126

22. Biopreparate

22. 1. Introducere Produsele biologice de uz uman sunt preparate obţinute pe scară mai mică (de ex. la nivelul unui

laborator în care sunt asigurate normele naționale și internaţionale de asigurare a calităţii) sau pe scară mai

largă, în instituţii specializate. Aceste produse sunt obţinute din diferite microorganisme (ex. bacterii,

virusuri), din macroorganisme sau prin intermediul unor tehnici de inginerie genetică.

22. 2. Clasificare Produsele imunobiologice (biopreparate) se pot clasifica după mai multe criterii.

Spre exemplu, în funcţie de scopul urmărit, putem descrie o serie de reactivi utilizaţi în diagnostic

sau diferite produse utilizate în profilaxia sau tratamentul bolilor infecţioase. Dintre reactivii de

diagnostic:

unii se pot utiliza in vitro (ex. serurile imune utilizate în identificarea

microorganismelor pe baza caracterelor antigenice ale acestora, prin reacţii antigen-

anticorp (vezi și capitolele 15-20);

în timp ce alţi reactivi sunt utilizaţi in vivo (ex. PPD sau alte produse inoculate

intradermic pentru evidenţierea RIC sau RIU (vezi capitolele 19 şi 21).

Dintre produsele utilizate în profilaxia şi / sau tratamentul bolilor infecţioase putem aminti:

serurile hiperimune

vaccinurile

imunomodulatorii.

Produsele imunologice s-ar mai putea clasifica după starea fizică, biologică, numărul

componentelor incluse dar există şi alte criterii pentru clasificare.

22. 3. Produse biologice de uz uman Dintre produsele biologice de uz uman vom discuta în special despre seruri, vaccinuri şi

imunomodulatori. În final vom enumera o serie de produse realizate în trecut de către Institutul Naţional

de Cercetare - Dezvoltare pentru Microbiologie şi Imunologie (INCDMI) “Cantacuzino”.

22. 3. 1. Serurile imune

Serurile imune utilizabile în scop terapeutic pot fi omologe sau heterologe. În momentul actual, cel

mai frecvent sunt folosite serurile imune heterologe obţinute prin imunizarea (hiperimunizarea) unor

animale perfect sănătoase, utilizate numai în acest scop (cel mai frecvent sunt utilizaţi cai). În vederea

hiperimunizării putem utiliza spre exemplu anumite toxine sau anatoxine.

Imunoterapia reprezintă un mijloc terapeutic eficace în anumite situaţii fiind indispensabilă.

Imunoterapia este de obicei pasivă (prin administrarea de Ac gata formaţi) bazându-se pe utilizarea de:

imunoglobuline standard

obţinute din placentă sau din sângele donatorilor (concentrate de Ac);

de regulă folosite în scop profilactic;

pot fi utilizate în tratamentul asociat al unor infecţii severe (ex. sepsis).

imunoglobuline specifice (hiperimune)

obţinute de la persoane imunizate (natural sau artificial) cu un anumit Ag;

pot fi utilizate în tratamentul tetanosului, rabiei, varicelei, formelor severe de herpes

zoster, infecţiilor cu virusul citomegalic, infecţiei cu virusul sinciţial respirator etc.

seruri imune heterologe

obţinute de la animale imunizate (hiperimunizate) artificial;

sunt utilizate în tratamentul unor boli în care rolul esenţial aparţine unei exotoxine

(difterie, tetanos, botulism, cangrenă gazoasă etc.).

Spre exemplu, principala resursă terapeutică în difterie este reprezentată de administrarea de ser imun

anti-difteric, în dozele corespunzătoare calculate fie pe kilogram-corp fie în funcţie de evaluarea clinică.

Este necesar un diagnostic foarte rapid (tratamentul începe chiar şi în lipsa diagnosticului de certitudine, în

cazul suspiciunii clinice) şi administrarea de antitoxină difterică. Doza în terapia difteriei depinde de

127

sediul infecţiei (ex. 20-40.000 UAI pe cale i.v. în cazul localizării faringiene, în primele 24 de ore de la

debut şi respectiv 40-80.000 UAI pe cale i.v. în cazul localizării laringiene, în cazul difteriei maligne şi

respectiv atunci când de la debut au trecut 48 de ore).

22. 3. 2. Vaccinurile

Vaccinurile sunt produse biologice administrate în special în scop preventiv, acestea putând fi

bacteriene sau virale, în funcție de infecţia care se doreşte a fi prevenită

22. 3. 2. 1. Clasificarea vaccinurilor

22. 3. 2. 1. 1. În funcţie de modul de preparare există:

Vaccinuri corpusculare (bacteriene, virale): includ, după caz, corpi vii atenuaţi sau distruşi

(inactivaţi) prin acţiunea unor factori fizici (ex. căldură) sau chimici (ex. mertiolat de sodiu).

Vaccinul BCG conţine bacterii vii atenuate, stimulează RIC şi se administrează pentru

a preveni tuberculoza.

Vaccinurile poliomielitic (Salk) sau hepatitic A includ virusuri omorâte.

Vaccinurile poliomielitic (Sabin), rujeolos, rubeolos conţin virusuri vii, atenuate şi

stimulează RIU şi răspunsul imun la poarta de intrare.

Folosirea vaccinurilor vii prezintă atât avantaje, cât și dezavantaje. Printre dezavantaje

se numără reversia la virulență, instabilitatea la transport sau stocaj, interferarea cu

virusuri care împart același habitat, reacții severe la imunosupresați etc. Avantajele

notabile ale vaccinurilor vii sunt reprezentate de capacitatea de a disemina de la

vaccinați la contacții acestora (ceea ce contribuie la eliminarea virusului din

colectivitate), imunitate durabilă, imunogenitate crescută după prima administrare,

răspuns imun împotriva tuturor antigenelor (este posibil ca inactivarea să poată altera

antigenicitatea) etc.

Vaccinurile subunitare: sunt preparate prin inginerie genetică, au un grad superior de

siguranţă

Vaccin hepatitic B

Vaccinul pertussis acelular (aP) - inclus în vaccinul trivalent DTaP

Vaccinurile care conţin anatoxine bacteriene, purificate şi adsorbite pe suport mineral

DTP (conţine anatoxină tetanică şi difterică plus corpi de Bordetella pertussis

omorâţi)

DT (conține anatoxină difterică și tetanică)

dT (utilizat în vaccinarea adultului; are un conținut scăzut de anatoxină difterică)

ADPA (anatoxina difterică purificată și adsorbită)

ATPA / VTA (anatoxina tetanică purificată și adsorbită / vaccin tetanic adsorbit).

22. 3. 2. 1. 2. În funcţie de numărul componentelor antigenice există:

Vaccinuri monovalente Vaccinul rujeolos, rubeolos, hepatitic A, hepatitic B, pertussis acelular, BCG etc.

Vaccinuri asociate (conţin amestecuri de antigene)

Vaccinul DTP, DT, dT, rujeolos-rubeolos, RRO (rubeolă, rujeolă, oreion) etc.

22. 3. 2. 2. Schemele de vaccinare recomandate pentru copii

Prin Ordonanţa Guvernului nr. 53 din 30 ianuarie 2000 (redactată şi propusă pentru aprobare de către

autorul acestui manual) a fost instituită obligativitatea raportării bolilor şi a efectuării vaccinărilor. Acest

act normativ a devenit Legea nr. 649 din 20 noiembrie 2001. Am considerat necesară sublinierea rolului

medicilor de familie (indiferent dacă lucrează în sistemul public sau privat) în raport cu sistemul de

raportare şi programul naţional de imunizări precum şi instituirea unui registru unic de vaccinări şi

respectiv a carnetului de vaccinări (au existat iniţiative în realizarea utilizarea carnetului de vaccinări şi

înainte de anul 2000 în câteva judeţe ale ţării şi respectiv în municipiul Bucureşti). Ordonanţa Guvernului

nr. 53/2000 şi respectiv aprobarea acesteia prin Legea nr. 649/2001 reprezintă puncte de referinţă din

punct de vedere legislativ pentru sistemul de sănătate publică din România.

În ceea ce priveşte schemele de vaccinare valabile din 2013, recomandate pentru copii, adolescenţi şi

tineri, facem următoarele comentarii.

128

În maternitate, la nou născuţii în vârstă de 0-7 zile se vor administra vaccinul BCG şi prima doză de

vaccin pentru prevenirea hepatitei cu virusul B (HepB), dozele ulterioare de HepB fiind administrate la 2

şi respectiv 6 luni.

Pentru reducerea incidenţei hepatitei cu virusul B (şi în consecinţă şi a hepatitei cu virusul delta), din

anul 1999, din clasa a III-a copiii nevaccinaţi au primit trei doze de HepB, prima dintre ele simultan cu o

nouă doză de VPO, iar elevii şcolilor sanitare postliceale şi respectiv studenţii facultăţilor cu profil

medical, au primit 3 doze de HepB în primul an de studiu. Această politică de vaccinare a permis o

acoperire vaccinală de protecție împotriva hepatitei B pentru toate cohortele de copii și tineri. La un

moment dat nu a mai fost necesară vaccinare în clasa a III-a.

Cea mai recentă versiune a recomandărilor Organizației Mondiale a Sănătății cuprinde în afara

vaccinurilor din programul național de imunizare vaccinurile: anti-rotavirus, anti-pneumococic, anti-

papillomavirus, anti-meningococic, împotriva virusului varicelo-zosterian și împotriva hepatitei A.

22. 3. 3. Imunomodulatorii

În privinţa obţinerii imunomodulatorilor s-a pornit de la observaţia că unele infecţii (bacteriene)

stimulează în mod nespecific organismul gazdă şi conducând la apariţia unei „rezistenţe” faţă de alţi

agenţi infecţioşi sau chiar şi faţă de apariţia unor metastaze neoplazice. Ulterior s-a demonstrat că structuri

aparţinând şi altor organisme (fungi, alge) sau diferiţi compuşi chimici prezintă proprietăţi asemănătoare.

Pe baza datelor acumulate au fost puse la punct conceptele de bază privind imunomodularea şi

substanţele imunomodulatoare. Astfel, se consideră că:

a. terapia nespecifică este utilă menţinerii homeostaziei;

b. agenţii utilizaţi, imunomodulatorii, menţin funcţiile imune în limite normale (activându-le atunci

când scad sub pragul inferior al valorilor normale sau inhibându-le atunci când depăşesc pragul superior);

c. un imunomodulator trebuie să aibă o serie de calităţi (să nu fie antigenic, să nu conducă la apariţia

fenomenului de hipersensibilitate, să nu genereze reacţii adverse, să poată fi administrat concomitent cu

alt antigen folosit în scop terapeutic, să fie cât mai uşor de produs iar preţul de cost să fie rezonabil).

Primii imunomodulatori de origine bacteriană au inclus suspensii ale tulpinii vaccinale obţinute din

M. tuberculosis (tulpina BCG). Au mai fost utilizate şi suspensii obţinute din Corynebacterium parvum.

Aceşti imunomodulatori au fost puşi la dispoziţia sistemului medical atât sub formă de preparate

monomicrobiene cât şi sub formă de preparate polimicrobiene. Dintre preparatele polimicrobiene amintim

cele cunoscute sub numele de: Omnadin, Bronhodin, Aerodin, Polidinul, Broncho-vaxom, ICB-10 etc.

Spre exemplu, Broncho-vaxomul este o suspensie alcătuită din specii bacteriene distruse prin diferite

tehnici (H. influenzae, S. pneumoniae, Klebsiella pneumoniae, S. aureus, Neisseria catarhalis etc). Acest

produs este recomandat în prevenirea şi terapia unor infecţii ale căilor respiratorii inferioare şi superioare.

Aerodinul conţine un amestec de 10 specii bacteriene (Streptococcus pyogenes, E. faecalis, S.

pneumoniae, S. aureus, K. pneumoniae, P. aeruginosa, N. catarrhalis, H. influenzae, E. coli, Proteus

0X19), distruse prin căldură, parţial lizate, concentraţia fiind de circa 11 miliarde germeni / ml. Aerodinul

este condiţionat sub formă de suspensie nazală pentru aerosoli şi instilaţii. Este recomandat pentru

prevenirea infecţiilor nespecifice ale căilor respiratorii dar şi pentru pregătirea preoperatorie în

intervenţiile chirurgicale ORL. Polidinul avea în componenţa sa 13 tulpini bacteriene distruse prin căldură

(o fiolă conţinea circa 48 de milioane germeni / ml) și era utilizat în prevenirea sau terapia infecţiile acute

ale căilor respiratorii superioare sau a infecţiilor genitale. Încă mai sperăm că INCDMI ”Cantacuzino” va

putea relua producția. Omnadinul crește producția de anticorpi de novo (IgM și IgG), precum și switch-ul

antigenic (de la IgM către IgG). Astfel, în cazul în care este administrat simultan cu tratamentul antibiotic

(penicilină), omnadinul potențează efectul terapeutic bactericid, stimulând sistemul imunitar al gazdei.

Ulterior, s-a arătat că diferite extracte bacteriene (în special localizate parietal) pot fi utilizate ca

imunomodulatori. Astfel a fost obţinut Cantastimul produs de către INCDMI “Cantacuzino”, pornind de la

o tulpină foarte virulentă de P. aeruginosa. Acest produs normalizează funcţiile fagocitare şi secretorii ale

macrofagelor, funcţiile citotoxice ale celulelor NK şi T citotoxice (CD8+), cooperările intercelulare,

activitatea limfocitelor T helper (CD4+) şi limfocitelor B (CD19+). Încă mai sperăm că INCDMI

”Cantacuzino” va putea relua producția. Un alt exemplu este reprezentat de Biostimul realizat dintr-un

extract glicoproteic parietal din K. pneumoniae (RU41740) folosit ca imunostimulant, având ca efect

stimularea răspunsului imun înnăscut, precum și dobândit. Acționează prin activarea celulelor CD69+

(celule NK și limfocite T) și a celulelor CD80+ sau CD86+ (limfocite B și monocite), ducând la inducerea

129

secreției de IL-12. Crește nivelul de HLA-DR pe limfocitele B și monocite. Se produc citokine pro-

inflamatorii (TNF-alfa și IFN-gamma).

În categoria imunomodulatorilor intră şi: tuftsina, timopoietinele, timozinele, leucotrofina,

interferonul, interleukinele, factorii de necroză ai tumorilor, factorii de creştere a macrofagelor şi / sau

granulocitelor (MG-CSF).

Pornind de la diferitele molecule, studiile aprofundate au permis obţinerea unor produse sintetice sau

identificarea efectelor imunomodulatoare pentru substanţe care fuseseră produse cu un alt scop. Spre

exemplu, levamisolul (Decaris) este un medicament antiparazitar. Substanţa activă din acest medicament

are efecte imunomodulatoare deoarece influenţează mecanismele de apărare a gazdelor aflate în

hipofuncţie imună (ex. din cauza vârstei înaintate sau a unor boli) modulând în special RIC. Efectul

imunomodulator se realizează consecutiv restaurării funcţiilor macrofagelor, limfocitelor T, granulocitelor

PMN etc, exprimat printr-o mai bună secreţie de limfokine sau sinteza diferitelor substanţe cu structură

proteică prin activarea fagocitozei, activarea mobilităţii celulelor fagocitare etc.

Este important ca imunomodulatorii să fie utilizaţi în mod corespunzător şi să se ţină seama atât de

beneficiile care pot fi obţinute cât şi de limitele existente. Modul de administrare este destul de variat, în

funcţie de substanţa activă şi efectul dorit. Imunomodulatorii pot fi inoculaţi intratumoral, peritumoral, la

distanţă de o tumoră solidă aşa cum pot fi administraţi şi sistemic prin injecţii intramusculare, subcutanate,

intradermice, iar în unele cazuri chiar pe cale digestivă.

22. 3. 4. Produse realizate (în trecut) de INCDMI „Cantacuzino”

INCDMI „Cantacuzino”, conform tradiţiei de aproape un veac, a realizat numeroase produse strict

necesare sistemului de sănătate din România. Generații și generații de români au beneficiat de produsele

institutului. Dintre acestea vom aminti o mică parte:

1. Produse medicamentoase imunologice de uz uman

- vaccinuri (BCG liofilizat, DTP, DT, dT, gripal, dizenteric viu oral, rabic, rujeolos etc);

- seruri terapeutice (anticărbunos, antidifteric, antirabic, antitetanic în două variante etc);

- imunomodulatori (Aerodin, Bronhodin, Cantastim, Imunostimulator cu Candidină, Orostim etc);

- antigene pentru intradermoreacţie (PPT IC 65 de 2UT şi 10UT);

2. Reactivi biologici pentru diagnostic in vitro

- antigene pentru diagnostic (Ag brucelos pentru diagnostic serologic, Ag cardiolipinic pentru VDRL,

Ag Coxiella burnetti pentru RFC, Ag Chlamydia psitacii pentru RFC, Ag gripal, Ag Leptospira patoc, Ag

Mycoplasma pneumoniae pentru RFC, Ag Pertussis, Ag Salmonella grupele A, B, D, Ag. Salmonella H,

Ag Salmonella Vi, SLO activate şi liofilizate etc.);

- seruri pentru diagnostic in vitro (hemolizină anti-oaie, seruri aglutinante anti EPEC mono şi

polivalente, ser aglutinant anti-Shigella shiga, ser anti-Proteus OX19, OX2 şi OXK, ser anti-Yersinia

pseudotuberculossis, ser anti-Yersinia enterocolitica, ser antidifteric pentru testul ELEK, ser aglutinant

anti-Haemophilus influenzae polivalent sau anticapsular de tip a-f, ser fluorescent antirabic, ser aglutinant

anti-holeric grup O1, seruri anti-Salmonella diferite grupuri şi tipuri, ser anti-EHEC etc).

- reactivi pentru diagnostic imunochimic (ser uman de referinţă IC, ser de referinţă pentru proteina C

reactivă, ser de referinţă pentru α 1- fetoproteină umană, ser monospecific anti-IgA umană etc);

- enzime (enzimă distrugătoare de receptori, penicilinază liofilizată în două concentraţii);

- medii pentru culturi celulare (soluţii Hancks, soluţie EDTA, mediu IC 65 cu tampon Hancks etc);

- medii de cultură pentru diagnostic bacteriologic (peste 100 de produse diferite);

- suplimente pentru medii de cultură (supliment Tinsdale, supliment tip HYL, supliment tip Fildes,

amestec reducător pentru anaerobioză etc).

3. Animale de laborator (şoareci, şobolani, hamsteri, cobai, iepuri etc);

4. Produse din sânge de animale (sânge defibrinat de berbec, sânge defibrinat de iepure, sânge lacat de

cal, ser normal de bou, ser normal de cal, ser normal de iepure etc).

Nu vom discuta care este situația actuală și nici nu vom prezenta motivele pentru care s-a ajuns la

această situație. Încă mai sperăm că INCDMI ”Cantacuzino” va putea relua producția pentru cât mai multe

dintre produsele tradiționale de care au beneficiat zeci de generații.

22. 4. Direcţii de cercetare Pentru a înţelege unele dintre aspectele prezentate dar şi ca îndemn la o lectură suplimentară (un

130

exerciţiu foarte util pentru dezvoltarea personală în domeniul medical), vedeţi în continuare o serie de

articole din acest domeniu. Fiecare cititor poate decide să caute şi alte resurse de informaţie în literatura de

specialitate.

1. http://dx.doi.org/10.1016/j.rmed.2007.11.002

2. http://www.jimmunol.org/content/175/2/633.full.pdf+html

3. http://www.nejm.org/doi/full/10.1056/NEJMsa0806477#t=article

4. http://www.nejm.org/doi/pdf/10.1056/NEJMra1002842

5. http://www.nejm.org/doi/pdf/10.1056/NEJMoa070546

6. http://cmr.asm.org/content/13/4/602.full.pdf+html

7. http://www.bmj.com/content/342/bmj.c5347

8. http://www.sciencedirect.com/science/article/pii/S0014489412000240

9. http://jpeds.com/webfiles/images/journals/ympd/JPEDSDeStefano.pdf

10. http://vaccine-schedule.ecdc.europa.eu/Pages/Scheduler.aspx

22. 5. Povestiri adevărate 22. 5. 1. Perspectiva actuală în România cu privire la rubeolă și rujeolă.

Numărul cazurilor de rujeolă din Europa au crescut cu 477% între 2009 și 2011. Peste 37.000 de

oameni au fost infectați în anul 2011, 8 copii decedând datorită complicațiilor survenite în urma bolii.

Majoritatea nu au beneficiat (sau au refuzat) de vaccinare. Conform ECDC, mai mult de jumătate din

cazurile raportate de 29 de țări europene proveneau la data respectivă din România (56%) - 816 oameni au

fost infectați pe parcursul a două luni (529 în ianuarie 2012 și 287 în februarie 2012).

Date mai recente afirmă faptul că România, alături de Franța, Italia, Spania și Marea Britanie au

înregistrat 94% din cazurile de rujeolă din anul respectiv (4.087 de cazuri în perioada martie 2012 -

februarie 2013) - 99% dintre cazurile de rubeolă s-au aflat pe teritoriul României și Poloniei.

Graficele ilustrate în „Measles and rubella monitoring, December 2012” și publicate de către ECDC

relevă o proporţie imensă de persoane nevaccinate, aparţinând tuturor categoriilor de vărstă, 82% dintre

cei infectați nefiind vaccinați. Între copiii de 1-4 ani, rata de nevaccinare a fost de 77%.

Pe 16 februarie 2012 a fost publicat un comunicat către ECDC în care se raporta o izbucnire

epidemică de rubeolă în Sălaj, România (județ cu 241.014 de locuitori), în perioada septembrie 2011 -

ianuarie 2012). Aceasta a implicat 1.840 de cazuri în total, dintre care 69 de cazuri confirmate în laborator,

având Ac IgM anti virus rubeolos (3,6%). Majoritatea pacienților au avut vârste cuprinse între 10 și 14

ani, precum și între 15 și 19 ani. Din numărul total de cazuri, 11 au prezentat complicații (meningită sau

artrită). Dintre cazurile confirmate, 2 s-au înregistrat la femei gravide, însă nu a fost raportat niciun caz de

infecție rubeoloasă congenitală. Majoritatea adolescenților infectați nu erau vaccinați față de rubeolă.

Rata crescută a incidenței bolilor prevenibile prin vaccinare este îngrijorătoare, România având o

complianță sub nivelul așteptat (în programul național de imunizare). În ciuda diferitelor controverse pe

tema vaccinurilor și a eficienței lor, imunizarea rămâne cea mai cost-eficientă metodă de profilaxie

descoperită și pusă în aplicare până în prezent.

22. 5. 2. Vaccinurile și autismul

Există un mit de care părinții se tem, conform căruia ar exista o corelație între vaccinare și autism.

Dorința de a se documenta cât mai bine pe această temă îi conduce deseori la informații denaturate. Multe

resurse de pe internet, majoritatea nedemne de încredere, cataloghează vaccinurile ca fiind „eroarea

medicală a secolului”, susținând că acestea îmbolnănesc, în loc să prevină. Se susține în mod greșit că

vaccinul este factorul principal de risc pentru multiple boli dezvoltate ulterior de copil.

Nu poate fi negat faptul că există și reacții adverse după administrarea unor vaccinuri (totuși, acestea

sunt mult mai rare în comparație cu numărul de cazuri de boală care ar apărea în lipsa vaccinării). De

multe ori, s-a demonstrat uneori și că a fost vorba despre o coincidență, vaccinul nefiind factorul

predispozant sau declanșator al respectivei boli.

În anul 1998, Andrew Wakefield a scris un articol în care stabilit o ”legătură sigură” între vaccinul

„RRO” (rubeolă, rujeolă, oreion) și declanșarea autismului. Nicio altă echipă de cercetători nu a reușit să

obțină date asemănătoare, iar în anul 2010, o comisie de etică a concluzionat că A. Wakefield falsificase

datele din studiul său. Articolul original a fost retras.

131

În prezent, nu există nicio dovadă științifică pentru confirmarea relației dintre vaccinuri și diferite boli

severe (precum autismul). Părinții ar trebui convinși de faptul că această metodă profilactică este necesară,

imunizarea copiilor reprezentând o modalitate eficientă de a preveni boli infecțioase grave și de a evita

epidemii sau pandemii.

22. 6. Verificați-vă cunoștințele 1. Referitor la conceptele de bază privind imunomodularea şi substanţele imunomodulatoare, următoarele

afirmații sunt adevărate, cu excepția:

A. imunomodulatorii menţin funcţiile imune sub limite normale

B. un imunomodulator trebuie să poată fi administrat concomitent cu alt antigen folosit în scop

terapeutic

C. un imunomodulator trebuie să fie antigenic

D. imunomodulatorii inhibă funcțiile imune atunci când acestea depăşesc pragul superior

E. un imunomodulator trebuie să genereze un slab fenomen de hipersensibilitate

2. Referitor la schemele de vaccinare pentru copii, sunt adevărate următoarele afirmații, cu excepția:

A. pentru prevenirea difteriei, tetanosului și tusei convulsive, se administrează vaccinul DTP la copilul

cu vârsta de 4 luni, 12 luni, respectiv între 30 și 35 de luni

B. vaccinul pentru prevenirea tuberculozei se administrează la 2, 6, respectiv 12 luni

C. vaccinul rujeolos se administrează într-o singură doză

D. la nou-născuții în vârstă de 0-7 zile se administrează vaccinul pentru prevenirea infecției cu virusul

polio (VPO)

E. vaccinarea adolescenților sau adulților împotriva hepatitei cu virusul B poate fi necesară uneori

3. Referitor la anticorpii folosiți în imunoterapia pasivă, sunt adevărate următoarele afirmații, cu excepția:

A. imunoglobulinele specifice sunt obținute din placentă

B. serurile imune heterologe sunt folosite în scop profilactic

C. de la persoane imunizate (natural sau artificial) cu un anumit antigen pot fi obținute imunoglobuline

specifice

D. serurile imune heterologe pot fi utilizate în tratamentul infecțiilor cu virus sincițial respirator

E. pentru tratamentul bolilor provocate de exotoxine, se folosesc imunoglobuline standard

4. Referitor la imunomodulatori, următoarele afirmații sunt corecte, cu excepția:

A. Polidinul era folosit în tratamentul infecțiilor genitale

B. Aerodinul era recomandat pentru pregătirea preoperatorie în intervențiilor chirurgicale toracice

C. Broncho-vaxomul este recomandat în tratamentul anumitor infecțiii ale căilor urinare inferioare și

superioare

D. Omnadinul este un preparat polimicrobian

E. extractele bacteriene parietale pot fi folosite la imunomodulatori

5. Referitor la abordarea terapeutică în difterie, se poate afirma că:

A. tratamentul nu poate începe niciodată în lipsa diagnosticului de certitudine

B. principala resursă terapeutică este reprezentată de administrarea vaccinului DTP

C. doza terapeutică ce urmează a fi administrată este calculată în funcție de înălține

D. doza scade direct proporțional cu creșterea timpului scurs de la debutul bolii

E. doza depinde de sediul infecției.

22. 7. Bibliografie recentă 1. Janta D, Stanescu A, Lupulescu E, et al. Ongoing rubella outbreak among adolescents in Salaj,

Romania, September 2011–January 2012. Euro Surveill. 2012;17(7):pii=20089

2. Brunner R, Jensen-Jarolim E, and Pali-Scholl I. The ABC of clinical and experimental adjuvants - a

brief overview. Immunol Letters. 2010;128:29-35

3. Omer S, Salmon D, Orenstein W, et al. Vaccine Refusal, Mandatory Immunization, and the Risks of

Vaccine-Preventable Diseases. N Engl J Med. 2009;360:1981-8

4. Lambert L, Fauci A. Influenza Vaccines for the Future. N Engl J Med. 2010;363:2036-44

5. Keller AM, Stiehm RE. Passive immunity in prevention and treatment of infectious diseases. Clin

Microbiol Rev. 2000;13(4):602-14