44. Puncte de vedere în definirea noţiunii de obosealã. Originea nervoasã a

oboselii: argumente fiziologice şi psihologice

A. PUNCTE DE VEDERE ÎN DEFINIREA NOŢIUNII DE OBOSEALÃ

- fenomenul atât de obişnuit al oboselii încă nu a fost destul de clar definit, nici din punct de vedere fiziologic, şi cu atât mai puţin, din punct de vedere psihologic;

- definiţia acceptată cel mai des: „oboseala este acea stare temporară a organismului care apar în urma unui efort excesiv sau de prea lungă durată, şi care se anulează ca urmare a unei perioade de odihnă.”

- noţiunea de oboseală este legată strâns de activitate, de efort, dar nu se poate pune în evidentţă nici un fel de proporţionalitate între activitatea depusă şi oboseala subecventă, între gradul de efort şi gradul de oboseală rezultat;

- dr. Pierre Bernachon vorbeşte despre o '' oboseală înainte de a te obosi '', şi se referă la capacitatea omului de a anticipa pe plan mental activitatea pe care o are de intreprins. În asemenea cazuri, condiţionarea reflexă deţine un loc foarte important şi, de asemenea, motivaţia ca o condiţionare de ordin superior.

- apariţia oboselii poate fi amânată de apariţia unui interes, a unui sentiment sau stimul (o apreciere laudativă, intervenţia unui stimul material, creşterea unei recompense);

- instalare precoce a oboselii sau a substitutului acesteia, plictiseala poate fi dată de lipsa intereselui pentru activitate sau de activităţile prea monotone, chiar dacă nu cer eforturi fizice sau intelectuale prea mari;

- s-a încercat introducerea în definiţia oboselii a unor factori mai ''obiectivi'' cum ar fi randamentul, considerând oboseala o stare a organismului caracterizată printr-o scădere a capacităţii de lucru, dar reducerea randamentului, (aşa cum precizează R.Floru), nu indică neaparat o stare de oboseală; numeroşi factori psihologici, cum ar fi lipsa unui mobil destul de puternic, condiţii nefavorabile ale ambianţei, gradul insuficient de antrenament, pot produce scăderi ale randamentului, care nu pot fi atribuite oboselii.

Chiar şi din aceste sumare consideraţii se vede cât de confuză mai este, încă, noţiunea de oboseală.

B. ORIGINEA NERVOASĂ A OBOSELII.

1. Oboseala nu este un fenomen periferic, legat de organele efectoare (sistemul muscular îndeosebi);

2. Oboseala este un fenomen central, nervos, legat fie de consumarea substanţei excitative a neuronilor, fie de cauze fiziopsihice mai complexe, al căror substrat este reprezentat de dinamica proceselor nervoase fundamentale, determinată atât de tipul de sistem nervos, cât şi de experienţa de adaptare la mediu a individului.

3. S-a demonstrat experimental rolul primordial al sistemului nervos (sistemul muscalar îşi pierde ultimul resursele)

4. Muşchii nu efectuează travalii decât prin comenzi primite de la sistemul nervos, înseamnă că ei sunt practic infatigabili, oboseala normală având o origine totdeauna nervoasă, fiind de fapt oboseala sistemului nervos. Spunând ca a obosit mâna sau piciorul, noi exprimăm o iluzie.

1

ARGUMENTE FIZIOLOGICE ŞI PSIHOLOGICE:

1. Experimentul realizat de Claude Bernard - s-a demonstrat fără echivoc, rolul primordial al sistemului nervos în fenomenul de oboseală. S-a luat un preparat neuro-muscular, la care s-a păstrat şi o porţiune din măduva spinării şi s-a trecut la excitarea acestuia în ordinea următoare: centrul nervos spinal, nervul, muşchiul. S-a constatat că sistemul muscular este cel din urmă care îşi epuizează resursele.

2. Cazul unor reumatici cărora li s-au amputat membrele: deşi ei nu mai au de exemplu piciorul care îi durea, simt că îi doare ca şi când l-ar avea (membrul fantoma);

3. Mecanismul neuro-fiziologic al '' odihnei active'' (I.M.Secenov)

2