7/16/2019 49 Prokineticele

http://slidepdf.com/reader/full/49-prokineticele 1/3

49. Prokineticele

Medicamentele prokinetice stimulează predominant motilitatea gastrointestinală fiind utile în principal în tratamentul hipomotilităţii gastrice când înlătură neplăcerea epigastrică, greaţa, voma, pirozisul,refluxul gastroesofagian, senzaţia de dispnee şi alte simptome prezente în acest sindrom.

Un mecanism antidopaminergic şi/sau colinergic stă, în principal la baza producerii acţiunii prokinetice.Prin modificarea vitezei tranzitului gastrointestinal aceşti compuşi pot scădea biodisponibilitatea după

administrare orală a altor medicamente administrate asociat.În această grupă sunt incluse: benzamide substituite (metoclopramida, cisaprida); derivaţi de

 benzimidazol (domperidona); compuşi cu acţiune colinergică (neostigmina, betanecol); motilina şi analogii.

49.1. Benzamidele substituite

Metoclopramida stimulează motilitatea stomacului şi a intestinului subţire (efecte ce se manifestă şila bolnavii cu vagotomie), în plus mai produce creşterea tonusului esofagian inferior, împiedică relaxarea

 porţiunii superioare a stomacului, relaxează pilorul şi duodenul. Secreţia gastrică şi motilitatea colonului nusunt influenţate.

Efectele par a fi urmarea blocării, de către medicament, a receptorilor dopaminergici D 2 şi creşteriieliberării de acetilcolină din neuronii plexului mienteric. Asocierea cu antimuscarinice este contraindicatădeoarece împiedică efectul prokinetic al metoclopramidei.

Metoclopramida are efecte prokinetice şi antiemetice. Datorită acţiunii prokinetice este folosită însindromul de hipomotilitate gastrică, esofagita de reflux precum şi în cazul unor procedee diagnostice(intubarea duodenului, examen radiologic gastrointestinal).

Se administrează intern (5 – 10 mg de 3 ori/zi), intrarectal (20 mg de 1 – 2 ori/zi) sau injectabilsubcutanat sau intravenos (10 mg/doză).

După administrare internă se absoarbe rapid dar metabolizarea la primul pasaj hepatic face ca biodisponibilitatea medicamentul după administrare orală să fie doar de aproximativ 70%. Se distribuie larg înorganism inclusiv la nivelul SNC. Epurarea se face predominant prin metabolizare hepatică. Aproximativ 30%se elimină urinar nemodificată.

Datorită accelerării tranzitului intestinal metoclopramida poate reduce absorbţia unor medicamenteadministrate asociat (ex. digoxina).

7/16/2019 49 Prokineticele

http://slidepdf.com/reader/full/49-prokineticele 2/3

Reacţiile adverse ce poat apare în cursul administrării de metoclopramidă cuprind: somnolenţă,nervozitate, cefalee, diaree, sindrom extrapiramidal, diskinezii tardive, hiperprolactinemie (galactoree,ginecomastie, amenoree).

Metoclopramida este conraindicată în caz de ileus mecanic, hemoragii sau perforaţii gastrointestinale,în caz de feocromocitom, la epileptici, la cei cu dikinezie tardivă, la femeile cu cancer de sân.

Cisaprida, un alt derivat benzamidic, stimulează motilitatea gastrică, a intestinului subţire dar şi acolonului. Mecanismul de acţiune implică eliberarea de acetilcolină la nivelul plexului mienteric dar nu şiantagonizarea receptorilor dopaminergici. Indicaţiile terapeutice sunt cele ale metoclopramidei la care se poateadăuga utilitatea cisapridei în tratamentul constipaţiei cronice idiopatice şi în sindromul de hipomotilitate acolonului.

Ca reacţii adverse au fost semnalate colici abdominale şi diaree. Foarte rar cisaprida poate să producăaritmii cardiace foarte severe ceea ce a limitat foarte mult utilizarea acestui medicament, în unele ţări fiind chiar interzisă.

49.2. Derivaţii de benzimidazol

Domperidona are proprietăţi asemănătoare metoclopramidei, creşte motilitatea gastrică şi aintestinului subţire şi are efecte antiemetice. Acţionează prin blocarea receptorilor dopaminergici. Spredeosebire de metoclopramidă nu creşte eliberarea de acetilcolină la nivelul tubului digestiv, efecteledomperidonei nu sunt împiedicate prin asocierea cu antimuscarinice.

Are aceleaşi indicaţii ca şi metoclopramida dar este mai avantajoasă în cazul tratamentelor cronicedeoarece nu produce reacţii adverse nervos centrale.După administrare internă biodisponibilitatea este destul de mică datorită metabolizării la primul

 pasaj hepatic. Eliminarea se face prin scaun sub formă de metaboliţi. Nu trece bariera hematoencefalică dinacest motiv nu produce reacţii adverse nervos centrale şi nu interferă cu medicaţia bolii Parkinson.

Ca reacţii adverse poate produce cefalee şi creşterea nivelului seric al prolactinei cu manifestărileclinice derivate (galactoree, amenoree, ginecomastie, etc.).

49.3. Compuşii cu acţiune colinergică folosiţi ca prokinetice

Neostigmina, un anticolinesterazic cu acţiune reversibilă (a se vedea 7.6. Anticolinesterazice), are oacţiune marcată de stimulare a motilităţii esofagului inferior, stomacului, intestinului subţire şi colonului. În

 plus produce creşterea secreţiei acide gastrice. Vagotomia bilaterală împiedică producerea efectelor digestiveale neostigminei.

Ca prokinetic neostigmina este utilă în cazuri severe de distensie abdominală şi în ileusul paralitic postoperator.

Datorită structurii sale polare neostigmina se absoarbe puţin după administrare internă. Ca prokinetic

2

7/16/2019 49 Prokineticele

http://slidepdf.com/reader/full/49-prokineticele 3/3

se administrează obişnuit injectabil subcutanat sau intravenos în doze de 0,25 – 0,5 mg care pot fi repetate după4 – 5 ore. Este metabolizată la nivel hepatic şi prin intervenţia colinesterazelor plasmatice.

Ca reacţii adverse în urma administrării de neostigmină pot apare: greaţă, vomă, colici abdominale,diaree, hipersudoraţie, hipersalivaţie, hipersecreţie bronşică, crampe şi fasciculaţii musculare.

 Neostigmina este contraindicată la astmatici, în boala Parkinson, în caz deobstrucţii mecanice ale

tubului digestiv sau ale căilor urinare. La femeile gravide trebuie evitată.Betanecolul este un derivat de colină cu acţiuni predominant muscarinice. Produce predominant

stimularea musculaturii netede digestive şi a căilor urinare. Efectele se manifestă şi la bolnavii vagotomizaţi bilateral.

Este indicat în tratamentul atoniei gastrice postopreratorii şi în tratamentul retenţiei urinare postoperatorii sau postpartum.

Se administrează de obicei injectabil subcutanat. Administrarea oarală este mai puţin eficientă.Efectele sunt persistente (comparativ cu acetilcolina) deoarece compusul nu este metabolizat de cătrecolinesteraze.

În cursul tratamentului cu betanecol au fost raportate reacţii adverse ca: neplăcere abdominală,sudoraţie, congestia feţei, cefalee, colici, diaree, dispnee, hipotensiune.

Ulcerul, obstrucţiile mecanice de tub digestiv sau căi urinare, astmul bronşic, hipotensiunea, bradicardia, boala coraonariană, epilepsia, parkinsonul, sarcina, hipertiroidismul reprezintă contraindicaţii pentru administrara compusului.

49.4. Motilina şi analogii

Motilina este o peptidă gastrointestinală care stimulează contracţiile gastrice postprandial şi grăbeşteevacuarea stomacului. Efectele sunt datorate acţionării unor receptori peptidergici la nivel antral şi duodenal.

Unele clase de compuşi cum sunt antibioticele macrolidice (ex. eritromicina) au efecte asemănătoareacţionând ca agonişti la nivelul receptorilor pentru motilină.

Acest efect face utilă eritromicina, sau alte macrolide, la bolnavii cu pareză gastrică diabetică, lacare macrolidele produc accelerarea golirii stomacului.

3