PATRIMONIUL SOCIETĂȚII COMERCIALE

1. Autonomia patrimoniului societății comerciale

Societatea comercială constituită ăn condițiile legii este învestită cu personalitate juridică ca urmare a faptului că întrunește toate elementele constitutive ale unui subiect de drept, persoană juridică.

Pe lângă organizarea de sine stătătoare şi un anumit scop şi finalitate, ambele materializate prin voinţa şi capacitatea juridică proprie, societatea comercială dispune de un patrimoniu propriu.

Patrimoniul societăţii comerciale are un caracter autonom distinct şi inconfundabil faă de patrimoniile personale ale asociaţilor care o compun. Acest patrimoniu social este compus din totalitatea drepturilor şi obligaţiilor patrimoniale care aparţin societăţii «raroerciale. El cuprinde activul social şi pasivul social, componente care pentru buna funcţionare a societăţii trebuie să se afle într-un relativ echilibru favorabil activului social.

Activul social cuprinde toate drepturile patrimoniale, reale sau de creanţă nsferitoare, în principal la bunurile şi valorile aduse de asociaţi ca aport la constituirea secietăţii precum şi a celor dobândite pe parcursul funcţionării societăţii inclusiv a Heneficiilor ce nu au fost distribuite asociaţilor.

Pasivul social cuprinde toate obligaţiile patrimoniale ale societăţii de natură contractuală şi extracontractuală.

2.8.5.2. Consecinţele autonomiei patrimoniului societăţii comercialeCaracterul autonom al patrimoniului societăţii, distinct de patrimoniile proprii ale asociaţilor are

anumite consecinţe juridice care în doctrina dreptului comercial au fost grupate în patru categorii .Bunurile aduse ca aport de către asociaţi ies din patrimoniul acestora şi intră în patrimoniul

societăţii.Atunci când prin actul constitutiv al societăţii nu se dispune în alt mod, bunurile aduse cu titlu de

aport la capitalul social de către asociaţi devin proprietatea societăţii comerciale respective (art. 65 din Legea nr. 31/1990).

în acest caz asociaţii nu mai au nici un drept asupra bunurilor aduse ca aport. In schimbul lor ei vor dobândi fracţiuni ale capitalului social sub forma unor părţi de interes, părţi sociale sau acţiuni, care le conferă un drept de creanţă asupra societăţii comerciale

cu toate consecinţele specifice care rezultă din această participare la constituirea capitalului social şi în limita valorii fracţiunilor deţinute. Aceste titluri de participare la capitalul social conferă persoanelor ce le deţin I calitatea de asociat sau acţionar în funcţie de forma juridică a societăţii şi

drepturile sociale specifice: de a participa la luarea deciziilor în adunarea generală; dreptul la beneficii şi la împărţirea activului social atunci când societatea intră în dizolvare şi lichidare.

IAceste bunuri aduse ca aport la constituirea capitalului social ce au intrat în patrimoniul societăţii

nu mai pot fi urmărite de creditorii personali ai asociaţilor, indiferent de data creanţei lor. Pe toată durata funcţionării societăţii creditorii asociaţilor pot să-şi exercite drepturile lor de creanţă numai asupra părţii din beneficiile cuvenite asociatului, debitor personal, după bilanţul contabil, iar al dizolvarea societăţii, asupra părţii ce i s-ar cuveni eventual prin lichidare (art. 66 alin. 1 din Legea nr. 31/1990).

De asemenea creditorii personali ai asociaţilor au dreptul să pună poprire asupra părţilor ce s-ar cuveni asociaţilor prin lichidare ori pot sechestra şi vinde acţiunile deţinute de debitorii lor (art. 66 alin. 2 din Legea nr. 31/1990).

Aceste drepturi speciale de poprire respectiv de sechestru şi vânzare asupra părţilor cuvenite din lichidare ori a acţiunilor deţinute de asociaţii sau acţionarii debitori nu încalcă principiul autonomiei patrimoniului societăţii comerciale deoarece aceste bunuri supuse acţiunilor civile specifice fac parte din patrimoniul asociaţilor şi nu afectează patrimoniul social.

Bunurile aduse ca aport de către asociaţi şi cuprinse în activul social, formează gajul general al creditorilor sociali. Consecinţa este că aceste bunuri vor putea fi urmărite numai de către creditorii societăţii, pentru obligaţiile speciale asumate indiferent de izvorul lor. Este exclus un concurs al creditorilor sociali cu creditorii asociaţi în privinţa acestor bunuri care au intrat în patrimoniul societăţii comerciale.

Numai în mod excepţional, creditorii sociali beneficiază, pe lângă dreptul de gaj asupra bunurilor din patrimoniul societăţii şi de un drept de gaj general asupra bunurilor sin patrimoniul personal al unor anumite categorii de asociaţi. Este cazul societăţilor în nume colectiv şi în comandită, în care asociaţii, respectiv asociaţii comanditaţi au o răspundere nelimitată şi solidară pentru obligaţiile asumate de aceste forme juridice de societăţi comerciale.

Obligaţiile societăţii faţă de terţi nu se pot compensa cu obligaţiile terţilor faţă de asociaţi. Această consecinţă a autonomiei patrimoniului societăţii comerciale face să nu fie posibilă aplicarea compensaţiei ca modalitate de stingere a obligaţiilor, nefiind îndeplinite condiţiile impuse de lege.

Potrivit art. 1145 Cod civil compensaţia poate opera numai dacă obligaţia există între aceleaşi

persoane (condiţia identităţii de persoane) care să aibă calităţi diferite de creditor şi debitor în acelaşi timp, una faţă de cealaltă.

Autonomia patrimoniului societăţii comerciale faţă de patrimoniul asociaţilor face să avem subiecte de drept distincte participante la raporturi juridice diferite a căror obligaţii nu se pot stinge prin compensaţie.

Spre exemplu, obligaţia societăţii faţă de un terţ nu poate fi compensată cu o obligaţie a unui asociat faţă de acelaşi terţ chiar dacă cele două obligaţii sunt egale ca valoare deoarece ele s-au născut din raporturi juridice diferite şi sunt garantate cu patrimonii diferite.

Aplicarea procedurii falimentului faţă de societatea priveşte numai patrimoniul societăţii nu şi pe cel al asociatului.

Fiind distinct faţă de patrimoniul asociaţilor procedura falimentului vizează exclusiv patrimoniul societăţii comerciale care şi-a încetat plăţile pentru datoriile sale comerciale. Această procedură specială nu se poate extinde asupra patrimoniilor asociaţilor (art. 22 din Legea nr. 64/1995).