22.. aaeerruullarpmtm.anpm.ro/files2/raportstareamediului_cap02... · altitudini cuprinse între...

RAPORT PRIVIND STAREA MEDIULUI ÎN ROMÂNIA

13

222... AAAEEERRRUUULLL INTRODUCERE ACIDIFIEREA. EMISII DE SO2, NOX, NH3. EMISII DE NMVOC POLUAREA CU METALE GRELE SI POLUANŢI ORGANICI PERSISTENŢI CALITATEA AERULUI AMBIENTAL DEPRECIEREA STRATULUI DE OZON STRATOSFERIC SCHIMBĂRI CLIMATICE ZONE CRITICE SUB ASPECTUL POLUĂRII ATMOSFERICE

2.1. Introducere Poluarea atmosferei poate fi definită ca orice schimbare în compoziţia acesteia

cauzată de prezenţa unei cantităţi suficiente de substanţe chimice care poate altera compoziţia normală a atmosferei.

Potenţial, poluarea atmosferică este una dintre cele mai grave probleme ale societăţii actuale, atât din punct de vedere temporal - are efecte atât pe termen scurt şi mediu cât şi pe termen lung, dar şi spaţial – mobilitatea şi suprafeţele afectate sunt mari.

Poluarea atmosferei afectează direct sănătatea umană, fondul agricol şi forestier în funcţie de tipul de poluanţi, concentraţiile acestora, durata şi frecvenţa expunerii.

În prezent, cei mai importanţi indicatori privind poluarea aerului sunt: • Emisii de substanţe acidifiante (SO2, NOx, NH3); • Emisii de precursori ai ozonului; • Emisii de precursori ai pulberilor în suspensie (PM10 şi PM2.5); • Depăşiri ale valorilor limită în arealele urbane; • Expunerea ecosistemelor la acidifiere, eutrofizare şi ozon; • Producţia şi consumul de substanţe care depreciază stratul de ozon.

Indicatorii cu privire la calitatea aerului sunt determinaţi pe baza datelor din sistemul de monitorizare a calităţii aerului şi din inventarele de emisii şi au ca scop evaluarea situaţiilor concrete, comparativ cu ţintele de calitate stabilite de reglementările în vigoare.

La nivelul anului 2006, monitorizarea calităţii aerului la nivel naţional s-a realizat atât prin prelevări manuale, urmate de analiza probelor în laborator cât şi în cadrul sistemului automat.

S-a monitorizat atât poluarea de fond cât şi cea de impact. Staţiile pentru monitorizarea poluării de fond sunt amplasate în zone convenţionale curate, situate la altitudini cuprinse între 1.000-1.500 m şi la distanţe de minimum 20 km faţă de centrele populate, drumuri, căi ferate, obiective industriale etc. În aceste staţii sunt realizate măsurători continue ale ozonului de la nivelul solului, dioxidului de azot, dioxidului de carbon şi ale pH-ului precipitaţiilor.


14

Sistemul automat pentru monitorizarea calităţii aerului, funcţional în anul 2006, a cuprins Sistemul comun de monitorizare a calităţii aerului în localităţile de la graniţa româno-bulgară, de-a lungul Dunării de Jos şi Sistemul automat de monitorizare a calităţii aerului în aglomerările Bucureşti, Iaşi, Craiova şi Cluj.

Sistemul comun de monitorizare a calităţii aerului în localităţile de la graniţa româno-bulgară, de-a lungul Dunării de Jos este alcătuit din şapte sisteme automate de monitorizare a calităţii aerului (14 staţii) de tip DOAS (Differential Optical Absorption System), acoperind patru zone (oraşe perechi), amplasate de-a lungul celor două maluri ale Dunării. Fiecare din cele patru zone are în componenţă câte un oraş din România – riveran Dunării, şi corespondent, oraşul din Bulgaria, amplasat pe celălalt mal al Dunării. Cele 4 zone în oglindă sunt: Giurgiu – Ruse, Turnu Măgurele – Nicopole, Zimnicea – Svistov şi Călăraşi – Silistra. DOAS (Differential Optical Absorption Spectroscopy) este o metodă optică de analiză, care se bazează pe absorţia radiaţiei luminoase de către poluanţii din aer. În funcţie de compoziţia chimică a poluanţilor, absorţia acestora are loc la diferite lungimi de undă. Spectrul de poluanţi analizaţi este foarte larg, cuprinzând: CO, NO2, SO2, O3, C6H6, PM10, NO, H2S, CS2, Cl2, HCl, NH3, C6H5OH, stiren, toluen şi xilen. Totodată staţiile sunt dotate cu senzori meteorologici care dau informaţii privind temperatura, umiditatea relativă, radiaţia solară, direcţia şi viteza vântului.

Datele din oraşele „gemene” sunt verificate automat şi prezentate publicului pe un ecran amplasat în centru fiecărui oraş.

Sistemul automat de monitorizare a calităţii aerului în aglomerarările Bucureşti, Iaşi, Craiova şi Cluj funcţionează de la începutul anului 2004 (Bucureşti) şi din 2005 în celelalte aglomerări.

Datele referitoare la calitatea aerului (SO2, NOx, CO, O3, benzen, PM10, PM2,5, plumb) sunt furnizate în timp real – inclusiv publicului.

Prin Contractul nr. 84-2005 – “Prevenirea catastrofelor naturale şi a poluării aerului-Componenta II-Monitorizarea calităţii aerului” Reţeaua Naţională va deveni funcţională în anul 2008 şi va cuprinde 94 staţii automate de monitorizare.

Cunoaşterea valorilor emisiilor de poluanţi atmosferici la nivel naţional, reprezintă un element important în definirea impactului dezvoltării socio-economice asupra mediului şi creează baza necesară pentru formularea politicilor de protecţie a mediului

Datele care evidenţiază emisiile de gaze cu efect acidifiant au fost determinate pe baza unor modele şi calcule de estimare, prezentate în “Atmospheric Emission Inventory Guidebook - 2006“ – ultimul ghid CORINAIR apărut. Inventarul naţional de emisii de poluanţi atmosferici se realizează cu doi ani în urma anului curent. În raport sunt prezentate datele din anul 2005, raportate către secretariatul CLRTAP şi către AEM în data de 15 februarie 2007 respectând cerinţele Convenţiei privind poluarea atmosferică transfrontieră pe distanţe lungi, din anul 1979, adoptată în România prin Legea 271/2003. 2.2. Acidifierea. Emisii de dioxid de sulf, oxizi de azot şi de amoniac (SO2, NOx, NH3)

Acidifierea este procesul de modificare a caracterului chimic natural al unui component al mediului, ca urmare a prezenţei unor compuşi alogeni care determină o serie de reacţii chimice în atmosferă, conducând la modificarea pH-ului aerului, precipitaţiilor şi al solului.

Procesul de formare a depunerilor acide începe prin antrenarea a trei poluanţi în atmosfera (SO2, NOx, NH3) care, în contact cu lumina solară şi vaporii de apă


15

formează compuşi acizi. În timpul precipitaţiilor, compuşii acizi se depun pe sol sau în apă. Alteori gazele pot antrena praf sau alte particule care ajung pe sol în formă uscată sau în apa de suprafaţă şi chiar în cea subterană.

Depunerile acide afectează apa de suprafaţă, freatică şi solul, prejudicii importante suferind lacurile şi fauna piscicolă, pădurile, agricultura şi animalele. 2.2.1. Emisii anuale de dioxid de sulf (SO2)

Oxizii de sulf (dioxidul şi trioxidul de sulf) rezultă în principal din surse staţionare şi mobile, prin arderea combustibililor fosili.

Dioxidul de sulf este un gaz incolor, cu miros înăbuşitor şi pătrunzător. Acesta este transportat la distanţe mari datorită faptului că se fixează uşor pe particulele de praf. În atmosferă, în reacţie cu vaporii de apă formează acid sulfuric sau sulfuros, care conferă caracterul acid al ploilor.

Prezenţa dioxidului de sulf în atmosferă peste anumite limite are efecte negative asupra plantelor, animalelor şi omului. La plante, dioxidul de sulf induce în sistemul foliar, leziuni locale, care reduc fotosinteza. La om şi animale, în concentraţii reduse produce iritarea aparatului respirator, iar în concentraţii mai mari provoacă spasm bronşic. De asemenea, dioxidul de sulf produce tulburări ale metabolismului glucidelor si a proceselor enzimatice. Efectul toxic al dioxidului de sulf este accentuat de prezenţa pulberilor.

Alături de arderile combustibililor fosili, o serie de ramuri industriale, industria metalurgică, în special cea neferoasă, cocseriile, industria alimentară etc, poluează atmosfera cu oxizi de sulf. O sursă importantă în poluarea atmosferei oraşelor o constituie şi instalaţiile mici de ardere din zonele rezidenţiale, care folosesc combustibili fosili.

Emisiile de SO2 au înregistrat în general o continuă scădere în perioada 1995-2005, cu uşoare creşteri în anii 2001 şi 2003 (figura 2.2.1.).

Fig. 2.2.1. Emisii anuale de dioxid de sulf (SO2 tone/an)

0

200000

400000

600000

800000

1000000

1200000

SO2 1084656 1049140 1044309 795000 728045 759000 833711 771883 803794 765559 724309

Plafon emisii 2010 918000 918000 918000 918000 918000 918000 918000 918000 918000 918000 918000

1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005

La nivelu anului 2005, arderile din sectorul energetic constituie principala sursă de poluare cu SO2. La acestea se alătură arderile din industria de prelucrare şi instalaţiile din zonele rezidenţiale. Ponderea fiecărui sector de activitate este prezentată în figura 2.2.2


16

Fig.2.2.2. Emisii de dioxid de sulf SO2, pe sectoare de activitate

68%3%

24%

4%

0%

1%

0%

Arderi in energetica si industriide tranformare

Instalatii de ardere neindustriale

Arderi in industria de prelucrare

Procese de productie

Transport

Alte surse mobile si utilaje

Tratarea si depozitareadeseurilor

2.2.2. Emisii anuale de monoxid şi dioxid de azot

Oxizii de azot rezultă din procesele de ardere a

combustibililor în surse staţionare şi mobile, sau din procese biologice. În mediul urban prezenţa oxizilor de azot este datorată în special traficului rutier. Dintre oxizii azotului rezultă în cantităţi mai mari monoxidul de azot - gaz incolor, rezultat din combinarea directă a azotului cu oxigenul la temperaturi înalte şi dioxidul de azot – gaz de culoare brună, rezultat din oxidarea monoxidului de azot cu aerul. În atmosferă, în reacţie cu vaporii de apă se formează acid azotic sau azotos, care conferă ploilor caracterul acid.

Oxizii de azot provoacă oamenilor, animalelor şi plantelor, diverse afecţiuni în funcţie de concentraţie. În concentraţii mari, la plante, oxizii de azot produc la nivel celular o umflare a tilacoidelor din cloroplaste, diminuând fotosinteza. La om şi animale, în concentraţii mici provoacă iritarea severă a aparatului respirator, cu arsuri şi sufocări, tuse violentă însoţită de expectoraţie de culoare galbenă. La concentraţii mari apar simptome severe de asfixiere, convulsii şi blocarea respiraţiei.

Totodată împreună cu modoxidul de carbon şi cu compuşii organici volatili formează ozonul troposferic sub incidenţa energiei solare

Până în anul 1999, emisiile de NOx (figura 2.2.3.) au scăzut de la valori de aproximativ 407 mii tone în anul 1995, la aproximativ 262 mii tone în 1999. Perioada anilor 1999-2002 a fost marcată de o creştere a emisiilor de NOx.

În anul 2004 şi 2005 emisiile de NOx au înregistrat o creştere faţă de anul 2003, pe fondul creşterii consumului de combustibil (conform datelor primite de la Institutul Naţional de Statistică).


17

Fig. 2.2.3. Emisii anuale de oxizi de azot (tone/an)

0

50000

100000

150000

200000

250000

300000

350000

400000

450000

500000

NOx 406728 399743 398255 314000 262000 296000 330464 384157 347340 414860 411554

Plafon emisii 2010 437000 437000 437000 437000 437000 437000 437000 437000 437000 437000 437000

1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005

Emisiile de NOx provin îndeosebi din industria energetică, transport, arderi în industria de prelucrare, precum şi din procesele de producţie. Ponderea fiecărui sector de activitate este prezentată în figura 2.2.4.

Fig. 2.2.4. Emisii de oxizi de azot Nox, pe sectoare de activitate

40%

6%17%

5%

22%

10% 0%

Arderi in energetica si industrii detranformare




Transport


Tratarea si depozitarea deseurilor

2.2.3. Emisii anuale de amoniac

Sursa principală de amoniac în atmosferă este agricultura, iar din cadrul acesteia se detaşează ramura zootehnică de tip intensiv, datorită dejecţiilor animaliere şi instalaţiilor de producere a amoniacului (extragerea din apele amoniacale sau sinteza catalitică), a acidului azotic, azotatului de amoniu şi ureei.

Amoniacul este un gaz incolor, cu miros caracteristic, mai uşor decât aerul şi foarte solubil în apă. Are efect paralizant asupra receptorilor olfactivi, emisiile de amoniac având acţiune locală şi/sau generală. Acţiunea locală se manifestă la nivelul mucoaselor respiratorii şi oculare prin lăcrimări intense, conjunctivite, cheratite, traheobronşite,


18

bronhopneumonii şi reducerea schimbului gazos pulmonar. Acţiunea generală se manifestă prin interferarea sintezei hemoglobinei şi reducerea reacţiilor de oxido-reducere la nivel pulmonar.

În figura 2.2.5. este arătată evoluţia emisiilor de amoniac în perioada 1995-2005. Fig. 2.2.5. Emisii anuale de amoniac (tone/an)

0

50000

100000

150000

200000

250000

NH3 234455 197037 211000 196000 210000 206000 163985 156306 182269 174919 193760

Plafon emisii 2010 210000 210000 210000 210000 210000 210000 210000 210000 210000 210000 210000

1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005

În anul 2005, cea mai mare cantitate a emisiilor de amoniac provine din agricultură (79% ceea ce reprezintă 153000t). Celelalte surse sunt procesele de producţie cu o pondere de 12,28% (23777t) şi tratarea şi depozitarea deşeurilor (8,19% reprezentând 15865t). Cantităţi mici sunt generate de instalaţiile de ardere neindustriale şi arderi în industria de prelucrare, ambele surse având o contribuţie de 0,52% la totalul naţional de emisii de amoniac.

Ponderea fiecărui sector de activitate este prezentată în figura 2.2.6. Fig. 2.2.6. Emisii de amoniac NH3, pe sectoare de activitate

0%

0%

12%

0%

0%

8%

80%




Transport


Tratarea si depozitarea deseurilor

Agricultura


19

2.3. Emisiile de compuşi organici volatili nemetanici (NMCOV)

Principalele surse de emisii a COV sunt: • instalaţiile care intră sub incidenţa directivei 1999/13/CE (COV), transpusă

prin Hotărârea de Guvern nr. 699/2003, privind stabilirea unor măsuri pentru reducerea emisiilor de compuşi organici volatili datorate utilizării solvenţilor organici in anumite activităţi si instalaţii, completată şi modificată prin Hotărârea de Guvern nr. 1902/2004;

• instalaţiile care intră sub incidenţa directivei 94/63/CE (COV din benzină) transpusă prin Hotărârea de Guvern 568/2001, privind stabilirea cerintelor tehnice pentru limitarea emisiilor de compuşi organici volatili rezultaţi din depozitarea, încărcarea, descărcarea si distribuţia benzinei la terminale si la staţiile de benzină, modificată şi completată prin Hotărârea de Guvern nr. 893/2005;

• alte surse industriale: fabricarea de băuturi alcoolice distilate, arderea combustibililor fosili şi deşeurilor lemnoase pentru producerea energiei electrice şi termice, fabricarea celulozei şi hârtiei, fabricarea berii, fabricarea pâinii;

• emisiile foliare ale pădurilor, agricultură, inclusiv din păşuni/fâneţe; • sursele mobile (motoarele cu ardere internă a autovehiculelor) sunt o altă

categorie importantă de surse de emisie a COV, dar acestea nu au putut fi estimate cantitativ şi incluse în inventar din lipsa de date complete referitoare la parcul naţional auto.

Fig. 2.3.1. Emisii anuale de compuşi organici volatili nemetanici (tone/an)

430000

440000

450000

460000

470000

480000

490000

500000

NMCOV 456306 482269 489162 456949

2002 2003 2004 2005

Analizând datele de emisii prezentate în figura 2.3.1 se constată ca la nivelul anului

2005, emisiile de compuşi organici volatili nemetanici au scăzut cu 7% faţă de anul precedent.

În figura 2.3.2. sunt prezentate emisiile de compuşi organici volatili nemetanici, pe sectoare de activitate la nivelul anului 2005.


20

Fig. 2.3.2. Emisii de compuşi organici volatili nemetanici NMVOC, pe sectoare de activitate

2%17%

1%

9%

9%

15%4%

4%

0%

14%

25%

Arderi in energetica si industriide tranformareInstalatii de ardere neindustriale



Extractia si distributiacombustibililor fosiliUtilizarea solventilor si a altorproduseTransport


Tratarea si depozitareadeseurilorAgricultura

Alte surse

2.4. Poluarea cu metale grele (mercur, plumb şi cadmiu) şi poluanţi organici persistenţi (POPs) 2.4.1. Emisii de metale grele (mercur, cadmiu, plumb)

Metalele grele sunt compuşi care nu pot fi degradaţi pe cale naturală, având timp

îndelungat de remanenţă în mediu, iar pe termen lung sunt periculoşi deoarece se pot acumula în lanţul trofic. Metalele grele pot proveni de la surse staţionare şi mobile: procese de ardere a combustibililor şi deşeurilor, procese tehnologice din metalurgia metalelor neferoase grele şi traficul rutier. Metalele grele pot provoca afecţiuni musculare, nervoase, digestive, stări generale de apatie; pot afecta procesul de dezvoltare al plantelor, împiedicând desfăşurarea normală a fotosintezei, respiraţiei sau transpiraţiei.

Din datele rezultate din inventarul naţional de emisii se constată că emisiile de mercur şi cadmiu au înregistrat o scădere din

1998 până la nivelul anului 2003, după care a urmat o variaţie în limita unor valori mici (figura 2.4.1.). Din 2003 până în 2004 se observă o uşoară creştere a emisiilor anuale de mercur cu aproximativ 550 kg iar în 2005 o scădere de 150 kg. Cea mai mare cantitate de emisii de mercur provine din industria energetică, iar procesele de producţie sunt cele care au cea mai


21

mare pondere în generarea emisiilor de cadmiu. Ponderea fiecărui sector de activitate este prezentată în figura 2.4.2.

Fig. 2.4.1. Emisii de metale grele (kg/an)

0

2000

4000

6000

8000

10000

12000

14000

Hg(kg) 7580 6863 6560 7080 5722 3921 4479 4326

Cd(kg) 11158 11483 8200 6901 7207 3622 2462 2910

1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005

Fig. 2.4.2. Emisii de cadmiu şi mercur (kg/sectoare de activitate)

0

500

1000

1500

2000

2500

Ard

eri i

n

ener

getic

a

si in

dust

rii d

e

tran

form

are

Inst

alat

ii de

arde

re

nein

dust

riale

Ard

eri i

n

indu

stria

de

prel

ucra

re

Pro

cese

de

prod

uctie

Alte

sur

se

mob

ile s

i

utila

je

Tra

tare

a si

depo

zita

rea

dese

urilo

r

tone

Cd (kg)

Hg (kg)

Emisiile de plumb au înregistrat o scădere în anul 2005, faţă de anii precedenţi, cu 64 tone faţă de 2004 şi cu doar 5 tone faţă de 2003 (figura 2.4.3). Sectorul care generează cele mai multe emisii de plumb este transportul (figura 2.4.4).


22

Fig. 2.4.3 Emisii de plumb (tone/an)

0

50

100

150

200

250

300

350

400

450

500

Pb (t) 440 380 361 436 266 223 282 218

1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005

Fig. 2.4.4. Emisii de Pb, pe sectoare de activitate

1%0%23%

36%

39%

1%

Arderi in energetica siindustrii de tranformare

Instalatii de ardereneindustriale

Arderi in industria deprelucrare


Transport


2.4.2. Emisii de poluanţi organici persistenţi (POPs)

Poluanţii organici persistenţi sunt substanţe chimice foarte stabile, care se pot

acumula în lanţurile trofice biologice, cu un grad mare de risc asupra sănătăţii omului şi a mediului înconjurător.

În vederea reducerii impactului asupra mediului înconjurător, Programul Naţiunilor Unite pentru Mediu a adoptat, în cadrul Convenţiei de la Stockholm (mai 2001), un program vizând controlul şi eliminarea a 12 POP (pesticide: aldrin, clordan, DDT, dieldrin, endrin, heptaclor, mirex, toxafen; industriali: hexaclorbenzen HCB, bifenilicloruraţi PCB; subproduse: dioxine, furani).

Emisiile de poluanţi organici persistenţi cunosc, în general, o evoluţie ascendentă pentru dioxine în anul 2005, înregistrându-se valori de 98,8 g faţă de 46,1 g în anul 2004. Pentru emisiile de PCB, se constată o usoară creştere, de la 1.550 g în 2004 la 1.560 g în 2005.


23

Principalele surse de emisie de poluanţi organici persistenţi sunt reprezentate de arderea deşeurilor şi procesele de producţie. Emisiile şi ponderea fiecărui sector de activitate în emisiile de poluanţi organici persistenţi este prezentată în figurile 2.4.5. şi 2.4.6.

Fig. 2.4.5. Emisiile de PCB (grame/an)

0

500

1000

1500

2000

PCB(g) 380 350 250 200 680 1760 1550 1560

1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005

Fig. 2.4.6. Emisiile de poluanţi organici persistenţi (grame/an)

0

50

100

150

200

250

300

350

Dioxine [g] 301 305 310 167 58 45,3 46,1 98,87

1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005

Fig. 2.4.7. Emisii de PCBs, pe sectoare de activitate

0%

81%

19%





24

Fig. 2.4.8. Emisii de dioxine, pe sectoare de activitate

34%

42%

24%




2.5. Calitatea aerului ambiental 2.5.1. Concentraţii ale dioxidului de sulf

Concentraţiile medii anuale de SO2 s-au

situat în unele zone din ţară peste valoarea limită zilnică pentru protecţia sănătăţii umane (125 µg/m3) sau cea anuală pentru protecţia ecosistemelor (20 µg/m3) prevăzute în Ordinul Ministerului Apelor şi Protecţiei Mediului nr. 592/2002.

Datorită poluării istorice şi a celei prezente produsă de S.C. Sometra Copşa Mică, zona Copşa Mică – Mediaş rămâne o zonă critică în ceea ce priveşte concentraţia de SO2 în aer. Se constată o creştere a concentraţiei medii anuale de SO2 în anul 2005 (21,5 µg/m3) şi 2006 (Copşa Mică – Observator – 30,05µg/m3 şi Copşa Mică - Spital – 53,87µg/m3) faţă de anul 2004 (21,05 µg/m3), depăşind valoarea limită anuală pentru protecţia ecosistemelor.

Concentraţia medie anuală a depăşit valoarea limită pentru protecţia ecosistemelor în aproape toate punctele de monitorizare din judeţul Argeş (figura 2.5.1.). Principalele activităţi care generează concentraţii mari de SO2 sunt prelucrarea produselor petroliere (Arpechim Piteşti) şi procesele de prelucrare-producţia cimentului (HOLCIM Câmpulung).


25

Fig. 2.5.1. Conceantraţiile dioxidului de sulf (µg/m3) în judeţul Argeş în anul 2006

0,0000

20,0000

40,0000

60,0000

80,0000

100,0000

120,0000

140,0000

Funda

ta

Curtea

deA

rgeş -A

vicola

Piteş t i-

Stadion

Piteş ti-S

ediu

APM

Piteş t i-

Univ.C

. Brâ

ncov

.

Curtea

deA

rgeş -C

entru

Mioven

i

Bradu

Că tea

sca

Piteş ti-P

rund

u

Oarja

µg/m

c

În judeţul Prahova au fost determinate concentraţii medii anuale de 20,1 µg/m3 (în punctul de la RENEL), 22,3 µg/m3 (în punctul de la Brazi) şi 20,4 µg/m3 (în punctul de la Sediu A.P.M.), care depăşesc valoarea limită pentru protecţia ecosistemelor.

Prin proiectul PHARE 2002 “Îmbunătăţirea reţelei naţionale de monitorizare a calităţii aerului” s-au dotat cu staţii automate patru aglomerări: Iaşi, Craiova, Cluj-Napoca şi Bucureşti. În figura 2.5.2. sunt prezentate mediile anuale ale dioxidului de sulf înregistrate cu ajutorul acestor reţele.

Fig. 2.5.2. Conceantraţiile dioxidului de sulf (µg/m3) în Iaşi, Craiova, Cluj-Napoca şi

Bucureşti în anul 2006

0

20

40

60

80

100

120

140

Cer

cul M

ilita

r

Mih

ai B

ravu

A. V

laic

u

Cal

eaB

ucur

estiu

rest

i

Lacu

l Mor

ii

Lice

ul N

icol

aeB

alce

scu

Prim

arie

Dec

ebal

Can

tem

ir

Tita

n

Dru

mul

Tab

erei

Ber

ceni

Str

. Dâm

bovi

ţa

Bill

a

Isal

niţa

Oan

cea

Tat

ares

ti

Bal

oteşti

Bre

asta

Cop

ou

Măgu

rele

Grig

ores

cu

Tom

eşti

Bucure şti Cluj Craiova Bucure şti Cluj Craiova Ia şi Bucure şti Cluj Craiova Ia şi Bucure şti Craiova Ia şi Bucure şti Cluj Ia şi

Trafic Urban Industrial Regional Suburban

µg/m

c

concentra ţia de SO2 VL


26

2.5.2. Concentraţii ale dioxidului de azot

Datele rezultate din monitorizarea concentraţiilor de dioxid de azot (NO2), în cursul anului 2006, arată că, valorile medii anuale se situează sub valoarea limită anuală pentru protecţia sănătăţii umane plus marja de toleranţă (care a fost 53,34 µg/mc în anul 2006) dar şi sub valoarea limită anuală pentru protecţia ecosistemelor (30 µg/mc) stabilite prin Ordinul Ministerului 592/2002, excepţie facând municipiul Bucureşti.

Aici concentraţia medie anuală depăşeşte cu mult valoarea limită plus marja de toleranţă, la staţiile de trafic Cercul Militar şi Mihai Bravu şi cu 0,66 µg/mc la staţia de tip industrial Titan.

Fig. 2.5.3. Conceantraţiile dioxidului de azot (µg/m3) în Iaşi, Craiova, Cluj-Napoca şi

Bucureşti în anul 2006

0,00

20,00

40,00

60,00

80,00

100,00

120,00

140,00

Cer

cul M

ilitar

Mih

ai B

ravu

IS 1

– P

od d

e

A, V

laic

u

Cal

ea

Lacu

l Mor

ii

Lice

ul N

icol

ae Dej

IS 2

Dec

ebal

Prim

aria

Tita

n

Dru

mul

Ber

ceni

str,D

ambo

vita

Billa

IS 3

Oan

cea

Bre

asta

Bal

oteş

ti

IS 4

Cop

ou

Grig

ores

cu

Măg

urel

e

IS 5

Tom

esti

Buc. Iaşi ClujCrvBuc.Cluj DejIaşi Crv Buc. Cluj Crv Iaşi CrvBuc.Iasi ClujBuc.Iasi


µg/m

c

concentraţia medieanualăvaloarealimită

2.5.3. Concentraţii ale amoniacului

În ceea ce priveşte calitatea aerului ambiental, la nivelul întregii ţări au fost făcute

28225 de determinări ale indicatorului amoniac (prelevări orare sau la 30 minute). Concentraţiile medii obţinute se raportează la STAS 1257487 „Aer din zonele protejate” în care concentraţiile maxime admisibile sunt 0,3 mg/m3 pentru media de 30 de minute, respectiv 0,1 mg/m3 pentru media zilnică. Pentru staţiile automate din sistemul de monitorizare a calităţii aerului la graniţa dintre România şi Bulgaria, raportarea valorilor măsurate se face la standardul comun negociat cu partea vecina. Pentru amoniac, concentraţia maximă admisibilă negociată cu partea bulgară – probe medii zilnice – este aceeaşi cu


27

concentraţia maximă admisibilă conform STAS 12574/87. În anul 2006, au fost înregistrate depăşiri ale concentraţiei maxime admisibile în

zece localităţi, frecvenţa depăşirilor fiind redata în graficul din figura 2.5.4. Fig. 2.5.4. Frecvenţa depăşirii concentraţiei maxime admisibile pentru amoniac

(NH3)

0,00

0,50

1,00

1,50

2,00

2,50

3,00

3,50

4,00

4,50

5,00

Se

diu

AP

M

Sed

iu F

oraj

Son

de

Staţia

Met

eo

TR

-T1

Săv

ineş

ti–C

entr

u

Săv

ineşti–

Soc

in

Staţia

“M

OL

”P

loieşti

Zon

aP

loieşti

NE

Staţia

“U

nita

tea

nr.2

Pom

pier

i”Z

ona

Plo

ieşti

S

Vilm

ar

Uzi

na G

Ipro

eb

SA

Sc

Gen

erală

nr.1

3

Uni

vers

itate

Se

diu

AP

M

Staţia

I.C

.E.R

.P.

Staţia

RE

NE

L

TR

-T2

N.Bălc

escu

Târgu-Mureş PiatraNeamţ

TurnuMăgurele

Piatra Neamţ Ploieşti Stolniceni Govorasat

Bistriţa Satu-Mare

Bacău Ploieşti TrMăgurele

N.Balcescu

Fond urban Industrial Trafic Fondsuburban

Fondrural

(%)

2.5.4. Producerea ozonului troposferic (poluarea fotochimică)

Ozonul este forma alotropică a oxigenului, având molecula formată din trei atomi. Acesta este un puternic oxidant cu miros caracteristic, de culoare albăstruie şi foarte toxic. În atmosferă, se poate forma pe cale naturală în urma descărcărilor electrice şi sub acţiunea razelor solare, iar artificial ca urmare a reacţiilor unor substanţe nocive, provenite din sursele de poluare terestră.

Ozonul format în partea inferioară a troposferei este principalul poluant în oraşele industrializate. Ozonul troposferic se formează din oxizii de azot (în special dioxidul de azot), compuşii organici volatili – COV, monoxidul de carbon în prezenţa razelor solare, ca sursă de energie a reacţiilor chimice.

Ozonul stă la baza formării smogului (pe cale fotochimică) şi are implicaţii grave asupra stării de sănătate a oamenilor, fiind apreciat ca unul din cei mai agresivi poluanţi – afectează sistemul respirator (dificultate respiratorie, reducerea funcţiilor plămânilor şi astm), irită ochii, provoacă congestii nazale, reduce rezistenţa la infecţii. De asemenea are efecte negative asupra sănătăţii şi productivităţii plantelor, prin afectarea mecanismului de fotosinteză, de formare a frunzelor şi de dezvoltare a plantelor.

În anul 2006, determinări ale ozonului troposferic au fost făcute în Bucureşti şi în judeţele Suceava, Argeş, Arad, Timişoara, Caraş Severin, Călăraşi, Dâmboviţa, Giurgiu, Teleorman, Satu Mare, Cluj, Iaşi şi Dolj.


28

În tabelul 2.5.1. sunt prezentate localităţile în care s-au înregistrat depăşiri ale valorii ţintă pentru acest poluant:

Tabel. 2.5.1. Localităţile în care s.au înregistrat depăşiri ale valorii ţintă pentru ozon

Judet Localitate Statia Concentra ţia medie U.M.

Frecventa depasirii valorii ţint ă

(120µg/m 3)- % Călăraşi Călăraşi Chiciu 54,26 µg/m3 0.06 Călăraşi Călăraşi DSV 50,26 µg/m3 1.37 Giurgiu Suburban Str. Portului nr. 12 µg/m3 1,951 Giurgiu Urban (U) Publice -G2 Bul. µg/m3 0,741

Teleorman Turnu Măgurele TR-T1 58,84 µg/m3 1,83

DOLJ Craiova Billa 68 µg/m3 8% DOLJ Craiova Isalnita 48 µg/m3 0,19% DOLJ Craiova Breasta 54 µg/m3 0,22%

Analiza statistică a rezultatelor obţinute în anul 2006 indică faptul că nicio

concentraţie medie orară nu a atins pragurile de informare sau de alertă (180 µg/m3 şi respectiv 240 µg/m3) stabilite prin Ordinul Ministerului Apelor şi Protecţiei Mediului nr. 592/2002. 2.5.5. Pulberi în suspensie (PM10 şi PM2,5)

În atmosferă, alături de gaze şi vapori toxici, se găsesc pulberi în suspensie şi pulberi.

În funcţie de dimensiunile şi comportarea în atmosferă pulberile se clasifică astfel: • pulberile în suspensie: • suspensii cu diametru > 10 µm, au stabilitate şi putere de difuzie mică în aer; • suspensii cu diametru 10 µm – 0,1 µm se caracterizează printr-o stabilitate şi putere de difuzie mai mare în aer; • suspensii cu diametru < 0,1 µm, stabilitatea şi capacitatea de difuzie în atmosferă este foarte mare;

• pulberi, cu diametru mai mare de 20 µm; după ce sunt emise în atmosferă se depun. Poluarea cu pulberi a atmosferei poate avea surse naturale, ca de exemplu

antrenarea particulelor de la suprafaţa solului de către vânt, sau antropice: procesele de producţie (industria metalurgică, industria chimică etc), arderile din sectorul energetic, şantierele de construcţii şi transportul rutier, haldele şi depozitele de deşeuri industriale şi municipale, sisteme de încălzire individuale, îndeosebi cele care utilizează combustibili solizi etc.

Natura acestor pulberi este extrem de diversă. Astfel, ele pot conţine particule de carbon (funingine), metale grele (plumb, cadmiu, crom, mangan etc.), oxizi de fier, sulfaţi, dar şi alte noxe toxice, unele dintre acestea având efecte cancerigene (cum este cazul poluanţilor organici persistenţi PAH, şi PCB, adsorbite pe suprafaţa particulelor de aerosoli solizi).

În general pulberile au o acţiune iritantă a căilor respiratorii, iar acţiunea specifică este legată de compoziţia lor chimică. Pulberile au stabilitate mică şi se depun uşor. Puterea de difuzie este redusă, nu pătrund în alveolele pulmonare, deci nu sunt periculoase pentru om. Au acţiune însă asupra florei, influenţând negativ fotosinteza la plante, obturează ostiolele, dereglând respiraţia. Plantele nu se dezvoltă suficient, iar masa biologică scade.


29

În figura 2.5.5. sunt prezentate concentraţiile medii anuale de PM 10 în cele 4 aglomerări (Iaşi, Cluj, Craiova şi Bucureşti), la staţiile de trafic, de tip urban, industrial, regional şi suburban. Se observă că valorile concentraţiilor medii anuale depăşesc valoarea limită plus marja de toleranţă (50 µg/mc) la toate staţiile de trafic şi la cele de tip industrial. Se constată de asemenea o uşoară depăşire la staţia de fond urban “Lacul Morii”, din Bucureşti şi la cea de fond suburban de la Măgurele( de1 µg/mc).

Fig 2.5.5. Concentraţiile medii anuale de PM10 în Iaşi, Craiova, Cluj-Napoca şi

Bucureşti, în anul 2006

0,00

10,00

20,00

30,00

40,00

50,00

60,00

70,00

80,00

Cer

cul M

ilita

r

Mih

ai B

ravu

IS 1

– P

od d

eP

iatră

A, V

laic

u

Cal

eaB

ucur

estiu

rest

i

Lacu

l Mor

ii

Lice

ul N

icol

aeB

alce

scu D

ej

Tita

n

Dru

mul

Tab

erei

Ber

ceni

str,

Dam

bovi

ta

Bill

a

IS 3

Oan

cea

Tat

ares

ti

Bre

asta

Bal

oteşti

Grig

ores

cu

Măg

urel

e

Bucuresti Ia şi Cluj Crv Buc, Cluj Dej Bucuresti Cluj Crv Ia şi Crv Buc, Cluj Buc,


µg/m

c

concentraţia de PM10 VL+MT

În figura 2.5.6 se observă că cea mai mare frecvenţă a depăşirii CMA pentru pulberi

în suspensie se înregistrează la Astra Vagoane, Arad (64,73%), urmată de Uzina Electrică Arad. Concentraţiile mari de pulberi în suspensie se datorează traficului, sistemelor de încălzire proprie a locuinţelor cu lemne, carbuni, motorină, activităţii de construcţii, etc.

În Târgovişte, concentraţiile medii la pulberile totale în suspensie (TSP) în timp de 24 ore au depăşit CMA pe 24 ore (0,15 mg/mc) conform STAS 12574/87, în cele două puncte de prelevare (Micro XII şi sediu APM).

Valorile concentraţiilor medii anuale la pulberile totale în suspensie (TSP) au depăşit CMA anual (0,075 mg/mc) conform STAS 12574/87, în cele două puncte de prelevare şi global în zona Târgovişte (0,099 mg/mc). Valoarea concentraţiei medii anuale la pulberile respirabile (PM10) a depăşit CMA anual (46,7 �g/mc) conform Ordinului 592/2002 având valoarea 75,5 �g/mc în punctul de prelevare amplasat la sediul APM.

Principalele surse incriminate, în această zonă sunt: S.C. Mechel S.A., S.C. UPET S.A., S.C. Nemo S.A. şi traficul rutier.


30

Fig 2.5.6. Frecvenţa depaşirii concentraţiei maxime admisibile pentru pulberi în suspensie

0,00

10,00

20,00

30,00

40,00

50,00

60,00

70,00 A

stra

Vag

oane

-Ara

d

str,Şa

gun

a-A

rad

Reş

iţa,U

CM

R

De

va,A

PM

Zo

na P

loieşti

NE

Zon

a P

loieşti

S

Zon

a P

loieşti

E

Zon

a P

loie

sti E

Co

pşa

Mică-S

pita

l

Tim

işoar

a, C

al,S

,Vid

righi

n

Bic

az (

com

, Taşc

a)-H

am

zoai

a

Târg

ovişt

e- S

ediu

AP

M

Sat

Vâl

cea-

Gov

ora

sat-

Uzi

na G

Mie

rcur

ea C

iuc-

Sed

iu A

PM

Ghe

orgh

eni

- Cen

tru o

raş

%

frecvenţadepăşirii valorii

2.5.6. Calitatea aerului ambiental-metale grele

Prin măsurătorile sistematice ale poluanţilor în zona Sibiu - Copşa Mică şi Baia Mare se evidenţiază depăşirea atât a concentraţiei maxime admisibile de Pb (0,7µg/m3) şi Cd (0,02 µg/m3) (conform STAS 12574/1987), cât şi a valorii limite anuale de Pb din fracţiunea PM10 (0,834 µg/m3) (conform Ordinului Ministerului Apelor Pădurilor şi Mediului nr. 592/2002). Valorile concentraţiilor de Pb din fracţiunea PM10 sunt evidenţiate în figura 2.5.7. pentru diferite localităţi de pe teritoriul României

Conţinutul de Cd din TSP este mai ridicat în zona Copşa Mică datorită emisiilor de poluanţi de pe platforma industriala S.C. Sometra S.A. şi în zona Baia Mare (Fig. 2.5.8)

Fig. 2.5.7. Concentraţii de Pb din fracţiunea PM10 determinate în anul 2006

0

0,5

1

1,5

2

2,5

3

3,5

Suceava

- Sedi

u APM

Vaslui -

Sediu APM

Cluj-Napoc

a - A. V

laicu

Dej

Baia Mare

- 4

Sibiu - Sediu

A.P.M.

Bucurest

i - Tita

n

µg/m

c

Pb VL


31

Fig. 2.5.8. Concentraţii de Cd din TSP în Baia Mare şi Copşa Mică în anul 2006

0

0,01

0,02

0,03

0,04

0,05

0,06

Baia Mare - 4 Baia Mare - 16 Baia Mare - 31 Copşa Mică -Spital

Copşa Mică -Micăsasa

Mediaş - Lab.Teritorial

µg/m

c

2.6. Deprecierea stratului de ozon stratosferic

În stare naturală, ozonul se găseşte în stratosferă în concentraţie de 0,04 ppm, la

circa 10-50 km altitudine, cu un maxim între 20 şi 35 km. Stratul de ozon stratosferic este definit de Convenţia de la Viena ca fiind “Stratul de ozon

atmosferic de deasupra stratului limită planetar”. Scăderea observată a ozonului stratosferic poate conduce la scăderea temperaturilor

troposferice, prin reducerea fluxului radiativ descendent. Distrugerea ozonului stratosferic este considerată a fi prima cauză a răcirii stratosferei inferioare, ceea ce poate avea un impact semnificativ asupra climatului troposferei.

Distrugerea stratului de ozon a fost una dintre primele probleme globale de mediu luate în discuţie şi prezentate publicului larg din Comunitatea Europeană. Consecinţele ireversibile ale acestui fenomen atât asupra ecosistemelor terestre, acvatice, a sănătăţii populaţiei, cât şi asupra sistemului climatic au condus la necesitatea adoptării unor decizii importante la nivel mondial şi ca urmare, în anul 1985, au fost stabilite principiile colaborării internaţionale prvind protecţia stratului de ozon în cadrul Convenţiei de la Viena, urmată de Protocolul de la Montreal cu privire la substanţele care distrug stratul de ozon, elaborat sub conducerea Programului Naţiunilor Unite pentru Mediul Înconjurător (UNEP), care a intrat în vigoare la 1 ianuarie 1989.

Concentraţia ozonului stratosferic este afectată de o varietate mare de procese interne, cum ar fi distrugerea chimică de către halogeni, sau externe, de exemplu variaţiile radiaţiei solare (în particular ale radiaţiei UV). Ozonul stratosferic are un rol activ în determinarea structurii termice, dinamice şi chimice a stratosferei şi troposferei şi deci, exercită un impact direct asupra climatului.

Halogenii eliberaţi de la sol, în pricipal sub formă de clorofluorcarboni (CFCs), hidrocloro-fluorcarboni (HCFCs) şi hidrocarburi de brom sunt convertiţi în forme active, în stratosfera medie şi superioară unde contribuie la creşterea nivelelor naturale de clor, distrugând ozonul. La latitudinile medii ale emisferei nordice scăderea ozonului total este de aproximativ 2-4% pe decadă; în ultimii ani, declinul ozonului total a fost mai lent, dar valorile măsurate sunt departe de cele anterioare anului 1980. Cantităţile de clor şi alte produse chimice care distrug ozonul au atins maximul în anii 1997-1998, dar se menţin, totuşi, la valori ridicate în stratosferă. O mare parte din diferenţele interanuale recente se pot explica

Huedin


32

prin variabilitatea meteorologică, dar nu este încă posibilă cuantificarea exactă a influenţelor antropice sau naturale.

Scăderea preconizată a cantităţilor de clor şi brom stratosferic în următorii 50 de ani prin implementarea totală a măsurilor prevăzute în Protocolul de la Montreal şi Amendamentele ulterioare, va conduce la creşterea cantităţii globale de ozon, deşi există deosebiri în proiecţiile furnizate de diferite modele globale.

România este clasificată ca ţară care acţionează în baza Articolului 5 al Protocolului de la Montreal, paragraful 1 şi i s-a acordat o perioadă de graţie de 10 ani de la aplicarea măsurilor de eliminare prevăzute la Articolul 2 al Protocolului, ca şi ţărilor care au un consum anual de substanţe reglementate înscrise în Anexa A, mai mic de 0,3 kg/cap de locuitor.

Substanţele care depreciază stratul de ozon vor fi tratate în capitolul 8 „Deşeuri. Substanţe şi preparate chimice periculoase”.

2.7. Schimbări climatice 2.7.1. Cadrul general Schimbările climatice sunt un

rezultat direct sau indirect al activităţilor umane care determină schimbarea compoziţiei atmosferei globale şi care se adaugă la variabilitatea naturală a climei, observate pe o perioadă de timp comparabilă.

Efectul de seră se datorează absorbţiei selective de către moleculele gazelor cu efect de seră (dioxid de carbon, metan, protoxid de azot, hidrofluorocarburi, perfluorocarburi, hexafluorura de sulf) a radiaţiei termice emise de către Pamânt şi reemisia ei izotropă în spaţiul extraatmosferic, cât şi spre Pământ. Radiaţia infraroşie reemisă spre Pământ contribuie la încălzirea atmosferei joase şi implicit a Planetei.. Crescând concentraţiile gazelor, efectul de seră se intensifică, transportul de energie şi umiditate în sistem se perturbă, fapt care determinâ dezechilibre în sistemul climatic.

Fenomenul de încǎlzire globală influenţează atât sistemele fizice cât şi pe cele biologice. Printre efectele directe se pot menţiona: creşterea temperaturii medii cu variaţii semnificative la nivel regional, reducerea volumului calotelor glaciare şi implicit creşterea nivelului oceanelor, modificarea ciclului hidrologic, sporirea suprafeţelor aride, modificări în desfăşurarea anotimpurilor, creşterea frecvenţei şi intensităţii fenomenelor climatice extreme, reducerea biodiversităţii, etc.

Grupul Interguvernamental privind Schimbǎrile Climatice (IPCC) a prezentat în prima parte a anului 2007, contributiile celor trei Gurpuri de Lucru la cel de-al


33

Patrulea Raport Global de Evaluare (disponibil pe site-ul: www.ipcc.ch/ ), care prezintǎ rezultatele cercetǎrilor ştiinţifice, observaţiile privind schimbǎrile climatice la nivel global, precum şi previziunile realizate pe baza utilizǎrii modelelor climatice. Concluziile principale ale acestor documente sunt urmǎtoarele: • cei mai cǎlduroşi 15 ani la nivel global au fost înregistraţi în ultimele douǎ

decade, anii 1998 şi 2005 fiind cei mai cǎlduroşi de pânǎ acum; • temperatura la nivelul Europei a crescut cu aproape 1 grad Celsius, mai mult

decât rata globalǎ de încǎlzire de 0,74; • in prezent, concentraţia gazelor cu efect de serǎ din atmosfera depǎşeşte cu

mult valorile înregistrate în ultimii 650.000 de ani, iar previziunile indicǎ o creştere a fǎrǎ precedent;

• pânǎ în anul 2100, temperatura globalǎ va creşte cu 1 pânǎ la 6,3 grade Celsius iar nivelul apei mǎrii va creşte cu 19 pânǎ la 58 cm;

• s-a intensificat frecvenţa apariţiei şi intensitatea fenomenelor meteorologice extreme (furtuni, tornade, uragane), s-au schimbat modelele regionale climatice şi de precipitaţii (valuri de caldurǎ, secete, inundaţii), iar tendinţele indicǎ o creştere gradualǎ în urmǎtorii ani;

• scǎderea grosimii şi a extinderii gheţarilor din zona articǎ (cu 40% în ultimii 30 de ani) şi posibilitatea dispariţiei complete a acestora pânǎ în anul 2100;

• retragerea ghetarilor din zone montane (Munţii Alpi, Himalaya, Anzi) şi posibilitatea dispariţiei a peste 70% din gheţarii continentali;

• dezvoltarea unor mutaţii la nivelul biosistemelor: inflorirea timpurie a unor specii de plante, dispariţia unor specii de amfibieni, etc.

Raportul recomandǎ ca trebuie intreprinse acţiuni pentru reducerea emisiilor de gaze cu efect de serǎ, deoarece în lipsa acestor mǎsuri creşterea temperaturii globale va fi de 0,2 grade Celsius în fiecare din urmǎtoarele trei decade. Limitarea încǎlzirii globale medii la 2o Celsius peste valoarea pre-industrialǎ necesita o reducere a emisiilor de gaze cu efect de serǎ de cel puţin 50% faţǎ de nivelul actual, pânǎ în anul 2050.

Estimarea impactului încălzirii globale asupra climei din România s-a realizat printr-un studiu al Academiei Române în care s-au selectat diferite Modele de Circulaţie Generală a atmosferei care reflectă cel mai bine conditiile din ţara noastră.

Conform rezultatelor generate de aceste modele, în condiţiile de dublare a concentraţiei de CO2 în atmosferă se aşteaptă pentru deceniile următoare, o creştere a temperaturii cuprinsă între 2,4 şi 7,4 ˚ C. Modificările estimate de temperatură se vor manifesta la nivel regional şi local şi vor influenţa ecosistemele, aşezările umane şi infrastructura.

Variabilitatea climatică va afecta toate sectoarele economiei, va conduce la modificarea perioadelor de vegetaţie şi la deplasarea liniilor de demarcaţie dintre păduri şi pajişti. Evenimentele meteorologice extreme (furtuni, inundaţii, secete) îşi vor putea face apariţia mai frecvent, iar riscurile şi pagubele aferente pot deveni mai semnificative. Zonele afectate de secetă s-au extins în ultimele decenii în România. Zonele cele mai expuse secetei se afla în sud-estul ţării, dar aproape întreaga ţară a fost afectată de seceta prelungită. Împreună cu inundaţiile, perioadele îndelungate de secetă duc la pierderi economice însemnate în


34

agricultură, transporturi, alimentarea cu energie, gospodărirea apelor, sănătate şi în activitatea din gospodării. • Efecte asupra agriculturii Agricultura reprezintă cel mai vulnerabil sector, studiile realizate evidentiind

următoarele aspecte: o În cazul culturii de grâu, (i) o creştere a producţiei de aproximativ 0,4 – 0,7

t/ha, (ii) descreşterea sezonului de vegetaţiei cu 16-27 zile; o În cazul culturii de porumb neirigat, (i) o creştere a producţiei de boabe

cuprinsă între 1,4 – 5,6 t/ha, (ii) o descreştere a sezonului de vegetaţie cuprinsă între 2-32 zile, (iii) o descreştere a perioadei de vegetaţie cuprinsă între 2 – 19 % ; valorile estimate sunt în funcţie de modelul folosit;

o În cazul culturii de porumb irigat, rezultatele depind de modelele folosite şi de condiţiile amplasamentelor alese pentru prelevarea datelor.

Pentru a analiza efectele potenţiale asupra productivităţii agricole la principalele culturi din România s-au utilizat mai multe modele agrometeorologice. • Efecte asupra silviculturii Din suprafaţa ţării, 26,7 % reprezintă suprafaţa acoperită cu păduri; acestea sunt

distribuite neuniform pe teritoriul ţării (58,5% în zona montană, 27,3% în zona deluroasă şi 6,7% în zona de câmpie). Suprafaţa fondului forestier este de 6 366 888 ha, din care 6 249 236 ha este ocupată de păduri, iar 117 652 ha este destinată culturii silvice, producţiei şi managementului. În zonele împădurite joase şi deluroase se preconizează o scădere considerabilă a productivităţii pădurilor după anul 2040, datorită creşterii temperaturilor şi scăderii volumului precipitaţiilor. • Efecte asupra gospod ăririi apelor Consecinţele hidrologice ale creşterii concentraţiei de CO2 în atmosferă sunt

semnificative. Modelarea efectelor produse de acest fenomen a fost realizată punându-se accent pe principalele bazine hidrografice. Rezultatele arată efectele probabile ale modificărilor în volumul precipitaţiilor şi în evapo-transpiraţie. Debitele maxime lunare se deplasează din perioada primăvară – vară către sfârşitul iernii. De asemenea, se constată că în luna septembrie are loc cea mai scăzută scurgere faţă de situaţia de până acum, când, foarte frecvent, scurgerea minimă se înregistreazǎ în sezonul de iarnă. • Efecte asupra a şezărilor umane Sectoarele industrial, comercial, rezidenţial şi de infrastructură (inclusiv

alimentări cu energie şi apă, transporturi şi depozitarea deşeurilor) sunt vulnerabile la schimbările climatice în diferite moduri. Aceste sectoare sunt direct afectate de modificarea temperaturii şi regimului precipitaţiilor, sau indirect prin impactul general asupra mediului, resurselor naturale şi producţiei agricole. Sectoarele cele mai vulnerabile faţă de efectele schimbărilor climatice sunt construcţiile, transporturile, exploatările de petrol şi gaze, turismul şi industriile aflate în zone costiere. Alte sectoare potenţial afectate sunt industria alimentară, prelucrarea lemnului, industria textilă, producţia de biomasă şi de energie regenerabilă.

România a ratificat Convenţia-cadru a Naţiunilor Unite asupra schimbărilor climatice (UNFCCC) prin Legea nr. 24/1994, asumându-şi angajamentul pentru realizarea obiectivului acesteia: „stabilizarea concentraţiilor de gaze cu efect de seră


35

în atmosferă la un nivel care să prevină perturbarea antropică periculoasă a sistemului climatic, nivel care trebuie realizat într-un interval de timp suficient, care să permită ecosistemelor să se adapteze în mod natural la schimbările climatice, astfel încât producţia alimentară să nu fie ameninţată, iar dezvoltarea economică să se poată desfaşura într-o manieră durabilă”.

De asemenea, Romania a ratificat Protocolul de la Kyoto prin Legea nr. 3/2001, asumându-şi angajamente mai puternice decât stabilizarea emisiilor de gaze cu efect de serǎ, şi anume stabilirea unor măsuri, ţinte şi perioade clare de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră. Astfel, valoarea angajamentului de reducere a emisiilor de gaze cu efect de serǎ pentru perioada 2008 -2012 este de 8% faţă de anul de bază 1989.

Pentru implementarea unei acţiuni naţionale, unitare, îndreptate atât spre limitarea emisiilor de gaze cu efect de seră cât şi a efectelor potenţiale ale schimbărilor climatice, prin HG nr 645/2005 a fost aprobatǎ Strategia Naţionalǎ a României privind schimbările climatice. Documentul reprezintǎ cadrul pentru implementarea politicilor în domeniu în perioada 2005-2007 precum şi beneficiile de mediu şi economice privind participarea la implementarea mecanismelor flexibile stabilite prin Protocolul de la Kyoto.

Pentru îndeplinirea obiectivelor adoptate prin Strategia naţională a României privind schimbările climatice, prin HG nr. 1877/2005 a fost aprobat Planul naţional de acţiune privind schimbările climatice (PNASC) pentru perioada 2005 – 2007, document care prevede acţiunile necesare, inclusiv sursele de finanţare ale acestora şi instituţiile responsabile.

Începând cu anul 2002, România transmite anual Secretariatului UNFCCC inventarul naţional al emisiilor de gaze cu efect de sera, realizat conform metodologiei IPCC şi utilizând un format de raportare comun tuturor ţărilor. Ultimul inventar naţional al României a fost transmis în anul 2007 şi conţine estimarile emisiilor de gaze cu efect de seră pentru perioada 1989-2005. Inventarul este elaborat pe baza documentului "Liniile directoare revizuite în anul 1996, privind elaborarea inventarelor naţionale de gaze cu efect de serǎ, elaborate de cǎtre IPCC", completat de Ghidul de Bune Practici şi managementul incertitudinilor elaborat de IPCC (IPCC GPG) şi pe baza Ghidului de Bune Practici în ceea ce priveşte utilizarea terenurilor, schimbarea utilizării terenurilor şi silvicultura (LULUCF GPG), elaborat de IPCC în anul 2003. 2.7.2. Emisii totale anuale de gaze cu efect de seră

Conform Protocolul de la Kyoto, România s-a angajat să reducă emisiile de

gaze cu efect de seră cu 8% în perioada 2008-2012, comparativ cu anul de referinţă 1989. Emisiile totale de gaze cu efect de seră (fără absorbţia pădurilor) a scăzut cu 45,6% în perioada 1989-2005. Bazându-ne pe aceste observaţii, există o mare probabilitate ca România să îndeplinească obligaţiile de reducere a emisiilor de gaze cu efect de serǎ în prima perioadă de angajament, 2008-2012. După cum reiese din figura 2.7.1, declinul activităţilor economice şi a consumului de energie din perioada 1989-1992 au cauzat direct scăderea emisiilor totale. Pe ansamblul economiei în tranziţie, unele industrii energetice intensive şi-au redus activităţile şi


36

aceasta s-a reflectat în reducerea emisiilor de gaze cu efect de serǎ. Emisiile au început să crească până în 1996, datorită revitalizării economiei. După punerea în funcţiune a primului reactor al Centralei Nucleare Cernavodă (1996), emisiile au început să scadă din nou. Scăderea a continuat până în 1999. După 1999, tendinţa de creştere reflectă dezvoltarea economică din perioada 1999-2005.

Tendinţa emisiilor totale anuale de gaze cu efect de seră este prezentatǎ în figura 2.7.1. Sectoarele pentru care s-au estimat nivelurile de emisii de gaze cu efect de seră sunt: sectorul energetic, procesele industriale, utilizarea solvenţilor şi a altor produse, agricultura, utilizarea terenurilor, schimbarea utilizării terenurilor şi silvicultura (abreviat prin LULUCF), sectorul deşeuri.

Fig. 2.7.1 Nivelurile emisiilor totale de gaze cu efect de seră (fără LULUCF)

Contributia sectoarelor la emisiile de gaze cu efect de seră, la nivelul anului 2005 precum şi tendinţele acestora sunt prezentate în fig. 2.7.2. şi fig. 2.7.3.

Fig. 2.7.2. Contribuţia sectoarelor la emisiile totale de gaze cu efect de seră – în

anul 2005

Energie69%

Solventi 0%

Deseuri 5%

Procese industriale

13%

Agricultura13%

Gg CO2 echivalent

0

50000

100000

150000

200000

250000

300000

1989 1990 1991 1992 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005

Emisii de gaze cu efect de serǎ Nivel de referinţǎ (1989)


37

Fig. 2.7.3. Tendinţele emisiilor de gaze cu efect de seră pe sectoare, în Gg de CO2 echivalent

-50.000

0

50.000

100.000

150.000

200.000

250.000

1989 1990 1991 1992 1993 1994 1995 1996 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005

1. Energy 2. Industrial Processes3. Solvent and Other Product Use4. Agriculture 5. Land Use, Land-Use Change and Forestry6. Waste

Dupǎ cum se poate observa, sectorul Energie este cel mai important sector in

ceea ce priveşte emisiile de gaze cu efect de sera. Acesta este responsabil pentru o cotǎ de 69% din emisiile totale de gaze cu efect de seră la nivel naţional, în anul 2005. Emisiile din acest sector au scǎzut cu 44% faţǎ de nivelul înregistrat în 1989 (anul de bazǎ).

Sectorul Procese Industriale contribuie cu 13% la emisiile totale de gaze cu efect de seră. În acest sector se înregistreazǎ o scǎdere importantǎ a cantitǎţii de emisii de gaze cu efect de sera pentru anul 2005, comparativ cu anul de bazǎ (o scǎdere cu 54% faţǎ de 1989). Motivul acestei scǎderi îl reprezintǎ declinul sau încetarea anumitor producţii.

Sectorul Agriculturǎ a înregistrat de asemenea o scǎdere a nivelului emisiilor de gaze cu efect de seră. In 2005 acest nivel prezintǎ o scǎdere cu 52% comparativ cu anul de bazǎ. In 2005, 13% din emisiile de gaze cu efect de sera provin din acest sector.

Sectorul LULUCF: cantitatea de gaze cu efect de sera absorbitǎ a crescut cu 15% în comparaţie cu anul de bazǎ.

Emisiile provenite din sectorul Deşeuri au crescut în perioada 1989-2005 cu 28%, iar contribuţia acestui sector la emisiile totale de gaze cu efect de seră la nivel naţional este de 5% pentru anul 2005.

2.7.3. Emisii anuale de dioxid de carbon

Cel mai semnificativ gaz cu efect de seră este dioxidul de carbon (CO2). Scăderea emisiilor de CO2 (de la 193,926 Gg în 1989, la 110,532 Gg în 2005) este cauzată de scăderea consumului de combustibili fosili utilizaţi în sectorul energetic (în special în producţia de electricitate şi căldură din sectorul public şi în sectorul industrie prelucrătoare şi construcţii) ca o consecinţă a reducerii amplorii activităţilor din aceste industrii. Nivelurile emisiilor anuale de dioxid de carbon sunt prezentate în figura 2.7.4.


38

Fig. 2.7.4. Nivelurile emisiilor anuale de dioxid de carbon (Gg CO2; fără LULUCF)

0

50000

100000

150000

200000

250000

valoarea 2E+052E+05 1E+051E+051E+051E+051E+051E+051E+05 1E+05 94568 97474 1E+051E+051E+051E+05 1E+05

1989 1990 1991 1992 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005

2.7.4. Emisii anuale de metan

Nivelurile emisiilor de metan (CH4), care rezultă în principal din activităţile de extracţie şi distribuţie a combustibililor fosili şi din activitǎţile de creştere a animalelor, scad de-a lungul perioadei 1989-2005. Scăderea este de 49,86% comparativ cu anul 1989 (figura 2.7.5.).

Fig. 2.7.5. Nivelurile emisiilor de metan (Gg CO2 echivalent; fără LULUCF)

0

10000

20000

30000

40000

50000

60000

valoarea 51352 44690 38841 33329 31171 30159 31321 31913 28527 25787 25126 25685 25213 25777 26139 25935 25750

1989 1990 1991 1992 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005

2.7.5. Emisiile anuale de protoxid de azot

Emisiile de protoxid de azot (N2O) rezultă în principal din sectorul Agricultură –

soluri agricole şi din sectorul Procese industriale – industria chimică. Declinul acestor activităţi este reflectat în evoluţia nivelurilor emisiilor de N2O. Dintre gazele cu efect de seră, nivelul emisiilor de N2O înregistrează cea mai semnificativă scădere (50,36% comparativ cu anul de referinţă – figura 2.7.6.).


39

Fig. 2.7.6. Nivelurile emisiilor de protoxid de azot (Gg CO2 echivalent, fără LULUCF)

0

5000

10000

15000

20000

25000

30000

35000

40000

valoarea 33839 29276 22149 20818 19952 19026 19047 18601 17977 16062 15428 15008 15183 14520 15229 16857 16798

1989 1990 1991 1992 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005

2.7.6. Acţiuni privind reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră 2.7.6.1. Participarea la utilizarea mecanismelor Protocolului de la Kyoto

În vederea reducerii costurilor pentru acţiunile de limitare şi diminuare a emisiilor

de gaze cu efect de seră, Protocolul de la Kyoto prevede utilizarea a trei mecanisme flexibile de cooperare internaţională. Acestea sunt:

(i) Implementare în comun (JI), , (ii) Mecanismul de Dezvoltare Curată (CDM), (iii) Comercializarea Internaţională a Emisiilor (IET). Aceste mecanisme sunt „voluntare”, ceea ce înseamnă că ţările îşi formulează

şi aplică propria politică privind utilizarea sau nu a acestora. Mecanismele JI şi CDM asigură reducerea de emisii prin dezvoltarea unor proiecte specifice în ţările eligibile în care condiţiile de realizare sunt mai avantajoase.

România s-a implicat cu succes în realizarea unor proiecte de investiţii de tip Implementare în Comun prin colaborarea cu diferite state, in vederea realizarea transferului de tehnologie pentru reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră şi implicit pentru eficienţa energetică şi imbunătăţirea calităţii mediului. Astfel, au fost încheiate 10 Memorandumuri de Înţelegere cu Elveţia, Olanda, Norvegia, Danemarca, Austria, Suedia şi Franţa, Italia, Finlanda precum şi cu Banca Mondială în cadrul Fondului Prototip al Carbonului (Prototype Carbon Fund). Proiectele realizate pe baza acestui mecanism favorizeaza retehnologizarea în domeniile in care se realizeaza. Lista proiectelor promovate în cadrul mecanismului de Implementare in Comun este prezentată în Tabelul 2.4.6.1.

Pentru România, proiectele JI constau în acţiuni de modernizare, reabilitare, îmbunǎtǎţirea eficienţei energetice şi implementarea de noi tehnologii, prin : • construcţia instalaţiilor de cogenerare sau transformarea unor centrale termice în

centrale de cogenerare; • schimbarea combustibilului în instalaţiile de producere a energiei sau în instalaţiile

industriale, utilizarea combustibililor cu conţinut scăzut de carbon; • sisteme de încǎlzire centralǎ;


40

• promovarea energiei neconvenţionale şi construcţia instalaţiilor de producere a „energiei de tip „energie curatǎ”;

• recuperarea metanului din depozitele de deşeuri urbane; • reabilitarea şi eficientizara unor grupuri de termocentrale;reducerea emisiilor de

gaze cu efect de serǎ în sectoarele agriculturǎ,energie, transporturi; • acţiuni de împǎdurire şi/sau reîmpǎdurire.

Tabel 2.7.1 Proiecte de tip Implementare în Comun (JI), aflate în diferite stadii de realizare NR.

CRT. DENUMIREA PROIECTULUI STADIUL

REALIZǍRII

1. Împǎdurirea unei suprafeţe de 7000 ha de terenuri agricole degradate

Scrisoare de aprobare

2. Proiectul „Rumeguş 2000” (Întorsura Buzǎului, Gheorghieni, Huedin, Vlǎhiţa şi Vatra Dornei)

3. Utilizarea energiei geotermale în sistemele de încǎlzire din Oradea – zona 2 şi Beiuş

4. Dezvoltarea unitǎţilor municipale – sistemul de încǎlzire Fǎgǎraş 5. Recuperarea biogazului de la depozitele de deşeuri din Focşani 6. Recuperarea biogazului de la depozitul de deşeuri Târgu Mureş

7. Recuperarea gazelor provenite de la depozitele de deşeuri în patru oraşe (Oradea, Baia Mare, Satu Mare, Sf. Gheorghe)

8. Utilizarea biomasei în producerea de energie în Judeţul Neamţ 9. Modernizarea a trei hidroagregate la Hidrocentrala Porţile de

Fier I 10. Retehnologizarea fabricilor de ciment Aleşd şi Câmpulung 11. Reabilitarea CET Timişoara Sud 12. Creşterea randamentului cazanului la Holboca CET II Iaşi 13. Cogenerare în Municipiul Târgovişte

14. Îmbunǎtǎţirea eficienţei energetice la sistemul de încǎlzire centralǎ din Drobeta Turnu-Severin

15. Reabilitarea Centralei Electrice şi de Termoficare CET Centru Timişoara

16. Managementul consumului de energie combinat cu îmbunǎtǎţirea sistemului de termoficare din Reşiţa

Scrisoare de susţinere

17. Înlocuirea de cazane şi încǎlzitoare pe amplasamentele de explorare şi producţie de ţiţei şi gaze naturale ale PETROM

18. Parcuri eoliene la Peştera şi Valea Dacilor 19. Reabilitarea Sistemului de Termoficare în Municipiul Iaşi

20. Parcuri eoliene în Estul României Fişǎ de

Identificare a Proiectului


41

2.7.6.2. Participarea României la implementarea schemei de comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră

Schema de comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră, reglementată prin Directiva 87/2003/CE (schema EU-ETS), se aplicǎ în România începând cu 1 ianuarie 2007, data aderǎrii României la Uniunea Europeanǎ.

Cadrul de reglementare pentru stabilirea schemei de comercializare a certificatelor de emisiii de gaze cu efect de serǎ este reprezentat de H.G. nr. 780/2006 care transpune Directiva 87/2003/CE şi Directiva 101/2004/CE, care o amendeaza pe aceasta. Pentru punerea în aplicare a prevederilor H.G. nr.780/2006 au fost aprobate o serie de acte normative subsecvente (OM 1008/2006, OM 1175/2006 şi OM 85/2007).

Schema EU ETS se aplică numai pentru emisiile de CO2 şi reprezintă un mecanism care are ca scop limitarea, eficientă din punct de vedere tehnic şi economic, a emisiilor de gaze cu efect de seră. Funcţionarea schemei se bazează pe tranzacţionarea certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră care au fost alocate operatorilor care deţin instalaţii în care se desfăşoară activităţi reglementate de H.G. nr. 780/2006 , în măsura în care aceştia respectă prevederile privind limitele pentru emisiile de CO2. Un certificat de emisii de gaze cu efect de seră reprezintă titlul care conferă unei instalaţii dreptul de a emite o tonă de dioxid de carbon echivalent într-o perioadă definită, valabil pentru îndeplinirea scopului HG nr. 780/2006 şi transferabil în condiţiile prevăzute de acest act normativ.

Pentru implementarea H.G. nr. 780/2006 a fost elaborat Planul Naţional de Alocare (disponibil pe site-ul www.eu-ets.ro) prin care Guvernul României stabileşte numărul de certificate de emisii de gaze cu efect de seră pe care intenţionează să le aloce la nivel naţional, pentru perioada 2007-2012, inclusiv repartiţia acestora pentru instalaţiile în care se desfăşoară una sau mai multe din activităţile prevăzute în HG nr. 780/2006. De asemenea, NAP descrie metodologia şi principiile pe baza cărora se face alocarea certificatelor de emisii de gaze cu efect de sera. Planul Naţional de Alocare a fost elaborat în mod transparent, metodologia şi principiile aplicate fiind supuse comentariilor publicului pe o perioada de 30 de zile, conform legislatiei in vigoare, începând cu data de 29 august 2006.

Prin NAP au fost identificate 247 instalaţii care îsi desfăşoară activitatea în următoarele sectoare: energie, rafinare produse petroliere, producţie şi prelucrare metale feroase, ciment, var, sticlă, ceramică, celuloză şi hârtie. Alocarea numǎrului de certificate de emisii de gaze cu efect de serǎ la nivel de sectoare s-a realizat pe baza proiecţiilor emisiilor de gaze cu efect de seră, luând în considerare creşterea producţiei sectoarelor/subsectoarelor care intră sub incidenţa HG nr. 780/2006.

Planul Naţional de Alocare este supus analizei Comisiei Europene, devenind operaţional numai după notificarea din partea Comisiei Europene cu privire la aprobarea acestuia şi aprobarea ulterior, printr-o hotărâre a Guvernului României.

Informaţiile referitoare la implementarea Directivei 2003/87/CE privind schema de comercializare a certificatelor de emsii de gaze cu efect de seră în Romania, sunt puse la dispoziţia tuturor factorilor interesaţi pe site-ul special creat: www.eu-ets.ro.

2.8. Zone afectate şi zonele cu risc de poluarea atmosferică

Zona afectată sau zona fierbinte este zona pe teritoriul căreia se înregistrează depăşiri sistematice ale indicatorilor de calitate a mediului, faţă de normele standardizate, producându-se


42

deteriorări grave ale stării mediului cu o serie de consecinţe asupra sănătăţii oamenilor, economiei şi capitalului natural al ţării.

În zonele industrializate, din cauza emisiilor mari în atmosferă a noxelor specifice fiecărui tip de industrie, apar zone cu risc de poluare atmosferică.

Zonele afectate de poluarea atmosferică şi zonele cu risc de poluare atmosferică sunt: Regiunea Nord-Est În Regiunea 1 Nord-Est, zonele cu risc de poluare atmosferică sunt localizate în vecinătatea

marilor platformelor industriale. Principalii poluatori din Regiunea 1 nord-Est sunt evidenţiaţi în tabelul 2.8.1.

Tabel 2.8.1. Surse locale de poluare atmosferică la nivelul regiunii Nord-Est

JUDEŢ SURSELE LOCALE DE POLUARE

TIPUL DE ACTIVITATE CONFORM OUG 195/2005

PRINCIPALII POLUAN ŢI ATMOSFERICI

Bac

ău

S.C Amurco SRL Bacău

-producere şi distribuţie energie termică; de substanţe chimice anorganice

pulberi, NH3, CO, CO2, N2O, NOx, SO2

SC CET SA Bacău -producere de energie electrică şi termică

pulberi, SO2, CO, CO2, NOx, COV, CH4, N2O, As, Cd, Cr, Hg, Ni, Zn, Pb

SC Agricola Internaţional Bacău -industrie alimentară

NH3, CH4, SO2, CO2, CO, COV, NOx, N2O

SC Chimcomplex SA Oneşti

-fabricare şi comercializare produse chimice organice şi anorganice

SO2, CO2,NOx, CO, COV, N2O, CH4, Cl2, HCl

SC Rafo SA Oneşti -rafinare produse petroliere şi prelucrare gaze

pulberi, CO2, CO, N2O, CH4, COV, SO2, NOx

SC Carom SA Oneşti

-fabricare de cauciuc sintetic şi produse petrochimice

pulberi, CO2, CO, N2O, CH4, COV, SO2, NOx

Bot

oşa

ni

SC Termica SA Botosani

-instalatii de ardere cu putere termica nominala > 50 MW SO2, NO2,

Iaşi

SC "CET IASI" SA-CET I şi II -producere energie SO2, NO2, PM10

SC Fortus SA IASI -metalurgie SO2, NO2, CO, PM10, metale SC Euro casting SA -metalurgie SO2, NO2, CO, PM10, metale SC Mittal Steel SA

IASI -metalurgie SO2, NO2, CO, PM10, metale,

HCl, ZnO SC Ceramica SA -producţie ceramică pulberi, SO2, NO2, CO

SC Sayegh Conex Paint SA Miroslava

-industria chimică COV, PM10

SC Antibiotice SA -industria farmaceutică pulberi, SO2, NO2, CO, COV SC Moldomobila Romania SA IASI

-industria mobilei pulberi, SO2, NO2, CO, COV

Suc

eava

S.C.TERMICA S.A.

-industria energetică -instalaţii de ardere cu o putere termică nominală mai mare de 50MW

pulberi, SO2, NOx, CO, metale grele

S.C.AMBRO S.A

-instalaţii industriale pentru producerea de: celuloză din lemn sau din alte materiale fibroase, hârtie şi carton (capacitate de producţie > 20 t/zi)

pulberi, SO2, NOx, CO, H2S, mercaptani


43

Atât pentru municipiul Bacău cât şi Oneşti, zonele afectate sunt platforma industrială Bacău Sud şi valea Trotuşului (zona platformei industriale Oneşti-Borzeşti) în timpul apariţiilor cu frecvenţă relativ redusă a inversiunilor termice în special în perioada sezonului rece.

Datele rezultate din monitorizarea calităţii aerului în judeţul Suceava indică municipiul ca afectată sub aspectul poluării aerului cu mercaptani (frecvenţă a depăşirilor de 65%) şi pulberi în suspensie PM10 (frecvenţă a depăşirilor de 27,82%), la nivelul anului 2006.

La nivelul judeţului Vaslui nu putem vorbi despre zone afectate din punct de vedere al poluării atmosferei. În timp s-au înregistrat depăşiri la indicatorul PM10 – în punctul de monitorizare din incinta sediului Agenţiei pentru Protecţia Mediului (frecvenţă a depăşirilor de 39,73%), iar cauza acestor depăşiri este traficul intens din aceasta zonă.

Regiunea Sud-Est La nivelul judetului Brăila în anul 2006, nu s-au semnalat zone afectate sub aspectul

poluării atmosferei. Cantitatea cea mai mare a emisiilor de poluanţi în atmosferă este rezultată din arderea combustibililor fosili în sectorul energetic, iar cele doua instalaţii mari de ardere din acest sector din judeţ sunt amplasate la distanţă foarte mica una de cealaltă în aceeaşi zonă suburbană a oraşului Brăila. Ca urmare, zona Chiscani ar putea fi considerată o zona cu risc sub aspectul poluării atmosferice, deoarece măsurătorile realizate cu aparatura actuală, la punctul de prelevare al reţelei de monitorizare aflat chiar în zonă nu au relevat depăşiri ale valorilor limită. Explicaţia poate fi dată de parametrii meteo, vânturile dominante putând purta aceste emisii la mari distanţe faţa de punctele de generare.

În judeţul Buzău nu se poate spune că există zone afectate de poluarea atmosferică, dar există o zonă cu risc unde ar putea apărea poluări accidentale de scurtă durată, în municipiul Buzău, în cartierul Poştă, care se învecinează cu zona industrială a municipiului. Începând cu luna august 2006 s-au făcut determinări de pulberi în suspensie – PM10 în această zonă şi s-au înregistrat depăşiri ale valorilor limită admise. Analizînd rezultatele monitorizării imisiilor la principalele surse de emisii din zonă, s-a observat că nu s-au înregistrat depăşiri ale valorilor limită admise la emisii. În concluzie, cauzele înregistrării depăşirilor la pulberi în suspensie – PM10 nu se cunosc cu exactitate, urmând ca APM Buzău să continue investigaţile.

La nivelul judetului Constanţa zone cu risc de poluare atmosferică sunt: • Zona centrală a aglomerării Constanţa, după cum reiese din evaluarea

preliminară a calităţii aerului, realizată prin modelare de către INCDIM Bucureşti. • Zona adiacentă Termoelectrica S.A. CET Palas, prin emisii caracteristice

instalaţiilor mari de ardere (NOx, SO2, PM10) • Zona adiacentă LAFARGE ROMCIM Medgidia, în special prin poluare cu pulberi

fine, cantităţi mari în intervale scurte de timp, datorită opririi electrofiltrelor. • Zona Port Constanţa, în zona operării cu produse petroliere, pulverulente vrac,

prin emisii de pulberi. Principalii operatori de astfel de substanţe sunt: MINMETAL S.A. şi SICIM S.A., CHIMPEX, SA, COMVEX SA.

• Zona Rompetrol Năvodari – rafinare şi petrochimie, prin emisii de gaze CO, SO2, H2S, hidrocarburi volatile.

• Zona Oil Terminal, Depozit Nord şi Depozit Port Constanţa – stocare şi transport produse petroliere, prin emisii de hidrocarburi volatile datorate atât pierderilor accidentale cât şi poluării freaticului.

• Măsuri pentru reducerea impactului s-au luat prin investiţiile prevăzute in programele de conformare în derulare.

La nivelul judetului Galaţi: în anul 2006 nu s-au semnalat existenţa zonelor afectate de poluarea atmosferică. Zonele cu risc de poluare atmosferică la nivelul judeţului Galaţi sunt în sectorul industrial: zonele limitrofe platformei industriale unde este amplasat cel mai mare


44

combinat siderurgic S.C. MITTAL STEEL S.A., care detine 9 instalatii IPPC, SC ELECTROCENTRALE S.A care detine 3 instalatii IMA de unde ar putea apărea poluări accidentale cu amoniac, fenoli, dioxid de azot, dioxid de sulf, PM10 etc.

Surse potenţiale de poluare pe tipuri de activităţi: • Industria siderurgică

• Cuptoare producere cocs – grupa SNAP 010406: CH4, CO, CO2, N2O, NMVOC, NOx, SO2;

• Instalatii de aglomerare - grupa SNAP 030301: As, Cd, CH4, CO, Cu, DIOX, Hg, NMVOC, NOx, Pb, SO2, Pulberi, Zn;

• Producerea varului – grupa SNAP 030312: CH4, CO, CO2, NMVOC, NOx, SO2, Pulberi;

• Incarcarea cuptorului (furnalului) cu suflanta de aer - grupa SNAP 040202: Cd, Ni, Pb, Pulberi, Zn;

• Evacuarea fontei brute (turnare) - grupa SNAP 040203: As, Cd, Cr, Cu, Hg, PAH, Pb, Pulberi, Zn;

• Cuptoare cu insuflare de oxigen pt. producerea otelului (convertizoare oţel) - grupa SNAP 040206: As, Cd, Cr, Cu, Hg, PAH, Pb, Zn;

• Laminoare - grupa SNAP 040208: CH4, CO, Cr, Ni, NMVOC, NOx; • Locomotive - grupa SNAP 080203: Benzo(a), Benzo(b), Cd, CH4, CO, Cr, Cu,

Fluoranthe, N2O, NH3, Ni, NMVOC, NOx, PAH, Se, SO2, Pulberi, Zn; Alte surse:

• Sectorul energetic • Arderi în energetica şi industrii de transformare – grupa SNAP 01: SO2, NOx, CH4,

NMVOC etc. • Extracţia şi distributia combustibililor fosili – grupa SNAP 05: NMVOC, CH4 • Trafic rutier – grupa SNAP 07: NMVOC, SO2, NOx, pulberi în suspensie • Alte surse mobile – grupa SNAP 08: SO2, NOx, Pulberi,

Poluarea în judeţul Galaţi provine în special din creşterea cantităţii de oxizi de fier, metale neferoase şi pulberi provenite din siderurgie.

La nivelul judeţului Tulcea în anul 2006 nu s-au semnalat zonele afectate de poluarea atmosferică. În condiţiile producerii unor avarii la instalaţiile unităţilor - zona industrială Tulcea vest poate deveni oastfel de zonă. Pe platforma industrială Tulcea vest îşi desfasoară activitatea principalele unităţi industriale potenţial poluatoare a atmosferei: • SC Alum SA Tulcea - cu profil de activitate metalurgie neferoasă, prin activitatea desfăşurată

generează o serie de noxe care afectează calitatea mediului înconjurator. Un potenţial poluator al mediului îl reprezintă instalaţia de obţinere a aluminei calcinate, prin emisii de pulberi, oxizi de sulf şi oxizi de azot în atmosferă. În ceea ce priveşte procesul de calcinare, acesta generează gaze arse încărcate cu pulberi de alumină. Concentraţii crescute de pulberi apar la funcţionarea în avarie a unei linii de calcinare, când electrofiltrul reţine cca 10% din pulberea de Al2O3, restul fiind evacuat în atmosferă. Pentru limitarea evacuărilor de NOx în atmosferă, unitatea a achizitionat echipamente de monitorizare on-line a emisiilor la coşurile de evacuare de la CET şi calcinare;

• SC Feral SRL - amplasată în zona de vest a municipiului Tulcea, societatea are un impact negativ asupra calităţii atmosferei oraşului prin noxele evacuate constituite din pulberile eliberate de gazele tehnologice eliminate la coş, pulberi ce conţin şi metale grele. Unitatea este alcatuită din Secţiile de Feroaliaje I şi II. Profilul de activitate este producerea de feroaliaje. Emisiile de noxe în atmosferă au loc datorită disfuncţionalităţilor la instalaţiile de epurare existente şi evacuării de noxe la deşarjare prin luminatoarele secţiilor. Pentru limitarea evacuărilor de noxe în atmosferă, unitatea a realizat investiţii de mediu, respectiv – o instalaţie


45

de epurare a gazelor arse la cuptorul din FERO I si cuptorul din FERO II, instalaţie de captare a gazelor arse la orificiul de deşarjare la cuptorul IV din secţia FERO II, filtre de reţinere a emisiilor la coşurile de evacuare ale instalaţiilor de epurare la cuptoarele I şi II din Fero I.

La nivelul judeţului Vrancea sub aspectul poluării aerului nu sunt înregistrate zone cu risc de poluare; nu s-au înregistrat depăşiri sistematice ale indicatorilor de calitate ai aerului faţă de normele standardizate.

Regiunea Sud-Muntenia Poluarea de fond este reprezentată de poluarea existentă în zone asupra cărora nu se

manifestă direct influenţe de la diferite surse de poluare. Poluarea de impact este reprezentată de poluarea datorată emisiilor de gaze şi particule

rezultate în urma acţiunilor umane. Principalii poluatori sunt gazele cu efect de seră, substanţele acidifiante, substanţele care distrug stratul de ozon, metalele grele şi poluanţii organici persistenţi, compuşii organici volatili, particulele fine etc.

În Regiunea Sud Muntenia, zonele afectate de poluarea atmosferică sunt: Câmpulung (judeţul Argeş), Călăraşi (frecvenţa depăşirilor la poluanţii monitorizaţi de sub 1%), Oltenita, Tamadau Mare, Stefan cel Mare (judeţul Călăraşi), Târgovişte (frecvenţa depăşirilor la PM10 de 69,11%, TSP 36,81% şi pulberi 16,66%), Fieni (frecvenţa depăşirilor la pulberi 16,66%), Doiceşti (judeţul Dâmboviţa) (frecvenţa depăşirilor la TSP 1,99%), Slobozia (frecvenţa depăşirilor la PM10

de 69%, NH3 66% şi pulberi 2%), Ţăndărei, Urziceni (judeţul Ialomiţa), Ploieşti (frecvenţa depăşirilor la NO2 de 15,235%, NH3 3,324% şi H2S 1,108%), Câmpina, Comarnic, Azuga (judeţul Prahova), Turnu Măgurele (frecvenţa depăşirilor la NO2 de 0,95%, PM10 12,85%, NH3 0,48% şi H2S 0,08%). În judeţul Giurgiu nu există zone zone afectate de poluarea atmosferică.

Regiunea Sud-Vest Oltenia În judetul Dolj exista mai multe de zone afectate de poluarea atmosferică si anume: Platforma industriala Isalnita (Doljchim si CET I Isalnita) emite o serie de poluanţi în

atmosferă (oxizi ai sulfului şi azotului, monoxid şi dioxid de carbon, compuşi organici volatili, pulberi), generează volume mari de ape uzate industriale şi produce cantităţi mari de deşeuri (cenuşă şi sterilul provenite de la termocentrală). La cele doua halde de cenuşă: cea de la Işalniţa şi cea de la Valea Mânăstirii se produc spulberări de praf în condiţii de vânt uscat.

Platforma industrială de la Podari are un impact mai scăzut asupra mediului. Platforma de sud-est (Electroputere, M.A.T., Reloc, I.U.G.) generează în atmosferă emisii

de poluanţi şi zgomot. Traficul auto şi feroviar produce emisii de poluanţi chimici, pulberi şi zgomot, cele mai

afectate artere fiind: N. Titulescu, Calea Bucureşti şi B-dul Decebal În zona Calafat şi Băileşti nu avem zoneafectate de poluarea atmosferică. Centrala nucleară de la Kozlodui reprezintă un potential pericol de poluare radioactivă în

caz de accident. Până în prezent nu au fost semnalate depăşiri. În zona limitrofă fluviului Dunarea, vara au loc antrenări de pulberi de pe solurile nisipoase,

instabilizate. În judeţul Gorj pot fi nominalizate ca zoneafectate, zonele de influenţă ale marilor poluatori,

respectiv: • Rovinari – poluanţi proveniţi de la SC Complexul Energetic Rovinari SA şi exploatările miniere

(frecvenţa depăşirilor la indicatorul pulberi în punctele de prelevare situate în această zonă variază în intervalul 16,7– 100%);

• Zonele limitrofe exploatărilor miniere de carieră, respectiv: Roşiuţa (depăşiri la indicatorul pulberi – frecvenţa depăşirilor variază în intervalul 75– 100%), Timişeni, Mătăsari, Pinoasa, Jilţ;

• Turceni - poluanţi proveniţi de la SC Complexul Energetic Turceni SA (frecvenţa depăşirii la indicatorul pulberi variază în intervalul 0 – 16,7%).

În ceea ce priveşte poluările accidentale cu impact major asupra mediului în majoritatea cazurilor, acestea s-au produs din cauza avariilor/defecţiunilor tehnice/atacurilor la conductele de


46

transport ţiţei/produse petroliere, aparţinând societăţilor comerciale cu profil de activitate în domeniul exploatării/transportului produselor petroliere.

Ca surse tipice cu posibil potential de poluare în judeţul Mehedinţi se pot considera ROMAG PROD, prin emisiile de H2S si ROMAG TERMO, care prin cantitatile de CO2, SO2, NOx, pulberi în suspensie eliberate în atmosferă au o contributie esenţială în totalul noxelor din judeţ.

Pe aria judeţului Mehedinţi nu s-au consemnat zone afectate de poluarea atmosferică. Pe aria judeţului Vâlcea sursele locale de poluare sunt:

• platforma Chimică Rm. Vălcea Oltchim, USG, CET, Vilmar; • depozitul de zgură şi cenuşă al CET Govora; • centrele urbane şi naţionale al CET Govora; • zona industrială a SC Elvila Sucursala Carpatina din Rm. Valcea; • exploatările de cărbune de suprafaţă de la Berbeşti Alunu; • exploatarea de calcar de la Bistriţa.

La nivelul judeţului Gorj agenţii economici cu un impact semnificativ asupra mediului şi poluanţii emişi de aceştia în urma desfăşurării activităţilor economice sunt prezentaţi în tabelul 2.8.2.

Tabel 2.8.2. Surse locale de poluare atmosferică la nivelul judeţului Gorj

Jud. Denumirea operatorului

Activitatea industrial ă conform OUG 152/2005

Principalii poluan ţi genera ţi în aer

Gor

j

S.C. Complexul Energetic Turceni

S.A.

-instalaţii de ardere cu o putere termică nominală mai mare de 50 MW

pulberi, SO2, NOx, CO2, CO, CH4, N2O, NMVOC, metale grele

S.C. Complexul Energetic Rovinari

S.A.

-instalaţii de ardere cu o putere termică nominală mai mare de 50 MW

pulberi, SO2, NOx, CO2, CO, CH4, N2O, NMVOC, metale grele

S.C. SIMCOR VAR S.A. Oradea – punct

de lucru Tg. Jiu

-instalaţii pentru producerea varului în cuptoare rotative şi în alte tipuri de cuptoare cu o capacitate de producţie mai mare de 50 tone/zi

pulberi, CO2, CO, SO2, NOx, NMVOC, CH4

S.C. MACOFIL S.A. Tg. Jiu

-instalaţii pentru fabricarea produselor ceramice

pulberi, CO2, CO, SO2, NOx , NMVOC, CH4

S.C. SADU S.A Bumbeşti-Jiu

-instalaţii chimice destinate fabricării explozibililor

pulberi, NOx, SO2, NMVOC

S.C. AVI INSTANT S.R.L. Tg.Jiu

-instalaţii pentru creşterea intensivă a păsărilor sau a porcilor având o capacitate mai mare de 40000 locuri pentru păsări

pulberi, CH4, NH3, N2O

S.C. SUINPROD S.A. Bumbeşti-Jiu

-instalaţii pentru creşterea intensivă a păsărilor sau a porcilor având o capacitate mai mare de 2000 locuri pentru porci


S.C. ASSANI IMPEX S.R.L.

-instalaţii pentru creşterea intensivă a păsărilor sau a porcilor având o capacitate mai mare de 40000 locuri pentru păsări


S.C. ARTEGO S.A. Tg. Jiu

-instalaţii chimice pentru producerea de substanţe chimice organice de bază cum ar fi hidrocarburi

pulberi, CO2, CO, NH3, NMVOC, NOx, hidrocarburi


47

Regiunea Vest Materializarea poluării produse de aceşti operatori o constituie valorile mari ale

concentraţiilor de pulberi în suspensie şi care au fost determinate cu ocazia monitorizării calităţii aerului sau ca răspuns la sesizări din partea populaţiei deranjate.

O altă sursă de poluare, menţionată de toate A.P.M.-urile o constituie traficul rutier. Alături de poluarea aerului, nivelul zgomotului este mult mărit din această cauză. Rezolvarea acestei probleme este de competenţa primăriilor şi a poliţiei, pentru că o primă rezolvare ar fi devierea traficului greu, cu evitarea centrului localităţilor şi a zonelor de locuinţe. În faza următoare se impune construirea de centuri de circulaţie, pentru a se impune circulaţia pe la periferia oraşelor, în zone mai puţin populate.

Totodată trebuie amintite problemele cauzate de haldele de deşeuri menajere (Reşiţa, Caransebeş, Bocşa – judeţul Caraş-Severin, Parţa - judeţul Timiş) sau industriale (halda de cenuşă CET Timişoara) unele chiar radioactive (Ciudanoviţa, judeţul Caraş Severin).

În judeţul Caraş Severin există problemele create de exploatarea cărbunelui, de prezenţa staţiilor de mixturi asfaltice.

Regiunea Nord-Vest Ţinând cont de informaţiile de la nivelul judeţelor situaţia zonelor afectate de

poluarea atmosferică în regiunea 6 Nord-Vest, se prezintă astfel: • Judeţul Bihor:

• Zonele afectate de poluarea atmosferică sunt situate în apropierea unor artere rutiere intens circulate, intersecţii majore, halde de deşeuri industriale, depozite de gunoaie menajere necontrolate, ferme de animale;

• Judeţul Bistriţa-Năsăud: • Pe baza datelor de monitorizare a calităţii aerului, în judeţul Bistriţa-Năsăud

nu s-au semnalat zone afectate de poluarea atmosferică, valorile medii anuale pentru toţi indicatorii monitorizaţi situându-se sub valorile limită admise de legislaţia în vigoare;

• Judeţul Cluj: • Monitorizarea realizată de Laboratorul Agenţiei pentru Protectia Mediului

Cluj a permis stabilirea zonelor afectate de poluarea atmosferică în judetul Cluj, în anul 2006. Aceste zone sunt reprezentate de zonele industriale din judeţul Cluj unde îşi desfăşoară activitatea societăţi poluatoare cum ar fi: S.C. Sanex S.A. Cluj - Napoca (evacuează în atmosferă pulberi şi în suspensie, precum şi gaze de ardere), S.C. Somes S.A. Dej – reprezintă cea mai importantă sursă de poluare a atmosferei din municipiul Dej valorile concentraţiilor de pulberi sunt cuprinse între 20,1 şi 38,4 g/mp/lună depăşind astfel concentraţia maximă admisă 17 g/mp/lună, conform STAS 12574/87; S.C. Casirom S.A. Turda şi SC Holcim SA Turda din municipiul Turda. În municipiul Câmpia - Turzii, cea mai importantă sursă de poluare a atmosferei este S.C.Mechel SA Campia – Turzii;

• şi zonele cu trafic aglomerat sau greu; • Judeţul Maramureş:

• Zona Baia Mare şi perimetrele limitrofe, datorită activităţii de metalurgie neferoasă şi iazurilor de decantare din care ajung în atmosferă cantităţi apreciabile de pulberi cu conţinut de metale grele, mai ales plumb şi cadmiu, sunt considerate zone afectate de poluarea atmosferică (atât datorită activităţilor curente, dar mai ales a celor istorice). Din anul 2000 S.C. Romplumb S.A. Baia Mare este sursa care determină major nivelul concentraţiilor de plumb (frecvenţa depăşirilor de până la 77,8%) şi cadmiu


48

(frecvenţa depăşirilor de până la 37,4%) din aer, indicatori la care se înregistrează frecvente depăşiri, fapt demonstrat prin compararea valorilor înregistrate în perioadele de funcţionare şi de staţionare a agentului economic. Deasemenea puncte critice le constituie instalaţiile de ardere termică industrială sau pentru încălzire, instalaţii de preparare a mixturilor asfaltice, instalaţii cu emisii de COV;

• Judeţul Satu Mare: • În judeţul Satu Mare, zona afectată de poluarea atmosferică este zona

industrială. Influenţă majoră a avut activitatea desfăşurată de societatea SAMOBIL SA, societate care în data de 01.12.2006 şi-a întrerupt activitatea;

• Judeţul Sălaj: • În judeţul Sălaj nu au fost înregistrate zone afectate de poluarea

atmosferică. Regiunea Centru În judeţul Alba nu sunt zone afectate de poluarea atmosferică, deoarece nu există

surse majore de poluare a aerului care să determine existenţa acestor zone. Având în vedere diversitatea ramurilor industriale şi a numeroşilor agenţi economici

care îşi desfăşoară activitatea in judeţul Braşov, se pot distinge următoarele zone afectate de poluarea atmosferică:

• Zona centrală a judeţului formată din municipiul Braşov împreună cu localităţile învecinate: Săcele, Cristian, Codlea.

• Zona central-nordică a judeţului cu localităţile Hoghiz, Racoş, Rupea. • Zona central-vestică a judeţului cu localităţile Făgăraş şi Victoria.

Pentru indicatorul “pulberi”, zonele cele mai afectate sunt: • Zona Hoghiz, care prezintă situaţii critice permanente datorită agentului economic

SC Lafarge Ciment (România) SA; • Zona Braşov, care prezintă situaţii critice accidentale, în apropierea agenţilor

economici “Temelia” şi “Prescon”, deţinătoare ale carierelor “Răsăritul” şi “Stejeriş”. Pentru indicatorul Nox, NH3, NO2, SO2 – semnalăm următoarele zone:

• Zona Făgăraş-Victoria, unde activează agenţii economici “Nitramonia” din Făgăraş şi “Viromet” ,” Purolite” din Victoria;

• Zona Braşov, cu agenţii economici “Roman”, “C.E.T.” şi “Tractorul”. Pentru indicatorul NOx din arderea combustibililor, se semnalează sursele mobile de

poluare – în special în municipiul Braşov – reprezentate de traficul rutier, poluatoare cu monoxid de carbon (CO), hidrocarburi (HC), oxizi de azot şi sulf (NOx, SOx), cu particule şi plumb.

În judeţul Covasna nu există zone afectate de poluarea atmosferică, neexistând instalaţii de ardere mai mari de 50 MW.

În ceea ce priveşte judeţul Harghita depăşiri semnificative ale indicatorului “pulberi” (frecvenţa depăşirilor atingând pragul de 37,65%) există în:

• Zonele de activitate industrială, SC Exploatarea Minieră Harghita SA Miercurea-Ciuc (zona industrială vest Miercurea-Ciuc) şi punct de lucru Voşlobeni, în Gheorgheni, la Odorheiul Secuiesc, în jurul carierelor din Chileni şi Sândominic.

• Haldele de steril rămase după exploatările miniere şi explorări geologice de la SC Bălan SA (Sântimbru), Jolotca, Borsec, Tulgheş, Heveder, Belcina, Cianod şi iazurile de decantare neacoperite cu vegetaţie din cauza antrenării de vânt a pulberilor în atmosferă.


49

Pentru pulberi cantităţile maxime lunare au depăşit concentraţia maximă admisă în 40 cazuri (16,95% din totalul de 236 măsurători), în punctele de control cu trafic intens de circulaţie şi în zone industriale. Cele mai mari valori măsurate în localităţile judeţului sunt: • Miercurea Ciuc (12 depăşiri – 58,5055 g/mp/lună în mai); • Gheorgheni (9 depăşiri – 73,0287 g/mp/lună în august); • Odorheiul Secuiesc (5 depăşiri – 32,9782 g/mp/lună în iunie); • Cristuru Secuiesc (4 depăşiri – 23,1722 g/mp/lună în septembrie); • Voşlobeni (3 depăşiri – 36,8889 g/mp/lună în septembrie); • Chileni (3 depăşiri -- 86,6363 g/mp/lună în septembrie); • Vlăhiţa 3 depăşiri – 20,8553 g/mp/lună în mai); • Sândominic (1 depăşire – 74,6178 g/mp/lună în mai).

Măsuri şi propuneri pentru reducerea poluării aerului de la haldele de steril: • punerea şi menţinerea sub control a surselor de poluare existente; • utilizarea corectă a instalaţiilor de depoluare existente (fabrici de mobilă, uzine

metalurgice); • impunerea autocontrolului emisiilor pentru surse cu rol determinant asupra calităţii aerului; • eliminarea emisiilor necontrolate şi accidentale; • amplasarea noilor obiective potenţial poluatoare ale aerului în afara zonelor de locuit; • eliminarea din trafic a autovehiculelor vechi a căror emisii de NOx constituie o sursă de

poluare a atmosferei; • măsuri referitoare la încălzirea locuinţelor care în prezent utilizează sisteme proprii prin

folosirea combustibililor solizi - se propune înlocuirea combustibililor solizi, unde este posibil, cu gaze naturale;

• reducerea etapizată şi progresivă a emisiilor în corelaţie cu progresul ştiinţific şi tehnic în domeniu precum şi în funcţie de disponibilităţile financiare ale fiecărui agent economic.

În judeţul Mureş în cursul anului 2006, în municipiul Târgu Mureş, în 92 de zile s-au înregistrat depăşiri ale valorii limită zilnice pentru protecţia sănătăţii umane la indicatorul pulberi în suspensie. Depăşirile de concentraţii s-au produs în primul rând datorită traficului rutier. Urbanizarea, creşterea numărului de vehicule cu motor şi dezvoltarea economică rapidă contribuie la crearea unei probleme crescânde de poluare în majoritatea centrelor urbane în dezvoltare. Calitatea aerului este monitorizată numai la nivelul municipiului Târgu Mureş.

În anul 2006, în municipiul Târgu Mureş, s-au consemnat 7 depăşiri (0,95%) ale concentraţiile maxime admise de prevederile STAS 12574/87 la indicatorul NH3 pe probe medii de 24 de ore. Sursa poluării a constituit-o S.C. Azomureş S.A., depăşirea datorându-se ceţii persistente care a defavorizat dispersia amoniacului.

Pe aria judeţul Sibiu agentul poluator din zona Copşa Mică este SC SOMETRA SA - societate cu profil metalurgie neferoasă. Impactul negativ al emisiilor de SO2 şi pulberi cu conţinut de metale grele este semnificativ asupra tuturor factorilor de mediu din zonă. Măsurătorile sistematice efectuate de APM Sibiu în perioada 1996–2006 evidenţiază gradul de poluare produs de agentul economic sus menţionat.

Din prezentarea evolutivǎ a calităţii aerului în cele două staţii de monitorizare în care au fost înregistrate depăşiri (în perioada 1996-2006) se constată următoarele:

• Valorile medii anuale de SO2 se situează sub limita CMA (conform STAS 12574/1987) în toată perioada, valorile cele mai ridicate fiind înregistrate în anul 2000, urmate de o scădere în perioada 2001 – 2005. Frecvenţa depăşirilor la valorile medii lunare variază între 0% si 13,6% (13,6% reprezentând frecvenţa maximă în anul 2000).

• Valorile medii anuale la pulberi în suspensie înregistrează un vârf care depăşeşte limita CMA (conform STAS 12574/1987) în anul 1998 urmată de o scădere în intervalul 1999-2006. Frecvenţa depăşirilor valorilor maxime lunare variază între


50

0

10

20

30

40

50

60

70

80

90

100

%

Observator 3,31 0,84 0,28 2,79 9,3 4,14 0,63 0,56 0,56 0,84 3,67

Spi tal 5,21 8,06 1,48 2,58 13,65 5,48 1,37 1,37 2,46 0 11,52

1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006

0

10

20

30

40

50

60

70

80

90

100

%

Observ ator 0,57 3,81 14,92 7,12 5,74 3,29 4,63 4,29 28,41 39,73 27,9

Spital 2,81 8,47 5,09 8 5,83 1,47 1,52 1,38 1,15 0,52 0,97

1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006

0,97% şi 39,7% (39,7% reprezintă frecvenţa maximă înregistrată în 2005). Fluctuaţiile în intervalul 1996–2003 sunt nesemnificative faţă de creşterea înregistrată în intervalul 2003-2005.

• Concentraţiile de plumb şi cadmiu din pulberile în suspensie se menţin la cote ridicate care depăşesc limitele CMA (conform STAS 12574/1987) la probele de 24h Valorile medii anuale cele mai ridicate sunt înregistrate în anul 2003 atât la conţinutul de Pb cât şi la cel de Cd din pulberile în suspensie. Frecvenţa depăşirilor conţinutului de Pb (la valori maxime lunare) a variat între 24% şi 92% (92% reprezentând frecvenţa maximă în 2003) iar la conţinutul de Cd între 40,7% şi 95,7% (95,7% reprezentând frecvenţa maximă în 2003).

• Valorile medii lunare la pulberile nu au înregistrat depăşiri ale CMA (conform STAS 12574/1987) în tot intervalul 1996-2006. Prezentarea evolutivǎ a frecvenţei depǎşirilor CMA la indicatorii monitorizaţi (mǎsurǎ

a impactului asupra zonelor devenite astfel critice) pe perioada 1996-2006,se regǎseşte în reprezentǎrile grafice de mai jos:

Fig. 2.8.1. SO2 - frecventa depasirilor

Fig. 2.8.2. Pulberi in suspensie - frecventa depasirilor


51

Fig. 2.8.3. Pb din pulberi in suspensie - frecventa depasirilor

0102030405060708090

100

%

Observ ator 70,77 79,18 81,49 77,81 77,05 68,77 51,54 92,02

Spital 55,34 66,53 64,67 65,71 67,22 34,81 24,01 85,4 55,77 52,33 63,64

1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006

Fig. 2.8.4. Cd din pulberi in suspensie - frecventa depasirilor

0102030405060708090

100

%

Observ ator 66,19 83,28 82,87 80,55 86,07 82,19 76,54 95,71

Spital 40,73 63,31 68,86 72,86 81,11 54,87 61,09 88,15 72,31 60,62 75

1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006

Concluziile privind evoluţia nivelului de poluare a aerului în perioada 1996-2006 şi

nominalizarea cauzelor care au generat creşteri sau scăderi ale concentraţiilor poluanţilor analizaţi:

• în perioada 2001-2005 scăderea valorilor concentraţiei de SO2 s-au datorat reducerii activităţii agentului economic, modificării compoziţiei materiei prime utilizate şi îmbunătăţirii sistemului de control al procesului de aglomerare;

• scăderea valorilor concentraţiei medii anuale la pulberile în suspensie în intervalul 2001-2006 se datorează aceloraşi cauze menţionate anterior;

• creşterea semnificativă a frecvenţei depăşirilor la pulberile în suspensie în perioada 2003-2005 se datorează uzurii avansate a instalaţiilor de la Secţia Aglomerare, deselor opriri – porniri ale instalaţiei, ocazie cu care s-a utilizat un „by –pass” , fără trecerea gazelor prin sistemele de desprăfuire;

• fluctuaţia valorii concentraţiilor de Pb şi Cd în pulberi are drept cauză compoziţia diferită a materiei prime utilizate în procesele de producţie;

Regiunea Bucureşti-Ilfov Conform Ordinului de Ministru nr. 1273/2005 şi Ordinului Ministrului Apelor şi

Protecţiei Mediului nr. 745/2002, în aglomerarea Bucureşti zonele unde nivelurile concentraţiilor unuia sau mai multor poluanţi sunt mai mari decât valorile limită pentru poluanţii prevăzuţi de Ordinul Ministrului Apelor şi Protecţiei Mediului nr. 592/2002, sunt;


52

• Zona centrală (Calea Văcăreşti, Şoseaua Mihai Bravu, Şoseaua Ştefan cel Mare, Bd. Nicolae Titulescu, Bd. Vasile Milea, Str. Progresului, Şoseaua Olteniţei) pentru dioxid de azot şi pulberi în suspensie.

• Zona periferică (delimitată de liniile de centură) pentru dioxid de azot şi pulberi în suspensie.

• Zona exterioară (dincolo de linia exterioară de centură) pentru pulberi în suspensie.

22.. aaeerruullarpmtm.anpm.ro/files2/raportstareamediului_cap02... · altitudini cuprinse între...

Documents