date despre istoria localitatii, asezarea geografica, legende despre localitatea

Chiojdu Realizatori:

Inv. Codescu Carmen si elevii clasei a III-a

SCOALA CU CLASELE I-VIII BÂSCA-CHIOJDULUI

Aşezare de tip răsfirat, comuna Chiojdu este plasată în zona Subcarpaţilor de curbură, la limita de N-V a judeţului Buzău în Depresiunea Chiojdului, la poalele Munţilor Siriu între culmile dealurilor Brădetului, Cinterezului şi Muchia Alunişului într-o zonă deosebit de pitorească, învecinându-se:      » la nord cu judeţul Braşov şi judeţul Covasna;      » la est cu comuna Siriu şi oraşul Nehoiu;      » la sud cu comunele Cătina şi Pătârlagele;      » la vest cu judeţul Prahova (comuna Starchiojd).

Comuna Chiojdu se compune din şase sate: Bâsca Chiojdului, Chiojdu, Plescioara, Poeniţele, Cătiaşu şi Lera, dispersate pe o rază de cca 8 km de satul

de reşedinţă – Chiojdu. Comuna se întinde pe o suprafaţă de 12.841 ha, fiind una dintre cele mai mari din zona de munte a judeţului Buzău.

• Aşezare de tip răsfirat cu tendinţe de adunare spre centru, localitatea Chiojdu este plasata într-o depresiune în formă de culoar pe ambele maluri ale râului Bâsca Chiojdului.

Atestare istorică

• Asezat teritorial spre mijlocul suflării româneşti, sub Carpaţii Meridionali, in punctul de confluenţă a provinciilor istorice Transilvania, Moldova si Tara Romaneasca Chiojdul ar fi existat “inainte de intemeierea statului Tarii Romanesti” dupa cum spune istoricul C. C. Giurescu.

PE URME DE LEGENDA

• Cu privire la modul de formare a acestei vechi aşezări româneşti există şi o legenda, şi anume: “cu sute de ani in urmă, pe vatra actualei asezări Bătrâni ar fi existat doi mosneni ce aveau doi baieti şi o fată. Imprejmuirile fiind intinse ei şi-au ridicat aici sălaş, punând stăpânire pe pământ. Copiii crescând şi-au făcut şi ei gospodăria lor: băiatul cel mare pe valea Chiojdului cel mare – creând satul Chiojdu Mare, cel mic pe valea Bâscei creând satul Chiojdul Mic, iar fata s-a măritat şi s-a aşezat mai spre sud, unde a inălţat un han la care poposeau muntenii ce se duceau după treburi la câmp. Satul s-a numit Chiojdeanca.”

CCăă legenda spune legenda spune Erau doi bErau doi băătrtrââni pe lume.ni pe lume.ŞŞi-n Bi-n Băătrtrââni s-au asezat ni s-au asezat

ŞŞi ci căăsuta suta şşi-au durat.i-au durat.ŞŞi aveau bi aveau băătrtrâânii sura nii sura Vite aveau in bVite aveau in băăttăăturturăă,,

Aveau dealuri Aveau dealuri şşi-aveau vi-aveau văăi,i,Dar bDar băăieti aveau doar doi.ieti aveau doar doi.Pe baiatul cel mai mare Pe baiatul cel mai mare La-nsurat in asta vale.La-nsurat in asta vale.

Printe dealuri si izvoare Printe dealuri si izvoare ŞŞi-a fi-a făăcut Chiojdu Mare.cut Chiojdu Mare.

Pe baiatul cel mai mic Pe baiatul cel mai mic La-nsurat peste colnic La-nsurat peste colnic

Acolo s-a insAcolo s-a insttăărit rit ŞŞi-a fai-a faăăcut Chiojdu-Mic.cut Chiojdu-Mic.BBăătrtrâânii aveau nii aveau şşi-o fati-o fatăă Pe nume Ana chemată.Pe nume Ana chemată.In padurea verde deIn padurea verde deaasă să

Acolo-i fAcolo-i făăcurcurăă cas casăă..Uite aUite aşşa ne tragem noia ne tragem noiDin bDin băătrtrâânii acenii aceşştia doitia doi..

O altă variantă a legendei, dar in versuri:

Originea cuvantului “Chiojd”• Cu privire la originea cuvantului “Chiojd” Nicolae Iorga o

explica prin cuvantul maghiar “Kovesd”, pietros, din “ko”, piatra, iar C.C. Giurescu, al carui tata (tot istoric) s-a născut in comuna Chiojdu, afirmă că “numele celor două Chioajde, după toate probabilitatile de origine ungurească, vine din termenul Kove (sau Keve, Kuve), din care s-au facut apoi numele topice Kovesd (pietros). Tot academicianul C.C. Giurescu arata ca in “comuna Chiojdu s-a descoperit, in primavara anului 1934, un mormant germanic. Langa oasele celui ingropat, in dreptul pieptului, s-a gasit o fibula de argint, avand si unele parti de aur si impodobita cu grenate (pietre rosii semipretioase). Aceasta confirmă că in judetul Buzău au fost odinioara neamuri germanice.”

Ocupaţii tradiţionale•

      » creşterea animalelor   Ca sistem de creştere a animalelor Ion Vlăduţiu în „Etnografia Româneasca” identifică un sistem de păstorit pendulator sau local – zonal (animalele se vărează la munte şi se iernează acasă) în sate fără a depăşi teritoriul zonei.  Odăile şi stânele fac parte din peisajul agro-pastoral al zonei. Stânele din Chiojdu sunt fie cu o singură încăpere în care se prelucrează şi produsele lactate, fie cu trei încăperi denumite local: „fiebătoare”, comarnic şi căşărie sau stâna de brânză. În „fierbătoare” se află vatra liberă cu accesoriile specifice stânelor tradiţionale din această parte a Carpaţilor: zăvodarul pus pe două furci (folosit pentru susţinerea cazanului în care se fierbe urda) şi cârligul (utilizat pentru ceaunul în care fierbe mămăliga). În „fierbătoare” continuă să se prepare produsele lactate. Comarnicul, de obicei situat între „fierbătoare şi stâna de brânză, este destinat mulsului oilor. În stâna de brânză se ţin burdufii de brânză. Aici se găsesc instrumentele tradiţionale pentru muls ţi prepararea produselor lactate: găleata, cupa, cenacul, închegătoarea (sau hârdăul), crinta, zăgârna, cârja de mestecat urda, răvarul (folosit pentru sfărâmatul caşului), păpuşarele de caş etc. Creşterea vitelor mari s-a dezvoltat mult mai ales în ultimele decenii pe baza pajiştilor secundare.      » pomicultura se bazează pe cultura prunului şi ca activităţi tradiţionale se remarcă prepararea fructelor prin uscare în lojniţe şi obţinerea ţuicii. Lojniţa este alcătuită dintr-un grătar de nuiele şi zid de piatră. Această activitate se reflectă în arhitectura locală cu pivniţă şi loc de depozitat zăcătorile.      » culesul din natură (ciuperci, fructe de pădure: zmeură, mure, afine, merişor, alte plante cu efecte terapeutice: cătină, măceşe, gherghine etc.      » vânătoarea (de iepuri, de mistreţ, de vulpe, de lup – gropile pentru aceştia se numeau lupării şi erau împrejmuite cu două garduri circulare în interiorul cărora se introducea un purcel pentru atragerea lupilor); blănurile de jder din zonă erau o parte importantă a haraciului pentru Imperiul otoman.      » pescuitul se făcea tradiţional cu mâna, cu osia de fier şi mai târziu cu undiţa cu cârlig sau cu plasa cu vârşe din nuiele.      » lucrul la pădure: existau fierăstraie acţionate de apă în construirea cărora meşterii din Chiojdu erau renumiţi.

Meşteşuguri tradiţionale

•    În Chiojdu meşteşugurile au fost favorizate de existenţa târgurilor fixe legate în mare parte de sărbătorile religioase din timpul anului:       » prelucrarea artistică a lemnului se baza pe esenţe diferite de lemn în zona montană faţă de cea deluroasă şi avea ca rezultat următoarele produse finite: - mobilier rezultat din îmbinare fără cuie din fier şi cu crestături în forma unor motive geometrice - lăzi de zestre de formă paralelipipedică cu capacul plat şi cu incizii făcute cu scoaba - unelte şi vase din lemn (unelte agricole, ustensile casnice, unelte legate de păstorit - tiparele de caş cu bogate crestături decorative asemănătoare celor din Vrancea - instrumente muzicale: fluier din lemn de prun, caval, cimpoi - bâtele din Chiojdu cu crestături - unelte legate de industria casnică textilă (furci de tors simple, vârtelniţe, sucale, brâgle, războaie de ţesut, fuse simple - Chiojdu era specializat în fabricarea lingurilor, copăilor, găvanelor, vaselor lucrate din doage, zăcătorilor       » rotăritul asociat cu construcţia de căruţe       » împletitul nuielelor din crenguţe de răchită şi de alun pentru coşare, garduri etc.       » olăritul pentru ceramica de uz casnic (ulcioare, străchini, căni pentru ţuica etc.). Zona Chiojdului se caracterizează pentru ceramica roşie nesmălţuită, ceramica smălţuită cu culori de verde, brun, galben impunându-se mai ales în ultimele 3 – 4 decenii. Arderea ceramicii se face în cuptoare tradiţionale.       » cojocăritul, consecinţa firească a activităţii de creştere a animalelor, este bazat pe prelucrarea pieilor de oaie       » prelucrarea metalelor pentru amnare, “bolduri” (terminaţia coamei acoperişului la unele case ţărăneşti), osiile căruţelor etc.       » arta textilelor se bazează pe prelucrarea lânii . Ca produse finite a acestei activităţi prin care Chiojdul se remarcă în cadrul zonei etnografice a Buzăului enumerăm: iţari, pantaloni, haine, fote, bete, brâie, ştergare, feţe de pernă, de masa, lăicere, peretare, ţoluri, covoare etc.

Creştinismul pe meleaguri chiojdene

• Creştinismul în aceste vechi meleaguri de pe Valea Chiojdului este tot atât de vechi ca cel de la sud şi nord de Dunăre şi din Dacia. Căile de pătrundere şi răspândire ale creştinismului primar în Dacia sunt şi cele care au adus credinţa creştină în zona Chiojdu:      » calea apostolică - prin ucenicii Sf. Ap. Andrei şi Sf. Ap. Pavel care, firesc, n-au predicat Evanghelia numai în Dobrogea, ci au răspândit creştinismul până aici şi mai departe peste munţi;      » calea romană - prin venirea romanilor (parte dintre ei fiind creştini) şi stabilirea lor provizorie sau definitivă în punctul "Roma" de pe raza localităţii Chiojdu, de unde şi toponimia locului până astăzi;      » influenţa gotică mai târziu în sec. IV - parte dintre soldaţii goţi erau creştini şi aveau chiar un episcop Ulzila, iar garnizoana lor (Gotya) stabilită în zona Buzăului (Pietroasele) a dat martiri creştini (Sf._Sava - înecat în apa Buzăului la 12 aprilie 372 - ale cărui moaşte le cerea şi Sf. vasile cel Mare (330 - 379); mai mult, exista şi un înscris istoric care vorbeşte despre un mormânt al unui soldat got ce purta însemne creştine descoperit pe Valea Chiojdului.   De când se stiu ei, oamenii din satele Chiojdului, ca de altfel toţi românii, au fost creştini, au trăit cu frica de Dumnezeu şi sub ascultarea bisericii ortodoxe. Este greu de precizat cu exactitate când a fost ridicat primul locaş sfânt sau care a fost primul preot care a slujit pe aceste meleaguri.

Biserica din Bâsca Chiojdului

   Biserica se află la începutul satului pe o colină. Hramul bisericii este "Înălţarea Domnului".   Construcţia a început în anul 1877 la îndemnul enoriaşilor. S-a lucrat timp de trei ani până la acoperiş. Din cauza unor neînţelegeri locale, lucrarea a fost sistată. Din cele afirmate de enoriaşi, se spune că unul dintre cei mai bine văzuţi boieri de atunci (boier Isbăşoiu) a fost împotriva continuării lucrărilor deoarece îi prezisese cineva că va muri când se va termina biserica. Şi totul a fost abandonat. Lucrarea a fost reluată în anul 1912 la îndemnul boierului Frânculescu şi a fost terminată abia în 1927 deoarece s-a lucrat cu pauze datorate greutăţilor cu care locuitorii acelor vremuri s-au confruntat (războaiele balcanice şi primul război mondial). După ce a fost ridicată a fost sfinţită de către Episcopul Ghenadie al Buzăului în 1927. Practic tot atunci a luat fiinţă şi Parohia Chiojdu II.   Arhitectul care s-a ocupat de construcţie a fost Gheorghe Grigorescu iar pictorul care a realizat pictura în ulei a fost Nicolae Vasilescu.   Construcţia este în formă de navă cu pridvor închis, din piatră, cu trei turle din bârne de stejar în formă octogonală, acoperită cu tablă.   În urma cutremurului din 1977 biserica a fost grav avariată. Preotul Savu Pompiliu a improvizat o bisericuţă în apropiere şi timp de doi ani a oficiat slujbe în ea. În acest timp s-a pregătit pentru consolidarea vechiului locaş, lucru izbândit în anul 1980. În anul 1983 biserica a fost iarăşi pictată în frescă de către pictorul Radu Nicolae din Bucureşti. După aceasta a fost sfinţită de P.S. Epifanie, episcop al Buzăului, la 22 februarie 1986.

• Informaţiile din această pagină au fost oferite de preotul paroh Dragomir Pompiliu.

Turismul în Chiojdu

• Aşezată în regiunea Subcarpaţilor de Curbură şi aflată în apropierea unor obiective turistice naturale şi antropice de interes naţional, Depresiunea Chiojdu, se poate constitui ca un centru cu o mare atractivitate pentru turiştii din ţară şi străinătate. Potenţialul turistic al acestor meleaguri este complex şi a fost apreciat şi ilustrat chiar şi de Alexandru Vlahuţă în „România pitorească”: „… În depărtare, cât gonesc ochii se desfac podişuri verzi, plaiuri luminoase ce se lasă în cascade pe stepenele munţilor, peste satele răzleţite pe văi, târle de oi se zăresc pe sub poalele codrilor, mori şi herăstraie de-a lungul apelor (…) departe în zări se desluşesc cătunele împrăştiate pe încheieturile măgurilor, întinsele obraţii ale Chiojdului-din-Bâsca, sat mare de moşneni cuprinşi, ale căror livezi şi islazuri pornesc din pajerea hotarului şi merg una până hăt în pripoarele Nehoiului, aproape de apa Buzăului”.

Relieful • Relieful este alcatuit din culmi deluroase rotunjite şi din văi

pitoreşti cu caracter radiar divergent faţă de Masivul Monteoru ce domină localitatea în partea ei nord nord estică.

• Comuna Chiojdu este avantajată şi de apropierea faţă de zona montană a Carpaţilor de Curbură, mai precis, faţă de Munţii Buzăului (culmi paralele cu orientare nord-sud şi cu forme de relief impresionante: bâtci şi înşeuări largi, suprafeţe de eroziune păstrate în prispa montană exterioară la nivelul culmilor sau al pasurilor de altitudine; umeri de terasă, pinteni montani, forme ale eroziunii diferenţiale).

• Astfel, deşi nu foarte înalţi (1657 m – M. Siriu), aceşti munţi prezintă un mare grad de atracţie prin varietatea şi lipsa de monotonie a formelor de relief.

Apele• Potenţialul hidrografic se bazează pe apele

curgătoare cu văi adâncite, precum Pârâul

Preseaca, Pârâul Bâsca fără Cale (conform unui

studiu hidrologic efectuat în anul 2000, apele

curgătoare din această zonă au în cursul superior

un grad de mineralizare şi de oxigenare a apei

precum şi un conţinut în nutrienţi care le situează în

categoria I); pe apele freatice cu o mare bogăţie în

depozitele de terasă şi la baza versanţilor printre

care se disting izvoare cantonate între orizonturi

argiloase cu proprietăţi organoleptice deosebite şi

mai ales pe apele stătătoare reprezentate de lacuri

printre care o importanţă deosebită o are Lacul

Vulturilor (Lacul fără Fund) din Masivul Mălâia de

origine nivală, dar şi Lacul Manta sau lacul de

origine antropică pe Bâsca Chiojdului.

Clima• Nuanţele termice moderate, specifice unui

climat de dealuri şi podişuri, precipitaţiile mai sărace vara, dar favorabile iarna apariţiei şi menţinerii unui strat de zăpadă cu grosimi moderate, brizele montane la contactul cu Carpaţii, efectele foehnale de primăvară, lipsa unor surse de poluare în zonă fac din Depresiunea Chiojdu o regiune cu un potenţial climatic deosebit, ce s-ar putea constitui ca o staţiune climaterică de interes regional.

• Vegetaţia şi fauna conţin elemente de atracţie prin speciile deosebite ce se află la intersecţia mai multor zone biogeografice ale României . Ochiul turistului este impresionat la vederea pădurilor de o mare varietate şi de un colorit deosebit. Ca urmare a diferenţierii pe altitudine deosebim un subetaj de amestec fag-stejar către depresiuni (450 m) şi un etaj mult mai extins al fagului aflat în amestec cu coniferele la partea superioară. Pe lângă vegetaţia lemnoasă ca o dominantă a peisajului apar pajişti deluroase secundare şi pajişti montane naturale sau secundare în Munţii Buzăului (cu specii floristice multicolore: clopoţel, margaretă, brânduşă, garofiţă etc.).

• Ca specie endemică ocrotită de lege pe teritoriul României se remarcă tisa_(Taxus_baccata) localizată în sudul masivului Monteoru în cadrul unei arii protejate cu o suprafaţă de 150 ha.

• Pitorescul locului este întregit de fauna caracteristică pădurii de făgete şi de amestec care include specii de păsări cântătoare cu penaj viu şi colorat (piţigoi, ciocănitoare, mierlă, cuc, cinteză, codobatură, gaiţă, rândunică), păsări răpitoare de zi (uliul cenuşiu) şi de noapte (cucuvea, bufniţă); specii de mamifere (căprioară, cerb carpatin, urs brun, râs – mai ales în zona montană, vulpe, lup, mistreţ cu răspândire mai largă); specii de peşti (păstrăv, lipan, mreană etc.); o mare varietate de insecte, reptile.

• O parte a rezervaţiei ce protejează relictul faunistic glaciar capra neagră (Rupicapra rupicapra) – recolonizată în Munţii Siriu se află pe teritoriul comunei Chiojdu.

Valorificarea potenţialului turistic

Baza turistică actuală este reprezentată de două unităţi de cazare cu o capacitate mică (fiecare a câte cca 20 locuri), dar modernizate dispunând de încălzire centrală, de apă caldă curentă şi incluzând bucătărie proprie (Pensiunea Melania si Pensiunea Lezeu)

• Deşi situată la poalele munţilor şi cu un potenţial deosebit (după cum am arătat anterior), comuna Chiojdu nu este încă inclusă în traseele frecventate de turiştii ce doresc să ajungă în Munţii Buzăului. Turiştii veniţi în comuna Chiojdu pot face excursii în zonele învecinate, zone recunoscute la nivel naţional pentru pitorescul şi pentru unicitatea lor.

• Principalele trasee: Lacul Vulturilor, Tabla Buţii, barajul de la Siriu. Se mai pot vizita : muzeul de chihlimbar de la Colţi, aşezările rupestre de la Aluniş, păstrăvăria Calvini şi Vulcanii Noroioşi

Vă aşteptăm pe la noi!

„Poţi să cutrieri lumea toată şi să te minunezi de rezultatele

civilizaţiei, dar nimic nu-i mai fermecător decât colţul de pământ

pe care te-ai născut” Vasile Alecsandri