Cum

para

de

pe w

ww

.ujm

ag.ro

3

Andra Maria Găină

GLOBALIZAREA ŞI CRIZELE

FINANCIARE

Cum

para

de

pe w

ww

.ujm

ag.ro

4

Copyright © 2012, Editura Pro Universitaria Toate drepturile asupra prezentei ediţii aparţin Editurii Pro Universitaria Nicio parte din acest volum nu poate fi copiată fără acordul scris al Editurii Pro Universitaria

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României GĂINĂ, ANDRA MARIA Globalizarea şi crizele financiare / Andra Maria Găină. - Bucureşti : Pro Universitaria, 2012 Bibliogr. ISBN 978-606-647-508-2 339.9(100) 336.76(100)

Cum

para

de

pe w

ww

.ujm

ag.ro

5

CAPITOLUL I. GLOBALIZAREA ECONOMICĂ –

UN FENOMEN IREVERSIBIL ŞI FĂRĂ FRONTIERE

Secţiunea I. Conceptul de globalizare economică

§ 1. Curente de gândire privind globalizarea economică

1. Identificarea curentelor de gândire Globalizarea este un fenomen care face obiectul unor dezbateri şi

analize pro şi contra în doctrina economică. În căutarea unui răspuns la întrebarea „ce este globalizarea?”, doctrinarii au avansat opinii de la a fi considerată în mod plastic ca „o fantomă care bântuie lumea şi care a cuprins minţile şi sufletele oamenilor1” şi până la a fi „un ţap ispăşitor pentru ceea ce nu merge bine în lume2”.

Globalizarea a fost considerată mai mult decât o simplă tendinţă sau o fantezie, adică un sistem internaţional care a luat loc sistemului războiului rece şi care are propriile ei legi de natură să influenţeze politica, mediul înconjurător, geopolitica precum şi economia oricărei ţări de pe glob3.

Procesul de globalizare este o lume interconectată la scară mondială în toate sferele vieţii sociale, care presupune circulaţia

1 C. MUNTEANU, A.HOROBEȚ, Finanțe transnaționale, Ed. All Beck, București,

2003, p. 53. 2 GUILLERMO DE LA DEHESA, Învingători și învinși în globalizare, Ed. Historia,

București, 2007, p. 9. 3 T. FRIEDMAN, Lexul și măslinul. Cum să înțelegem globalizarea, Ed. Economică,

București, 2000.

Cum

para

de

pe w

ww

.ujm

ag.ro

6

internaţională a ideilor şi informaţiilor, experienţe culturale comune, o societate civilă globală şi o mişcare ecologistă globală4.

Globalizarea crează o mai strânsă cooperare a ţărilor lumii prin accelerarea circulaţiei bunurilor şi serviciilor, a capitalului şi a forţei de muncă, în sfera activităţilor de producţie şi a relaţiilor financiare, prin punerea faţă în faţă a societăţilor naţionale cu comunitatea internaţională5.

Curentele de gândire care domină literatura economică privind globalizarea sunt: hiperglobalismul, scepticismul, transformativismul6.

2. Hiperglobalismul Gândirea hiperglobalistă consideră că globalizarea, datorită

reţelelor transnaţionale de producţie, comerţ şi finanţe pe care le creează determină denaţionalizarea economiilor.

În această concepţie, statele naţionale ca entităţi economice şi politice ale societăţii mondiale vor fi substituite de alte forme de organizare socială, iar guvernele naţionale vor fi doar simple instituţii de intermediere între mecanismele de guvernare locală, regională şi globală.

Puterea economică şi puterea politică vor fi denaţionalizate, iar statele naţiune vor fi doar elemente de tranziţie pentru administrarea problemelor economice în procesul de consolidare a societăţii globale.

În concepţia hiperglobaliştilor, noua ordine mondială va fi dominată de instituţiile de guvernare globală.

3. Scepticismul Gândirea scepticistă sau gândirea scepticilor este cantonată pe

ideea că nu trebuie subapreciază puterea în timp a guvernelor naţionale

4 D. HELD, A. MCGRAW, D. GLODBLATT, J. PERATON, Transformări globale. Politică,

economie și cultură, Ed. Polirom, Iași, 2004, p. 26; I. BARI, Globalizarea economiei, Ed. Economică, București, 2005, p.27; J.E. STIGLITZ, Mecanismele globalizării, Ed. Polirom, București, 2008, p. 19.

5 J.E. STIGLITZ, Globalizarea. Speranțe și deziluzii, Ed. Economică, București, 2005, p. 37; R. GHIȚĂ, Globalizarea firmei, Ed. Economică, București, 2006, p.13; R. GILPIN, Economia mondială a secolului XXI. Provocarea capitalismului global, Ed. Polirom, Bucrești, 2004, p. 28.

6 I. Bari, op.cit., 2005, p.67; D. HELD, A. MCGRAW, D. GLODBLATT, J. PERATON, op.cit., 2004, p.26; L. VOINEA, Corporațiile transnaționale și capitalismul global, Ed. Polirom, Iași, 2007, p. 12.

Cum

para

de

pe w

ww

.ujm

ag.ro

7

de a reglementa relaţiile economice internaţionale. Scepticii combat hiperglobalismul, considerând că globalizarea nu este o idee nouă şi că evoluţia istorică a relaţiilor economice internaţionale ne arată că acestea sunt interacţiuni între economii preponderent naţionale.

Ei consideră că activitatea economică mondială este în faza de regionalizare şi de creare a trei mari blocuri financiare şi comerciale, şi anume: Europa, Asia-Pacific şi America de Nord, iar globalizarea şi regionalizarea sunt fenomene contradictorii.

Pentru sceptici, internaţionalizarea este o construcţie ai cărei principali arhitecţi sunt guvernele. Printr-o asemenea poziţionare, scepticii recunosc şi menţin paternurile inegalităţii şi ierarhia în economia mondială.

4. Transformativismul Gândirea transformativistă apreciază că globalizarea este o forţă

transformativă care reaşează societăţile moderne şi instituţiile de guvernare într-o nouă ordine mondială, prin reconstrucţia de noi circumstanţe economice, politice şi sociale.

Rolul statelor şi al lumii în care acestea operează se schimbă în sensul că statele îşi menţin dreptul legal asupra a ceea ce se petrece pe teritoriul lor, iar acest drept interferează cu jurisdicţia instituţiilor de guvernare internaţională.

Globalizarea este un proces pe termen lung, în care guvernele şi statele trebuie să se adapteze la situaţiile în care nu mai există o delimitare clară între intern şi internaţional.

§ 2. Probleme controversate privind globalizarea economică

1. Identificarea problemelor controversate Globalizarea, ca fenomen suscită o serie de probleme

controversate situate în diferite planuri. Au constituit şi constituie surse de controverse, probleme precum: globalizarea ca proces; geneza şi evoluţia în timp a globalizării; elementele care călăuzesc procesul globalizării; consecinţele şi efectele globalizării.

Cum

para

de

pe w

ww

.ujm

ag.ro

8

2. Globalizarea ca proces Procesul de globalizare ridică problema dacă acesta trebuie înţeles

şi evaluat în termeni unici sau diferenţiaţi. Este el un proces singular şi exclusiv un fenomen economic sau este un proces diferenţiat care îşi găseşte manifestarea în toate domeniile de bază ale activităţii sociale (economic, politic, militare, legislativ, etc)?7

Ea nu trebuie considerată ca un fenomen pur economic, cu toate că are o componentă economică. Globalizarea este un proces care nu are o condiţie finală fixă din punct de vedere istoric.

Globalizarea îşi găseşte manifestarea în toate domeniile de bază ale activităţii sociale: economic, militar, politic, legislativ, fiind un proces diferenţiat.

3. Geneza şi evoluţia în timp a globalizării Globalizarea este un fenomen al perioadei moderne şi

contemporane. Ea nu poate fi evaluată decât în cadrul acestei perioade, pe termen lung, chiar dacă uneori pentru a se identifica trăsăturile particulare ale globalizării contemporane se pot face evaluări şi în raport de diferite perioade istorice.

4. Elementele care călăuzesc procesul globalizării Cauzalitatea globalizării a fost evaluată utilizându-se două motive8,

adică: argumentarea globalizării printr-un singur element, adică acela al expansiunii capitalismului sau al schimbării tehnologice; argumentarea globalizării prin utilizarea unei combinaţii de elemente, adică schimbarea tehnologică, deciziile politice, ideologia, forţele de piaţă.

Ideea care a prevalat în explicarea cauzalităţii globalizării a fost aceea care consideră că globalizarea nu trebuie apreciată pe ideea monocauzală, ci trebuie explicată multicauzal, adică prin multitudinea de elemente care participă la acest proces. Globalizarea nu este sinonimă cu occidentalizarea, adică nu este o simplă extindere a modernităţii occidentale, ci este mult mai mult.

7 D. HELD, A. MCGRAW, D. GLODBLATT, J. PERATON, op.cit, Ed. Polirom, Iași,

2004, p. 36. 8 Ibidem.

Cum

para

de

pe w

ww

.ujm

ag.ro

9

5. Consecinţele şi efectele globalizării Globalizarea este considerată un element distructiv al democraţiei

sociale şi a statului modern al bunăstării deoarece impune guvernelor o disciplină financiară globală care limitează aplicarea unor politici progresiste şi care subminează negocierea socială9.

O asemenea idee este aspru combătută deoarece impactul economiei globale asupra statelor deschise este mediat de structurile instituţionale interne, de poziţia acestora în ierarhia globală, de strategiile lor, producându-se un impact neuniform.

Globalizarea influenţează în mod neuniform economiile şi comunităţile, dar acest fenomen se produce în funcţie de gradul de integrare, de strategiile statelor şi de poziţia acestora în ierarhia globală.

6. Definiţia globalizării economice Globalizarea poate fi privită în diferite moduri în funcţie de nivelul

de abordare10. Abordată la nivel mondial, globalizarea constă în intensificarea

interdependenţei economice dintre state, materializată prin creşterea fluxurilor internaţionale de bunuri, servicii, capital şi tehnologii.

Privită la nivelul unui anumit stat, globalizarea reprezintă extinderea interrelaţiilor dintre economia statului respectiv şi restul lumii.

Analizată la nivelul sectoarelor industriale, globalizarea este evaluată prin măsura în care o firmă deţine în cadrul unui sector industrial dintr-o ţară o poziţie de competitivitate, cu poziţia pe care aceeaşi firmă o deţine în aceiaşi industrie dintr-o altă ţară.

Dacă este examinată la nivelul unei firme individuale, globalizarea priveşte măsura în care o companie şi-a sporit veniturile dar şi măsura în care şi-a poziţionat activele sale fixe în alte ţări gazdă, precum şi măsura în care este angajată transfrontalier în fluxurile transfrontaliere de bunuri, capital know-how prin intermediul filialelor sale.

Conceptul de globalizare aşa cum este el abordat în cadrul diferitelor foruri şi organisme internaţionale contemporane a primit diverse atribute11.

9 D. HELD, A. MCGRAW, D. GLODBLATT, J. PERATON, op.cit, Ed. Polirom, Iași,

2004, p. 37. 10 C. MUNTEANU, A.HOROBEȚ, op.cit, Ed. All Beck, București, 2003, p. 59.

Cum

para

de

pe w

ww

.ujm

ag.ro

10

În concepţia Clubului de la Roma, globalizarea este o interdependenţă între ţări la scară mondială, fără frontiere naţionale.

Forumul Economic Mondial consideră că globalizarea este deschiderea pieţelor lumii şi formarea pieţei mondiale unice.

Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare apreciază că globalizarea este pentru oameni nu pentru profit.

În concepţia UNCTAD, globalizarea este un produs al liberalizării, iar în concepţia UNESCO, globalizarea este un proces de mondializare.

Conturarea sferei de determinare a conceptului de globalizare a fost făcută în literatura economică12 avându-se în vedere următoarele elemente: extensiunea activităţilor economice într-un asemenea mod încât evenimentele, deciziile şi activităţile dintr-o regiune a lumii să aibă semnificaţie pentru indivizi şi comunităţi dintr-o altă zonă îndepărtată a lumii; intensitatea legăturilor economice transfrontaliere care nu sunt ocazionale sau întâmplătoare, ci sunt ordonate astfel încât să creeze o creştere a interconectării fluxurilor care transced comunităţile constituite ale ordinii globale; rapiditatea intercţiunilor şi proceselor globale de răspândire a bunurilor, informaţiilor, capitalului pe baza dezvoltării sistemelor de transport şi comunicaţii; impactul produs la nivel global şi local de transcendenţa activităţilor economice menţionate.

Fundamentarea conceptului de globalizare economică trebuie făcută având în vedere următoarele caracteristici ale acesteia: globalizarea economică este un proces dinamic, determinat de anumiţi factori; conţinutul procesului de globalizare economică constă în extinderea şi adâncirea legăturilor la nivel transfrontalier; globalizarea economică se exprimă direcţii cum sunt: producţia, finanţele, comerţul, forţa de muncă; scopul globalizării economice este creşterea şi dezvoltarea economică; globalizarea are consecinţe şi efecte diferenţiate.

11 M. LUPAN, Globalizarea economiei, Universitatea Ştefan cel Mare din Suceava,

Facultatea de Ştiinţe Economice şi Administraţie Publică, Curs de Economia comerţului, turismului şi serviciilor, 2009, p. 3 şi urm.

12 D. HELD, A. MCGREW, D. GOLDBLATT, J. PERRATON, op. cit., 2004, p. 40; J.E. STIGLITZ, op. cit., 2003, p. 37; L. CERNAT, R. VRÂNCEANU, Globalizarea şi creşterea economică: experienţa ţărilor din Europa Centrală şi de Est, în volumul România şi Uniunea Europeană, coordonat de D. DĂIANU ŞI R. VRÂNCEANU, Ed. Polirom, Iaşi, 2003, p. 276; I. BARI, Globalizare şi probleme globale, Ed. Economică, Bucureşti, 2001, p. 18.

Cum

para

de

pe w

ww

.ujm

ag.ro

11

Dinamica procesului de globalizare este dată de universalizarea practicilor comerciale, stimulată de inovaţia tehnologică, de ideologia neoliberală,de creşterea concurenţei pe pieţele internaţionale.

Extinderea şi adâncirea legăturilor economice transfrontaliere din diferitele sfere ale activităţii economice se produce prin globalizarea economică la scară mondială.

Formele în care se manifestă globalizarea economică sunt producţia, comerţul, finanţele, forţa de muncă.

Prin scopul său, globalizarea urmăreşte creşterea şi dezvoltarea economică în beneficiul tuturor.

Efectele pe care le generează globalizarea economică sunt diferenţiate, fiind efecte pozitive generale pentru toţi (creşterea PIB-ului, creşterea venitului pe cap de locuitor), care sunt obţinute în funcţie de gradul de dezvoltare, de ritmul de integrare al participanţilor la procesul de globalizare economică, dar pot exista şi efecte negative (şomaj, afectarea mediului, creşterea criminalităţii, răspândirea bolilor).

Considerăm că globalizarea economică este procesul dinamic al relaţiilor economice internaţionale, care constă în creşterea interdependenţelor dintre economiile naţionale sau a fluxurilor generate de acestea spre o economie internaţională, ca rezultat al extinderii şi adâncirii legăturilor transfrontaliere în domeniile producţiei, forţei de muncă, finanţelor, comerţului, în scopul creşterii şi dezvoltării economice cu consecinţa producerii în mod preponderent de efecte benefice generale, dar diferenţiate în diferitele segmente ale organizării sociale.

Cum

para

de

pe w

ww

.ujm

ag.ro

12

Secţiunea a II-a

Valenţele globalizării economice

§ 1. Factorii determinanţi ai globalizării economice

1. Identificarea factorilor determinanţi ai globalizării economice

Globalizarea economică a fost şi este determinată de o serie de vectori economici, politici şi sociali. Un rol determinant în influenţarea globalizării l-au avut următorii vectori13: expansiunea economiei de piaţă pe fondul ideologiei neoliberale; liberalizarea economică dinspre ţările cu economii dezvoltate către cele cu economii în curs de dezvoltare; cercetarea, inovaţia şi progresul tehnologic; amplificarea concurenţei pe pieţele internaţionale. Influenţa fiecăruia dintre vectorii menţionaţi s-a resimţit în mod specific în dezvoltarea şi extinderea procesului de globalizare a economiei internaţionale.

2. Expansiunea economiei de piaţă pe fondul ideologiei

neoliberale Ideologia neoliberală a determinat descentralizarea economiilor şi

liberalizarea pieţelor. Economia de piaţă ca mod de organizare a înlocuit în multe zone ale lumii economia planificată, în mod special în zonele care au trecut de la regimurile politice comuniste la regimurile democratice.

Au fost liberalizate regimurile privind investiţiile străine, şi au fost liberalizate schimburile de mărfuri servicii şi capital la nivel multilateral prin intermediul organismelor internaţionale.

13 C. MUNTEANU, A. HOROBEŢ, op. cit., 2003, p. 61; I. BARI, op. cit., 2005, p. 39; R.

GILPIN, op. cit., 2004, p. 36; C.PĂUN, Aspecte financiare ale relaţiilor economice internaţionale, Ed. Luceafărul, Bucureşti, 2003, p. 21; D.L. ROMAN, Finanţe publice internaţionale. Asistenţa pentru dezvoltare acordată României, Ed. Economică, Bucureşti, 2006, p. 69; C. FOTA, Comerţ internaţional şi politici comerciale internaţionale, Ed. Universitaria, Craiova, 2004, p. 68.