bătăuş, beţiv, curvar, certăreţ, necredincios, lacom, răpitor, s.a.m.d., nu este cea mai bună garanţie pentru copil. Sufletul lui este alterat. De aceea, pentru că naşul s-a pus garant cu sufletul lui împătimit pentru sufletul copilului, diavolii care-l stăpânesc pe naş cu patimile, vor trece şi la copil, chinuindu-l cu aceleaşi patimi ca şi pe naş. Părinţii să bage de seamă când aleg naşul pentru copilul lor, să aleagă o persoană integră, cu un caracter moral bun, credincios şi iubitor de cele sfinte.

318.- Părinte, este bun obiceiul ca la botezul unui băiat să fie naşă o fată şi la botezul unei fete să fie naş un băiat?

63

-Naşul copilului trebuie să fie de acelaşi sex cu copilul, aşa cum spun canoanele bisericeşti, pentru a nu se face concubinaj prin taina Sfântului Botez. Este greşit obiceiul ca, pe un băiat să-l boteze o femeie şi pe o fetiţă s-o boteze un bărbat. Trebuie să se acorde atenţie acestui lucru pentru că este de mare importanţă. Diavolul, dă în gând omului să facă rânduieli după capul lui socotind că părerea lui nu are ce strica. Aceste rânduieli nevinovate devin foarte vinovate, pentru că prin ele îşi permit diavolii să ispitească, să se apropie, şi să strice buna rânduială care-l poate păzi pe om.

319.- Părinte, este bine ca, la botez să fie naşi copii ?

-Nu este bine. Să nu fie puşi să boteze copiii sub 16 ani. În primul rând copiii sub 16 ani ei înşişi sunt la şcoala părinţilor, a naşilor şi duhovnicilor de a învăţa din tainele credinţei ortodoxe în care au fost botezaţi şi au nevoie să fie învăţaţi, nu-i poţi pune pe ei să crească duhovniceşte şi să înveţe copilul.

320.- Părinte, unii naşi după ce botează copilul, uită de el, nu-şi mai aduc aminte de el, nu au grija lui. Ce datorii are naşul faţă de fin înaintea lui Dumnezeu?

-Naşul care nu are grijă de fin şi care nu se ocupă de creşterea duhovnicească a acestuia i se ia demnitatea de „părinte duhovnicesc” şi va fi judecat ca un părinte ce nu şi-a făcut datoria faţă de copiii săi. Degeaba a botezat că nu va avea plată ci osândă.

Naşul, care lasă pe finul lui să se rătăcească trecând la alte credinţe şi mărturisind o credinţă străină lepădând botezul ortodox în care a fost botezat, pierde plata. Va fi judecat ca un părinte netrebnic. Îşi va pierde şi el sufletul ca şi finul, pentru că a garantat cu sufletul lui pentru sufletul finului.

321.- Părinte, este un obicei ca finii de botez să ducă colaci naşului. Dacă finul nu duce colacii naşului, naşul se supără foarte tare. E bun obiceiul acesta?

-Naşul, care pretinde sau permite finului să-i aducă colacii pentru că a botezat, cu ocazia căsătoriei finului sau cu alte ocazii, pierde plata, deoarece întoarcerea colacilor la naşi înseamnă întoarcerea pomenii naşului că a botezat, Dumnezeu nu mai răsplăteşte jertfa lui, deoarece i-a plătit-o finul întorcându-i colacii. Finul poate aduce cât de mulţi colaci pentru naşul lui numai după moartea naşului. Numai după ce naşul şi-a luat plata de la Dumnezeu pentru încreştinarea finului, şi nimeni nu-i mai poate răpi plata. Atunci este dator finul să se roage pentru sufletul naşului.

322.- În unele părţi din Bucovina, este obiceiul ca la botez şi la nuntă, să se pună foarte mulţi naşi. Este bun acest obicei?

-La botez sau cununie nu trebuie să fie mai mult decât un singur naş şi nu este bine să fie mai mulţi. Cel ce va zice că nu strică şi nu are ce strica să fie mai mulţi naşi, vorbeşte din neştiinţă şi necunoaştere şi după părerea capului său. Aşa cum trupeşte nu poţi avea decât un singur părinte, tată şi mamă, tot aşa şi spiritual nu poţi avea mai mulţi părinţi care să te nască în acelaşi timp duhovniceşte, prin taina Sfântului Botez. Devin rude spirituale naşul

64

cu finul de gradul I, ca între tată şi fiu. La fel devin rude spirituale: finul şi copiii naşului, considerându-se fraţi spirituali, între copiii finului şi copiii naşului, ş.a.m.d. În acelaşi timp se stabileşte relaţie de rudenie spirituală între naşii care participă la botez, ca fiind împreună părinţi spirituali şi între copiii acestora, s.a.m.d. Finul nu se mai poate căsători luând fată din sat pentru că prin botez este rudă cu mai mult de o jumătate din sat.

323.- Părinte, este bine să boteze sau să cunune ca naşi, finii în familia naşilor lor?

-Nu este bine ca finii să boteze şi să cunune în familia naşilor, ca nu cumva din fiu spiritual, finul, să devină părinte spiritual naşului şi pentru descendenţii naşului. În al doilea rând, s-ar întoarce pomana pe care a făcut-o naşul botezându-l pe fin.

Naşterea de prunci

324.- Să vă povestesc un caz de naştere şi de vindecare şi cum ne-am împrietenit, eu, cu un doctor şi cu soţul unei doamne.

-A venit la mine o doamnă care avea deja 2 fete şi căreia doctorul îi spusese că nu mai are voie să aibă copii. Ea suferea de o boală genitală şi după părerea doctorului era în pericol, dacă mai năştea. Avea să nască copii cu malformaţii. Soţul ei, om cu studii superioare, a dus-o la mai mulţi doctori şi toţi i-au spus la fel. Deci, nu voia să mai audă de naşteri. Soţia era între ciocan şi nicovală. Doamne ce mă fac!?

Ea mai fusese la mine şi îşi rezolvase alte probleme din familie. Ştia că avortul era păcat mare şi a venit să-mi ceară părerea. Am sfătuit-o cum m-a luminat Dumnezeu în momentul acela. I-am spus să lase copilul, să ardă candela pentru sănătate, să facă 13 metanii zilnic la Maica Domnului şi să citească Acatistul Acoperemântul Maicii Domnului până la naşterea copilului. I-am spus că atunci când o să nască va fi complet sănătoasă şi va avea copil sănătos. I-am spus aceasta pentru că o ştiam credincioasă, ştiam că puterea lui Dumnezeu e mare şi că cel mai mare doctor este El. Dumnezeu ne spune că „ştiinţa doctorilor să nu o nesocotiţi”, dar când doctorul nu mai poate face nimic, intervine Dumnezeu cu puterea Lui pentru întărirea noastră în credinţă. În familia lor, soţul era foarte pornit împotriva preoţilor, a bisericii şi a mea în special. În casa aceea, trebuia să se vadă lucrarea lui Dumnezeu pentru cei doi soţi, unul să se întoarcă la credinţă şi altul să se întărească şi mai mult în credinţă. A început scandalul în casa lor pentru că soţia s-a încăpăţânat să lase copilul. Într-o zi, soţul a găsit-o pe soţie făcând metanii, s-a mâniat şi a spurcat pe toţi „popii” şi mai ales pe mine. El mă ştia pe mine dar, nu mă putea suferi. Când a văzut-o la metanii şi-a dat seama că eu am învăţat-o şi a început a râde de ea, de soţia lui:

-Nu vezi că eşti nebună, cu ce te poate ajuta o candelă şi nişte metanii, te-ai sonat, eşti inconştientă, vrei să mori, meregem imediat la doctor. Trecuseră vreo trei luni până acum. Soţia nu s-a împotrivit, pentru că, mai fusese la doctori de mai multe ori, iar acum deja se simţea mai bine. Doamna a stat mai mult înăuntru şi soţul care o aştepta afară a dat buzna în sala de consultaţie.

65

-Cum e doctore, crapă ori nu crapă? Doctorul i-a spus contrar aşteptărilor sale:

-Sarcina decurge normal, iar soţia dumneavoastră e mai sănătoasă. Soţul nu i-a povestit nimic doctorului despre soţia lui, cum a văzut-o el acasă dar, i-a promis doctorului că o mai aduce la control. Era acelaşi medic care-i spusese mai înainte că nu mai are ce să-i facă femeii. În luna a 9-a, femeia a fost consultată de doctor care a constatat că este sănătoasă şi ea şi copilul şi că naşterea va decurge normal. Soţul se bucura în sufletul lui, dar, mândria lui personală nu-l lăsa să recunoască în faţă adevărul.

Au început durerile de naştere şi femeia era singură acasă. A dat telefon la salvare, dar până a venit salvarea a născut singură acasă. După ce a dat telefon la salvare, a auzit un fâlfâit ca de aripi de porumbel şi pe uşa ei care o vedea în faţă, a apărut chipul Maicii Domnului, cât era uşa de mare. Spunea că, nu ştia ce să spună sau ce să facă. S-a sprijinit de un scaun şi privea la Maica Domnului care era atât de blândă. A născut cu ochii la ea şi după aceea a vrut să o sărute dar, pe măsură ce se apropia de ea, Maica Domnului se ridica tot mai mult şi a dispărut auzindu-se acelaşi fâlfâit ca la început când a apărut. Când a venit soţul de la servici, a găsit doi acasă. Născuse un băieţel sănătos şi frumos. Au venit la Mănăstirea Cernica să boteze copilul şi am cunoscut pe soţul doamnei şi pe doctorul lor. Ei m-au felicitat, ne-am strâns mâna şi ne-am împrietenit

Scrie un comentariu

Publicat de Ortodoxie & Neamul Romanesc pe 14/04/2013 în 500 raspunsuri duhovnicesti ale parintelui Ilarion Argatu

14Apr

Mândria

300.- Părinte, e păcat să fii mândru? Eu mă enervez când cineva mă jigneşte nu pot să sufăr!

-E bine ca omul să rămână în stare normală orice i s-ar spune: de te laudă cineva, nu crezi, că vine mândria; de te jigneşte cineva nu iei în seamă şi nu răspunzi, că vine mânia.

Mită

301.- Părinte, este păcat să iei mită (şpagă) pentru a rezolva o problemă?

-Cei ce iau bani pentru a face vreo dreptate se numesc mitarnici, nedrepţi şi răpitori.

66

Dumnezeu ne-a aşezat în acel loc nu pentru că am fi meritat, putea fi altul în locul nostru şi mai bun decât noi, ci vrea ca lucrul nostru să-l facem ca pentru Dumnezeu, corect, cinstit şi fără de câştig urât. Vai de omul nedrept ! Vai de cel ce asupreşte şi îngreunează pe aproapele ! Vai de cel ce a înlocuit dragostea faţă de aproapele cu dragostea pentru banii aproapelui! Vai de cel ce împarte nedreptatea ! Vai de cel ce pune biruri pe umerii fratelui său şi sarcini cu greu de dus! Toate prin foc vor trece şi se vor învedera la judecată. Pentru cei ce au fost puşi să împartă dreptatea pe pământ le va fi foarte grea urcarea la Cer, pentru că au pus greutăţi mari pe umerii celor ce trebuia să le facă dreptate. Li se va cere multă şi însutită plată pentru aceste păcate ale lor în drumul sufletului către Cer. Vor batjocori diavolii sufletul lor fără milă şi cu groază. De departe îl vor întâmpina râzând şi bucurându-se: ”iată omul nostru, suflet nedrept şi îmbogăţit de noi cu darurile noastre, acesta trebuie să ne dea mult aur, pentru că a răpit pe nedrept de la mulţi”.

Moartea – înmormântarea

302.- Părinte, cei care au murit la revoluţie sunt martiri ?

-Da, i-au scăldat în propriul sânge şi le-au acoperit mulţime de păcate.

303.- Ce aţi făcut părinte, de ce sunteţi supărat?

-Am fost chemat de o doamnă, că i-a murit băiatul, şi am făcut rugăciunile care se fac la mort. Dar nu pot să uit capul mortului, era negru si m-a impresionat….!

-De ce era negru, are vreo importanţă?

-Da, acest bărbat a avut o misiune de îndeplinit şi a refuzat s-o facă. Din cauza asta a fost omorât (în timpul lui Ceauşescu). Trebuia să facă un rău cuiva şi s-a împotrivit.

304.- Părinte, am dezgropat un mort şi deşi trecuseră 7 ani, era neputred, de ce ?

-Să ştiţi dumneavoastră că toţi cei care sunt blestemaţi nu putrezesc, cei care au fumat când îi dezgropi pe tot corpul lor e un fum ca funinginea de pe coşul de la sobă, iar în mormântul în care a fost pus un vrăjitor găseşti cenuşă. Diavolul îi ajută în viaţă să facă rele (cu vrăjile lor) dar când mor, chiar el le arde trupul ca să nu mai apară la judecata de apoi. Unii morţi, au numai mâna sau piciorul neputrezit. Aceia sunt copiii care-şi lovesc părinţii cu mâna sau cu piciorul, aceste părţi ale corpului rămân neputrezite, ca semn pentru greşeală.

305.- Părinte, este bine să dezgropăm mortul după 7 ani de la înmormântare şi de unde vine obiceiul acesta?

-Nu este bine. Odată pecetluită groapa nu se mai umblala ea până la a Doua Venire a Mântuitorului nostru Iisus Hristos, nu ai voie să strici pecetluirea. După ce este băgat mortul în groapă i se pecetluieşte groapa de către preot prin cuvintele: „Se pecetluieşte

67

groapa adormitului robului lui Dumnezeu (N) până la a Doua Venire a Mântutitorului nostru Iisus Hristos” făcând cruce peste groapă cu hârleţul. Obiceiul este preluat de la dezgroparea călugărilor după 7 ani pentru a fi spălate oasemintele în vin şi a fi depuse într-o gropniţă de sub biserica din cimitir. La Mănăstirea Neamţ se practică, deoarece cimitirul este foarte neîncăpător şi pentru a face loc la alţii, se eliberează locul în felul acesta. Mănăstirea Neamţ a preluat de la Sfântul Munte Athos prin fostul streţ Paisie Velcicovschi care a fost trăitor în Muntele Athos. Obiceiul este numai pentru călugări şi nu pentru mireni. Curiozitatea de a vedea pe tata şi pe mama după 7 ani îi detrmină pe credincioşii să facă presiuni asupra preoţilor să accepte dezgroparea mortului, dar nu este bine.

Când eram la Boroaia am găsit acest obicei şi nu am putut să-i conving pe credincioşi să renunţe la el, decât pe câţiva. Unii s-au supărat aşa de tare că mă criticau prin sat, alţii ameninţau că nu mai vin la biserică, alţii că trec pe stilul vechi, şi când am văzut această mare tulburare, am lăsat să se facă aceasta îndreptare cu cei ce înţeleg şi nu se supără. Am mai luat şi o altă măsură. La îngroparea mortului întrebam familia: „Vreţi să-l dezgropaţi la 7 ani sau îi pecetluiesc groapa şi atunci n-o să mai puteţi umbla”. Fiecare familie cum alegea. Mă gândeam, dacă nu fac pecetluirea la dezgropare nu se strică nimic.

-Părinte, la mine în parohie am situaţii de genul acesta, toată lumea vrea dezgroparea mortului.

-Atunci, nu le mai faci pecetluirea gropii şi le-o spui ca să audă toată lumea la ce renunţă ei.

-Mai este un obicei, ca în loc de evanghelia de la slujba înmormântării să se citească Evanghelia cu Învierea lui Lazăr.

-Nu este bine să schimbi evanghelia. Evanghelia cu Învierea lui Lazăr se citeşte o singură dată în an, la Sfânta Liturghie din Sâmbăta lui Lazăr.

306.- Părinte, pentru un mort nespovedit, neîmpărtăşit şi fără lumânare, ce se poate face?

-Se dă liturghie cu parastas ( aşa se numeşte, zilnic se face o colivă pentru mort) la 3 sau 7 mănăstiri, 1 lumânare din ceară curată (1kg. ceară înaltă de 90 cm., cu care iese preotul la Înviere).

307.-Când priveghezi mortul, până la înmormântare citeşti Psaltirea neîncetat, ca să alunge duhurile necurate. Psaltirea, o citesc pe rând cei care au venit la priveghere: rude, vecinii, prietenii.

Mortul, nu se sărută, nici de cei apropiaţi. Se sărută icoana, sau crucea care se pune pe pieptul mortului.

Mortul, nu va fi înmormântat cu icoana sau cu crucea. Acestea se iau. În pământ, intră

68

doar trupul, care se întoarce în ţărâna din care a fost luat.

308.- Fratele meu a murit fără lumânare, fără să se spovedească şi să se împărtăşească. Vreau să aflu unde este sufletul lui. Dacă este în rai, sau să mă îngrijesc de el !

-Dai Liturghie cu Parastas, pentru un an în 3 biserici de Mănăstire, unde se face zilnic Sfânta Liturghie. Apoi, după un an, faci post negru Vinerea, până la ora 24, faci 40 mătănii, Acatistul Mântuitorului, rugăciuni de cerere: „Doamne, descoperă-mi unde se află fratele meu (N) care a murit”. Dacă nu îţi descoperă prima oară, continui cu Vinerea următoare, şi faci aşa până îţi descoperă. Dacă îl visezi în loc cu lumină şi verdeaţă, este în Rai. Dacă îl visezi bolnav, sau în loc cu noroi, sau ape tulburi, sau în loc pustiu şi întunecos, este în iad. Dacă îl visezi, gol, dezbrăcat, este în iad.

309.-Părinte, este voie să arzi pe morţi în crematorii în loc să-i îngropi în pământ?

-Acest păcat nu-l poate face decât un necredincios sau un om fără de Dumnezeu. Este păcat împotriva firii, a naturii omeneşti, a actului de Creaţie şi a Creatorului.

În primul rând se calcă o rânduială dată de Dumnezeu omului Adam după căderea în păcat: „căci pământ eşti şi în pământ te vei întoarce” (Fac.3,19). Dumnezeu a rânduit ca trupul omului „să se întoarcă în pământul din care a fost luat”, adică să fie îngropat în pământ şi nu aruncat în foc.

În al doilea rând, te faci vrăjmaş chipului lui Dumnezeu din om prin incinerare. Nu ai voie să arzi cu foc şi să distrugi chipul şi asemănarea lui Dumnezeu din nici un trup. Acest lucru numai diavolii îl fac cu trupurile vrăjitoarelor şi a descântătoarelor după moarte, aduc foc din iad şi ard în mormânt trupurile vrăjitoarelor, pentru a arde chipul şi asemănarea lui Dumnezeu şi a lua chipul diavolului.

Nu este acelaşi lucru ca atunci când, în mod accidental cineva fără să vrea cade şi arde în foc. La Înviere, Dumnezeu va porunci focului să-i dea înapoi pe cei ce i-a mistuit, aşa cum va cere şi apei şi fiarelor şi pământului.

310.- Părinte, ce se întâmplă dacă nu am avut grijă de morţii noştri, să le facem pomeniri şi praznice?

-Prin această atitudine şi neglijentă, ai lipsit şi păgubit de bucuria iertării şi a mântuirii pe cei ce ţi-au fost dragi. Cei morţi nu-şi pot schimba starea în care se află, numai cei vii o pot face prin: rugăciuni, pomeniri şi milostenii.

Nu socoti că păgubeşti din cauza cheltuielilor pe care trebuie să le faci, pentru că nu vei pierde nimic din ceea ce cheltuieşti şi din ceea ce dai de pomană pentru sufletul morţilor, pentru că tot ceea ce dai îţi aparţine şi sunt ale tale. La Dumnezeu nu este împuţinare, fă cu toată dragostea şi inima, ca şi cum ai face pentru binele sufletului tău şi pentru tine, fără să-ţi pară rău de ceva.

69

Mut, muţenie

311.- Părinte, copilul meu are 6 ani şi nu vorbeşte.

-Când gravida tăinuieşte sarcina (nu spune că este gravidă când este întrebată) copilul acela se naşte mut şi trebuie rugăciune, Sfântul Maslu şi spovedanie.

Scrie un comentariu

Publicat de Ortodoxie & Neamul Romanesc pe 14/04/2013 în 500 raspunsuri duhovnicesti ale parintelui Ilarion Argatu

14Apr

Lehuza

270.- Părinte, ce se face cu aghiazma de 8 zile a lehuzei ?

-Acea aghiazmă este numai pentru mamă, din care ia în fiecare dimineaţă, se spală pe mâini când face de mâncare şi pe piept când alăptează, stropeşte pruncul şi prin casă.

Botezaţi copiii cat mai repede, nu-i lăsaţi să crească mari şi când i-a băgat preotul în cristelniţă să-l prindă de barbă. În cazuri excepţionale, de boală sau altceva suspect, botezul se face imediat după naştere.

Botezul este garanţia vieţii, de trăieşte copilul şi e sănătos şi în putere, iar de moare e mântuit, nu a murit nebotezat.

Botezul se face numai cu apă rece pentru sănătatea copilului.

Se pune un singur nume copilului şi acela să fie de sfânt ca să-l ajute, să-i fie ocrotitor în viaţă.

271.- Părinte , cum se face molifta de 8 zile?

-Vine preotul acasă, lehuza nu se atinge de el decât după dezlegare. Tot atunci se face şi o aghiazmă numai pentru ea şi copil, lehuza nu trebuie să fie nemâncată. Lehuza stă în genunchi cu copilul în braţe, se închină şi ea şi copilul şi se face dezlegarea. După dezlegare se face sfinţirea apei, după care se stropeşte lehuza şi copilul (îi dă preotul pe mâini cu aghiazmă şi lehuza îşi dă pe faţă şi pe piept). Din aghiazmă se bea dimineaţa, se

70

dă pe mâini când găteşti şi pe sâni înainte să alăptezi. La sfinţirea apei e nevoie de 3 lumânări aprinse.

272.- Părinte, cât timp ţine lehuzia, când poate să intre lehuza în Biserică şi când e bine să vină lehuza la Biserică pentru moliftă şi pentru a închina pruncul?

-Lehuza (femeia care a născut), timp de 40 de zile din ziua când a născut se consideră necurată şi ca atare nu are voie să intre în Biserică şi să umble printre lume. La molifta de curăţire nu poate veni înainte de a împlini cele 40 de zile. Nu i se poate face molifta de către preot nici măcar cu o zi înainte de a se împlini cele 40 de zile. Am auzit că unii preoţi citesc o rugăciune (nu cunosc să existe o astfel de rugăciune) după care îi dă voie lehuzei de a intra în Sfânta Biserică înainte de împlinirea celor 40 de zile. Este foarte greşit şi în acelaşi timp un mare păcat, se necinsteşte şi se întinează Locaşul cel Sfânt a lui Dumnezeu (Biserica) pentru care va răspunde atât preotul cât şi lehuza care a cerut aşa ceva. Biserica trebuie renovată şi chemat episcopul locului s-o resfinţească, aşa spun canoanele.

Închinarea pruncului se face tot la 40 de zile de la naştere odată cu molifta mamei. Nu se poate închina pruncul nebotezat. Trebuie să fie foarte atent preotul şi să întrebe pe mamă dacă a botezat pruncul şi numai după ce s-a asigurat că pruncul a fost botezat poate ca preotul să-l închine.

273-. Părinte, când o femeie este lehuză, aţi spus că nu e voie să iasă din casă timp de 40 de zile, poate altcineva din casă să stropească la uşă, afară din casă?

-Da, soţul sau copii.

Liturghia

274.- Părinte, în timpul Sfintei Liturghii, oamenii vin cu tot felul de probleme, ce să fac ?

-Sfânta Liturghie nu se întrerupe pentru nimic. Cei care au nevoie să se îngrijească din vreme sau să aştepte după slujbă.

275.- Părinte, am fost la o Biserică şi preotul de acolo a început parastasul înainte să dea binecuvântarea de sfârşit a Sfintei Liturghii.

-Parastasul se face după ce se face sfârşitul Sfintei Liturghii.

276.- Părinte, dacă mai lipsesc duminica din când în când de la Sfânta Biserică este păcat mare?

-Da, credinciosul nu are voie să lipsească de la Sfânta Liturghie pentru că se păgubeşte de Răscumpărarea pe care ne-a pregătit-o Mântuitorul prin jertfa Sa. Cei care lipsesc de la Sfânta Biserică în zi de duminică şi sărbători, necinstesc „Ziua Domnului” călcând porunca a 4-a, care spune: „Adu-ţi aminte de ziua Domnului şi o cinsteşte pe ea”. Cum

71

cinsteşte un bun creştin ziua Domnului? Dormind? Uitându-se la televizor? Făcând cumpărături? Bătând bulevardul şi colindând magazinele? Mergând la pescuit şi la vânătoare? Certându-se în casă cu nevasta şi cu vecinii? Aşa se cinsteşte ziua Domnului? Un adevărat creştin, se pregăteşte sufleteşte şi trupeşte pentru a merge la Sfânta Biserică, de a participa la cea mai înălţătoare rugăciune „Sfânta Liturghie”, dând slavă lui Dumnezeu şi după aceea se odihneşte.

Cei care lipsesc de la Sfânta Liturghie în duminici şi sărbători se păgubesc de Jertfa de Răscumpărare a Mântuitorului Iisus Hristos. Pentru ei degeaba s-a răstignit Hristos şi s-a adus Jertfă, pentru că lipsind n-au parte de Jertfa de Răscumpărare. Sfânta Liturghie este repetarea în chip nesângeros a Jertfei de Răscumpărare a Mântuitorului la care ne cheamă în fiecare duminică prin glasul clopotelor.

Cei ce lipsesc de la Biserică duminica se păgubesc de Cina Împărăţiei Cerurilor la care este chemat şi de Cina Cea de Taină. În mijlocul Sfintei Liturghii auzim rostindu-se de preot cuvintele Mântuitorului: „Luaţi mâncaţi acesta este Trupul Meu, carele se frânge pentru iertarea păcatelor…, Luaţi şi beţi dintru acesta toţi, acesta este Sângele Meu al legii celei noi, care pentru voi şi pentru mulţi se varsă spre iertarea păcatelor”.

Apoi, se mai păgubesc de Harul lui Dumnezeu care se coboară peste Sfintele Daruri şi peste credincioşi în timpul invocării Sfântului Duh de către preot. Cei care au fost prezenţi la Sfânta Liturghie, timp de 7 zile sunt purtători de har. Purtând Harul Duhului Sfânt, sunt mai întăriţi: în rugăciune, în săvârşirea faptelor bune, în împlinirea poruncilor lui Dumnezeu, în lupta cu ispitele şi cu necazurile, iar sufletul lor se hrăneşte şi se încălzeşte cu dulceaţa Duhului Sfânt. De aceea cei ce merg la biserică simt nevoia să mai meargă şi să nu lipsească. Ce spune canonul? „Afurisit să fie acela care lipseşte trei duminici la rând de la Sf. Liturghie, ca cel ce se păgubeşte de jertfa lui Hristos!”

277.- Părinte, eu nu stau până ce se termină Sfânta Liturghie, după ieşirea cu Sfintele Daruri plec acasă, este păcat?

-Cum să nu! Degeaba ai fost la Sfânta Biserică dacă nu ai stat să iei şi Sfânta Anaforă din mâna preotului. Nu ţi se socoteşte că ai fost. Matale ai plecat, dar îngerul a rămas, nu s-a dus cu matale acasă. El nu pleacă din Biserică până ce nu se termină Sfânta Liturghie. Anafora pe care trebuia s-o iei matale o va lua îngerul şi o va duce la Creatorul s-o arate că ai refuzat Jertfa Sa. La judecata sufletului matale vei avea adunată o grămadă mare de anaforă, poate cât un munte. Toţi cei care pleacă din Biserică după ieşirea cu Sfintele Daruri, sau după „Tatăl Nostru” se păgubesc. Aceştia, nu ştiu că nu au voie să iasă din Biserică după ce a început Sfânta Liturghie până ce nu se termină?

278.-Părinte, se poate săvârşi Sfânta Liturghie şi după masă, aşa cum fac catolicii?

-Nu se poate. Corect este de a se săvârşi Sfânta Liturghie dimineaţa, când omul este odihnit, nemâncat şi când, curat şi pregătit, începe o nouă zi. După rânduiala Sfintei noastre Biserici nu este corect de a se săvârşi Sfânta Liturghie după masă sau seara. În Biserica Ortodoxă nu se poate săvârşi într-o zi, la acelaşi Altar, două liturghii de către

72

acelaşi preot, decât o singură Sfânta Liturghie.

După masă, sau seara, este aproape necuviincios de a săvârşi Sfânta Liturghie, pentru că nu poţi, chiar dacă ai vrea, să păstrezi ziua curată şi fără păcate, chiar dacă posteşti şi nu mănânci toată ziua nimic. În practica Sfinţii Apostoli, „frângerea pâinii”, cum mai era numită Sfânta Liturghie, se săvârşea dimineaţa.

279.- Părinte, s-ar putea ca şi în Biserica Ortodoxă să se facă slujba mai scurtă?

-Din cuprinsul Sfintei Liturghii nu se poate elimina nici un moment, pentru că toate au importanta lor şi se leagă unele de altele. Orice ai elimina din Sfânta Liturghie ar însemna să-L elimini pe Hristos, pentru că toate momentele liturghiei sunt legate de viata şi activitatea Mântuitorului. Biserica Catolică fiind scolastică şi mai formalistă cu administrarea celor sfinte, îşi îngăduie permisiunea de a săvârşi Sfânta Liturghie de 2, 3 ori pe zi de dimineaţă până seara şi au redus ritualul Sfintei Liturghii de la forma scrisă a Sfântului Ioan Gură de Aur, la timpul de o oră, eliminând momente importante.

Scrie un comentariu

Publicat de Ortodoxie & Neamul Romanesc pe 14/04/2013 în 500 raspunsuri duhovnicesti ale parintelui Ilarion Argatu

14Apr

Jertfa la Sfântul Altar

264.- Liturghia de mulţumire se lasă la Sfântul Altar:

-5 prescuri;

-3 lumânări aprinse;

-½ litru vin;

-pomelnic (Numele de botez; mulţumeşte Maicii Domnului şi Bunului Dumnezeu pentru tot ajutorul primit).

265.- Părinte, oricine poate aduce jertfă la Altar?

-Da, oricine, dar sunt şi opriri. Sunt opriţi: cei ce sunt certaţi unii cu alţii, cei care trăiesc

73

necununaţi (în concubinaj), cei care sunt nebotezaţi, cei necuraţi, cei lepădaţi de credinţă, evreii, păgânii, s.a.m.d. Preotul care primeşte jertfa la Sfântul Altar, trebuie să fie atent şi să nu primească. Răspunde. Poate să piardă plata ca preot de la Dumnezeu. Are mare luptă îngerul acelei Biserici cu diavolii care stăpânesc acele suflete.

266.- Părinte, se poate aduce ca jertfă orice are omul în cămara lui?

- Nu poate aduce jertfă la Sfântul Altar orice, decât ceea ce ne învaţă cărţile, adică: vin, făină sau pâine, untdelemn şi lumânări. Nu se pot introduce în Biserică: carne (nici în stare crudă şi nici preparată pentru consum), lapte, ţuică şi alte băuturi spirtoase. Credincioşii care aduc la Biserică, făină şi vin ca jertfă pentru Sfânta Liturghie, să fie foarte atenţi şi cu luare aminte, să nu aducă orice vin şi orice făină. Vinul să fie din struguri curaţi, fără să fie trataţi cu chimicale, cu zahăr şi cu apă. Vinul din comerţ nu este bun, fiind făcut din chimicale este păcat să-l folosim. Să aibă grijă cel ce aduce jertfa, pentru că Dumnezeu se uită la curăţia jertfei lor, aşa cum s-a uitat la jertfa cea curată a lui Abel pe care a primit-o şi nu se uită la necurăţia jertfei, aşa cum nu a vrut să privească la jertfa cea necurată a lui Cain, pe care a respins-o. Sfântul Duh se scârbeşte de vinul şi pâinea necurată. Dacă există în vin chimicale şi zahăr, te faci vinovat de Sângele Domnului pe care cu nesocotinţă îL otrăveşti iar la transformarea sfintelor sileşti şi ceea ce este străin în vin să se transforme.

267.- De ce zahărul ar fi păcat să existe în vin? Unii preoţi nu consideră că vinul îndulcit cu zahăr chiar în timpul facerii, ar fi păcat. Vinul pentru Sfânta Împărtăşanie trebuie să fie dulce şi nu acru!

- Vinul pentru Sfânta Împărtăşanie este mai bine să fie dulce decât acru, din mai multe motive: în primul rând vinul dulce este suportat mai uşor de preoţii care consumă Sfânta Împărtăşanie şi au probleme cu stomacul, este mai bine tolerat; în al doilea rând este agreat de copiii care se împărtăşesc şi primesc cu plăcere Sfânta Împărtăşanie.

Copiii au tendinţa să scuipe Sfânta Împărtăşanie dacă o simt acră. Vinul trebuie să fie dulce din dulceaţa pe care o au strugurii şi nu îndulcit cu zahăr. Sunt soiuri de struguri care au un grad mult ridicat de zahăr (dulceaţă), acei struguri sunt buni pentru vinul care se foloseşte la Sfânta Împărtăşanie. De ce nu este bun zahărul? Din cauză că este fabricat din alte legume sau plante decât strugurii, cum ar fi: sfecla de zahăr sau trestia de zahăr. Este şi mai mare păcatul, pentru că la fabricarea lui se folosesc două elemente pentru coagulare, cristalizare şi albire: praful de oase, cocsul şi piatra de var nestins. Toate aceste elemente din zahăr nu trebuie amestecate cu vinul curat din struguri.

Jocuri de noroc

268.- Părinte, e bine să joci la LOTO şi în general la jocuri de noroc?

- Nu este bine ! Pentru că din aceste jocuri, numai unul sau câţiva câştigă, iar ceilalţi care au dat bani şi au pierdut, înjură pe Dumnezeu, Crucea, pe sfinţi, pe mamă, pe cel care a câştigat, îl drăcui, îl blestemă şi de aici cei care câştigă păţesc accidente şi morţi

74

groaznice. Banii aceia nu sunt munciţi. Toţi care joacă, vor să câştige.

De obicei banii câştigaţi necinstit aduc necazuri ca şi banii câştigaţi în zile de duminică şi sărbători. Dacă te-a forţat de la serviciu să lucrezi în zile de duminică sau de sărbători, banii aceia nu trebuie să-i bagi în casă. Calculezi câţi bani vin pe zi şi înmulţeşti cu zilele de duminică şi sărbători muncite şi-i dai la săraci sau la o biserică.

269.- Părinte, este bine ca banii pe care-i câştigi la loz în plic, loto sau jocuri de noroc, să-i dai la Biserică şi mai ales acolo unde se zideşte o Biserică să o ajuţi?

-Nu este bine! Nu este jertfa cea curată şi plăcută lui Dumnezeu. Dumnezeu vrea ca ceea ce-i aducem să fie din muncă cinstită şi curată, pe când banii câştigaţi la loto şi jocuri de noroc nu sunt curaţi. Dacă preotul primeşte astfel de bani înseamnă că-i face şi celui rău parte la lucrarea închinată lui Dumnezeu. Pentru aceasta va avea mult de pătimit, în Biserică vor fi multe certuri şi neînţelegeri, multă tulburare, multe furtuni şi nelinişte, pentru că diavolul se crede şi el cu drept în acea Biserică.

Să vă dau un exemplu personal, ce mi s-a întâmplat mie. Când am început să zidesc Biserica de la Boroaia, se câştigau maşini la loz în plic. Ce mi-a trecut prin minte, să pun rugăciuni înaintea lui Dumnezeu ca să-mi dea un loz câştigător, să câştig o maşină. Pe atunci, cu banii de pe o maşină, ridicai toată biserica. Am zis că am să vând maşina şi cu banii de pe ea am să cumpăr toată cărămida şi toate materialele ce-mi trebuiau. După câteva zile de post şi rugăciuni mi se arată Maica Domnului, pe malul Mării Negre, şi-mi spune:

-Ai cerut de la Creatorul să-ţi ajute să câştigi o maşină?

-Da ! I-am răspuns eu. Vreau s-o vând şi cu banii de pe ea să zidesc Biserica.

-Uită-te în spate şi vezi maşina ta! Când mi-a spus aceste cuvinte, am văzut în ochii Maicii Domnului curgând lacrimi şi a dispărut. Când m-am uitat în spate, am văzut o Dacie de culoare roşie, nouă şi foarte frumoasă. Dar, pe botul ei erau doi drăcuşori, la volan era altul şi pe capota din spate alţi doi. Când m-am întors, aceştia au început să se legene pe maşină şi să se bucure, zicând:

-Uite-l! A lui e maşina dar stăpâni pe maşină suntem noi, noi o s-o conducem şi o să-l înecăm în marea asta! Atunci, eu le-am zis:

-Dacă-i vorba că voi sunteţi stăpâni pe ea şi voi o s-o conduceţi, mie nu-mi mai trebuie!

-Daaaa…!? Au exclamat ei parcă dezamăgiţi şi de ciudă au împins maşina în mare. Am văzut cum se afunda maşina în apa mării. Această arătare, a fost mesajul primit de la Dumnezeu că nu-i place astfel de jertfe pentru zidirea Bisericii Sale şi că nu este bine să pui la zidirea unei Biserici banii câştigaţi la loto sau la jocuri de noroc, bani necinstiţi şi nemunciţi, am lepădat gândul acesta ca pe o cârpă.

75

Scrie un comentariu

Publicat de Ortodoxie & Neamul Romanesc pe 14/04/2013 în 500 raspunsuri duhovnicesti ale parintelui Ilarion Argatu

14Apr

Împărtăşania

242.- Părinte, un preot din oraş, la împărtăşanie, are un borcan plin cu linguriţe şi împărtăşeşte pe fiecare cu altă linguriţă.

-Preotul acela nu are credinţă. Nu e bine ce face, aduce sminteală şi dă idei omului. Un adevărat creştin nici nu se gândeşte la aşa ceva. Dacă în Potir e Trupul şi Sângele Mântuitorului, de ce se teme el, unde e credinţa lui?

243.- Părinte, am văzut pe nora mea că săruta copilul pe fund, nu e păcat?

-Ba da, nu poţi cu gura cu care iei Sfânta Împărtăşanie să săruţi fundul copilului, pentru că oricât de mic ar fi, părţile ruşinoase tot părţi ruşinoase sunt. Părinţii care fac asta n-au mintea întreagă, vai de capul lor.

244.- Părinte, când te împărtăşeşti, câte zile de curăţenie trupească trebuie să ţii ?

-Pentru cei tineri 3 zile înainte şi 3 zile după împărtăşanie. Ziua de împărtăşanie nu se socoteşte. Pentru cei mai în vârstă 7 zile înainte şi 7 după, iar pentru bătrâni tot postul şi 7 după.

245.- Copilul mic până la 7 ani.

Copilul mic merge la împărtăşanie după credinţa mamei şi deşi e mic simte Taina Sfintei Împărtăşanii. Când se apropie de Sfântul Altar suspină uşor sau plânge uşor. Când se fac rugăciunile pentru Sfânta Împărtăşanie la fel, suspină sau oftează uşor, e emoţionant momentul, o impresionează şi pe mama. Mama are emoţii ca şi cum s-ar împărtăşi ea.

246.- Părinte, câte zile trebuie să ţii post, ca să te poţi împărtăşi?

-7 zile. Se socoteşte că, după 7 zile de post se elimină toate grăsimile din corp. Să ne asemănăm la trup cu Mântuitorul. El nu a mâncat decât peşte.

76

247.- Părinte, te poţi împărtăşi în fiecare duminică?

-Nu, e prea des şi devine obicei, nu este voie, cel mai des la 40 zile, aşa săptămânal trebuie să ţii post, împărtăşania nu se dă oricum.

248.- Părinte, uneori Postul Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel, ţine trei zile cum se procedează ca să te poţi împărtăşi ?

-Când postul ţine doar 3 zile, începi cu 4 zile mai înainte ca până în ziua aceea să fie 7 zile de post, să te poţi împărtăşi, de nu, iei doar aghiazmă.

249.- Părinte, cum trebuie să vină femeia la Sfânta Împărtăşanie? Este bine să vină rujată şi machiată şi cu capul descoperit?

-Femeia nu se poate ruga, nu se poate spovedi şi nu se poate împărtăşi având capul descoperit, după cum spune Sfântul Apostol Pavel: „Orice femeie care se roagă sau prooroceşte, cu capul neacoperit îşi necinsteşte capul, femeia este datoare să aibă semn de supunere asupra capului ei, pentru îngeri” (I.Cor.11,5,10). Femeia care vine la Sfânta Împărtăşanie cu ruj pe buze, trebuie mai întâi să-şi spele rujul de pe buze şi apoi să se împărtăşească. Pentru că, rujul de pe buze rămâne pe linguriţa cu care a fost împărtăşită, iar linguriţa fiind introdusă din nou în Sfântul Potir, rujul de pe ea se amestecă cu Sfânta Împărtăşanie. Dacă se întâmplă acest lucru, atunci, se fac vinovaţi de cele sfinte, atât femeia care s-a împărtăşit cât şi preotul care nu a păzit sfintele.

250.- Se poate împărtăşi omul de două ori într-o singură zi, aşa cum e la catolici?

-Nimeni nu se poate împărtăşi în aceeaşi zi de două ori, decât o singură dată şi la interval de cel puţin 40 de zile. Nu se poate împărtăşi nimeni după ce a mâncat.

251.- De ce se foloseşte la Sfânta Împărtăşanie prescura şi nu ostia ca la catolici?

-În Biserica Ortodoxă se foloseşte la Sfânta Împărtăşanie pâinea dospită sau „artos”. Cu pâinea dospită compară Mântuitorul Împărăţia lui Dumnezeu atunci când spune că: „Asemenea este Împărăţia cerurilor aluatului pe care, luându-l, o femeie l-a ascuns în trei măsuri de făină, până ce s-a dospit toată” (Mat.13,33), adică precum aluatul care dospeşte, creşte şi sporeşte, tot aşa creşte şi Împărăţia lui Dumnezeu prin propovăduirea Sfintei Evanghelii în lume. La Cina Cea de Taină Mântuitorul a luat pâinea şi o frânge, nu azima.

252.- Părinte, este corect să aruncăm pe apă curgătoare dacă se alterează Sfânta Împărtăşanie?

- Nu este corect a arunca în foc şi a arde, sau de a arunca pe o apă curgătoare sfintele! În foc nu le putem arunca, deoarece nu avem voie să ardem Trupul şi Sângele Mântuitorului. Pe apă curgătoare nici atât, pentru că apele în ziua de astăzi nu mai sunt curate, aşa cum erau mai demult, ci sunt poluate. În râuri se aruncă zilnic toate rezidurile

77

de pe la fabrici, toată murdăria oraşelor şi satelor, iar sfintele s-ar amesteca cu acestea. Singura posibilitate este de a le îngropa în curtea Bisericii, în cimitir, la piciorul Sfintei Mese sau într-un loc curat şi ferit.

253.- Cât de des se pot împărtăşi cei bolnavi şi pe patul de suferinţă?

- Cel ce este bolnav, se poate împărtăşi mai des, din 40 în 40 de zile.

254.- Este bine ca femeia însărcinată să se împărtăşească mai des pe perioada sarcinii sau numai când trebuie să meargă şi să nască?

- Femeia însărcinată se poate împărtăşi mai des , din 40 în 40 de zile, pentru întărire şi ajutor de la Dumnezeu pentru ea şi pentru pruncul pe care-l poartă.

255.- Femeia însărcinată şi care are canon să nu se împărtăşească, se poate împărtăşi înainte de a naşte?

- Da. Fără oprire trebuie împărtăşită. Femeia care are canon şi este oprită de a se împărtăşi timp mai îndelungat dar este însărcinată şi trebuie să nască, trebuie împărtăşită înainte de a merge să nască, întrerupându-se pentru acel timp oprirea (canonul) pe care o are. Trebuie împărtăşită, pentru că la naştere femeia îşi pune în pericol de moarte viaţa, iar cel ce este în pericol de moarte i se socoteşte împărtăşania ca în ultima clipă a vieţii sale de care nu trebuie să-l păgubim pe om, fie cât de păcătos. Canonul nu-i este dezlegat, după naştere rămâne în acelaşi canon. După naştere femeia intră înapoi în canonul pe care l-a avut şi pe care trebuie să-l împlinească, deci, îşi continuă canonul cu oprire de la Sfânta Împărtăşanie chiar dacă înainte de naştere a fost împărtăşită.

256.- Este bine să fie împărtăşiţi copiii mici? Unii preoţi se feresc de a împărtăşi copiii mici.

-Copiii după botez, pot fi împărtăşiţi cât mai des, se poate în fiecare duminică. Unii preoţi se feresc deoarece este cel mai dificil de a împărtăşii copii mici, care de frica medicamentelor resping Sfânta Împărtăşanie. Oricât de dificil ar fi, nu trebuie respinşi copiii de la Sfânta Împărtăşanie. Preotul să se înarmeze cu răbdare, cu atenţia mărită şi plin de dragoste pentru că Mântuitorul a spus: „Lăsaţi copiii să vină la Mine!”

257.- Este voie să săruţi icoanele în biserică după ce te-ai împărtăşit?

-După ce te-ai împărtăşit şi te duci acasă, care-i primul lucru pe care-l faci? Nu-i aşa că te aşezi la masă şi mănânci?

-Da.

-Când mănânci nu te foloseşti de furculiţă şi lingură, pe care le bagi în gură şi le atingi cu buzele?

78

-Da,

-Atunci, care sunt mai sfinte: icoanele din Biserică sau lingura şi furculiţa cu care mănânci?

-Icoanele din biserică.

-Deci icoana care este sfinţită şi stă numai în biserică n-o săruţi, de teamă să nu pângăreşti Sfânta Împărtăşanie, iar de lingura care atinge nu numai buzele ci şi limba nu ţi-e teamă că poate pângări Sfânta Împărtăşanie? Acesta este un obicei pornit din râvna şi evlavia poporului, nu vei găsi în cărţile sfinte scrisă această interdicţie de a nu săruta sfintele icoane după Sfânta Împărtăşanie. Dacă ar fi să rămână Sfânta Împărtăşanie pe lingura cu care mănânci, ai săvârşit deja păcatul, pentru că spălând lingura s-a dus Sfânta Împărtăşanie la canal şi a fost aruncată. Dacă ar rămâne Sfânta Împărtăşanie pe sfintele icoane, rămâne în biserică şi pe loc sfinţit şi nu e tot una cu lingura. Aceasta-i diferenţa.

Împrumutul

258.- Părintele Ilarion a primit o scrisoare pe care ne-a cerut s-o deschidem noi şi s-o citim cu voce tare. In scrisoare scria un domn de vreo 53 de ani, că a dat cu împrumut cuiva 30 milioane lei. Acela, căruia i-a împrumutat, i-a promis să-i dea dublu înapoi pentru că avea nevoie urgentă de bani. Acum, nu mai vroia să-i dea nici pe cei 30 milioane împrumutate. Îl întreabă pe părintele ce să facă? Părintele, la auzul acestora, ne zice:

-Acum mă întreabă ce să facă, când i-a dat, înainte de a-i da trebuia să mă întrebe, ce să facă, să-i facă milostenie că nici n-o să-i mai vadă. Nu ne-a mai spus nimic, dar rămânea pe gânduri şi zicea :

-Ce cap, om la 53 de ani să facă aşa ceva !!! De ce îşi amintesc unii de preot numai după ce dau de necaz? Ba se mai înfundă în necazuri de nu-i mai poţi scoate, ca să spună mai apoi că nu-i bun preotul, nu a ştiut ce să mă înveţe, să râdă diavolul.

259.-Numai într-un singur caz eşti îndreptăţit să nu dai cuiva împrumut: bani, haine, alimente, diferite lucruri din gospodărie, dacă ştii că persoana care-ţi cere în împrumut se ocupă de farmece, vrăji şi descântece. La aceste persoane să nu dai cu împrumut pentru că pot să-ţi aducă înapoi lucrul pe care i l-ai împrumutat cu vrăji şi aşa îţi bagă diavolul şi necazul în casă. La aceste persoane, dacă nu poţi refuza, dă-le de pomană fără pretenţia de a ţi le întoarce cândva înapoi şi de la ele niciodată să nu iei nimic. În rest, este păcat să nu împrumuţi pe cineva care are nevoie de ajutorul tău. Ce spune Mântuitorul în Sfânta sa Evanghelie: „Celui care cere de la tine, dă-i; şi cel ce vrea să se împrumute de la tine, nu-l îndepărta”(Mat.5,42)

Înfierea de copii

260.- Părinte, e bine să înfiezi un copil ?

79

-Da, e foarte bine. Cine înfiază un copil, in clipa aceea a devenit copilul lor, pentru aceasta li se iartă multe din păcatele care le-a făcut până atunci, dar se va sili diavolul să dea multă bătaie de cap părinţilor cu creşterea copilului până ajung unii de spun: ce mi-a trebuit copil, de ce mi-am luat belea pe cap, mai bine îmi vedeam de treabă, şi au pierdut toată plata. Deci, trebuie: răbdare, luptă şi credinţă când înfiezi un copil.

Îngerul păzitor

261.- Părintele ne povăţuieşte:

-Să ştiţi dumneavoastră că fiecare om are un înger, după faptele pe care le face omul, îngerul e tare sau mai slab. El însoţeşte omul peste tot. Atunci când omul nu merge la Sfânta Liturghie îngerul se duce şi omul rămâne singur acasă, doar cu vrăjmaşul, care-i dă putere să facă treabă cât mai multă, atunci are spor la treabă în zi de duminică şi de sărbătoare. În cursul săptămânii, când poţi face treabă câtă vrei n-ai chef, n-ai timp, ai piedici, dar de sărbători poţi să faci oricât de multă ar fi. Îngerul nostru păzitor merge în fiecare seară, când noi ne culcăm şi raportează lui Dumnezeu tot ce am făcut în ziua aceia, cu ruşine şi părere de rău: Doamne n-am reuşit să fac decât atât cu sufletul pe care mi l-ai dat să-i port de grija şi arată faptele cele bune pe care le-a făcut omul în ziua aceea (toate sunt scrise). Vine apoi şi diavolul şi spune batjocoritor: „Creatorule! ce făptură ticăloasă ai mai făcut şi Tu. Ia te uită ce-a făcut el azi !”, şi arată toate relele pe care le-a scris. Îngerul păzitor abia găseşte câteva fapte bune, dar diavolul are multe pentru că aşa e omul, pe cele rele le face mai repede decât pe cele bune. Atunci când se face acest raport despre sufletul respectiv, omul este într-un somn foarte profund, nu aude nimic, e timpul acela când adormi un sfert de oră, o jumătate de oră, cât lipseşte îngerul de lângă trup, apoi se întoarce şi-i veghează somnul.

262.- Să vă spun o întâmplare.

-A venit la mine o fată foarte supărată că o părăsise prietenul şi de supărare se rugase s-o părăsească îngerul ei păzitor, să plece de la ea că tot n-o ajută cu nimic. După aceea a avut necazuri şi mai multe. I-am spus: cum ai putut să faci aşa ceva, mergi matale acasă şi te roagă, citeşte „Acatistul Îngerului Păzitor” să vină îngerul înapoi, şi ai grijă ce faci că râde diavolul de matale. Aveţi grijă când vorbiţi, gândiţi-vă înainte, nu daţi drumul la gură la întâmplare.

Înjurăturile

263.- Părinte, ce se întâmplă cu cei ce înjură de lucruri sfinte şi de tot felul de prostii?

-Prin înjurături se duce numele lui Dumnezeu în deşert şi se calcă porunca a III-a din cele 10 porunci. La acest păcat îl îndeamnă diavolii pe om cu multă insistenţă şi îi strecoară în obişnuinţă, pentru ca Dumnezeu să fie hulit.

Prin acest păcat, omul devine mai rău decât diavolul. Diavolul nu înjură pe Dumnezeu, pe când omul o face. Diavolul aduce necazul prin care îl face pe om să înjure. În loc ca omul

80

să înjure pe cel care-i aduce necazul, adică pe diavol, îl înjură pe Dumnezeu.

Chinul celor care înjură Sfânta Cruce, este de a duce în spate Crucea grea a Mântuitorului şi să urce cu ea dealul Golgotei de atâtea ori de câte a înjurat. Pe toţi hulitorii, diavolul îi va chinui spânzurându-i de limbă, şi vor sta pe jumătate în foc. Acest păcat este frecvent şi intră în obişnuinţă. Atunci când omul este obişnuit cu păcatul, devine a doua natură a sa. Nu mai sesizează că este păcat, că este urât, nu se mai păzeşte de nimeni, înjură de faţă cu toată lumea şi chiar unii fac o grozăvie din aceasta.

Cel ce înjură pe Dumnezeu şi lucrurile sfinte, nu are iertare, potrivit cuvintelor Mântuitorului: „Orice păcat şi orice hulă se va ierta oamenilor, dar hula împotriva Duhului Sfânt nu se va ierta, nici în veacul acesta, nici în cel ce va să fie”(Mat.12,31-32).

Scrie un comentariu

Publicat de Ortodoxie & Neamul Romanesc pe 14/04/2013 în 500 raspunsuri duhovnicesti ale parintelui Ilarion Argatu

14Apr

Icoane

229.- Părinte, am văzut o icoană cu Cina cea de Taină şi m-a impresionat că unul dintre Apostoli ţine capul pe pieptul Mântuitorului, parcă se răsfăţa, fără griji, cine este acela ?

-Acela este Sfântul Apostol şi Evanghelist Ioan – Fiul Dragostei, pe acela l-a iubit Mântuitorul cel mai mult, şi toţi ceilalţi ştiau aceasta. Când voiau ucenicii să spună sau să-i ceară ceva Mântuitorului, îi spuneau lui Ioan şi apoi îi zicea: “Spune-i tu că pe tine te ascultă“, nu erau invidioşi pe el, ci se bucurau că există acesta.

Să vă povestesc o întâmplare din vremea aceea. Se spune că acest Apostol, după ce a murit şi s-a înălţat la ceruri Mântuitorul, nu a putut suporta despărţirea, a chemat pe toţi apostolii şi i-a rugat să sape o groapă sub formă de Cruce şi să-l îngroape pe el aşa de viu. Pentru că toţi îl iubeau şi ştiau durerea lui, despărţirea de Mântuitorul, nu au spus nimic, ci au săpat după cum i-a învăţat el. S-a aşezat în groapa aceea, au pus pământ pe picioarele lui, Sfântul Ioan i-a sărutat pe toţi ca la despărţire, apoi le-a spus să mai pună pământ până la brâu, i-a sărutat a doua oară pe toţi şi iar a pus pământ până la gât, i-a sărutat a treia oară pe toţi şi gata era acum acoperit de tot. Sfântul Apostol Toma, care a

81

lipsit, era plecat în India să propovăduiască Evanghelia, s-a întors în ţară şi s-a întâlnit cu toţi ceilalţi mai puţin cu Ioan. A întrebat unde este Ioan şi când a auzit ce i-au povestit ceilalţi apostoli, s-a mâniat şi a cerut să fie desfăcut mormântul că poate n-a murit, încă îi certa, spunându-le: “Cum aţi putut să faceţi aşa ceva, să îngropi un om de viu, desfaceţi-l repede, să-l găsim în viaţă”. Au desfăcut mormântul şi spre mirarea lor Ioan nu mai era, mormântul era gol, fusese răpit cu trupul la cer, pentru că dragostea lui n-a îndurat moartea. Acest Apostol este alături de Maica Domnului, de Sfântul Ilie şi Enoh cu trupul la cer. Sfântul Apostol Toma este apostolul care confirmă cele întâmplate în vremurile acelea. La Înviere, el iarăşi nu a fost de faţă şi se îndoia că Mântuitorul cu care vorbea este Acela căruia i-a spus: “dă-mi degetul tău şi mâna ta şi pune-o în coasta Mea“. Toma face ce a spus Mântuitorul şi ruşinat, spune: ”Domnul meu şi Dumnezeul meu“. Toată lumea a auzit. Aţi văzut că şi azi, când cineva nu crede, noi spunem “Toma necredinciosul!” Sunt oameni cărora, dacă le vorbeşti despre Dumnezeu, cred, nu comentează nimic, alţii vor să vadă cu ochii lor o minune să simtă ei ceva ca să creadă. Deci Sfântul Apostol Toma, ne convinge că Mântuitorul e Acela, că Ioan n-a murit şi nici furat n-a putut să fie, pentru că apostolii erau încă lângă mormânt, nu s-au îndepărtat şi că Maica Domnului e cu trupul la Cer.

El n-a fost la înmormântarea ei, a ajuns mai târziu şi a cerut să se deschidă mormântul să vadă dacă mai este acolo, pentru că el primise în văzduh omoforul ei şi o văzuse înălţându-se la cer. Au deschis mormântul, era gol. Toma le-a povestit celorlalţi cum a văzut-o el înălţându-se şi le-a arătat şi omoforul pe care-l primise în văzduh. Apostolii se deplasau pe nori, nu erau mijloace de transport, erau distanţe mari. Toma mărturiseşte că Maica Domnului s-a înălţat cu trupul la cer şi mărturia lui este adevărată.

230.- Cineva cu mai multe fotografii a venit să le sfinţească. Avea unele cu un Înger cu un beculeţ în frunte, 2 copilaşi care vroiau să treacă o apă. Doamna spunea că este icoană cu Îngerul păzitor dar Părintele nu a vrut s-o sfinţească :

-Acela nu e Îngerul păzitor îi lipseşte aureola, poţi s-o ţii matale în casă ca un tablou, nu ca icoană, eu nu pot s-o sfinţesc. Sfinţii şi Îngerii sunt reprezentaţi cu o aureolă în jurul capului, aşa îi recunoaştem că sunt Sfinţi.

231.- Părintele ne povesteşte:

-Când aveam vreo 9 anişori, eram în Biserică la Icoana Maicii Domnului cu Pruncul Iisus în braţe. Priveam cu atâta drag la bebeluşul Acela, mi se părea că e atât de frumos, mai frumos decât toţi copii. Deodată, am văzut cum mama Lui, Maica Domnului, mi-L dă mie să-L ţin în braţele mele. Am întins mâinile şi l-am luat în braţe. Mi se umplu pieptul de o putere mare, parcă mi se mărea. L-am dat înapoi mamei Lui, dar, ea mi L-a dat din nou să-L ţin. Mă simţeam aşa de bine, de puternic şi aş fi vrut să-L ţin tot timpul în braţele mele. Cât am stat eu acolo în faţa icoanei, n-am observat că lumea plecase,

82

rămăsesem singur în biserică. Paraclisierul a venit la mine să mă scoată afară pentru că vroia să facă curăţenie. Am ieşit afară dar, când s-a dus să ducă gunoiul, am intrat din nou în Biserică să văd dacă mi-L mai dă pe Bebeluşul Acela Frumos, şi din nou mi L-a dat. Paraclisierul vroia să închidă biserica şi m-a scos afară. Mult timp nu am putut să uit ce-am văzut şi am simţit eu atunci.

232.- Părinte, de ce într-o icoană cu Maica Domnului sunt 3 mâini?

-Aceea e mâna Sfântului Ioan Damaschin. Sfântul Ioan scria foarte frumos despre Maica Domnului, pentru asta diavolul îl ura, avea necaz pe scrisul lui şi i-a tăiat mâna. Atunci Maica Domnului pe care el o iubea atât de mult i-a pus mâna la loc şi l-a vindecat.

233.- Părinte, mai este o icoana cu sânge pe obrazul Maicii Domnului, de ce?

-Păgânii nu credeau în sfinţenia icoanelor, le socoteau ca pe nişte tablouri şi ca să-şi bată joc, au înfipt cuţitul în obrazul Maicii Domnului, iar din obrazul rănit a ţâşnit sânge, semn că e vie. S-au speriat păgânii şi mulţi s-au întors la credinţă.

Pe vremea când se dăduse dispoziţie să se scoată icoanele din şcoli, în Moldova s-a întâmplat o minune: O profesoară tânără care a vrut să demonstreze colegilor că icoanele n-au nici o putere, le-a arătat icoana cu chipul Maicii Domnului şi le-a spus: “

-O vedeţi ! Eu am s-o scuip si o să vedeţi că nu-mi face nimic. Aşa a şi făcut şi n-a păţit nimic. Apoi a zis:

-Am s-o înjur şi nu va zice nimic! Aşa a şi făcut. Apoi a zis:

-Am s-o iau acum de pe perete şi am s-o trântesc de podea şi o să vedeţi că nu se întâmplă nimic. Aşa a şi făcut. A luat-o de pe perete şi când s-o trântească icoana nu s-a mai desprins de mâna ei. S-a speriat profesoara, a început să ţipe, au aflat copiii şi s-au adunat şi ceilalţi profesori care n-au îndrăznit să dea icoanele jos din clasele lor, a venit salvarea şi când a socotit Dumnezeu că s-au lămurit oamenii în privinţa icoanelor s-a desprins icoana din mâna profesoarei. Această profesoară trăieşte şi azi când vă povestesc, dar a înnebunit.

234.- Ştiaţi că şi unii dintre turcii, care sunt păgâni şi nu cred în Dumnezeu şi sfinţii Lui, au icoana Sfântului Ierarh Nicolae şi i se închină lui? Să vă povestesc cum s-a întâmplat această minune:

-Când a căzut cetatea Constantinopolului, de au intrat turcii călare în Bisericile

83

ortodocşilor, în piaţă se afla un negustor de icoane. Vine la el un soldat turc şi-l întreabă:

-Ce vinzi acolo?

-Icoane, răspunde negustorul. Atunci turcul ia pe rând câte o icoană şi-l întreabă pe negustor ce reprezintă fiecare:

-Acesta cine-i?

-Acesta este Dumnezeu şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos. Turcul aruncă icoană şi spune:

-Allah e Dumnezeu nu Acesta! Pe Acesta nu-l cunosc. Apoi ia icoana Maicii Domnului şi-l întreabă:

-Aceasta cine-i?

-Este Maica lui Dumnezeu şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos. O aruncă turcul spunând că n-o cunoaşte. Apoi ia altă icoană şi-l întreabă pe negustor:

-Dar, acesta cine-i ?

-Acesta este Sfântul Ierarh Nicolae.

-Şi ce face el ? Îl întreabă mirat turcul.

-Ne păzeşte de hoţi.

-Păzeşte de hoţi?

-Da.

-Acesta da. Am nevoie de un paznic care să păzească casa de hoţi cât sunt eu plecat la oaste. Şi ce trebuie să-i dai ca să mă păzească?

-Să-l pui pe perete, să-i dai de mâncare, pui foc ca să se încălzească şi să aibă lumină, atunci nu se mai pot apropia hoţii de casa ta. După ce l-ai aşezat pe peretele dinspre Răsărit, că numai acolo îi place să stea, sub ea îi pui o candelă, îi arată negustorul şi o candelă, o umpli cu untdelemn, îi place untdelemnul curat şi cât de mult să fie, în care pui un fitil şi-i dai foc ca să se încălzească şi să aibă lumină, îi place să aibă tot timpul mâncare şi lumină şi aşa poţi fi liniştit că te păzeşte de hoţi.

-Da ?!!!…. întreabă mirat turcul. Atunci pe acesta îl iau la mine ca să-mi păzească casa. A luat turcul icoana Sfântului Ierarh Nicolae, candela cu ulei aprinsă de la negustor şi le-a dus acasă. A bătut un cui pe peretele de la Răsărit, a aşezat icoana, dedesubt i-a pus candela, zicând:

84

-Nicolae, te-am adus în casa mea ca să mă păzeşti de hoţi când sunt plecat la oaste. Ţi-am dat mâncare şi lumină. Dacă mă păzeşti de hoţi şi eu am să fiu atent cu tine, am să-ţi pun mâncare multă, am să cumpăr un vas mai mare, dar să văd că faci treabă şi nu laşi să intre hoţii în casa mea. După ce i-a dat de grijă Sfântului Ierarh Nicolae, turcul a plecat la oaste. Când s-a întors, a văzut că, acasă era aşa cum a lăsat, cu toate lucrurile la locul lor. Atunci îi mulţumeşte Sfântului Ierarh Nicolae, zicându-i:

-Îţi mulţumesc Nicolae că ai făcut treabă bună şi nu ai lăsat hoţii să-mi intre în casă.

A doua zi, face acelaşi lucru, îi dă de grijă Sfântului Ierarh Nicolae să păzească casa. Seara la întoarcere, mulţumeşte din nou sfântului că i-a păzit casa de hoţi. Însă, în a treia zi întârziind la oaste s-a întâmplat să-l caute vecinul. A intrat vecinul în casa turcului, s-a mirat că a găsit-o deschisă şi turcul nicăieri. A observat şi icoana pe perete, însă n-a ştiut ce este. Când s-a întors turcul de la oaste, găseşte casa în bună rânduială şi îi mulţumeşte Sfântului Ierarh Nicolae. Într-un târziu îl caută vecinul, zicându-i:

-Vecine, te-am căutat mai devreme şi nu erai venit, m-am mirat că ai lăsat casa deschisă, dacă intra un hoţ şi te fura de tot ce ai în casă?

-N-ai observat vecine că am un paznic în casă?

-N-am văzut pe nimeni, unde ai pus paznicul să păzească?

-Pe perete, pe Nicolae, el de trei zile îmi păzeşte casa, îi dau de mâncare şi lumină, iar el nu lasă hoţii să intre în casă.

-Tabloul acela de pe perete îţi păzeşte ţie casa?

-Ho,ho şi încă cum!

-Cred că te-ai îmbolnăvit vecine.

-Nu ştii tu ce paznic bun e Nicolae !

A plecat vecinul, gândind despre turc că de atâta oaste s-a sclintit la minte şi a luat-o razna. Atunci diavolul îi dă în gând vecinului să facă o glumă cu turcul. A patra zi, pe la amiază, vine în casa turcului, vede că uşa este deschisă şi a zis: „Cu adevărat vecinul ăsta a înnebunit. Ce-ar fi să-i iau nişte lucruri şi să-i golesc o jumătate de casă, să vadă că un tablou de pe perete nu poate să-i păzească lui casa”. Aşa a şi făcut. A strâns într-un cearceaf lucruri încât a golit o jumătate de casă şi aştepta să vadă reacţia turcului când se va întoarce. Seara când s-a întors turcul de la oaste a văzut că jumătate din casă a fost golită. Atunci s-a mâniat şi a început să-l certe pe Sfântul Nicolae.

După ce l-a certat bine şi s-a răcorit, l-a cuprins o mustrare de conştiinţă şi o milă faţă de Sfântul Nicolae, zicându-i:

85

-Nicolae, iartă-mă că am fost rău cu tine, te-am ţinut zi şi noapte, 4 zile încontinuu, ca să-mi păzeşti casa şi nu te-am lăsat să te odihneşti. Îi fi fost obosit şi te-a cuprins somnul, de au putut să intre hoţii în casa mea şi să mă fure. În noaptea asta păzesc eu ca să te poţi odihni, da mâine să nu laşi pe nimeni să-mi intre în casă. În a cincia zi, umple turcul din nou candela cu untdelemn, îi dă de grijă sfântului să păzească şi pleacă. Dimineaţă, după ce a plecat turcul la oaste, vecinul vine să vadă dacă turcul şi-a băgat minţile în cap şi dacă a mai lăsat uşa deschisă. Uşa era deschisă, icoana pe perete şi uleiul ardea în candelă. Satana îi dă în gând să ia şi ce a mai rămas din casă şi să-i lase turcului casa goală. A strâns totul într-un cearşaf în mijlocul casei. Înainte de a lua lucrurile să le ducă la el acasă, vrăjmaşul îi dă prin minte să fure şi icoana de pe perete cu tot cu candelă. Când s-a întins să apuce icoana, i-au înţepenit mâinile pe ea încât nu a mai putut să le desprindă toată ziua până ce a venit turcul seara de la oaste. Seara, când turcul intră în casă, vede în mijlocul casei adunate toate lucrurile, pe vecinul lui întins pe perete cu mâinile lipite de icoană gemând şi răcnind de durere:

-Vecine…., roagă pe Nicolae…., să-mi dea drumul că de dimineaţă mă ţine aşa, mă dor mâinile de parcă-mi sunt tăiate! Eu ţi-am luat lucrurile. Am vrut să fac o glumă, am crezut că ai înnebunit de ţi-ai pus paznic un tablou. Iartă-mă vecine, că bun paznic ţi-ai găsit! În acel moment i s-au desprins mâinile de pe icoană. Atunci turcul i-a mulţumit Sfântului Ierarh Nicolae:

-Îţi mulţumesc Nicolae, că ai prins hoţul şi l-ai pedepsit.

În ziua aceea şi vecinul a căutat la piaţă icoana Sfântului Ierarh Nicolae ca să-i păzească casa. Aşa s-a dus vestea întâmplării în rândul multor turci care cumpărau icoana Sfântului Ierarh Nicolae. Aşa se face că şi astăzi, găseşti prin casele unor turci icoana cu Sfântului Ierarh Nicolae.

Ierihon

-Mănăstire pentru pelerinii români-

235-Părinte, am văzut lista cu preoţii care au contribuit la construcţia Mănăstirii de la Ierihon şi nu eraţi printre ei, de ce?

-Nu trebuie să fiu pe listă, că ştie Dumnezeu totul, măcar să se facă biserica aceea, dar pentru cei care au donat obiecte şi bani, ar trebui să se ştie că Biserica de la Ierihon, este aceea despre care le-am spus eu c-o să se facă şi chiar dacă eu nu sunt pe listă. Banii pe care mi i-au dat mie şi darurile au fost depuse la Patriarhie şi ei se ocupă acum de lucrarea de acolo, că eu nu am putut, am avut piedici din ţară şi din afară.

86

236- Părinte, ce mai ştiţi despre Ierihon, m-au rugat oamenii de acolo să va întreb dacă mai veniţi pe acolo?

Întrebare pusă părintelui de cineva care venise de la Mrea Ierihon.

-Nu mai ştiu nimic…., doctorii spun că nu mai am voie să călătoresc din cauza piciorului şi a inimii.

-Nu puteţi trimite pe altcineva în locul dumneavoastră?

-Aşa vor băieţii mei Ducu şi Ionică, să meargă în locul meu dar, mă tem să nu păţească ceva, nu pot să-I trimit la moarte că au familiile lor, şi nu mi-aş ierta aşa ceva. Nu ştiu ce-am să fac pentru că, gândul meu e doar acolo. Eu ştiu că oamenii aşteaptă veşti de la mine, am să găsesc eu o soluţie să aduc veşti.

-Bine părinte, nu mai fiţi supărat că noi ştim că o să faceţi mănăstirea aceea. Binecuvântaţi-ne pe noi păcătoşii care am dat câte un bănuţ pentru zidirea ei şi să auzim de bine. A plecat acea persoană fericită că l-a văzut pe părintele, că a vorbit cu dânsul, că i-a binecuvântat. Părintele a oftat pentru că iar I s-a deschis această rană şi se mustra: „Ce fac eu cu Ierihonul ? Mă întreabă oamenii, eu nu i-am minţit niciodată…!”

Îmbrăcămintea

237.- Părinte e păcat ca femeie să porţi pantaloni ?

-Da, pentru că e haină bărbătească şi la carte spune : „Urâciune este înaintea lui Dumnezeu ca femeia să poarte hainele bărbatului şi bărbatul pe ale femeii„. Unele persoane, ca să se scuze că poartă pantaloni, spun că-i poartă de frig. Şi noi am avut soţii, bunicuţe dar ele nu purtau pantaloni bărbăteşti ca să nu le fie frig, purtau fuste groase şi ciorapi groşi de iarnă. Azi femeile poartă mai mult pentru că aşa e moda. Dar, dacă într-adevăr le e frig unora, să-şi pună pantaloni şi rochiţă pe deasupra, să acopere formele care ar putea fi ispită pentru bărbaţi. Eu am văzut femei cu pantaloni şi vara, deci nu purtau de frig.

238- Părinte, am umblat dezbrăcată şi cu rochii transparente şi decoltate, ca să plac bărbaţilor, este păcat mare?

-Da, este foarte mare păcatul. Acest păcat sminteşte foarte mult partea bărbătească şi face parte din păcatul desfrânării. Canonul se dă ca pentru desfrânaţi.

87

239.- Părinte, m-am fardat, m-am vopsit, m-am rujat şi machiat. Mi-am făcut operaţie estetică la faţă, sânii i-am umplut cu silicon, ca să plac bărbaţilor, cum sunt eu înaintea lui Dumnezeu ?

-Acest păcat este stăpânit de un soi de diavoli numiţi „ceata măştilor”. Aceşti diavoli au misiunea de a ispiti pe femeile care nu se mulţumesc cu frumuseţea cu care le-a înzestrat Dumnezeu. Aceşti diavoli pun mască pe faţa acelora care se machiază. Prin aceasta, diavolii îndeamnă pe femei ca să-L sfideze pe Dumnezeu-Creatorul, că nu a fost destul de iscusit şi priceput când a creat lumea şi că nu a ştiut să le înzestreze cu frumuseţe.

Femeia care vine la Sfânta Împărtăşanie cu ruj pe buze, trebuie mai întâi să-şi spele rujul de pe buze şi apoi să se împărtăşească. Pentru că, rujul de pe buze rămâne pe linguriţă, iar linguriţa fiind introdusă din nou în Sfântul Potir, rujul de pe ea se amestecă cu Sfânta Împărtăşanie. Dacă se întâmplă acest lucru, atunci, se fac vinovaţi de cele sfinte, atât femeia care s-a împărtăşit cât şi preotul care nu a păzit sfintele.

240.- Părinte este păcat să porţi podoabe: cercei, brăţări şi inele?

-Da, pentru că te îndeamnă la păcatul trufiei şi se canoniseşte ca atare.

241.- Părinte, tineretul de astăzi, mă refer la fete, toate se îmbracă în pantaloni, se tund scurt, umblă cu capul descoperit, intră aşa în biserică şi stau la rugăciune. Cât de mare este păcatul?

-Aici, este vina părinţilor şi apoi vina profesorilor din şcoli, pentru că nu educă şi-i lasă pe copii de capul şi la voia lor. La judecata copiilor, părinţii vor fi găsiţi vinovaţi. Sfânta Scriptură spune aşa: „Femeia să nu poarte veşminte bărbăteşti. Nici bărbatul să îmbrace haine femeieşti, căci tot cel ce face aceasta urâciune este înaintea Domnului Dumnezeului tău” (Deut.22,5). Iar pentru femeile care umblă cu capul descoperit şi se tund ca bărbaţii, Sfântul Apostol Pavel, spune: „…orice femeie care se roagă cu capul neacoperit îşi necinsteşte capul. Dacă o femeie nu-şi pune văl pe cap, atunci să se şi tundă/../,lucru ruşinos este pentru o femeie să se tundă ori să se radă”(I Cor.11,5-6). Femeia care intră în biserică îmbrăcată cu pantaloni, este sminteală pentru bărbaţii care ascultă Sfânta Liturghie, ca şi cum ar intra dezbrăcată. Prin pantaloni se văd toate formele corpului.

Scrie un comentariu

88

Publicat de Ortodoxie & Neamul Romanesc pe 14/04/2013 în 500 raspunsuri duhovnicesti ale parintelui Ilarion Argatu

14Apr

Homosexuali

227.- Părinte, ce e cu homosexualii, ce vor ?

-Să se căsătorească între ei, au înnebunit! Cu câţiva ani în urmă am fost în Suedia, am văzut pe stradă la braţ doi câte doi din ăştia. Bărbatul care era femeie avea cercei, era fardat, cu ruj pe buze şi mergea legănat, iţi făcea silă. Când se va vota la noi în ţară legea aceasta, va veni prăpădul, nu va îngădui Dumnezeu ca într-o ţară ortodoxă să se practice aşa ceva. Vor cădea toţi care practică, cei care au votat legea, cei care au semnat şi toţi care sunt de acord cu ei.

228.- Cei ce practică perversiuni sexuale, fac parte din această categorie?

-Păcatul desfrânării are mii de feţe, care mai de care mai hidoase. În Molitfelnic, este scris pentru fiecare păcat al desfrânării cum se canoniseşte şi câţi ani de oprire de la Sfânta Împărtăşanie. Pedeapsa pentru perversiuni sexuale este aceea a Sodomii şi a Gomorii, adică cu foc şi cu pucioasă. Femeile desfrânate vor sta cu picioarele până la brâu într-o apă foarte murdară, din care vor ieşii 2 şerpi ce le va muşca de sâni şi gângănii mari şi negre ce le vor muşca de părţile ruşinoase. Am văzut aceasta.

Scrie un comentariu

Publicat de Ortodoxie & Neamul Romanesc pe 14/04/2013 în 500 raspunsuri duhovnicesti ale parintelui Ilarion Argatu

14Apr

Gândul

223.- Primul gând e de la înger, când vrei să faci

89

ceva.

Ascultă de primul gând, pentru că îngerul te apără. Al doilea gând poate fi de la diavol ca să te răzgândeşti şi să nu mai faci fapta cea bună şi să nu-ţi meargă bine la ceea ce vei face.

224.- Părinte, ce să fac ca să nu mă mai chinuie gândul? Câteodată nu pot dormi nici noaptea, deodată mă trezesc şi nu mai pot adormi de câte gânduri mă năpădesc.

-Este un duh neastâmpărat care se joacă cu mintea matale. Ai auzit de paza minţii? Mintea trebuie păzită, că altfel se încuibăresc în ea tot felul de orătănii. Ai auzit de rugăciunea minţii: „Doamne, Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu miluieşte-mă pe mine păcătosul”? Ia zi matale în minte această rugăciune şi ai să vezi ce bine adormi şi ai să te odihneşti. În timpul zilei când simţi că vine duhul, sufletul matale îl simte când se apropie, zici rugăciunea ca să găsească mintea matale ocupată. Nu laşi mintea să alunece în gânduri necurate, o opreşti, te gândeşti la altceva sau zici rugăciunea minţii şi scapi de chin.

225.- Părinte, ce să fac ca să nu-mi mai zboare gândul în timpul rugăciunii?

-Este ispita din timpul rugăciunii, adică un vrăjmaş care caută să-ţi ia mintea de la rugăciune şi s-o ducă unde vrea el. Face aceasta pentru a-ţi fura rugăciunea şi a întrerupe convorbirea ta cu Dumnezeu prin rugăciune. Atunci degeaba te-ai rugat. Rugăciunea ta n-a ajuns la Dumnezeu. Gura a vorbit dar tu ai fost dus departe. Pentru a alunga pe ispititorul în timpul rugăciunii, trebuie să te opreşti din rugăciune dacă vezi că mintea ta a fost furată şi să faci 3 metanii zicând: ”Doamne alungă de la mine pe ispititorul!”şi să începi din nou rugăciunea, de la început nu de unde ai rămas. Dacă şi a doua oară ţi se întâmplă aceeaşi ispită, faci la fel, însă de data aceasta faci 7 metanii zicând la fiecare aceeaşi rugăciune de alungarea ispitei şi începi din nou rugăciunea. Dacă ţi se mai întâmplă, faci acelaşi lucru dar mărind numărul metaniilor: 9, 12…până când ai reuşit să zici rugăciunea întreagă şi cu luare aminte. De abia atunci ai învins ispita. Dumnezeu vede această luptă pe care o duci îL chemi în ajutor şi va porunci ispititorului să plece şi nu te va mai chinui lăsându-te să te rogi cu toată puterea.

Giganţii

226.- Părinte, au existat giganţi, oameni uriaşi ?

-Da, să vă povestesc cum ajungeau acei oameni giganţi şi ce s-a întâmplat la Boroaia.

Era în timpul din mitologia păgânismului. Un obicei la copii, ca să păstreze sămânţa bună din neamul lor, să nu se piardă, tăiau venele părinţilor, le sugeau sângele după care părinţii mureau. Copiii făceau asta în ascuns, dar Dumnezeu, ca să-i descopere şi să-i cunoască lumea, făcea să crească foarte înalţi. Când se făceau mari ajungeau la doi metri şi jumătate din cauza păcatului făcut. Asta făceau cei care ştiau despre părinţii lor că sunt foarte deştepţi ca să moştenească ei deşteptăciunea lor. Înălţimea lor era ca de două

90

persoane. Eu le-am povestit enoriaşilor mei de la Boroaia şi unii n-au crezut, alţii erau îndoielnici. Întotdeauna când simţeam asta, eu le spuneam: “am epitrahilul pe gât şi nu spun minciuni”. Într-o zi când era Biserica plină de lume, au venit câteva persoane şi au spus tare de-am auzit toţi, că undeva în apropiere este o moviliţă cam de doi metri şi ceva şi nu ştiu ce-i cu ea. Au spus “să mergem cu toţii să vedem ce-i acolo“. Am pus ca oamenii să sape încet şi am descoperit scheletul unei femei de lungimea aceia, adică doi metri şi jumătate. I-am mulţumit lui Dumnezeu în sinea mea pentru că tare mult m-a ajutat în ale preoţiei.

Când spuneam oamenilor ceva deosebit ei erau îndoielnici. Le descoperea Dumnezeu şi ei credeau în mine. Le mai spusesem despre sirene şi mulţi nu m-au crezut. Eram tot aşa în Biserică cu lumea, a venit cineva la mine şi mi-a spus: “Părinte, veniţi să vedeţi şi să auziţi ce frumos cântă cineva pe apă!“ (pe apa Moldovei).

Am mers cu toţi să vedem ce-i acolo! Era o sirenă. Cum a îngăduit Dumnezeu să vină ea din mare, tocmai aici la noi, ca să o vedem şi s-o auzim ? Sirenele sunt nişte femei egiptence, foarte frumoase, cu păr lung şi coadă de peşte. Ele plâng după bijuteriile furate şi cântecul lor este de jale. Ele există şi din cauza asta eu nu pot să mănânc coada de peşte fără cap (se vindea pe piaţă), pentru că mă gândesc la ele. Sunt urmaşele femeilor egiptence care au însoţit carele lui faraon ce au urmărit pe poporul evreu, pentru a-i întoarce înapoi în robie şi care au fost înecate pe fundul Mării Roşii.

Scrie un comentariu

Publicat de Ortodoxie & Neamul Romanesc pe 14/04/2013 în 500 raspunsuri duhovnicesti ale parintelui Ilarion Argatu

14Apr

Femeia

207.- Părinte, mă simt rea, sunt nervoasă, aş vrea să fiu bună, binecuvântaţi-mă.

-Eu te binecuvântez, dar să ştii matale că trebuie să fii bună, că aşa sunt femeile. Ştii matale că Eva a fost făcută din coasta lui Adam (coasta aceea de lângă inimă) ca ea să fie bună, drăgăstoasă, sensibilă, miloasă, faţă de bărbat (care e mai rece şi mai dur). Un bărbat poate să taie o pasăre, să împuşte un animal, are sânge rece în situaţii de genul acesta, pe când femeia, nu. La război au fost trimişi totdeauna bărbaţii.

208.- Părinte, este păcat să te fardezi, să te dai cu ruj şi cu creme pe obraz, să pari mai

91

frumoasă?

-Este păcat, sigur că da! Acest păcat este stăpânit de un soi de diavoli numiţi „ceata măştilor”. Aceasta ceata de diavoli poartă mască şi umblă să ispitească mai ales pe femeile care nu se mulţumesc cu frumuseţea care le-a dat-o Dumnezeu. Acesti diavoli, pe care au reuşit să-i ispitească le pun mască pe faţa celor ce se machiază şi le bagă la munci în „ceata măştilor”. Prin acest păcat ispitesc diavolii pe femei, ca să-L sfideze pe Dumnezeu-Creatorul, reproşându-i că nu a fost destul de iscusit şi priceput când a creat lumea.

209.-Ascultaţi ce am să vă spun despre bunăcuviinţa cu care femeia trebuie să se roage:

-Sfântul Apostol Pavel în Epistola către Corinteni, cap.11, spune aşa: „Orice femeie care se roagă sau prooroceşte cu capul neacoperit, îşi necinsteşte capul, căci tot una este ca şi cum ar fi rasă. Dacă o femeie nu-şi pune văl pe cap atunci să se tundă. Iar dacă este lucru de ruşine ca femeia să se tundă sau să se radă pe cap, atunci să-şi pună văl, femeia este datoare să aibă semn de supunere asupra capului ei, pentru îngeri. Judecaţi în voi: este oare cuviincios ca o femeie să se roage lui Dumnezeu cu capul descoperit?”(I.Cor. 11,5-13).

Nu-i cuviincios ca femeia să intre în Biserică, cu capul descoperit; Nu-i cuviincios ca femeia să se roage lui Dumnezeu cu capul descoperit; Nu-i cuviincios ca femeia să vină la Sfânta Împărtăşanie având capul descoperit. Dacă femeile nu au această conştiinţă, este dator ca preotul să pună început conştiinţei lor. Ştiu un preot care a dus multă muncă de lămurire la fiecare predică, ca femeile să nu mai vină la Biserică fără batic pe cap. Văzând că nu este înţeles şi că nimeni nu-l ascultă, s-a hotărât să cumpere un braţ de baticuri şi să le dea la intrare în Biserică femeilor care vor intra cu capul descoperit. După terminarea Sfânta Liturghii, în loc să lase baticurile la ieşire, le-au luat acasă. Cadou. A doua duminică au venit iarăşi fără de batic. Părintele s-a văzut cheltuind banii pe baticuri şi nici o îmbunătăţire a stării de fapt. Atunci când nu lucrează conştiinţa, răul îşi are locaş, diavolul îşi face culcuş. Prin neascultare a venit păcatul în lume, prin neascultare stă în lume.

Ascultaţi ce mai zice Sfântul Apostol Pavel: „În toate bisericile sfinţilor, femeile voastre să tacă în Biserică, căci lor nu le este îngăduit să vorbească iar dacă voiesc să înveţe ceva, să întrebe acasă pe bărbaţii lor, căci este ruşinos ca femeile să vorbească în Biserică” (I Cor.14,34-35). Ce folos are omul care vine la biserică, mai ales femeile, care în loc să asculte cu evlavie rugăciunile care se citesc şi se cântă la Sfânta Liturghie, se întâlnesc în Biserică pentru a transmite ştirile din sat, pentru bârfă şi judecată.

Un pustnic a plecat la mănăstire de copil. După treizeci de ani de pustnicie, l-a ispitit dorul de a merge într-o duminică în lume să vadă cum se roagă lumea în Biserică. I-a cerut binecuvântare stareţului de a pleca la o Biserică din primul sat pe care îl va întâlni. Stareţul îi spune : ”Dacă, crezi că-ţi este de folos, du-te! Dar te vei sminti!” S-a dus pustnicul. A intrat într-o Biserică, s-a aşezat într-un colţ mai ferit de lume şi asculta cu luare aminte Sfânt Liturghie. Uitându-se mai atent peste lumea din biserică, o minune! Pe

92

unii oameni îi vedea cu capul pe umeri şi pe alţii fără cap. Când s-a uitat la părintele din Sfântul Altar, îl vede şi pe el când cu cap când fără cap. L-a cuprins frica de o aşa înfricoşată vedere şi părerea de rău că nu a dat ascultare stareţului de a nu pleca în lume. A ieşit din biserică speriat şi s-a dus la stareţ cerându-şi iertare. Stareţul îl linişteşte, spunându-i: ”Nu-i din cauza aceasta, frate, Dumnezeu ţi-a arătat cum se roagă cei din lume, pentru că aceasta ai vrut să vezi. Cei fără de cap erau aceia care nu erau cu luare aminte la Sfânta Liturghie, cei care vorbeau, cei care se uitau în stânga şi în dreapta să vadă cu ce erau îmbrăcaţi cei care intrau în Biserică; cei care se gândeau pe acasă. Iar cei cu cap erau cei care erau cu adevărat prezenţi la Sfânta Liturghie. Preotul când era sustras de gălăgia din biserică, nu mai era prezent la rugăciune, de aceea îl vedeai fără cap”. Aşa se întâmplă cu aceste femei care vorbesc în biserică. Are de lucru aşchiuţă în biserică cu asemenea femei, nu se plictiseşte.

Ascultaţi ce zice Sfânta Scriptură în alt loc: „Femeia să nu poarte veşminte bărbăteşti. Nici bărbatul să îmbrace haine femeieşti, căci tot cel ce face aceasta, urâciune este înaintea Domnului Dumnezeului tău” (Deut.22,5). Femeia care intră în biserică îmbrăcată cu pantaloni, este sminteală pentru bărbaţii care ascultă Sfânta Liturghie, ca şi cum ar intra dezbrăcată. Prin pantaloni toate formele corpului se văd şi trezeşte imaginaţia desfrânată a bărbaţilor, pe când dacă ar intra îmbrăcată cu o rochie, se acoperă. Este urâciune înaintea lui Dumnezeu, ca bărbatul să poarte haine femeieşti şi femeia să îmbrace pe cele bărbăteşti. Şi diavolul râde de aceste femei şi face scamatorii în spatele lor. Ce-ar fi să vedeţi un bărbat că intră în biserică îmbrăcat cu o fustă şi în durligile goale, nu aţi râde de el? Tot aşa râde şi se distrează diavolul cu femeile care îmbracă haine bărbăteşti.

Frica

210.- A murit mama, şi de atunci am rămas cu o frică. Nu dorm bine, noaptea. Mi-e frică când stau în casă, ce să fac, părinte?

-În viaţa aceasta pământeană, cu omul credincios şi cu frică de Dumnezeu locuiesc îngerii, iar cu omul ce trăieşte departe de Dumnezeu şi de Biserică în păcate şi în patimi locuiesc diavolii. Diavolii rămân în acea casă şi după moartea omului, de-i chinuiesc pe cei care au rămas să locuiască acolo. Astfel ce-i din casă simt o anumită stare de frică. Pentru a risipi această frică, după înmormântare, faci curat în casă, chemi preotul să facă sfinţirea casei. Cu aghiazma de la sfinţire stropeşti: prin casă, prin curte, prin grădină, cât mai des până în a 40-a zi. În ziua când se face aghiazmă, să ţină post negru toţi din casă. După terminarea slujbei, se poate mânca. Din această aghiazmă, beau toţi din casă, şi se ung pe faţă dimineaţa. Tămâiezi cât mai des casa, ca să plece duhurile rele din casă. Ţii post negru vineri până la ora 24,00 şi rugăciuni în fiecare zi. Psalmii, au mare putere de a alunga duhurile necurate. Citeşti câte 3-6 psalmi pe zi. Se citesc psalmii 3, 30, 142 şi încă 3 psalmi pe zi, de la început. Continui aşa ordonat, zi de zi, până termini psalmii.

Când priveghezi mortul, până la înmormântare citeşti Psaltirea neîncetat, ca să alunge duhurile necurate. Psaltirea, o citesc pe rând cei care au venit la priveghere: rude, vecini, prieteni.

93

Mortul, nu se sărută, nici de către cei apropiaţi. Se sărută icoana sau crucea care se pune pe pieptul mortului.

Mortul, nu va fi înmormântat cu icoana sau cu crucea. Acestea se iau şi de obicei se dau la un om sărac de pomană. În pământ, intră doar trupul, care se întoarce în ţărâna din care a fost luat.

211.- sfat:

-Copiii care au fost speriaţi în timpul nopţii sau în timpul zilei: de mascaţi, de hoţi, de câini, vor fi duşi de către părinţi la preot pentru a face rugăciuni, altfel vor pătimi şi se pot îmbolnăvi, pentru că diavolul prin frică intră în om. Copiii sub 7 ani vor fi împărtăşiţi mai des.

212.- Diavolul intră în om şi prin frică. Trei căi sunt prin care diavolul poate intra în om foarte uşor: prin frică, prin mândrie şi prin necredinţă.

-Să vă povestesc ce mi s-a întâmplat mie când eram mic, cred că aveam vreo nouă anişori sau ceva mai mare. Tata de cu ziuă îmi spune:

-Măi băiete să te duci după topor la cabana din vie, să-l am mâine dimineaţă, pentru că am să merg la pădure.

Tata avea vie la vreo trei kilometrii de casă, pe care o curăţise, parii ce putreziseră i-a mai întărit pe unele locuri dar, a uitat toporul în bordei. Eu luându-mă cu joaca şi cu alte treburi de pe lângă casă, am uitat să aduc toporul de la bordei. Aproape de miezul nopţii, tata şi-a adus aminte de topor şi o întreabă pe mama:

-Măi femeie, o fi adus băiatul acela toporul, aşa cum i-am spus eu? Mama îi spune că nu ştie.

Atunci, tata mă scoală şi mă întreabă de topor. Şi pentru că nu l-am ascultat şi să mă înveţe minte ca de altădată să fac ce-mi va spune în puterea nopţii mă trimite după topor. Mama insista să nu mă trimită, pentru că trebuia să trec peste un pârâu, unde se spunea că acolo se află un diavol şchiop. În zadar au fost insistenţele mamei de a nu mă trimite, că tata trebuia să mă înveţe minte ca de altădată să-l ascult. Am plecat după topor. După ce am trecut pârâul cu pricina, numai ce aud în urma mea pe cineva care fuge după mine şi scotea un sunet de parcă ar fi avut un picior în proteză de lemn. Eu ştiind de la mama şi de la moşul meu care era duhovnic vestit la Mănăstirea Cocoş, lângă Tulcea, să nu-ţi fie frică când diavolul îţi dă târcoale şi mai ales să nu te uiţi înapoi dacă eşti pe cale, nu m-am înfricoşat şi nici nu m-am uitat înapoi. Diavolul a venit fuga până în spatele meu încât îi simţeam răsuflarea după urechi. Atunci, mi-am zis: Da..! tu eşti? şi mi-am continuat mersul. Diavolul s-a oprit şi l-am lăsat în urmă. Pe când m-am îndepărtat cam vreo două sute de metri, îl aud din nou că fuge în urma mea şi parcă iuţea fuga pe moment ce se apropia de mine. Venea până în spatele meu de-mi sufla în ureche ca să mă înfricoşeze. Eu, m-am ţinut curajos, nu m-am înfricoşat şi nici nu m-am uitat în urmă. A rămas în

94

urmă. Nu l-am mai auzit. Eu am ajuns la colibă, am luat toporul şi m-am întors. La întoarcere, mă simţeam mai în siguranţă pentru că aveam toporul în mână. Mi-am zis că de mi se arată, îl tai cu toporul. Minte şi curaj de copil neînfricat. La întoarcere nu mi s-a mai arătat. A văzut el că nu are cu cine. Îmi dau seama, că tata a făcut o greşeală neascultând-o pe mama, de a mă trimte în toiul nopţii la o aşa depărtare să-i aduc toporul, mai ales că, ştia de existenţa acelui diavol la trecerea peste pârâu. Copil fiind, putea să mi se întâmple un necaz mare, dacă nu aveam înger păzitor puternic. Dacă mă înfricoşam atunci m-ar fi cuprins. De atunci, am rămas neînfricat în lupta cu diavolii. M-am rugat la hirotonie ca unul dintre darurile pe care le primesc să fie şi acela de a izbăvi pe oameni din muncirea şi chinuirea diavolilor.

Fumatul

213.- Părinte, ce se întâmplă cu cei care fumează?

-Celor ce fumează, vin diavolii şi le afumă cămaşa botezului cu tămâia iadului, cu tot fumul de ţigară pe care l-au fumat. Diavolii adună tot fumul şi capetele de ţigări şi le vor aduce mărturie că ţi-a plăcut fumul şi cu acestea îi vor chinui pe fumători în iad. Fumătorii vor sta în fum. Cam ceea ce-ţi place aici, pe pământ, aceea ţi se va oferi dincolo, dar într-un mod extrem de chinuitor. Sentimentul plăcerii va dispărea. În ceea ce simţeai plăcere pe pământ, dincolo vei simţi un chin cu o sensibilitate dusă la maxim. Ţi-a plăcut fumul de ţigară cât ai trăit, de fum vei avea parte şi dincolo, te vei îneca în fum veşnic.

214.- Părinte, de ce este păcat fumatul, pentru că în Sfânta Scriptură nu se spune nimic despre el?

În Sfânta Scriptură nu se spune şi nici în canoanele Sfinţilor Părinţi nu este menţionat, pentru că este un obicei mai nou, un obicei a omului modern. Însă fumatul este păcat, încă unul foarte mare, face parte din păcatul uciderii.

-Păcatul fumatului este sinonim cu păcatul sinuciderii. De aceea, cei care fumează nu se pot mântui. Prin fumat devii sinucigaş, pentru că ţi-ai otrăvit trupul cu fum, celulele slăbesc şi mor şi astfel mori şi tu înainte de vreme. În loc să trăieşti şi să te bucuri de viaţă vreo 80-90 de ani, cât ţi-a lăsat Dumnezeu să trăieşti, din cauza fumatului vei trăi numai 60 de ani. Otrăvindu-l cu fum, trupului îi va slăbi rezistenţa atât de mult încât la 60 de ani va ceda şi chiar mai devreme. Dacă te-ai îmbolnăvit de cancer pulmonar din cauza fumatului, singur şi inconştient ţi-ai cauzat boala şi ţi-ai grăbit moartea. Este ca şi cum la aceşti ani te-ai spânzura sau te-ai arunca într-o prăpastie.

215.- Părinte, am căutat să mă las de fumat dar nu pot. Devin nervos, iritat, nimeni nu mai poate sta de vorbă cu mine, ce să fac?

-Atunci când omul vrea cu adevărat, se luptă şi biruieşte. Trebuie să-ţi pui voinţa la treabă. De ce o laşi să doarmă. Trezeşte-ţi voinţa şi luptă. Degeaba voieşti, dacă nu te străduieşti. Iar pentru cei împătimiţi şi obişnuiţi cu fumul ca şi cu mâncarea, lupta este

95

foarte grea, deoarece, au obişnuit organismul cu fumul de ţigară. Nu atât organismul cât o enzimă care se află în sânge şi se hrăneşte cu nicotina din sânge.

Omul când se apucă de fumat nu o face pentru a deveni fumător înrăit ci pentru a se distra. Această distracţie îl costă mai târziu, pentru că, fumând azi şi mâine, se adună multă nicotină în sânge, otrăvindu-l, iar sângele pentru autoapărare dă naştere la o enzimă care se hrăneşte cu nicotină şi curăţă sângele. La prima vedere, enzima pare a fi necesară şi folositoare. Însă, atunci când nu este hrănită, devine foarte neliniştită şi violentă făcând război în sânge şi în tot organismul. Se luptă să nu moară. Îi este foame. De aceea unii simt o stare de nervozitate când nu au ţigări şi nu fumează. Pentru a linişti enzima, trebuie s-o hrănească cu nicotină. Din această cauză, fumătorilor împătimiţi le este foarte greu să se lase de fumat. Dacă se luptă omul cu această dorinţă păcătoasă de a fuma, după un timp enzima slăbeşte şi moare, iar fumătorul părăseşte pentru totdeauna patima fumatului.

Furt, furat

216.- Părinte, putem să mâncăm nucile căzute pe jos, sau e furt? (din nucii de la Cernica)

-Puteţi. Acelea sunt milostenie de la ciori, nu e păcat, mâncaţi câte vreţi.

-Dar din fructele unui pom care iţi iese în drum, putem?

-Da, mâncaţi acolo până vă săturaţi, dar nu luaţi acasă. Puteţi să mâncaţi şi de pe crengile pomilor care deşi au trunchiul în curţile oamenilor, ele sunt la poartă. Aceşti pomi fac milostenie în locul stăpânilor zgârciţi, îşi pleacă crengile peste poartă pentru trecători.

217.- Părinte, dacă luăm porumb de pe tarlaua CAP-ului unde muncim, ca să dăm în ziua aceea la păsări şi animale, este păcat?

-Da. Este păcat, păcatul se cheamă „furat”. Se calcă porunca de a nu fura.

-CAP-ul, nu ne plăteşte pentru o vară de muncă cu sapa de dimineaţă până ce se întunecă şi aşa că ne luăm noi plata. Nu luăm din altă parte ci luăm din locul unde muncim, iar locul unde muncim cândva a fost al nostru, l-au luat comuniştii. Eu nu cred că înseamnă „furt” din munca mea, nu fur de unde a muncit altul!

-Chiar dacă, tot furat se cheamă! Ia spune matale, când te duci şi iei din locul unde ai muncit, adică de la CAP, cu ce cari ?

-Cu sacul, cu geanta, cu sacoşa sau cu buzunarul.

-Atunci când pui sacul pe spate ca să vii cu el acasă, de ce te uiţi în stânga şi în dreapta?

-Ca să nu mă vadă brigadiru, că mă dă pe mâna miliţiei. Au mai intrat de la noi la închisoare pentru că i-a găsit cu doi ştiuleţi de porumb în buzunar.

96

-De ce ţi-e frică dacă acolo este a matale? Te uiţi în stânga şi în dreapta ca să te asiguri că nu te vede nimeni, aşa fac hoţii, se asigură mai întâi că nimeni nu-i vede şi apoi fură. Deci, în conştiinţa matale te manifeşti ca un hoţ, păzindu-te să nu te vadă şi să nu te prindă la furat. Dacă ar fi de la matale aşa cum spui, ai pune sacul în spate fără să te fereşti de nimeni, pentru că este de la matale. Nimeni nu se fereşte când duce în spate sau în mână ce este al lui. Tarlaua CAP-ului nu este a matale, este a Statului, munca matale o faci Statului, pentru aceasta cu mult sau cu prea puţin Statul te plăteşte. Matale, nu ai voie să iei pentru că nu mai este a matale. Dacă nu te plăteşte la valoarea muncii pe care o depui într-o vară, vor da socoteală la judecată pentru oprirea plăţii lucrătorului, iar pentru că pe matale te-a păcălit aşchiuţă să-ţi iei plata singură, furând, vei avea judecata şi plata hoţului şi a răpitorului.

-N-am ştiut părinte că e atât de mare păcatul. Am văzut că toată lumea duce acasă cu sacul, zicând că nu-i păcat pentru că este din munca noastră şi când am auzit că şi brigadiru într-o noapte a descărcat în curte o remorcă de porumb, m-am încurajat şi am luat şi eu.

218.- Părinte, dacă ţi-ai cerut iertare de la acei ce i-ai furat şi apoi spui când mergi de te spovedeşti, eşti iertat de Dumnezeu?

-Nu. Nu eşti iertat până ce nu îndrepţi greşeala punând la loc ceea ce ai furat şi chiar mai mult decât ai luat, împătrit. Aşa cum a făcut vameşul Zaheu în faţa Mântuitorului: „celor ce i-am nedreptăţit întorc împătrit” şi pentru aceasta Mântuitorul, spune: „Astăzi s-a făcut mântuire casei acesteia!” Adică, a întors înapoi ceea ce el răpise de la oameni, a îndreptat răul pe care l-a făcut şi Dumnezeu l-a iertat şi bineînţeles că cei ce au fost păgubiţi s-au bucurat şi ei că li s-a întors munca înapoi. Aproapele pe care l-ai furat şi l-ai păgubit rupând din munca lui, te iartă pentru că împlineşte o poruncă a iubirii aproapelui, dar rămâne tot păgubit, golul de unde ai furat rămâne până ce întorci înapoi ceea ce ai luat. Trebuie să întorci înapoi lucrul furat ca să fii iertat.

-Eu aş întoarce ceea ce am luat de la o cumnată, dar mi-e ruşine. Am luat un goblen care mi-a plăcut atât de mult. Am vrut să i-l cer dar ştiind-o zgârcită am zis că n-o să mi-l dea, aşa că mergând într-o zi pe la ea, avea rufe pe sfoară la uscat printre care şi goblenul mult râvnit, l-am luat şi l-am ascuns în sân. După câteva zile vine şi mi se plânge că cineva i-a furat goblenul, poate că mă bănuia. Eu nu am recunoscut nimic. Îmi pare rău acum, de frică că l-ar găsi la mine în casă l-am ascuns. Vă închipuiţi că n-am să-l pot pune pe perete niciodată, degeaba l-am luat, nu ştiu de ce nu m-am gândit înainte de a-l lua. Acum, aş vrea să i-l dau dar nu ştiu cum să procedez, dacă află că eu sunt autorul, din „hoaţă” nu mă scoate toată viaţa, cât de pătimaşă este, ne-am duşmăni până la moarte. Deci, nu pot să-i spun şi nici să-mi cer iertare, învăţaţi-mă ce să fac ?

-Găseşti matale o modalitate de a i-l da. Îl pui într-un loc unde crezi matale că l-ar găsi din întâmplare, are să se bucure. Mai târziu, când crezi că i-a trecut of-ul, şi a-i putea să-i spui fără să se supere şi să te urască, poţi să-ţi ceri iertare.

219.- Să vă mai spun ceva:

97

-Acelora care fură, vin diavolii şi rup din cămaşa sufletului, la unii de sus până jos. La judecată va căuta să apropie bucată de bucată însă nu vor sta, iar Mântuitorul, Maica Domnului, Sfinţii Apostoli, toţi sfinţii şi îngerii vor privi la goliciunea acelui suflet.

Diavolii rup din cămaşa sufletului, aşa cum ai rupt şi tu din munca aproapelui tău. Dacă ai mărturisit păcatul şi ai întors ceea ce ai furat, ţi-ai cerut iertare de la cel pe care l-ai păgubit, ai făcut canon de căinţă şi te-ai hotărât să nu mai săvârşeşti păcatul, atunci, Dumnezeu trimite pe îngeri să te îmbrace cu o îmbrăcăminte nouă.

220.- Părinte, este bine să cumperi lucruri în casă ştiind că au fost furate şi este bine să duci din lucruri furate şi la Biserică?

-Unii, pentru a-şi linişti conştiinţa, dăruiesc la Biserici din banii şi lucrurile furate sau din furat. Mare osândă îi aşteaptă, deoarece, ca nişte vicleni, cred că Îl fac pe Dumnezeu părtaşi la nelegiuirea lor. Chiar să fi cumpărat cu bani de la cineva un lucru şi acesta să fi fost furat, de care ştiai sau ai aflat ulterior, eşti dator să întorci celui păgubit lucrul înapoi. Altfel, vei pierde pe altă cale de 10 ori valoarea acelui lucru şi vei rămâne cu osânda răpitorului.

221.- Părinte, este bine ca să iei de pe jos bani şi lucruri pe care i-au pierdut alţii?

-Nu este bine. Dacă s-ar întâmpla să afli pe cale un lucru sau bani pierduţi de cineva, să nu te bucuri şi să nu iei. Lasă-le acolo unde le-ai găsit, pentru că nu sunt ale tale, ca cel ce le-a pierdut să le găsească. Pentru aceasta, fără să ştii, pentru tine se va ruga şi va mulţumi lui Dumnezeu că şi-a găsit ceea ce pierduse. Este foarte periculos să iei şi să duci la tine în casă, lucruri şi bani găsite pe drum. Acestea pot fi aruncate intenţionat, ca cineva să le găsească şi lăcomindu-se să le ridice de jos, pentru ca acel ce le-a aruncat să scape de diavol, iar tu să intri sub stăpânirea lui. Sunt unii care, cumpără pe diavol pentru a se îmbogăţi sau a rezolva multe şi nu pot să scape de el până ce nu-l vând cuiva. Dacă nu reuşesc să-l vândă, atunci îl trimit pe bani sau pe lucruri la acela ce le va ridica de jos. Cine va ridica de jos aceste lucruri sau banii, îl va lua şi pe diavol fără să ştie. Să nu luaţi niciodată nimic ceea ce găsiţi, nu este al vostru nu vă lăcomiţi ca să nu greşiţi.

222.- Mi s-a furat ceva din casă, şi nu ştiu cine este hoţul, cum să mă rog pentru a-l descoperi?

-Duminică duci la Sfântul Altar, un litru vin (cel sărac, duce mai puţin), şi o prescură, cu trei lumânări aprinse, pomelnic şi să scoată preotul în timpul Sfintei Liturghii, miride pentru descoperirea celui care a furat. Pe pomelnic scrii: robul Lui Dumnezeu (N), se roagă ca Dumnezeu să-i descopere pe cel care i-a furat, şi să se facă judecată dreaptă. Aceasta o dai preotului. Acasă, vineri faci post negru până la ora 24,00 şi 40 metanii. Rugăciuni: Acatistul Mântuitorului, Acatistul Sfântului Mucenic Mina şi rugăciuni de cerere. Dacă vine cel care a furat şi-ţi aduce înapoi lucrul, te opreşti. Altfel continui în fiecare duminecă, până primeşti obiectul

98

Scrie un comentariu

Publicat de Ortodoxie & Neamul Romanesc pe 14/04/2013 în 500 raspunsuri duhovnicesti ale parintelui Ilarion Argatu

14Apr

Familia

188.- O doamnă, cam la 52 de ani, cu o fată de 18 ani vine la părintele şi-l întreabă:

-Părinte, eu nu mă mai înţeleg cu soţul, e nervos, ceartă copiii şi face mereu scandal!

-Dacă-i întorci spatele, te culci cu spatele la el, are nevoie de soţie, de asta e nervos.

-Nu e nervos numai pe mine, şi pe copii îi ceartă !

-Tot din cauza asta îşi varsă nervii pe copii şi de nu te schimbi matale, tot aşa o să facă. Fata care era de faţă a început să-i reproşeze mamei:

-Ai văzut mamă ca tu eşti de vină? Ţi-am spus eu că tu eşti de vină !

-Părinte, nu mai sunt tânără, am 52 de ani !

-După cum spui că e soţul matale, el nu-i de aceeaşi părere, împacă-te cu el.

189.- O femeie i se adresează părintelui astfel:

-Părinte, soţul meu are 72 de ani şi încă mai vrea dragoste, sunt şi eu bătrână, aş vrea să ţin şi eu rânduielile bisericii, să merg la Biserică, să mă împărtăşesc şi nu pot că nu mă lasă să fiu curată trupeşte, ce să fac părinte?

-Mai ai până la 90 de ani, atunci o să te lase în pace el. Femeia a plecat plângând. Ne spunea părintele celor care am rămas în cameră că sunt bărbaţi care acceptă ca femeile lor să se consulte cu preotul, dar alţii nu, se supără şi spun vorbe grele împotriva preotului.

190.- A venit la mine o tânără şi mi-a spus că are impresia că soţul ei trăieşte cu mama ei şi se temea să nu greşească cu acest gând şi să-l supere pe Dumnezeu. I-am spus :

-Te duci acasă, dimineaţa pleci de acasă la serviciu ca de obicei, încui uşa cu cheia şi peste o jumătate de ora te întorci, descui fără zgomot şi intri uşor şi să fii tare pentru ce ai să vezi. Eu ştiam dar aşa ceva nu-ţi vine să crezi până ce nu vezi. Îmi descoperise

99

Dumnezeu în timp ce ea îmi povestea necazul. Aşa a făcut şi i-a găsit în pat pe amândoi, soţul cu mama ei în fapt. Auziţi dumneavoastră ce poate să facă o mamă! Ce timpuri grele !…

191.- Părinte, soţul dă vina pe mine la tot ce se întâmplă rău în casa noastră!

-Aşa sunt unii oameni. Şi Adam când a fost certat după ce a mâncat din fructul oprit, a spus: “ nu eu Doamne, ci femeia pe care mi-ai dat-o mi-a dat să mănânc”, iar când i-a zis Evei de ce a mâncat şi ea a zis: “ nu eu Doamne, şarpele m-a îndemnat“.

192.- Când eram preot de mir la Boroaia, a venit la mine o femeie foarte credincioasă cu 4 fete şi acum era din nou gravidă, şi-mi zice :

-Părinte, soţul meu mă bate şi mi-a spus că, dacă şi de data asta nasc o fată, mă lasă cu copiii şi pleacă de la mine. Ce mă fac ?

-Lasă că de data asta, ai să naşti matale un băiat. Mergi acasă că ce porţi în pântece e băiat, pentru că Dumnezeu nu vrea să vă despărţiţi. După ce a plecat femeia m-am aşezat la rugăciune şi am zis: Doamne, şi dacă a fost zămislită o fată, Tu poţi să schimbi să fie băiat, pentru că Tu nu vrei ca cei pe care Tu I-ai unit să se despartă“. Au urmat cele 9 luni de sarcina şi diavolul venea tot timpul la urechea mea şi-mi spunea: “ba fată o să fie“. Nimeni nu auzea decât eu, dar mă mâniam şi spuneam cu voce tare: ba e băiat ! Şi iar auzeam: “ba fată!”, iar eu îi răspundeam: nu, cum am spus eu, aşa va fi, va fi băiat! Preoteasa mă vedea nervos şi auzea uneori ce spuneam şi se plângea tatălui ei ca, am ajuns să vorbesc singur. Îi era milă de mine pentru că mă iubea, i se rupea sufletul pentru mine. După cele 9 luni, femeia a născut un băiat după cum îi spusesem. A fost mare bucurie în casa lor. După ce au trecut cele 40 zile de lehuzie, au venit amândoi la mine cu copilul în braţe şi bărbatul, mi-a zis :

-Părinte, e băiatul matale! La aceste vorbe, eu ştiam, dar biata preoteasa care mă ştia om serios, ce-a simţit ea când l-a auzit? Bărbatul a explicat despre ce era vorba şi s-a liniştit. S-a dus vorba despre mine că sunt prooroc şi că ştiu ceea ce nasc femeile. A venit o gravidă în luna a 9-a şi m-a întrebat :

-Părinte , eu ce-o să nasc ?

-Pe matale te bate soţul ?

-Nu.

-Ei, dacă nu te bate soţul, mergi matale acasă şi-o să naşti ce-a fost zămislit. Pe aceea căreia i-am spus o bătea soţul şi voiau să se despartă.

193.- Părinte, la noi în casă e mereu ceartă, soţul e nervos, nu ştiu ce are !

-Dacă-l refuzi matale, de aia e nervos, e neliniştit, îşi varsă nervii pe copii. Femeia trebuie

100

să asculte de soţul ei, să nu-i facă program pentru că-i ia bărbăţia. Într-o căsnicie totul e numai ca el, chiar dacă greşeşte, nu-i nimic, din greşeli învaţă omul. Unii bărbaţi sunt mai înţelepţi, ştiu de la început să conducă, alţii învaţă pe parcurs, mai greşesc şi capătă experienţă. Ştiţi cum se spune: “dacă unui bărbat îi cade pălăria, se apleacă, o ia, o scutură, o pune pe cap şi merge mai departe “.

Bărbatul are misiune înaintea lui Dumnezeu, răspunde de soţia şi copiii lui. Soţii se completează unul pe altul. La căsătorie, se uneşte unul iute şi unul moale ca să dea naştere la copii sănătoşi. Într-o căsnicie acela iute îl duce în spate pe cel moale şi cel moale îi suportă nervii şi iuţimea celuilalt. Viaţa în doi e frumoasă.

194.- A venit la părintele soţia unui profesor universitar şi i-a zis :

-Părinte, ce sfat îmi daţi, că soţul meu care e profesor universitar, trăieşte cu o studentă, stă la ea acasă? Am avut o căsnicie bună, ne-am înţeles bine până ce a apărut această femeie.

-Uite ce faci, afli adresa fetei, iei un lăutar cu matale, nişte rachiu şi câteva femei să chiuie şi când ajungi la uşa aceleia, începeţi să cântaţi, matale spui că ai bărbat de însurat până ies ei din casă. Părintele a binecuvântat-o, iar ea s-a dus şi a făcut aşa cum a învăţat-o părintele. S-a dus la uşa aceleia cu toţi, lăutarii au început să cânte, femeile să chiuie şi ea să strige că are bărbat de însurat. La auzul acestora, fata din casă s-a enervat, a deschis uşa şi l-a dat afară pe domnul profesor şi i-a spus să nu-l mai prindă pe acolo că a făcut-o de râs în bloc. Aşa şi-a putut recăpăta femeia soţul înapoi.

195.- Doi soţi au venit la părintele, erau în genunchi şi-i spuneau:

-Părinte, noi nu ne mai înţelegem deloc, ne certăm tot timpul!

-Da de ce vă certaţi, când unul vorbeşte, celălalt tace şi invers şi nu mai este ceartă.

-Binecuvântaţi-ne ca să reuşim să facem aşa.

Părintele i-a binecuvântat, i-a sărutat pe cap pe fiecare în parte, strângându-i la pieptul dânsului pe amândoi odată. Cei doi au plecat înlăcrimaţi de gestul care a făcut părintele cu ei, nu au mai scos nici un cuvânt, erau copleşiţi de atâta dragoste, mergeau şi tot se uitau înapoi la dânsul.

196.- O doamnă zice :

-Părinte, şi noi ne certăm, soţul meu face ce vrea el, ce să fac?

-Faci ca el, chiar dacă nu e bine ce face. Să ştii matale că bărbaţii sunt de două feluri, bărbaţi care ascultă de femeile lor şi bărbaţi care nu ascultă, să ştii că al matale e din cei care nu ascultă de femeia lui. Nu-ţi răci gura de pomană, că niciodată nu o să ai dreptate, poţi să ai doar scandal.

101

-Binecuvântaţi-mă, că nu e uşor să stai în casă cu un om şi să nu ai voie să ai nici o idee.

-Aşa este. E tare greu, dar asta e soarta matale pe care ţi-ai ales-o, nu mai poţi da înapoi. Când l-ai luat ţi-a plăcut?

-Da, părinte ! Dar era altfel, nu era aşa căpos! (toţi cei care eram de faţă, ne-am amuzat).

-Acum dacă te-a păcălit, te-a păcălit, ce să mai faci?!

-Chiar că m-a păcălit părinte, era ca un miel înainte de căsătorie şi să-l vedeţi acum !

Doamna a luat binecuvântare şi a plecat mai veselă, îi plăcuse dialogul cu părintele şi atmosfera din cameră, ne privea pe toţi ca pe nişte prieteni.

197.- Părinte, soţul meu se duce toată ziua la mă-sa s-o vadă !

-De ce l-ai luat de bărbat dacă nu era înţărcat?

-Să ştiţi părinte că aşa e, tot ce vrea să facă întreabă mai întâi pe mă-sa, eu parcă sunt mumie în casă, n-are treabă cu mine. Toţi câţi eram prezenţi eram în hohot de râs şi părintele râdea şi el împreună cu noi.

-Râd eu părinte, că mă simt bine aici, dar când mă duc acasă şi-l văd îmi vine să-l iau la palme.

-Ne te sfătuiesc, că dacă-ţi întoarce palma, mâna lui nu e ca a matale şi de drept femeia nu dă în bărbat.

-Aveţi dreptate părinte, dacă-mi dă el una, nu mai sunt om! Binecuvântaţi-mă să nu mă mai enervez, facă ce-o vrea! A luat binecuvântare de la părintele, dar a rămas pe loc să prindă o rugăciune împreună cu ceilalţi.

198.- O mamă bolnavă şi copilul ei.

-Părinte, am şi eu o rugăminte, să mă învăţaţi ce să fac că sunt bolnavă, nu mai aud bine, copilul e şi el bolnav şi nici cu bărbatul nu mă mai înţeleg?

-Iubeşte-ţi soacra.

-Părinte, e rea soacra, vrea pe soţ la ea toata ziua şi eu mă cert cu el că se duce.

-Duceţi-vă împreună, cumpăraţi-i ceva prăjituri şi mergeţi să vedeţi ce mai face, cum se simte.

-Părinte, eu am venit să-mi spuneţi ce să fac, ce rugăciuni?

102

-Nu e nevoie de rugăciune, trebuie doar să-ţi iubeşti soacra.

-Părinte, eu mai sunt supărată că mi-a murit mama, şi soacra cred că face vrăji.

-Soacra nu face vrăji, dar dacă nu vă înţelegeţi o să facă vrăji ca să vă înţelegeţi. Spui că ţi-a murit mama, ai văzut, ţi-a luat-o Dumnezeu ca să fie loc în inima matale pentru soacră. Iubeşte-ţi soacra, acesta este sfatul pe care ţi-l dau, şi o să-ţi fie bine. Femeia a plecat nemulţumită, se aştepta la altceva, vina era a ei pentru că o ura pe soacră cu patimă. După ce a plecat femeia, părintele ni se adresează tuturor femeilor care ne aflam în cameră şi am asistat la acest dialog:

-Iubiţi-vă soacrele, cumpăraţi-le bomboane, faceţi-le cadouri, că de n-ar fi fost ele să vă crească băieţi pentru căsătorie, n-aveaţi pe cine să luaţi de bărbat. Ele i-au şters la fund când erau mititei, ele le-au purtat de grijă până s-au făcut mari, ca să-i vedeţi bărbaţi cu cravată la gât şi costum. Faceţi-le pe plac, că v-au crescut feciori şi i-aţi luat de lângă ele, sunt ca mamele dumneavoastră după căsătorie.

199.-Cineva întreabă:

-Părinte, copiii nu mă ascultă, ce să fac ?

-Spune-i soţului, e treaba tatălui.

-El nu se bagă, părinte, mă lasă pe mine.

-Foarte rău, cât sunt mititei copiii, mama-i ceartă, îi pedepseşte, când se fac mari, tata are responsabilităţile şi copilul îi ştie de frică. Când face o prostie copilul, mama îl ceartă şi dacă nu ascultă, ea îl ameninţă: “am să te spun la tata!”, doar atât şi copilul se linişteşte ca să nu fie spus tatei. Aşa era pe vremea mea. Cu mama mai făceam noi ce mai făceam, dar când era vorba de tata ne temeam, nu suflam o vorbă. Acum e la moda să-i spui “ tu “ în loc de “tată” sau să-i spui mamei pe nume. Cum să asculte un copil de părinţi şi mai ales că sunt şi încurajaţi. De aici începe lipsa de respect. Fiecare soţ are o misiune în căsnicie, nu se lasă pe seama mamei totul, ce e mai greu face tata. În timpurile astea s-a întors totul pe dos nu mai e nimic din ce a fost.

200.- Un bărbat cu probleme de sănătate şi soţia lui.

-Părinte, eu nu mai sunt bărbat cu soţia mea, ce ne sfătuiţi să facem?

-Acum eu fac rugăciuni cu moliftele Sfântului Vasile Cel Mare şi dezlegare de blesteme, staţi la rugăciune şi apoi mergeţi la Biserică la Sfântul Maslu, să fiţi de la început când se dă binecuvântarea. Uleiul şi făina să fie pe masă (sticla deschisa). Mai staţi la 2-3 Masluri şi apoi mergeţi acasă. I-a binecuvântat şi acela s-a făcut sănătos.

201.- Părinte, am o femeie care se ţine de bărbatul meu şi nu ştiu ce să fac! Lucrează cu el în birou şi nu mă mai înţeleg cu el, ce să fac?

103

-Uite ce să faci, iei într-o zi toate lucrurile intime murdare ale soţului şi te duci în birou când mai sunt şi alţii de faţă şi îi dai pe la nas în batjocură şi îi spui: Uite, astea-s lucrurile bărbatului meu şi dacă la tine vine curat înseamnă că eu i le spăl, dar dacă iţi place de el spală-le tu! Şi insişti pe la nasul ei, apoi o iei şi puţin de păr şi-i spui: “să-mi laşi bărbatul în pace ca asta e doar începutul, iţi pregătesc şi altceva”. Să nu o laşi până nu plânge de ciudă sau de ruşine că o văd ceilalţi. Să ţineţi minte de la mine: căsnicia se ţine cu dinţii! Şi i-a mai spus încă o dată, aşa să faci ! Ea a spus :

-Binecuvântaţi-mă să pot şi vă rog spovediţi-mă şi pe mine, că nu m-am spovedit niciodată.

-Eu nu mai spovedesc, mergi mata la alt preot.

-Pe cine îmi recomandaţi ?

-Căutaţi preoţi în vârstă, cu răbdare…

-Binecuvântaţi-mă să găsesc unul bun.

-Aşa să-ţi ajute Dumnezeu, şi a binecuvântat-o. Când omul se sileşte şi Dumnezeu îl ajută.

202.- Părinte, nu mă mai înţeleg cu soţul meu, parcă suntem nişte străini!

-Să ştiţi de la mine că atunci când diavolul pierde un om, se luptă din răsputeri să-l câştige. Aşa se întâmplă şi cu cei căsătoriţi, care duc viaţă curată şi trăiesc cu frica lui Dumnezeu. Diavolul i-a pierdut prin taina Sfintei Cununii, cei doi sunt un trup. Diavolului i-ar fi plăcut să trăiască în curvie să nu facă copii, să nu meargă la Biserică şi acum e turbat de mânie. Nu vă grăbiţi să divorţaţi chiar dacă uneori căsnicia nu merge aşa bine. (Aşa ne sfătuia Părintele când venea cineva şi se plângea că a divorţat şi acum e căsătorită a-2-a sau a-3-a oară şi nici acum n-o duc bine). Să vă spun o întâmplare cu o fată care ajunsese la a-7-a căsătorie. Mi-a povestit cum primul ei soţ era beţiv, venea beat şi vorbea mult dar nu făcea nici un rău. A divorţat de el. A luat altul care era curvar, aducea femei în casă, nu venea mereu acasă, a divorţat şi de acela. A luat altul care era foarte mămos, nu ţinea cont de ce spunea soţia, făcea numai ce spuneau părinţii lui. A ajuns până la 7 bărbaţi. Al-7-lea era beţiv, o bătea de nu mai putea să suporte şi-atunci a ajuns la mine. După ce mi-a povestit totul, am întrebat-o dacă ar fi să-i pui în flanc pe toţi, pe care l-ai alege, care a fost mai bun dintre toţi? Primul părinte şi m-a rugat să-i fac rugăciune să se împace cu el că şi el e tot singur. Vedeţi ce facem, Dumnezeu ne dă o Cruce la fiecare şi dacă nu vrem s-o ducem, fugim de ea, dăm peste necazuri şi mai mari. Primul soţ era beţiv dar nu făcea nici un rău, trebuia doar, să se roage pentru el să se poată lăsa de băutură. A crezut că o să găsească altul mai bun. Dar de unde, din rău în mai rău a fost. Aşa a ajuns să facă şi curvie şi ucidere de prunci, ea ştie ce alte păcate a mai făcut. Primul o luase fecioară, ea trebuia doar să nu-l înşele, să nască toţi copii şi se mântuia. Acum e mai greu are mai mult de luptat, pentru că a intervenit păcatul.

104

203.- Era în ziua de Paşti, o familie cere binecuvântare.

-Părinte, vă rog să ne binecuvântaţi şi pe noi că vrem să mergem la părinţi …

-Aşa să faceţi, foarte bine, mergeţi sărutaţi mâna mamei şi a tatei şi voi la fel (se adresa copiilor) spuneţi sărut mâna mamaie sau bunico cum spuneţi voi şi bunicule şi le-o sărutaţi. Spuneţi am venit să vă vedem şi să ne bucurăm împreună de sărbători iar când o fi de treabă, să ne chemaţi să vă ajutăm. Bucuria părinţilor sunt copii, vor să-i vadă, să-i ştie sănătoşi şi când sunt şi nepoţii mai mare bucurie este. Dacă vor să mai lăsaţi nepoţeii pe la ei lăsaţi-i un timp dar nu prea mult că, de obicei bunicii îi strică pe copii, din prea multă dragoste nu-i ceartă, nu-i pedepseşte, le face toate poftele. Copilul e bine să-l crească mama şi tata nimeni altcineva.

204.- Să vă mai spun o întâmplare:

-Era un bărbat pe care-l muncea vrăjmaşul, nu putea să stea la câmp la muncă pentru că-i venea în gând că soţia îl înşeală, se ducea repede acasă şi o lua la bătaie.

Ea a venit la mine, mi-a spus şi eu am sfătuit-o să ardă candela pentru înţelegerea în casă, să ţină post negru miercurea pentru izbăvirea de năpastă şi să ardă 7 lumânări în 4 timpuri (dimineaţa, la prânz, seara şi la miezul nopţii). De fiecare dată cînd apride lumânările să facă 10 metanii şi să spună: „Doamne iartă-mi păcatele mele şi ale bărbatului meu şi descoperă adevărul”

Într-o zi când s-a întors soţul s-o verifice ce face, s-a uitat pe fereastră şi a vazut-o cum se ruga plângând, făcea metanii şi ardea candela şi aşa s-au împăcat cei doi soţi.

Fecioria

205.– Sfat:

-Fetelor, păziţi-vă fecioria. Pe vremea mea, când te întâlneai cu o fată, se roşea toată când te vedea, dacă o ţineai de mână tremura de emoţie, se întâmpla să o săruţi după ce era soţia ta deja. Toate aveau farmecul lor. Nu-mi amintesc să se fi plâns bărbaţii că s-au plictisit de soţiile lor, că nu le mai plac. Era multă decenţă şi-n ţinută. Bărbatul vedea femeia dezbrăcată doar când se unea cu ea, aşa erau rochiile lor făcute. Acum nu mai trebuie să dezbraci o femeie că e aproape goală de la început. Unde este bunul simţ de altă dată ?!

206.- Ascultaţi!

-Fata care nu se păstrează fecioară până la căsătorie, nu are dreptul să poarte rochia de mireasă şi nici voalul pe cap, ci o rochie obişnuită şi batic, pentru că i-a plăcut să fie femeie. Rochia de mireasă şi voalul mărturisesc neprihănirea fetei şi castitatea ei. Dacă le-a pierdut şi îmbracă totuşi rochia de mireasă şi poartă voal este o mincinoasă. Diavolul curviei care a împins-o la păcat îşi bate joc de rochia şi voalul ei şi o ia în râs. Din cauza

105

păcatului se scârbeşte şi Sfântul Duh să se coboare în timpul cununiei peste cei doi întinaţi. Stă deasupra departe. Nu poate revărsa în acel moment darurile căsătoriei care se cer prin rugăciunile de la slujba Cununiei de către preot. Fata care nu-şi păstrează fecioria până la căsătorie calcă două porunci: porunca a 5-a, pentru că n-a ascultat sfatul mamei de a se păstra curată şi porunca a 7-a „să nu trăieşti în desfrânare”. În căsnicie va avea mult de suferit din cauza păcatului. La reproşurile soţului niciodată nu va putea să spună că a fost cuminte.

Scrie un comentariu

Publicat de Ortodoxie & Neamul Romanesc pe 14/04/2013 în 500 raspunsuri duhovnicesti ale parintelui Ilarion Argatu

14Apr

Epilepsia

181.- Părinte, cum se face epilepsia ?

-Unele femei care o duc rău cu bărbaţii lor, când sunt gravide au prostul obicei să spună: „al dracului să fie copilul pe care l-oi naşte„. Intră diavolul în copil după cum a spus mama şi se naşte epileptic. Epilepsia este o boală drăcească, mai este cunoscută în popor de „boala copilului”. În Sfânta Scriptură se vorbeşte de această boală, când la Mântuitorul vine un părinte cu un copil lunatic, de-l trântea jos, făcea spume la gură, îl arunca în foc şi îl arunca în apă. Mântuitorul îl vindecă dar dă explicaţie Sfinţilor Apostoli că „acest soi de diavol numai cu post şi cu rugăciune iese din om”(Matei 17,15-21). Părinţii care au copii epileptici, degeaba caută pe la medici vindecare. Vindecarea copilului va veni, dacă din timp vor ţine post negru, se vor spovedi şi vor face copilului 3, 7 ,9 Sfinte Masle, aghiazmă cu Moliftele Sfântului Vasile Cel Mare. După credinţă vor primi şi vindecarea copilului lor.

Examene, şcoală, învăţământ

182.- Părinte, eu vreau să dau examen şi nu prea pot să reţin tot ce învăţ pentru că este multă materie, ce să fac ?

-Te duci matale acasă şi deschizi cartea aşa la întâmplare. Unde se va deschide să înveţi, pentru că aceea-ţi va cădea! A binecuvântat-o! După examene a venit la părintele să-i mulţumească că a luat examenul şi că i-a căzut lecţia la care s-a deschis cartea, aşa cum i-a spus părintele. I-a dat acest răspuns şi s-a întâmplat aşa pentru că părintele a văzut cu

106

duhul când a fost întrebat. Să nu creadă cineva că aceasta este metoda de a lua un examen, fără să înveţe cineva toată materia, pe cel leneş nici Dumnezeu nu-l ajută.

183. - Elevii să nu împrumute cărţile când au examene! Aşa a spus părintele când la dânsul a venit o mamă şi a povestit ce a păţit fata ei:

-Părinte, am o fată şi învăţa foarte bine. A avut examen şi nu a putut să spună nici un cuvânt, cînd ieşea din sala de examen se gândea să se sinucidă. Am văzut-o că e foarte absentă şi am luat-o pe urma ei. Am putut s-o salvez că am prins-o dar e încă tristă şi abătută.

-Nu cumva a împrumutat cărţile înainte de examen?

-Da părinte, i-a cerut cineva cartea şi am găsit în ea o aţă cu 7 noduri, ce-o fi?

-Farmece, ce să fie, îi nodase pe aţă cele 7 daruri ale omului şi de acum pentru ea viaţa nu mai avea nici un sens. Ia matale aţa şi o stropeşte cu aghiazmă apoi o arunci. Aşa şi-a revenit fata. Diavolul nu vrea ca omului să-i fie bine. Dacă ar putea el să ne facă răul pe care-l doreşte ne-ar lua viaţa la toţi, atunci ar fi fericit, dar Dummnezeu nu i-a dat această putere. Încă de la botez, omul are înger păzitor care să-l păzească de toate ispitele diavoleşti dar, omul păcătuieşte şi îngerul scade în putere. Aşa se explică cum unii mor în accidente groaznice sau ajung de se sinucid.

184.- Părinte, vor să introducă în şcoală ore de educaţie sexuală…!

-Vezi, ce face dracul!? Mergi matale la directoarea şcolii şi spune-i aşa din partea mea: ”V-a rugat părintele, ca în măsura în care puteţi, să respingeţi acest lucru diavolesc, să nu permiteţi ca în şcoala dumneavoastră să se predea educaţie sexuală” şi să-i mai spuneţi că lucrul cel mai scârbos înaintea lui Dumnezeu vor să-l pună în fruntea şcolii. A transmis întocmai cuvintele părintelui directoarei şi pentru că era o femeie credincioasă care îl cunoştea pe Dumnezeu, a spus:

-Are dreptate părintele, cum să predai tu ca profesor, care înveţi pe copii lucruri noi şi frumoase şi ei te ascultă şi te respectă, să apari în faţa lor vorbindu-le despre sex?! Asta-i culmea, se va duce de râpă şcoala! Şi aşa nu mai este în şcoli materia care a fost, ci una superficială şi greoaie şi copii obraznici. Eu personal, de voi fi întrebată mă voi opune, sau de ne vor obliga voi sta împotrivă cât voi putea. Vă mulţumesc pentru cuvintele frumoase pe care mi le-aţi transmis, sunt spuse din suflet pentru că se simte.

185.- Părinte, ce să fac ca să reuşească copilul la examene?

-Pentru examene copilul învaţă, face 17 metanii pentru înţelepciune, se roagă, iar în perioada examenelor ţine post negru lunea, face 40 de metanii şi citeşte „Acatistul Sf. Arhangheli Mihail şi Gavril”. Sfatul l-a dat cu voce tare ca să se folosească mai mulţi, toţi care erau în cameră cu aceeaşi problemă.

107

Exorcisme

186.- Un preot de la Cernica, spunea despre părintele că, a transformat mănăstirea în spital de nebuni. Spuneau aceasta pentru că erau bolnavii care, din cauza farmecelor, ţipau sau vorbeau la rugăciunile dânsului. O îndrăcită striga la Părintele când făcea rugăciune şi-o atingea cu Crucea :

-Nu mă lovi cu Crucea că mi-ai făcut o gaură în cap…. a a a coarnele! Nu mi le rupe ! Aaa….. mă doare !

-Dar tu ai coarne ?

-Da, am coarne şi coadă şi nu vreau să plec de la Maria.

-Ba ai să pleci !

-Nu vreau să plec, ai tu putere că ai 2 Cruci una în mână şi alta pe epitrahil dar eu tot nu plec.

-Cine te-a trimis la Maria ?

-Mătuşa ei m-a trimis, de 20 de ani o chinuiesc, eu nu am lăsat-o să înveţe pentru că vreau să fie proastă, eu nu am lăsat-o să se mărite cu un popă că nu vreau să fie preoteasă.

-Ba o să se mărite !

-Nu, nu, nu! şi ţipa foarte tare, nu vreau, nu vreau…! Tu eşti cel mai tare dintre preoţi dar eu tot nu plec.

-Mincinosule, ticălosule, lăudărosule, urâciunea pustiiri în focul cel veşnic să te duci.

-Nu vreau că mă arde.

-Lasă să te ardă că acolo e locul tău.

-Nuu..!, nuu…! , nu vreau..! (ţipa foarte tare) nu vreau acolo, mă duc la mătuşa ei care m-a trimis!

-Du-te şi să nu te mai întorci niciodată (bolnava a liniştit, duhul rău o părăsise).

Când simţea vrăjmaşul că trebuie să plece din cauza rugăciunilor părintelui, se linguşea şi îl lăuda pe părintele: că e cel mai tare dintre preoţi, că e ca şi Sfântul Calinic, că cine vine la dânsul se mântuieşte. Părintele-i spunea:

-Mincinosule, ştiu eu cât sunt de păcătos aşa că, ieşi şi te depărtează, du-te la cine te-a trimis ca să vadă cât de bine este. (După ieşirea duhurilor necurate din bolnavi, ei cădeau

108

într-un leşin, tremurau sau erau foarte slăbiţi şi apoi îşi reveneau). Părintele Ilarion Argatu avea putere asupra duhurilor necurate pentru că era mare postitor, ducea viaţă curată şi smerită.

187.- Părinte, este bine ca preoţii de mir să citească Moliftele Sfântului Vasile Cel Mare? Unii le citesc, alţii refuză să le citească şi alţii argumentează că numai preoţii călugări au voie să citească.

-Moliftele şi orice fel de rugăciune preotul le poate citi indiferent dacă este călugăr sau preot de mir. Preoţii au aceiaşi putere. Odată ce ai puterea harică, puterea preoţiei, poţi citi şi trebuie să citeşti orice rugăciune pentru credincioşii în mijlocul cărora ai fost pus. Prin preot fiecare credincios trebuie să găsească rezolvarea problemelor spirituale, altfel nu este de folos comunităţii. Unii credincioşi din parohia ta pătimesc foarte greu şi cumplit de la diavol şi de la oamenii vrăjmaşi cum sunt vrăjitorii, descântătorii şi fermecătorii, ai fost trimis în mijlocul lor şi investit cu puterea Duhului Sfânt pentru a le veni în ajutor şi a-i scăpa de chinuirea pe care o au. Dacă de frică nu foloseşti harul preoţiei şi predai armele cu care trebuie să lupţi atunci treci în rândul mirenilor şi lasă locul aceluia care poate lupta şi apăra turma încredinţată.

Frica preoţilor de a citi moliftele (exorcismele) sau alte rugăciuni asemănătoare vine de la puţina pregătire duhovnicească, lipsa de întărire şi încredere în puterea pe care o au în lupta pe care trebuie s-o dea cu vrăjmaşii diavoli. Diavolii luptă pe omul pe care l-a cuprins şi se luptă cu preotul care vrea să-l scoată şi-i porunceşte să plece. Preotul trebuie să fie pregătit, curat sufleteşte şi trupeşte, întărit cu post pentru a face faţă atacurilor pe care le primeşte de la diavoli. De multe ori diavolii se răzbună pe cei din casa preotului, chinuind copiii şi soţia. Din această cauză unii spun că e bine ca numai preoţii călugări să citească exorcismele ca cei ce nu au familie. Nu trebuie să se teamă. Preotul poate să-şi păzească familia de atacurile vrăjmaşe punând la rugăciune pe toţi cei din casa sa. Cel mai bun moment pentru citirea moliftelor este duminică la amiază după terminarea Sfintei Liturghii, pentru că atunci preotul este pregătit şi împărtăşit nu se pot vrăjmaşii apropia de el şi nici de familia lui.

Cea mai mare greşeală pentru un preot este, să se arate în faţa diavolului fricos şi fără putere. In loc să se teamă diavolul de puterea preoţiei pe care o poartă preotul se teme de falsa puterea pe care o are diavolul. Exact cum s-ar duce un lup la stână şi în loc să fie alungat de cioban şi câinii care păzesc stâna, fug de frica lupului şi atunci „lupul răpeşte şi risipeşte oile”, aşa se întâmplă şi cu turma preotului fricos.De ce să se teamă preotul când glasul lui este ca un tunet şi fulger pentru orice duh necurat?! Chiar de la începutul preoţiei este bine ca preotul să se arate curajos, întărit de Duhul Sfânt şi vrednic urmaş a Mântuitorului şi a Sfinţilor Apostoli.

Când preotul învaţă pe credincioşi, îi apără şi-i conduce curajos, atunci credincioşii se întăresc şi-l urmează pe preot. Se simt în siguranţă alături de preotul lor. Atunci când preotul nu este aşa, credincioşii aleargă la alţi preoţi pe care-i vede mai întăriţi în credinţă şi mai curajoşi în lupta cu vrăjmaşii. Din cauza aceasta mai apare şi invidia, preoţii pe care-i caută credincioşii sunt pizmuiţi de ceilalţi. Am auzit pe unii preoţi în loc să meargă

109

să facă unele rugăciuni spunând credincioşilor : „să nu stârneşti pe diavolii care stau cuminţi în latura casei tale, ca şi cum ai zgândări un cuib de şoareci şi-ţi fug apoi prin toată casa”. Pe astfel de sfătuitori diavolii îi numesc „prieteni” şi în acelaşi timp le biciuiesc faţa.

Dacă ai început să citeşti moliftele nu ai voie să le întrerupi, să renunţi din frică sau constrâns de lupta grea cu vrăjmaşii, pentru că atunci ai fost biruit iar preot eşti numai cu numele.

Scrie un comentariu

Publicat de Ortodoxie & Neamul Romanesc pe 14/04/2013 în 500 raspunsuri duhovnicesti ale parintelui Ilarion Argatu

14Apr

Descoperire

162.- Părinte, mi-a dispărut fratele, s-a scufundat vaporul cu care călătorea. Unii s-au salvat. El a dispărut, nu ştiu de el, cum să mă rog ca Dumnezeu să-mi descopere?

-Ca să afli despre el dacă este mort sau viu, duci duminică la Sfântul Altar o prescură, un litru de vin, 3 lumânări aprinse şi un pomelnic pe care scrii: Liturghie Vii „Descoperă-mi Doamne mie, roabei Tale (N), unde este fratele meu (N), care a dispărut. Arată-mi de este viu, sau mort”. În timpul Sfintei Liturghii, preotul pune rugăciunea ta la Proscomidie. Acasă, ţii vinerea, post negru până la ora 24,00, faci 40 mătănii, Acatistul Mântuitorului şi rugăciuni de cerere. Se repetă, până primeşti visul de descoperire.

-Dacă îl visezi în întuneric este mort.

-Dacă îl visezi în loc cu noroi, sau murdar, sau boală, este mort şi este în iad.

-Dacă îl visezi că lucrează, este viu.

-Dacă îl visezi dimineaţa cu soare, este viu, sau este în Rai.

Dezgropămintea

(dezgroparea morţilor la 7 ani)

110

163.-Părinte, este bine ca să se dezgroape morţii la 7 ani?

-Morţii nu trebuie să se mai dezgroape pentru că a fost pecetluit mormântul la înmormântare. Majoritatea preoţilor pecetluiesc groapa mortului după ce acesta a fost lăsat în groapă, zicând formula de pecetluire: „Se pecetluieşte groapa adormitului robului lui Dumnezeu (N) până la a Doua Venirea a Mântuitorului nostru Iisus Hristos, în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, Amin” însemnând groapa în formă de cruce cu hârleţul pe fiecare latură a mormântului. Rostirea acestei formule nu-i mai dă dreptul nimănui să mai umble la acel mormânt, niciodată. Pecetea mormântului nu se strică, aşa cum nu a fost stricată pecetea mormântului Mântuitorului pusă de Pilat de nimeni şi nici de Invierea Sa. In al doilea rând, dezgroparea morţilor poate fi interpretată un gen de profanare a mormântului. Este un canon al Sfinţilor Părinţi care condamnă pe cei ce dezgroapă morţii sau profanează mormintele. Dacă ar fi fost bine să se dezgroape morţii s-ar fi trecut ca rânduială în cărţile de slujbă.

164.-Părinte, de unde vine obiceiul de a se dezgropa morţii la 7 ani?

-Este un obicei nu o rânduială a bisericii. De unde vine acest obicei? Eu, când eram student la Cernăuţi, pe vremea aceea nu se ştia de obiceiul acesta. Când am devenit preot obiceiul era deja, nu chiar răspândit, atunci începuse a lua naştere şi în rândul mirenilor. Erau familii de credincioşi chiar şi în satul meu şi în satul unde am fost preot cereau preotului voie să dezgroape rudeniile mai apropiate. Atunci, ţin minte că se argumenta în faţa preotului de către membrii familiei că se face dezgroparea morţilor la Mănăstirea Neamţ. Acolo cum se poate iar la noi să nu se poată? La Mănăstirea Neamţ dezgroparea călugărilor nu era o noutate, era o practică de pe timpul stareţului Paisie Velcicovschi. Acest sfânt părinte, adusese obiceiul de la Muntele Athos din Grecia. Muntele Athos fiind mai mult stâncă şi piatră iar teren cu strat gros de pământ nefiind decât dacă aduceau pământ din alte părţi pentru o mică grădină de zarzavat sau pentru un mic cimitir la un momentdat nu mai erau locuri de morminte în cimitir. Atunci s-a luat hotărârea de a se dezgropa călugării în mormântaţi de la 7 ani în sus, iar osemintele lor să se aşeze într-o „gropniţă” săpată sub biserică, ca să rămână mormintele libere pentru alţi călugări care trebuiau înmormântaţi. Deci, era o situaţie limită. Aşa şi la Mănăstirea Neamţ, mănăstirea era cea mai mare din Moldova, cu pământuri multe, dar cimitirul este foarte mic. Sub biserica din cimitir s-a săpat o gropniţă, unde osemenitele călugărilor sunt scoase din mormânt şi aşezate aici. Lumea observând acest lucru, au cerut şi ei preoţilor să li se dezgroape morţii, dar nu din necesitate ci din pura curiozitate de a vedea cum arată oasele lui tata, oasele lui mama, s.a.m.d. Nefiind nici-o rânduială scrisă, ce slujbă să facă preotul pentru cel dezgropat? S-a recurs la slujba prohodului de înmormântare. Aşa cred eu că a ieşit acest obicei, care nu este tocmai bun pentru credincioşii ce au cimitirele la ţară cu teren slavă Domnului.

165.-Părinte ce ne sfătuiţi să facem acolo unde obiceiul dezgropării morţilor este împământenit şi nu se lasă credincioşii convinşi de preot să nu dezgroape, deseori se lasă cu ceartă între preot şi credincioşi pe această temă?

-Eu, ce să vă zic? Întrebţi episcopul. El dacă vă dă pogorământ sunteţi sub

111

ascultare faţă de el. Vedeţi ce zice, ce sfat vă dă şi ascultaţi de sfatul lui. Eu aş sfătui pe acel preot care are asemenea problemă în parohia lui să nu mai facă pecetluirea gropii după înmormântare. Mai ales că şi pecetluirea nu este o rânduială ci un obicei, de aceea nici nu este prevăzută practica pecetluirii mormântului în slujba înmormântării. Nerostind formula pecetluirii, măcar nu te legi de a nu dezveli mormântul până la a Doua Venire a Mântuitorului.

166.-Părinte, ce ne puteţi spune despre cei ce sunt găsiţi în mormânt neputerzi după dezgropare?

-Aici sunt situaţii diferite. Unii nu putrezesc pentru că sunt blestemaţi de: preot, părinţi, văduve, fecioare, de cei ce le-a făcut rău şi supărare. Acestia după 7 ani dacă sunt dezgropaţi sunt găsiţi în mormânt la fel cum arătau în ziua înmormântării, nici faţa şi nici sângele nu şi-a schimbat culoarea. Pe aceştia când îi priveşti te trec fiorii şi te cuprinde o frică. Aceştia sunt blestemaţi fie că au bătut părinţii, fie că şi-au bătut joc de o fecioară, sau au violat o femeie, fie că au răpit casa, grădina şi avutul cuiva, fie că au ucis sau au condamnat pe cineva la moarte, fie că au îngreunat pe un sărac, fie că a torturat şi schingiuit pe cineva, fie că au chinuit animalele, fie că au profanat sau au jefuit o biserică, fie că au profanat sau au jefuit vre-un mormânt, s.am.d. Pentru aceştia, nu este de ajuns rostirea de către preot sau episcop rugăciunea de iertare, ci trebuie adus la faţa locului persoana care a aruncat blestemul să zică: „te iert pentru tot ce mi-ai greşit” şi apoi să i se rostească rugăciunea de iertare de către preot sau episcop. Ştiu un caz întâmplat în satul meu natal. Cineva şi-a bătut joc de preoteasa părintelui din sat. Părintele cu suspin s-a rugat pentru cel ce a făcut această faptă, din cauza aceasta a trebuit să plece din satul acela. La dezgroparea celui ce a făcut fapta, a fost găsit neputred, părintele i-a citit rugăciunile de dezlegare şi l-au înmormântat. După alţi 7 ani l-au dezgropat din nou, l-au găsit la fel, de parcă ieri l-au înmormântat. Atunci, episcopul i-au sfătuit să-l găsească pe preotul care a fost în sat şi să-l ierte, dacă-l mai găsească în viaţă. După îndelungi căutări prin toate satele Moldovei l-au găsit, avea peste 98 de ani, bolnav, neputincios, la pat. L-au rugat să dezlege de blestem pe cel mort şi neputred de 14 ani. Era într-o sâmbătă. Părintele le-a spus să se ducă acasă şi duminică la ora 9,00 va rosti rugăciunea de dezlegare de blestem. A doua zi la ora 9,00 mortul s-a transformat într-un pumn de ţărână în zgomot de prăbuşire.

Cei ce s-au ocupat de vrăji, farmece, ghicit şi descântece, nu numai că nu putrezesc, dar trupul lor este ars în mormânt, sunt numai funingine şi tăciune. Diavolii ard trupurile lor pentru că sunt după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu, le ard, pentru a-i trasforma pe acestia dupa chipul lor drăcesc. Pentru acestia nu este mântuire şi nici iertare nici la Judecata înfricoşată.

167.-Părinte, este bine să plantezi pomi fructifieri în cimitir, de exemplu la noi în cimitir sunt sute de pruni din care părintele face pălincă?

-În cimitir, nu se plantează pomi fructifieri ci flori pe fiecare mormânt. Pomii fructifieri îşi întind rădăcinile prin morminte şi îşi trag seva de acolo. Trebuie să te sfieşti să mănânci fructe din acei pomi plantati în cimitir. În satul meu natal cineva după ce a

112

îngropat-o pe mama lui i-a plantat la cap un cireş pentru că mamei lui mult i-au plăcut cireşele. Cireşul a crescut, a început să dea rod, altoindu-l făcea nişte cireşe mari şi gustoase. În fiecare an când se coceau cireşele, băiatul venea şi culegea cireşe şi pe o bancă lângă mormântul mamei stătea şi le mânca, spunând că mănâncă de la mama lui. După 7 ani când au dezgropat-o pe mama, a văzut că multe rădăcini ale cireşului au pătruns prin sicriu, însă o rădăcină i-a trecut mamei între craniu şi coloana vertebrală şi i-a ieşit prin burtă. Văzând aceasta, de abia atunci a realizat că el a mâncat cireşe din mama lui şi că de fapt a mâncat-o pe mama. L-a apucat un rău încât cu greu şi după un timp îndelungat şi-a revenit. Deci, nu-i bine să mâncaţi sau să beţi ceva din cimitir. Cimitirul este pentru morţi, livada este pentru vii.

168.-Dezgroparea părintelui.

Au fost multe controverse şi păreri contradictorii cu privire la dezgropămintea Părintelui Ilarion Argatu. Unele justificate şi altele tendenţioase. Această tema va face obiectul unei cărţi separate pentru că sunt multe de spus şi multe de explicat. Se aduc multe critici şi învinuiri şi de aceea trebuiesc câteva lămuriri şi aici.

Una din lămuriri pentru înmormântarea părintelui la Boroaia ar putea fi aceasta, că, atunci când părintele Ilarion a ridicat biserica din Boroaia, mai exact la înmormântarea doamnei preotese Georgeta se hotărâse împreună cu fii lui să facă două locuri de înmormântare în pridvorul bisericii pentru ctitori: unul pentru înhumarea doamnei preotese şi unul pentru când va muri părintele. Copii părintelui, au rămas cu ideia aceasta că părintele Ilarion când va muri va fi adus la Boroaia şi va fi înmormântat în locul pregătit de atunci în calitate de ctitor al bisericii. Nu numai copii ci şi oamenii din sat ştiau că în biserică Părintele îşi are pregătit mormânt. Dacă n-ar fi fost înmormântat părintele la Boroaia, l-ar fi acuzat lumea pe fiul său Părintele Alexandru că nu s-a îngrijit să-l aducă la Boroaia şi să-l înmormânteze în mormântul pregătit, l-ar fi acuzat de lipsă de interes pentru părinţii lui.

Pe lângă acest fapt, una din lămuriri pentru dezgropămintea părintelui mai poate fi, obiceiul îndătinat la Boroaia de a se dezgropa morţii la 7 ani, de a li se face slujba prohodului pentru reînhumare. Copii părintelui au rămas cu această hotărâre şi dorinţă de la deshumarea bunicului lor, a Monahului Atanasie Argatu, vieţuitor la Mănăstirea Neamţ, căruia la dezgropăminte i s-au găsit oasele curate de un frumos alb-gălbui. Tin minte expresia părintele Ilarion spunând despre culoarea oaselor tatălui său: „Tata s-a mântuit”. Aşa au dorit şi copii părintelui Ilarion să vadă că tatăl lor s-a mântuit.

Însă, de atunci, timpul a trecut, părerile s-au mai schimbat, drumul vieţii părintelui a luat o altă direcţie – călugăria. Din mărturia P.V. care a asistat la o discuţie dintre cei mai apropiaţi ai părintelui şi Părintele Ilarion nu cu mult timp înainte de moartea sa, reiese că părintele şi-ar fi dorit altceva şi anume: „să fiu înmormântat la Cernica în cimitirul săracilor”. La insistenţele celor apropiaţi de a fi înmormântat în ctitoria sa de la Boroaia şi nu în cimitirul săracilor din Cernica, ar fi acceptat şi la Boroaia dar cu condiţia să nu fie în biserică ci afară: „ atunci, să mă înmormântaţi afară şi nu în biserică, ca să poată veni lumea şi să-mi aprindă o lumânare”. Ştia el ceva dar nu putea să spună, avea reţineri.

113

Cum se poate acest lucru, ce vor zice oamenii că n-au vrut copii să-l înmormânteze şi pe el lângă soţia sa în mormântul pregătit de când s-a zidit biserica? Tot atunci a venit vorba şi despre dezgroparea sa, la care părintele s-ar fi exprimat: „nu vreau să mă dezgropaţi, să mă lăsaţi să mă odihnesc în mormânt, faceţi ceva deasupra şi atât” Cum să accepte cei apropiaţi acest lucru, ce vor zice oamenii că-i vor face numai ceva deasupra? Atunci părintele ar fi spus: „dacă tot o să mă dezgropaţi, s-o faceţi după 20 de ani nu înainte”. Ştia el părintele ceva de a dat acest termen?

Deznădejdea

169.- Ascultaţi fraţilor!

-Deznădejdea este cea mai periculoasă ispită pe care o aduce diavolul pentru a-l pierde pe om. Dacă reuşeşte să-l aducă pe om în pragul disperării, aşa de mult îi întunecă mintea încât omul nu mai vede nici o scăpare din situaţia în care se află. Cu deznădejdea îl câştigă pe om definitiv. La capătul ei nu există decât moartea. De aceea deznădejdea este păcat de moarte. Pentru a-l aduce pe om la deznădejde se foloseşte de păcat şi de mândrie. Pentru a-l tăvăli pe om în noroiul păcatului, în timpul ispitei îi prezintă păcatul foarte mic şi neînsemnat, după săvârşirea păcatului îi prezintă păcatul în cele mai mari dimensiuni şi în cea mai urâtă formă încât nici iertare nu va avea pentru un asemenea păcat. Aşa a păţit Iuda. L-a ispitit diavolul să-L vândă pe Hristos, spunându-i că nu va fi prea mare păcatul, iudeii o să-l mustre puţin, nici prin minte nu i-a trecut ce aveau de gând iudeii să-i facă Mântuitorului. După ce l-a vândut şi a fost răstignit, se apropie satana de Iuda şi-i spune: „Ai vândut sânge nevinovat! Dacă l-ai dat morţii pe însuşi Dumnezeu, atunci ce iertare mai poţi avea? Nici-o iertare! Vai de tine! Poţi să te spânzuri că degeaba mai faci umbră pământului!” Deci, după păcat ca să-l ducă în deznădejde şi să-l câştige de tot, i-a prezentat păcatul în cele mai mari dimensiuni şi de o vinovăţie fără de iertare. Dacă s-ar fi întors Iuda şi s-ar fi căit în faţa Mântuitorului ar fi fost iertat. Tot aşa se întâmplă şi cu cei ce-şi pun capăt zilelor, din cauza necredinţei, sau a slabei credinţe în Dumnezeu, diavolul nu le mai lasă nici o portiţă de ieşire din situaţia în care i-a băgat.

170.- Ascultaţi!

-Mândria este una din căile prin care diavolul intră în om şi-l duce la păcatul deznădejdii pentru a-l pierde. Să vă spun despre o femeie care a căzut în grea deznădejde din cauza mândriei. Era din Galaţi şi vine la mine disperată că ea este „mama lui antihrist”, îl are în pântece pe antihrist şi că prin ea va veni pieirea lumii. Ce a păţit această femeie? Era foarte credincioasă, ţinea toate posturile, mergea în fiecare duminică şi sărbătoare la Biserică, citea psaltirea şi acatiste zilnic, era un credincios model. Diavolului nu-i convine ca omul să aibă o credinţă curată şi o trăire adevărată, lui îi plac oamenii care au o credinţă amestecată şi fără prea multă trăire şi atunci se luptă cu acela ce este credincios cu adevărat. Îi aduce tot felul de ispite, ridică pe cei din jur împotrivă, creează situaţii de tulburare şi de nemulţumire s.a.m.d. Pe această femeie a ispitit-o cu mândria că este cea mai credincioasă femeie şi că rugăciunile ei sunt auzite de Dumnezeu. Într-o seară, pe când se îngâna ziua cu noaptea, femeia, venea pe jos de la serviciu. Întâlneşte o maşină, o

114

Dacie, cu capota ridicată iar şoferul se necăjea mult s-o repare. Pentru o secundă se opreşte şi o cuprinde un sentiment de milă, zicându-şi: „Sărmanul şofer, cât necaz are cu maşina!”. Şoferul îşi ridică capul o priveşte şi cu „smerită rugăminte” îi spune:

-Ştiu că eşti o femeie credincioasă şi atunci când te rogi Dumnezeu te ascultă, roagă-te să-mi pornească maşina, că foarte mult mă chinuiesc cu rabla asta de maşină! Nici una nici două, femeia începe a se ruga. Maşina porneşte. Şoferul îi mulţumeşte, se urcă în maşină şi pleacă. Femeia era bucuroasă că a făcut o faptă bună şi că rugăciunile ei sunt ascultate şi iată că poate ajuta cu ele şi pe alţii în necazuri. Nu a mers nici 500 de metrii, şi din nou îl întâlneşte pe acel şofer în aceeaşi situaţie. Ea se apropie şi-l întreabă:

-Iar ţi s-a stricat maşina? Aici nu-i decât coada sătănii! Şoferul o roagă, spunându-i:

-Femeie, ai dreptate, ai văzut că dacă te-ai rugat Dumnezeu te-a ascultat şi mi-a pornit maşina, roagă-te şi mai tare lui Dumnezeu ca să nu mi se mai strice niciodată maşina! Atunci, femeia începe a se ruga lui Dumnezeu cu mai multă putere, încât a pornit maşina. Şoferul, îi spune:

-Pentru că te-ai rugat atât de tare lui Dumnezeu şi mi-a pornit maşina, ştiu că stai la două staţii de tramvai, urcă să te duc acasă, e greu să mergi 2 km pe jos, măcar atât să fac şi eu pentru dumneata. Femeia fără să gândească, s-a urcat în acea maşină şi spunea că din acel moment, avea senzaţia că maşina mergea de parcă plutea, nu se simţeau roţile atingând pământul. Bulevardul, s-a făcut luminat, mai larg, mai lung şi mai drept. La un moment dat a dispărut bulevardul, şoferul a oprit s-a dat-o jos, a dat-o jos şi pe femeie şi şi-a bătut joc de ea. După care, femeia, s-a trezit într-o beznă şi în mijlocul unei tarlale ce era proaspăt arată. A început să se înfricoşeze şi să se întrebe, ce-i cu ea şi unde se află. Şi-a dat seama că ceva necurat s-a întâmplat cu ea. De departe cam la 20 km. se vedeau la orizont luminile oraşului. A pornit spre oraş, trecând prin văi şi mărăcinişuri care i-au brăzdat faţa şi i-au zdrenţuit hainele. Dimineaţă, pe când apăreau zorile a ajuns în oraş. S-a dus direct la Postul de Poliţie de a spus ce i s-a întâmplat. S-a crezut că cineva şi-a bătut joc de ea. O echipă de poliţişti s-a dus să constate la faţa locului dacă s-au petrecut acele fapte despre care mărturisea femeia. Au găsit pe arătură paşii femeii care veneau înspre oraş, dar urme de maşină nu erau deloc. Urmele au dus până în mijlocul tarlalelor arate, unde se vedea că ar fi existat o tăvălitură, dar alte urme în afară de ale femeii nu s-au găsit. Erau miraţi şi poliţiştii cum se explică existenţa urmelor numai de întoarcere şi cele de dus lipseau. Lipseau şi urmele de maşină, nici nu avea cum să ajungă acolo vre-o maşină, era imposibil. Au ridicat din umeri. Atunci femeia şi-a dat seama că şoferul şi maşina în care s-a urcat nu era decât diavolul, care a luat-o pe sus şi şi-a bătut joc de ea şi a început să intre în disperare. Diavolul i-a dat în minte că va rămâne însărcinată şi că ea va fi mama lui antihrist, şi că este mai bine să se omoare decât să se întâmple acest lucru. În halul în care se afla se duce direct la duhovnicul ei şi-i povesteşte întâmplarea şi-i mărturiseşte cu disperare că ea este mama lui antihrist. Preotul s-a cutremurat de cele întâmplate şi o îndeamnă:

-Trebuie să mergi la episcop să-i spui întâmplarea, că este de competenţa lui, pe mine mă depăşeşte această situaţie! Femeia, s-a dus la episcop iar episcopul i-a dat o listă de mari

115

duhovnici la care să meargă, printre care eram şi eu trecut. Aşa a ajuns această femeie la mine. Am mai avut un caz similar la Boroaia cu moşul Gheorghe, pe care vroia diavolul să-l omoare spunându-i că trebuie să se spovedească, pentru că la 7 va muri. Îmi trebuia timp să pot şterge din conştiinţa femeii că ea ar fi mama lui antihrist. Îi ziceam:

-Nu eşti dumneata mama lui antihrist! Mama lui antihrist va fi altă femeie, mai hâdă decât matale! Cu asemenea mamă ca matale nu se poate lăuda diavolul în iad, râde tot iadul de el! A stat 3 săptămâni la rugăciune, până ce a plecat diavolul şi a lăsat-o să gândească liber şi să se liniştească. Vezi cum i-a dat în gând lucrul cel mai groaznic şi urât ca să se deznădăjduiască şi să se sinucidă? Deznădejdea duce la sinucidere.

Diavoli

(vezi şi vrăjitoria)

171.- Diavolii când reuşesc să ispitească pe cineva de a căzut omul în păcat, îl pârăşte lui Dumnezeu, zicându-i:

-Tu ai poruncit ca omul să nu facă asta şi ia te uită ce a făcut el! Pe mine m-a ascultat nu pe Tine! Al meu este, pentrucă pe mine mă ascultă!

Totdeauna dracii te îndeamnă la păcat şi după aceea râd de tine şi te pârăsc. După ce-i spune lui Dumnezeu toate cele rele pe care le-ai făcut, merge apoi la scaraoschi, tartorul dracilor îl salută făcându-i plecăciune şi i se adresează frumos, spunând:

-Să trăiţi, măria ta, ia te uită ce-am reuşit să fac cu omul acesta astăzi.., şi, înşiră toate păcatele la care te-a îndemnat şi le-ai făcut. Scaraoschi, spune:

-Doar atât, mai mult, mai mult vreau, când ai să-mi aduci sufletul lui aici, atunci am să te avansez !

Pentru un post mai bun se luptă dracii din răsputeri. Te îndeamnă să faci păcate cât mai multe şi într-o zi te scoate înaintea unei maşini şi-ai terminat cu viaţa sau îţi dă în gând să te sinucizi, ca să scapi de greutăţi şi-ai căzut în mâna vrăjmaşului pentru muncă veşnică. De se va găsi cineva să încerce să te scoată de acolo e bine, dacă nu, este greu de acel suflet. Dacă rămâne cineva în urmă: părinţi, soţ, soţie, copii sau vre-o rudă, cineva care să facă milostenie, parastase, până la judecata publică (sau de apoi) poate să te scoată din iad. Omul care moare este judecat imediat, acea judecată e particulară şi la sfârşitul veacului vine judecata publică când Mântuitorul face câte o amnistiere, ruşinând pe diavolii care te acuză:

-Eu pentru cine m-am răstignit, nu pentru păcătoşi? Prin mila lui Dumnezeu, atunci, multe suflete vor fi scoase de la chinuri, mai ales cei care au făcut păcate fără voia lor sau siliţi de anumite circumstanţe.

172.-Să vă povestesc!

116

-Când eram ascuns în podul casei la Boroaia, în timpul prigoanei comuniste. A apărut Maica Domnului, tânără şi frumoasă cam de vreo 15 anişori, înconjurată de lumină, cu un veşmânt foarte frumos. Eu când am văzut aşa minunăţie aş fi putut să cred că este adevărată, că a venit să mă mângâie cu chipul şi blândeţea ei, dar ceva îmi spunea că totuşi nu este ea şi i-am spus:

-Maica Domnului, dacă tu eşti cu adevărat, lasă-mă să-ţi sărut picioarele! M-am apropiat de ea, când am ridicat veşmântul, ce credeţi că am văzut, avea un picior de cal şi unul de pasăre. Atunci am spus:

- A..! Tu eşti!? Să te certe pe tine Domnul, tu care ai venit aici! A pocnit acea imagine, s-a făcut numai scântei şi s-a împrăştiat în tot podul. Atunci am zis:

-Aş vrea să văd şi eu foc aprins de tine în casa mea, dacă va îngădui Dumnezeu!Diavolul asta voia să măsperie că se aprinde casa. Atunci, s-a auzit un zgomot mare şi au dispărut toate scânteile, a ieşit pe poartă, a trântit-o tare de am auzit şi eu din pod şi preoteasa din casă şi ea s-a speriat foarte tare, nu ştia cine a fost.

173.- Părinte, am o colegă care se îmbracă discordant, cu toate că are multe lucruri frumoase, cu care să se îmbrace şi tot timpul este obosită. La Biserică nu merge, fiindcă nu crede că o poate ajuta.

-Când omul trăieşte departe de Dumnezeu, vin diavolii şi locuiesc pe el. Aceştia îl apasă, şi omul se simte obosit. Are dureri în tot corpul, zilnic te doare altceva. Suferinţa aceasta zilnică, face să nu mai ţii seamă cum te îmbraci. Starea de oboseală pe care o simţi, te face să nu poţi asculta aparatul de radio, să nu citeşti un ziar, să nu te poţi uita la televizor. Aceasta te izolează de lume. Deşi viu, eşti ca un mort. Persoana, trebuie să facă spovedanie generală şi să se împărtăşească. Să meargă la Sfânta Liturghie în toate duminicile şi sărbătorile. Să facă rugăciuni de zi, şi de seară, ca să aibă prin aceasta legătură cu Dumnezeu, şi să primească de la Dumnezeu Har (Putere). Lipsit de Putere – Harul Duhului Sfânt – omul devine neputincios, deşi se hrăneşte bine. Doar hrana, nu este de ajuns. Duhul Sfânt pe care-L primeşte din Sfânta Împărtăşanie, din timpul Sfintei Liturghii, şi din timpul rugăciunilor pe care le face, are rol tămăduitor, dă putere fizică, şi psihică. Luminează mintea, şi te învaţă să-ţi cârmuieşti bine viaţa.

174.- Părinte, vine sub geamul meu un câine, şi latră timp îndelungat. Alteori urlă ca lupul. Sau vine o pisică şi miaună, ca şi cum ar chinui-o cineva, alteori trosneşte în casă, fără motiv, uneori ţevile de apă fac zgomot în apartament, ce să fac?…

-Când auzi acestea, trebuie să zici: În numele Mântuitorului Iisus Hristos, piei, depărtează-te, fugi. Zici de 3 ori. După a treia rostire, lătratul, mieunatul, sau zgomotul din casă, încetează dacă este de la satana. La numele Mântuitorului Iisus Hristos, diavolii pleacă.

Divorţul

117

175.- Părinte, mama mea a fost martoră la divorţul meu, a spus despre soţ că e beţiv, a exagerat puţin ca să câştig eu.

-Vai de acea mamă care desparte copii căsătoriţi. Poate să ia împărtăşanie cu găleata, că nu se mântuieşte, de fapt nu se împărtăşeşte.

176.- Părinte, dacă divorţezi că nu te înţelegi, e păcat ?

-Da. La carte spune: ”Pentru nimic în lume să nu lase bărbatul pe femeia sa decât pentru păcatul curviei.” Nu divorţezi ca ai femeie mai leneşă sau rea de gură, că ai bărbat beţiv, leneş sau că te bate, fiecare trebuie să rabde dacă vrea să se mântuiască, să-şi ducă crucea.

177.- Sfat:

-După divorţul civil, trebuie să ceară cei doi foşti soţi şi divorţul religios de la episcopul locului, că altfel rămân încă cununaţi şi nu se pot cununa cu altcineva până nu desfac şi cununia religioasă. Cel ce nu-şi desface cununia religioasă şi are două cununii, este bigam în Taina Sfintei Cununii.

Doctor

178.- Eram la Boroaia la telefon şi tocmai atunci au venit nişte profesori din Suceava cu copilul lor şi mai era acolo şi un doctor. Am vorbit cu părinţii copilului şi mi-au spus că sunt foarte supăraţi că băiatul lor nu poate să vorbească. L-am întrebat pe copil cum îl cheamă şi el mi-a spus:

-Co-co-co-sti-ti-tică. Le-am spus părinţilor că de vor avea credinţă cu 7-9 Sfinte Masluri copilul va vorbi. Doctorul, care a auzit ce le-am spus, mi-a zis:

-Părinte, dacă acest copil va vorbi, eu vă dau certificat de sănătate prin credinţă. Am luat copilul la mine acasă şi preoteasa avea grijă de el. Părinţii copilului nu au putut să rămână cu el pentru ca să nu se vorbească în şcoală despre ei. După cele 7 masluri, eu eram din nou la telefon şi culmea că a venit şi doctorul, (aşa a fost voia lui Dumnezeu). Cum stăteam noi aşa de vorbă a venit Costică şi mi-a spus:

-Părinte, a spus preoteasa să vii grabnic acasă c-au venit nişte rude de departe şi nu pot să aştepte, trebuie să plece imediat. Doctorul s-a uitat lung la el şi mi-a zis:

-Nu cumva este fratele lui Costică ?! Dar Costică l-a întrerupt spunând că el nu are frate şi că este chiar el. Doctorul a rămas uimit de ce a văzut dar de certificat cum mi-a spus, n-a mai adus vorba. Eu nu am nevoie de aşa titluri cum spunea el, bucuria mea este când îmi împlineşte Dumnezeu rugăciunile şi văd oamenii fericiţi.

Drăcuirea

179.- Părinte, dacă drăcui copilul sau animalele din curte, e păcat ?

118

-Cum să nu fie? Dacă drăcui un copil intră diavolul în el şi mai rău face. Dacă drăcui vaca, mănânci laptele ei şi ai dureri de stomac. Dacă drăcui porcul, mănânci carnea lui şi tot aşa te doare stomacul, intră diavolul în ele.

180.- Părinte, ce să facem în cazul în care copilul este “drăcuit” şi pătimeşte din cauza aceasta? Parcă nu ne mai putem înţelege cu el nici într-un fel!

-Din cauză că unii părinţi îşi drăcuiesc copii, aceştia pătimesc şi se chinuiesc. Diavolul pune stăpânire pe sufletul copilului şi atunci copilul tău devine neliniştit, nu te mai poţi înţelege cu el, nu te mai ascultă, nu te mai aude, când vorbeşti cu el se uită în altă parte, priveşte aiurea, nu are astâmpăr, devine posedat. Atunci, părinţii să-şi dea seama şi să înceteze de a mai „drăcui”. Să meargă la duhovnic să mărturisească păcatul şi să se căiască. Apoi, să ducă copilul cât mai des pentru a-l Împărtăşi, deoarece flacăra Sfântului Duh din Sfânta Împărtăşanie îl linişteşte şi-i dă daruri printre care: blândeţea, răbdarea, bunătatea, înţelepciunea, ascultarea.

Scrie un comentariu

Publicat de Ortodoxie & Neamul Romanesc pe 14/04/2013 în 500 raspunsuri duhovnicesti ale parintelui Ilarion Argatu

14Apr

Daruri

153.-Părinte, când primeşti un lucru de la cineva, trebuie să-l păstrezi sau poţi să-l dai altcuiva ?

-De drept iţi aparţine, faci ce vrei cu el, dar dacă cel ce ţi l-a dat iţi spune să nu-l înstrăinezi, trebuie să ţii cont de dorinţa lui.

Aşa am păţit cu una din fetele mele. Preoteasa le-a făcut zestre, s-a chinuit ca să aibă câte ceva fiecare de la mama. Când s-a dus preoteasa în vizită la ea, cuvertura de pe pat nu mai era, a dat-o cuiva şi pusese altceva pe pat. Nu i-a zis nimic fetei, dar mi-a spus mie. Era tare necăjită că nu i-a plăcut, ea i-a dat din toată inima, de ce n-a vrut-o?! Asta în familie şi între prieteni sinceri pentru că mai sunt alte situaţii când primeşti ceva şi simţi o teamă, dacă ţi-a făcut farmece! Atunci poţi înstrăina, că farmecele nu se prind pe acela care primeşte, deoarece sunt făcute pentru tine şi pe numele tău. Se înstrăinează atunci când o persoană insistă să mănânci numai tu din ce ţi-a dat, sau să îmbraci numai tu hainele pe care ţi le-a dăruit.

119

Deochiul

(vezi şi la vrăjitorie)

154.- Părinte, ne-aţi spus că atunci când copilul e deochiat să spunem „Tatăl nostru” până tace copilul, dar eu am ajuns să spun şi de 20 de ori şi el tot plângea.

-Aşa e când nu spui cu dragoste.

-Aveţi dreptate că eu spun cu nervi şi plictisită, iar când ajung de plâng, tace copilul.

155.- Părinte, ce este deochiul?

-Deochiul este o lucrare drăcească pe care unii dintre oameni o fac. Sunt oameni, în special femei, care lucrează cu diavolul şi-l trimit prin privire unor persoane, uitându-se fix sau insistent la ele. În special copiilor mici şi adolescenţilor. Aceştia au privirea rea. Laudă pe cel ce îl deoache, zicând: „uite ce frumos e copilul dumneavoastră!” sau „Ce fată frumoasă aveţi!” şi atunci cel rău se leagă de acel copil şi începe să plângă fără întrerupere, de parcă ar fi în gură de şarpe. Pe cei mai mărişori îi ia cu dureri de cap, ameţeli şi leşinuri de moarte. Atunci, părinţi să ducă copilul imediat la preot pentru a-i citi şi de a alunga pe duhul cel necurat. Unii în loc să meargă la preot se duc la descântătoare pentru a le descânta, alţii ştiu şi fac singuri descântecul, alţii stâng cărbuni. Aceştia nu-l alungă pe diavol de la copil, ci dimpotrivă, se fac datori diavolului ca să fie lăsat copilul în pace. Aceştia vor plăti cu sufletul lor datoria la diavol că i-a ajutat. La preot trebuie să meargă părinţii şi nu la descântătoare.

Deschiderea cărţii – ghicitul –

156.- Ascultaţi fraţilor!

-Ghicitul este o practică ocultă care desparte pe om de Împărăţia lui Dumnezeu. Ghicitul ca şi vrăjitoria, descântatul, fermecatul, îl situează pe om în postura de slujitor al diavolului. Aşa cum Dumnezeu îşi are slujitorii Săi, pe: episcopi, preoţi şi diaconi prin care revarsă harul Său şi lucrarea Sfântului Duh în Biserică şi prin biserică în înteaga lume, tot aşa şi diavolii se folosesc de slujitori prin care lucrează răutatea chinuind şi înşelând lumea, aceşti slujitori, sunt: vrăjitorii, fermecătorii, descântătorii şi ghicitorii. Aceştia din urmă nu sunt mai mici sau cu păcatul slujirii diavolului mai mic sau mai nevinovat ci, greutatea păcatului este la fel de mare. Aceşti slujitori sunt despărţiţi total de Dumnezeu, iar cei ce merg la ei sunt la fel de vinovaţi şi în aceleaşi consecinţe, după cuvântul Mântuitorului: „Toţi vrăjitorii, toţi fermecătorii, toţi decântătorii şi toţi ghicitorii şi cei ce merg la ei nu vor vedea Împărăţia lui Dumnezeu”. Aceştia, pentru că s-au despărţit total de Dumnezeu, după moarte nu vor vedea faţa lui Dumnezeu, judecata sufletului făcându-li-se în clipa morţii, adică merg direct în iad şi mai cu seamă la talpa iadului, în cel mai adânc loc de chin.

Formele ghicitului sunt de multe feluri, însă cele mai cunoscute şi practicate sunt,

120

ghicitul: în ghioc, în bobi, în palmă, în stele-astre, în cafea, în cărţi de joc, în zodiac, în cărţi sfinte, etc.

Printre ghicitori se numără: bărbaţi, femei, mireni tineri şi bătrâni şi chiar preoţi.

Cine sunt cei ce merg la ghicitori? Sunt cei ce nu cred în Dumnezeu şi puterea Sa şi atunci se încred în puterea diavolului. Chiar dacă merg la biserică, chiar dacă se spovedesc, chiar dacă ţin posturile şi se roagă toate le anulează prin mergerea la unul dintre aceşti slujitori ai diavolului. Nu poţi să slujeşti lui Dumnezeu şi în acelaşi timp să alergi la slujitorii diavolului.

Cei ce ghicesc în cafea diavolul le dă un sentiment de nevinovăţie şi o scuză de adormit conştiinţa că nu fac nimic rău şi că se mai distrează şi ei cu prietenii cu care servesc cafeaua. Vor vedea ei cât de nevinovată a fost gluma lor, dar va fi prea târziu.

Cei ce ghicesc în cărţi sfinte cum ar fi în Psaltire şi Evanghelie prin aceştia diavolii batjocoresc Cuvântul lui Dumnezeu scris în Evanghelie şi Psaltire.

Cei ce deschid cartea (Sfânta Evanghelie) preoţi fiind, nu numai că prin ei şi ei batjocoresc Cuvântului lui Dumnezeu scris în Evanghelie dar au vândut preoţia şi L-au trădat pe Hristos. Preoţii sunt cei mai periculoşi ghicitori, deoarece oamenii îşi pun încrederea în preot, spun că preotul este slujitorul lui Dumnezeu, spun că nu-i păcat deoarece au fost la un preot nu la un vrăjitor, dau vina pe preot că el are răspunderea mântuirii lor. Din cauza aceasta unii dintre cei care au fost la preot să le deschidă cartea şi să le ghicească spun că nu au păcat şi atunci nu-i mustră conştiinţa, ca atare nu fac act de căinţă pentru păcatul lor şi nu se mântuiesc, iar preotul va răspunde de toate sufletele pierdute. Fraţilor, aceşti preoţi ghicitori nu se gândesc la mântuirea voastră! Fugiţi de ei că vă duc la gheenă. Motivul pentru care-L vând pe Hristos şi sufletele voastre, este banul, lăcomia de argint şi mândria că vine mai multă lume la el decât la ceilalţi preoţi.

Fraţilor, vreţi să vă mântuiţi, feriţi-vă să slujiţi diavolului, să nu vă trebiească să ştiţi mai mult decât a lăsat Dumnezeu să ştii. La ce-ţi foloseşte să ştii ziua de mâine şi ce are de gând să facă Dumnezeu cu tine? Nu vă lăsaţi înşelaţi de diavol mergând la aceşti slujitori, pentru că diavolului nu i-a lăsat Dumnezeu să ştie ce se va întâmpla peste o secundă, ce vă spune sunt minciuni şi vă spune ceea ce are de gând să vă facă ca să-l consideraţi atotştiutor şi să credeţi în el. Nu este atotştiutor. Nu are acest atribut. Singurul Dumnezeu este Cel Atotştiutor şi Atotputernic. Nu-L jigniţi pe Dumnezeu mergând la aceştia, îndreptaţi-vă paşii către Biserică şi întorceţi-vă la Dumnezeu punându-vă toată nădejdea şi încrederea în El. Amin.

157.- Părinte am venit la dumneavoastră ca să-mi deschideţi cartea. Am o fiică de 32 de ani şi nu se mai mărită şi aş vrea să ştiu de ce?

- Cine ţi-a spus matale că eu deschid cartea şi ghicesc?

-Aşa am auzit, că ce spuneţi dumneavoastră este sfânt şi se împlineşte.

121

-Aşa ai auzit, dar cine ţi-a zis matale?

-Drept să vă spun părinte, un călugăr mi-a spus, unul de aici din mănăstire, mi-a zis: Du-te la Argatu ca să-ţi deschidă cartea, apoi, vin-o şi-mi spune ce ţi-a zis.

-Aşa ţi-a zis că eu deschid cartea? De unde şi până unde să spună el aşa ceva!? M-a văzut el pe mine că fac aşa ceva? Măi, măi, măi…ce vrăjmaşi!!! Cu securitatea îmi scot tot felul de bazaconii ca să se audă şi să mă scoată din mănăstire. Le stau ca un ghimpe, sunt plini de invidie, vor să scape de mine şi nu pot. După ce că m-au otrăvit de câteva ori, apoi, au vrut să mă arunce în lac ca să scape de mine şi n-au reuşit, acuma scot tot felul de muncini ca să mă discrediteze, să-mi terfelească preoţia, ca lumea care vine să-şi facă idei.

Matale nu eşti vinovată, o să-i judece Dumnezeu! Însă, matale să ştii că preotul Argatu nu deschide cartea. Iar matale dacă ai să cauţi să te duci la cei care deschid cartea ţi se închide Împărăţia lui Dumnezeu, nu te mântuieşti. Roagă-te lui Dumnezeu pentru fata matale şi lasă-L pe Dumnezeu să-i dea soartă bună. Dar, spune-i fetei să lase păcatul pe care-l face şi de care matale nu ştii, te minte. Apoi, du-te cu ea la preotul pe care-l ai să vă spovediţi şi roagă-l să-ţi dezlege fata de blestemul mamei. Să ştii matale, copiii se binecuvintează nu se blestemă, de aceea fata matale nu s-a măritat că ai tot blestemat-o, a-i zis aşa: „Să n-ai noroc!” de câte ori te supărai pe ea.

-Aşa-i părinte! Sunt o păcătoasă, nu ştiu de unde am deprins să zic aşa. La supărare am o gură rea, nu ştiu ce să fac să fiu altfel! Am zis că Dumnezeu n-o să se uite în gura mea, a unei păcătoase ca mine. Uite ce-am făcut!

-Du-te, fă cu credinţă ce ţi-am spus şi o să se mărite fata matale şi a-i să fii şi bunică. A plecat de la părintele luând binecuvântare şi cu un sentiment de regret şi de ruşine îi cere părintelui iertare pentru mintea proastă de a-i cere părintelui asemenea gogomănii cu care l-a jicnit.

Într-adevăr, la un an de zile au venit la părintele femeia cu fata, ginerele şi copilul lor, bucuroşi pentru a mulţumi părintelui şi a cere binecuvântare.

S-a lămurit femeia că părintele Ilarion nu deschidea cartea şi nu spunea din ceea ce vedea în carte, nu ghicea aşa cum spuneau unii, ci sfinţenia şi darul părintelui primit de la Dumnezeu era de a-i vedea pe oameni aşa cum sunt şi ce trebuie făcut pentru ca ei să se izbăvească.

158.- La părintele Ilarion a venit un tânăr de vreo 28 de ani, trimis de securitate ca să-i spună părintele de ce nu se căsătoreşte, având şi un aparat de înregistrat în buzunarul de la piept.

-Părinte, am venit la dumneavoastră cu o mare problemă a mea. Am peste 30 de ani şi nu reuşesc să mă căsătoresc, nu se leagă nici-o fată de mine, nu ştiu, sunt legat, mi-o fi făcut cineva vrăji, vreau să-mi spuneţi dumneavoastră ce spune cartea?

122

Părintele statea pe scaun cu mâinile unite în poală, blând uitându-se la el cum se străduia să-şi joace rolul şi să-l convingă pe părintele să-i deschidă cartea şi pe un ton blând şi cald părintele, îi spune:

- Cartea nu spune nimic din ce zici matale, în ea stau scrise numai rugăciuni pentru toată trebuinţa şi cuvântul lui Dumnezeu. Atât, nimic mai mult! Iar Bogdan nu are o problemă cu căsătoria ci are o misiune. El are o soţie frumoasă şi credinciosă, mai are şi copii frumoşi şi cuminţi. Deci, nu are probleme. Spune celor care te-au trimis că Părintele Argatu nu ghiceşte, el se roagă pentru credincioşi, citeşte rugăciunile din cartea aceasta Moliftfelnic se cheamă. Nu te teme că o să te creadă, deja au auzit ce-am vorbit noi.

La aceste cuvinte ale părintelui tânărul a rămas mut, fără cuvinte, dispăruse mimica de bunăvoinţă vicleană, surprins şi ruşinat mai întreabă:

-Părinte de unde ştiaţi cum mă cheamă, că sunt căsătorit, am copii şi că ne ascultă şefii mei? Ştiţi cine sunt?

-Până a deschide matale gura şi a spune minciunile pe care le-ai spus n-am ştiut, să ştii matale că minciuna este de la diavol şi adevărul de la Dumnezeu. Cel ce caută adevărul Dumnezeu îl ajută să-l găsească.

-Am înţeles părinte, iertaţi-mă!

Părintele i-a zimbit, l-a binecuvântat să-i crească copii cumniţi şi să asculte de mama lor, care era o femeie credincioasă. A plecat cu capul în jos trecând prin lumea ce aştepta să stea de vorbă cu părintele.

159.-Vine la părintele un cuvios preot, era de la o mănăstire din sud, face plecăciuni şi-i zice părintelui:

-Blagosloviţi Prea Cuvioase!

-Domnul să vă binecuvinteze cu răbdare şi mântuire. Ce mai este pe la Mănăstire?

-Toate bune, Prea Cuvioase.

-Ce face Părintele Stareţ, sănătos?

-Sănătos, Prea Cuvioase. Vă transmite urări de sănătate. Un pic cam bolnav, îl dor picioarele.

-Boală boierească! Şi pe mine mă dor, mai ales de când n-am ascultat de înger şi m-am dus împotriva voinţei lui Dumnezeu în America. Aveam o invitaţie acolo de la cineva de a strânge fonduri pentru Mănăstirea de la Ierihon pe care vreau s-o construiesc şi nu am vrut să refuz. Trebuia să amân plecarea şi ar fi fost bine. Orice neascultare se pedepseşte. N-ai cum să vezi raiul fără ascultare. Din cauza neascultării am pierdut Edenul şi trudim

123

azi pe pământul cel neroditor. Matale, faci ascultare faţă de stareţ şi duhovnic?

-Fac, Prea Cuvioase. Nu fac un pas din mănăstire fără ştirea şi binecuvântarea Părintelui Stareţ şi a duhovnicului.

-Aşa să faci, frate. Ai să te mântuieşti. Dar ce vânt te aduce pe aici?

-M-a trimis Părintele Stareţ să vă spun de un frate preot şi să ne daţi sfat ce să facă părintele stareţ cu acest preot pentru că avem mari necazuri cu el.

-Ce face?

-Prea Cuvioase, Printele(N) este chemat foarte des în sat şi peste sate de anumiţi credincioşi pentru a face Sfântul Maslu la casele lor. Uneori, face Sfântul Maslu cu preotul din sat, dar de cele mai multe ori face Sfântul Maslu singur, iar preoţii din parohii îl reclamă la Părintele Stareţ că le calcă parohia şi le spune oamenilor după cum i se deschide Evanghelia. Oamenii ştiu că preoţii nu sunt de acord cu acest preot şi de aceea nu mai cheamă pe preoţii lor ci numai pe acest părinte, şi-i mare tulburare, ce sfat ne daţi?

-În primul rând, Sfântul Maslu nu se face de câtre un singur preot. La pravilă spune că dacă nu s-ar găsi un al doilea preot pe o rază de 40 kilometrii, cu binecuvântarea episcopului se dă pogorământ pentru cazuri de urgenţă şi unui singur preot, dar altfel nu. Este greşit! Nu are voie!

În al doilea rând, preotul călugăr, nu are voie să iese din mănăstire, nu are voie să facă servicii prin parohii unde sunt preoţi, decât în caz de mare nevoie la cererea preotului din parohie şi cu trimiterea stareţului. De ce-l lasă stareţul să iasă din mănăstire?

În al treilea rând, călugărul nu are voie să meargă de unul singur în casele oamenilor să facă serviciul religios, pentru că ar da loc la discuţii, interpretări şi sminteală. Locul călugărului este mănăstirea nu parohia.

În al patrulea rând, nu se foloseşte Sfânta Evanghelie obiect de ghicitură. Cine l-a învăţat pe el aceasta? Aceasta le întrece pe toate. Dacă face aşa ceva n-are voie să mai fie preot pentru că a căzut din har. A cui slujitor este? A lui Dumnezeu sau al satanei? Gata! A fost slujitorul lui Dumnezeu, acum nu mai este, slujeşte pe altcineva. Aşa să ştii! Spui Părintelui Stareţ să-l cheme în soborul mănăstiresc şi să-i facă mustrare de faţă cu toţi şi să-i hotărască, dacă nu se îndreaptă şi mai continuă îl dă pe mâna episcopului ca să-l judece. Aşa să facă! El n-o să se oprească şi nu va asculta. Lumea îl va căuta. Va face pe ascuns. Stareţul să nu-l tolereze pentru că va răspunde de tot răul şi sminteala care se va face. Să-l dea pe mâna episcopului. De la el se vor învăţa şi alţii să facă. Ăsta-i sfatul meu. Doamne…, ce minte, ce conştiinţă…, câte mai auzi, nici nu-ţi vine să crezi câte se mai fac împotriva lui Dumnezeu şi a mântuirii oamenilor, cum înşeală satana şi pe cei aleşi, trăim vremurile cele de pe urmă!

124

-Blagosloviţi Prea Cuvioase, am să transmit tot ce mi-aţi spus Părintelui Stareţ, rugaţi-vă pentru noi!

În timp ce-şi pleca capul în faţa părintelui, l-a binecuvântat făcându-i semnul sfintei cruci pe creştet, apoi luîndu-i capul în palme îl sărută pe frunte.

160.-Părintele Ilarion era împotriva a oricărei practici oculte, a inovaţiilor în cult, a adausurilor de rugăciuni pe lângă cele din Molitfelnic, a slujbelor scurtate şi când auzea de vreun caz se mâhnea şi se întrista în ziua aceea. Pentru că era văzător cu duhul, dar fără să facă caz de acest lucru sau să se mândrească, unii l-au considerat ghicitor, acuzându-l că deschide cartea, că ar ghici în Evanghelia ce este deschisă de bolnav la săvârşirea Tainei Sfântului Maslu. Pentru că zilnic postea, nu mânca decât marţea odată, joia odată, odată duminica şi zilnic citea rugăciuni credincioşilor pentru tot felul de trebuinţe şi chiar Moliftele Sfântului Vasile Cel Mare mai ales pentru cei îndrăciţi şi alunga duhurile necurate, unii îl considerau vrăjitor. Toate aceste acuzaţii erau fabricate de cei ce-l invidiau şi-l persecutau pe părintele. Erau puşi în mănăstirea Antim, Căldăruşani şi Cernica călugări, oamenii ai securităţii, ca să-l denigreze pe părintele pentru că venea foarte multă lume. Părintele răbda cu blândeţe toate. Revoltându-mă de această nedreptate, îi zic părintelui:

-Părinte, auziţi câte scot despre dumneavoastră că, sunteţi vrajitor, ba sunteţi ghicitor, nu ziceţi nimic? De ce nu-i daţi în judecată sau să-i spuneţi patriarhului?

-O să-i judece Dumnezeu! „Oare este sluga mai mare decât stăpânul său”. Dacă pe Mântuitorul l-au acuzat că ”scoate diavoli cu ajutorul diavolului” de mine ce să mai zic, un păcătos, un fir de nisip. Diavolii pe care-i alung din oameni cum să se răzbune şi să mă necăjească, decât aşa, prin defăimare, prin acuzaţii, prin ameninţări, prin a-i pune pe cei mai mari să mă urască, toate din invidiei. Cum vrei să mă mântuiesc? Aşa! Eu ştiu că sunt curat înaintea lui Dumnezeu şi că nu sunt vinovat cu nimic din ceea ce mă acuză unii, asta contează. În rest îmi găsesc mângâierea în post, în rugăciune şi în a ajuta lumea asta plină de necazuri şi greutăţi. Au trimis pe mulţi să mă spioneze să vadă dacă mă pot prinde cu ceva. La mine este uşa deschisă, camera plină de lume, în faţa lumii discut şi toţi aud ce spun, fac rugăciunile şi dau sfaturile de faţă cu toată lumea. Omul îşi spune necazul în public, îl aud toţi din cameră, îi dau sfatul în auzul tuturor, pe faţă, nimic ascuns. Zilnic sunt ascultat de securitate, urmărit din aproape. Dacă aş fi fost aşa după cum spun unii, eram de mult scos din preoţie şi din mănăstire, aveau motive şi aveau dovezi.

După aceasta părintele ne mai spune:

Într-o zi un călugăr care se făcea că mătură cu măturoiu în parcarea din faţa mănăstirii, o trimite pe o doamnă să mă întrebe:

-Părinte, m-a trimis călugărul din parcare să vă întreb dacă deschideţi cartea şi să merg să-i spun ce aţi zis dumneavoastră.

125

-Spune-i aşa: Părintele Argatu a zis, că obligatoriu trebuie să deschidă cartea pentru că nu poate citi din ea cu cartea închisă, nu ştie toate rugăciunile pe din afară. Şi el când vrea să citească o carte, mai întâi trebuie s-o deschidă. Aşa să-i spui! Aşa i-a spus femeia şi s-a mâniat călugărul pe ea făcând-o „proastă” că nu a fost mai discretă sau mai vicleană în a-mi pune întrebarea. Eu nu trebuia să aflu că el a pus-o să mă întrebe, să mă ispitească, le este mare necaz că nu ştiu ei de unde spun eu atâtea oamenilor. Prin multe am trecut în viaţa aceasta, am fost acuzat de multe, toate minciuni. Trebuia să fiu închis şi executat, acuzat ca cel mai mare duşman al poporului, acuzat de uneltire împotriva orânduirii, am fost condamnat la moarte în lipsă. Am stat 16 ani ascuns, m-a păzit Dumnezeu şi nu m-a găsit securitatea. S-a pus premiu pe capul meu pentru cel ce mă găseşte 300.000 lei. La Mănăstirea Antim am fost otrăvit de 3 ori de fraţii preoţi, invidiat, calomiat, şi credincioşii erau batjocoriţi de ce mă caută pe mine, am fost mutat la Mănăstirea Căldăruşani pentru a fi izolat. Apoi m-au mutat aici la Cernica ca să fiu în ochii lor şi să fiu mai uşor de urmărit. Aici la Mănăstirea Cernica am fost otrăvit de 2 ori, au vrut să mă aruce în lac, stareţul mi-a luat salarul, nu am salar, nu semnez state de plată. Când a fost întrebat stareţul de ce mi-a luat salarul, a spus: „Lui popa Argatu nu-i trebuie salar, are bani de-i învârte cu lopata” Săptămânal, stareţul trimetea pe cineva să-i dau toţi banii pe care mi-au adus credincioşi ca să mă rog pentru ei, m-a obligat să plătesc renovarea întregii mănăstiri, ca apoi să se laude stareţul că el a finanţat lucrările de renovare şi multe altele ca să aibă merite şi să fie promovat episcop. Aşa că pentru mine nu-i nici-o noutate dacă din răutate sau invidia unor preoţi mă acuză pe nedrept. Eu ştiu că Dumnezeu este Drept şi ne va judeca cu dreptate pe toţi.

161.- Un nepot care urma cursurile Institutului Teologic din Bucureşti, pe timpul regimului comunist, vine la părintele, şi foarte supărat îi spune:

-Părinte, să vă spun ce a zis Părintele Profesor Diacon Petre David în faţa clasei despre dumneavoastră:

-„Măi, Argatule, tu eşti rudă cu Argatu de la Cernica? I-am zis:

-Da!

-Ai să faci şi tu ce face ăsta?

Mi se adresa pe un ton de miliţian, cu ochii bulbucaţi, gesticulând cu mâinile ameninţător, ţipat, de m-am făcut mic încât aveam impresia că s-a făcut mare banca în care stam. Apoi, a continuat preţ de câteva minute:

-Auziţi tovarăşi studenţi, cică duhovnic! Ce duhovnic, mă!? Asta înseamnă duhovnic că le citeşte la proşti dintr-o carte, apoi închide ochii cică doarme şi deodată se trezeşte şi le spune ce-a visat? Ăsta-i duhovnic? Lume proastă, vin ca oile la el. Ce a găsit la popa Argatu? Uite vezi, aşa şi-a făcut adepţi, şi-a făcut turmă, ilarionişti. Cum să le zic altfel, mă, ilarionişti, că vin ca oile oarbe după Ilarion. Auziţi, cică el are har…! Numai el are har? Nu toţi preoţii au har? Este vreun preot să n-aibă har? Sau el are har şi ceilalţi preoţi au hâr! Ce duhovnic? De unde numai Argatu duhovnic? Ce Argatu? Ce Cleopa? Ce

126

Arsenie? Ce Paisie? Ce Sofian? Şi câţi or mai fi? Numai ei duhovnici şi ceilalţi preoţi ce sunt? Mă! Să nu te prind că mergi pe urmele lui!”

-Aşa ţi-a zis? Întreabă îndurerat părintele.

-Aşa, părinte, în faţa colegilor, că-mi venea să mă bag sub bancă.

-Bine că n-ai zis nimic. Vroia să te provoace. Lasă-l în plata lui Dumnezeu. O să răspundă el pentru sminteala care a făcut-o. Însă, el a avut o misiune. A fost pus să zică şi trebuia să se audă că a zis. El este singurul care are paşaport internaţional dintre toţi profesorii şi dintre cei de la patriarhie, se duce unde vrea şi când vrea. Nu poate pleca nimeni în străinătate fără ştirea şi acordul securităţii, el pleacă. Aşa-i când eşti slugă la stăpân străin. Face şi el ascultare. Să nu te temi, pentru că n-o să-ţi mai zică şi altădată şi nici la note n-o să te persecute dacă ai să înveţi la examene. Are El Dumnezeu grijă de fiecare. Şi aşa a fost. Până ce am terminat facultatea nu mi-a mai zis nici un cuvânt şi nici nu m-a persecutat. Dumnezeu să-l ierte!

Scrie un comentariu

Publicat de Ortodoxie & Neamul Romanesc pe 14/04/2013 în 500 raspunsuri duhovnicesti ale parintelui Ilarion Argatu

14Apr

Catedrala Mantuirii Neamului

120.- Părinte ce părere aveţi de Catedrala Neamului sau noua Catedrală Patriarhală?

-Nu se va face acum!

-Nu!? Au ales chiar şi un loc unde să se ridice!

-Chiar dacă. Tot nu se va face acum, mult mai târziu şi de alt Patriarh şi sub alt guvern, nu cei de azi. (Era prin anul 1998). Vor fi multe piedici din partea guvernanţilor şi se va amâna mult începerea ei, dar după ce se va începe se va ridica repede. Totul este politic şi de altă natură de care dumneavoastră n-aţi auzit şi nici nu este bine să ştiţi. Când va veni la conducerea Bisericii Patriarhul pe placul politicienilor se va da drumul la începerea Catedralei.

-Dacă este biserică de ce mai trebuie făcută alta?

127

-Biserica actuală a Patriarhiei a fost mai înainte mănăstire, iar când s-a sfinţit primul Mitropolit recunoscut de Patriarhia Ecumenică ca Mitropolit Primat al României, mitropolia Tării Româneşti nu avea catedrala sau biserica ei, atunci, s-a transformat provizoriu această mănăstire în catedrala mitropolitană şi mai târziu în catedrală patriarhală şi aşa a rămas de atunci. Însă biserica este mică şi neîncăpătoare când este vorba de hramul Sfântului Dimitrie Basarabov, când vine multă lume şi slujba se face cu un sobor mare de ierarhi şi de preoţi. Când trebuie să se adune toţi membrii Sfântului Sinod, adică toţi episcopii şi mitropoliţii la sfinţirea Sfântului şi Marelui Mir în Joia Mare, biserica se umple de preoţi, diaconi şi ierarhi, iar credincioşii stau pe afară. Trebuie să aibă şi Patriarhia Română o catedrală a ei aşa cum au în toate ţările. Aţi fost la Moscova să vedeţi ce catedrală imensă au?

-De ce nu s-a făcut până acuma?

-Toţi patriarhii au vrut s-o ridice dar nu s-a putut. Au fost piedici. Comuniştii nu au dat voie să se ridice biserici. Bisericile pe care le avem sunt vechi înainte de comunişti. Nici guvernanţi de acum nu sunt mai departe de cei comunişti, nu vedeţi cum se opun, nu vor să dea teren, nici aprobări şi nici bani. Pentru ei mausoleul comunist din parc este mai valoros decât biserica, el este biserica lor, cum să-l strice şi să facă o biserică pentru români.

-Părinte, vom trăi noi s-o vedem gata?

-Noi nu. Poate copii şi nepoţii noştrii.

(varianta completă şi necenzurată)

Citirea cărţilor sfinte

121.- Părinte, cum se citeşte Sfânta Scriptură ?

-Sfânta Scriptură se citeşte numai în genunchi sau în picioare, cu faţa la Răsărit dacă poţi, nu culcat sau mâncat, e lipsă de respect. Când avem dragoste să citim mai mult din Sfânta Scriptură, trebuie să avem şi putere să stăm în genunchi sau în picioare, de aceea e bine să citim câte puţin. Dacă vrem să citim o Evanghelie zilnic, citim la rând, nu pe sărite, lăsăm semn şi citim la rând.

122.- Părinte, pot să citesc singur Sfânta Scriptura

-Poţi, sigur că poţi dar, unde nu înţelegi întrebi preotul, numai el ştie să o explice, el are pregătire pentru aceasta, este apostolul de altă dată. Omul fără pregătire poate înţelege greşit cuvântul din Scriptură. Aşa au apărut sectele.

123.- Părinte, cum se citeşte Psaltirea ?

-Zilnic ai voie câte 3 psalmi, laşi semn şi în a doua zi citeşti alţi 3 psalmi la rând. Numai

128

călugării şi preoţii pot să citească mai mult. Dacă citeşti mai mult te loveşte diavolul, dacă citeşti doar 3 psalmi îl loveşti matale pe el. Psalmii: 3, 30, 142, îi citeşti dacă aveţi duşmani, împotriva lor, iar ceilalţi sunt pentru suflet, nu îi socotiţi pe aceştia pentru duşmani, la număr, când citiţi Psaltirea.

Copiii

124.- Părinte, fratele meu nu are nici un copil şi ar dori unul, ce să facă?

-Cine vrea numai unul, nu i-l dă Dumnezeu nici pe acela. Am plecat acasă foarte mirată de răspuns şi am întrebat pe fratele meu câţi copii ar vrea să aibă, mi-a răspuns :

-Unul, normal, că doar n-o să fac o grămadă să-i mătur cu lopata. Aşa s-a exprimat fratele şi eu am rămas cu gândul la părintele întrebându-mă: de unde ştia dânsul că fratele meu vrea numai un copil şi nu mai mulţi, că doar nu s-au cunoscut, nu l-a văzut niciodată.

125.- Un domn şi fetiţa lui de 8 ani.

-Părinte, am venit să vă rugaţi să-mi dea legea mie fetiţa, că m-am despărţit de soţie şi ea trăieşte cu altul, nu are grijă de fată.

-Matale nu poţi să obţii fetiţa că ea trebuie să fie cu mama, aşa e legea şi legea lui Dumnezeu tot aşa spune: fetele stau cu mama şi băieţii cu tata. Fetiţa matale e mică acum dar se va face mare şi are nevoie de mamă, de sfaturile ei. Mama are datoria să explice fetei, cât de importantă este fecioria şi cât rău poate să ţi se întâmple dacă nu ascultă. Când băieţii se fac mari, tata trebuie să se ocupe de educaţia lor. Să le explice ce se întâmplă cu organismul lor, cum suferă transformări şi să le spună să nu mângâie organele sexuale că pot să se îmbolnăvească. Dacă nu ascultă băieţii, ajung de-şi fac plăcerile singuri şi se pot îmbolnăvi de o boală a tremuratului mâinii sau îşi pierd vederea. Degeaba îi duc părinţii la doctori pe băieţii lor, că nu e de doctor boala, e necesară spovedanie sinceră şi apoi devin sănătoşi.

-Eu ce fac părinte, uitaţi că fata vrea să rămână cu mine, uitaţi cum plânge.

-O să se obişnuiască, matale ai datoria să o convingi că la mama e bine nu s-o ţii aşa în braţe ca acum, las-o jos că e fată mare.

-Părinte, rugaţi-vă să mi-o dea mie legea.

-Matale văd că nu vrei să înţelegi, ţi-am explicat destul n-am ce să-ţi fac. A stat la rugăciune şi la plecare a cerut binecuvântare să iasă cum e bine cu copila.

126.- Părinte, mama mea nu mă lasă să-mi cert copii, să-i pedepsesc sau să-i bat, ne certăm mereu din cauza aceasta!

-Să ştiţi dumneavoastră că, bunicii strică copii, de aia e bine ca pe copii să-i crească

129

mamele lor, până la 7 ani să fie copilul lângă mama. Acum mamele au serviciu şi dau copiii la grădiniţă să-i crească alţii. Dacă-i daţi acolo, încercaţi să staţi cât mai mult cu ei când îi aduceţi acasă.

127.- Părinte, sunt unele mame care-şi lasă copilul singur în casă şi se duc după treburi, eu dacă-l las singur îl găsesc ţipând, de ce al meu nu stă?

-Nu se lasă copilul singur în casă pentru că vine diavolul şi-l sperie. Aşa se întâmplă şi când plânge copilul de i se învineţeşte faţa, el îl vede pe vrăjmaşul că vine s-o ia pe mama, se strâmbă la el şi de aia ţipă aşa bre, îl închini, vorbeşti cu el, spui rugăciune şi se linişteşte.

128.- Părinte, poţi să dai piept altui copil, decât la al tău ?

-Poţi matale, dar ai grijă că sunt şi femei hoaţe, nu-ţi cer să alăptezi copilul ca are nevoie de laptele matale, ci ca să-ţi ia laptele cu vrăji. Laptele mamei e un dar de la Dumnezeu, păziţi-l !

129.- sfat:

-O mamă care dă naştere la prunci este mai plăcută înaintea lui Dumnezeu decât un om care a ridicat o biserică. O biserică poate să cadă la un cutremur şi se uită de ea, dar ce a crescut mama în spirit religios va mărturisi până la moarte pe Dumnezeu.

130.- Părinte, copilul meu se sperie foarte tare, ce pot să fac?

-Îl împărtăşiţi 7 dumineci la rând şi-i faceţi Moliftele Sfântului Vasile de 3 ori. Când nu este mama curată, copilul trebuie împărtăşit de altcineva, tata sau bunica, cineva din familie care să o facă cu dragoste (asta când vrei să fie 7 dumineci la rând).

131- Nu vă blestemaţi copiii …(vezi la „blestem”,nr.44)

132.- Părinte pe mine nu mă ascultă copiii, iar tatăl lor îi răsfaţă!

-Copiii până la 7 ani sunt crescuţi mai mult de mama şi ea răspunde de păcatele lor.

-In ce fel răspunde mama ?

-Adică, dacă vezi copilul greşind şi nu-i spui nimic, nu-l cerţi, nu-l pedepseşti, ba unele mame râd la prostiile pe care le fac copiii lor, păcatul acela ţi se socoteşte matale ca mamă, pentru că el nu ştie ce face. Dacă vezi copilul greşind şi-l îndrepţi, îl povăţuieşti, nici lui nu i se socoteşte nimic şi nici matale, pentru că n-ai stat nepăsătoare la ceea ce face el.

Tot mama povăţuieşte pe copil cât este mic, îl învaţă să ceară iertare când greşeşte, să vorbească cu “dumneavoastră” cu părinţii şi cu oamenii în vârstă, adică îl învaţă să

130

respecte, îi dă miercurea şi vinerea mâncare de post ca să-l obişnuiască cu rânduielile bisericii. Noi o cinstim pe Maica Domnului miercurea, iar vinerea este ziua în care a fost răstignit Mântuitorul şi ne pare rău pentru tot ce a pătimit pentru păcatele oamenilor şi mâncăm de post. Nu moare nimeni dacă 2 zile pe săptămână mănâncă legume şi fructe, abia aceia nu vor avea treabă cu doctorii.

După 7 ani, copilul să ţină posturile de peste an, să se spovedească şi apoi să se împărtăşească. Până la 7 ani se pot împărtăşi mai des pentru că sunt mici. Să nu mănânce nimic după 12 noaptea.

Noi creştinii, ne învăţăm copiii de mici să se închine, de când se naşte poţi închina copilul, chiar şi atunci când nu este botezat poţi să-i faci cruce şi să zici rugăciuni. Ii faci cruce atunci când îl alăptezi, când îl culci, când plânge. Îl iei duminica la Biserică să-l înveţi drumul. Când e mai mărişor îl pui la treabă ca să fie harnic, când se va face mare să ştie de toate.

Nu-i lăsaţi pe copii cu cheia apartamentului la gât pe afară, că ei se vor duce în casă şi de nu este nimeni acasă se uită la televizor, acolo, sunt toate prostiile şi arată special ca să se strice copiii, să nu mai asculte, să fie nervoşi, să nu mai poată învăţa.

Aveţi grijă când vă uniţi cu soţii voştri, verificaţi bine dacă dorm copiii, că de se prefac că dorm, ziua când părinţii vor fi plecaţi de acasă se vor juca de-a tata şi de-a mama, că dracu nu stă degeaba.

133.- Părinte, de ce spuneţi că după cei 7 ani a copilului, răspunde tata de creşterea lui ?

-Pentru că s-au mărit copiii şi e greu pentru o mamă să-i stăpânească, iar tata este mai sever şi-i struneşte mai bine şi aşa ar trebui, dar bărbaţii din ziua de astăzi nu se prea bagă la educaţie, lasă totul pe mamă şi nu e bine.

După ce intră copilul la şcoală, de păcatele lui răspunde şi învăţătorul şi profesorii, pentru că aici învaţă şi bune şi rele.

134.- Părinte, aţi spus odată că soţul, tatăl copiilor, răspunde înaintea lui Dumnezeu de păcatele copiilor lui, a celor mai mari de 7 ani, dar de soţia lui nu?

-Ba da, bărbatul dă socoteală şi pentru greşelile femeii lui. Ştim asta şi de pe vremea lui Adam, când Eva a mâncat din fructul oprit. Dumnezeu n-a certat-o pe Eva ci a spus: “Unde ai fost Adame?”. Bărbatul e răspunzător de tot ce greşesc cei din casa lui, el este capul familiei.

135.- Atenţie părinţi!

-Să nu bateţi copiii după ora 3 noaptea şi să nu ţipaţi la ei, pentru că intră diavolul în ei din cauza fricii.

131

136.- O tânără de la Sighişoara îl întreabă pe părintele:

-Copilul meu, are 4 ani, şi nu vorbeşte, deşi aude bine, ce să facem, părinte?

-Când v-aţi căsătorit, cine nu a fost de acord cu căsătoria? Dacă s-a făcut căsătoria fără consimţământul părinţilor, pentru păcatul neascultării, primul copil apare cu o infirmitate. Ceilalţi copii se nasc normali. Părinţii, au blestemat că nu au fost ascultaţi, iar blestemul apasă asupra nepotului care s-a născut. Acum trebuie mers la preot ca să vă spovediţi. Pentru aceasta, ţineţi post o săptămână, apoi vă spovediţi şi vă cereţi iertare de la părinţi. Împliniţi Canonul dat de preot, pentru fiecare în parte şi copilul va vorbi.

Crăciun

137.- Ascultaţi!

-Crăciun – a fost un om în vârstă, bun, credincios şi foarte modest. Pentru că era îmbunătăţit, a fost ales ca în sălaşul lui să se nască Micuţul Iisus, Mântuitorul nostru. Naşterea Mântuitorului a adus bucurie mare creştinătăţii întregii lumi. Noi ni-l imaginăm aşa cum ni l-au descris bătrânii noştri, cu hainele lungi şi barbă albă, el aduce daruri. La vremea lui darul cel mai mare pe care ni l-a făcut, a fost Micuţul Iisus. Să ţineţi minte, moş Crăciun a existat, aşa-l chema pe bătrânul acela, Crăciun, să nu credeţi în alte vorbe.

138.- Ascultaţi!

-Moş Crăciun, trebuie să fie blând, bun, smerit şi credincios. El nu este oricum pentru că porneşte de la un adevăr, cum a fost acela, de acum 2000 de ani dar , ce se face acum, e cu un scop anume îşi bat joc, se loveşte mereu în credinţa noastră, să deruteze omul.

139.- O fată îl întreabă pe părintele:

-Părinte, pot să mă îmbrac în moş Crăciun, să merg la nepoţi pentru că nu are cine?

-Nu, matale nu eşti bărbat. Moş Crăciun e un om mai în vârstă, blând şi smerit, ca să nu-i sperie pe copii.

-Credeţi că se îmbracă numai bărbaţi, e plin oraşul de crăciuniţe, fete tinere, cu fuste scurte şi frumoase.

-Acelea sunt pentru altceva puse, să-şi bată joc de ce a fost atunci, să schimbe ideea, să nu mai înţeleagă copilul de ce unul e aşa şi altul altfel. Ateii fac asta, vin cu obiceiurile lor de la toţi păgânii ca să le uităm pe ale noastre, tradiţia noastră…

Crearea omului

140.- Părinte, la şcoală ne-a spus că, omul se trage din maimuţă, e adevărat?

132

-Cum să fie adevărat? Noi avem părinţi, bunici, străbunici care au arătat că noi şi ai lor la fel arătau, minciuni spuse de profesori copiilor. Să spuneţi profesoarei, daca mai zice aşa ceva: ”Poate dumneavoastră vă trageţi din maimuţă, eu nu, eu sunt om “.

-Părinte, ne-a mai spus şi despre unele păsări şi animale că au suferit transformări şi de asta arată aşa cum le vedem noi acum.

-Altă bazaconie, ateii noştri de prin şcoli spun asta ca să lovească în credinţa noastră, în adevăr. Să ştiţi de la mine că totul a fost aşa cum le vedem: omul, animalele, vieţuitoarele. Aşa le-a creat Dumnezeu, spune clar în Biblie, iar Adam le-a dat nume. Dacă vă ascultă la şcoală ca să vă dea notă, să spuneţi ce v-am spus, chiar dacă vă dă notă proastă, ruşinaţi-i pe aceşti atei care s-au băgat peste tot să strice frumosul şi adevărul despre Dumnezeu.

Credinţa

141.- Sfat:

-Să nu cedaţi în faţa nimănui, vorbind despre Dumnezeu, poţi să aduni lume în jurul tău, sau să vorbeşti mulţimii şi să te trezeşti vorbind de unul singuri, numai să nu cedaţi în faţa nimănui.

Părintele ne spune :

-Să vedeţi ce mi s-a întâmplat mie. Eram într-o gară cu câteva persoane şi am început să vorbesc despre Dumnezeu. Toată lumea din gară s-a adunat în jurul meu ca să mă asculte. Altă dată, eram într-un grup de oameni şi am început să vorbesc despre Dumnezeu, iar aceia au plecat unul câte unul şi m-am trezit vorbind singur.

Toate câte mi-a descoperit mie Dumnezeu au fost date ca să învăţ şi eu pe alţii. Nu lăsaţi pe toţi rătăciţii să aibă ultimul cuvânt!

142.- Ascultaţi!

-Erau doi credincioşi care împreună umblau peste tot. Toată lumea spunea dacă nici aceştia nu se mântuiesc, atunci cine se mai poate mântui? Într-o zi era hram la o biserică, amândoi au plecat de acasă ca să fie prezenţi la sărbătoare. În drumul lor era o apă şi peste ea un pod. Acum podul nu mai era, venise apa mare şi-l rupsese. Unul din ei a spus: ”eu trec prin apă”. Celălalt, i-a spus: „ce, eşti nebun, vrei să mori?”. Cel care a spus că trece s-a dezbrăcat şi-a pus lucrurile legate pe umăr şi cu semnul Sfintei Cruci şi „Doamne ajută-mi”, s-a aventurat să traverseze apa. În faţa lui a apărut un copac căzut în apă, s-a prins de el şi aşa a ajuns dincolo. Atunci s-a văzut că nu sunt amândoi chiar la fel de tari în credinţă. Aşa lucrează Dumnezeu când omul nu mai poate şi-I cere ajutorul. Sunt lucruri mărunte pe care le poţi face singur cu puterile tale, Dumnezeu te lasă să te descurci singur dar, în cazuri extreme, deosebite, complicate, atunci intervine dacă îl chemi în ajutor.

133

143.- Ascultaţi!

-Pe un bărbat îl alergau unii să-l prindă deşi el era nevinovat. La un moment dat în faţa bărbatului a apărut o apă (el se temea să treacă prin apă ), în disperarea lui a spus :

-Doamne, ajută-mi să văd în faţa mea numai iarbă! S-a închinat şi aşa a ajuns dincolo, mergea prin apă dar în faţă vedea numai iarbă.

Crucea

144.- Părinte, Crucea se poartă tot timpul la gât?

-Da, Crucea se scoate de la gât numai când iţi faci baie şi în timpul de necurăţie, în rest tot timpul o porţi la gât.

145.- Părinte, pot purta şi eu crucea peste haine aşa cum poartă preoţii?

-Nu. Credinciosul de rând trebuie să poarte crucea numai la piept şi nu deasupra hainelor. Pentru preot aşa trebuie s-o poarte peste haina preoţească, ca cel ce este sfinţit şi ca cel ce mărturiseşte pe Hristos în lume. Nici călugărul nu are voie să poarte crucea peste haine decât preotul-călugăr.

146.- Părinte, am văzut la unii băieţi că poartă cruce mare la gât peste haine şi când apeşi de un buton sare lama unui cuţit din ea, este bună o astfel de cruce?

-Nu. Este crucea făcută de satanişti. Sataniştii poartă crucea numai ca s-o batjocorească. Una din miile de feluri în care batjocoresc ei crucea este şi acesta. Cu cuţitul din ea fac vărsare de sânge.

147.- Părinte, ce înseamnă crucea cu capul în jos sau cu braţele frânte, pe care văd că o poartă tineretul astăzi?

-Sunt crucile de batjocură ale sataniştilor. Sunt semne sataniste pe care le poartă cei ce fac parte din secta satanistă. Dacă le poartă şi tineretul nostru este regretabil. Ei nu ştiu ce poartă şi ce mărturisesc purtându-le. Ei nu ştiu că a purta cruce cu capul în jos şi crucea cu braţele frânte înseamnă sfărâmarea Crucii lui Hristos şi înfrângerea ei de către satana. Crucea lui Hristos este semnul şi arma cea mai de temut pentru satana. Crucea nu poate fi biruită, ea este arma cea nebiruită. Satana care este vrăjmaşul înverşunat al crucii ar vrea să o poată birui, dar nu poate. Cu crucea s-au sfărâmat porţile iadului şi au fost scoase de acolo sufletele la Învierea Mântuitorului iar diavolii s-au risipit. Satana ar vrea să înfrângă şi să distrugă această armă Crucea, dar nu poate. Pentru că nu poate s-o distrugă atunci îi pune pe oameni s-o batjocorească în felul acesta. Cei ce poartă astfel de cruci şi aceste semne sunt satanişti.

148.- Cum mai este batjocorită crucea de către tineretul de astăzi ?

134

-Fetele care poartă în locul cerceilor cruciuliţe, batjocoresc şi fac de ocară Sfânta Cruce;

-Băieţii care poartă la fermoarul de la pantaloni şi de la geacă cruciuliţă, batjocoresc şi fac de ocară crucea;

-Cei cu chitarele în mâini şi cu cruci mari la gât în spectacole, discoteci şi pe drum, batjocoresc Sfânta Cruce.

Curcubeul

149.- Părinte, afară e un curcubeu aşa de frumos, de ce îţi aduce atâta bucurie când îl vezi ?

-În vechiul Testament Curcubeul arăta legătura între Dumnezeu şi om, acum de la Mântuitorul încoace, avem şi Lumina de la Înviere. Aceasta este mărturia celor întâmplate atunci, dovadă că, credinţa noastră nu e zadarnică. Când nu va mai veni lumina atunci va fi sfârşitul.

Curvie – desfrânare – sex

150.- Părinte, mie îmi place şi alt bărbat, n-am păcătuit, dar îmi place.

-Ce crezi matale că se deosebeşte cu ceva de bărbatul pe care-l ai? Toţi sunt la fel, ca şi femeile, toate sunt la fel. Dacă se deosebeau mai făcea Dumnezeu un Adam şi o Eva pentru divertisment, când te plictiseai de unul te distrai cu celălalt, dar aşa a făcut Dumnezeu numai unul şi una şi toţi bărbaţii şi toate femeile sunt la fel.

151.- Ascultaţi!

-Să vă mai spun câte ceva despre minciună şi adevăr. Erau într-un loc câteva femei care duceau viaţă uşuratică cu nişte străini. Toată lumea observase hainele lor scumpe şi frumoase, feţele lor vesele şi pielea întinsă, nu chipul ce ar fi trebuit să fie la acel loc. S-a întâmplat că a luat foc locuinţa lor şi a ars din temelie. A venit comisia să cerceteze şi ce să vezi. Deşi arsese totul, ei au găsit nişte aparate electrice cu care acestea îşi satisfăceau plăcerile când plecau acei străini. De teamă să nu fie înşelaţi, bărbaţii aceia le-au dat în dar aceste aparate drăceşti. Cum a fost posibil, ca la un foc care a mistuit totul, să rămână aceste spurcăciuni diavoleşti întregi, neatinse. Nu credeţi că Dumnezeu nu a mai răbdat ce se petrecea acolo? Ruşinea a fost cunoscută şi-n împrejurimi. Dacă ardeau şi femeile nu mai conta, aşa însă, să aibă ochi să se întâlnească cu lumea. Vai de sufletul lor.

152.- Părinte, mai sunt iertaţi cei ce fac sex oral?

-Păcatul desfrânării are mii de feţe, care mai de care mai hidoase. Cei ce practică sexul oral şi trăiesc peste fire cu soţiile lor, să nu se împărtăşească până la moarte. Gura lor este spurcată. Acestia au mutat gura la fund. Se scârbeşte Duhul Sfânt de ei.

135

Pedeapsa pentru perversiuni sexuale este aceea a Sodomii şi a Gomorii, adică cu foc şi cu pucioasă. Ca toţi desfrânaţii se vor chinui urât în iad, stând cu picioarele până la brâu în apă murdară şi urât mirositoare iar şerpii şi gângăniile care vor ieşi din apă îi vor muşca de părţile ruşinoase, aşa se vor chinui veşnic (aşa mi s-a descoperit mie într-o vedenie, că se vor chinui aceştia, e bine s-o ştiţi.)

Scrie un comentariu

Publicat de Ortodoxie & Neamul Romanesc pe 14/04/2013 în 500 raspunsuri duhovnicesti ale parintelui Ilarion Argatu

14Apr

Căsătoria

93.- Sfat:

Vă spuneam că ascultarea de părinţi e foarte importantă pentru copil de când e mic şi mai ales la căsătorie, ştiţi cum spune la carte că “binecuvântările părinţilor întăresc casele fiilor şi blestemul părinţilor din temelie strică casele fiilor”.

E bine ca la căsătorie să vă consultaţi cu părinţii, le cereţi părerea pentru că ei văd cu alţi ochi omul cu care vă legaţi pe viaţă şi în general părinţii doresc binele copiilor lor.

Mamele simt şi mai mult pentru copilul lor, pentru că i-au purtat în pântece. Ele sunt ca nişte prooroci pentru copii lor. Simt pericolul sau binele pentru copil şi ascultând de cuvântul lor vă pot păzi de multe necazuri.

Cineva care era de faţă, spune :

-Părinte, pe mine mama nu m-a lăsat să mă căsătoresc cu un băiat, pentru că e beţiv şi la vremea respectivă acela nu punea în gură băutură, tărie, numai “CICO” bea. N-am ascultat-o şi după ce ne-am căsătorit a început să bea de dormea în şanţuri.

-Aţi văzut până unde merge simţul ei de mamă? Vedea pentru mai târziu ce avea să se întâmple.

94.- Părinte, mama mea nu m-a lăsat să mă căsătoresc cu un băiat, mi-a zis că am să rămân văduvă şi aşa a fost. Acum am un prieten şi ea se opune din nou. Eu îl iubesc pe băiat şi nu pot să renunţ la el, ce să fac?

136

-Ascultă de mama, că doar nu vrei să rămâi din nou văduvă?!

-Părinte, chiar aşa mi-a spus. Dar eu nu pot să mă despart de el pentru că îl iubesc.

-Cum să nu poţi, te desparţi uite aşa, o ia unul intr-o parte şi altul în alta dacă vreţi să aveţi familie, socotiţi că nu v-aţi cunoscut.

-Să fac asta că vrea mama ?

-Da! Pentru că-ţi vrea binele, dacă nu, faci cum vrei matale, îţi alegi singură crucea pe care o ai de dus, mama vrea să te păzească de alt necaz.

95.- O tânără îl întreabă pe părintele:

-Părinte, eu trebuie să fac nuntă şi mă tem că n-am să fiu curată, ce fac ?

-Ce să faci, te rogi să fii curată, o rogi pe Maica Domnului să fii curată ca să poţi intra în Biserică, îi spui: Maica Domnului am să fiu mireasă, te rog ajută-mă! De se va întâmpla să nu fie curată fata pentru cununia religioasă, se amână nunta, nu intră în Biserică să spurce Biserica, nici naşa nu are voie, nici o femeie la vremea ei de necurăţie nu are voie în biserica, pentru că la carte spune: De va intra în Biserică, femeia în cele 8 zile de necurăţie sau 40 de zile de lehuzie, să se spele biserica, să se cheme arhiereul şi să se sfinţească din nou. Auziţi dumneavoastră ce păcat mare este? Imaginaţi-vă câte Biserici mai sunt curate, toată lumea intră dea valma.

96.- Părintele avea credinţa tare, dragostea şi rugăciunile dânsului erau bine primite înaintea lui Dumnezeu. Foarte rar se întâmpla ca cei care veneau şi cereau sfaturi duhovniceşti să nu-şi rezolve necazul lui. Când se întâmpla ca cineva să vină să spună că n-a reuşit, se mâhnea foarte tare.

A venit la dânsul o doamnă cam de 53 de ani care era singură, necăsătorită, îi murise şi mama şi-l întreabă pe părintele:

-Părinte, am un apartament cu 3 camere şi vreau să-l schimb dar mi-e frică să nu mă păcălească cumpărătorul.

-N-ai bărbat, asta e treaba bărbatului, el e cu treburile?

-Nu părinte, sunt singură, ştiţi că am venit la rugăciunile dumneavoastră şi tot nu m-am căsătorit.

-Nu se poate aşa ceva, n-ai făcut matale ce te-am învăţat!

-Am făcut părinte, dar tot nu m-am căsătorit.

-Nu-i adevărat, ai fost mândră, ai căutat bărbat frumos şi deştept să te făleşti cu el ! Vezi

137

că nu asta îţi trebuie, ci sprijin în viaţă, soţ pentru matale şi nu pentru lume.

-Ce să fac părinte, că sunt tare singură, mama a murit şi n-am pe nimeni…!

-Ce pot să-ţi fac eu matale, asta e calea pe care ai ales-o singură, acum eu nu am ce să mai fac, la vârsta asta ce bărbat te mai ia, faci cum te-o duce capul pe matale, fata se mărită de tânără…!

A rămas părintele foarte tulburat şi îi părea rău, că nu l-a ascultat ceea ce a învăţat-o şi a rămas singură şi mai ales că a trebuit s-o certe. Şi după ce a plecat, o bucată de vreme tot la ea se gândea că nu are ce să mai facă şi spunea:” Dumnezeu s-o lumineze în viaţa ei de acum înainte…!”

97.- Un tânăr de vreo 28 de ani fiind inginer de meserie, îl întreabă pe părintele :

-Părinte, aş vrea să vă rog ceva: nu mă pot hotărî, nu ştiu pe ce drum s-o iau, să merg la mănăstire sau să merg în lume ? Ce părere aveţi ?

-Nu, nu eşti pentru mănăstire. Iţi găseşti o fată frumoasă şi credincioasă, vă căsătoriţi, o să aveţi copii şi o să se bucure părinţii voştri.

-Aşa am să fac părinte. Părintele l-a binecuvântat şi el a plecat mulţumit.

98.- Părinte, ce părere aveţi despre căsătoriile cu alte naţii?

- Nu e bine, fiecare popor e într-un fel :

Românule bun, credincios, sentimental şi primitor;

Neamţule rece şi fără credinţă;

Ungurule rău şi egoist;

Ţiganule hoţ şi puturos. Ţiganul ia în căsătorie românce ca să se mândrească că a luat din neamul nu ştiu cui. Fiţi mai pretenţioase fetelor, nu vă amestecaţi cu orice naţie. Păziţi-vă de ţigani. Ţigăncile fac vrăji cu murdărie şi cu altceva care lucrează asupra minţii, te fac de-i vezi numai pe ei.

Evreuleste nebotezat. Dacă te-ai căsătorit cu un evreu vei fi judecată la un loc cu el. El este apăsat de două mari păcate: de păcatul uciderii celor 14.000 de prunci şi de sângele Mântuitorului nostru Iisus Hristos pe care l-au răstignit şi au cerut în faţa lui Pilat: „ sângele Lui asupra noastră şi asupra copiilor noştri” (Mat.27,25). Dacă vei avea copii cu evreul vor avea asupra lor această osândă. Numai atunci când, evreul se botează şi devine creştin şi cinstitor de Hristos, se anulează prin botez efectul acestor păcate împotriva lui Dumnezeu.

138

Catolicul este schismatic şi eretic. La fel este dacă te-ai căsătorit cu un catolic. Devenind acelaşi trup cu el vei fi judecat ca un catolic. Catolicii, au păcatul schismei şi a ereziei. Adică în 1054 s-au rupt de Biserică, s-au separat şi n-au mai ascultat de Patriarhia Ecumenică de la Constantinopol, devenind schismatici. Apoi, păcatul ereziei, prin introducerea a cinci învăţături greşite care nu-şi au justificare în Sfânta Scriptură cum ar fi: împărtăşirea cu azimă; purgatoriu, adaosul filioque în crez; infailibilitatea papei; primatul papal.

Protestantul este eretic şi schismatic. Dacă te-ai căsătorit cu un protestant sau sectar, vei fi judecat ca acesta. Ei au păcatul lepădării de adevărul de credinţă descoperit de Dumnezeu şi propovăduirea altor adevăruri false, lepădarea de Sfintele Taine, de Biserică, de Botez şi de Hristos.

Arab, chinez, japonez, indian, turc, aceştia sunt de credinţe păgâne şi cu obiceiuri străine care nu se potrivesc cu firea noastră. Dacă te-ai căsătorit cu un păgân care este musulman sau budist şi închinători la zei, vei fi judecat cu aceştia. Vei avea judecata şi osânda păgânului şi închinătorului la dumnezei străini şi mincinoşi şi vei călca porunca întâi.

99.- O tânără de vreo 18 ani, studentă, venea la spovedanie la părintele şi se plângea de mama ei că nu vrea să asculte, citeşte toată Psaltirea odată şi au mari necazuri. Ea cunoscuse un băiat, se iubeau foarte mult şi nu se puteau căsători. Trăiau ne cununaţi. Intr-o zi o sora mai mare de a fetei a venit la părintele foarte nervoasă şi i-a spus :

-Părinte, ticăloasa asta de soră-mea trăieşte ca o curvă cu unul, nu mai ţine nici o rânduială, daţi-i canon să se potolească.

-Cum să dau canon, ce canon să-i dau ?

-Să nu mai trăiască cu bărbatul acela !

-Dacă se iubesc, cununaţi-i. Nu se pot face opriri la tineri, trupul e neputincios să se înfrâneze, de-i dau eu canon să se oprească îl va înjura pe Dumnezeu că e rău şi nu-i adevărat, Dumnezeu e bun, ajutaţi-i să se cunune pentru că se iubesc. Canoanele sunt pentru cei mai în vârstă, care vor şi pot să se înfrâneze, la tineri nu se fac nici un fel de opriri. Le spui să nu mai trăiască în desfrâu şi sora matale nu vrea asta, vrea cununie, ajutaţi-o să se cunune la Biserică, să aibă casa ei, e fată bună, nu vrea desfrânare. Impresionată fata, pe care o ruşinase sora ei, de faţă cu toată lumea plângea lângă părintele, era în genunchi la picioarele dânsului, copleşită de înţelegerea, dragostea şi bunătatea părintelui. A luat binecuvântare pentru nuntă.

100.- Părinte, fata mea trăieşte cu un băiat şi e doar în clasa a 10 -a, ce să fac, să-şi termine şcoala ?

-Mărit-o cât mai degrabă cu acela, bate fierul cât e cald, să nu se răzgândească băiatul.

139

-Părinte, şi cu şcoala ce face ?

-Dacă soţul ei o să vrea să aibă şi carte, o face după aceea, când o fi cu el, că de-l pierde pe băiat ai să ai o desfrânată la uşa matale, n-o mai poţi păzi dacă n-ai păzit-o fecioară. Acum e femeie, e mult mai greu. E bine când doi tineri se iubesc, dar să nu-i laşi sub acelaşi acoperiş singuri, să fie întotdeauna cineva cu ei în cameră. Să-i duci matale la Primărie şi la Biserică să se cunune şi să-i aranjezi la casa lor.

101.- O doctoriţă necăsătorită în vârstă de 37 de ani, venea la rugăciunile părintelui pentru căsătorie iar mama ei era din gruparea visarioniţilor se ruga să nu se căsătorească fiica ei pentru că sfârşitul este aproape şi nu mai are rost. Părintelui îi părea foarte rău de această situaţie. Fata era o fire blândă şi credincioasă.

-Părinte, de ce toate fetele se căsătoresc şi eu nu?

-Nu eşti în relaţii bune cu mama, cum vă înţelegeţi?

-Mama nu e de acord să mă căsătoresc, spune că sfârşitul lumii e aproape şi că nu are sens şi chiar se roagă să nu mă căsătoresc. Eu am încredere în rugăciunile dumneavoastră.

-Da, dar să ştii matale că rugăciunea mamei este înaintea preotului, că te-a purtat în pântece. Mai vino la rugăciuni şi-o să vedem cum a hotărât Dumnezeu.

După un timp, fata a cunoscut un medic mai mare decât ea, care a cerut-o în căsătorie. Fata îl plăcea pentru că era foarte simpatic, era medic, dar nu era credincios.

-Părinte, ce fac, nu ştiu ce hotărâre să iau, mă tem dar tot eu mă încurajez singură spunându-mi c-am să-l întorc la credinţă.

-Aşa crezi matale, azi mai mulţi cad de la credinţă decât se întorc. Botezat este ?

-Da, aşa cred sau mai bine zis sper să fie botezat.

-Eu nu te sfătuiesc, porneşti la un drum greu, nu sunt de părere că e bun.

-Părinte, am o vârstă, nu cred că mai apare ceva bun.

Hotărârea a luat-o singură, simţea că n-ar fi ceva grav, dar a spus că riscă. Medicul era ginecolog şi făcea întreruperi de sarcină. Dorinţa fetei era ca părintele să-i cunune şi l-a rugat pe părintele de faţă fiind şi viitorul soţ.

-Părinte, vă rog să ne cununaţi dumneavoastră !

-Eu vă cunun, numai cu o singură condiţie, ca domnul doctor, viitorul soţ, să nu mai facă întreruperi de sarcină, să-mi promită acest lucru.

140

-Promit, părinte !

Cununia s-a făcut, dar medicul nu s-a lăsat de obiceiul pe care-l avea, este mare avar şi fata trăieşte rău cu el. Nu-i dă voie să aibă prieteni, e un egoist, n-o lasă să comunice cu nimeni, nu o lasă să facă milostenie şi ea este foarte supărată.

-Ce să fac părinte, nu mai suport, nu mai pot nici să zâmbesc, mă simt tare singură.

-Stai cu el, acum ce să faci, dar de-ţi va afecta sănătatea suferinţa pe care o înduri cu el, poţi să divorţezi.

102.- Părinte, ce să fac şi eu pentru căsătorie ?

-Mergi pe jos prin oraş şi du-te matale să-ţi cumperi pantofi şi s-o găsi vreun băiat să caute tot pantofi, vă întâlniţi şi faceţi cunoştinţă.

S-a dus fata, după ce a primit binecuvântare să-şi caute pantofi. I-a cumpărat şi mergând pe stradă se uita la pantofi şi a dat peste un bărbat din greşeală. Acela şi-a cerut iertare, a privit-o şi a plăcut-o. Au făcut cunoştinţă şi au mers pe jos împreună discutând. Fata şi-a dat seama c-o place şi că e singur şi i-a povestit despre părintele. Băiatul a vrut să vină împreună cu ea la părintele, au venit şi au primit binecuvântarea pentru căsătorie. Aţi văzut cum lucrează Dumnezeu cu omul ?

103.- Părinte, eu am cunoscut mulţi băieţi, dar nu rezistă mult prietenia. Unii m-au cerut şi în căsătorie, dar după aceea nu m-au mai căutat, ce să fac?

-Metanii când te duci acasă de la întâlnire, faci metanii şi spui: Doamne ajută ca, ceea ce am hotărât azi să devină fapt şi te căsătoreşti repede. Asta s-a şi întâmplat.

104.- Ca sfaturi, părintele ne mai spunea :

-Fetele tinere se mărită singure, pe cele bătrâne le ajută alţii ;

-Când 2 tineri se iubesc, dar trăiesc în desfrânare, te rogi pentru ei ca să se cunune, nu-i desparţi că ai păcatul lor;

-Dacă unul este liber iar altul căsătorit cu gând să divorţeze de soţia lui, pe aceştia îi desparţi, nu spargi casa altuia ca să-ţi fie ţie bine.

-Căsnicia se ţine cu dinţii, dacă ţi-ai prins soţul cu alta poţi s-o baţi pe aceea, s-o faci de ras în faţa colectivului unde lucrează.

105.- O tânără de vreo 40 de ani a venit pentru prima dată la părintele. A salutat. S-a aşezat în genunchi şi a întrebat:

-Părinte, aş vrea să vă rog ceva, spuneţi-mi, eu dacă nu sunt căsătorită pot să am un copil?

141

-Te căsătoreşti şi apoi ai şi un copil pentru că orice copil trebuie să aibă un tată.

-Fără căsătorie nu se poate? Am o vârstă înaintată şi cine mă mai ia?

-S-o găsi un bărbat şi pentru matale, dar până acum ce ai făcut, de ce nu te-ai căsătorit? E o vârstă când fetele se căsătoresc tinere între 18 şi 24 de ani, dacă trece perioada aceea, greu se mai hotărăsc, le găseşte câte un motiv la fiecare băiat şi rămân singure. Nu ştii matale că e o vorbă că dragostea e oarbă: cât eşti tânăr te îndrăgosteşti şi nu te mai gândeşti c-o fi bine sau rău, te grăbeşti să nu-l pierzi.

-Părinte, după ce am terminat liceul am reuşit la facultate şi nu m-am mai gândit la căsătorie. Acum sunt profesoară.

-E bine şi profesoară, dar căsătoria e mai importantă. Fiecare femeie are o datorie să dea naştere la prunci, deci să fie la casa ei cu bărbat şi dacă acela vrea să aibă studii le face după căsătorie.

-Părinte, am o soră căsătorită cu un preot şi o duce foarte rău cu el, m-am speriat să nu păţesc la fel.

-Nu trebuia să te temi, că nu toate căsniciile sunt la fel, chiar dacă sora e nefericită, matale puteai s-o duci bine.

-Părinte, acum sunt propusă pentru post de directoare, binecuvântaţi-mă să reuşesc.

-Lasă funcţiile şi roagă-te matale pentru căsătorie, spuneai că vrei copii, încă mai poţi avea copii. Te căsătoreşti şi dacă soţul matale o să vrea sa fii directoare poţi atunci, dar căsătoria e graba.

-Binecuvântaţi-mă pentru căsătorie grabnică.

-Stai să-ţi fac o rugăciune pentru căsătorie şi apoi a binecuvântat-o.

106.- Ne povestea părintele:

-A venit la mine o fată când eram la Boroaia ca s-o ajut să se mărite cu Gheorghe, un băiat pe care pusese ea ochii. Eu i-am spus că nu e bun Gheorghe, că o s-o bată când va fi nevasta lui, dar ea îmi zice:

-Poate să mă bată oricât, părinte, eu tot pe el îl vreau.

Am pus rugăciune înaintea lui Dumnezeu pentru căsătoria ei cu acela şi s-au căsătorit. După câteva luni a venit ea la mine ca să mă rog să se despartă de acela, că nu mai poate.

-Dar ce ţi-a făcut?

142

-Mă bate părinte, mă bate rău de tot de mai multe ori pe zi. Mă bate, mă lasă, iar mă bate şi nu mai pot, vreau să divorţez.

-Divorţul nu e de la Dumnezeu, rugăciune de despărţire, eu nu fac. Ţi-am spus că o să te bată şi nu m-ai ascultat, asta ţi-e crucea, tu ai vrut, acum roagă-te să se înbuneze. Aşa am sfătuit-o, dar ea a făcut cum a vrut ea, n-a venit să-mi mai spună nimic. Sunt femei care vor să se roage pentru soţii lor, altele nu vor.

107.- Părinte, dacă divorţezi şi apoi te împaci, te cununi din nou ?

-Nu, faci numai cununia civilă la Primărie, să-ţi poarte din nou numele, cununia cea religioasă rămâne valabilă dacă nu ai rugat pe episcop să-ţi dea divorţul religios.

108.- Părinte, când te căsătoreşti poţi să porţi numele de fată ?

-Nu, pentru că nu mai eşti fata tatei, eşti soţia bărbatului matale, porţi numele lui, de acum de el asculţi.

109.- Părinte ce înseamnă obiceiul de a călca pe soţ sau soţie pe pantof, adică pe picior, în timpul Sfintei Cununii?

-Pe mireasă a învăţat-o vreo vrăjitoare să facă aceasta, ca să-l lege pe soţ, şi să-l ţină sub ascultarea ei toată viaţa, prin legătura aceasta. Există o ceată a demonilor, care te lovesc sau te calcă cu copita. Un diavol ca acesta pune ea pe mire, adică pe soţul ei. Aceasta se dezleagă cu post negru vinerea, până la ora 24,00 şi cu rugăciuni. Trebuie să fii spovedit şi împărtăşit, în cele 4 posturi de peste an, să ţii posturile rânduite de Sfânta Biserică şi să nu lipseşti de la Sfânta Liturghie, ca să ai putere să respingi vrăjile. La cei spovediţi şi împărtăşiţi, diavolii nu pot să stea.

110.- Preacuvioase, Sfinţia Voastră ştie bine situaţia mea, nu mă pot căsători, pentru că mama nu e de acord (de faţă era şi mama).

-Mama matale s-a căsătorit şi te-a avut pe matale, să-ţi dea voie să te căsătoreşti, să ai copii, asta e menirea femeii, rostul ei pe pământ.

-Preacuvioase, o vedeţi cât e de plăpândă, bărbaţii sunt egoişti, răi, o s-o pună la treabă, ea nu ştie, nu e obişnuită, e firavă, n-o vedeţi cum e ?

-Eu o văd, dar ştiu că Dumnezeu dă omului cât poate să ducă. De unde ştii matale cum va fi soţul ei? Poate că soţul ei o va iubi şi n-o s-o lase să facă treabă, o să facă el, ea doar să dea naştere la copii. Nu staţi în drumul copiilor, a fericirii lor că Dumnezeu ştie pe fiecare şi îi dă după cum e el, nu cred că bărbaţii sunt numai aşa cum spui matale, dă-i voie să cunoască băieţi, să se ducă la casa ei. Acea mamă, prin felul în care proceda credea că o iubeşte şi îi vrea binele, dar fata dorea familie, dragostea căminului, să fie iubită şi să aibă copii. A ascultat de mamă şi nu s-a căsătorit. Mama a murit, tată nu are, e înaintată în vârstă, deci nu se mai poate căsători şi culmea că a ajuns şi la o operaţie grea.

143

111.- Părinte, părinţii mei nu ţin posturile, nu se spovedesc, nu merg la biserică (mama mai merge, dar tata nu) şi eu mă rog mult pentru căsătorie credeţi că am să reuşesc vreodată?

-Cum să nu, oricât de păcătoşi ar fi părinţii, la un moment dat, pentru faptele matale cele bune, Dumnezeu te separă de ei şi-ţi dă, după osteneala făcută, soartă; numai să nu fii pretenţioasă, să nu pui condiţii: să fie frumos, să fie deştept, înalt, să ceri soarta care e de la Dumnezeu.

112.- Părinte, am ţinut post negru lunea cum mi-aţi spus pentru căsătorie, dar nu mai pot să ţin .

-Nici nu mai trebuie, gata. Facem rugăciune, staţi în genunchi. (Părintele făcea rugăciuni la cerere şi în grup pentru mai multe dorinţe: căsătorie, examene, înţelegere, de toată lumea s-a aşezat în genunchi şi după rugăciune avea obiceiul să ne stropească cu aghiazmă). După ce a stropit, fata a început să plângă, a scos din geantă Icoana Maicii Domnului de la Ierusalim a sărutat-o, iar cei prezenţi în cameră au sărutat şi ei. După ce au sărutat toţi, părintele care a stat cu ochii închişi cât s-a sărutat acea Icoană a deschis ochii şi a spus:

-Soţul matale, Ioan se va chema. Fata a cunoscut un băiat cu numele Ioan. A urmat nunta, iar cununia religioasă a făcut-o chiar Părintele Ilarion.

113.- O tânără a venit la Părintele cu fratele ei care trăia în desfrânare, să-l convingă să se cunune, pentru că ea nu reuşea. A stat mai mult de vorbă cu el şi pentru că părintele îi simţise firea lui, interiorul lui, era foarte milostiv, i-a spus :

-Îţi dai seama matale, că nici un covrig nu poţi să faci milostenie, să-l dai de pomană că ai mâinile spurcate, nimic nu e primit din mâna matale.

Acest tânăr s-a cununat imediat cu o fată.

114.- Un român de al nostru, plecat de 17 ani în America, a venit după atâţia ani pentru prima oară în ţară. Aflase de părintele acolo în America şi a dorit să-l cunoască. A venit la Cernica la chilia dânsului :

-Sărut mâna părinte, şi s-a aşezat lângă dânsul, pe pat.

-Să trăieşti matale, de unde vii şi cine eşti matale?!

-Sunt român, am plecat de 17 ani din ţară, locuiesc în America şi acum am revenit pentru prima oară să-mi revăd rudele şi ţara. Am auzit de dumneavoastră pe acolo şi am dorit să vă cunosc personal, am venit pe jos până aici (de la Bucureşti bineînţeles) pentru că nu sunt maşini, nu circulă nimic .

-Foarte bine ai făcut, nu ştiam eu de ce nu prea erau oameni pe-aici că nu sunt maşini!

144

Cum e pe acolo prin America? Am fost şi eu odată, în Florida tocmai atunci când a fost uraganul şi m-a prins acolo. De atunci am probleme cu piciorul ăsta, nu mă mai ascultă. Dacă n-am ascultat de înger, uite ce am păţit. Am nişte români de-ai noştri plecaţi acolo şi m-au invitat pe la ei. Mi-au cumpărat bilet de avion, ei s-au ocupat de toate, eu doar trebuia să merg. Când mă pregăteam de plecare, îngerul meu păzitor, mi-a atras atenţia că nu e bine să fac această călătorie, dar, pentru că m-am gândit la aceia care au cheltuit mult pentru mine, pentru dragostea lor de a mă duce la ei şi dorinţa mea de a strânge bani pentru Ierusalim, vreau să fac o Biserică la Ierihon pentru noi românii, n-am ascultat de înger şi m-am dus. Neascultarea m-a costat mult. În timpul uraganului a venit un sloi de gheaţă ca o săgeată în degetul mare de la piciorul drept şi mi l-a îngheţat. Răceala se urca sus pe picior şi se umflase, se răcise. S-au dus românii noştri la doctori pentru mine să–mi salveze piciorul dar toţi spuneau că sunt bătrân şi voiau să mi-l taie. În zadar spuneau cunoştinţele mele că sunt preot, că sunt valoros, (aşa mă lăudau ei), să mă salveze, toţi spuneau că sunt bătrân şi piciorul trebuie tăiat. Când au văzut românii noştri că nu se poate face nimic, au făcut nişte aranjamente, au închiriat un avion nemţesc şi m-au adus de urgenţă în ţară. M-am internat la Spitalul Fundeni, unde eu am dorit să fiu internat, pentru că am o impresie bună despre medicii de aici, sunt mai buni decât cei din afară, mi-au scos nişte vase de sânge care se uscaseră şi împiedicau trecerea sângelui, de asta îngheţa piciorul. Doctorii noştri mi-au salvat piciorul nu mi l-au tăiat cum spuneau americanii. De atunci eu trebuie să fac multă mişcare, să mă plimb zilnic dar nu prea am timp.

-Eşti căsătorit matale ?

-Nu părinte, încă nu, am şi eu un acatist să vă rugaţi pentru mine.

-Nu sunt fete frumoase pe acolo? N-ai găsit nici una? Româncele noastre sunt mai bune, nu-i aşa? Stai matale în genunchi să-ţi fac rugăciune, apoi l-a stropit cu aghiazmă, l-a binecuvântat şi l-a sărutat pe cap. Tânărul i-a dat acatistul părintelui să se roage pentru el. În acatist erau puşi dolari în loc de bani de-ai noştri, părintele i-a scos din pomelnic şi i-a spus :

-Aceştia îi pun în buzunarul de la piept că-mi trebuie la Ierihon, numai dolari merg acolo. Mi-au promis români de-ai noştri plecaţi din ţară şi stabiliţi prin alte ţări că, dacă încep construcţia la Ierihon ei o să-mi trimită bani ca s-o termin, dar eu nu pot să încep lucrările, am piedici şi din ţară şi din afară, aceia de acolo se opun. Ar fi tare bine să avem Biserica noastră acolo şi zilnic să se roage un preot pentru noi.

După ce au mai stat de vorbă, la plecare, tânărul îşi ia rămas bun de la părintele:

-Sărut mâna părinte, mă bucur că v-am cunoscut, mi-a făcut o mare plăcere că am stat de vorbă, acum plec şi când mai vin, am să mai trec pe la dumneavoastră .

Părintele s-a ridicat de pe pat, l-a luat de braţ pe tânăr şi la condus până la treptele casei. Tânărul acela era foarte mişcat de gestul părintelui, se simţea onorat că-l ţine de braţ şi parcă stătea să plângă. Părintele l-a urmărit cu privirea până nu s-a mai văzut.

145

115.- Părinte, după nuntă mai iei cele Sfinte ?

-Nu, până ce nu primesc molifta la 8 zile după cununie tinerii: nu iau cele sfinte, nu au voie să-şi aducă preot în casă, nu au voie în Biserică. După molifta de 8 zile după cununie, viaţa devine normală. Se mai opresc de la cele sfinte în ziua în care cei doi (soţii )se unesc trupeşte.

116.- Părintele ne povestea despre o fată de 38 de ani, profesoară, care nu se căsătorea.

-A venit la mine o profesoară de vreo 38 de ani, care până la vârsta aceasta nici-un bărbat nu-i făcuse curte. Ea singură se mira şi-mi spunea că o surprinde cel mai mult faptul că nimeni, nici un ţigan, nici un bărbat urât nu i-a făcut nici un compliment, pur şi simplu nu au băgat-o în seamă bărbaţii. Am întrebat-o cum îşi petrece timpul liber şi mi-a spus că cel mai mult îngrijeşte florile, că are un strat de flori foarte frumoase şi c-o să-mi aducă şi mie să le văd. Eu i-am spus să strice stratul de flori cu o săpăligă şi să vadă ce-o să găsească în el şi să vină să-mi spună. Aşa a făcut, deşi nu prea vroia pentru că le iubea, totuşi curiozitatea a ajutat-o să descopere de unde-i venea necazul. A săpat şi ce credeţi că a găsit îngropat: păr de la mort, ouă şi piele de pe capul mortului puse într-un pachet. A venit şi mi-a spus. Am sfătuit-o să le stropească cu aghiazmă şi să fie atentă ce se va întâmpla: ori sfârâie, ori va ieşi un nouraş, ori va zbura o vietate neagră din locul lor şi s-o urmărească încotro se duce. Ştiam că era vecina, dar nu i-am spus pentru că nu m-ar fi crezut, erau bune prietene şi se vizitau. A stropit şi a văzut cum s-a ridicat un nouraş care s-a dus la vecina în curte. A venit din nou şi mi-a spus. Am sfătuit-o să stea la pândă în ascuns cu mama ei, pe rând, să vadă ce se va întâmpla. După stropire, diavolul se dusese la aceia care-l trimisese la ea şi o necăjea, vrăjmaşa trebuia să-l trimită înapoi c-o chinuia pe ea. Aşa au făcut şi noaptea târziu au văzut-o pe vecină cum venea tiptil, să n-o vadă nimeni tocmai acolo unde găsise vrăjile. Când se pregătea să le îngroape din nou, fata şi mama au ieşit brusc şi au speriat-o, au ruşinat-o. După trei săptămâni, profesoara noastră a făcut nuntă. Părintele ne-a spus cum vrăjise aceia: când or mai scoate ouăle astea pui, atunci să mai plece fata asta din casa asta să se mărite şi când o mai pune mortul acesta (a cui piele şi păr erau) cununiile pe cap atunci să le pună şi fata asta. Moşmorodise vrăjitoarea să nu se mai facă niciodată nuntă.

117.- Părinte, dacă eu nu sunt cununată la Biserică, pot să cunun pe alţii ?

-Nu poţi ! Cine nu e cununat la Biserică nu poate să cunune. Trebuie mai întâi să se cunune el şi apoi să cunune pe alţii.

118.- sfat:

-Tinerii care nu se căsătoresc până la 30 de ani, nu se pot căsători din cauză că au fost blestemaţi de părinţi. Trebuie să ceară iertare părinţilor şi apoi să se facă dezlegarea de blestem.

119.- O tânărăr de 34 de ani, spune părintelui necazul ei:

146

-Sărut mâna părinte!

-Să trăieşti matale!

-Am venit şi eu…,

-Spune matale!

-Părinte, eu am trăit cu un bărbat, am doi copii cu el şi acum suntem despărţiţi. Am stat cu el şi am sperat să ne cununăm, am crezut că e om, dar nu s-a putut. Era beţiv, juca jocuri de noroc, nu avea servici, îl pierduse din cauza băuturii, am făcut multe datorii, am ajuns de am vândut şi casa, am terminat toţi banii, mi-am pierdut şi serviciul. Acum stau cu alt bărbat că are casă şi sunt gravidă cu el şi nu vrea să se cunune cu mine.

-Şi ce faci?

-Nu ştiu, de asta am venit la dumneavoastră.

-Acum vii la mine? Până acuma de ce n-ai venit? De ce n-ai vernit când erai cu primul? Te-ai băgat în necazuri până peste cap. Cum vezi matale rezolvată situaţia asta că eu nu ştiu. De ce toate astea? De ce nu te-ai dus întâi la primărie şi la Biserică? Ai atâţia copii şi n-au tată, n-ai casă, n-ai servici, acela pe care-l porţi în pântece trebuie să se nască. Vă băgaţi în necazuri de nu mai aveţi nici o scăpare şi abia atunci vă amintiţi de preot şi de biserică cînd nu se mai poate face nimic, să râdă dracii de om, că preoţii nu sunt buni, că nu pot să te ajute. A rămas cu ochii închişi oftând, nimeni nu mai spunea nimic şi-n cele din urmă i-a spus:

-Eu aşa văd rezolvarea cazului matale: mergi la episcop, îi spui tot ce mi-ai spus mie şi-l rogi să-ţi dea o cămăruţă, unde să poţi să-ţi creşti copiii şi restul vieţii singură, fără bărbat.

Oare nu puteai să stai fără bărbat? Dintre chinurile iadului pentru curvie şi lipsa unui bărbat pentru trup, care crezi matale că e mai grea? De acum înainte nu-ţi mai trebuie bărbat aşa văd eu rezolvarea situaţiei. Părintele i-a dat nişte bani, ceva de mâncare şi a binecuvântat-o.

Scrie un comentariu

Publicat de Ortodoxie & Neamul Romanesc pe 14/04/2013 în 500 raspunsuri duhovnicesti ale parintelui Ilarion Argatu

147

14Apr

Călugărie – monahism

83.- O maica de la Ierusalim, româncă de-a noastră, avea în ascultarea ei 14 ucenice, dar nici una n-o asculta. Deznădăjduită maica a venit la părintele să-i ceară sfat :

-Prea Cuvioase, am venit tocmai de la Ierusalim, să mă binecuvântaţi ca să merg în pustie că nu mai suport umilinţa la care sunt pusă de ucenicele mele. Am 14 fete tinere în ascultarea mea şi îşi bat joc de mine. Când le pun să facă ceva, mă pun întâi pe mine să le arăt şi după aceea râd. Dacă le dau metanii, la fel fac, nu mai vreau, mă pierd cu firea, simt nevoia să fiu în pustie să nu mă mai întâlnesc cu oameni, să-mi văd de rugăciune, pentru că am slăbit în credinţă, mă simt tare obosită.

-Mântuirea de unul singur nu se face, trebuie să ai luptă ca să te mântuieşti. Te crezi aşa curajoasă că ai să poţi să te înfrunţi cu animalele pădurii şi ale pustiei? Stai acolo între ele, eşti şefa şi nu te umili arătându-le cum se face, dai doar ascultările şi le supraveghezi cum fac. Le dai învăţătura bună că printre cele 14 dacă e una care aude şi face înseamnă că ai plată, ai făcut ceva, nu de una singură în pustie.

-Binecuvântaţi Prea Cuvioase să rezist.

-Aşa să faci ascultare, că eu cred că matale poţi, te-ai speriat doar oleacă de acelea şi nu uita că matale eşti şefa, nu te umili în faţa lor. A binecuvântat-o şi cu dragostea aceea pe care o găseai numai la dânsul i-a pus amândouă mâinile pe cap.

84.- Un tânăr de vreo 28 de ani fiind inginer de meserie, îl întreabă pe părintele:

-Părinte, aş vrea să vă rog ceva: am o mare nelinişte, nu ştiu pe ce drum s-o iau, să merg la mănăstire sau să merg în lume? Ce părere aveţi?

-Matale, eşti băiat frumos şi dacă intri în mănăstire, o să vină fetele după matale şi o să te scoată de acolo.

-Părinte, eu ştiu că aveţi cuvânt greu, ce spuneţi aia este, am stat şi m-am gândit, nu pot să iau hotărâre singur, n-am curaj, fără binecuvântare, sunt pregătit să primesc răspuns, chiar dacă eu înclin mai mult pentru mănăstire !

-Nu, nu eşti pentru mănăstire. Îţi găseşti o fată frumoasă ca matale şi credincioasă, vă căsătoriţi, să aveţi copii, să se bucure părinţii de voi.

-Aşa am să fac părinte, vă rog să mă binecuvântaţi pentru căsătorie grabnică.

Părintele l-a binecuvântat, el a plecat cu mulţumirea în suflet iar părintele a mai continuat, zicând:

148

-Să ştiţi dumneavoastră, că un tânăr singuratic, care vrea să stea aşa singur în lume nu are voie, acela să meargă într-o mănăstire, dar cine iubeşte pe cineva, nu trebuie să se înfrâneze dacă a avut o decepţie sau să refuze de a mai cunoaşte pe cineva, ci să caute să-şi găsească perechea şi să se căsătorească. În lume nu se stă de unul singur. Te căsătoreşti, ai viaţă de familie, ai copii. Numai aceia care simt ceva din interiorul lor o dorinţă mare pentru mănăstire se pot duce. În mănăstire nu e uşor, numai cei tari şi cu dragoste pentru călugărie rezistă ispitelor ce apar şi aici e greu.

Un călugăr trebuie ca prin viaţa pe care o duce să ia locul unui înger căzut din cer, deci viaţa lui trebuie să fie foarte curată. Călugăria are trei elemente: ascultarea, renunţarea la plăcerile trupeşti şi sărăcia de bună voie. Acum călugării nu mai fac ascultare. Câţi nu smintesc oamenii prin viaţa uşuratică pe care o duc, iar cu sărăcia de bună voie, mergeţi în chiliile lor şi să vedeţi cum e cu sărăcia lor.

85.- Am intrat în Mănăstire, vrând să mă călugăresc, cu toate că părinţii mei nu sunt de acord cu aceasta şi foarte greu o duc, am mereu necazuri, ce să fac ?

-Neascultarea este un păcat urât înaintea Lui Dumnezeu. Pentru neascultare, Adam a pierdut Raiul. Este un păcat prin călcarea poruncii a 5-a, prin care Dumnezeu a poruncit să-i ascultăm pe părinţii noştri, şi să-i cinstim. Călcarea poruncii Dumnezeieşti, este păcat mare. Acum, diavolii pornesc călugăriţele din jurul tău, şi le pun să-ţi facă necazuri. Zilnic eşti acuzată pe nedrept, zilnic cineva te ceartă, zilnic cineva te nedreptăţeşte. De fiecare dată, altă persoană, dar ai necazuri zilnic. Pentru că ai venit la Mănăstire prin neascultare, satana îţi dă luptă, ca să te aducă să părăseşti călugăria, sau să ajungi la disperare. Călugăriţele care te supără, la spovedit îşi spun păcatul, fac pocăinţă pentru păcat, şi primesc iertarea. Ca să scapi, trebuie să vorbeşti cu părinţii, să le ceri iertare pentru neascultare. Faceţi post o săptămână, şi vă spovediţi. Acolo, la preot, cere iertare părinţilor pentru neascultare. Ei să te ierte şi să fie de acord cu călugăria ta. Preotul va da iertarea de păcat, şi dezlegarea. În felul acesta, intri în linişte. Altfel, vei trăi greu în Mănăstire. Dacă părinţii au murit, le faci parastas, şi la aceasta preotul adaugă rugăciunea de dezlegare de blesteme.

Canada – românii de acolo

86.- Mulţi români de ai noştri sunt plecaţi în Canada cu binecuvântarea părintelui Ilarion. Toţi erau dornici să-l mai vadă, să-l asculte sau să le facă rugăciuni. Acolo faţă de sărăcia ce este acum în ţara noastră, e mai bine dar, dorul de ţară este foarte mare. Unii din ei au mai venit şi l-au mai văzut pe dânsul dar, cei mai mulţi nu şi-au putut permite pentru că este foarte costisitor.

Părintele ştia şi simţea aceasta dar, pentru că avea probleme cu inima şi cu piciorul nu mai avea voie să călătorească, aşa spuneau doctorii. Cu vreo doi ani înainte să plece dintre noi, o doamnă care avea mai mulţi fini în Canada, trebuia să plece acolo şi să boteze un fin şi înainte de a pleca a venit să ia binecuvântare de la părintele. Era o cunoştinţă apropiată de familia părintelui.

149

-Părinte, vă rog să ne binecuvântaţi, că mergem să botezăm pe finişorul nostru din Canada şi aceste lucruri pe care voim să le luăm cu noi. Am cumpărat câte ceva pentru fiecare. O mică amintire din ţară pentru că le este foarte dor dar, cel mai mult le e dor de dumneavoastră.

-Duceţi-vă în locul meu, că eu nu mai pot să merg la drum lung şi duceţi odată cu dumneavoastră şi dragostea mea. A binecuvântat-o pe doamna respectivă, lucrurile şi din partea dânsului, le-a trimis românilor de acolo, câte o iconiţă.

Făcea totul cu atâta dragoste, punea atât suflet în tot ce făcea, ştia atât de bine ce ar fi însemnat pentru cei plecaţi de mult să-l vadă coborând din avion, să-i vadă chipul, să-i simtă dragostea. Mulţi din ei aflaseră că plânge pentru starea de sărăcie şi umilinţă la care a ajuns ţara. Suferea pentru români ca pentru dânsul, atât de mult iubea omul, ca pe sine. O româncă de a noastră i-a trimis câteva versuri din care nu mai ştiu decât începutul:

„De ce să plângă ochii tăi,

părinte drag şi atât de bun

Tu care ai adus doar bucurii şi mângâieri…”

Canonul

87.- Un stareţ la o mănăstire de maici se laudă că dă canon la maici câte 100 de metanii, ca să le smerească. Părintele nu suporta să audă că unii preoţi încarcă pe om cu mult, să li se pară oamenilor că drumul credinţei e greu şi i-a zis acelui stareţ:

-Dacă la maici dai 100 de metanii, matale câte faci, ca stareţ trebuie să fii exemplu, faci mai multe ?

-Eu nu fac părinte că sunt duhovnicul lor.

-Cu oamenii se lucrează cu dragoste, cu răbdare, cu bunătate, nu cu bâta, că-i îndepărtezi de Dumnezeu.

După ce a plecat stareţul, părintele ne spune:

-La vremea de apoi, sminteala la oameni va veni de la preoţi! Preoţia e frumoasă pentru cine o face din dragoste, iar pentru cine n-o iubeşte de ce să se facă preot? Sunt atâtea meserii pe care poţi să le faci, nu să te joci cu sufletul omului, omul e o fiinţă gingaşă, te porţi frumos cu el.

88.- Părinte, ce să fac că am uitat canonul pe care mi l-a dat preotul?

-Diavolii pun piedici ca să nu împlineşti canonul. Dacă ai primit să faci 5 lucruri, te face să uiţi 2 şi să faci numai 3. Pentru aceasta îţi scoate în cale multe griji, ca să te facă să

150

amâni împlinirea canonului şi prin multă amânare să uiţi. Pentru cel ce a uitat canonul, să se roage îngerului păzitor să-i aducă aminte. Unii se duc la duhovnic ca să-l întrebe, ce canon i-a dat la mărturisire. Însă, se întâmplă ca duhovnicul să nu-şi mai aducă aminte după atâta timp şi mai ales că mărturiseşte mai multă lume într-o zi.

89.- Părinte, când trebuie să-ţi faci canonul: dimineaţa sau seara ?

-Canonul e bine să-l faci dimineaţa că eşti odihnit, seara după o zi de muncă, eşti obosit, adormi, nu mai ştii ce spui acolo ! Faceţi când puteţi, dar să-l faceţi, canonul trebuie făcut.

90.-Părinte, canonul este o pedeapsă ce se dă pentru păcate?

-Canonul nu este o pedeapsă dată de preot şi nu trebuie înţeleasă aşa. Canonul poate fi considerat ca un leac vindecător, care vindecă şi îndreaptă. Canonul este un timp de îndreptare. Canonul este un timp de vindecare a rănilor sufleteşti ce au fost lăsate de urmele păcatelor. Canonul este timp de căinţă, de părere de rău şi de întoarcere de la păcat. Canonul poate fi timp de meditaţie şi de cercetare a vieţii noastre spirituale. Este răgazul pe care ni-l facem de a ne uita înapoi, de a privi urmele pe unde am călcat. Vâltoarea vieţii în care am intrat nu ne lasă acest răgaz de cercetare a trecutului, este numai goana viitorului. Iertarea păcatelor depinde şi de îndeplinirea canonului.

91.- Este obligatoriu ca preotul să dea canon credincioşilor care vin la spovedit indiferent de au păcate grele sau uşoare?

-Nu este obligatoriu ca preotul să dea canon fiecărui creştin care vine la mărturisire, depinde de păcatele fiecăruia. Pentru păcatele grele, canonul este obligatoriu şi mai ales împlinirea celor poruncite de Sfinţii Părinţi prin canoane. Este obligatoriu ca fiecare creştin să-şi facă canonul exact: nici mai mult şi nici mai puţin, pentru că Dumnezeu priveşte la această ascultare.

Carnea

92.- Părinte se mănâncă carne crudă ?

-Nu, pentru că îţi impropriezi din caracterul animalului din care ai mâncat carnea.

-Dar friptură în sânge ?

-Nici aceea, e minciună că e bună pentru anemie. Eu ştiu că pentru anemie e bine să iei zilnic: ¼ l vin roşu, ¼ l lapte de vacă nefiert, atunci muls, un ou fiert moale, foarte moale sau pentru cine poate, chiar crud.

Scrie un comentariu

151

Publicat de Ortodoxie & Neamul Romanesc pe 14/04/2013 în 500 raspunsuri duhovnicesti ale parintelui Ilarion Argatu

14Apr

Boală, bolnavi

54.- Un tânăr de vreo 32 de ani a venit la părintele cu necazul lui, îl întreabă pe părintele:

-Părinte, soţia mea are noduli la sân, învăţaţi-mă ce să fac?

-De ce n-ai avut grija de ea, ai soţie cuminte şi dacă matale eşti mereu plecat, nu stai pe acasă, ea te iubeşte şi-i dor de matale, ce serviciu ai?

-Lucrez ca şofer pe tir şi într-adevăr sunt mai mult plecat.

-Ai văzut ce-ai păţit?! Schimbă-ţi matale serviciul şi dormi nopţile acasă, că soţia matale n-are nevoie de rugăciune, ci de matale să stai pe acasă. Bietul tânăr se înroşise tot şi se mira de unde a ştiut părintele că el nu stă acasă şi că soţia lui este cuminte, aşa era, îi spunea mereu că i-e dor de el când e departe.

55.- Părinţii unei fete de 18 ani, au venit la părintele să-l consulte în legătură cu fiica lor.

-Părinte, fata noastră are noduli la sâni, ce ne sfătuiţi să facem ?

-Măritaţi-o!

-Părinte, are doar 18 ani, nu e prea mică?

-Asta spui matale ca tată, dar ai întrebat-o şi pe ea? E de aceeaşi părere ? Are prieten?

-Da, are !

-Cu acela mărit-o, cât mai degrabă, că nu e de doctor boala ei, trebuie să fie căsătorită. Cei doi au luat binecuvântare pentru căsătorie şi erau bucuroşi de parcă deja se făcea nunta.

56.- O doamnă foarte supărată, cu noduli la ambii sâni, a venit la părintele să vadă ce-i spune, pentru ca era programată pentru operaţie, nu era prea încrezătoare în ce-i va spune părintele, dar şi-a zis să încerce:

152

-Părinte, eu am noduli la sân ! De ce credeţi că am păţit aceasta? Trebuie să mă operez ?

-Aşa păţesc femeile care-şi refuză bărbaţii lor, se întorc cu spatele, se prefac că sunt obosite, că sunt bolnave sau că nu au chef să facă pe plac soţilor. Femeia s-a ruşinat pentru că-i spusese de faţă cu toată lumea. Aşa proceda părintele în unele situaţii, pentru că era văzător cu duhul şi ştia când sunt în cameră mai multe persoane cu aceeaşi problemă şi din timiditate sau din îndemnul diavolului nu întrebau ca să nu râdă lumea. Prin răspunsul pe care-l da unuia care întreba, se foloseau mai mulţi. De multe ori ne spunea că noi cei care veneam la dânsul cu diferite necazuri, suntem ca fraţii şi nu trebuie să ne ruşinăm să ne spunem necazul, ne întărim unii pe alţii în încercările vieţii.

57.- Părinţii unui băieţel de vreo 8 ani, au venit la părintele pentru că-şi pierduse vederea.

-Părinte, băiatul nostru nu mai vede de la un timp!

-Copiii când sunt mici trebuie supravegheaţi cum se joacă, cu cine, povăţuiţi-i când îi vedeţi că greşesc, unii au obiceiul să-şi pună mâna pe la părţile ruşinoase, ajung de-şi fac plăcerile în felul acesta şi pedeapsa pentru păcat este orbirea şi se îmbolnăvesc de o boală a tremuratului. Fiţi mai atenţi la copiii dumneavoastră!

58.- O femeie care mergea să se opereze, a venit să ia bincuvântare de la părintele:

-Părinte, vă rog să mă binecuvântaţi să merg la operaţie.

-Ce operaţie?

-Am o complicaţie la burtă şi trebuie să scoată totul din mine.

-Asta e pedeapsa ce ţi-a venit pentru avorturile făcute. Bolile secolului sunt: cancerul la sân pentru cele care refuza soţii lor şi cancer genital pentru cele ce fac avorturi.

59.- O bătrânică îl conducea pe bătrânul ei pentru că nu vedea. Veniseră de departe ca să vorbească cu părintele. Părintele care simţea întotdeauna pe om, văzându-i că tac, a întrebat dânsul :

-Care-i necazul ? Ce-aţi păţit ?

-Părinte, a început bătrânelul, să vă spun, femeia asta a mea m-a refuzat mereu, ba că e sărbătoare, că se împărtăşeşte, cu rânduielile ei de la Biserică, ba că e bolnavă, ba că e obosită şi tot aşa mereu, eu neavând femeie am făcut păcate. Cred că orbirea mi-a venit ca pedeapsă de la Dumnezeu pentru ce-am făcut. Părintele adresându-se femeii, îi zice :

-Ai văzut cum te judecă? Ai văzut ce-ai făcut matale? Acum să-l porţi de mână că e soţul matale, să-l duci la WC, să-l îngrijeşti că el nu mai poate singur.

153

60.- Într-o zi vin la părintele nişte basarabeni. Când au intrat aceştia pe uşă l-am auzit pe părintele zicând:

-“Dacă veţi avea credinţă vă veţi vindeca!”După care părintele continuă: Să ştiţi că oamenii bolnavi sunt de trei feluri:

1. Oameni care cred numai în Dumnezeu;

2. Oameni care cred în Dumnezeu şi doctori ;

3. Oameni care cred numai în doctori.

Erau doi basarabeni soţ şi soţie. Au venit la părintele pentru că bărbatul avea probleme cu vederea în urma unui accident. Avea ochii deschişi dar nu vedea deloc. Aveau de crescut 3 copii şi le era foarte greu pentru că el nu mai putea să lucreze. Când părintele a spus: de veţi avea credinţă vă veţi vindeca, soţia lui i-a spus părintelui :

-Părinte, noi am vrea să avem credinţă tare, dar am crescut în timpurile comuniştilor şi nu am fost educaţi, nu suntem aşa de întăriţi. Am fost şi la doctori dar ei nu au putut să ne ajute. Acum suntem veniţi în Bucureşti la un doctor specialist şi în timp ce stăteam la rând ca să intrăm, am auzit de dumneavoastră şi am venit aici.

-Eu, ca preot, cu cele pe care mi le-a lăsat Dumnezeu la îndemână vă sfătuiesc aşa: fierbeţi apa ca să dispară orice impuritate, o lăsaţi să se răcească şi când e rece, un preot să o sfinţească, adică să facă aghiazmă la care să adauge şi Moliftele Sfântului Vasile Cel Mare. Participaţi la Sfântul Maslu cu un ulei foarte bun şi curat, scrieţi pe pomelnicul de la Sfântul Maslu numele de botez că, vă rugaţi pentru iertarea păcatelor şi revenirea vederii. Puneţi seara la culcare câteva picături de agheasmă pe ochi, care vor spăla ochiul şi vor scoate impurităţile de acolo. După aceea, puneţi picături din ulei sfinţit care va unge ochiul. Faceţi aceasta timp de 30 de zile, după care, trebuie să vedeţi deja nişte umbre, apoi continuaţi aşa până la vederea completă. Cine are credinţă tare se tămăduieşte de la primul Sfântu Maslu şi după cât de credincios este vor trebui şi Sfinte Masle făcute (2,3,7,….).

Au luat binecuvântare şi la plecare, bărbatul care nu vedea a spus că simte sufletul, bunătatea şi dragostea părintelui de parcă i-ar vedea şi chipul. Drumul lor la doctor s-a încheiat aici.

61.- O doamnă cu piciorul înţepenit a venit la părintele împreună cu soţul ei. Fusese la toţi doctorii mari cu renume şi nu-i găsiseră nimic. Piciorul era tot aşa şi avea dureri mari. Când a intrat în camera părintelui şi văzând-o a întrebat-o:

-Ce aţi păţit ?

-Părinte, am fost la toţi doctorii şi nu i-au găsit nimic, după rezultatele analizelor nu i-a ieşit nimic, ea nu poate să meargă, ce are părinte ?

154

-Farmece, că diavolul nu iese la analize.

-Ce trebuie să facem ?

-Eu am nişte camere pentru bolnavi, să rămână la rugăciuni, la Sfântul Maslu şi să gătească mâncarea pentru bolnavi.

-Nu poate părinte, nu poate să stea pe piciorul bolnav.

-Aşa cum poate, să stea la rugăciune o săptămână şi vii matale duminică s-o vezi. Acum hai să vă fac rugăciune şi dezlegări de blestem.

Soţul bolnavei a plecat şi s-a întors sâmbătă. Când a văzut soţia că merge, îi venea să plângă. Într-o săptămână s-a vindecat şi n-a costat-o nimic. A mers la părintele să-i mulţumească şi să-i binecuvânteze, dar părintele le-a spus:

-Lui Dumnezeu să-i mulţumiţi că El a vindecat, eu doar m-am rugat şi dumneavoastră aţi avut credinţă.

De atunci, soţul acelei femei, ţine fotografia părintelui pe masă şi-l socoteşte ca pe un sfânt.

62.- Un băiat bolnav cu un picior, foarte slab, piele şi os, ţinut de un suport cu mai multe curele şi celalalt picior era slab dar, îl folosea. Tot corpul era foarte slab şi mergea greu, dar fără cârje, a stat mai mult la mănăstire şi nu s-a vindecat.

-Părinte, ce să fac ca să devin şi eu normal, ca toţi oamenii?

-Eu cred că ar fi bine să ţii post negru 13 zile pentru matale, să-ţi găseşti nişte oameni de încredere ca să te ajute. Te ajut şi eu cu 3 zile de post: luni, miercuri şi vineri şi iei matale câte poţi şi mai cauţi până se completează cele 13 zile (În numele Sfinţilor Apostoli şi a Maicii Domnului Izvorul de Tămăduiri).

A căutat băiatul, i-au promis nişte călugări şi un preot. Acest preot nu era prea sincer, nu-i plăcea faima părintelui, dar a spus că-l ajută.

Intr-una din zile, băiatul a venit la părintele foarte supărat :

-Părinte, preotul N, mi-a promis că ţine pentru mine post negru şi l-am văzut cum mânca, ce fac ?

-Mergem mai departe aşa cum e. Au trecut cele 13 zile şi acum era duminică. Părintele a lăsat un om de încredere cu el ca să-l ajute la nevoie. Bolnavul striga:

-Ajutaţi-mă careva, ca mă doare piciorul, îmi creşte carne, s-a mărit şi nu mai suport aparatul, dezlegaţi-mi curelele! L-au dezlegat şi s-a liniştit. Din gură îi ieşea ţărână şi tot

155

scuipa pământ. Piciorul a început din nou să-l doară şi a apărut părintele care se întorcea de la slujbă.

-Ce-ai păţit ?! Ţi-a fost teamă că mori, aşa-i ?

-Da, părinte, aveam ţărână în gură şi dureri mari, chiar am crezut că mor.

-Te-a păcălit vrăjmaşul, aşa face el când trebuie să iasă, nu pleacă uşor. Dacă nu te temeai şi spuneai “dacă e să mor, mor!” nu mureai ci îl alungai.

63.- Altă vindecare:

Părintele a mai avut un caz cu o femeie ce avea un picior înţepenit, nu putea să-l ţină decât drept şi avea dureri insuportabile. A stat timp de o săptămână, la rugăciunile părintelui şi la Sf. Maslu. Părintele i-a spus că la Învierea a doua din ziua de Paşti (la Vecernia din ziua de Sfintele Paşti) va fi sănătoasă. Era săptămâna mare. La Învierea a doua, bolnava se afla lângă moaştele Sfântului Calinic cu soţul ei şi deodată a leşinat. Soţul s-a dus repede la Sfântul Altar, la părintele, să vină că femeia moare. Părintele zâmbind le-a spus că nu moare, s-o ducă afară că s-a făcut sănătoasă. Ei au dus-o repede afară şi până a ajuns părintele la Racla Sfântului Calinic, bolnava venea singură de afară pe picioarele ei. Părintele a întrebat-o:

-Ei, cum a fost ?

-Părinte, întâi am văzut diavolul că m-a îmbrâncit şi apoi pe Sfântul Calinic, pe Sfântul Gheorghe şi pe Sfinţia voastră că m-aţi ridicat.

-Nu eu te-am vindecat, ai avut credinţă în Dumnezeu şi Dumnezeu a lucrat. Tot aşa s-a întâmplat şi cu acel băiat bolnav şi slăbănog, de s-a vindecat şi a mers pe picioarele lui acasă.

64.- Părinte, fata noastră, ia pastile cu vitamine că e anemică şi tot rău se simte!

-De ce să ia pastile cu vitamine, de ce nu ia direct de la sursă, vitaminele sunt în: fasole, varză, sfeclă, ţineţi posturile că cine nu le ţine ia pastile.

65.- O femeie bolnavă de cancer.

-Părinte, mă simt rău şi am copii de crescut, ce mă învăţaţi să fac ?

-Citeşte matale zilnic, câte un acatist al Maicii Domnului şi Paraclisele ei şi o rogi să-ţi dea sănătate să poţi să-ţi creşti copiii mari, să-şi termine şcolile şi să-i vezi la casele lor, apoi fie voia lui Dumnezeu cu mine.

66.- A venit o mamă la Părintele Argatu, împreună cu neamurile apropiate (erau ţigani).

156

-Părinte, fetiţa noastră e bolnavă, ne-au spus doctorii că are SIDA!

-Eu nu cred aşa ceva, copilul e vioi, are ochii mari, nu cred, mergeţi şi la alţi doctori să vedeţi ce vă spun ei. Câţi copii aveţi?

-Numai pe ea părinţele, a intervenit soacra, pentru că nu vrea nora mea mai mulţi copii, se fereşte.

-Şi dacă-l pierde pe acesta care-l are, ce face? Ce spune la carte: « Lăsaţi copii să vină la mine «, asta înseamnă să-i naşti şi să-i botezi. Nu vă mai feriţi că vi-l ia Dumnezeu pe acesta şi apoi nici alţii n-o să mai aveţi. Cum văd eu fetiţa dumneavoastră nu e bolnavă, mergeţi la doctor şi verificaţi ce v-am spus. Într-adevăr fetiţa nu avea SIDA, a fost doar o sperietură ca ei să ajungă la părintele să afle despre avorturi şi să-i întoarcă de la acest mare păcat. Soacra îi spunea mereu dar ea nu voia să o asculte. Acum, când a aflat că poate s-o piardă pe fetiţă din cauza feritului, au lăsat lucrurile aşa cum vrea Dumnezeu, câţi le-o da El .

67.- Altă situaţie.

Un copil bolnav de SIDA, este internat în spital împreună cu mama lui. Ea era foarte supărată că nu mai avea alţi copii. Într-o seară ea a avut o descoperire: a văzut o grădină plină cu flori, mulţi copii şi nişte lumânări stinse. Copilul ei vroia să meargă la ceilalţi copii dar ea nu l-a lăsat. A venit la părintele mama copilului să vadă ce spune dânsul. I-a povestit tot ce a văzut şi părintele i-a zis:

-De ce nu l-ai lăsat să se ducă la ceilalţi copii, lasă-l să moară acum (era până în 7 ani) că vei avea un înger sus în cer care se roagă pentru mata, de nu-l laşi să moară acum, vă duceţi în iad amândoi. Bineînţeles că mama nu a putut să facă aşa, ea s-a rugat să fie sănătos, să-l vindece Dumnezeu şi acum e sănătos. Au mai trecut ani şi mama se temea de cuvintele «vă duceţi în iad amândoi «văzând cât de rău s-a făcut copilul, nu o asculta şi avea probleme mari cu el.

Părintele ne spune: Apropo de situaţia asta, să vă povestesc o întâmplare din Franţa, care s-a publicat într-o revistă mai veche. Era o familie care avea un singur copil şi acela foarte bolnav. Părinţii se rugau să se facă sănătos. Când copilul trăgea să moară, părinţii se rugau cu disperare să mai trăiască. Au aţipit cei doi părinţi şi amândoi au visat acelaşi lucru, se făcea că, copilul lor ajunsese într-o grădină foarte frumoasă cu copii mulţi şi îi ruga pe părinţii lui să-l lase acolo, căci acolo e casa lui. Când s-au trezit părinţii erau foarte speriaţi amândoi, au crezut că a murit copilul. L-au văzut că nu murise şi din nou s-au rugat să nu moară, să se facă sănătos. Din nou au aţipit părinţii şi au avut alt vis, amândoi la fel. Copilul lor se făcuse mare, făcea multe prostii, fura mărunţişuri, se bătea cu alţii, şi-n cele din urmă a omorât pe cineva motiv pentru care trebuia să fie spânzurat. S-au trezit părinţii şi au început să plângă, se rugau să nu moară, să trăiască şi ei să aibă grijă de el să nu se întâmple aşa, să nu ajungă la crimă. Imediat după aceea copilul lor s-a ridicat din pat sănătos şi viaţa şi-a urmat cursul ei. Copilul era foarte neascultător, cel mai mult sta cu alţi copii, mai fura câte ceva, nimeni nu-l certa pentru că-l avea numai pe el,

157

venea târziu, nimeni nu-l certa, venea cu semne de la bătaie, nimeni nu-i spunea nimic şi aşa a ajuns într-o bandă de hoţi. La un furt l-au pus pe el, pe copil, să-i păzească. A venit cineva lângă copil şi de frică la lovit şi l-a lăsat mort. Pentru ucidere se pedepsea cu moartea. Înainte de a fi spânzurat copilul a fost întrebat dacă are vreo dorinţă şi el a spus părinţilor «voi ar trebui să fiţi spânzuraţi acum pentru că nu m-aţi lăsat să mor atunci când eram bolnav«.

Vedeţi dragii mei ce facem? Cerem insistent câte ceva despre care nici nu ştim dacă ne e de folos. Credeţi că Dumnezeu ne ia câte un copil sau ceva drag fără rost, oare nu este El acela care ne poartă de grijă, mai mult decât noi?

68.- Altă vindecare:

A venit la mine la Boroaia o mamă cu o fetiţa de 6 anişori, foarte supărată că trebuia să dea fata la o şcoala ajutătoare pentru că nu vorbea şi nu auzea şi îi era milă de ea. Am întrebat-o pe mamă dacă are credinţă în Dumnezeu, în puterea Lui şi mi-a spus că ea crede. I-am spus:

-De vei fi tare în credinţă, fără căderi, până la al 7-lea Sfântu Maslu fetiţa va vorbi şi va auzi. Aşa a făcut mama, venea la maslu se ruga şi Dumnezeu a făcut minunea. Când erau ele în staţia de maşină şi lume multă aştepta, fetiţa a întrebat-o pe mama dacă merg acasă tot cu maşina. Mama a început să plângă şi lumea se uita mirată, ce are că doar copila nu făcuse nimic, nu se întâmplase nimic. Când mama le-a spus că în ziua aceea a vorbit pentru prima oară fetiţa ei, toţi au rămas uimiţi. După un timp a venit la mine să-mi spună:

-Părinte, până acum nu vorbea dar acum nu mai poţi s-o opreşti. I-am spus să aibă răbdare cu ea pentru că până la 6 ani nu a vorbit, acum până cunoaşte adevărul despre tot ce-o înconjoară mai trebuie să treacă un timp.

69.- Altă minune:

Au venit la mine părinţii şi o fetiţă cam de 4 anişori, care nu putea să vorbească. Părinţii erau intelectuali, tatăl medic. Acest om a făcut tot ce i-a stat în putere ca s-o facă să vorbească dar, nu s-a putut face nimic. Au auzit de mine şi au venit. Le-am spus:

-De veţi avea credinţă, fata va vorbi. Era un copil foarte reuşit. A rămas mama cu fetiţa la rugăciuni şi la Sfântu Maslu. După o săptămână a venit tatăl să le vadă. Fata când l-a văzut pe tatăl ei venind s-a dus în întâmpinarea lui, l-a luat de mână şi îl trăgea să vină la mine. Tatăl nu se prea grăbea şi ea i-a zis:

-Tată, părintele! Şi-i arăta barba. Mai târziu a început să spună: mama, tata, apa, mama pupă fata, tata pupă fata. Le-am spus:

-Când se va întoarce tatal la credinţă, fata va vorbi bine. Tatăl a văzut minunea dar, tot nu crede. Mai este timp să se întoarcă.

158

70.-REŢETĂ PENTRU DIZENTERIE (dată de părintele)

–În 2 litri de apă pui seminţele: O mână de orz, o mână orez, o mână ovăz, o mână grâu, o mână porumb şi le fierbi până ce rămâne 1 litru apă pe care o mănânci toată odată.

Botezul

71.- Părinte, e voie să pui copilului mai multe nume la botez?

-Nu, omul are un trup, un suflet şi un nume şi acela trebuie să fie de sfânt.

-Noi am pus mai multe nume, pentru că nu am ştiut şi nici preotul nu mi-a spus.

-Ai auzit preotule, ce spune omul: “nici preotul nu ne-a învăţat”? Ai grija preote ce faci c-ai să dai socoteală dacă nu înveţi şi povăţuieşti lumea la cunoştinţa adevărului. Daca omul nu ştie, preotul ştie şi este dator să-l povăţuiască ca să nu greşească.

72.- Părinte, poţi să pui numele de botez Maria Magdalena, copilului tău?

-Nu! Pentru că Maria este numele unei femei, iar Magdalena este numele localităţii de unde este Maria şi locul unde a păcătuit acea femeie, aşa i-au spus oamenii ca s-o recunoască. Ea era alta decât cealaltă Marie când s-a întors la credinţă, acum era desăvârşită şi nu a mai greşit niciodată.

73.- Părinte, ce se face cu pânza de la Botez ?

-Din pânza de la botez se fac cămăşuţe pentru copil.

74.- Părinte, poţi să botezi dacă nu eşti curată ?

-Nu! O femeie dacă botează la vremea ei de necurăţie, copilul botezat de ea va avea un miros greu toată viaţa şi casa în care stă el va avea un miros greu, oricât ar aerisi sau ar da parfumuri tot greu va mirosi. De fapt femeia necurată nici nu are ce căuta în Biserică pentru că la carte scrie: “ De va intra în biserica, femeie în cele 8 zile de necurăţie sau 40 de zile de lehuzie să se spele biserica şi să se cheme arhiereul şi să se sfinţească din nou”. Aţi văzut ce mare păcat este, vă daţi seama dumneavoastră câte biserici mai sunt curate? Când nu eşti curată este bine să stai acasă, că te păzeşte îngerul tău păzitor, faci ascultare.

75.- Părintele Ilarion a botezat o evreică de 3o de ani (tatăl evreu şi mama româncă).

Spunea părintele că atunci când tatăl este evreu se socotesc copiii a fi evrei, chiar daca mama este româncă, iar dacă tatăl este român se socotesc copiii a fi români, chiar dacă mama este evreică.

Această fată avea tatăl evreu şi la vârsta de 3o de ani a venit la părintele singură s-o

159

boteze. După ce i-a spus ce trebuie să facă pentru a fi botezată, a găsit naşă de botez şi chiar părintele a botezat-o. Botezul s-a făcut la Cernica, după terminarea slujbei la Biserică. Fata era în culmea fericirii, se învârtea prin cameră ca o balerina de una singură şi spunea :

-“Iisuse cât eşti de Bun, ce-ai făcut din mine, cât de mult Te iubesc, mă simt ca un fulg, vă iubesc pe toţi, n-am cunoscut bucurie mai mare până la vârsta aceasta, parcă plutesc!”

După câteva zile, ispitele au început să vină, pofte de tot felul, cu ce se luptase mai mult înainte de botez, începuseră să apară din nou. Era foarte supărată.

-Părinte, prin botez nu se curăţă toate păcatele?

-Ba da, dar acum eşti creştină şi diavolul cu care te-ai luptat, care te-a avut la mâna lui înainte de botez, nu suportă că matale l-ai alungat, el vrea din nou să te bage în greşeală. Diavolul încearcă din nou să te păcălească. El nu se luptă cu sectanţii şi toţi rătăciţii care deja sunt ai lui, pe creştini are el ciuda, pe aceştia vrea să-i piardă. Nu te teme, noi avem arme cu care luptăm împotriva lui: posturile, spovedania şi împărtăşania, de acestea se teme el.

76.- Părinte, dacă eu nu sunt cununată la Biserică, pot să botez sau să cunun pe alţii ?

-Nu poţi ! Cine nu e cununat la Biserică nu poate boteza sau cununa pe alţii, iar un om care a ucis nu are voie să boteze. Mai întâi te cununi matale şi apoi cununi pe alţii. Deci, de cununat nu poţi pentru că trebuie să te pui mai întâi matale în rânduială şi apoi să pui pe alţii. Nu poţi boteza, pentru că fiind necununată, eşti împotriva tainelor.

77.- Părinte, la cât timp după naşterea copilului este bine să-l botezăm?

-Copilul la 8 zile după naştere trebuie botezat. Cine ţine pruncul nebotezat mai mult timp, pune în pericol mântuirea copilului. Dacă moare copilul nebotezat este ca şi cum l-ar fi lepădat mama sa din pântece, iar părinţii vor răspunde de sufletul copilului.

78.- Părinte, este bun obiceiul de a scoate din mir copilul botezat?

-Obiceiul numit „Scoaterea din mir” a pruncului nu o face credinciosul de rând, ci preotul în timpul Sfântului Botez atunci când şterge cu buretele locurile ce au fost unse cu Sfântul Mir.

79.- Părinte, este bun obiceiul de a pune în apa botezului diferite lucruri care să-l ajute pe copil cu anumite daruri în viaţă?

-Cei ce pun în apa botezului sau în scăldătoarea de după botez: bani ca pruncul să fie bogat în viaţă; cărţi, creioane, ca să fie deştept şi să înveţe bine; zahăr ca să fie dulce etc., aceştia tăgăduiesc darurile Duhului Sfânt pe care pruncul le primeşte la Botez. Copilul se poate îmbolnăvi foarte uşor de boli grele şi periculoase de la microbii pe care-i poartă

160

aceste obiecte introduse în apă. Mai ales banii, care umblă din mână în mână, şi ştim că microbii se transmit prin atingere.

80.- Părinte, este bine ca mama copilului să vină la moliftă înainte de 40 de zile sau după 40 de zile? Poate să-şi facă molifta mama fără să închine pruncul?

-Molifta de curăţire a lehuzei se face numai după ce a împlinit 40 de zile de la naştere, nu înainte de 40 zile. Lehuza căreia i s-a făcut molifta înainte de 40 zile şi va intra în Biserică întinează Locaşul cel Sfânt – Biserica.

Preotul trebuie să aibă grijă şi să întrebe pe mama pruncului două lucruri şi anume: dacă a împlinit 40 zile de la naştere şi dacă a fost botezat pruncul. În cazul în care pruncul încă nu a fost botezat nu poate fi închinat Bisericii fără să fie membru al Bisericii. Nu poţi închina bisericii un păgân nebotezat. Va fi sfătuită mama să grăbească botezul copilului şi după botez să vină cu el să-l închine şi tot atunci să i se citească molifta de curăţire.

Dacă preotul face molifta mamei la 40 zile având pruncul nebotezat s-ar putea să se întâmple, ca pruncul să nu mai fie adus la închinare.

81.- Se pot căsători între ei, copiii din diferite familii care au acelaşi naş de botez?

-Nu se pot căsători doi tineri care au acelaşi naş de botez, deoarece sunt fraţi spirituali având acelaşi părinte spiritual. Chiar dacă nu sunt rudenii de sânge, dar sunt rudenii spirituale. Fiind acelaşi naş s-a stabilit gradul II de Rudenie între cei doi tineri. Naşul fiind în gradul I cu fiecare dintre ei.

82.- Părinte, este corect ca pruncii care au fost avortaţi şi au murit nebotezaţi, să li se administreazăbotezul de ziua Sfântul Ioan Botezătorul pe 7 ianuarie ?

-Nu este corect. Este foarte greşit. O înşelătorie mai mare ca aceasta nici că se poate pentru femeile ce-şi ucid pruncii în pântece. Botezul morţilor nu există. Botezul este o sfântă taină, iar sfintele taine sunt lucrătoare pentru cei vii şi nu pentru cei morţi. Botezul trebuie administrat cuiva. Acel cineva trebuie să fie o persoană prezentă şi reală care să primească botezul, nu poţi boteza vânt sau o mână de ţărână luată din cimitir de pe mormânt. La botez trupul împreună cu sufletul sunt afundate în apa botezului, iar sufletul se îmbracă în haina botezului, se îmbracă în Hristos: „Câţi în Hristos v-aţi botezat în Hristos v-aţi şi îmbrăcat”.

Unde se află sufletul aceluia pe care vrei să-l botezi în momentul botezului pe care pretinzi că-l faci? Unele femei, pe baza acestei posibilităţi false de a boteza copii avortaţi s-au încurajat la săvârşirea acestui păcat fără să mai aibă mustrări de conştiinţă.

Este păguboasă această practică, pentru părinţii copilului avortat, pentru că ştiind că au botezat copilul, nu vor mai pune osteneală de a se căi pentru păcatul lor.

161