46399872-suport-de-curs-isd-2010-2011

8/4/2019 46399872-Suport-de-Curs-ISD-2010-2011

1/158

Introducere. Obiectul disciplinei. Metode specifice de abordare. Raporturile dintre

Introducerea in studiul dreptului si stiintele sociale inrudite

Stiinta reprezinta un ansamblu sistematic de cunostinte rationale referitoare la un

obiect determinat si exprimate prin concepte, categorii, principii, notiuni.

Pentru a determina obiectul stiintelor juridice trebuie sa-i delimitam sfera fenomenelor

cercetate si sa precizam unghiul din care vom face cercetarea.

Se poate accepta clasificarea stiintelor in

stiinte ale naturii

stiinte despre societate

stiinte despre gindire

Stiintele despre societate au scopul de a cunoaste legile generale ale existentei si

dezvoltarii societatii, de a studia formele de organizare sociala si modalitatile specifice de

manifestare a componentelor realitatii sociale (politice, etice, juridice). Dreptul se incadreaza

in categoria stiintelor despre societate.

Dreptul nu poate fi disociat de ideea de regula, iar conceptul de regula face loc celui de

judecat.

Apropierea de drept opereaza prin si cu ajutorul regulilor care ii servesc de suport,

indiferent c e vorba de legi sau de alte precepte ale poporului sau ale suveranului, de

comportamente, uzaje, cutume ale oamenilor sau de decizii ale judectorilor sau arbitrilor.

Aceast relaie dintre regul i drept e doar un punct de plecare. Nu e suficient s ne

referim la drept ca la un ansamblu, subansamblu de reguli, deoarece exist si reguli sociale ce

nu sunt juridice.

Pentru a defini dreptul, vom cerceta coninutul regulilor fondul, forma regulilor si rolul

dreptului de mediator ntre corect i nelept.

Criterii de fond:


2/158

Nu exist dr. lui Robinson pe insula sa, cel putin pn cnd pe insul nu apare i Vineri.

Noiunea de drept nu i ase sens dect n societate, intr-o comunitate de oameni. Sunt

necesari cel putin 2 indivizi pentru a putea vorbi de o relaie sociala, relaie care, eventual, ar

putea face obiectul unei norme juridice. Unii autori difereniaz raporturile juridice de alte

raporturi sociale artnd c pentru ca un raport s devin juridic este necesar i o a treia

persoana : terul imparial i dezinteresat, care s fie n msur s soluioneze eventualele

litigii dintre primii doi. Din aceast perspectiv, pe insula lui Robinson nu putem vorbi de

societate apt s dezvolte raporturi juridice nici dup apariia lui Vineri.

Ideea ca dreptul se dezvolt doar n societate a fost argumentat i de Aristotel care

denumea omul o fiin social: zoon politikon.

De unde apare necesitatea dreptului, in iopteza existenei unei societi:

Terre gasete 2 argumente:1. Civilizaia i progresul resping ideea ca relaiile dintre oameni s fie guvernate de

violen i de arbitrariu. Dreptul este utilizat pentru a invinge violena: a o prevedea, a

descuraja arbitrariul, chiar dac relaiile dreptului cu ambele sunt ambigue.

2. regulile juridice sunt destinate a face s domneasc ordinea, progresul i justiia

finalitile dreptului (chiar dac aceste noiuni sunt si ele ambigue).

Spune terre c 2 cai se ofer juristului pentru a cerne dreptul: normativul i pozitivul.

Noiunea de DREPT provine din latinescul directus, care nseamna drept, linie dreapta,

directie. In latin, noiunea de drept ca si ansamblu de norme este desemnat prin cuvantul

jus. Ambii termeni latineti se traduc in romnete printr-un singur termen: drept.

O soluie similar ntlnim i n limba englez unde rightare semnificatia de drept, direct,

corect, sau de drept al persoanei, dr. subiectiv, iar noiunea de dr. obiectiv este redat prin

termenul law.

In limba romana, notiunea de dreptare 4 sensuri:

1. drept in sens de just, corect, echitabil sens filosofic

2. drept ansamblu de norme de conduita care guverneaza, intr-o societate organizata,

raporturile sociale si a caror respectare este asigurata, daca este necesar, de

constringerea publica drept obiectiv/pozitiv/sistemul dreptului

3. drept stiinta care are ca obiect acest ansamblul de norme stiinta dreptului


3/158

4. drept prerogativa, facultate, putere a individului de a avea o anume conduita si de a

pretinde celorlalti o anume conduita, conform cu normele sociale si putind apela la

nevoie, la forta de coercitie etatica drept subiectiv.

A. Stiinta dreptului

1. S-a pus problema daca exista, daca e posibila o stiinta a dreptului.

In acest sens, s-a argumentat ca dreptul e o arta, o tehnica. Totusi, aceasta nu impiedica

dreptul de a fi si ostiinta, si o arta, in acelasi timp. O stiinta a dreptului este posibila si chiar

necesara, deoarece dreptul, ca ansamblu structurat de norme trebuie cunoscut si transmis. De

aceea el poate si trebuie studiat. In plus, pentru a fi pus in practica (aplicat) si scopurile sale

realizate, trebuie, pe de o parte, cunoscut dreptul (in ceea ce are fundamental si particular)si

pe de alta parte, trebuie sa intervina arta si tehnica. Acestea constau in stiinta practica a celor

chemati sa elaboreze legi tehnica legislativa si a celor chemati sa le aplice tehnica

aplicarii dreptului:practica judecatoreasca si administrativa.

Cf. lui Francois Ost, stiinta dreptului este acea activitate cognitiva care urmareste sa

ofere o reprezentare a fenomenului juridic conforma cu valorile, credintele, tehnicile si

metodele comune unui anume grup stiinific.

Stiinta dreptului e un corpus teoretic, dreptul ca stiinta fundamentala, si, in acelasi timp,opractica sociala, dreptul ca stiinta juridica aplicata.Dreptul ca stiinta fundamentala, are o

functie prospectiva si critica, care, prin efortul de explicare si justificare, are si o utilitate

practica.

Totusi, studiind dreptul ca ansamblu de norme, stiintele juridice nu au doar un caracter

fundamental ci si unul aplicat.

In acest sens, dreptul nu este o parte a naturii, ci un produs al vietii sociale, al inteligentei

si vointei umane. Deci, dreptul nu este o stiinta a naturii, ci o stiinta socio-umana, precum

istoria, economia, sociologia, psihologia, politologia.Dreptul este o stiinta sociala.

Ca si celelalte stiinte socio-umane, stiinta dreptului se caracterizeaza prin concluzii cu un

grad de certitudine inferior, in comparatie cu gradul de certitudine al stiintelor sociale. Asa

cum arata Aristotel, exista trei tipuri de discursuri: discursul demonstrativ, cel argumentativ

si cel retoric. Primul porneste de la adevar si conduce la concluzii adevararte, cel


4/158

argumentativ porneste de la probabil si conduce la concluzii probabile, iar cel retoric duce la

concluzii posibile, bazindu-se pe persuasiune, pe arta oratorica, retorica.

Evolutia actuala stiintei dreptului se caracterizeaza printr-o accentuata tendinta civica,

prin imbinarea preocuparilor legate de gindire, teoretizare si speculatie, cu orientarea spre

actiune. Din aceasta perspectiva, se preconizeaza o stiinta juridica globala, care sa cuprinda,

alaturi de stiintele de ramura, si filosofia si sociologia dreptului.

2. Obiectul stiintelor juridice il constituie dreptul, sub aspectul sau normativ, dupa

Sofia Popescu sau intreaga realitate juridica, adica fenomenul juridic, dupa N. Popa.

Fenomenul juridic, sistemul juridic este format din totalitatea elementelor cu caracter

juridic din societate: norme juridice, institutii juridice, idei si conceptii legate de drept,

raporturi juridice. Sistemul juridic, astfel format difera de sistemul dreptului - inteles caansamblul normelor juridice in vigoare la un moment dat dreptul obiectiv.

3. Metodele cercetarii stiintifice a fenomenului juridic:

metoda logica

metoda istorica

metoda comparativa metoda sociologica

metode cantitative

4. Functiile stiintei dreptului:

Dreptul, ca stiinta, nu se ocupa de descoperirea realitatilor materiale, ci de aprecieri

despre caracterul drept sau nedrept al unui fapt. Normele de conduita pe care le studiaza

stiintele juridice nu sunt simple constatari ale realitatii existente, ci ceea ce ar trebui sa fie.De aceea dreptul nu are numai o functie explicativa, informativa, ci si una normativa: nu

ofera numai explicatii, ci si solutii practice. Dreptul este o stiinta normativa sub doua aspecte:

1). are ca obiect de studiu un ansamblu de directive de conduita, de norme si 2). cerceteaza

ceea ce trebuie sa fie, cautind si indicind solutii practice, nefiind doar o stinta descriptiva.

Din acest punct de vedere, se releva si functia prospectiva a stiintelor juridice


5/158

Dreptului i se atribuie si o functie justificativa, in sensul ca dreptul trebuie sa se ocupe

de descrierea practicilor juridice, de argumentarea lor. Autorii postmoderni considera ca

acesta este elementul cheie. Stiintele juridice au si o functie morala, expresie a relatiei dintre

stiinta si constiinta.

Stiintele juridice sunt stiinte critice; adopta o atitudine critica fata de propriul obiect de

studiu, spre deosebire de biologie, spre ex.

Stiintele juridice nu au caracter universal, sistemele juridice sunt foarte variate.

Desi putem concepe dreptul ca o unica stiinta, varietatea normelor juridice, precum si

complexitatea fenomenului juridic au determinat divizarea acesteia intr-un ansamblu de

stiinte: stiintele juridice.

5. Clasificarea stiintelor juridice:

o disciplina de sinteza , care studiaza dreptul in ansamblu, denumita teoria

generala a dreptului, sau introducere in studiul dreptului;

discipline juridice istorice , care studiaza dreptul si conceptiile juridice in evolutia

lor istorica concreta (dreptul roman, istoria dreptului romanesc)

disciplinele juridice de ramura , care studiaza normele, institutiiile si principiilediferitelor ramuri de drept (dreptul constitutional, dreptul administrativ, civil,

penal etc.)

pentru studierea fenomenului juridic in ansamblu, se recurge la stiintele juridice

auxiliare precum dreptul comparat, sociologia juridica, logica juridica, psihologia

juridica etc.

6.Relatia dintre stiintele juridice si alte stiinte socio-umane

Fenomenele ce formeaza obiectul de studiu al diverselor stiinte sociale si umane sunt

conexe, iar in unele cazuri, acelasi fenomen constituie obiect de studiu al mai multor stiinte.

Astfel se explica conexiunile dintre stiinte si necesitatea unor studii pluri- si interdisciplinare.

Se poate argumenta legatura dintre drept cu stiinte precum: istoria, sociologia,

economia, psihologia, medicina, politologia, informatica, logica etc.


6/158

B. Teoria generala a dreptului

1. Denumirea stiintei

Stiinta de sinteza pe care o studiem sub denumirea de Introducere in studiul dreptului

a cunoscut, in timp, si alte titulaturi: se foloseste si astazi denumirea de Teoria generala a

dreptului; in trecut, se vorbea despre enciclopedia juridica sau enciclopedia dreptului,

introducere in drept, drept generalsau elemente de drept.

2. Scurt istoric al disciplinei

In 1275, Wilhem Durantis publica lucrarea Speculum Iuris, considerata ca prima

incercare de analiza enciclopedica a dreptului.

Enciclopedia juridica apare in secolul al XVII-lea, insa preocupari despre definirea

dreptului si a relatiei dintre drept-stat societate au existat inca din Antichitate. Aceste

preocupari fac obiectul istoriei gindirii juridice, in general, a filosofiei juridice.

TGD isi propune sa inlocuiasca disciplina Filosofia dreptului sau dreptul natural care

orientasera gindirea juridica de pina atunci pe o cale pur speculativa.

In Tara Romaneasca in 1816 Ion Voda Caragea numeste ca profesor de drept peLogofatul Nestor, primele denumirea de Enciclopedie a dreptului apare in secolul XX, in

cursurile prof. Eugeniu Sperantia, M. Djuvara, C. Dissescu, Al. Vallimarescu.

La Iasi, primul curs a fost intitulat Introducere in studiul dreptului si tinut de prof.

Traian Ionascu in anii 1920-1930. Acesta considera cursul sau ca o enciclopedie

complementara si arata ca ceea ce nu invatam la alte spercialitati invatam la acest curs,

umpolem lacunele altor cursuri si completam insuficienta lor.

3. Caracteristicile si necesitatea disciplinei

M. Djuvara scria Enciclopedia juridica este, inainte de toate, un studiu preliminar,

de orientare, infatisind o sinteza cit mai strinsa si pe cit posibil mai ordonata a intregii stiinte

a dreptului. Fiind un studiu de ansamblu, are ca obiect sa determine ce este dreptul.

Teoria generala a dreptului are un caracterfundamentalsi interdisciplinar.


7/158

Scopul studierii Teoriei generale a dreptului consta in urmatoarele:

Explicarea partilor constitutive ale dreptului, a intregului sau, reducerea complexitatii

fenomenului juridic prin intermediul unei abordari globalizante, sintetice;

Ameliorarea metodologiei, tehnicii si practicii dreptului, a tehnicii legislative. A

noiunilor si construciilor juridice elaborate si utilizate de dogmatica juridica.

Teoria generala a dreptului nu se constituie intr-o stiinta completa a dreptului, ci doar in

una de sinteza. Ea formuleaza si defineste concepte fundamentale ce constituie puncte de

plecare pentru investigatiile stiintelor juridice de ramura sau istorice.

ObiectulTeoriei generale a dreptului consta in explicarea notiunilor elementare si

a principiilor comune diferitelor ramuri de drept.

Teoria generala a dreptului este ostiinta relativa, ca orice stiinta juridica.

In epoca informaticii este mai bine pentru un jurist sa aiba un cap bine facut decit

un cap plin, deoarele memoria umana este inlocuita de calculator si nu inseamna nimic fara

o conceptie generala despre drept, fara un rationament si o metoda adecvata lor. Teoria

generala a dreptului este tocmai acea constructie intelectuala, metodica si organizata care are

la baza observarea si explicarea diverselor sisteme juridice si are scopul de a defini marile

coordonate ale construirii si aplicarii dreptului, ratiunea de a fi a dreptului, izvoarele si

principiile sale generale, norma juridica si institutiile juridice afirma prof.Sofia Popescu

In conditiile tendintei actuale de inmultire accelerata a actelor normative, a devenit

imposibil cunoaterea exhaustiv a legislaiei de ctre juriti. Teoria generala a dreptului

ofer princiipiile care ii permit apoi juristului sa-si insuseasca noile reglementari pe masura

ce acestea intervin. De asemenea, ea permite juristului sa rezolve de maniera corecta

contradictiile ce pot aparea intre normele vechi si cele noi, intre cele generale si cele speciale

etc, precum si sa umple, pe calea interpretarii, lacunele legislative.

4. Raporturile disciplinei cu Filosofia dreptului

Se pune intrebarea, exista o singura stiinta sau cele doua sunt distincte, desi conexe?

Raspunsurile difera. Majoritatea autorilor pledeaza pentru pastrarea distinctiei dintre cele

doua, desi cu totii sunt de acord ca intre ele exista numeroare puncte de legatura.


8/158

M. Djuvara considera ca formarea si progresul stiintelor juridice nu sunt posibile decit

prin mijlocirea unei filosofii a dreptului, pe care, de altfel, orice jurist o are si o practica, fie

ca stie, fie ca nu-si da seama de ea.

E. Sperantia aprecia ca principala sarcina a filosofiei juridice este de a stabili

fundamentul finalitatii si al justificarii morale a principiilor unei bune legislatii.

Acelasi autor considera ca Enciclopediei juridice i se pot rezerva problemele care

introduc in filosofia juridica: definitia dreptului, clasificarea si sensurile dreptului, originea si

evolutia istorica a dreptului, principiile ideologice care justifica autoritatea sau obligativitatea

interioara adreptului, istoria doctrinelor generale si filosofice in drept.

Sistemul judiciar romnesc

Instanele de drept comunInalta Curte de Casaie i Justiie: 4 secii:

Sectia civil si de proprietate intelectural Sectia penala Sectia contencios adm-tiv si fiscal Sectia comerciala Compl de 9 judecatori recursuri si inst disciplinara Sectiile Unite:

- Recursul in interesul legii,- Sschimbarea jurisprudentei ICCJ

- Sesizarea Curii Constituionale a Romniei in control anterior15 Curi de Apel41 TribunaleJudectorii peste 100

Instante militare:4 Trib mulitare1 Trib mulit teritorial Bucuresti1 Curte militara de apel

Parchetepe lang fiecare instan civil i militar

Magistrai: judectori/procurori cu diferene de statut ntre cele dou categorii de magistrai

Judecata se poate desfura

n fond( I inst.),

n caile de atac (control judiciar) ordinare/extraordinare


9/158

Curs 2

SSCOLILECOLILEDREPTULUIDREPTULUI

1. Scoala dreptului natural

Idei de drept natural in antichitate

Teza centrala: natura este ordinea fireasca a tuturor lucrurilor, pretutindeni aceeasi.

Arbitrariului guvernarii oamenilor le este opusa natura. Oamenii provin din natura

egali, se nasc egali, deci privilegiile si sclavia sunt ilegitime. Dreptul se identifica cu

ratiunea universala. Exista principii de drept pretutindeni si mereu aceleasi, expresie a

unitatii naturii.

Heraclit din Efes (aproximativ 535 - 475 .Hr.), a fost un filozofgrec

presocratic. A ajuns la convingerea c schimbarea este un lucru real i c

stabilitatea e iluzorie. Pentru Heraclit, totul este "ntr-un flux", dup cum

spune binecunoscutul su aforism "Panta Rei" (Totul curge, nimic nu rmane

neschimbat.)1

Aristotel(n. 384 .Hr. - d. 7 martie 322 .Hr.) a fost unul din cei mai importani

filosofi ai Greciei Antice, clasic al filosofiei universale, spirit enciclopedic,

fondator al colii peripatetice. Dei Platon a pus bazele filosofiei, Aristoteleste cel care a tras concluziile necesare din filosofia acestuia i a dezvoltat-o,

putndu-se cu siguran afirma c Aristotel este ntemeietorul tiinei politice

ca tiin de sine stttoare. A ntemeiat i sistematizat domenii filosofice ca

Metafizica, Logica formal, Retorica, Etica. De asemenea, forma aristotelic a

tiinelor naturale a rmas paradigmatic mai mult de un mileniu n Europa.

A. deosebeste justitia naturala de ceal legala, conventionala, care trebuie sa

tinda spre cea naturala.2

1 Maxima celebra: "Nici un om nu poate s intre n apa aceluiai ru de dou ori, deoarece nici rul i nici omulnu mai sunt la fel."2 Aristotel s-a nscut la Stagira (motiv pentru care i se mai spune Stagiritul), un ora din peninsula Chalcidica,n nordul Mrii Egee. Tatl su, Nicomah, a fost medicul regelui Macedoniei, Midas al II-lea, tatl lui Filip alII-lea i bunicul lui Alexandru Macedon. Mama sa, pe nume Phaestis, provenea din familie aristocratic. Rmasorfan de copil, Aristotel i petrece primii ani la Stagira i Pella, iar la 18 ani intr n Academia lui Platon, undermne 19 de ani, mai nti elev apoi profesor; dup moartea lui Platon, n 347 .Hr., a plecat la Assos, n Misiadevenind consilierul tiranului Hermias. De fapt este nceputul unei serii de cltorii pentru cunoaterea i studiul
http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=535_%C3%AE.Hr.&action=edit&redlink=1http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=475_%C3%AE.Hr.&action=edit&redlink=1http://ro.wikipedia.org/wiki/Filozofhttp://ro.wikipedia.org/wiki/Grecia_antic%C4%83http://ro.wikipedia.org/wiki/Presocratichttp://ro.wikipedia.org/wiki/384_%C3%AE.Hr.http://ro.wikipedia.org/wiki/7_martiehttp://ro.wikipedia.org/wiki/322_%C3%AE.Hr.http://ro.wikipedia.org/wiki/Grecia_Antic%C4%83http://ro.wikipedia.org/wiki/Stagirahttp://ro.wikipedia.org/wiki/Filip_al_II-lea_al_Macedonieihttp://ro.wikipedia.org/wiki/Filip_al_II-lea_al_Macedonieihttp://ro.wikipedia.org/wiki/Alexandru_Macedonhttp://ro.wikipedia.org/wiki/Stagirahttp://ro.wikipedia.org/wiki/Platonhttp://ro.wikipedia.org/wiki/Platonhttp://ro.wikipedia.org/wiki/347_%C3%AE.Hr.http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Assos&action=edit&redlink=1http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Misia&action=edit&redlink=1http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=535_%C3%AE.Hr.&action=edit&redlink=1http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=475_%C3%AE.Hr.&action=edit&redlink=1http://ro.wikipedia.org/wiki/Filozofhttp://ro.wikipedia.org/wiki/Grecia_antic%C4%83http://ro.wikipedia.org/wiki/Presocratichttp://ro.wikipedia.org/wiki/Stagirahttp://ro.wikipedia.org/wiki/Filip_al_II-lea_al_Macedonieihttp://ro.wikipedia.org/wiki/Filip_al_II-lea_al_Macedonieihttp://ro.wikipedia.org/wiki/Alexandru_Macedonhttp://ro.wikipedia.org/wiki/Stagirahttp://ro.wikipedia.org/wiki/Platonhttp://ro.wikipedia.org/wiki/Platonhttp://ro.wikipedia.org/wiki/347_%C3%AE.Hr.http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Assos&action=edit&redlink=1http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Misia&action=edit&redlink=1http://ro.wikipedia.org/wiki/384_%C3%AE.Hr.http://ro.wikipedia.org/wiki/7_martiehttp://ro.wikipedia.org/wiki/322_%C3%AE.Hr.http://ro.wikipedia.org/wiki/Grecia_Antic%C4%83


10/158

Sofocle (n. 496? .Hr. - d. 406 .Hr.)

Platon (cca. 427 .Hr. - cca. 347 .Hr.) a fost un filozofal Greciei Antice,

student al lui Socrate i nvtor al lui Aristotel. mpreun cu acetia, Platon a

pus bazele filozofice ale culturii occidentale. Platon a fost de asemenea

matematician, scriitor al dialogurilor filozofice i fondatorul Academiei din

Atena, prima instituie de nvmnt superior din lumea occidental. Geniul

platonician ca scriitor i gnditor poate fi vzut clar n dialogurile socratice.3

Stoicii, Marc Aureliu4, n latinMarcus Aurelius (n. 26 aprilie121, d. 17

martie 180 si Lucius Annaeus Seneca (sau mai simplu Seneca sau Seneca cel

Tnr) (ca.4 .Hr.65 d.Hr.)

Socrate (n. cca. 470 .Hr. d. 7 mai 399 .Hr.) a fost filosofal Greciei Antice5.

Marcus Tullius Cicero (106-43 .Hr.) a jucat un rol important n perioada desfrit a Republicii romane. Activitatea sa literar i politico-social s-a

concretizat n domenii att de numeroase, nct Cicero poate fi calificat drept

un om universal, homo universalis la romani

Conceptii de drept natural in Evul Mediu

Teza centrala: dreptul natural, ca set de norme existente mereu si pretutindeni exista,

dar nu se mai identifica cu ratiunea, ci este de natura divina. Biserica, cva

formelor de stat i de conducere existente la acea perioad. n 343 .Hr., a fost chemat la Pella, la curtea luiFilip, pentru a desvri educaia tnrului Alexandru (cel care avea s rmn n istorie ca Alexandru celMare).

3 S-a nscut ntr-o familie aristocratic, la Atena sau pe insula Egina, avnd ca tat pe Ariston (descendent alregelui Codros) i mama Perictione (dintr-o familie nrudit cu Solon). Numele de natere Aristocles; Platon afost o porecl primit datorit pieptului su lat. Copilria este marcat de rzboiul peloponesiac i luptele civilentre democrai i aristocrai. La 20 de ani devine discipol al lui Socrate i a rmas alturi de el vreme de 8 ani,

pn la moartea acestuia. nclinaiile poetice, talentul n domeniul teatrului le-a nnbuit i s-a dedicat totalfilosofiei. La moartea lui Socrate (399 .e.n.) nu a putut fi de fa, fiind bolnav. Condamnarea nedreapt a

maestrului l-a ndemnat s-l reabiliteze (Apologia lui Socrate) dialogurile de tineree poart marca puternic afilosofiei socratice. Refugiat o vreme la Megara, se bucur de prezena lui Euclid, alt discipol al lui Socrate.4 Maxime ale lui Marc Aurelius : Dac un om i-a greit cu ceva, gndete-te ce reprezentare are el asuprabinelui i asupra rului pentru a comite acea greeal. Dai-mi linitea de a accepta lucrurile ce nu le pot

schimba, curajul de a le schimba pe cele ce se pot schimba, i nelepciunea de a le putea distinge unele dealtele. Consecinele mniei sunt mult mai grave dect cauzele ei.5 Socrate s-a nscut la Atena n dema Alopex, n 470 .Hr., adic la sfritul rzboaielor medice. Mama sa,Phainarete, era moa; tatl su, Sophroniscos, era sculptor. Probabil c Socrate a primit educaia de care aveau

parte tinerii atenieni din vremea sa: a trebuit s nvee muzic, gimnastic i gramatic, adica studiul limbiibazat pe comentarii de texte.
http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=427_%C3%AE.Hr.&action=edit&redlink=1http://ro.wikipedia.org/wiki/347_%C3%AE.Hr.http://ro.wikipedia.org/wiki/Filozofiehttp://ro.wikipedia.org/wiki/Grecia_Antic%C4%83http://ro.wikipedia.org/wiki/Socratehttp://ro.wikipedia.org/wiki/Aristotelhttp://ro.wikipedia.org/wiki/Limba_latin%C4%83http://ro.wikipedia.org/wiki/26_apriliehttp://ro.wikipedia.org/wiki/121http://ro.wikipedia.org/wiki/17_martiehttp://ro.wikipedia.org/wiki/17_martiehttp://ro.wikipedia.org/wiki/180http://ro.wikipedia.org/wiki/4_%C3%AE.Hr.http://ro.wikipedia.org/wiki/4_%C3%AE.Hr.http://ro.wikipedia.org/wiki/65http://ro.wikipedia.org/wiki/470_%C3%AE.Hr.http://ro.wikipedia.org/wiki/7_maihttp://ro.wikipedia.org/wiki/399_%C3%AE.Hr.http://ro.wikipedia.org/wiki/Filozofiehttp://ro.wikipedia.org/wiki/Grecia_antic%C4%83http://ro.wikipedia.org/wiki/343_%C3%AE.Hr.http://ro.wikipedia.org/wiki/Alexandru_cel_Marehttp://ro.wikipedia.org/wiki/Alexandru_cel_Marehttp://ro.wikipedia.org/wiki/Atenahttp://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Egina&action=edit&redlink=1http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Codros&action=edit&redlink=1http://ro.wikipedia.org/wiki/Solonhttp://ro.wikipedia.org/wiki/R%C4%83zboiul_peloponesiachttp://ro.wikipedia.org/wiki/Socratehttp://ro.wikipedia.org/wiki/Megarahttp://ro.wikipedia.org/wiki/Euclidhttp://ro.wikipedia.org/wiki/Atenahttp://ro.wikipedia.org/wiki/470_%C3%AE.Hr.http://ro.wikipedia.org/wiki/R%C4%83zboaiele_medicehttp://ro.wikipedia.org/wiki/343_%C3%AE.Hr.http://ro.wikipedia.org/wiki/Alexandru_cel_Marehttp://ro.wikipedia.org/wiki/Alexandru_cel_Marehttp://ro.wikipedia.org/wiki/Atenahttp://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Egina&action=edit&redlink=1http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Codros&action=edit&redlink=1http://ro.wikipedia.org/wiki/Solonhttp://ro.wikipedia.org/wiki/R%C4%83zboiul_peloponesiachttp://ro.wikipedia.org/wiki/Socratehttp://ro.wikipedia.org/wiki/Megarahttp://ro.wikipedia.org/wiki/Euclidhttp://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=427_%C3%AE.Hr.&action=edit&redlink=1http://ro.wikipedia.org/wiki/347_%C3%AE.Hr.http://ro.wikipedia.org/wiki/Filozofiehttp://ro.wikipedia.org/wiki/Grecia_Antic%C4%83http://ro.wikipedia.org/wiki/Socratehttp://ro.wikipedia.org/wiki/Aristotelhttp://ro.wikipedia.org/wiki/Limba_latin%C4%83http://ro.wikipedia.org/wiki/26_apriliehttp://ro.wikipedia.org/wiki/121http://ro.wikipedia.org/wiki/17_martiehttp://ro.wikipedia.org/wiki/17_martiehttp://ro.wikipedia.org/wiki/180http://ro.wikipedia.org/wiki/4_%C3%AE.Hr.http://ro.wikipedia.org/wiki/65http://ro.wikipedia.org/wiki/Atenahttp://ro.wikipedia.org/wiki/470_%C3%AE.Hr.http://ro.wikipedia.org/wiki/R%C4%83zboaiele_medicehttp://ro.wikipedia.org/wiki/470_%C3%AE.Hr.http://ro.wikipedia.org/wiki/7_maihttp://ro.wikipedia.org/wiki/399_%C3%AE.Hr.http://ro.wikipedia.org/wiki/Filozofiehttp://ro.wikipedia.org/wiki/Grecia_antic%C4%83


11/158

reprezentanta a divinitatii pe pamint, este si interpretul autentic al dreptului natural.

Dezvoltarea doctrinei are loc in perioada conflictului intre Papa si monarh.

Sfintul Augustin sau Augustin de Hipona (n. 13 noiembrie 354, Thagaste - d.

28 august430,), episcop, filozof, teolog, doctor al Bisericii.

Conform Sfntului Augustin, mparatia cerurilor serveste ca model ideal

pentru organizarea lumeasca, iar statul si dreptul trebuie sa se subordoneze

bisericii.

Thomas dAquino ( 1225 1274, opera principala Summa theologica, 1266-

1273, Summa contra gentiles, 1258-1264) definete dreptul natural ca PARTE

a dreptului divin ce se dezvaluie ratiunii in folosul colectivitatii. Orice drept ce

provine din autoritatea omeneasca trebuie sa se conformeze legii divine.

Teoriile dreptului natural din antichitate si din Evul Mediu au in comun ideea ca

dreptul pozitiv care nu se conformeaza dreptului natural nu are validitate.

Teoriile contractualiste

In secolele XV si XVI rationalismul si scoala dreptului natural se revigoreaza, ca

reactie la conceptiile teologice medievale.

Hugo Grotius (1583-1645, opera principala De jure belli ac pacis libri tres 1625) concepe dreptul natural cafiind total independent de religie si

intemeiat exclusiv pe ratiune.

Omul are o natura sociabilace il impinge spre nelegerea cu ceilalti, de unde si

ideea contractului social, ca mod de garantare a proprietatii si de constituire a

unei comunitati pasnice, conforme cu natura omului. Teoriilor contractualiste

le e propriu individualismul

Samuel de Pufendorf(1632 1694, opera principala De jure et gentium

libri octo 1672)

Christian Thomasius (16551728), jurist si filosof german.

Thomas Hobbes (1588-1679, opera principala Leviathan - 1651) cuvinte

celebre: homo homini lupus es t (omul pentru om este lup), belum omnius

contra omnes (razboiul tuturor contra tuturor)
http://ro.wikipedia.org/wiki/13_noiembriehttp://ro.wikipedia.org/wiki/354http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Thagaste&action=edit&redlink=1http://ro.wikipedia.org/wiki/28_augusthttp://ro.wikipedia.org/wiki/430http://ro.wikipedia.org/wiki/Doctor_al_Bisericiihttp://en.wikipedia.org/wiki/1655http://en.wikipedia.org/wiki/1728http://ro.wikipedia.org/wiki/13_noiembriehttp://ro.wikipedia.org/wiki/354http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Thagaste&action=edit&redlink=1http://ro.wikipedia.org/wiki/28_augusthttp://ro.wikipedia.org/wiki/430http://ro.wikipedia.org/wiki/Doctor_al_Bisericiihttp://en.wikipedia.org/wiki/1655http://en.wikipedia.org/wiki/1728


12/158

John Locke (1632 1704, opera principala Two Treaties of Government

1690)

Jean Jacques Rousseau ( 1712 1778, opera principala Le contrat social,

ou principes du droit politique 1762) face tranzitia de la individualism la

colectivism.

Charles Louis de Secondat Montesquieu (1689 1755, opera principala De

lesprit des lois 1748)

Elemente de drept natural se regasesc si in gindirea lui Immanuel Kant

Renasterea teoriilor de drept natural

Rudolf Stammler

Charles Renouvier

Leon DuguitFrancois Geny

Georgio del Vecchio

Gustav Radbruch

2. Scoala istorica a dreptului

Prezentare generala

Teza: asociaza dreptul cu istoria, este o reactie impotriva scolii dreptului natural,care naglijeaza faptele istorice, particularitatile natioanel si conditiile sociale.

Friedrich Carl von Savigny (1779 -1861), jurist. Savigny scrie in 1815

Menirea timpului nostru pentru codificare

Principalele teze ale scolii istorice a dreptului:

1. dreptul se naste in mod spontan, ca si limba, se cristalizeaza in mod

inconstiebnt, se dezvolta in strinsa legatura cu spiritul poporului

2. dreptul e produsul colectiv al desfasurarii istorice a vietii unui popor

3. nu legea, ci cutuma reprezinta principalul izvor al dreptului si baza acestuia.

4. Legiuitorul este numai un organ al constiintei nationale, nu dispune de

putere creatoare de drept

5. Legile nu au o valabilitate si o aplicabilitate universala
http://en.wikipedia.org/wiki/1779http://en.wikipedia.org/wiki/1861http://en.wikipedia.org/wiki/Juristhttp://en.wikipedia.org/wiki/1779http://en.wikipedia.org/wiki/1861http://en.wikipedia.org/wiki/Jurist


13/158

3. Teoria organica a dreptului

Principalele teze ale teoriei organice a dreptului se fundamenteaza pe teoria

evolutionista a lui Ch. Darwin. Aplica pozitivismul biologic la etica si drept,

detasindu-se de utilitarismul clasic

Herbert Spencerviata este un gigant proces ritmic in cadrul caruia se produce

evolutia de al uniform si amorf catre diversitate si specializare. Morala, datoria

justitia sunt instincte bazate pe experiente care au invatat generatia precedenta

modul cel mai util de viata ce i-a permis sa supravietuiasca. Conform acestei

evolutii individul dobindeste un sentiment din ce in ce mai profund al

indatoririi sociale, in viitor ajungind sa fie perfect adaptat. Libertatera trebuie

sa fie insotita de un sentiment al responsabilitatii

4. Filosofia idealista germana a dreptului

Omul, ca fiinta rationala, se bucura de liberul arbitru si este distinct de natura pe care o

poate domina, prin ratiune.

Se sitoeaza intre conceptiile de drept natural ale secolului XVIII si doctrina liberala asec.

XIX

Immanuel Kant(1724-1804) face o distinctie neta intre sfera moralei si cea a

dreptului: morala se refera la aprecierea intentiilor, iar dreptul la apreciereafaptelor trasatura esentiala a legii e constringerea, dreptul se caracterizeaza

prin puterea de constringere. Djuvara afirma ca esentialul conceptiei lui Kant

este morala

Neokentianismul

Fichte6(1762-1814) Domeniul raporturilor juridice este acea parte a relatiilor

personale care reglementeaza cunoasterea si delimitarea sferelor de libertate

pa baza libertatii individuale.

Hegel7 (1770-1831) statul constituie pentru Hegel sinteza familiei si a

societatii civile. Nu reprezinta o autoritate impusa din afara, ci prin el isi

6Johann Gottlieb Fichte a fost filosofgerman, cunoscut ca printe al idealismului german i ca urma al luiKant.7Georg Wilhelm Friedrich Hegel a fost un filozof german, principal reprezentant al idealismului n filozofiasecolului al XIX-lea.
http://ro.wikipedia.org/wiki/Filozofiehttp://ro.wikipedia.org/wiki/Germaniahttp://ro.wikipedia.org/wiki/Immanuel_Kanthttp://ro.wikipedia.org/wiki/Filozofiehttp://ro.wikipedia.org/wiki/Filozofiehttp://ro.wikipedia.org/wiki/Germaniahttp://ro.wikipedia.org/wiki/Immanuel_Kanthttp://ro.wikipedia.org/wiki/Filozofie


14/158

realizeaza individul adevaratul sau EU universal. Statul reprezinta libertatea si

se bicira de suprematie fata de individ. Scopul ordinii de drept reprezinta

realizarea maxima a libertatii.

Alti neokantieni si reprezentanti ai noii filosofii idealiste a dreptuluiin a

doua jumatate a secolului XIX si prima jumatate a secolului XX

Hermann Cohen persoana reprezinta conceptul fundamental al dreptului

Rudolf Stammler8considera ca dreptul, ca norma de conduita, este opus

nevoilor oamenilor (materiale si sufletesti) si modului de satisfacere a acestora

care constituie, in opinia sa, economia.

Mircea Djuvara si Eugeniu Sperantia sunt promotori ai filosofiei idealiste

germane a dreptului, neokantieni

5. Pozitivismul in dreptrespinge orice idee de drept natural, de justitie transcedentala si

admite exclusiv cunoasterea realitatii pozitive, juridice sau stiintifice.

Pozitivismul a detinut si mai detine in gindirea juridica o pozitie dominanta.

Pozitivismul juridic (analitic) are la baza postualtul separarii dreptului astfel

cum este de dreptul, cum ar trebui sa fie. Face abstractie de idealuri si

considera dreptul o creatie a statului a carui autoritate nu poate fi pusa sub

semnul intrebarii.Teze: 1. legile sunt comandamente ale fiintei umane

2. nu este necesara raportarea dreptului la morala si a dreptului asa cum este

la dreptul asa cum ar trebui sa fie

3. conceptele juridice merita studiate, dar separat de cercetarea istorica a

cauzelor si a originii ideilor, de cercetarea sociologica, de morala, de scopul

dreptului.

4. sistemul dreptului este un sistem logic inchis din care se pot deduce,

prin mijloace logice, decizii juridice corecte, avind la baza norme juridice

prestabilite, fara luarea in considerare a scopurilor sociale, a politicii si a moralei.

John Austin (1790-1859) Dreptul este o norma impusa pentru a fi guvernata o

fiinta inteligenta de o alta fiinta inteligenta care a re puterea de partea sa.

8Rudolf Stammler (1856-1938), faimos jurist german.


15/158

Dreptul e fundamentat pe puterea superiorului, nu pe dreptate. Suveranul nu

este obligat sa respecte nici o limita.

Rudolf von Ihering9 dreptul depinde de constringere. Statul este unica sursa a

dreptului. Forta concentrata in miinile statului reprezinta elementul contral al

dreptului.

Georg JellinekFormuleaza teoria autolimitarii statului, ca stat de drept.

Normele juridice au urmatoarele caractere:

a. privesc conduita exterioara aoamenilor si se aplica relatiilor dintre

ei;

b. provin de la o autoritate externa cunoscuta;

c. forta lor obligatorie este garantata de o putere exterioara;

d. actiunea lor este eficace.Francois Geny

Georges Ripert

Hans Kelsen (1881-1973, opera principala Teoria pura a dreptului, 1934)

Nici o teorie despre justitie nu poate face parte din teoria pura a dreptului,

idealurile de dreptate apartinind stiintei politice. Teoria dreptului se cere a fi

pur formala, normativa. Dreptul este o ierarhie de relatii normative, nu o

succesiune de cauze si efecte, ca stiintele naturii. In aceasta ierarhie de normeprimeaza cele de drept international, referitoare la relatiile dintre stat: teoria

monismului dreptului cu primatul dreptului international.

Herbert Lionel Adolphe Hart( 1907 1992, opera principala The Concept

of Law, 1961) sustine ca fiecare norma, fiecare cuvint, fraza ar avea un sens, o

acceptie centrala unica nesusceptibila de dispute, determinata de uzajul

lingvistic comunsi care poate fi descoperit prin analiza contextului si referinta

la limbajul comun. Functiile esentiale ale dreptului, ca mijloc de control

social, trebuie cautate nu in litigiile private ci in modul in care este folosit

pentru a controla, conduce si organiza viata in afara instantelor. Normele se

caracterizeaza prin generalitate si permanenta.

R.M. Dworkin

9Rudolf von Jhering (1818-1892), faimos jurist german.


16/158

Critica pozitivismului, mai ales a lui Kant, o face Fr. Terre:

Pg. 32:

Daca omul se conformeaza exigentelor dreptului, o face pentru motive straine de continutul

dreptului. Viciul acestui demers tine, in opinia noastra, de inlaturarea radicala a finalitatilor,

adica a functiilor dreptului. Ca o vrem sa nu, ea poarta pozitivismul in punctul sau extrem.

Nu putem sa explicam dreptul doar prin analiza pozitivitatii sale, fara a tine cont de

finalitatile sale, de functia sa de mediare. Aici este eroarea pozitivistilor: exaltand

pozitivismul, reducand dreptul la ceea ce este scris (???) (pose), despartind armatura pozitiei,

locului sau, ca si criteriu al juridicului, teoria pura a dreptului este chiar purtatoare a

totalitarismului. Asa cum o observa atat de bine Julien Freund, > (Politique etimpolitique, par J freund, p.283, 289)

Pozitivismul stiintific dreptul provine din fapte, factori economici, istorici,

trebuie sa fie studiatcu metode stiintifice corespunzatoare si intr-o optica

sociologica. Dreptul nu este produsul arbitrar al puterii, ci un produs social

generat de istorie, economie, conceptii.

- pozitivismul pragmatic

a). realismul juridic american reactie impotrivaconceptualismului, pozitivismului juridic. Isi propune sa aplice in

drept o metoda experimentala. Isi propune sa studieze dreptul in

actiune, factorii sociali care creaza dreptul si rezultatele sociale ale

actiunii dreptului. Fara a fi ignorat rolul normelor in definirea

dreptului, se pune accentul pe conduita reala a celor care aplica

legeasi pe folosiirea instrumentelor empiricein vederea cresterii

preciziei prognozei privind viitoarele decizii judecatoresti.

John Chipman Gray

K.N. Lewellyn 1930:Ceea ce fac oficiantii dreptuluiin

legatura cu litigiile este dreptul insusi.

Jerome Frank promotor al scepticismului juridic :

dreptul, asa cum il avem, este nedefint, supus unor schimbari


17/158

incalculabile. Promoveaza rolul discretionar al instantelor,

judecatorilor

b). realismul scandinav constituie mai mult o critica

filosofica decit o teorie in sine. Sustine ca este imposibil a descoperi

stiintific vreun fenomen care sa corespunda notiunii de vointa

alegiuitorului. Nu se poate dovedi ca statul, colectivitatea, ar fi

capabile de volitiune, ar avea o vointa proprie.

K. Olivecrona

V. Lundstedt

Alf Ross

- pozitivismul sociologic

- utilitarismul Se indreapta impotriva scolii dreptului natural, sedezvolta in secolul XIX

Helvetius sanctiunea juridica nu este altceva decit mijlocul prin

care interesele individuale sunt puse in acord cu interesele

colective ale societatii date.

Jeremy Bentham (1748-1832, opera principala Introduction

to the Principles of Morals and Legislation, 1789) Sarcina

dreptului este de a servi binele si de a evita raul, adica de a slujiutilitatea. Promoveaza individualismul si egalitarismul. Scopul

final al legislatiei este maxima fericire pentru un numar cit mai

mare de oameni. Prin drept se realizeaza un echilibru al

intereselor.

John Stuart Mill(1806 1873, opera principala

Utilitarianism, 1863), incearca sa concilieze notiunile de

justitie cu cea de interes, recurgind la notiunea de interes

general, superior interesului individual.

Rudolf von Ihering dreptul nu asigura niciodata binele

individului, ca scop in sine, ci numai ca mijloc al unui alt scop,

de a asigurabinele societatii. Dreptul este un fapt si se dezvolta

datorita luptei individului pentru dreptul sau.


18/158

Opinii referitoare la pozitivism in gindirea juridica romaneasca

Mircea Djuvara: Ideea de obligatie sta la baza intregului drept, ca si a moralei si

a afirma contrariul si a intemeia dreptul pe utilitate este a face o asertiune

stiintifica periculoasa si superficiala, este unul dintre cele mai mari si mai crezute

sofisme pe care mai ales timpurile din urma le-au adus la moda. In realitate,

indiferent daca aplicam sau nu ideea morala, ratiunea noastra ne spune ca avem

indatoriri in afara de orice idee de utilitate a actelor noastre.


19/158

SISTEMUL DREPTULUI SI ALTE SISTERME NORMATIVE

A. Relaia sistemului dreptului cu celelalte sisteme de norme sociale

1. Dreptul i religia

2. Dreptul i morala

3. Dreptul i normele de convieuire social

4. Dreptul i politica

5. Dreptul i normele tehnice

B. Structura intern a sistemului dreptului

1. Caracteristici definitorii ale sistemului dreptului

2. Elementele sale componente

3. Diviziunile generale ale dreptului

tiina dreptului folosete, alturi de celelalte metode de studiu, metoda sistemic.

Metoda sistemic i-a dovedit utilitatea pentru a oferi o imagine ct mai clar i mai

cuprinztoare asupra obiectului de studiu al acestei tiine. Utilizarea cu preponderen a

metodei i a concepiei sistemice asupra dreptului au fost influenate de curentul de gndire

pozitivist.

Pentru a ne referi la sistem, l putem nelege ca ansamblu de elemente aflate in legtur

ntre ele, n cadrul unei formaiuni complexe i relativ stabile care se comport ca un intreg,

cu proprieti i funcii proprii, distincte, calitativ deosebite de proprietile elementelor

componente, un ansamblu de elemente legate prin raporturi stabile (sistemul solar, sistemul

economic, sistemul social etc.).

Un sistem nu este altceva dect dispunerea diferitelor pri ale unei arte sau tiine ntr-o

ordine n care acestea se susin reciproc i n care unele se explic prin altele.10 Cele care

ajut la explicarea celorlalte se numesc principii, iar sistemul este cu att mai articulat cu ct

numrul de principii este mai mic, chiar numai unul.

Dei suntem tentai s aplicm teoria sistemic dreptului nc de la nceputurile sale,

adic inclusiv dreptului roman, percepia dreptului ca sistem dateaz din secolul al XIII-lea,

fiind efectul redescoperirii logicii aristoteliene.

10 Francois Terre,Introduction generale au droit, Ed.Dalloz, Paris, 4eme edition, 1998, p.38


20/158

Concepia sistemic asupra dreptului ajut la explicarea unitii, coerenei i ierarhizrii

specifice dreptului, fie c ne referim la fenomenul juridic n ansamblu sau la sistemul

dreptului, ca parte a acestui fenomen.

Fenomenul juridic, realitatea juridic,sistemul juridic sunt noiuni create n scopul de a

cuprinde toate elementele cu conotaie juridic din societate, ncepnd cu contiina juridic

(a legiuitorului, a funcionarului administrativ, a judectorului sau a ceteanului), continund

cu normele juridice i relaiile juridice i terminnd cu instituiile juridice, n sens de sisteme

organizaionale implicate n crearea sau aplicarea dreptului.

Spre deosebire de sistemul juridic, cu pretenii exhaustive, sistemul dreptului are n

vedere doar palierul normativ al societii i i propune, pe de o parte, s delimiteze normele

juridice de alte norme sociale i, pe de alt parte, s unifice normele juridice, indiferent de

tipul lor (interne sau internaionale, de drept administrativ sau de dreptul familiei etc.)

A. Sistemul dreptului si alte sisteme normative

Viata sociala se conduce dup o multitudine de norme: morale, religioase, juridice,

tehnice, politice etc. Asa cum evidentia E. Sperantia, o norm, o regula, implic ntotdeauna

o mrginire, o limitare a unei micri, a unei activiti.() Exist o strns legtura ntre o

norma si un drum batut; drumul impune o directie si implica o limitare a cadrului inlauntrul

caruia trebuie sa se mentina traseul unui mers.() Abaterile peste marginea drumului batutsunt anomalii, sunt proceduri anormalecare, pe de o parte, pot sa dauneze pe propietarii

terenului marginas, iar pe de alta parte, in masura in care sunt mai pronuntate si mai ales

repetate, pot sa rataceasca pe drumet.

Toate aceste reguli formeaza un sistem al normelor sociale. In cadrul acestuia,

normele juridice se detaseaza prin caracterul sanctiunilor pe care le implica, prin

posibilitatea de a apela la forta de constringere pentru a asigura realizarea dreptului.

Nu trebuie sa intelegem ca doar normele juridice ar fi dotate cu sanctiuni, ci doar ca

sanctiunile juridice difera de sanctiunile proprii morale, religiei, politicii etc. De exemplu,

oprobiul public sau mustrarile de constiinta sunt sanctiuni specifice moralei, iar

excomunicarea religiei, la fel cum incalcarii normelor de partid ii poate urma excluderea

din acesta.


21/158

Dreptul poateingloba normele tehnice, religioase, morale, ceea ce aduce posibilitatea

aplicarii unei constringeri organizate de autoritatea publica pentru asigurarea respectarii lor.

1. Dreptul i religia

Religia, ca atare, nu este un sistem normativ, dar are o strnsa legtura cu elaborarea

normelor juridice. Decalogul, Coranul conin nu doar precepte religioase, ci si norme

juridice. Dreptul hindus se afla sub influenta religie brahmanice, dreptul musulman cuprinde

reguli desprinse din Coran.

Este necesar s facem distincia intre dreptul de esena religioasa, cum este cel

musulman sau hindus, si dreptul eclesiastic, ce desemneaz ordinea juridica interioara a

comunitilor religioase.

Este adevrat c normele religioase, cele morale si cele juridice sunt intr-o strnsa

interdependenta. Sunt domenii in care religia si dreptul sau religia, morala si dreptul sesuprapun. Este cazul relaiilor din cstorie sau a infraciunilor referitoare la persoana:

lovirea, omorul, violul. Totui exist reguli de drept a cror legtur cu religia ar fi greu de

demonstrat. Astfel e cazul dispoziiilor codului rutier.

Existena zonelor in care dreptul i religia se pot suprapune fac utile cteva reflecii cu

privire la diferenele i influenele dintre cele dou domenii. In societile n care societatea

este puternic influenat de religie, cum este cazul statelor arabe islamice, a Indiei sau a

societilor arhaice, distincia ntre normele juridice i comandamentele religioase este dificilde fcut. n schimb, n alte culturi, distincia dintre cele dou zone normative a devenit

posibil i util. Astfel, n cultura europeana, de origine cretin, ar fi dificil de conciliat

noiunea de legitim aprare, spre exemplu, cu preceptul cretin al ntoarcerii i celuilalt

obraz. Bineneles, exist si aici cazuri n care normele religioase i cele juridice au acelai

coninut: nu fura, nu ucide etc.

Studiul obiectului reglementrii juridice sau religioase ne-a permis s decelm zonele

de confluen i cele de separaie.

Un alt aspect ce difereniaz cele dou sisteme normative; religios i juridic, are n

vedere subiectele ntre care se stabilete relaia. Preceptele religioase privesc, chiar i la

nivelul sanciunii, raportul omului cu divinitatea, pe cnd cele juridice au n vedere relaia

individului cu grupul social, care l i sancioneaz, de altfel.


22/158

Istoria relaiilor dintre drept i religie e marcat de alternane. S-au exprimat poziii

diverse: de la dizolvarea dreptului n religie la separarea lor radical, nregistrndu-se si

opinii intermediare.

Afirmarea principiului laicitii dreptului, care e tot o norm juridic i care urmeaz

a fi interpretat ca atare, este astzi neleas ntr-un sens pacificator. Laicitatea nu nseamn

negarea libertii credinei sau a religiei, ci recunoaterea acestei liberti, cu consecina

separrii statului de biseric, a spaiul politic de cel religios. Laicitatea nseamn neutralitatea

autoritilor, inclusiv n ceea ce privete nvmntul, fa de diversitatea de credine

religioase i implic tolerana religioas.

Dei astzi este indiscutabil ca ntre drept si religie nu mai exista aproape nici un

raport formal11, aa cum argumenta prof. Al. Vallimarescu, , intre cele doua se pstreaz o

legtura latenta, prin substratul lor comun mistic. Astfel, sustine autorul citat, respectareadreptului, chiar si a celui laic, se bazeaza nu numai pe raionament si observaie, ci si pe

sentiment si intuiie crora Al. Vallimarescu le da numele de sentiment mistic. Pe aceeai

idee, Fr. Terre, p.10, e de prere c dreptul nu e doar cunoatere ci si credina, chiar dac la

ea nu aderm toti, cel putin nu cu aceeai convingere. Dreptul se caut mereu n tot ceea ce-l

determin i-l calific: divinitatea, natura, raiunea, timpul. p.11

2. Dreptul i morala

Morala (etica) cuprindeansamblul preceptelor care, in diverse epoci ale vietii unui

popor au fost considerate de cea mai mare parte a oamenilor ca norme de conduita

obligatorii pe care fiecare trebuie sa le respecte sub sanctiunea de a atrage reprobarea

generala. Ele sunt produsul comunitii sociale neinstitutionalizate.

Intre morala si drept exista numeroase asemanari, dar si deosebiri.

Numeroase reguli de drept sunt mprumutate de la morala, motiv pentru care s-a

considerat c dreptul nu e altceva dect morala preluat i sancionat de ctre grupul social.

Jus est minima moralia, afirma.?

Una dintre cele mai des ntlnite opinii este c morala sta la baza dreptului.

Numeroase precepte morale susin incriminarea unor fapte ca infractiuni sau ca delicte civile

( furtul, imbogatirea fara justa cauza).

11 Cu exceptia juramintului depus de martori, spre exemplu, si care, in continutul si modul de depunere face apella credinta religioasa a martorului.


23/158

Pe de alt parte, exist zone de reglementare juridic ce nu par a avea vreo legtur cu

morala. Spre exemplu, normele juridice considerate tehnice nu pot fi apreciate din punct de

vedere moral12. In alte cazuri, legtura dintre drept si moral e strns: spre exemplu, e

reprobabil din punct de vedere moral s vinzi la un pre excesiv sau s cumperi la un pre

derizoriu. Totui, nici n aceste cazuri nu exist o suprapunere perfect ntre cele dou. In

asemenea cazuri, dreptul completeaz norma moral aducndu-i , pe de o parte, precizie si,

pe de alt parte, lipsind-o de nuane, spre exemplu, prin fixarea pragului peste sau sub care

preul devine incorect. Astfel dreptul se dovedete ataat nu doar de justiie, ci i de ordine,

securitate i pace social.

Tot in favoarea unei distincii ntre drept i moral pledeaz i argumentul c morala,

mai exigent i mai nuanat, l raporteaz pe individ, n primul rnd, la propria contiin, i,

apoi, la grupul social, pe cnd dreptul are n vedere comportamentul exterior al persoanei,raportat la ceilali membri ai comunitii sau la autoritatea care gireaz norma juridic.

Un alt argument n favoarea distinciei dintre drept i moral are n vedere sanciunile

specifice fiecreia. Dac nclcarea moralei se sancioneaz mai cu seam la nivel intern,

sanciunea juridic are originea in exteriorul individului, provenind de la autoritatea public

cu rol constrngtor.

tiina eticii contribuie n mod fundamental la definirea noiunilor dejustiie, echitate,

noiuni ce sunt indispensabile dreptului. Intr-o accepiune derivat din coala dreptuluinatural, ns strin curentului pozitivist, justiia reprezint, alturi de ordine i securitate,

fundamentul dreptului. In aceast accepiune13 dreptul are rolul de mediator ntre indivizi,

intre guvernani i guvernai.

Drept i justiie14

Jus est ars boni et aequi afirma juristul roman Celse15??.

Legtura dintre drept i jusitite e ambigua n mare parte datorit faptului c justiia

poate fi neleas de maniere diferite. Divergenele pleac mai ales de la o distincie esenial

aprofundat de Aristotel.

Dac suntem partizanii justiiei comutative, trebuie ca, printr-o apreciere obiectiv a

produselor sau serviciilor care se transfer ntre indivizi, s asigurm, pe ct posibil, o12 Ex: regulile de redactare a actelor de stare civil sau a celor referitoare la publicitatea imobiliar.13 Francois Terre,Introduction generale au droit, Ed.Dalloz, Paris, 4eme edition, 1998,14 Francois Terre,Introduction generale au droit, Ed.Dalloz, Paris, 4eme edition, 1998, p. 1315 Digeste, I, 1, De jusiticia et jure, I


24/158

egalitate matematic. Pentru cei ataai dejustiia distributiv, trebuie s se urmreasc o ct

mai bun repartiie a bogiilor. Dar aceast repartiie poate fi conceput de maniere diverse:

fie ca o egalitate teoretic i absolut, fie ca o egalitate subiectiv i relativ (fiecruia dup

munc sau fiecruia dup nevoi).

In msura n care justiia ghideaz dreptul, alegerea fiecreia din variantele de mai sus

poate determina soluii diferite n cazuri concrete.

Drept i echitate16

Necesitile securitii sociale pot ndeprta dreptul de justiie. Recursul la echitate

tinde, prin atenuarea a ceea ce dreptul, mai ales cel scris, ar reglementa prea rigid, s reduc

distana care ar putea aprea ntre just i drept.

S-a spus c echitatea este recursul la judector contra legii17, iar Toma dAquino

precizeaz: echitatea nu merge contra la ceea ce este just n sine, ci contra a ceea ce estejust, dup lege.

Astfel, art. 970 din C civ. dispune: conveniile oblig nu numai la ceea ce este expres

ntr-nsele, dar la toate urmrile, ce echitatea, obiceiul sau legea d obligaiei, dup natura

sa. n unele cazuri, judectorul poate, la stabilirea cheltuielilor de judecat, s reduc

cuantumul acestora n funcie de condiiile economice ale celui czut in pretenii sau in

funcie de complexitatea cazului. Judectorul poate s dea termene de gratie debitorului in

nevoie. In dreptul francez, judectorul poate modera valoarea clauzei penale.Datorit libertii de decizie pe care o atribuie instanei, asemenea dispoziii

argumenteaz opinia ca intervenia judectorului in echitate ataeaz principiului suspiciunea

de arbitrariu i de incertitudine.

Amiabila compozitiune - Dovedeste influena originar a echittii asupra dreptului.

(terre p. 16).

Dintr-o alt perspectiv, cercetnd raportul dintre moral i drept, s-a susinut i ideea

moralitii sistemului de drept, a legitimitii normelor juridice. Astfel, a fost formulat

opinia c moralitatea unui sistem de drept si, deci, nsi existenta acestuia, devin discutabile

in urmtoarele cazuri: lipsa oricrei proceduri de luare a deciziilor, nepublicarea sau

necomunicarea normei destinatarului obligat sa o respecte, abuzul de legislaie retroactiva,

lipsa preocuprii de a face normele nelese, adoptarea unor norme care cer o conduita ce

16 Francois Terre,Introduction generale au droit, Ed.Dalloz, Paris, 4eme edition, 1998, p.1517 Francois Terre,Introduction generale au droit, Ed.Dalloz, Paris, 4eme edition, 1998, p.15


25/158

depete puterile prii afectate, neconcordana dintre norme, astfel cum sunt enunate si

aplicarea lor.

3. Dreptul i normele de convieuire social

Normele de convietuire sociala si obiceiurile sunt o categorie de norme apropiate de

cele morale. Ele sunt destinate sa asigure relatii civilizate in viata cotidiana. Deseori

leguitorul face trimitere la acestea, fara a le preciza continutul. Spre exemplu in Constitutie,

art 26, n Legea 31/1954 privitoare la persoanele fizice, n Codul Penal, art. 321 se face

referire la regulile de convietuire sociala, la bunele moravuri.

Spre deosebire de normele morale, care raporteaz comportamentul individului la

principii precum bine/ru, just/injust, normele de convieuire social raporteaz acelai

comportament la noiuni precum frumos/urt, civilizat/necivilizatetc.

In plus, bunele moravuri par mai uor modificabile, mai puin consolidate dectnormele etice. Astfel, un comportament considerat scandalos intr-o anumit epoc poate fi

permis peste o perioad sau, chiar n aceeai perioad, ns n alt grup social.

Ataamentul dreptului faa de bunele moravuri i gsete explicaia n importana

pe care dreptul o acord ordinii i securitii sociale i nu n exclusivitate justiiei.

Dreptul i obiceiul a se vedea N. Popa p.127-129 (ed. a 2-a)

4. Dreptul i normele tehnice

Normele tehnice suntnormele ce conditioneaza realizarea unei meserii sau activitati

in scopul atingerii unui anume rezultat. De exemplu, daca se doreste construrea unui pod,

trebuie respectate anumite normele privind materialele utilizate i procedeul de lucru. Scopul

propus nu poate fi atins fara respectarea normelor tehnice. Acestea pot cpta caracter

juridic, prin includerea lor in acte normative, ceea ce implica posibilitatea aplicarii lor

inclusiv prin forta de constringere a statului (ex. normele de siguranta circulatiei, normele

securitatii muncii). Astfel, normele tehnice vor condiiona nu doar atingerea scopului propus,

ci i legalitatea raporturilor interumane ce au ca obiect acel serviciu, acea prestaie.

Asemenea norme abunda in reglementarile de drept comercial sau administrativ.

5. Dreptul i politica

Politica poate fi neleas mai ales ca expresia i aciunea Puterii, n special a celei a

autoritii etatice18. Politica este activitatea social care i propune s asigure prin fora, n



26/158

general subordonat dreptului, securitatea extern i consensul intern al unei uniti politice

date, garantnd ordinea n contextul luptelor care se nasc din diversitate, divergena de opinii

i de interese19.

Dreptul, ca ansamblu de norme ce dirijeaz grupul social, reprezint voina poporului

exprimat de ctre organul reprezentativ al acestuia Parlamentul. La rndul lui, Parlamentul

este constituit din reprezentanii diferitelor partide politice care au intrunit votul cetenilor.

Ca urmare, coninutul normelor elaborate de Parlament (dar si de Guvern sau de organele

administraiei publice) va reflecta si conceptia partidelor politice parlamentare.

Pe de alta parte, jocul partidelor politice este ordonat si limitat prin normele juridice

deja adoptate. In consecin, legtura dintre drept si politica este biunivoc, n sensul c

dreptul i politica se influenteaz, se condiioneaz reciproc.

Avnd n vedere aceast realitate a democraiei, n doctrin s-a exprimat att opinia c politica este subordonat dreptului, ct i aceea c dreptul reprezint unul dintre

instrumentele politicii. Istoria instituiilor juridice este, probabil una a coabitrii dificile a

acestor dou tendine, fr a se punea ns nega existena unor interdependene ntre cele

dou.

Alexandre Kojeve20 propune un alt criteriu de difereniere ntre raportul juridic, cel

religios i cel moral. In timp ce relaia morala ar fi solitara, cea religioasa ar pune in raport 2

persoane, relaia juridica ar fi triunghiulara datorita prezentei unui judector (terul imparialsi dezinteresat). In replic, Fr. terre opineaz c aproapre nu exista, raport social care sa nu

dea loc interveniei unui judector, n consecin, distincia propus nu ar fi de un mare

ajutor.

B. Sistemul dreptului

1. Definitie

Normele juridice se completeaza si se echilibreaza reciproc. Ele nu sunt independente

unele de altele, ci interdependente, formnd un sistem sistemul dreptului.

19 J Freund cf. Francois Terre,Introduction generale au droit, Ed.Dalloz, Paris, 4eme edition, 1998, p. 2720 Francois Terre,Introduction generale au droit, Ed.Dalloz, Paris, 4eme edition, 1998, p. 33


27/158

In opina profesorului francez Fr. Terre21, definirea sistemului dreptului e dificil

pentru c dreptul reprezint acea mediere ntre corect i nelept care, n orice societate

uman, i propune s creeze modele care s compun un sistem de reguli i soluii, sistem

mereu redefinit.

Pentru necesitile acestui studiu preliminar, v propunem s considerm sistemul

dreptuluica totalitatea normelor juridice n vigoare, structurate i organizate sistemic pe

baza anumitor criterii i principii.

Mereu s-a pus problema corectitudinii si legitimitii legii, in sens larg. De aceea, au

fost sugerate mai multe criterii de verificare a respectrii de ctre lege a acestor imperative cu

consecina obligativitii respectrii sau nu a elgii nsi. O asemenea condiie de validitate a

legii este surprins de dictonul latin lex iniusta non este lex. ( pentru o parere contrar, cum

c i normele injuste constituie drept i trebuie, n consecin, respectate, a se vedea autoriipozitiviiti, Kelsen, Carre de Malberg, M Waline) Astzi, instana de la Strasbourg aplic, n

jurisprudena sa o asemenea condiie de validitate conform cruia legea trebuie s apere

mpotriva arbitrariului. In consecin, o lege care nu conine instrumente de procedur sau

alte dispoziii care s apere mpotriva arbitrariului autoritii chemate s o aplice, nu este lege

(a se vedea Curierul Judiciar pe 2010 nr 8???, una din cele dou spee CEDO referitoare la

expulzarea unei persoane fara cetenia romn.)

2. Elementele componente ale sistemului dreptuluiIn cadrul sistemului dreptului, normele juridice se ordoneaza, se ierarhizaza, se

grupeaza dupa diferite criterii in subsisteme ale sistemului dreptului cum sunt institutiile

juridice si ramurile dreptului.

a).Institutia juridica reprezinta un corp de norme juridice referitoare la un raport

social fundamental, un intreg sistematic, permanant si durabil de norme juridice ordonante

in juril unei idei directoare centrale si care urmaresc un scop comun, ca, de exemplu,

organizarea proprietatii, familiei, statului, contractele, succesiunile, statutul persoanei.

Notiunea de institutie este utilizata in drept, in doua acceptiuni:

1. organism cu personalitate juridica: Parlament, Tribunal, spital, universitate sau

2. ansamblu, complex de norme juridice.

In cursul de fata, utilizam notiunea in cel de al doilea sens.

21 Francois Terre,Introduction generale au droit, Ed.Dalloz, Paris, 4eme edition, 1998, p. 37


28/158

Institutiile juridice se pot subimparti. De exemplu, institutia familiei se subdivide in filiatia

fireasca, infiere, casatorie, autoritate parinteasca.

b). Ramura de drepteste un ansamblu distinct de norme juridice legate organic intre

ele care reglementeaza relatii sociale care au acelasi specific, cu ajutorul aceleiasi metode

de reglementare si pe baza acelorasi principii.

Ramurile dreptului constituie subsisteme ale sistemului dreptului. Ele regrupeaza mai

multe institutii juridice.

Intre ramurile dreptului exista interactiuni, legaturi functioale sau relatii de

subordonare care se manifesta in procesul aplicarii dreptului. De exemplu, normele de drept

penal nu se pot aplica decit prin intermediul celor de procedura penala. De aceea, prof. M.

Djuvara afirma ca ramurile dreptului atirna juridiceste unele de altele.Procesul formarii ramurilor de drept si a institutiilor juridice este continuu, sistemul

dreptului fiind un complex dianmic. Astfel, din ramura dreptului civil s-a desprins dreptul

familiei, din cea a dreptului administrativ s-a desprins dreptul financiar, iar dreptul mediului

s-a format din norme desprinse din dreptul administrativ si dreptul civil. Astfel, ramurile noi,

desprinse din cele vechi, si-au capatat o anumita autonomie. Cu toate acestea, in cazul lipsei

unei norme care sa reglementeze un raport juridic nascut in sfera de aplicare a ramurii noi se

apeleaza la reglementarile din ramura-mama, care astfel devine dreptul comun pentru nouaramura.

Notiunea de drept comun are o origine dubla: a). istorica si b). sistematica.

a). Deosebirea dintre ramurile de drept este un fenomen modern. In trecutul indepartat nu se

facea aceasta deosebire, dreptul infatisindu-se ca un ansamblu ale carui elemente se

confundau. Ulterior, dupa ce a intervenit aceasta distinctie, ramurile noi ale dreptului au

reprezentat reglementarea de exceptie.

b). In cadrul sistemului dreptului, dreptul comun reprezinta normele generale, cuprinse in

coduri, mai ales in partile generale. Acestuia i se opun normele speciale, rezultate din

specializarea ramurilor de drept.

In concluzie dreptul comun reprezinta fondul traditional si general al ordinii juridice.


29/158

Codulreprezinta un act normativ sistematizator. In general, unei ramuri juridice ii corespune

un cod, dar sunt numeroase exceptii. De asemenea, tot de regula, legislatia necuprinsa in cod

are un caracter special, de exceptie.

Diviziunea normelor in norme generale, de drept comun si norme speciale, de exceptie,

prezinta o utilitate practica deosebita, cele doua categorii interpretindu-se diferit, asa cum

vom vedea in cursurile urmatoare.

3. Diviziunile generale ale dreptului

Clasificrile, distinciile din interiorul sistemul dreptului se datoreaz complexitii

crescnde a sistemului i a relaiilor sociale22. Aceast complexitate se manifest prin

existena unei ierarhii a normelor: Constituie, tratate internaionale, legi organice, legiordinare, ordonane, hotrri etc. si a unui pluralism de ordini juridice: interne, internaionale,

comunitare.

Aceast diviziune, clasificare a normelor prezint interes metodologic i didactic, pe

de o parte, i, pe de alt parte, interes n crearea i realizarea dreptului.

Cum astzi se poate constata o puternic tendin spre diversificare a unor grupuri de

norme ce aspir la statutul de ramur autonom de drept, devine tot mai important

cunoaterea clasificrilor tradiionale, care influeneaz aplicarea dreptului, cel puin inrelevarea normei generale sau a dreptului comun.

Cele mai generale diviziuni ale sistemului de drept sunt: aceea a dreptului intern,

respectiv internaional i aceea a dreptului public i privat.

3.i Diviziunea sistemului de drept in drept intern i drept internaional

Dreptul intern (naional): dreptul n vigoare pe teritoriul unui stat. Are surse, organe,

sanciuni proprii acelui stat i reglementeaz relaiile sociale care se produc pe teritoriul

acestui stat, fr ca vreun element relevant a unui alt stat sa intervin n aceasta relaie.

Spre deosebire de dreptul intern, care se aplica pe teritoriul unui stat si numai

relaiilor interne, dreptul internaional cuprinde normele juridice ce se aplica relaiilor dintre

state sau dintre cetenii diferitelor state.



30/158

Dreptul internaional public reglementeaz, ntr-o analiza clasic, raporturile dintre

state. Majoritatea cercettorilor n domeniu sunt de acord c exista o ordine juridica

internaionala, chiar dac, n privina relaiilor dintre aceasta i ordinea juridic de drept

intern exist opinii diferite.

Dreptul internaional public are surse supranaionale: convenii, tratate internaionale,

cutume internaionale, principiile generale ale dreptului recunoscute de ctre naiunile

civilizate. de asemenea, exista i instituii de drept internaional public: Organizaia

Naiunilor Unite, Curtea Internaional de Justiie, Consiliul de securitate etc., toate aceste

elemente argumentnd teza existenei unei ordini de drept internaional, diferit de ordinea de

drept intern.

Raluca Miga Beteliu remarc catura consensuala a dr international n Dr

international public, p.8 - dar, putem sesiza i natura consensuala indirecta a dreptului intern argumentat att prin teoria contractului social, alegeri si normele oarecum liber consimtite

referendum constitutional.

Dup Raluca Miga Beteliu, diferenele dintre dreptul intern si dreptul international

sunt posibile motivat de cel putin trei aspecte: lipsa unui organ suprastatal cu atributii

legislative, lipsa unui sistem administrativ de aplicare si a unui sistem jurisdictional de

sanctionare a nerespectarii normei de drept internaional si specificul sanctiunilor in dreptul

international idem, p.5Pentru puncte de vedere privind relaia dintre dreptul intern i dreptul internaional a

se vedea prezentarea Sistemului monist dualist al dreptului idem, p. 14 s u

In privina sistemului de sanciuni specifice dreptului internaional, trebuie, ns

remarcat faptul c aceste sanciuni nu sunt la fel de formalizate, sau de eficiente ca i cele de

drept intern. O posibil explicaie poate fi lipsa unei autoriti internaionale care s se bucure

de supremaie, n condiiile n care relaiile juridice internaionale se bazeaz, cel puin n

momentul de fa, pe principiul egalitii juridice a statelor suverane, independente n plan

extern. Asupra acestei chestiuni, profesorul Francois Terre argumenteaz: Este adevrat ca

acestor componente nu li se adaug un sistem de sanciuni suficient mpotriva violrilor

regulilor de drept internaional public. Insa, daca admitem ca dreptul, indiferent de care,

implica, in vederea realizrii, un consens, chiar implicit, trebuie sa admitem ca, in relaiile

dintre state, acest consens exista, in general. Amintim, de altfel, ca existenta sanciunii nu


31/158

este criteriul dreptului, ca regulile nu sunt juridice fiindc sunt sancionate, ci sancionate

fiindc sunt juridice. Din consens, fundamentat sau nu pe teama, i trage dreptul existenta

sa.23

Dr internat privat reglementeaz raporturile intre particulari, cnd intervine un

element de extraneitate. Sunt raporturi de drept internaional privat raporturile ce se nasc

intre dou persoane ceteni ai unor state diferite, in vederea i n urma cstoriei. Tot

raporturi ce cad sub incidena normelor de drept internaional privat sunt i cele dintre

vnztori i cumprtor, n cazul n care obiectul vnzrii l-ar reprezenta un imobil situat pe

teritoriul altui stat dect cel al ceteniei ambilor parteneri. Aceste raporturi suscita problema

conflictului de legi, adic a determinrii dreptului naional aplicabil unei situaii juridice

internaionale interesnd particularii.

Dreptul internaional privat conine i reglementri privind condiia strinilor, a ti de cedrepturi se bucura strinii intr-un stat care nu este al lor (spre exemplu n privina accesului la

proprietatea funciara, la anumite profesii, dreptului la prestaii sociale etc.) Cunoaterea

dreptului internaional privat poart, de asemenea, si asupra ceteniei.

Caracterul internaional al dreptului internaional privat a fost contestat deoarece

sursele si sanciunile acestor reguli sunt, in primul rnd, naionale. Astfel, n privina

regimului strinilor si a ceteniei are prioritate caracterul naional. Deoarece sursele dr.

internaional privat sunt interne, suntem n prezena unui drept intern.Susintorii caracterului internaional au replicat ca suveranitatea naionala si

caracterul naional al fiecrui sistem de soluii la conflictele de legi nu exclude respectul

pentru voina altor state. Deoarece regulile si soluiile poarta asupra relaiilor internaionale,

dreptul internaional public este un drept internaional.

3.ii Diviziunea sistemului de drept in drept public i drept privat

Dup concepia clasic, dreptul intern se divizeaz n doua ramuri: drept public si

drept privat. Romanii deja considerau c instituiile juridice in de dou mari categorii net

difereniate, avnd n vedere orientarea lor spre interesele publice sau private24. Dintre toate

ramificaiile dreptului, aceasta este cea mai veche i cea mai importanta. Ea corespunde, de o

23 Francois Terre,Introduction generale au droit, Ed.Dalloz, Paris, 4eme edition, 1998, p.7924 Dup Ulpian (Digeste, cartea I, titlul I, cap. 1, sectiunea 2), dreptul public ad statum rei romanae spectatdreptul privat ad singulorum utilitatem pertinet.


32/158

manier foarte general, distinciei pe care o fcea Montesquieu cnd definea dreptul public,

numit de el drept politic, si dreptul privat, pentru el, drept civil.25

Ceea ce se remarca de la nceput este existena unor ansambluri de reguli bazate pe o

idee simpl: nu se reglementeaz de aceeai manier relaiile dintre particulari si stat,

administraie sau colectivitile publice si relaiile private dintre particulari.

Dreptul public cuprinde ansamblul regulilor care, intr-un stat dat, guverneaz

organizarea acelui stat si a colectivitilor publice si raporturile acestor autoriti cu

particularii.

Dreptul public se subdivide in mai multe ramuri: drept constituional, drept

administrativ, drept financiar, drept penal, drept de procedura penala. Cum sub anumite

aspecte, dreptul penal are legturi cu dreptul privat, dreptul penal poate fi considerat ca

sanciunea ultim a dreptului privat. Totui, dreptul penal rmne o ramura de drept public.Dreptul privat este ansamblul de reguli care guverneaz raporturile particularilor intre

ei sau cu colectivitile private precum societile comerciale sau asociaiile non-profit.

Dreptul civil este ramura centrala a dreptului privat reprezentnd, n perioada roman, dreptul

cetenilor, de civis (n lat.)

Dreptul civil reglementeaz raporturile private, insa numai in msura in care nu sunt

reglementate de norme speciale dintr-o ramur nou. Deseori, dreptul civil a rmas dreptul

privat comun, aplicabil tuturor, cu excepia cazurilor in care anumite raporturi sunt guvernatede dispoziii particulare.

Sunt ramuri de dr. privat, cele aprute ulterior i desprinse din dreptul civil, precum

dreptul comercial26, dreptul familiei, dreptul muncii etc.

Apariia unui numr semnificativ de ramuri noi de drept privat, mai ales, ramuri care

i afirm relativa autonomie fa de dreptul civil, atesta faptul ca, in epoca noastr, sunt puse

in cauz categoriile tradiionale. La rndul lor, unele din aceste ramuri, noi - prin comparaie

cu dreptul civil, au fost uneori considerate depite, argumentndu-se necesitatea nlocuirii

sau divizrii lor. Astfel, dreptul comercial e ameninat de o dubl manier: suntem incitai sa-

l absorbim ntr-un ansamblu mai vast, al dreptului afacerilor sau s-l divizm n noi ramuri

de drept. Unele grupuri de reguli de drept comercial au atins o coerena proprie, motiv pentru25 Francois Terre,Introduction generale au droit, Ed.Dalloz, Paris, 4eme edition, 1998, p.8026 Dreptul comercial este diferit de dreptul afacerilor, care include si dreptul fiscal, dreptul penal, dreptulcontabil, dreptul muncii, dreptul administrativ, financiar, economic.


33/158

care le studiem distinct: dreptul maritim, al transporturilor terestre si aeriene, al asigurrilor,

al proprietii intelectuale.

Un alt exemplu, dreptul financiar, sub influena pieelor financiare internaionale, este

ameninat si el deoarece fenomenul de mondializare repune in cauza eficacitatea si chiar

existenta cadrului si tehnicii juridice naionale.

Distincia intre dreptul public si cel privat s-a fcut, aa cum am artat, nc din

antichitate, in funcie de interesul satisfcut. Se afirma ca aparine dreptului public orice

norma care satisface un interes, o nevoie a statului, iar dreptului privat, normele ce privesc

interesele particularilor.

Aceast departajare a ramurilor de drept a fost criticat ca fiind imprecis sau chiar

fals, obiectndu-se, spre exemplu c orice norma juridica apr interesul public, aa cum se

afirm n doctrina socialist. Cu toate acestea, distincia drept public/drept privat persist in prezent, fiind considerat util att de ctre doctrin, ct i de ctre practic.

Obiectnd ca unui particular nu-i pot fi indiferente normele de drept public, aa cum

statului nu-i sunt indiferente reglementrile dreptului privat, s-au propus si alte criterii de

distincie intre dreptul public si cel privat.

Subiecii raportului juridic ar putea fi un asemenea criteriu. Cnd raporturile se stabilesc

intre particulari, suntem in prezenta unui raport de drept privat, iar cnd unul dintre subieci

este organ de stat, ca reprezentant al autoritii, ne aflam in sfera dreptului public. Trebuiemenionat faptul ca si statul poate participa la raporturi de drept privat, atunci cnd organele

sale apar ca simple titulare de drepturi si obligaii, iar nu ca purttoare ale autoritii publice.

Este cazul raporturilor dintre stat, ca proprietar de terenuri din domeniu privat, si un eventual

antreprenor, constructor, spre exemplu. Colaborarea intre administraii si particulari sub

forma concesiunii unor servicii publice ctre particulari, participarea statului cu aciuni la

societi mixte, alturi de distincia normativ dintre domeniu public i cel privat al statului

sunt doar cteva exemple care ne atrag atenia asupra limitelor criteriului menionat.

In funcie de obiectul reglementarii, am putea afirma, precum prof. Fr. Rigaux, ca

dreptul public este acea diviziune a dreptului care are ca obiect organizarea statului si a

persoanelor juridice care depind de el ca si raporturile lor cu particularii, organizarea puterii

si a modalitilor prin care se exercita, iar dreptul privat are ca obiect raporturile dintre


34/158

persoanele particulare, care nu privesc nici exercitarea puterii, nici activitatea agenilor

puterii, ci actele particulare crora li s-a acordat autonomie.

Avnd n vedere caracterul reglementrii, s-a remarcat faptul c dreptul public e

esenialmente imperativ, pe cnd dreptul privat nu pentru a lsa indivizilor libertatea.

Totui, exist ramuri de drept privat, precum dreptul muncii, in care exista numeroase norme

imperative - aspect specific dreptului public. In acest context, atragem atenia unei posibile

confuzii intre extensia domeniului dreptul public si extensia domeniului regulilor imperative.

Chiar dac in dreptul muncii, al contractelor, a crescut numrul normelor imperative, dreptul

public nu s-a substituit dreptul privat. La fel este i cazul normelor din dreptul familiei.

Natura sanciunilor juridice pe care le comporta, poate fi un alt criteriu e demarcaie,

in sfera dreptului privat fiind permise doar sanciunile de natura patrimoniale( evaluabile in

bani), cele personale fiind interzise. Prof. F. Terre subliniaz, in acest context c sanciuneaeste mai uor de gsit si aplicat pentru normele de drept privat i, mai greu, pentru normele

drept public, deoarece aici statul nu este inclinat sa se pedepseasc pe el nsui27.

In finalul dezbaterii privind diviziunea public/privat, sa avem n vedere i faptul c

hotarele dintre dreptul public si cel privat nu sunt fixe, ci se modifica in funcie de atitudinea

autoritii fata de relaiile sociale respective. Spre exemplu, n concepia liberala rolul

statului e limitat la statul jandarm , pe cnd in concepia socialista, apare statul providena

28

,ceea ce determin plasarea unor ramuri de drept din zona dreptului privat in cea a dreptului

public.

Pe de alt parte, plasarea disciplinelor in sfera dreptului public sau a celui privat nu e

totdeauna simpl. Unele discipline cuprind att norme de drept public, ct i norme de drept

privat. Este cazul disciplinelor mixte: dreptul procesual civil sau dreptul internaional privat.

In procedura civila, dispoziiile care se refera la organizarea si funcionarea instanelor sunt

de drept public, iar cele care se refer la aciunea in justiie si intereseaz partea, sunt de

drept privat. Dreptul internaional privat cuprinde dispoziii referitoare la cetenie si la

condiia strinilor, care in de dreptul public, pe cnd cele care reglementeaz dispoziia

asupra creia poarta conflictul sunt de drept privat.

27 Francois Terre,Introduction generale au droit, Ed.Dalloz, Paris, 4eme edition, 1998, p.8528 Francois Terre,Introduction generale au droit, Ed.Dalloz, Paris, 4eme edition, 1998, p.87


35/158

In acest context, merit s semnalm tendina exagerat in afirmarea autonomiei

ramurilor de drept celor mai diverse. Pericolul apare cnd autonomia tinde s permit unor

raporturi juridice s scape de la aplicarea unor reguli in mod just constrngtoare. Aceast

tendin a apariiei de noi ramuri autonome corespunde unei legi de evoluie sociologic a

societii postindustriale, legata de manifestri diverse de inflaie si de tehnicizare a

dreptului, cum este, spre exemplu, cazul dreptului comunitar.


36/158

Capitolul IVIzvoarele dreptului

Seciunea 1 Teoria general a izvoarelor de drept

I.Definiie. Clasificare

Norma juridic reprezint voina de stat, fie c aceasta este edictat chiar de organele

competente ale statului, fie c, fiind creaia altui subiect, este doar recunoscut, sancionat

de stat. n ambele cazuri, norma juridic se deosebete de alte reguli de conduit social i

prin aceea c eapoate fi impus, la nevoie, de ctre organele de stat. innd cont de aceste

elemente ce constituie diferena specific, precum si de faptul ca norma juridic este o regul

social acesta fiind genul proxim - putem defini norma juridic drept o regula social

(general si impersonal) care exprim o voin de stat i care poate fi realizat, la nevoie,

cu ajutorul organelor de stat.Sursa dreptului, fie c e vorba de drept pozitiv, sau de drept subiectiv, l constituie

norma juridic. Sursa normei juridice este ns variat. De aceea, i sensurile noiunii de

izvor de drept sunt variate. Putem antama aceasta chestiune att la un nivelgeneral, ct i

la modul concret.

Distincia cea mai des ntlnit este aceea ntre izvoarele de drept formale i cele

materiale.

Izvoarele formale ale dreptului sunt formele de exprimare a normelor juridice, pecnd izvoarele materiale, sau fundamentul dreptului se refer la sursele de configurare a

dreptului, la factorii care determin nsui fenomenul juridic. Astfel, un izvor principal al

dreptului, n sens material, l constituie, fr ndoial, politica partidului majoritar; i

contiina juridic reprezint un alt izvor de drept, n sens material.

Problema izvoarelor dreptului n sens material nu constituie preocuparea teoriei

generale a dreptului , ci a filosofiei juridice. Ea a constituit subiectul cercetrilor unor

doctrinari precum G. Ripert29, n lucrareaForele creatoare ale dreptului, ale lui Fr. Geny30,

n tiin i tehnic n dreptul privat pozitiv. Acesta din urm pornete n lucrarea sa de la

ideile dezvoltate de Laband31 care vorbete despre constantele dreptului, despre dat n

drept. Aceeai idee este dezvoltat la noi n ar de Anita Naschitz n volumul Teorie i

293031


37/158

tehnic n procesul de elaborare a dreptului32. Toate aceste contribuii ncearc s dezvluie,

pe de o parte, ceea ce se impune celui ce creeaz dreptul i s evidenieze ceea ce nici

legislatorul nu poate ocoli, iar pe de alt parte, aspectele asupra crora legiuitorul poate

efectiv s intervin. Se consider c reprezint dat n drept condiiile reale (ale vieii

materiale), condiiile istorice, condiiile raionale i cele ideale, care in de contiina

individual i colectiv. Restul poate fi construit n drept.

O alt distincie se face ntre izvoarele de drept directe (imediate) i cele indirecte

(mediate), care pot fi aplicate doar prin intermediul primelor. Apoi izvoarele de drept pot fi,

n funcie de forma n care apar, scrisesau nescrise, iar n funcie de sursa lor i de fora lor

juridic oficiale, atunci cnd provin de la un organ de stat, sau neoficiale, n celelalte

cazuri, dar i interne, cnd provin dintr-o surs naional, sau externe, cnd sunt creaie

internaional.Se mai vorbete, n funcie de alte criterii, despre izvoare sociologice, istorice,

juridice sau materiale.

Disciplina pe care o studiem mpreun se preocup de izvoarele dreptului nsens

formal, adic de modul de exprimare a dreptului, de modalitatea de instituire sau

recunoatere de ctre puterea de stat a normelor juridice n procesul de creare a dreptului33.

Acestea pot fi s

46399872-suport-de-curs-isd-2010-2011

Documents