4.-capitolul-6
TRANSCRIPT
-
7/24/2019 4.-Capitolul-6
1/29
CAPITOLUL 6
DESTA$URAREA
EXPERIfrIENTULUI
Unul
dintre
obiectivele majore
ale
experimentului
gtiinfific
este
lccla
al
verificf,rii
empirice
a
ipotezelor
deduse din
teorii
qtiinlifice.
lpotezele
sunt explicaiii
provizorii
ale unor
&nomene obser-vate satr
raspunsuri date
cu
anticipafie
la
problenre gensrate
pe
cale
deductivi
de
tcoriile
psihok:gice
existente.
Verificarea
ipotezei
constituie f,ondul
experimentdrii
care
se
dcs{iqoari
ca rrn
proces plurifazic
implic6nd
o
seric
de
paqi.
Existi inici
rlcosebiri
in
rnodul in
carc
difenf autori
prezrntl
aceste etape.
Deosebirile
fin
rrrai
degrabS
de accentuarea unei etape
sau a
alteia
sau de
nuanf5ri
care
sunt expresia
unor
preferinge
sau
experienfe
personale
in
domeniul
corcetirii
qtiinlifice.
Este posibil
ca firnciie
de o serie de
factori
cum sunt
complexitatea
problemei
de cercetat,
experienta cercetdtorului, mijloacele
disponibile, etc.,
unele
dintre
aceste etape s5 ocupe
spafii
inegale
in
r;conomia generali
a
cercctirii, iar unele
subetape
si
fie
omise
in
intregime.
230
231
-
7/24/2019 4.-Capitolul-6
2/29
Am putca
?nglcba
toate
fazsle
pe
care
le
poate
parcurge
un
cxpcriment
in
trei
mari
etape:
ctapa
pregdtitoare,
etapa
derulSrii
experimentului
gi
etapa
de
lalorificare
a
rezuitateior.
Etapa
de
derurare
a
experirncnturui
ccnstd
in
principar
in
controlul
variabilelor'
in
efectuarea
observafiilor
qi
in
c*nsomnarsa datelor.
Deoarece
probrernelcr
comprexe
ale
controrurui
le-am
dedicat
un
intreg
capitol-
pentru
a
ev"ita
unclc
repetdn
supirdtoare
pcntru
crtitor-
arn
evitat
reluarea
acestei
teme
?n
contextul
capitolului
gase.
6.1
Alegerea
problemei
de
cercetaf
Este
un
punct
cre
vedere
rarg
acceptat
de
oarnenii
de
qtiinfS
cr
punerea
corecti
a
probremei
insearun5
mai
rnurt
de
jumatate
din
efortur
qtiinfific
necesar
sotufionirii
ei.
Descifrarea
mscanismeror
psihice
implicate
in
aceasti
ftzi prezinti
un
interes
rnajor
pentru
psihologii
interesafi
de
intensif;carea
creativitifii
$tiinfifice.
pentru
a
?nferege
procesualitatea
psihici
impricaf5
in
aceasti
fazi
au
fost
emise
ipoteze
dintre
cele
mai
diverse,
unere
accentu&nd
impartanfa
efbrturui,
a
travariului
ralional,
artere pun6'nd
mare
pref pe
meca:rismere
preconqtiente,
pe
factorii
de
hazard,
etc.
Nu
este
scopul
acestei
rucriri
si
se
ocupe
de probremere
creativitdlii.
Ne?ndoielnic
insd
este
fapt'l
c5,
?n
creativitarea
qfirnfif;c;
qi
tft:
altf'el
?n
orice form6
do
creativitate,
sunl
implicafi
at6t
factori
cosnitivi
cit
qi
factori
energetico
dinarnici,
cmolionari
qi
motivationali.
6.1.1
Aciivarea
optimd
Doar
cine
nu
a fast
?*
situa{ia
de ?*cepe
un
studiu
sau
o
cercetaro
rru
qtie
cdtr
emolie,
citd
i'cordare
s*nt
implicate
in
alegerea
temei,
in
lbnr-rularea
ipotezeror,
in
aregerea
metodoragiei
potrivite.
ulterior,
niverul
dc
activare
neuropsihicd
se
autoregleazd
in
raport
eu
dificurtatca
problemelor.
Prin
un'ars
anxietatea
qi
fnrsirarea
ps
care
studentii
o
incearcS
in
alegerea
temeror
pc
care
urmeazi
sr re
trateze
in
refbratere
ror
somestriale
sau
?n
rucririle
de ricenfi
nu
este
striind nici
cercefitorilor
cxperimentafi.
ASa
cum
remarcd
Vadum
qi
Rantrin
(lg9S)
tratatele
de
metodologia
cercetini
sau
de firosofia
gtiinlei
se
preoc,pi
de
urtimere
otape
ale
cercetdrii
gtiintifice
privi'd
rerificarea
ipotezeror
gi
rareori
se
apleacd
asupra
travaliului
implicat
?n
identificarea
problemelor
de
cercetat
qi
in
elatrorarea
ipotezelor.
Faeele
incipiente
ale cercetirii
sunt
de
obicei
cxplicate
prin
apelur
la
o
serie
de
procese
irafionare
(i'spirafie
creativd,
roroc)
care
de
fapt
joacd
un
ror
rninor
in
crcativitatsa
qtiin{ificd.
Mai
dcgrabi
procesele
rogice
qi
rafionare,
impricate
in
viafa
de zi
cu zi,
sunt
ccle
care
de
fapt
concuri
ra
rezolvarea
prcblerneror
qtii*lifice.
una
di'
caracteristicile
de
bazd
are
camenilor
de
qtiinti
este
curiozitatea
rntensd
latd
de
protrlemele
specifice
dcmeniului
lor
de
specializare.
Ea
susfine
232
zJ
-,
-
7/24/2019 4.-Capitolul-6
3/29
desfrqurarea
unei
munci de
durate, c:lre cere
efort,
ddruire
;i
perseverenp
mai
ales
c6nd
rezultatele
aqteptate
intirzie
si
apar[.
6. 1.
2
Sesiarea faptu
lui
gtiinffic
Abordarea
corecti,
incl
din
faza
initiald,
a unei
probleme
de
aduce
in
actualitate
preg[tirea teoreticl
anterioard
consolidati
pe
qcolaritifii
qi
alimentati ccntinuu
de
educafia
permanenti.
Sesizarea
probleme
care
merit5 si
fie
cercetati
este
posibild
pe
un
teren
de
solid[
cunoagtere
a domeniului
respectiv.
De
fapt
sesizarea
unui
fenomen a
cercetare
poate
sI
sporeasci nivelul
cunoagterii
este
posibilf,
pe
un
fond
larg
qi
bine
structurat
de cunoqtinle.
A
observa
nu
inseamn[ doar
a detecta un
fenomen
ci
qi
a-l
recunoa;te
qi
interpreta
prin
operapile
de
clasificare
gi
categoializare,
posibile
tocmai
gralie
unor
informalii
solide
?n
domeniul
cercetat.
Receptivitatea
cercetitorului
fafn de
aspecte
care
scapi
de obicei
observatorului
comun
este
una enculturatd"
educati
$i
antrenatS.
6.1.3
Informarec
gi
documentarea
Vadum
qi
RanJkin,
(op.
cit.) consideri
cd atrilitatea
de sesiza
corect
o
probleml
de cercetat
poats fi
stimulati
de o
serie
de condi{ii:
o
Cercetarea
literaturii
de
specialitate.
o
Restrdngerea
graduald
a
problematicii abordate
de
la
o
lectura,
la
?nceput
generald,
despre
teorii
gi
metode
de
cercetars,
consacrate
domeniului
de
interes,
citre
problema
care
urmeazd
a
fi abordati experimental.
Existi
o
serie de instrumente
de
informare selectivi
in
legiturS
cu
o anumiti
tematicfl.
Unul dintre
acestea
este
Psycological
Abstracts
(Rezumate
ale articolelor
de
psihologie),
revisti
lunard editxi
de
APA
care
Apare
dn
1927.
Alte
doui
instrumente,
PsychINFO
gi
FsychLIT
apar
pc
suport
electronic,
pot fi
accesate
pe
intemet
qi
permit identificarea
grticolelor
ap[rute
in
revistele
de
limba
englezi,
articole
care
trateazi
o
anumiti
problematici. Referinte
mult
nrai arnple
despre
aceste
surse se
gisesc in
D. H. Mc
Burney
(1983),
Vadum
qi
Rankin
(1998).
o
Documentarea
qtiinFfice
reprezinti calea
deductivd
de
elaborare
a
ideilor
gtiinfifice, respectiv a
ipotezelor
cercetlrii.
o
Efectuarea
propriilor
observafii
ptiinfifice. Aceastd
modalitate,
mai
ales
pentru
incepdtori,
urmeazd
in mod
logic
etapei
de
documentare.
Ea
reprezinti
in
gtiinp
calea
inductivi de cunoaqtere.
o
Abilitatea
de
a
sesiza
fapte care
de
obicei
scapi
observafiei
obiqnuite
este
posibile
daci observatorul
se
detaqeazi
de
unele
prejudeclli,
cligee
care
pot
masca
aspectele
semnificative.
Experimentele
lui Carl
Dunker
(1945)
privind
condifile
care
faciliteazh
ghsirea
solu{iei
la
234
235
-
7/24/2019 4.-Capitolul-6
4/29
diferite
sarcini
experimentale
care
antrenau
fixitatea
obiectuali
(Subiectul
nu
intrezirea
o
noud
utilitate
a
obiectului
care
ar
fi
condus
la
soluflonarea
problemei.
datoritj'
unei
utiritili
consacrate
de
expenenfa
trecutd)
au
arStat
importanfa
inducerii
de
cStre
exper*nentator
a
unui
montai,
contrar
celui
provocat
de
utilitatea
,,consacrati,,_
El
le
spunea
subiectilor
c6nd
nu
intrezireau
solufa
problemei,
,,Nu
fif
orb ).
Vadum
gi
Rankin
(I99S)
propun
studenfilor
care
debuteazd
in
ercstarea
psihologicd
autoinducerea
unui
astfel
de
montaj"
o
Luarea
in
ccnsiderare
a
uilor
ipoteze
alternative
in
explicarea datelor
de
observafie.
o
Abordarea
unor
aspecte
obi$nuite,
familiare
dintr_o
perspectivi
nefamiliard,
asemenea
copilului
care
se
minuneazl
de
crice.
Multe
fupte
comune
ascund
aspecte
esenfiale
pentru
?nfelegerea
unui
anumit
fenomen
.
o
Abordarea
unor
fapte
neobiqnuite
prin
rapoi:farea
la
ceea
ce
ne
este
familiar
cunoscut"
o
Deschiderea
la
serendipitate.
o
utirizarea
teoriiror
?n
generarea
ideiror
noi.
o
teorie
gtiintificl
este
euristici
dacd
porrnrts
derir,area
prin
deducfie
a
unor
noi
ipoteze.
o
Explorarea
analogiilor
gi
metaforelor.
",i\{etaforele
sunt
figuri
de
stil
bazate
pe
analogii
care
se
aplicd
obiectelor
si
e'v.enirnentelor
la care
,
in mod
obiqnuit
nu
se
aplica...
(Vadum
qi
Rankin,
op.cit., p.Z7g.
in
sjiinp
ele
scrvcsc
proceselor
de
modelare.
Modelele
reprezinti
o
modalitato
eficienti
de
transfer
a
ceea
ce
cunoaqtem
?ntr+n
domcniu
asupra
unor
fenomens
pe
{are
uffneaz6
si le investisfurr.
Ele
faciliteazd
emitcrea
de noi
ipoteze.
Focalizarea
atenliei
pe
fapte
neobiqnaite.
Anomaliilc
comportamentale,
de
exemplu,
pot
facilita
inpelegerea
unor
fenomene,
prin
faptul
ci
ilustreazi
ile
o
manieri
radicali
regularitSli
dificil
de
sesizat
in
condilii
obignuite.
Ciuiarea
golurilor
in
cunoaptere.
Teoriile
qtiinfifice,
rapoartele
de
cercetare
conltn
unele
imperfrctiuni
care pot
fi
datcrate
limitelor
cunoagterii
in
domeniul
respectiv.
Sesizarea
lor
poate
conduce
la
emiterea
unor
noi ipoteze
gi
la
elaborarea
unor
noj
teorii
qtiinfifice.
Adoptarea
unei
atitudini
sceptice
in
legituri
cu
unele
descoperiri,
metode
sau
interpretiri.
Calea
rafioirald
in
qtiinln
a
fost
inaugurati
de
R
Descartes,
filosof
francez,
care
in cartaa
sa
celebrl
,,Discurs
despre
metoda
de
a ne
conduce
bine
raliunea
$
de
a
ciuta
adevirul
in
gtiinte,,,
apiruti
?n
i637 (in
romAnegts,
1990,
Ed.
Acad.),
propune
aqa-zisa
?ndoiald
metodici,
atrtudine
cognitivi,
meniti
s6
spulbere
dogmele
gi
s5
nu
ia
ca
ader.Arate
decAt
faptele
dovedite
pe
cale
deductivl.
O
atitudine
sceptici_ plini
de
z-10
237
-
7/24/2019 4.-Capitolul-6
5/29
discernimdn
care
supune
verificdrii
qtiinlifice
metodele
gi
rczultatere
predecesoriror
este
o
bund
cale
de
elaborare
a
noi
ipoteze
Etiinfifice.
o
imbunitigirea
aparatelor,
tehnicilor
de
mdsurare
qi
procedurilor
poate
conduce
la
deschiderea
unor
noi
orizonturi
in
carcetaro.
Este
elocvent
cazul
imageriei
corticale
bazate
pe
rezonanfa
magneticd
prin
care
poate
fi
studiat'
specificitatea
funcfionSrii
corticare
in
anumite
tipuri
de
sarcini
experimentale.
o
Focalizarea
pe
probleme
practice.
in
generar
sursa
de
inspirafie
pentru
noile
idei
?n
qtiinfa
sunt
fie
problemele
puse
de
societate
fie probrernere
personare.
vadum
qi
Rankin
(op'cit
),
citand
o
serie
de
autcri,
considerd
ci
noud
din
zece
(cercetitori
nn)
sunt
social
sau
personal
irnpricali
in
temere
pe
care
re
studiaza.
un
alt
autor,
D
schurtz
{lgg0}
considerS
ci
dezvoltarea
unei
anumite
teorii
a
personaritifii
este
rnotivatd
de
anumite
evenimente
din
biografi
a
teoreticianului
respectiv.
Identificarea
unui
domeniu
de interes
?n
cercetare
este
urmat
de
?ngustarea
acesfuia
prin
focalizarea
pe
o
intrebare
care
este
testabili
privitor
la relafa
care
ar
putea exista
intre
variabilele luats
in
considerare.
cu
alte
cuvinte
este
necesar
ca
ipoteza
sa
fie
c6t
mai
precis
formulata
gi
sI
vizeze
o
relafie
cat
mai
specificd
intre
variabile,
aceasta
fiind
o
garanfe
ci
planul
experimental
va
fi
indeajuns
de
simplu
pentru
a
permite
o
vedficare
nguroasi
a ipotezei
de lucru.
uneori
alegerea problemei,
care poate
ulterior
s5
angajeze
munca
tlc
o
viafi,
are loc
aleator prin
observarea
intA^mplltoare
a
unui
fapt
sr;nrnificativ
sau
prin
sesizarea
unor implicafii
sau lacune
ale
unei
lucrdri
Stiintifice.
6.
l.3.I
Conswliares
sur.selor
teorefice
De
mare
folos
in
intocmirea
unui
pla:r
de
leciuri
sunt:
'
consultarea
bibliografiei
prezentati
ta
finatul
unor
cirli
gr
manuale
care acoperl
o vastd
arie problematici,
'
consultarea.
unor
instrumente
de
documentare-
psychological
Abstracts (Rezumate
de
psihologie,
buretin
editat
de A.p.A.
(Asociafia
Americani
de
psihologie)
congine
rezumate
ale
articolelor
din prestigioase
reviste
de
psihologie,
rezumate
clasificate pe
tematici.
"confne
referinte
despre
articole
qi
cirfi, precum
6i
sursele
bibliografice
care
le_au
citat.
in
felul
acesta
este
posibil
ca
alegdnd
un
subiect
sr refacem..istoria,,
unei
idei,
modul
cum
aceasta
a
evoluat.
Se poate tncepe
cu
oricare
articol
qi
se
poate
vedea
daci
acsta
este
citat
apoi
de
cdtre
altcineva,
gi
daci
articolul
care
l-a
citat
este
ulteri.r
comentat
de
algi
autori
pi
tot
aga mai
departe;
Social
science
citation
Index (Indexul
citirilor
din
qtiinlele
sociale)"
Acest
instrurnent
suplineqte
o carenfi
a
psychological
238
239
-
7/24/2019 4.-Capitolul-6
6/29
Abstracts.
anume ne
di
posibilitatea
sd urmirim
modul
in
care
comunitatea
;tiinlifici
a tratat
o
anumiti
temi,
fi.ri
si
ritdcim
prin
articole
care
nu
prezinti
relel'an1i pentru
terna
care ne
intcreseazA.
in
citirea
unui
articol
trebuie
mai
intdi
si ne
focalizdrn pe
rezumatul
introductiv
{Abstact)
pentru
a afla care sunt
principalele
pozifii
teoretice, problemele
contrcversate
gi
ce
solufli
au
fost propuse.
De
asenlenea,
este
irnportant
sd
gtim
care
probleme
sunt
nerezolvate
pentru
ci
acestea
pot
constitui
aria
?n
care
si
ne
desfrqurdm
propriile
experimente. [n
continuare ne
interesdm
de
rezultatele
qi
concluziile
articolului, urm*nd
ca apoi
si
intrim
in
detaliile
cercetdrii
propriu-zise.
Este important
ca
inainte
de a aplofunda
articolul
sa
avem
o
imagine
de ansamblu
asupra
problemei
pe
cars
acesta
se
focalizeaz6
qi
de
asernenea
asupra
modului
in
care
aceasti
problemi
a
fost solufionati
sau
asupra
modului
?n
care autorul
a
incercaf
si o soiulioneze.
Parcurgerea
confinntului
articolului
ne
ajutr
si
sesizim unele
imperfecliuni
legate
de metod5
sau omiterea
unor impodante
aspecte. Este
important
si
procedim
la
o
preluare
critici,
plini
de discernamant
a ideilor
qi
concluziilar
articclului pentru
a
ne
contura,
astfel,
un
punct
de
vedere
original.
6.2
Alegerea
metodei
gi
a
procedurilor
in
alegerea
eqantionului, a
instrumentelor
de inregistrare
qi
dc
mdsurare a
variabilei
dependentq
a valorilor
variabilei
dependentc,
literatura
privitoare
la fema cercetat5
oferi
suficiente
informafii.
McBurney
(op.
cit.)
recomandi
ca
?ncepf,torii sI urYnezs
procedurilc
standard
prezentate
in aceste surse, abaterile
de
la ele urmind
s[ aibi
un
motiv
bine
justificat.
Acela5i autor
consideit c6
t*ate aceste
alegeri
trebuie
si fic
ghidate
de
ideea
c5 cea
mai
buni opgiune
trebuie
sI
conduci
la
o testare
cit
mai
riguroasi
a
ipotezei
qi
la
obfinerea
unor
date
e:.perimentale
care
sd
poati
fi
abordate
statistic.
Procedura ests un tennen cu
o sfer* de cuprindere
mai rnici decdt
rnetoda. Ea
se
referi
la
pagii intreprinqi
de
experimentator
pentru
a
transpune
in
practici modelul experimental.
Se trece de
la
un
plan
mintal,
logic
la
unul
real
care
se
desffiqoarl
in laborator.
Procedura
are aspectul
unui
protocol.
adicd
a rmei
liste in
caro
sunt
?nqiruite
etapele
cxperimentului.
Sunt
uiilizate
diferite
tipuri
de evaluare, de
tip creion
h6rtie,
a
dispoziliei, atitudinilor,
abilitllilor,
intoreselor,
etc. Sursele
de
procurare
a
acestor
instrurnente sunt:
o
ftrmele
specialir,ate tn
difa4area testelor
psihotogice;
z+\]
241
-
7/24/2019 4.-Capitolul-6
7/29
o
reviste
gtiintifice.
unele
articole
congin
instrumentele
caro
au
fost
ut'izate
in
cercetare.
Ere
sunt
date
de
autor
cu
scopul
repricdrii
de
c'tre
arfi
autori
a
rezultateror
sub
denumirea
de
.,
teste
nepublicate,,
(unpublished
tests).
o
propria
in,*entivitate
a
cercetdtorului.
in
sua
existd
Institutur
Buros-infiinfat
in
1939
de
cdtre
oscar
Buros-
institut
care
se
ocupf,
cu
fumizarea
de
nforrnatii
despre
instrumentele
de
misurare
gi
evaluare
psihorogici.
Er
editeazd
?ncr
de
ra
infiinfarea
sa
,.Anuarur instrumenteror
de
masurarc
mentali,,
(The
Mental
Mesurements
yearbook),
ciruia
ulterior
i
s*a
addugat
un
supliment
,,The
suppliment
of
the
Mintar
Mesurements
yearbook
cu
aparilie
bianuari.
Adresa
pe
Internet
a
acestui
institui
este
(ww\&r.irnr.edu/buros).
6.3
Definirra
conditiitor
experirnentale
ccndifia
experimentatd
se
refer'
ra
situalia
cu
caracter
strmulant,
creatd
artificial
prin
modificarea
intr-un
mod
definit
a
va'ab'ei
independente.
cea
mai
sirnpld
condi$ie e:rperimentald este aceea
absen-tei
sau prezentei
unei
variabile
cum
este
?ntdrirea
arirnentart
in
expenmentele
pe
animale
mici'
Altele,
c*ffi
este
caeul
experimentirii
senzafiiior
kinestezice,
necesiti
mai
multe
valori
ale
variabilei
independente.
rcspectiv
mai
multe
varori
are
unghiurui
sub
care
mana
este
rotiti
in
iu.rl
rrnui
punct
fix pe
care
se
sprijini
cotul
brafuiui.
Pentru
experimentele
in
care
variabila
independe'td
ostc
rrrodificatd
de-a
lungul
a
mai
multor
valori
gi
in
care
subiec{ii
trec
prin
toate
condifiile
experimentale
McBurney
{op
cit.} formuleaed
urmdtoarorc
p
ri
ncipii
privind
alegerea
valori lor
stimulilor:
'
Ba'da
valorilor
stimurilor
si
fie
rezonabil
de rargr, pentru
a
cuprinde
taate
zonele
reprezentative
ale
relagiei
matematicc
dintre
valorile
variabilei
indepenclente
qi
ale
celei
clepe'dentc.
valorile
stimururui
trebuie
s6 fie pe
cit posibil
cursive.
adici
una
dupd
alta pentru
a
nu
fi
pasibili
omiterea
nici'nei
condilii
semnificative.
cu
alte
cuvinte varorile
arese
trebuie
si
constifuie
un
eqa'tion
repreze*tativ
al
tuturor
varorilor
posibile
are
variabilei
independente.
probrema
care
se
punc
este
aceea
a
naturii
intervalelor
dintre
valori,
anume
daci
sunt
egale
sau
dupi.
ce reguld
si fie
constituite.
Aregerea
tipului
dc
interval.
egal
sau
baeat pe
o rati
de
cregtere,
propor,tionari
sau
logaritrnici
trebuie
si
conduci
la
sesizarea
tufuror
rerafiilor
dintre
variabila
independenti
qi
cea
dependentd.
Altfel,
inferenfele
efectuate
pe
baza
unor
aspecte
racunare
a
reraiiilor
dint'c
variabile
vor
fi
eranate.
Bineinteles,
este
vorba
de
acele
relatii
a ciror
formi
graficd
este
alta
decfft
o
linie
dreaptd.
1/a
z+L
243
-
7/24/2019 4.-Capitolul-6
8/29
.
Pentnr
a
nu putea
fi
refinufi,
stimulii
ar
trebui
prezentafi.
dacd
nu
tofi
odati
?ntr-o
sesiune,
atunci
cel pulin
qapte"
aceasta
fiind
limita
recunoscuti
a
vahlmului
memoriei
de
scurti
durat6.
6.4
Alegerea
subiec{ilor
Alegerea
subiecfilor
este
dictatd
de
daui
considerente
de
bazi.
Primul
frne
de
faptul
ci
unere
experimente
dicteazi
ere
?nsele
ca
procedurile
s5
nu
pcatS
fi
aplicate
dec6t
pe
animale.
De
asemenea
pentfu
a
face
rezultatere
comparabile
'u
este
bine
si
se
apeleze
ra
alte fbruri
de
subiecf,
decat
cei
care
au
fost
utitizafi
in
experimente
care
constituie
puncte
de
referinfi
in
domeniu.
De
asemene&,
chiar
?n
caztl
experimenteror
pe
animare
schimbarea
speciei
ridici
serioase
probleme
legate
de
intretinerea
lor.
Ar
doilea
considerent
este
regat
de
costurile
pe
care
le
imptici
prata
subiecpilor
umani,
rnotir,.care
explicd
de
ce
sturdenfii
de
la
psihologie
sunt
cel
mai
adesea
preferafi
ca
subiecfi.
in
s.u.e.
studentii
din
anur
al
doilea (sophomores)
primesc
credite
suprimentare
daca
participd
la
experinrentc
psihologice.
6.5
Selec{iasubiecfilor
Subiecgii
trebuie
sd
participe
voluntar
la
experilnente.
Dupd
proiectarea
planului
experirnental
urmitorul
pas
il
constitLric
rccruiarea
subiecfilor
care
vor
participa
la
experiment.
Aceasta
sc
rcalizeazd'
prin
douf
procedee
crasice:
egantionare
aleatoare
qi
eqantionaro
pri'
co'simfimdnt.
Eqantionarea
i'tarnplitoaie
sste
preferat6
?n
cercetdrirc
a
caror
rezurtate
se
i'tenfioneaz'.
a
fi
extraporate
ra
intreaga
populalie
din
cAre
a
fost
admiqi
subiecfii.
Recrutarea
subieclilor
pe
bazit
do
consimfi'm0nt
este
de
obicei
efectuati
pentm
cercetrrile
laborator.
Din
picate
rezultatele
nu
pot
fi
aplicate.
?n
mocr
rigurcs"
deci pe
baza
estimirii
crorii, la
intreaga populafie.
Recrutarea
subieclilor
trebuie
efectuatd
pe
criterii
areatoare
astfbl
incit
toli indivizii
din popurafia
finti
sE
aibi
ganse
egale
de
a
6
alegi.
Estc
ldel'irat
cr
uneori
sub
caracterul
?nt6mpl6tor
ar recnrtdrii
unor
subiecli
sc
ascund
o
serie
de
variabile
care
pot
afecta
in
mod
serios
rezurtaterc
ccrceiSrii.
Existi
i'
riteratura
de
speciaritate
o
rntreagf,
disputd
daci
voluntarialul
este
?ntr-adev6r
un
criteriu
areatoriu cre constifuire
a
cqantionului
experime*tal.
voluntariatur
poate
si
mascheze
serie
do
constringeri
in
virnrtea
cdrora
unele
persoane
participi
la
experiment
(la
str-rdenfi
nevoia
de
a-gi
ameliora
situafia
gcolari,
la
arte pers'ane
nevora
de
ciqtig,
etc.).
244
245
-
7/24/2019 4.-Capitolul-6
9/29
6.6
Simension*rea
optimE
a egantionului
o
altb problemb
este aceea
a mbrimii
eqantionului.
ce reguli
func{ioneazd
in
psihologia expedmentarl
pe
haza cdrora
putem
decide
mdrimea
eqanticn*lui
?
Exist6
un pr-incipiu
potrivit
cbruia
su
c6t
eqantionul
experimental
este
niai
mare,
su
atst
sunt mai
mari
qansele
ca
toate
categoriile
de
subiecfi
existente
in
populafia
linth
s6
se regf,seasc6
?n
eqantionui
utilizat
?n
experimeni.
Aceasta,
aiSturi
de
altele,
constituie
o
condilie
important*
in
oblinere&
unor
date
experimentale
de
un
anumit grad
de
precizie.
Totuqi,
experirnentatarul
trebuie
si
gdseascr
un
echilibru
intre
nivelul
de
precieie
a
experimentului
gi
ccsturile pe
care
desfbqurarea
acestuia e
presupun,
casturile
fiind
determinate,
al[turi
de
alte condilii,
de
mfirirnea
egantionului.
Mdrimea
eqanticnului
este
lccr-rl
de intersecfie
al
preciziei
celei
mai inalte
obfinr"rt6
cu
ccsturile
cele
mai
mici.
Precizia
datelar
experimentale
se
exprimd
prin
eroarea
standard
a
mediei
care
aratd
cat
de mult
rnedia
acestora
se abate
de
la
vaioarea
lcr
adevdrat5.
Nfedia
adev[rat6
este
o
medie
teoreticd
pe
care
am putea
sd
o
oblinem
dac6
am
introduce
?n
experiment
toatd
populaiia
care
ne
intereseazb.
p.elalia
dintre
eroarea
standard
a
mediei qi
m6.rimea
e;antionului
are a
fomn6logaritmiod.
Dac*
pentru
z+o
rrrr
cqantion
de
l0
subiec{i
eroarea
standard
a
mediei
ai-
fi
egald cu
rrrru,
pentru
a
atinge
un
prag
de
0,5
ar
trebui
sd cregtem
eqantionul
cu
i0
de
subiec{i,
adicd
Tn
total 40.
tJn epntion
de
lfO
de subiecli,
rrrlicd
de
patru
ori
mai
mare, ar
aduce
un
spor
de
precizie
de
nurnai
tt
25
iar
dincalo
de
aceastE
mSrime
scf,derea
erorii
standard a rnediei
trsle
foarte
micb.
Frin
urmare
cunosc0nd
eroarea
standard
a rnediei
,lrtinutd pe
un
eqantion
pilot,
funcfe
de
gradul
de
precizie
dorit"
putem
dimensiona
mirimea
eqantionului
dupi ficrmula:
o.
:
o" /./N
unde:
o* este Lzhaieres
stsndard
s
mediei.
McBurney
(op.
cit") reoomandi
utilizarsa
a
l{}
subiecti
pentru
liocarc
condilie,
daci
modclul
cxpcrinrental
cuprinde mai
multe
conditii.
6.6.1
Mdrirnea
eEanlionaluifuncfe
de
paterea
testalui
ststistit:
Jersey
Nevnt*n
qi
ligon Pearscstr
(cita,ti
de
Vadum
qi
Rarrkin.
l99g)
rru introdus notiunea
de
putere
a
testultri
statistic
prin
care
au
in-teles
prob;rbilitatca
unui plan
experimental
de
a conduce la
canctruzii
corecte.
l)utcrca
unui
plan
experirncntal
depinde
simultan
de
numirul
subiectilor
247
-
7/24/2019 4.-Capitolul-6
10/29
incluqi
?n
grupul
experimental
gi
?n
cel de control-
de
mdrimea
efectelor
produse
de variabila independenti
asupra variabilelor
comportamentale-
de
abaterea
staidard
a
efectelor.
efc.
i"
analiza
unui
plan
experimental
se
lne
seama
de
dou[
caracteristici:
sensibilitatea
experimentului
gi
puterea
testului
statistic.
Sensibilitatea
sernnificr probabilitatea
ca
un
experiment
s6
detecteze
efectele
variabilei independente
dac{
acestea intr*ader.dr
exist5.
Puterea
este caracteristica
unui
test statistic
de
a
respinge
ipoteza
de
nul
atunci
c6nd
acesta este
intr*adevdr
fals6.
Ea se
defineqte
in
relalie
cu
eroarea de
tip II
despre
care
am spus- in
$
5.4.5,
cd inseamnr
incapacitatea
de
a respinge
ipoteza
de
nul
atunci
cind aceasta
este
fals6.
Aceasta
inseamn[
ci
puterea este
inversul
erorii
de
tip
II.
Ea
este
notati fie
in
procente
fie
ca
num*r
zecimal.
Aceasti
relafie poate
fi
exprimati
matematic
astfel;
Puterea
testului
statistic
-
I
-,
eroarea
de tin
II
Planurile
cu
mdsur*tori
repetate
sunt
mai
sensibile
qi
permit
teste
statistice
mai
puternice
decet
phnurile
cu
gmpnri
independente,
deoarece
au erori
de
variafie mai
mici
(variafiile
intraindir,id
sunt mai
rnici
dec6t
deosebirile
?ntre
indivizi).
Puterea
unui
test
statistic este
condilionati
de
trei facton
carc
interacfioneazr
intre
ei:
nivelul
sernnificafiei
statisticc, mirimea
efectelor
variabilei
independente qi
m6rimea
eqantionului.
M*rimsa
eqantionului
cste
factorui
cel
mai
la ?ndem6na
experirnentatorului pentru
a controla
puterea
testului
statistic.
in
acelaqi
timp,
aga cum vom vedea
nnai
departc,
m5rimea
eqantionului
poate fi
stabiliti
plecAnd
de la
anumite
exigenlc
privind
puterca
testul u
i
statistic.
in
general
se
opteazi
pcntru
o
putere
a
testului statistic de
pestc
ttO%.
intr-un plan
experimental
riguros realizat,
sensibil,
pot
fi
sesizate
ccle
mai mici
efecte ale
variabilei
independeffie
care
?r"r
condilii
crperimentale
mai
putin
riguroase
ar
putea
rimdne
neobservate.
in
proiectarea
unui experiment
ar
trebui si
plecdm
de
la
o
anumiti
cstimare
a
m5rimii
efectelor
produse
de
variabila
independentd
asupra
variabilei
dependente. Acest
lucru
este
positril
consult6nd
datele
publicate
dcspre
experimente
sf$ctuate
in
domeniul
care
ne
intereseazi
sau
cfcctr"iind
un studiu
pilot"
Ambele
procedee
ns
ofsri
doi
parametri
de care
avem absolut[
nevoie,
diferenla
medie
qi
abaterea
standard. Mirimea
ofectului, respectiv
magnitudinea
diferenlei
intre
grrrpul
experimen-*il
qi
cel
clc
control" notatd
cu
d, se
poatc
calcula
cu
formula
d
:
Md
*
As,
unde:
Md
este
media
diferenfelor
observ-ate
iar As
este abaterea
standard
(Vadum
pi
Rankin. 1998).
Aceasti
rnetodd poarti
nurnele
de
media
,ttandardizrtd
ct
diferenyelor
sau
metoda
Cohen.
Shaugnessey
et"
al.
(op.
cit.)
consideri
c5
apa-zisa
analizd. de
lrutere
a
unui experiment
trebuie
efesfual$
inc6 din
tbza
de
prorectare
a
lrlanului.
in
acest
scop autorii
propun
unn6toml
algoritrn
eu doi
paqi.
o Estimarea
mirirnii
efectelor variabilei
independente pe
baza consultirii rezultatelor
unor
experimente
in
care a
248
-
7/24/2019 4.-Capitolul-6
11/29
fbst
implementati
variabila
car
ne intereseazi.
Este
vorba
de
a
anticipa
dacd
efecte
variabilei
manipulate
experimental
vor
fi
greu
sesizabile (efecte
mici),
mediu
sau
usor
detectabile
(efecte
de
mirime
mare).
o
Alegerea
din
tabele
de
putere
a
mirirnii
eganticnului
necesar[
detectSrii
efectelor
estimate.
6. 6.
2
Mdrirnee
eqantirsn
w lu
i
fu
ncgie
cle
mdrimes
efeaelor
Nofiunea
de
mirime
a
eftctelor
a fost
teoretizati
de
.1.
Cohen
(1988).
ca
pe
un
raport
intre
varianta intergrup
qi
varianga intragrup.
Aceasti
temi
este
tratati
pe
larg
?n
g
6.9.1
4
cohen
a
prezentat
mirimea
eqantionului
ca
pe
o funclie
a mirimii
efectelor,
parametru
pe
care
l-a
impirfit
in
trei niveruri:
efecte
de mdrime
redus[,
efecte
medii
qi
e&cte
de
mirime
mare.
pentnl
un
experirnent
av$nd
implementati
o
variabild
independendentd
cu trei
niveluri
este
nevoie
de
un
eqantion
:
'
de
30
de
subiecti
pentru
a
surprinde
efecte
mari;
.
de
76
de subiecfi
pentru
efecte
medii:
.
de
464
de
subiecfi
pntru
a
detecta
cele
mai
mici
efecte.
Efectele
cele mai
mici
sunt sesizate
de
testele
statistice cele
mai
putcrnice (Shaughnessey,
et. al", op.
cit")
intre
puterea
testului statistic
gi
num5rul
de subiecli existi o
rela[io
logaritmicS.
Pentru
o anumii5
magnitudine
a
efectelor
qi peniru
o anumiti
putere
a
testului statistic
rezulti
un
numlr
optim
de
subiecfi.
Aceste relafii
matematice
sunt de
obicei
prezentate
in
formf,
graficd.
100
90
80
1A
60
50
40
30
20
i0
0
50 100 1_50
Figura
18.
Mdrirnea
eqantionului
flrncfie de
puterea
gi
de
magnitudinea
efectului
Astfel,
pentru
un efect de
mirime medie
qi
pentru
o
forf6 a
testului
statistic de
80% rezulti
un
numir de
65
de subiecfi
per
grup.
Pe
o
aceeaqi
curb5, corespunzitoare
unui
anumit efect estimat, cu cAt alegem un control
mai
puternic
cu atAt este
necesar
un
numdr
mai rnare
de
subiecli.
Dc
asemenea.
putem
obline
un
plan mai
pr"rternic
cu un
numdr mai
mic
de
25A
251
-
7/24/2019 4.-Capitolul-6
12/29
subiecti
por
grup
cu
cat
sfcctul
estimat
este mai
mare, respectiv
cu
c6t
r
aliditatea
interni
este mai
mare.
6.6.3
Mdrimea e$ilntionului
funcqie
de
eraaret standard
a
rnediei
Mctsurney
(op.
cit.)
trateazd"
problema
stabilirii
numdrului
de
subiecfi
care
si
fie cuprinqi
in experiment
in
relalie
cu
eroarea
standard
a
mdsuritorii.
in
formula
urmdtoare
o'"
este eroarea
standard
a mediei. iar
este
abaterea
standard a
mdsuritorilor
variabilei
dependente.
Se
observi
cd
pentru
a reduce
eroarsa standard
a mediei
la
jumdtate
ar trebui
si
dublSm ridicina pdtratd
a
numrrului
de
subiecti
ceea
ce ecirivaleazi,
de
fapt,
cu
a
miri
de
patru
ori numirul
de subiecti.
Pornind
de
la
diferite valori
ipotetice
ale abaterii
standard
qi
ale
abaterii
standard
a mediei
se
poate
obline o infinitate
de curtre
ca
reprezentiri
grafice
ale
formulei
matematice
de
mai sus. Pentru
o colecfie
de valori
ale
variabilei
dependente
av8nd
abaterea
standard
de
3.16,
se
poate
obline,
pentru
relafia
eroarea
standard
a mediei -,
numdr
de subiecti.
o funcfe logarinnici.
Potrivit
acestei
relafii,
o *roare standard
a
mediei
cgal6 cu unitatea
poate
fi
atinsd
de
un egantion
de
aproximativ
l0
subiecfi.
0 l0 40 160
xt..-x-
^..L:^r:
\urlrdr
Juur(,L |
Figura 19. Relalia
dintre
precizia
experirnentului
gi
mdrimea
E^--.:^-..1..:
A
l^-r^-^ i,.-X f,t^D-,*^., /^-
^:r\
Ddrilrurlurur.
^udpldrr
uupd
lvrLDurrlEJ
\r4J.Ll1,l
Pentru
a
reduce
eroarea
la
jumitate
ar
trebui rndrit
de
patru
ori
nurnirul
de subiecfi, adici ar trebui un eqantion
de
40
de
subiecli.
Graficul
care
descrie aceasti
funcfie el'olueazi
aproaps asimptctic
cu
abscisa
1lcntru
eqantioane
mai mari
de
160
de
subiecfi, cesa
ce
inseamni
cl
dincolo
de aceastS dimensiune
sporurile
?n
precizia
experimentelor
sunt
ncscmnificative
chiar dacl dublSm
num*rul
de subiecti.
Bineinteles-
relatia
253
ox
_
Ji/
()
a)
q
d)
tr
h
rrl
252
-
7/24/2019 4.-Capitolul-6
13/29
precizie-numir
de subiecli
este valabili
numai
pentru
colecfii
de
date
cu
abaterea
standard
egal5
sau apropiati de
valoarea
3 . 1
6.
6.7
Construirea
propriului
chestionar
tu
instramext
de
tercetare
in
construcfia
chestionarului,
ca instrument
de
cercerare-
estc
esen{iali
alegerea
de la inceput
a
tipului
de
?ntrebiri.
vor
fi
acestea
cu
rispuns
deschis
sau cu
rispuns
inchis, la
alegere?
intrebirile
cu
rdspuns
deschis
solicitd
subiecfilor
si
construiasci
propriul
rrspuns.
cele cu
r*sprms
inchis
presupua
alegerea
rispunsului
dintre alte
citeva rispunsuri
care
sunt date"
in
acelagi numir" pentru
fiecare
intrebare.
in
cazul
acestor intreb5ri.
cercetdtoml
trebuie
sd construiasci
o
schemi
de
rispuns
cu toate
variantele
ca.rs
au
relevanli
pentru
variabila
dependentd
mdsurati.
Este
evident
ci
un
astfel de demers
presupune
o
documentare
serioasi in
legituri
cu
anxietatea
qi
cu
eventualele
operationalizin
ale
acestei
nogiuni
care
au
fos{
infreprinse
in
alte cercetdri.
De
exemplu"
variabila
dependenti
misuratd
ar
putea
si fie nivelul
arxiet5lii induse
ds
dificultatea
sarcinii
experfunentale.
La intrebarea,
,,Avefi
suficiente
rezele
de energie
pentru
a
face
fali
situaliilor
dificile?"
existl
mai
multe
rispunsuri
posibile"
dar unele,
ca cele
care urmeazi,
nu
ar
avea
relevan 5
pentru
scopul
ccrcetirii:
1.
Nu
am
reflectat
niciodatS
suficient
asupra
accstui fapt.
2.
Nu-mi
dau
seama.
3.
Nu
?nri
amintesc
s5 fi
arut situalii dificile,
etc.
Dimpotrivi"
rispunsuri ca cele care
urrneaz[,
construite
pe
criteriui
fiecven.tei ne
oferS
posibilitatca
de
a
el'alua sirnptonratologia
arrxioasi.
f.
intotdeauna
a rr--^^iZ. tJIIEUII
3. Rareori
intrebhrile
cu rispuns
deschis sunt utile fie atunci cend
existi mult
prea
multe variante
de
rispurs,
fie
ca
un stadiu
incipient
al
constmirii
unei
scheme
de rispuns, cdnd se inventsriazi
repertoriul
rispunsurilcr
posibile
la
o anumiti categorie
de
subiecfi.
intrebirile
cu
rispuns
deschis
prezinti
avantajul
oblineni
unor
infonnafii
foarte variate
dar
gi
dezavantajul
c6
implic5
serioase
dificultSli
dc
cuantificare
in
vederea
evidcnfierii
anunritor
modele
comportamentale
sau
atitudinale
la
subiec ii
investigati.
in
general
forma
rlspunzurilor
inchise
poate
sd vaneze
de
la un
chestionar
la
altul.
Funclie de
obiectivele"
urmirite
in
cercetare
fonnatul
rispunsurilor
poate
cuprinde
rdspunsuri exhaustive
de
tipul
,,DA
-
Nu",
.,Acord-Dezacord"
etc.
Creqterea
preciziei
rnisuritorii
poate fi
realizati
daci se utllrzeazd
diferite sciri
de el'aluare.
Acestea
pot
varia funcfie
de
cnteriul
general
de
evaluare care
poate
fi
criteriul
frecventei
comportamentului
(vezi
mai
sus),
criteriul
impcrtanlei
(foarte
mici"
medie,
rnare,
foarte
mare),
criteriul
probabilitdlii
(foarte
limitat5,
limitati,
rrroderaii,
rnare,
foarte
mare, etc).
Scirile de
evaluare
pot fr
diferite
in
privinta
num5rului de
gradagii
care
pot
fi
de
trei, cinci,
qapte,
nou[.
Sunt
254
255
-
7/24/2019 4.-Capitolul-6
14/29
prcferate
numerelo
impare
deoarece
pennit
o
reprezentare mai
exacti
a
miilocului
scirii
unde se
situeazi
valorile
medii. in
cazul
chestionarelor
mai
elaborate,
gradagiilor
de
pe
scari
li
se
ataqeazi
descriplii
sau
ancorc
care permit
o evaluare
mai
finf,
de citre
persoanele
IErd
antrenarnent in
utilizarea
acestor
instrumenle
de
evaluare.
Dintre intrebirile
cu
rispuns
inchis
se
detaqeazi
cele cu
alegerc
fortaitit.
Acestea
controleazi
foarte
eficace
tendinlele
subiecfilor
de
falsifi
care a
rispunsurilor"
in multe
situalii,
c6nd sunt
cerctate
aspecte delicate
cum sunt
cele
privind
consurnul
de droguri
sau
comporiarnentele
antisociale,
obfinerea
cooperirii
subiectului
implica
misuri
speciale
pentru
asigurarea
de o
rnanierd,
",vizibil5"
pentru
subiect,
a confidenfialitftii rispunsurilor
la
chestionar.
un
tip de chestionar
care
are astGl
de
facilitS,ti
a
fost realizat
de Stanley
Warner
in 1955
(Vadum
gi
Rankin"
l99S)"
El
este
prevlzut
cu
un
sistem
de
rlspuns
care
permite pdstrarea
secretului
dat
de
fiecare
subiect
dar
permite
calculul
procentului
de subiecli
dintr-un
lot
care
au
dat
un anumit
tip
de
r5spuns.
5.8
Pretestarea
Este
un
experiment
la
scari
redusd
cu
rclul
de a
incerca ptanul
pi
procedurile.
Odati cu el
se
intrevid
unele dificultS"ti
$i
se
elimind
o serie
dc
imperfrcfluni
la niv$lul planului
experimental
qi
al
procedurii.
Cu c6t
sc
irrvestegte
mai
mult tinrp
in
aceasti
faz6
cu atit
creqte
precizia
cxperimentului
pentru
cd trebuie
precizat,
calea
principali
de
a creqte
cxactitatea
datelor obfinute
ru depinde doar de
mdrirnea egantionului
ci
in
primul
rind
de
organizarea
judicioasi
qi
de derularea
riguroasd
a
procedurii.
6.9
Valorificarea
gi
interpretarea datelor
experimentale
El'aluarea
consecinplor nnui
experinrent se bazeazd
pe
descnerea
rczultatelor sale.
Aceste rezultate
sunt de
cbicsi
oblinute
pe
egantioane
care
au
fosi
extrase din
populafia
genercld.
Ele
fac
obiectnl
inferenfelor
statistice
prin
carc
efectele
observate
la
nivelul variabilei dependente
sunt
atribuite manipulirilor
efectuate
?n
variabila
independenti.
intrucit
cercetibrii
nu
opereazi
de obicei cu
intreaga
populalie,
so
pune problema:
Cit
de consistente sunt
rezultatele
obfinufe?
Amintrm
ci
populafia
cuprinde
toate datele care
intereseazi
cercetitorul,
in
timp
ce
cEantioanele
reprezint6
doar
partifii
ale
"tcestora.
Pe
de altl
parte
experienla
arati
ci existd diferenle
intre
eqantioanele extrase din
aceeaqi
populatie.
Cea
mai
bun6
cale de a rispunde la
?ntrebarea de
mai
sus este,
aqa
cum am
vieut in,
sf,
repetim
experimentul
pe
alli
subiecli, alte situalii
qi
cu
alli
experimentatori,
ca o nrodalitate
de
a'i verifica,
in
acelaqi
timp,
lidclitatea
(consistenfa)
gi
validitatea
externi"
256
25',7
-
7/24/2019 4.-Capitolul-6
15/29
Totuqi,
replicdrile
nu
sunt
totdeauna
posibile,
motiv
pentru
care
cercetitorii
incearci
si
emiti
concluzii
pe
baza
datelar
oblinute,
verificdnd
generalizabilitatea
lor
dincolo
de
cadrele
eqantionului
utilizat.
in
acest
scop
ei
utilizeazi
inferenla
statisticd.
6.9.
I Inferen(*
stutistlcd
asn*
metoda
cea
mai
larg
utilizati
pentru
a
evalua
rezurtatelc
expenmenfelor
al
csror plan
cuprinde
gnrpuri
independente,
alocate
prin
randomizare
Ia
diferitele
niveluri
ale
variabilei
independente.
Statisticile
descriptive
nu
ne
dau prin
ele
i'sele
posibilitatea
de
a
trecide
daci
modificirile
observate
?n
comportarnentul
subiecfilor
de
experiment
sunt
sau
nu
sunt
rezultatul
ma'ipulirii
variabilei
independente.
Aceasti
imposibilitate
esfe
detenninatd
de faptur
ci
peste
efectele
variabilei
independente
se poate
suprapune
acfiunea
unor
variabile
care
.trn
de
diferenlele
existente
intre
subiec;i.
Este
adevirat
cE
randomr
zatea,
ea
metodr
de repartizare
a
subiecfilor
la
grupuri
gi
a
grupurilor
la
condiliile
experimentale,
egalizmzd,
in
bund
parte
aceste
diferen{e,
dar
efecful
ei
este
focalizat
mai
ales pe
deosebirile
dintre grupuri,
cu
scopul
de
a
re face
comparabile.
validitatea
interni
a experirnentului,
aqa
cum
am
v'zut
anterior
(4.1.1),
este
condifionati
de
eliminarea
surselcr
rle
variafie
strdine
qi
a
explica iilor
alternative-
care
re
surt
asociar.e.
cu
privire
ra
faptere
experimentale
observate.
cauzele
altemative
(sursele
strdine
de
l.anatiei
se
rofbri
aici la
diferenfels
care
se
mai mengin
intre gnrpurile
experimentalo
comparate
in pofida
fuptului
ci
repartipia
subiectilor
la
aceste
grupuri
a
avut
loc prin
randomizare
tocmai pentru
a
aplatiza
acoste
diferenle.
in
interiorul
grupurilor
riman
destule
diferenle
?ntre
subiecli
care
produc
aqa
zisele
variafii
nesisternatico,
subsumate
denumirii genericr
dt eroare
de
varialie.
Datoriti
erorii
de
varialie
este
posibir
ca
diferenfe
existente
intre
rnediile
grupurilor
experirnentale
sd
nu
se
datoreze
variabilei
independente
ci
diferentelor
dintre
indivizi
in
cadrul
fiecirui
grup
{i
mai
ales
intre
grupuri.
6"9.t.1
Testttl ipotezei
de
nul
cea mai
utllizata
metcdi
de inferenfi
a unor
concruzii
plecind
de
la
eqantioane
de date
este
aceea
a
ipotezei
de
nul.
Testul
ipotezei
de nut
ne
ajut5
si decidem
dacr
efectele
observate
intr-un
experiment
se
datoreazi
variabilei
independente
sau
crorii
de
variafie.
Acest
test
statistic pr$supune
ca
subiecpii
celor
doud
grupuri
comparate
au fost
extraqi
prin
randomizare
dintr-o pcpulalie
mult
nrai
numeroasi.
Totuqi,
Fisher.
referindu-se
la
aceasti
metodi,
consideri
ci testul
t aproxirneaz[
foarte
bine
testul
de randomizarc
chiar
atunci
c6nd
grupurile
comparate
nu
sunt
extrase
dintr-o
populaiie
foarfe
largi
{vadum
qi
F*enkin,
1998).
Testul
ipotezei
de nul
presupune
urmitarii
paqi:
258
259
-
7/24/2019 4.-Capitolul-6
16/29
l.
Rezumarea
dateror
obfi*ute
prin
statistici
descriptive.
rnedia.
deviagia
standard,
abaterea
standard
a mediei,
etc:
2.
Avansarea
ipotezei
de nur potrivit
cdreia
r.ariabiia
independenti
nu
a
avut
nici
un
efect
asupra
variabilei
dependente;
3
'
Testarea
ipotezei
de nur,
cu
ajutorui
teoriei
probab'itilii,
mai
precis
detenninarea
probabilitilii
ca
datele
obfinute
in
expenment
sd
se
datoreze
intdmplrrii,
fapt
afinnat
?n
ipoteza
de nur,
notafd
cu
H0.
Dacd
aceasti
probabilitate
este
mic4
ipote
z-a
de nur
se
respinge
qi
se
ccnchide
cd
elbctere
obsenate
in
variabila
dependentd
au
fost
cauzate
de
variabila
independenti,
deci
ci
ipoteza
qtiinfificd,
notati
Hs,
este
adevi"rati.
Testul
ipotezei
de
nul
nu
fumizeazi
certitudini
ci
doar
probabilitili
care
?nclini'
fie
in
sprijinur
ipotezei
gtiin{ifice,
fie
?n
sprijinur
rpotezei
de
nul'
sunt
considerafe
ca
fiind
semnificative
statistic
acere
rezultate
experimentale
care
intnnesc
o
probabilitate
de
minim
9-59{
de
a fi
cauzate
de
variabila
independenti,
sau
o
probabilitate
de
5%
ca
ipoteza
de
nul
s[
fie
adevirati"
Niverur
de
probabititate
ares
de
cercet5tor
la
care
ipoteza
de
nul
poate
fi
respinsd
se
nunegte
nivel
sau prag
de
semnificalie.
Din
motive
iesne
de
inleles
nivelur de
semniflcafie
trebuie
fixat
inainte
de
?nceperea
cercetirii
(Shaug'essey,
1999).
Altfer,
apare
tentafia
de
alege
acest
nivel
astfel
incAt
ipoteza
qtiinfificI
si
fie
confirmati
cu
arice
pref.
in
mod
curent
pragur
de
semnificafre
de 5%
este
interpretat
astfel:
Dintr-o
sutd
de
repliciri
ale
experirnenturui
nostru.
yom
avea
rJreptate
in
95
de
cazuri
qi
ne
vom
?nqela
in
cinci
dintre
ele
dacd.
vorn
afirma
afirmfun
ci
schimbdrile
in
variabila
dependentd
sunt
cauzate
de
variabila
independenti.
Totuqi,
aceastf, metodd
de inferenfi
statistici
testeazd
adevdrul
sau
fa.lsitatea
ipotezei
de
aul
qi nu
a
ipotezei
qtiinlifice
care
este
testatd
de
cxperimentul
insuqi.
De
aceea
ar
fi
mai
nimsrit,
asa
cum
vom
vedea
mai
dcparte,
ca
interpretarea
fesfului
sd
fie
efsctuatd
in termsnii ipotezei
de nul,
dupi
cum
urmeazi:
dintr-o 100
de testiri
ale
ipotezei
de
nul,
in
cinci
dintre
ele
este
posibil
sE
se
producd
faptele
experimentale
agteptate,
chiar
daci ipoteza
de nul
ar
fi
adevdratd.
intr-o
formi
plastici
am
putea
spune
c[ fiecare
efect
aqteptat
care
se
produce
este
o palmi
pe obrazul
ipotezei
de
nul.
Ea nu
poate
suporta
lbri
si
fie
ccmpromisi
mai mult
de
cinci
palme,
sesa
ce
ecLivaleazi
cu
pragul
de
semnificalie.
Este
posibil
si
greqim
uneori fap
de biata
ipctezd
de
nul
gi
si
o
pilmuim
deqi
spune
adevirul,
anume
cd
efectele
observate
nu
sunt
cauzate
de
variabila
independent5..
Deci
pragul
de
semnificatie
exprimi
probabilitatea
de
a comite
o eroare
de
tip
I,
adici
de
a
respinge
ipoteza
de
nul
in
condifiile
?n
care
aceasta
este
adevxratd.
(Reamintim
ci
eroarea
de
tip
I
apare atnnci
cdnd ipoteza
de nul
este
respinsr
deqi
aceasta
este
adevdratb.
Ea
este
contrclati
prin
testul ipotezei
de nul.)
Am putea
si
reducem
tipul I
de eroare
alegdnd
un
prag
de
semnificafie
cu mult
rnai mic,
de
exemplu,
acceptind
cd.
difir-o
mie de
teste
ale
ipotezei
de nul
doar
in
unul
dintre ele
variabila
independentl
ar
260
at1
L\t I
-
7/24/2019 4.-Capitolul-6
17/29
produce
efectele
scontate
chiar
dacd
ipoteza
de
nul
ssfe
adel.irati.
Totuqi,
o
restrdngere
atit
de mare
a
pragului
de scmnifica$ie
poate
cregte
riscul
ca
cercetdtorul
sd
comiti
eroarea
de
tip II.
{Reami*tim
ci eroarea
de
tip
II
consti
in
admiterea
ipotczei
de
nul
c6nd
aceasta
este
falsi. Ea
estc
controlati
printr-un
plan
experirnental
care
asigurd
controlul
sel,er
al
variabilelor
gi
replicarea
experimenhrlui,
fapt
care faciliteazd
depistarea
efectelor
reale
ale
variabilei
independente.
cu
cit
experimentul
este
mai
corect proiectat
cu
atAt fo4a
concluziilor
salc
va
fi
mai
mare.
se
poate
ctrserr.a
cd
existd
un
adevdrat
csrc
.icios prir,,itor
la
cele
doui
tipuri
de
erori.
Restr6ngerea
prolrabilitrtii
uneia
dintre
ele
creqte
qansele
de producere
ale
celeilalte.
Aceastd
stare
de
aparent
relativism.
proprie gtiintei
moderne,
nu
inscamni
dec6t
ci
certitudinile
in
qtiinld
stint statistice
iar psihoiogia
nu
face
excepfie
de
la
aceasti
reguli.
Aga
cum,.iurlicios
constatd
shaugnessey
et.al
(op.
cit.
p.
248i"
acesta
este
nrativul
unei
amrmite prudenle
specifici
concluziilor
uncr
cercetlri
bazate pe
inferenla
statistici.
Astfel,
cercefitorii
",rareori
utilizeazi
cuvdnful
dovedesc
cdnd
descriu rezultatele
unui
experiment
care
a
implicat
statisticile
inferenfiale.
In
schimb
ei
descriu
rezultatele
ca
fiind
consistente
cu
ipotezele.
confi
rmdnd
sa:n
suport
dnrl
ipo
t
e
ze
I
e
.-
Am
'izut
cd
testei
semnificafiei
ipotezei
de
m-rl
(nurnit
qi
testul
,,t")
estc
susceptibil
de
doui
abordiri
difcrite"
Elc
sunt posibile
rleoarece
producerea
unui
el'enirnent
poate
fi
estimatd
in
tennenii
teoriei
probabiliti,tii
din
doui
perspective:
ca
o
probabilitate
,.p""
numiti
nivel
de
scmnificafle,
(comunitatea
qtiinlificd
accepti
un
p
rnai
mic
sau
egal cu
-i'lo)
de a avea
lcc
sau
ca o
probabilitate
.,q"
de a nu
se
produce"
unde:
p
=,
100%
- q.
Astfel,
putern
afirma
cd un
efect
este
posibil
in
100-q
%
dn cazrri
qi/sau
nu
este
posibil5
?n
l00p
% din
caarri
(cazurile
se
referi la situaliilc
in
care
testul
ipctezei
de
nul
ar
fi
repetat
de
100
de
ori,
ln
aceleagi
coirdilii).
Am putea
vorbi de
o
interprctare
de trp
elasic,
potrivit
circia
ipoteza
de
nul
afirmd
ca
remltatele
experimentutui (de
exernplu
di&renfa
intre
mediile
grupurilor
comparate)
sunt nessrnnificatir.e,
accstea
datorandu*se
intinrpldrii
sau
erorilor
de
egantionare.
iestul
..1"
conducdndu-ne
la
adevSrul
sau falsitatca ipotezei de
nul. prin
respingerca
acesteia
confirmim
ipoteza
qtiinfificx
in
care
se
afirmi
cd
efectele
obselate
?n
variabila
dependenti
sunt
cauzate
de
variabila independenti.
J.
cohen
{1995).
J.
shaugnessey
et.
al
{op,
cit.)
avanseazi
o
perspectivi
oarccum
diferiti
a
testului
ipotezei
de
nul,
dezvoltind
consecintele
logicc
ale
definiliei
de
pe
celilalt
versanf
al
interpretdrii.
Autorii
citapi
anterior
considerd
c6, intruc"it
testul ipotezei
de
nul
pleaci
de la
premisa
ci
ipoteza
de nul
este
adevdrati
(variabila.
independentd
nu
produce
nici
un
efect
asupra
variabilei
dependenlc)
logic
este
si
considerim
c[
el determini
probabilitatea
ca
diferenlele
inregistrate
cu
privire
a
variabila
clependenti
sd fie
semnificative,
dacr
ipoteza
de
nul
este
adeyrratd.
Daci
aceasti
protrabilitate
este
mici
ipcteaa
de
nul
este
respinsi
qi
se
conchide
ci
cfectul
variabilei
independenk
estc
unul semnifictzfiv
ststistic.
..Cheia
262
1.a
-
7/24/2019 4.-Capitolul-6
18/29
?nlelegeni
testului
ipotezei
de
nul
-
sutrliniaz{
J. shagnessey
et"
al
{op.
cit..
p- zaQ
-
este inlelegerea
faptului
ci
utilizim
legile
probabilitdtii
pentru
a
estima probabilitatea
unui rezultat
numai
ahrnci
cand
plecdm
de la
supozilia
ci
frctorii
intimplatori
constituie
singura
cauzd
a
acelui rez*ltat
,,
...
.,IJfl rezultat statistic
semnificativ este acela
c&re
are doar
o
mici
probabilitate
de
a se
produce
dacf, ipoteza
de
nul
este
adevdrati".
urmitorul
exemplu
va
face
mai
intuitivr
deosebirea
dimre
aceste
doui
puncte
de vedere.
s5
presupunem
ci
in
urma
derulirii
unui anumit
experiment
gi
a statisticilor
aferente,
un amnnit rezultat
are
o
probabilitate
de
p
:
.02.
Potrivit
interpretirii
clasicc existi
gs
%
sanse
ca
ipoteza
qtiinfificd
s5 fie
confirmatd
de
rezultatul
obfinut
qi
z
%
sanse
ca
ipoteza
nul5
si
fie
adevirati.
Potrivit
interpretirii
propuse
de
J.
Shaugnessey
et.
al
(op.
cit.)
existi
doar 2
o/o
qanse
sd
existe
un
efect
semnificativ
statistic
al variabilei
independente,
in forma
rezultatului
obfinut, in
condiliile in
care,
de
fapt,
ipoteza
nul6
fiind
adevSratS,
nu
existi nici
un
efect real
al variabilei
independente
asupra
variabilei
dependente.
Din
aceastd
perspectivi
autorii ide*tifici
patru
posibile
erori
?n
interpretarea
testului
ipotezei
de nul:
1.
confuzia
dintre semnificafia
statisticr
a,
unui
rezultat qi valoarea
sa
practicd qi
interpretativd.
Un
rezuitat
experimental
poate
si
fie
semnificativ
statistic
f5,rd
s[
aibr
neapirat
o semnificafie
psihologicS.
Acest
fapt
este
posibil
deoarece
semnificafia
statistici
este
dependenti.
de
mirimea
egantionului.
De
exemplu
o
diferenfi
intre
preferinfele
bdrbaflor
{media
:
,5.5)
gi
ale ferneilor
(media
=5.6),
observati ?ntr-un
experinrent
cu douS
grupuri
randomizatc,
care au
cnprins
1000
de
femei
gi,
respectiv
1000
de
birbaf|
poatc
sd
fie
semnificativd
statistic la
un nivel
de semnificafie
de
"01,
dar
frri
valoare practic6, deci
frrd
sd
ne
poate conduce
la
o
concluzic
pertinenti.
Un
fapt
experimental
care
este
semnificativ statistic,
dobdndegte
valoare
interpretativd
din
punct
de
vedere
psihologic
daci are o
anumit[
magnitudine,
care
poate
fi
evaluatd prin
metoda
estimirii
mdrirnii
efectelor,
care
va fi
discutati
in
subcapitolul
consacrat
analizei
de
varianl'6.
Concluzionarea nejustificatd
ci
un experiment
are validitate
interni
numai pentm
cd a
produs
rezultate
semnificative
din
punct
de
vedere statistic. Autorii
atrag
atenlia ci existA nenumirate
cazuri
c6nd experimente
cu
a slabd
validitate
interni,
caracterizate
prin
confuzia
dintre efctele
variabilei
independente
qi
ale
variabilelor str6ine,
au dat
rezultate
semnificative
statistic.
Aceste
rezultate
nu
pot
fi
interpretate
?n
lipsa
calitaiii
validitSfii
interne
care
eliminl
riscul
confuzici
qi
al
explicaliilor
alternative.
inlelegerea
eronati a testului
ipotezei
de
nul
ca
o
modalitate
de
a
determina
probabilitatea
ca
ipoteza
de nul
sI
fie
adevdratd,,
confuzie confinutE
?n
concluzii de acest
tip:"
Probabilitatea
de
obfin*re
a
acestor rezultate
doar
ca unnare
a
intimplnrii
este
mai
mici
dec6t
.05""
(J.
Shaugnessey et" al
op.
cit",
p.
250).
z.
265
-
7/24/2019 4.-Capitolul-6
19/29
Formularea
oste eronati-
argumenteazB
autcrii
citali,
deoarece
testul
ipotezei
nul
nu
estimeazd probabilitatea
ipotezei
de nul
de a
fi
adevirati.
intrusit
intreaga procedurS
se
bizuie
pe
presupunerea
ci ipoteza
de
nul
cste
adevirata
Dimpotriv5,
testul
in
cauzi
estimeazh
c6t
de
probabil
este
rezultatul
experimentului
daci
ipoteza
de
nul
este
adevir-ata. Dacd
aceasti
probabilitate
este
mai
micd de
.05
atunci ipoteza
de
nul
este respinsi.
De
aceea,
conchid
autorii
citali,
fomrularea
corecti
a
concluziei
ar
putea
fi
urmdtoarea:
,.Rezultatele
se vor
produce
cu o
probabilitate
rnai
mici
de .05
presupunind
ci
ipoteza
de nul
este
adevrrati"
J. shaugnessey
et. al
op.
cit.,
p.
250).
Interpretarea
eronati
a
probabilitifii
unui rczultat
experimental
ca
o
expresie
a
repetabilititii
efective
a acelui
rezultat
daci
experimenful
va fi
replicat.
Revenind
la
exemplul
anterior,
probabilitatea
cle
p
:
.02 nu
este
un
indiciu
ci fapt*l
experimental
va fi
oblinut
in
99
de
cazuri
daci
experimentul
va fi repetat
de
100
de
cri. Dimpotrivd.
singura
cale
de a fi
siguri
ci
un rezultat
va fi
repetat
este
aceea
de
a
replica
experirnentul
insuqi.
confruntali
cu
atatea
posibile
capcalle
ale
metodei
inferenlei
statistice
studentii
qi
tineni
cercetitori
ar
putea
incerca
un
anumit
sentiment
deconcerlant.
lfotuqi
ei
au
suficiente
rnofile
si
fie
increzitori
cdnd
vor
si
generalizeze
rezultatele
experimentelor
pe
care
le
?ntreprind.
Tcstul
semnificatiei
ipotezei
de nul
e{Hsr
*
null
hlpothesis
significance
tcsting) poate
fi
completat
cu
o
serie
de tehnici
de
analizd,
ca
de eremplu
analiza
datelor exprimate
grafic.
analiza
interv*alelor
de
incredcrc.
cstimarea
mirimii
efectelar
cauzate
de variabila
independenti
asupra
variabilei dependente,
prin
care
se
poate
4rt-tge
la
un
ni"-el
acceptabil do
incredere
in rezultatelc
experimentale
obtinute"
Cohen
(1995,
p.
1$02)
dupi o
criticE pertinenti
a
lirnitelor
testului
semnificafiei
ipotezei
de
nui"
formuleazi
unnitoarea concluzie
incurajatoare:
,,
...
Dispunem
de
un anasamblu
de telxrici stafistice,
care,
utilizate
inteligent, pot
sI
u$ursze eforturile
noastre.
Daf
dat
fiind
dificultalile inductiei
statistice,
tre'truie sd
ne
Llizutm in
cele
din
ui-nii, aqa
cum
au
procedat
cercetitorii
din trecut,
pe
repetarea
experimentelor".
De
asemenea,
calea
esenfald
r6nr6ne
pcrftcfionarea
sau
stipinirea
atit
a
teoriilor
care
explicfr faptele
gtiin$fice
abordate experimental,
c6.t
qi a
tehnicilor
de
misurare"
fapt care
pennito
formularea
unor
ipcteze
c6t mai
testabile
qi
cregterea
validitdtii
inteme
a experimentelor.
6.9.1.2 fu{etoda
i*ferusleloy
de
fncredere
Metoda ipotezei
de nul,
care testeazi
dac[
diferenfele
inregisirate
in
variabila
dependentd
pot
fi
atribuite
variafiilor
provocate
in
variabila
indepeirdent6,
are
o serie
de
inconr,"eniente
care a.u
fost sernnalate
de o
serie
dc
autori
(Cohen,
199-5,
Loftus,
tr996,
Radu, 1992).
Nu
este de mirale
ci
cercetitorii iqi
orientea;d
alenlia
qi
spre
alte
rnetods
de a
efectua
infcren{c
riguroase
pomind
dc
la
colectii
de
date
ol-r
finute
prin
eqantionare.
266
267
-
7/24/2019 4.-Capitolul-6
20/29
Intervalele
de
?ncredere
sunt utilizate
pentru
compararea
grupurilor
implicate
in
expenment.
Un interval ds
?ncredere
este
c estimare
a
limitelor
in
care se va
situa
media
populaliei
pe
baza
mediei
eqantionului, a erorii standard a
mediei
qi
a
pragului
de
probabilitate
acceptat
de experimentator
(Shaugbnessey
et. al., op.
cit)
.
intelesul
no,tiunii
de
intental de
tncredere
este corelat
cu
acela
al
ternrenului
dernargine
de
eroare.
Marginea
de
eroare
reprezintd
estimarea
diferenJei dintre o
misurltoare
obfinut6
pe
un eqantion
qi
valoarea adevdrati
care
este
propne
populaliei
din care eqantionul a
fost
extras
prin
tehnica
studiilor
de
sondaj.
Marginea
de eroare arati
cflt de biue
aproximeazl
rezultatele
unui sondaj
caracteristicile
adevirate
ale
unei
populagii.
Ea
sste
determinati
de
mdrimea
eqantionului
gi
de
nivclul
de