4. raluca ioana rosu. mecanisme europene de justiţie. competenţă. componenţă....

PROBATION junior ● 15

Mecanisme Europene de JustiŃie. CompetenŃă. ComponenŃă.

InterdependenŃă. Studiu comparativ

Raluca-Ioana ROSU6 Juridical Counselor

SC TI TRUST INVEST SA, Romania Lucrarea de faŃă se doreşte a fi un studiu asupra celor mai importante instituŃii de justiŃie

a Europei: Curtea Europeană a Drepturilor Omului şi Curtea Europeană de JustiŃie.

Cele două mecanisme de justiŃie sunt trecute prin istoria infiinŃării – având ca momente

de începere a activităŃii anii ’60, mai exact 1959 pentru CEDO şi 1952 pentru CJE. Prin

studiul comparativ al competenŃei – Curtea de la Strasbourg este competentă doar în

privinŃa măsurilor naŃionale de aplicare al dreptului comunitar, atâta timp cât

măsura naŃională se poate concretiza într-un drept cuprins în ConvenŃie, iar

Curtea de la Luxembourg este competentă să sancŃioneze o eventuală violare a

drepturilor, atâta timp cât actul intern intră în câmpul de aplicare al dreptului

comunitar. Am acordat o atenŃie sporită organizării CurŃilor de JustiŃie,

componenŃei camerelor de judecată, clasificării lor, precum şi numărului de

judecători care fac parte din completul de judecată, mandatului lor şi modului de

alegere în funcŃie.

Prezentare generală

Curtea Europeană a Drepturilor Omului7 – noua Curte Europeană creată prin Protocolul nr. 118 păstrează, în mare parte, caracteristicile celei vechi – Protocolul

adiŃional nr. 11, adoptat la 11 mai 1994, realizează această reformă substituind celor trei organe existente care funcŃionau încă din 1950 (Comisia – Comisia

Europeană a Drepturilor Omului, compusă dintr-un număr de membri egal cu acela al statelor, aleşi în mod individual. Membrii Comisiei erau aleşi de către Comitetul de Miniştri al Consiliului Europei, pe baza unei liste întocmite de Biroul Adunării Parlamentare. Mandatul Comisiei era de 6 ani, iar sediul său în oraşul Strasbourg. Comisia, îşi stabilea propriul său regulament, îşi alegea preşedintele şi cei doi vicepreşedinŃi pentru o perioadă de trei ani; Curtea – Curtea

Europeana a Drepturilor Omului, creată în 1958 şi care şi-a început activitatea în 1959, se compunea dintr-un număr de judecători egal cu acela al statelor membre. Spre deosebire de Comisie, membrii CurŃii Europene a Drepturilor Omului erau aleşi de către Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei, pe baza unei liste prezentate de statele membre. Ei erau independenŃi în luarea deciziilor. Sediul CurŃii era, de asemenea, în oraşul Strasbourg, iar judecătorii aleşi pe un termen de

6 E-mail: [email protected] 7 Selejean-GuŃan, B. 2004, ProtecŃia Europeană a Drepturilor Omului, Ed. All Beck, Bucureşti, pp. 54-56 8 Protocolul nr. 11 din 11.05.1994, la ConvenŃia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăŃilor fundamentale, referitor la restructurarea mecanismului de control stabilit prin convenŃie, Strasbourg, Disponibil la: www.coe.ro/down_pdf.php?abs_path=tratate_conventii/...pdf


9 ani, erau reeligibili; şi Comitetul Miniştrilor – Comitetul de Miniştri al

Consiliului Europei este un organ interstatal care este chemat să adopte hotărâri numai în cazuri deosebite9: este un organ jurisdicŃional menit a asigura respectarea angajamentelor care decurg, în sarcina statelor – părŃi din ConvenŃia Europeană a Drepturilor Omului.

Ideea reformării mecanismului de control al aplicării CEDO datează de la începutul anilor ‘80. În 1989, un Comitet de ExperŃi numit de Comitetul de Miniştri al Consiliului Europei a elaborat un raport care cuprindea argumentele pro si contra acestei reforme, fără a se pronunŃa într-o direcŃie sau alta. Totuşi, acest comitet de experŃi a elaborat şi un proiect al structurii unei unice curŃi permanente a drepturilor omului. În urma discuŃiilor ce au urmat acestor documente, în mai 1993, Comitetul Miniştrilor a ajuns la decizia politică de a aproba crearea unei noi curŃi europene. Cu toate acestea, „preŃul acceptării de către state a unei curŃi unice a fost cererea ca noua curte să aibă un mecanism pentru reexaminarea cauzelor excepŃionale, cu participarea judecătorului naŃional al statului interesat.” (Selejean-GuŃan, 2004)

ConsecinŃele principale ale acestei reforme sunt: simplificarea şi jurisdicŃionalizarea mai accentuată a sistemului de control, precum şi excluderea din procesul decizional al Comitetului de Miniştri, care rămâne competent doar în materia controlului executării deciziilor CurŃii.

În plus, Protocolul a suprimat clauzele facultative de acceptare a dreptului de recurs individual şi a jurisdicŃiei obligatorii a CurŃii, întărind astfel sistemul de protecŃie a drepturilor şi deschizând deplin individului calea sesizării organului de control european. În prezent, Curtea Europeană a Drepturilor Omului este singurul tribunal internaŃional în această materie care conferă individului un acces direct la jurisdicŃia sa.

Începând cu 1 noiembrie 1997, a intrat în vigoare Protocolul nr. 11 al CEDO, Protocol de amendare a ConvenŃiei, ce instituie un nou mecanism de protecŃie a drepturilor, prin intermediul unei unice CurŃi Europene a Drepturilor Omului. Noua Curte a început să funcŃioneze efectiv la 1 noiembrie 1998.

În anul 2001 a început un proces de reformare a mecanismului de control al aplicării CEDO, proces ce a dus, la 12 mai 2004, la adoptarea textului Protocolului nr. 14

10 la ConvenŃia Europeană a Drepturilor Omului de către Comitetul Miniştrilor. Protocolul a fost elaborat de Comitetul Director pentru Drepturile Omului prin Grupul de redactare privind consolidarea mecanismului de protecŃie a drepturilor omului. Reforma a fost considerată necesară datorită supraîncărcării rolului CurŃii Europene, aşadar în scopul eficientizării activităŃii acestei instanŃe, dar şi pentru a permite aderarea Uniunii Europene la ConvenŃia Europeană a Drepturilor Omului. Un alt obiectiv al reformei este acela al

9 Duculescu, V. 1994, ProtecŃia juridică a drepturilor omului, Ed. Lumina Lex, Bucureşti, pp. 102-104 10 Protocol nr. 14 din 13.05.2004, la ConvenŃia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăŃilor fundamentale, cu privire la modificarea sistemului de control al ConvenŃiei, adoptat la Strasbourg, Disponibil la: www.coe.ro/down_pdf.php?abs_path=tratate_conventii/...pdf


prevenirii violărilor drepturilor omului la nivel naŃional, precum si accelerarea executării hotărârilor CurŃii europene.

Protocolul nr. 14 este deschis spre semnătură tuturor statelor membre ale Consiliului Europei si părŃi la ConvenŃie. Protocolul va intra în vigoare în prima zi a lunii care urmează datei expirării unei perioade de 3 luni de la data la care toate

statele-părŃi la ConvenŃie si-au exprimat consimŃământul de a fi legate prin acest Protocol.

Istoria CurŃii de JustiŃie Europeană începe în 1952 şi a suferit relativ puŃine schimbări marcante, însă potrivit ”ConvenŃiei privind organele comune ale ComunităŃilor Europene”11 semnat în 1957, s-a creat o Curte de JustiŃie unică pentru cele 3 comunităŃi europene. Noua CJE începe să funcŃioneze din 1958, având în componenŃa sa 7 judecători, unul dintre ei fiind desemnat de Consilii, iar restul judecătorilor de către Guvernele statelor membre şi 2 avocaŃi generali.

CurŃea de JustiŃie Europeană este un organ comunitar care are ca atribuŃie principală asigurarea respectării dreptului comunitar în aplicarea şi interpretarea actelor normative comunitare.

CJE ocupă o poziŃie importantă în cadrul instituŃiilor comunitare, ea fiind menită să asigure o interpretare unitară a dreptului comunitar pe întreg teritoriul comunitar, astfel apare ca organul jurisdicŃional comunitar, de asemenea are şi calitatea de organ jurisdicŃional supranaŃional veritabil12 deoarece are o competenŃă obligatorie pentru statele membre. Fiindcă are ca justiŃiabili, state CJE păstrează natura unui organ jurisdicŃional internaŃional şi cea a unei instanŃe SUI GENERIS fiind organul jurisdicŃional al unei ordini juridice independente care nu se mai observă în cadrul dreptului naŃional sau internaŃional public, de asemenea CJE e o instituŃie supranaŃională menită să asigure respectarea dreptului în aplicarea şi interpretarea tratatelor comunitare.

Datorită multitudinii competenŃelor cu care este înzestrată, CJE apare în ipostaza mai multor feluri de instanŃe judecătoreşti întrunind caracteristicile acestora: instanŃă internaŃională – privită din prisma acŃiunilor înaintate de Comisie sau de statele membre împotriva unui alt stat membru13, instanŃă de muncă, instanŃă civilă, curŃi constituŃionale – în situaŃiile în care CJE e sesizată printr-o acŃiune preliminară privind interpretarea şi stabilirea validităŃii unor norme juridice14, instanŃă de contencios administrativ – acŃiunile îndreptate împotriva acŃiunilor sau inacŃiunilor organelor comunitare15, instanŃă de arbitraj, instanŃă de recurs şi

11 ConvenŃia de instituire a unor organe comune pentru CECO – Comunitatea Europeană a

Cărbunelui şi OŃelului, CEEA – ComunităŃi Europene de Apărare şi CEE – Comunitatea

Economică Europeană din 25 martie 1957, Roma 12 art. 292 din Tratatul CEE, Tratatul de la Roma se referă la tratatul prin care a fost instituită Comunitatea Economică Europeană la 25 martie 1957. Inițial, numele complet al tratatului era Tratat de instituire a Comunității Economice Europene. Tratatul de la Maastricht l-a amendat eliminând cuvântul "Economic" astfel tratatul este denumit Tratat de Instituire a Comunității Europene sau Tratatul CE. 13 art. 226-228 din Tratatul CE 14 art. 234 din Tratatul CE 15 art. 230-233 din Tratatul CE


instanŃă supremă – în această ultimă ipostază CJE are obligaŃia de a asigura existenŃa unei jurisprudenŃe comunitare unitare şi să contribuie la acoperirea carenŃelor legislative şi la dezvoltarea ComunităŃii ca o comunitate a dreptului.

ÎnfiinŃarea, componenŃa, atribuŃiile şi funcŃionarea CJE sunt reglementate de acte normative de drept originar sau secundar: Tratatul de la Maastrich privind UE (intrat în vigoare la 1 nov. 1993), Protocolul asupra Statutului Institutului Monetar European (art. 19), Tratatul de la Amsterdam (intrat în vigoare la 1 mai 1999), Tratatul de la Nisa (intrat în vigoare la 1 febr. 2003), Tratatul privind înfiinŃarea CEE din 25 martie 1957 (art. 4, 164-188, art. 220-245 după TA), Tratatul privind înfiinŃarea EURATOM din 25 martie 1957 (art. 136-160), Actul Unic European (intrat în vigoare la 1 iulie 1987) în „DeclaraŃia privind CJE” şi Protocolul privind Statutul judecătorilor ai CurŃii de JustiŃie Europeană din 17 aprilie 1957 (art. 1-57). Competenşa curŃilor

CompetenŃa CurŃii este aptitudinea recunoscută de lege unei instanŃe judecătoreşti de a judeca o anumită pricină, de a soluŃiona un anumit litigiu.

Pe când Curtea Europeană a Drepturilor Omului are două categorii de competenŃe în soluŃionarea litigiilor (competenŃa contencioasă se manifestă sub doua aspecte: soluŃionarea litigiilor interstatale sunt acelea în care un stat-parte la CEDO sesizează Curtea asupra oricărei pretinse încălcări a CEDO de către alt stat-parte – art. 33 al ConvenŃiei – şi a cererilor individuale care provin de la orice persoană fizică, organizaŃie guvernamentală sau grup de particulari care se pretinde victimă a unei încălcări a drepturilor sale recunoscute în CEDO de către unul dintre statele-părŃi – art. 34 al ConvenŃiei) şi emiterea de avize consultative care sunt date, la cererea Comitetului de Miniştri, a problemelor juridice privind interpretarea CEDO, fără a se putea referi la probleme legate de conŃinutul sau de întinderea drepturilor sau libertăŃilor consacrate de CEDO şi nici la alte probleme de care Curtea sau Comitetul de Miniştri ar putea să ia cunoştinŃă ca urmare a introducerii unui recurs prevăzut în ConvenŃie (art. 47 al ConvenŃiei). La 2 iunie 2004 Curtea a dat prima sa decizie referitoare la o cerere de aviz consultativ, cerere ce a fost respinsă pentru lipsa competenŃei (competenŃa consultativă), iar competenŃa ei acoperă toate problemele privind interpretarea şi aplicarea CEDO şi a Protocoalelor sale, Curtea de JustiŃie Europeană are mai multe categorii de competenŃe, cum ar fi: cea generală, teritorială – CJE are o competenŃă teritorială pe întreg spaŃiul comunitar, iar cererile de chemare în judecată se depun la sediul din Luxemburg, absolută – normele de competenŃă comunitară sunt obligatorii atât pentru părŃi cât şi pentru instanŃă, personală – determinată de o anumită calitate a reclamantului, materială funcŃională – CJE este o instanŃă care judecă în recurs şi în căile extraordinare de atac.


Statutul judecătorilor membrii a curŃilor Judecătorii CurŃii Europene a Drepturilor Omului16

sunt, conform art. 20-24 ale ConvenŃiei17, în număr egal cu acela al statelor-părŃi la CEDO. Pentru a fi eligibili în această funcŃie, judecătorii trebuie să se bucure de cea mai înaltă reputaŃie morală şi să întrunească condiŃiile cerute pentru exercitarea unor înalte funcŃii judiciare sau să fie jurişti de o competenŃă recunoscută. Judecătorii îşi exercită mandatul cu titlu individual şi nu în reprezentarea statelor în numele cărora au fost aleşi.

Judecătorii sunt aleşi de Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei în numele fiecărui stat-parte la CEDO, cu majoritatea voturilor exprimate, de pe o listă de 3 candidaŃi prezentată de statul respectiv. Ei sunt aleşi pe o durată de 6 ani şi pot fi realeşi. Pot fi aleşi, în acelaşi timp, doi judecători având aceeaşi cetăŃenie, în timp ce în cadrul CJE nu este permisă alegerea a doi judecători de ceeaşi naŃionalitate.

Pe durata mandatului, judecătorii nu pot exercita nici o activitate politică sau administrativă şi nici o activitate profesională incompatibilă cu datoria lor de independenŃă si imparŃialitate sau cu disponibilitatea cerută de o activitate permanentă.

Un judecător nu poate fi eliberat din funcŃie decât dacă ceilalŃi judecători uniŃi în sesiune plenară, decid, cu o majoritate de două treimi din numărul total al judecătorilor, ca acesta nu mai îndeplineşte condiŃiile cerute pentru această funcŃie. Judecătorul în cauză trebuie audiat în prealabil de către Adunarea Plenară a CurŃii.

FuncŃia de judecător al CurŃii Europene a Drepturilor Omului mai poate înceta prin demisie. Aceasta se înaintează preşedintelui CurŃii, care o transmite Secretarului general al Consiliului Europei.

Statutul judecătorilor ai CurŃii de JustiŃie Europeană se prezintă diferit faŃă de cel al judecătorilor CurŃii Europene a Drepturilor Omului atât în privinŃa alegerii, cât şi a demiterii sau a funcŃiei propriu-zise.

16 Selejean-GuŃan, B. 2004, ProtecŃia Europeană a Drepturilor Omului, Ed. All Beck, Bucureşti, pp. 56-57 17 Convenția pentru Protecția Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, cunoscută și sub denumirea de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, elaborată de Consiliul Europei, semnată pe 4 noiembrie 1950 la Roma și intrată în vigoare pe 3 septembrie 1953.


Înainte de intrarea în funcŃie, fiecare judecător trebuie să depună jurământ18, în şedinŃă publică, că îşi va exercita atribuŃiile cu deplină imparŃialitate şi conform conştiinŃei şi că nu va divulga nimic din secretul deliberărilor. Judecătorii se bucură de imunitate de jurisdicŃie, în ceea ce priveşte actele îndeplinite de ei în calitate oficială, inclusiv afirmaŃiile şi înscrisurile, judecătorii continuă să beneficieze de imunitate şi după încetarea funcŃiei. Curtea, întrunită în şedinŃă plenară, poate ridica imunitatea. Dacă, după ridicarea imunităŃii, împotriva unui judecător este declanşată o acŃiune penală, el poate fi judecat în orice stat membru numai de instanŃa competentă să judece magistraŃii celei mai înalte jurisdicŃii naŃionale.

Judecătorii nu pot exercita nici o funcŃie politică sau administrativă. Ei nu pot exercita nici o activitate profesională, remunerată sau neremunerată în afara cazului în care Consiliul acordă în mod excepŃional o derogare. La preluarea funcŃiei, judecătorii se angajează solemn că, pe durata exercitării funcŃiei lor şi după încetarea ei, să îndeplinească obligaŃiile care rezultă din respectiva funcŃie, mai ales datoria de a manifesta onestitate şi circumspecŃie în acceptarea anumitor poziŃii sau avantaje după încetarea funcŃiei lor19.

În afara reînnoirilor periodice şi a cazurilor de deces, funcŃia de judecător încetează în mod individual prin demisie. În cazul demisiei unui judecător, scrisoarea de demisie este adresată preşedintelui CurŃii, pentru a fi transmisă preşedintelui Consiliului. Această ultimă comunicare antrenează vacanŃa funcŃiei. Judecătorii ale căror funcŃii încetează înainte de expirarea mandatului vor fi înlocuiŃi pentru durata rămasă din mandat. Exceptând situaŃiile de mai sus, fiecare judecător îşi continuă activitatea până la preluarea funcŃiei de către succesorul său, deoarece are şi rezidenŃa obligatorie în Luxemburg, acolo unde se află şi sediul CurŃii de JustiŃie Europeană.20

Judecătorii pot fi aleşi de către fiecare guvern al statelor membre la CE din rândul personalităŃilor care oferă garanŃia unei independenŃe şi obiectivităŃi în luarea deciziilor şi în statele lor de provenienŃă îndeplinesc toate condiŃiile necesare

18 art. 2 din Statutul CEE, Protocol privind Statutul CurŃii de JustiŃie anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană, la Tratatul de instituire a ComunităŃii Europene și la Tratatul de instituire a ComunităŃii Europene a Energiei Atomice, în conformitate cu articolul 7 din Tratatul de la Nisa de modificare a Tratatului de instituire a Uniunii Europene, a Tratatelor de instituire a ComunităŃilor Europene și anumitor acte conexe, semnat la Nisa la 26 februarie 2001 (JO C 80 din 10.3.2001), astfel cum a fost modificat prin Decizia Consiliului din 15 iulie 2003 (JO L 188 din 26.7.2003, p. 1, EdiŃie specială, 01/vol. 4, p. 202), prin articolul 13 din Actul privind condiŃiile de aderare din 16 aprilie 2003 (JO L 236, 23.9.2003, p. 37), prin deciziile Consiliului din 19 și 26 aprilie 2004 (JO L 132 din 29.4.2004, p. 1 și 5, EdiŃie specială, 01/vol. 5, p. 29 și 30), prin Decizia Consiliului din 2 noiembrie 2004 de instituire a Tribunalului FuncŃiei Publice a Uniunii Europene (JO L 333, 9.11.2004, p. 7, EdiŃie specială, 01/vol. 5, p. 142), prin decizia Consiliului din 3 octombrie 2005 (JO L 266 din 11.10.2005, p. 60, EdiŃie specială, 01/vol. 6, p. 38), prin articolul 11 din Actul privind condiŃiile de aderare din 25 aprilie 2005 (JO L 157, 21.6.2005, p. 203) și prin decizia Consiliului din 20 decembrie 2007 (JO L 24 din 29.1.2008, p. 42). 19 art. 4 din Statutul CurŃii de JustiŃie a CE 20 “Judecătorii, avocaŃii generali şi grefierii trebuie să aibă reşedinŃa la sediul CurŃii” art. 13 din Statutul CurŃii de JustiŃie


pentru ocuparea celei mai înalte funcŃii de judecător ori sunt jurişti de o capacitate excepŃională recunoscută.21

Judecătorii sunt numiŃi pe baza acordului reciproc al statelor membre pentru o perioadă de 6 ani. Din 3 în 3 ani sunt înlocuiŃi 12 sau 13 dintre judecători, pentru o reînnoire a corpului judecătoresc şi pentru introducerea de noi idei de soluŃionare a sentinŃelor, însă continuitatea este asigurată de către judecătorii rămaşi în funcŃie, Curtea de JustiŃie Europeană fiind compusă din 25 de judecători.22 Acest număr poate fi mărit de către Consiliu, la cererea CurŃii, prin vot unanim.

Fiecare judecător are 3 colaboratori numiŃi referenŃi, care sunt aleşi de către judecător şi sunt angajaŃi pe baza unui contract pentru o perioadă egală cu cea a mandatului judecătorului cu care colaborează. Judecătorul, referenŃii şi secretarii formează un cabinet.

Organizarea curŃilor

Organizarea CurŃii Europene a Drepturilor Omului

23

Curtea Europeană a Drepturilor Omului este organizată în: Adunarea Plenară a CurŃii; Comitete; Camere şi Marea Cameră.

Adunarea Plenară a CurŃii are un rol administrativ, cu următoarele atribuŃii: a. alege, pentru o durată de trei ani, pe preşedintele său şi pe unul sau doi vicepreşedinŃi; ei pot fi realeşi;

b. constituie Camere pentru o perioadă determinată; c. alege preşedinŃii Camerelor CurŃii, care pot fi realeşi; d. adoptă regulamentul CurŃii; e. alege grefierul şi unul sau mai mulŃi grefieri-adjuncŃi.

Curtea are şi un birou, compus din preşedinte, vicepreşedinŃi şi din preşedinŃii secŃiunilor. Biroul are rolul de a-1 asista pe Preşedintele CurŃii în îndeplinirea funcŃiilor sale de conducere în cadrul CurŃii. De asemenea, biroul facilitează coordonarea între secŃiunile CurŃii.

Comitetele sunt formate din 3 judecători. Ele sunt constituite de Camerele CurŃii, pentru o perioadă determinată, de 12 luni. Fiecare comitet este prezidat de judecătorul ce are precădere în cadrul secŃiei [art. 27 alin. (4) al Regulamentului CurŃii24].

Camerele sunt formate din 7 judecători, între care, ca membru de drept, judecătorul ales în numele unui stat-parte la litigiu. Camerele sunt constituite în

21 art. 223, alin. 1 din Tratatul CE 22 art. 221 din Tratatul CE 23 Selejean-GuŃan, B. 2004, ProtecŃia Europeană a Drepturilor Omului, Ed. All Beck, Bucureşti, pp. 57-59 24 Regulament pentru organizarea şi funcŃionarea CurŃii Europene a Drepturilor Omului, Disponibil la: http://www.coe.ro/doc/RulesOfCourt.pdf


cadrul secŃiunilor CurŃii, care la rândul lor sunt constituite de Adunarea Plenară a CurŃii, pentru o perioadă determinată, de trei ani.

Marea Cameră este formată din 17 judecători şi 3 supleanŃi şi anume: preşedintele CurŃii, vicepreşedinŃii, preşedinŃii Camerelor şi alŃi judecători desemnaŃi conform regulamentului CurŃii, precum şi ca membru de drept, judecătorul ales în numele unui stat-parte la litigiu. Marea Cameră se constituie pentru o perioada de trei ani. Sunt incompatibili să facă parte din Marea Cameră judecătorii care au făcut parte din Camera care a emis hotărârea atacată cu o cerere de retrimitere în faŃa Marii Camere, cu excepŃia preşedintelui Camerei şi a judecătorului ales în statul-parte interesat. În cadrul Marii Camere funcŃionează un colegiu de 5 judecători, care se pronunŃă asupra admisibilităŃii cererii de retrimitere a unei cauze în faŃa Marii Camere. Nu poate face parte din colegiul Marii Camere judecătorul ales în numele unui stat-parte interesat sau cetăŃean al acestuia.

Judecătorii ad-hoc. Dacă judecătorul ales în numele unuia din statele-părŃi interesate este împiedicat să-şi exercite funcŃia, se abŃine sau este dispensat de exercitarea funcŃiei, preşedintele Camerei invită statul respectiv să comunice, în termen de 30 de zile, dacă înŃelege să desemneze fie un alt judecător ales, fie, în calitate de judecător ad-hoc, o altă persoană ce îndeplineşte condiŃiile prevăzute de CEDO şi să indice numele persoanei desemnate. Statul-parte interesat este considerat a fi renunŃat la dreptul său de desemnare dacă nu răspunde în termenul indicat, de 30 de zile, sau la expirarea unei eventuale prelungiri a termenului, acordată de preşedintele Camerei. Acelaşi efect îl are şi desemnarea, de două ori, a unei persoane ce nu îndeplineşte condiŃiile prevăzute de ConvenŃie. Această instituŃie nu are un aşa zis echivalent în cadrul CJE. ComponenŃa CurŃii de JustiŃie Europeană

25

Grefierul depune jurământ în faŃa CurŃii că îşi va exercita deplină imparŃialitate conform conştiinŃei sale şi că nu va divulga secretul deliberărilor. Curtea se îngrijeşte de substituirea grefierului în cazul în care acesta este împiedicat să-şi exercite atribuŃiile care constau în două funcŃii de natură diferită: una de natură jurisdicŃională sau de ajutor în înfăptuirea actului jurisdicŃional; iar cea de a doua: este şeful administraŃiei în sens restrâns.

Pentru a-i asigura funcŃionarea, CurŃii îi sunt ataşaŃi funcŃionari şi alŃi agenŃi. Ei sunt subordonaŃi grefierului şi se află sub autoritatea preşedintelui.26 Putem observa că grefierul este ales din mai mulŃi candidaŃi şi este numit de către membrii CJE, iar grefierul CEDO este ales de către Adunarea Plenară alături de unul sau mai mulŃi grefieri-adjuncŃi subordonaŃi lui.

Curtea funcŃionează în mod permanent. Durata vacanŃelor judecătoreşti este fixată de Curte, Ńinând cont de necesităŃile serviciului.27 Curtea poate decide în mod valabil numai cu un număr impar de Judecători. 25 Constantin, V. 2002, Documente de bază ale ComunităŃii şi Uniunii Europene, Ed. Polirom, Iaşi. 26 art. 9, 10, 11 din Statutul CurŃii de JustiŃie a CE 27 art. 14 din Statutul CurŃii de JustiŃie a CE


Deciziile CurŃii reunite în şedinŃă plenară sunt valabile dacă sunt prezenŃi 9 Judecători. Până la Nisa, Plenul era format din toŃi judecătorii CJE, însă cvorumul necesar pentru ca plenul să poată adopta o sentinŃă valabilă era de 7 judecători. Astfel, s-a format în practică un mic plen format din 7-9 judecători în funcŃie de importanŃa cazului sau de dificultatea soluŃionării lui. Reuniunea a două complete de 3-5 judecători (despre care vom vorbi mai jos) plus preşedintele CJE formează micul plen. Însă prin modificările tratatului, curtea va judeca reunit în camere şi în Camera mare, formată din 11 judecători (cu un număr minim de 9 judecători). Astfel, în competenŃa Camerei mari vor intra toate cauzele în care sunt implicate statele membre sau organe comunitare, la cererea acestora, iar Plenul va judeca în cazuri limitate prevăzute în articlul 16 din Statut (la care vom face trimitere într-un paragraf viitor). Cauzele în care cererea de chemare în judecată a fost fomulată de un stat membru sau de un organ comunitar se judecă în plenul CurŃii, repartizarea la complete fiind exclusă. CJE în asemenea cazuri are numai posibilitatea de a decide repartizarea cauzei plenului mic sau plenului mare în funcŃie de importanŃă şi de dificultate.

Făcând o comparaŃie între Camera mare a CJE şi Marea Cameră a CEDO putem puncta următoarele diferenŃe: 1) numărul judecătorilor din care sunt formate este de 11, respectiv 17; 2) existenŃa unui colegiu care filtrează admisibilitatea cererii de retrimitere a unei cauze în faŃa Marii Camere, iar între Adunarea Plenară a CEDO şi Plenul CJE evidenŃiem – existenŃa a două tipuri de plen, mare şi mic, care soluŃionează cauzele în funcŃie de importanŃă şi de dificultate în cadrul CJE, Adunarea Plenară a CEDO are funcŃii administrative.

Deciziile camerelor compuse din trei sau cinci judecători sunt valabile numai dacă sunt luate de trei judecători. Deciziile camerelor compuse din 7 judecători sunt valabile numai dacă sunt luate de cinci judecători. Până în mai 2004 erau în total 4 complete de 3 judecători şi 2 complete de 5 judecători. În fiecare an la 6 octombrie CJE decide privind componenŃa completelor sale şi alege în acelaşi timp preşedinŃii de complete. ComponenŃa nominală a completelor se publică în Jurnalul Oficial al ComunităŃilor. În cazul în care un judecător membru al unei camere este împiedicat să participe, se poate apela la un judecător dintr-o altă cameră, în condiŃiile determinate de regulamentul de procedură.28

Judecătorii nu pot participa la soluŃionarea nici unei cauze în care au intervenit anterior ca agenŃi, consilieri sau avocaŃi ai unei părŃi sau asupra căreia au fost chemaŃi să se pronunŃe ca membri ai unui tribunal, ai unei comisii de anchetă sau în orice altă calitate. Dacă dintr-un motiv particular, un judecător sau un avocat general consideră că nu poate participa la judecată sau la examinarea unui anumit caz, informează preşedintele. În cazul în care preşedintele consideră că un judecător sau un avocat general trebuie, dintr-un motiv particular, să participe sau să pună concluzii într-un caz determinat, îl avertizează pe cel în cauză.

28 art. 15 din Statutul CurŃii de JustiŃie a CE


O parte nu poate invoca naŃionalitatea unui judecător sau absenŃa din componenŃa CurŃii sau a unei camere a unui judecător de naŃionalitatea sa pentru a cere modificarea componenŃei CurŃii sau a uneia dintre camerele sale.29

DiferenŃe vizibile între tipurile de camere ale CEDO şi CJE sunt în ceea ce priveşte în primul rând numărul judecătorilor participanŃi în complet, 7 la CEDO şi 3, 5, 7 la CJE, în al doilea rând faptul că este permisă prezenŃa ca membru de drept, a judecătorului ales în numele unui stat-parte la litigiu (CEDO), pe cînd în cadrul CJE o parte nu poate invoca naŃionalitatea unui judecător sau absenŃa din componenŃa unei camere a unui judecător de naŃionalitatea sa, nepunându-se problema prezenŃei de drept. În al treilea rând, putem semnala o echivalenŃă în durata mandatului – de 12 luni – însă între Comitetele CEDO care sunt formate din 3 judecători şi constituite de Camerele CurŃii şi camerele propriu-zise ale CJE a căror componenŃă se decide în fiecare an la 6 octombrie.

InstituŃia Preşedintelui CurŃii de JustiŃie Europeană se deosebeşte de cea de rang echivalent a CurŃii Europeane a Drepturilor Omului prin faptul că preşedintele CJE e ales pentru un mandat de 3 ani de către judecătorii CurŃii – preşedintele CEDO are un mandat egal ca şi durată, dar este ales de Adunarea Plenară – el conducând activitatea jurisdicŃională: procedura orală, care cuprinde lectura raportului prezentat de un judecător raportor, care este numit tot de preşedintele CJE, agenŃilor, consilierilor, avocaŃilor şi a concluziilor avocatului general, precum şi audierea, dacă se impune, a martorilor şi experŃilor, respectiv deliberările plenului şi este competent pentru administrarea generală a CJE şi îi revine sarcina de a fixa termenele de judecată. Asemănările dintre cele două instituŃii a preşedintelui CJE, respectiv a preşedintelui CEDO, nu se limitează la durata mandatului, ci şi la faptul că ei pot fi realeşi în funcŃie. Raporturile dintre instanŃa comunitară şi cea internaŃională Potrivit art. 33 şi 34 din CEDO30, Curtea poate fi sesizată privind încălcările aduse CEDO, atât de către state, cât şi de persoane fizice, organizaŃii internaŃionale neguvernamentale sau de grupuri de particulari. Există posibilitatea ca particularii să sesizeze CEDO cu privire la încălcarea drepturilor lor de către organele comunitare. Conflictul de competenŃă între CJE şi CEDO se poate soluŃiona în felul următor: art. 6 alin 2 din TUE31 nu creează o legătură juridică cu CEDO care nu a fost ratificată de niciuna dintre comunităŃile europene. Totuşi prevederile CEDO având în vedere că toate statele membre au ratificat convenŃia, pot fi folosite ca principii generale de drept.

29 art. 16 din Statutul CurŃii de JustiŃie a CE 30 A se vedea Convenția Europeană a Drepturilor Omului, Disponibilă la: http://www.echr.coe.int/NR/rdonlyres/E7126929-2E4A-43FB-91A3-B2B4F4D66BEC/0/ROU_CONV.pdf 31Art. 6 alin 2 din Tratatul Uniunii Europene spune: „UE respectă drepturile fundamentale, aşa cum au fost garantate de CEDO şi aşa cum rezultă din tradiŃiile constituŃionale comune ale statelor membre, toate acestea fiind considerate principii generale ale dreptului comunitar.”


Conform jurisprudenŃei CJE comunităŃilor pe baza principiului împuternicirii speciale limitate le lipseşte competenŃa necesară aderării la CEDO, deoarece o asemenea aderare ar implica modificări structurale ale sistemului comunitar care ar putea fi realizate doar prin modificarea tratatelor de înfiinŃare. CJE a avertizat în acest context asupra relativizării monopolului său jurisdicŃional în cazul în care CEDO ar avea posibilitatea de a se pronunŃa asupra actelor comunitare.

CEDO în calitate de instanŃă chemată să supravegheze respectarea drepturilor omului prin respectarea obligaŃiilor asumate de către statele membre ale CEDO, a stabilit că nu poate controla după standardul CEDO actele normative ale unei organizaŃii internaŃionale ne-membre. În schimb, aceeaşi CEDO a arătat că este incompatibilă cu sensul şi scopul CEDO, ideea că acŃiunea statelor de a transfera anumite domenii de suveranitate asupra unei organizaŃii internaŃionale ar fi de natură să transfere şi responsabilitatea statului pentru eventuala nerespectare a drepturilor fundamentale.

Astfel CEDO, prin imputarea acestor acŃiuni statelor membre ale CE, prin intermediul acestora, a ajuns să se pronunŃe asupra dreptului primar sau dreptului secundar comunitar din privinŃa compatibilităŃii acestora cu CEDO32.

Deşi nu există un conflict de competenŃă deschis între CJE şi CEDO, cele două instanŃe apelând la „artificii juridice”, intervin în mod reciproc în sfera de competenŃă a celeilalte. Astfel CJE spune că aplică prevederile CEDO arătând că acestea au valoarea unor principii generale de drept comune tuturor statelor membre, iar CEDO îşi permite să „controleze” actele normative comunitare spunând că orice încălcare a drepturilor fundamentale care ar avea izvorul în acestea este de fapt imputabilă statului membru al cărui cetăŃean este victima.

a) ImportanŃa jurisprundenŃei CJCE în materia protecŃiei drepturilor omului JurisprudenŃa CJCE a fost marcată de o interpretare diferită, trecându-se de la refuzul aplicării regulilor juridice referitoare la drepturile omului la acceptarea acestora, în mod indirect, urmând trimiterile la jurisprudenŃa CEDO şi în final, prin statuarea unor reguli proprii, în dreptul comunitar33.

Începând cu Geitling34

, Curtea de JustiŃie a ComunităŃilor Europene şi-a limitat puterea de interpretare, iar în cauza Stork

35, CJCE a respins aplicarea principiilor 32 Exemplu: decizie adoptată în cazul „Mathews” a CEDO, Disponibil la: http://jurisprudentacedo.com/Matthews-contra-Marea-Britanie-Drepturi-electorale-Domeniul-de-aplicabilitate.html 33 Georgescu Adriana, JurisprudenŃa comunitară şi începuturile invocării normelor de protecŃie a drepturilor omului, în special ale ConvenŃiei Europene a Drepturilor Omului (CEDO), Revista de Note şi ŞtiinŃe Juridice, nr. 9/2009, Bucureşti, Disponibil la: http://www.juridice.ro/62404/jurisprudenta-comunitara-si-inceputurile-invocarii-normelor-de-protectie-a-drepturilor-omului-in-special-ale-conventiei-europene-a-drepturilor-omului-cedo.html 34 CJCE, 2/56, Geitling Ruhrkohlen-Verkaufsgesellschaft e.a. -v- Înalta Autoritate, hotărârea din 20.03.1957, ECR 3, Disponibil la: http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=CELEX:61959J0036:EN:HTML 35 CJCE, 1/58, Stork&Cie -v- Înalta Autoritate, hotărârea din 04.02.1959, ECR 17281. Stork, importator de cărbune, a acŃionat în judecată CECO întrucât una din deciziile sale încălca dreptul


din materia drepturilor omului, acestea fiind considerate, în întregime, ca făcând parte din dreptul naŃional, cu motivarea că CJCE interpretează în limitele tratatelor, iar nu prin prisma dreptului naŃional şi în consecinŃă, nu se poate pronunŃa prin raportare la dreptul constituŃional al unui stat membru (R.F. Germania). În cauza Sgarlata

36, CJCE a respins aplicarea normelor din domeniul drepturilor omului, subliniind competenŃele sale, prin trimitere la art. 173 CEE (în prezent, art. 230 CE).

Cauza Stauder37

este prima în care instanŃa comunitară a luat în considerare protecŃia juridică a drepturilor omului. În această cauză, Verwaltungsgeright Stuttgart [tribunal administrativ din Stuttgart] a adresat întrebarea preliminară, dacă se poate considera compatibil cu principiile generale de drept comunitar în vigoare o dispozitie dintr-un act comunitar (articolul 4 din Decizia 69/71/CEE a Comisiei ComunităŃilor Europene din 12 februarie 1969).

Decizia menŃionată anterior se adresa tuturor statelor membre şi autoriza aceste state, în vederea stimulării comercializării cantităŃilor de unt excedentare pe piaŃa comună, să pună la dispoziŃia anumitor categorii de consumatori, care beneficiau de asistenŃă socială, unt la un preŃ mai mic decât preŃul normal.

Decizia prevedea în două din versiunile sale, printre care şi versiunea germană, că statele trebuie să ia toate măsurile pentru ca beneficiarii să nu poată cumpăra produsul în cauză decât după prezentarea unui „bon pe care să fie menŃionat numele acestora”, în timp ce în celelalte versiuni se face referire doar la un „bon individualizat”, care ar permite aplicarea unor mijloace de verificare, altele decât o desemnare nominală a beneficiarului.

Cu privire la interpretarea deciziei, CJCE a subliniat că trebuie avută în vedere intenŃia reală a autorului aceleia, cât şi scopul urmărit de respectiva decizie, având în vedere, în special, versiunile redactate în toate limbile. De asemenea, nu se poate admite că autorii deciziei ar fi dorit să impună, în anumite state membre, obligaŃii mai stricte decât altele. Comisia a publicat o rectificare a deciziei pentru versiunea germană.

În cauza Internationale Handelsgesellschaft CJCE a admis că respectarea drepturilor fundamentale face parte integrantă din principiile generale de drept a căror respectare este asigurată de către aceasta. De asemenea, CJCE a arătat că protejarea acestor drepturi, care se inspiră din tradiŃiile constituŃionale comune

ale statelor membre, trebuie asigurată în cadrul structurii şi obiectivelor

ComunităŃii.38

constituŃional german, Disponibil la: http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=CELEX:61958J0001:EN:HTML 36 CJCE, 40/64, Sgarlata şi alŃii -v- Comisia, hotărârea din 01.04.1965, ECR 1965 215, Disponibil la: http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=CELEX:61964CJ0040:EN:PDF 37 CJCE, 29/69, Stauder -v- Stadt Ulm - Sozialamt, hotărârea din 12.11.1969, ECR 1969, p. 419.172, Disponibil la: http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=CELEX:61969CJ0029:DE:HTML 38 CJCE, 11/70, Internationale Handelsgesellschaft mbH -v- Einfuhr-und Vorratsstelle für Getreide und Futtermittel, hotărârea din 17 decembrie 1970, ECR 1970 1125.173, Disponibil la: http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=CELEX:61970J0011:DE:HTML


b) ConfluenŃa protecŃiei drepturilor omului – între UE şi CEDO

Curtea Europeană a Drepturilor Omului şi Curtea de JustiŃie a ComunităŃilor Europene au delimitat domenii diferite ale protecŃiei drepturilor omului, pe cale jurisprudenŃială, prin interpretarea şi aplicarea principiilor dreptului (de ex. principiul proporŃionalităŃii). CEDO a fost pusă în situaŃia de a se pronunŃa cu privire la legislaŃia comunitară în timp ce instanŃele comunitare au făcut referiri la ConvenŃie, aplicând-o sau interpretând-o într-un mod propriu39.

Multe domenii, concepte şi chiar fapte au fost interpretate de către cele două CurŃi în mod diferit40. De asemenea, CJCE a luat în considerare principiile CEDO când a analizat valabilitatea actelor comunitare, de exemplu anularea unei directive41 în cauza Irlanda/Parlamentul şi Consiliul (acŃiunea a fost respinsă).

Statele membre ale Uniunii Europene sunt în acelaşi timp state membre ale Consiliului Europei, fiindu-le pe deplin opozabile normele juridice din ambele ordini juridice. CompetenŃa celor două instanŃe europene a constituit, indirect, o problemă, care a fost soluŃionată jurisprudenŃial.

Trebuie subliniate obiectivele celor două organizaŃii. Consiliul Europei a avut un scop preponderent politic, consacrat în Europa pentru rolul său de gardian al protecŃiei drepturilor omului. Uniunea Europeană, la origine a avut un rol preponderent economic, dar, ulterior, sub presiunea instanŃelor statelor membre, CJCE a trebuit să se preocupe tot mai intens şi de problematica drepturilor omului. CJCE a invocat necesitatea protecŃiei drepturilor omului prin sintetizarea principiilor constituŃionale comune ale statelor membre (care, într-o ultimă analiză repezentau principii extrase din practica CEDO).

În analiza raportului dintre cele două CurŃi, trebuie menŃionat că ambele instanŃe europene au fost reticente în a elabora răspunsuri prin care să încalce competenŃele celeilalte CurŃi.

În hotărările pronunŃate de către instanŃele europene se realizează o comparaŃie între valorile fundamentale pe care le protejează sau între aceste valori şi restricŃiile impuse de către state. Analiza realizată de către cele două instanŃe europene a evitat o ierahizare a valorilor proprii CE/UE şi a celor protejate de CEDO. În cauza Schimidberger Curtea menŃionează acest conflict al valorilor între „protecŃia drepturilor fundamentale în Comunitate şi acelea care decurg

39 Douglas-Scott, S. 2006, ‘A Tale of Two Courts: Luxembourg, Strasbourg and the Growing European Human Rights Acquis’, CMLR, p. 629, Disponibil la: http://www.harvardilj.org/articles/1-50.pdf; Balfour, A.D. 2005, ‘Application of the European Convention on Human Rights by the European Court of Justice’, Harvard Law School, Disponibil la: http://lsr.nellco.org/harvard_students/4/ 40 De ex. „inviolabilitatea domiciliului”, libertatea de exprimare 41 Directiva 2006/24/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 15 martie 2006 privind păstrarea datelor generate sau prelucrate în legătură cu furnizarea serviciilor de comunicaŃii electronice accesibile publicului sau de reŃele de comunicatii publice şi de modificare a Directivei 2002/58/CE, Disponibil la: http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=DD:13:53:32006L0024:RO:PDF


dintr-o libertate fundamentală consacrată prin tratat şi mai precis, problema domeniului de aplicare, respectiv al libertăŃii de exprimare şi de întrunire, garantate de articolele 10 şi 11 din CEDO, şi al liberei circulaŃii a mărfurilor, atunci când primele dintre acestea sunt invocate ca şi justificare a unei restricŃii a celei de-a doua” (pct. 77).

„Pentru a exista un stat de drept nu este sufficient să se instituie un mecanism juridic care să garanteze respectarea riguroasă a legii, ci este totodată necesar ca acestei legi să i se dea un anumit conŃinut, inspirat de ideea promovării drepturilor şi libertăŃilor umane în cel mai autentic spirit liberal şi al unui larg democratism”42, ceea ce conduce la concluzia că cele două curŃi, alături de actele pe care se sprijină, aduc un plus de siguranŃă oamenilor care tind spre o comuniune a mai multor naŃionalităŃi într-un stat fără graniŃe, dar în interiorul căruia drepturile şi libertăŃile persoanei să fie respectate, idee care ne dorim să nu fie privită ca o utopie.

ReferinŃe

Balfour, A.D. 2005, ‘Application of the European Convention on Human Rights by the European Court of Justice’, Harvard Law School, Disponibil la: http://lsr.nellco.org/harvard_students/4/

Bogdan, D. 2005, „Dreptul de familie în jurisprundenşa CEDO”, în JurisprudenŃa

CEDO – studii şi comentarii –, Institutul NaŃional al Magistraturii, ediŃie nepublicată, pp. 214-215.

Bogdan, D. 2005, „Dreptul la viaŃă”, în JurisprudenŃa CEDO – studii şi

comentarii –, Institutul NaŃional al Magistraturii, ediŃie nepublicată, pp. 7-9.

Constantin, V. 2002, Documente de bază ale ComunităŃii şi Uniunii Europene, Ed. Polirom, Iaşi.

Deleanu, I. 2003, InstituŃii şi proceduri constituŃionale, Ed. Servo-Sat, Arad.

Douglas-Scott, S. 2006, ‘A Tale of Two Courts: Luxembourg, Strasbourg and the Growing European Human Rights Acquis’, CMLR, p. 629, Disponibil la: http://www.harvardilj.org/articles/1-50.pdf

Drăganu, T. 1992, Introducere în teoria şi practica statului de drept, Ed. Dacia, Cluj-Napoca.

Duculescu, V. 1994, ProtecŃia juridică a drepturilor omului, Ed. Lumina Lex, Bucureşti.

Fabian, G. 2002, Curtea de JustiŃie Europeană – instanŃă de judecată supranaŃională, Ed. Rosetti, Bucureşti.

Georgescu A., „JurisprudenŃa comunitară şi începuturile invocării normelor de protecŃie a drepturilor omului, în special ale ConvenŃiei Europene a Drepturilor

42

Drăganu, T. 1992, Introducere în teoria şi practica statului de drept, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, p. 9


Omului (CEDO)”, Revista de Note şi ŞtiinŃe Juridice, nr. 9/2009, Bucuresti, Disponibil la: http://www.juridice.ro/62404/jurisprudenta-comunitara-si-inceputurile-invocarii-normelor-de-protectie-a-drepturilor-omului-in-special-ale-conventiei-europene-a-drepturilor-omului-cedo.html

Manson, S. 1997, EU Law in a Nutshell, Sweet & Maxwell, Thomson Reuters UK Limited, Londra.

Manson, S. 1999, Legal Method, Cavendish, Londra.

Roşianu, C., Selegean, M. 2005, „Dreptul de a nu fi supus la tortură, tratamente inumane sau degradante” în JurisprudenŃa CEDO – studii şi comentarii –, Institutul NaŃional al Magistraturii, ediŃie nepublicată, pp. 37-39.

Selegean, M. 2005, „Dreptul la un proces echitabil”, în JurisprudenŃa CEDO –

studii şi comentarii –, Institutul NaŃional al Magistraturii, ediŃie nepublicată, pp. 116-117.

Selejean-GuŃan, B. 2004, ProtecŃia Europeană a Drepturilor Omului, Ed. All Beck, Bucureşti.

Trepcea, C. 17.06.1994, „ConvenŃia Europeană a Drepturilor Omului, o garanŃie internaŃională”, în Adevărul, nr. 1286, Bucureşti.

Tudorică, A., Bogdan, D. 2005, „Dreptul la libera exprimare”, în JurisprudenŃa

CEDO – studii şi comentarii –, Institutul NaŃional al Magistraturii, ediŃie nepublicată, pp. 266-267.

*** Consiliul Europei, 3.09.1953, Convenția Europeană a Drepturilor Omului, Disponibilă la: http://www.echr.coe.int/NR/rdonlyres/E7126929-2E4A-43FB-91A3-B2B4F4D66BEC/0/ROU_CONV.pdf

*** ConvenŃia de instituire a unor organe comune pentru CECO – Comunitatea

Europeană a Cărbunelui şi OŃelului, CEEA – ComunităŃi Europene de Apărare şi CEE – Comunitatea Economică Europeană din 25 martie 1957, Roma, Disponibilă la: http://www.ier.ro/documente/formare/EU.pdf

*** ConvenŃia pentru apărarea Drepturilor Omului şi a LibertăŃilor

fundamentale, amendată de Protocoalele nr. 11 şi 14, însoŃită de Protocolul adiŃional şi de Protocoalele nr. 4, 6, 7, 12 şi 13, Disponibilă la: http://www.echr.coe.int/NR/rdonlyres/E7126929-2E4A-43FB-91A3-B2B4F4D66BEC/0/ROU_CONV.pdf

*** Decizia 69/71/CEE a Comisiei ComunităŃilor Europene din 12 februarie 1969

*** Directiva 2006/24/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 15 martie 2006 privind păstrarea datelor generate sau prelucrate în legătură cu furnizarea serviciilor de comunicaŃii electronice accesibile publicului sau de reŃele de comunicatii publice şi de modificare a Directivei 2002/58/CE, Disponibilă la: http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=DD:13:53:32006L0024:RO:PDF


*** IniŃiativa Europeană pentru DemocraŃie şi Drepturile Omului, 2001, JurisprundenŃa europeană privind libertatea de exprimare, Disponibil la: http://www.activewatch.ro/stiri/FreeEx/Jurisprudenta-europeana-privind-libertatea-de-exprimare-121.html

*** Manualul Consiliului Europei, Disponibil la: www.coe.ro/down_pdf.php?abs_path=documente_traduceri/

*** Protocol nr. 14 din 13/05/2004, la ConvenŃia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăŃilor fundamentale, cu privire la modificarea sistemului de control al ConvenŃiei, adoptat la Strasbourg, Disponibil la: www.coe.ro/down_pdf.php?abs_path=tratate_conventii/...pdf

*** Protocolul nr. 11 din 11.05.1994, la ConvenŃia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăŃilor fundamentale, referitor la restructurarea mecanismului de control stabilit prin convenŃie, Strasbourg, Disponibil la: www.coe.ro/down_pdf.php?abs_path=tratate_conventii/...pdf

*** Regulamentul pentru organizarea şi funcŃionarea CurŃii Europene a Drepturilor Omului, Disponibil la: http://www.coe.ro/doc/RulesOfCourt.pdf

*** Statutul CEE, Protocol privind Statutul CurŃii de JustiŃie, Disponibil la: http://curia.europa.eu/jcms/upload/docs/application/pdf/2008-09/statut_2008-09-26_11-01-31_71.pdf

*** Statutul Curții de Justiție, Disponibil la: http://fs.judecator.ro/62c7eedb4b1f598c119bea2b40e3ea8a.pdf

*** Tratatele Uniunii Europene, Disponibil la: http://www.europeana.ro/comunitar/tratate/tratatele%20uniunii%20europene.htm JurisprudenŃa în cazurile indicate: *** CJCE, 1/58, Stork&Cie -v- Înalta Autoritate, hotărârea din 04.02.1959, ECR 17281. Stork, importator de cărbune, a acŃionat în judecată CECO întrucât una din deciziile sale încălca dreptul constituŃional german, Disponibil la: http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=CELEX:61958J0001:EN:HTML

*** CJCE, 11/70, Internationale Handelsgesellschaft mbH -v- Einfuhr-und Vorratsstelle für Getreide und Futtermittel, hotărârea din 17 decembrie 1970, ECR 1970 1125.173, Disponibil la: http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=CELEX:61970J0011:DE:HTML

*** CJCE, 2/56, Geitling Ruhrkohlen-Verkaufsgesellschaft e.a. -v- Înalta Autoritate, hotărârea din 20.03.1957, ECR 3, Disponibil la: http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=CELEX:61959J0036:EN:HTML

*** CJCE, 29/69, Stauder -v- Stadt Ulm - Sozialamt, hotărârea din 12.11.1969, ECR 1969, p. 419.172, Disponibil la: http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=CELEX:61969CJ0029:DE:HTML


*** CJCE, 40/64, Sgarlata şi alŃii -v- Comisia, hotărârea din 01.04.1965, ECR 1965 215, Disponibil la: http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=CELEX:61964CJ0040:EN:PDF

*** Decizia adoptată în cazul „Mathews” a CEDO, Disponibil la: http://jurisprudentacedo.com/Matthews-contra-Marea-Britanie-Drepturi-electorale-Domeniul-de-aplicabilitate.html

4. raluca ioana rosu. mecanisme europene de justiţie. competenţă. componenţă....

Documents