32

Unitatea de învăŃare 4.

INTROSPECłIONISMUL – PSIHOLOGIA CONŞTIINłEI

Cuprins

1. Introducere............................................................................................................. 32

2. Obiective................................................................................................................ 32

3. Durată ................................................................................................................... 32

4. ConŃinutul

4.1. IntrospecŃia – concepŃie şi metodă de cunoaştere …………………………. 33

4.2. Wilhelm Wundt şi introspecŃia experimentală ………………..…………… 34

4.3. Şcoala de la Würzburg şi problematica gândirii …………………………... 37

5. Test de evaluare ..................................................................................................... 39

1.1. Introducere

Unitatea de învăŃare 3 abordează curentul introspecŃionist, atât din perspectiva

principiilor, cât şi a metodei de cercetare. Numită psihologie a conştiinŃei, şcoala

introspecŃionistă a afirmat posibilitatea analizării propriilor stări de conştiinŃă

prin autoreflecŃie şi verbalizare.

În ciuda entuziasmului promotorilor săi, introspecŃionismul a avut numeroşi

contestatari care au pus la îndoială posibilitatea de a descrie şi interpreta obiectiv

stările interioare fără a fi influenŃat de propriile ipoteze.

1.2. Obiective

După parcurgerea acestei unităŃi de curs, studenŃii vor fi capabili:

• să analizeze critic curentul introspecŃionist;

• să compare introspecŃionismul cu ideile şcolii de la Würzburg.

1.3. Durata medie de parcurgere a acestei unităŃi de învăŃare este de 2 ore.

33

1. IntrospecŃia – concepŃie şi metodă de cunoaştere

Pentru introspecŃionişti, psihologia înseamnă studierea fenomenelor conştiente, motiv pentru care această şcoală s-a numit şi psihologia conştiinŃei. Promotorii acestei viziuni văd

conŃinutul psihicului ca fiind pur, fără nici o legătură cu lumea externă, materială (Zlate,

2000, p. 83).

Promotorii introspecŃionismului considerau că dimensiunea „internă” este o

dimensiune reală a cunoaşterii, iar în orice act de cunoaştere „externă” este implicată

conştiinŃa de sine. Omul este capabil de „autoreflecŃie”, conştiinŃa de sine şi conştiinŃa de lume fiind indisociabile în cunoaşterea lumii externe.

DefiniŃie: introspecŃia = autopercepere prelungită şi conceptualizarea datelor analizei

fenomenelor subiective şi transpunerea lor în cuvinte.

• IntrospecŃia presupune o disociere, o dedublare a cercetătorului pe plan intern, între obiectul cunoaşterii (subiectivitatea internă) şi subiectul cunoscător, care Ńine tot de sfera

subiectivă. Prin dedublare, cercetătorul îşi poate investiga doar propriile funcŃii psihice, de aceea, pentru a studia alte persoane este necesară empatia, adică transpunerea

cercetătorului în stările psihice ale celuilalt.

• IntrospecŃia este calea cunoaşterii de sine, dar ea presupune raportarea datelor obŃinute prin introspecŃie la cele provenite din observarea şi analiza conduitei celorlalŃi, comparare

între cele 2 serii de date.

• Oamenii sunt preponderent „extrospectivi” şi nu „introspectivi”, deşi ar fi de aşteptat ca introverŃii să fie mai înclinaŃi spre introspecŃie.

• IntrospecŃia a fost folosită iniŃial ca metodă de cunoaştere în filozofie (meditaŃie şi contemplare speculativă).

• În psihologie, introspecŃia se bazează pe indici empirici (autopercepŃie), dar şi înŃelegerea şi conceptualizarea datelor de observaŃie este realizată pe calea deductivă.

• Prin introspecŃie se realizează conştientizarea senzaŃiilor interne, a trăirilor afective, a

demersurilor cognitive complexe (raŃionamente, procedee imaginative, mnemoscheme

etc.), dar ele sunt conceptualizate cu ajutorul gândirii şi al limbajului.

Limitele introspecŃiei

Immanuel Kant

• psihicul uman este un “lucru în sine”, inclusiv structurile sale apriorice de cunoaştere;

• el nu poate fi cunoscut în sine, ci numai pentru sine.

Auguste Comte A. Comte contestă capacitatea metodei introspecŃioniste de a permite cunoaşterea

autentică şi ştiinŃifică. Pentru aceasta, el formulează mai multe critici, prezentate în

continuare.

34

- Faptele relevante introspectiv sunt superficiale, fugare, inconsistente şi nu pot fi validate

prin criterii externe. De aici rezultă că ele nu pot constitui obiectul cunoaşterii ştiinŃifice,

deci psihologia este contestabilă ca ştiinŃă. - Cunoaşterea ştiinŃifică în psihologie urmăreşte descoperirea legităŃilor obiective ale vieŃii

psihice, or acest lucru nu este posibil pe baza unor fapte subiective singulare.

- Actul de dedublare în subiect cunoscător şi obiect al cunoaşterii (actor şi spectator) este

dificil şi limitat, dacă nu chiar imposibil, după unii (este imposibil să priveşti pe fereastră pentru a te vedea trecând pe drum).

- Folosirea metodei introspective presupune antrenarea specială a cercetătorului.

- Datele de introspecŃie sunt conştientizate şi înŃelese prin verbalizare şi sunt relatate verbal, dar nu toate fenomenele psihice sunt susceptibile de a fi exprimate verbal (ex. procesele

afective) deoarece nu sunt conştiente sau conştientizabile (vezi psihanaliza).

- Verbalizare introduce în datele de cunoaştere conotaŃii suplimentare, care nu aparŃin

faptelor / fenomenelor supuse introspecŃiei. - Fiind handicapat de necognoscibilul din sine şi de cel de dinafară, subiectul este tentat să

completeze lacunele cu plăsmuiri fanteziste → procedeu foarte rodnic în literatură

(Dostoievski, Proust, Sthendal), dar impropriu cunoaşterii ştiinŃifice.

- Fundamentarea cunoaşterii ştiinŃifice pe introspecŃie este periculoasă pentru că

autoreflecŃia este inevitabil influenŃată de propriile ipoteze, observaŃia şi interpretarea fiind dirijate înspre aspectele concordante cu ipoteza prin autosugestie.

Criticile formulate la adresa introspecŃiei de către Lalande (apud Zlate, 2000, p. 85) sunt:

• Faptul observat prin introspecŃie se alterează prin însuşi actul observaŃiei.

• Stările afective intense sunt mai puŃin accesibile introspecŃiei.

• Nu se pot cunoaşte decât stări psihice conştiente.

• Setul mintal modifică interpretarea datelor de auto-observaŃie într-o măsură mai mare decât în observarea altei persoane.

4.2. Wilhelm Wundt şi introspecŃia experimentală (1832- 1920) psiholog german.

- A fost elevul lui Johannes Müller şi Hermann von Helmholtz; lucrat cu Ernst Heinrich

Weber şi Gustav Theodor Fechner.

- Fondează primul laborator de psihologie experimentală la Leipzig, în 1879, moment

considerat data de naştere a psihologiei moderne şi, în sfârşit, ştiinŃifice.

35

- Încearcă să constituie psihologia ca ştiinŃă pornind de la fiziologie, filozofie şi psihologia

existentă în epocă.

- Obiectul de studiu al psihologiei este trăirea directă şi imediată. Psihologia experimentală are ca obiect „faptele de conştiinŃă pe care trebuie să le descompună în

senzaŃiile şi sentimentele elementare”. Viziunea asupra psihicului este similară cu a

chimiştilor care văd materia ca pe o sumă de particule elementare sau a anatomiştilor

pentru care organismul este ansamblul celulelor vii. - Psihologia presupune analiza elementelor conştiinŃei, determinarea modului în care aceste

elemente sunt conectate şi determinarea legilor de conexiune.

- Wundt admite totuşi că există o activitate de sinteză pe parcursul formării imaginii perceptive.

Laboratorul de psihologie

• Se desfăşoară cercetări asupra senzaŃiilor şi percepŃiilor considerate elementele componente ale tuturor cunoştinŃelor şi activităŃilor mentale; analiza proceselor de

conştiinŃă şi a modului în care evenimentele sunt asociate unele cu altele prin intermediul asocierii impresiilor senzoriale despre ele;

• Prin tehnicile de măsurare a fenomenelor psihice, create de el, Wundt este socotit părintele psihologiei experimentale. Foloseşte instrumente împrumutate din

laboratoarele de fiziologie, dar şi multe construite de el şi elevii săi: tahistoscoape

(variază timpul şi măsoară precis timpul de expunere la stimuli vizuali), cronoscoape,

poligrafe, esteziometre (măsoară senzaŃiile tactile).

Exemplu de instrument din laboratorul lui Wundt

• StudenŃii sunt subiecŃi şi experimentatori. Ca subiecŃi, sunt antrenaŃi pentru a verbaliza cât mai bine experienŃele pe care le traversează. Vocabularul utilizat îşi pierde

caracterul concret, devenind din ce în ce mai riguros standardizat.

36

• considera că psihologia este o ştiinŃă care studiază experienŃa, trăirile şi principala sa metodă trebuie să fie cea experimentală

• avea următoarele obiective de cercetare: � analiza proceselor conştiente ca elemente ale structurii (studiul experimental) � descoperirea modului în care aceste elemente se leagă unele de altele în formaŃiuni

complexe - legi în psihologie, deduse pe baza acestei analize.

• În laboratorul său s-au specializat psihologi, care ulterior au răspândit introspecŃia şi experimentalismul în toată lumea: englezul Edward Titchener, care îi va traduce

lucrările în limba engleză, americanul G. Stanley Hall, rusul Vladimir M. Bechterev, românii Eduard Gruber, Florian Ştefănescu Goangă.

Metodele principale: - experimente psiho-fiziologice

- introspecŃie (autoobservaŃie) - analiza produselor culturale ale minŃii umane

ContribuŃiile lui Wundt

� A identificat caracteristicile senzaŃiilor: calitate şi intensitate � Teoria tridimensională a afectivităŃii: orice trăire afectivă poate fi descrisă prin raportarea

la 3 dimensiuni independente:

� plăcut- neplăcut � activator- inhibitor

� tensionant - relaxant

� Cauzalitatea psihică şi activitatea mintală

� mintea este o sumă a trăirilor interne conştiente � experienŃa conştientă este directă, aici şi acum, şi nu are nevoie de un substrat

aprioric

� doar experienŃele evocate au nevoie de un astfel de substrat şi acesta este posibil

datorită fenomenului de post-efect la nivelul sistemului nervos. � Teoria apercepŃiei

� ApercepŃia este procesul prin care percepŃiile sunt integrate în experienŃa cognitivă

individuală anterioară. � reprezentare intrată prin introspecŃie în câmpul conştiinŃei este percepută;

� dacă este în „punctul de privire al conştiinŃei” (maxima claritate), este apercepută;

� atenŃia şi voinŃa sunt cele care realizează legăturile active între datele cunoaşterii;

� funcŃia de sinteză este specifică psihicului uman; � face diferenŃa între

♦ noŃiuni generale provenite din repetarea trăsăturilor comune mai multor obiecte (la nivel de percepŃie)

♦ concepte → noŃiuni ştiinŃifice

Meritele lui Wundt

- Crearea laboratorului,

37

- InstituŃionalizarea psihologiei prin editarea manualului de psihologie Physiologischen

Psychologie, a unei revistei de referinŃă Philosophische Studien (1881).

- Îndrumarea a 200 de studenŃi pentru elaborarea de teze de doctorat; printre ei s-au numărat viitori promotori ai psihologiei americane. Majoritatea elevilor săi au manifestat atitudini

dizidente, afirmând diverse alte concepŃii psihologice.

- Propunerea metodei introspecŃiei experimentale.

- Aport considerabil în domeniul ştiinŃelor sociale – tratatul în 10 volume despre „Psihologia popoarelor”.

DiscuŃie critică:

- Wundt era conştient de limitele introspecŃiei, de aceea considera necesară combinarea

ei cu metoda experimentului.

- Studiul prin introspecŃie experimentală este posibil numai la nivelul proceselor psihice elementare, cele superioare putând fi studiate numai prin analiza produselor culturale.

- Considera că “mintea” nu este un obiect, ca sufletul, ci un proces în derulare de care

devenim conştienŃi (prin introspecŃie). - Elementele procesului conştient sunt ideile (care vin dinafară) şi afectele şi impulsurile

(care vin dinlăuntru).

- Ideile sunt compuse din senzaŃii (care au calitate şi intensitate).

- ApercepŃia este factorul unificator al conştiinŃei proceselor mintale = constă în asimilarea noilor senzaŃii şi sistematizarea lor în totalitatea conştienŃei.

- VoinŃa (intenŃionalitatea) este răspunsul activ la stimulii externi.

- Aşadar psihologia experimentală trebuie să se limiteze la senzaŃii, afecte, răspunsuri

intenŃionale. (vezi şi Structuralismul)

4.3. Şcoala de la Würzburg şi problematica gândirii

Oswald Külpe, Karl Marbe, A. Mayer

ConcepŃia lui Wundt despre psihologie a fost criticată de Oswald Külpe (1862-1915), care a sesizat că în plan mintal există „obiecte”, dar şi „funcŃiuni”, care nu se pretează la

conştientizare şi analiză.

Orientarea şcolii de la Würzburg era raŃionalistă : � contestă factura senzorială a gândirii (se opun astfel empirismului), contestă factura

verbală a gândirii;

� există gândire fără imagini şi fără limbaj;

� influenŃaŃi de Brentano şi Husserl (fenomenologie), care postulează experienŃa pură a gândirii, teoreticienii Şcolii de la Würzburg considerau că gândirea este o trăire a

relaŃiilor, indiferent de conŃinuturi;

� principiul explicativ al dinamicii spirituale este intenŃionalitatea

38

• gândirea este un proces de rezolvare de probleme

• orice problemă este un sistem de întrebări

• întrebarea orientează gândirea spre găsirea unui răspuns – sarcină (căutarea răspunsului) → scop

• sarcina generată de întrebare dirijează procesele asociative

• cele două segmente ale sarcinii sunt - reprezentarea scopului - tendinŃa determinantă

• efectele tendinŃei determinante constau în ordonarea şi orientarea gândurilor către scop.

Metodă

SubiecŃii erau puşi să rezolve probleme şi să relateze modul cum gândesc, fie în timpul rezolvării (introspecŃie), fie după aceea (retrospecŃie) a unor probleme de calcul, de

interpretarea unor texte abstracte etc.

• Gândul pur = concept disociat de imagine şi neformulat verbal, realizat prin trăirea directă a relaŃiilor.

• CunoştinŃele = gânduri = relaŃii trăite dincolo de senzorial (imagine) = concepte senzoriale.

W. Wundt a criticat modul în care au fost realizate experimentele – eroare

metodologică: subiecŃii erau victimele autosugestiei, se montau selectiv şi ignorau ceea ce era

contrar tezei teoretice (erau psihologi, adepŃi ai teoriei conceptului senzorial) – nu înregistrau

conştient crâmpeiele de imagini şi cuvintele pe care le foloseau în procesul rezolutiv.

Otto Selz – teoria operaŃiilor intelectuale

- a încercat să evidenŃieze modul în care sarcina şi procesele asociate scopului devin

accesibile introspecŃiei. “Stabilirea scopului, de obicei, nu antrenează după sine reproducerea unor stări de

conştiinŃă şi actualizarea unor operaŃii intelectuale mai mult sau mai puŃin generale, care sunt

adecvate pentru îndeplinirea acestui scop. Se detaşează anticipări generale ale întregului complex al problemei şi scheme anticipative potenŃiale, cu valoare tactică.”

- Între anticipare şi operaŃie este un raport de reciprocitate, similar celui mijloace /

scop.

- Sarcina nu realizează numai funcŃia de anticipare a scopului şi de declanşare a operaŃiilor, ci şi funcŃia de control a derulării acestora în direcŃia atingerii scopului.

- Prin această concepŃie Selz se apropie de gestaltism.

ImportanŃa Şcolii de la Würzburg

- A relevat specificul gândirii: operează abstract şi generic, la nivelul relaŃiilor.

- Ignoră constituirea operaŃiilor intelectuale şi formarea abstracŃiilor pe baza

experienŃei senzoriale (chiar dacă ulterior produsul abstractizării, conceptul, se

39

opune senzorialului) şi prin intervenŃia limbajului (absenŃa viziunii diacronice a

operaŃiilor mintale).

- În timp, poziŃia radicală a Şcolii de la Würzburg s-a atenuat şi membrii ei au admis imaginea şi cuvântul în procesul gândirii.

Test de evaluare a cunoştinŃelor

1. DescrieŃi metoda introspecŃionistă, indicând limitele care o fac imposibil de

admis ca metodă ştiinŃifică de cunoaştere.

2. ComparaŃi activitatea din laboratorul lui Wundt cu cea a şcolii de Würzburg.

Bibliografie

Braunstein, J.-F., Pewzner, E. (2005). Histoire de la psychologie. Paris: Armand Colin. Luca, M.R. (2003). Istoria psihologiei. Note de curs. Mariné, C., Escribe, C. (1998). Histoire de la psychologie générale. Paris: In Press Editions. Schultz, D.P., Schultz, S.E. (1987). A history of modern psychology. San Diego: Harcourt

Brace & Company. Viney, W. (1993). A history of psychology. Boston: Allyn and Bacon. Zlate, M. (2000). Introducere în psihologie. Iaşi: Polirom.